Carbonul este un element remarcabil din mai multe motive. [609676]

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN
BUCURESTI
FACULTATEA DE INGINERIE
AEROSPAȚIALĂ

FIBRA DE CARBON

Student: [anonimizat], Grupa: 914 A

-2015

2
FIBRA DE CARBON

Carbonul este un element remarcabil din mai multe motive.
Printre formele sale diferite se numără una dintre cele mai moi (grafit) și una dintre cele
mai dure (diamant) dintre substanțele cunoscute. Mai mult, are o capacitate deosebită de a forma
legături chimice cu alți atomi mici, incluzând atomii de carbon, iar mărime a sa îl face capabil de a
forma legături multiple. Datorită acestor proprietăți, carbonul poate forma aproape zece milioane
de compuși chimici diferiți. Compușii de carbon reprezintă baza vieții pe Pământ și ciclul carbon –
azot produce o parte din energia radiată de Soare și de alte stele.
În plus, carbonul are cele mai înalte puncte de topire /sublimare dintre toate elementele. La
presiunea atmosferică nu are punct de topire deoarece punctul său triplu este la 10 MPa (100 bar),
deci sublimează la peste 4000 K. Astfel, el rămâne solid la tempe raturi mai înalte decât cele mai
mari puncte de topire ale metalelor, precum wolframul sau reniul , indiferent de forma sa
alotropi că.Carbonul este produs în interiorul stelelor în ramura orizontal ă, unde un nucleu
de heliu este transformat în carbon prin procesul triplu -alfa. A fost de asemenea crea t în stări
multi -atomice. Are numă rul atomic Z=6.
Carbonul a fost descoperit în preistorie și era cunoscut anticilor, care îl preparau prin
arderea materialului organic în spații fără mult oxigen (creând cărbune). Diamantele au fost
întotdeauna considerate rare și frumoase. Unul dintre ultimii alotropi ai carbonului, fulerenul , a
fost descoperit ca produs secundar în experimente din anii 1980 .
Numele său vine din franțuzescul charbone , care, la rândul său, vine din latinescul carbo ,
însemnând cărbune .
Informații generale
Nume Carbon
Simbol C
Număr 6
Serie chimică nemetale
Grupă 14
Perioadă 2
Bloc p
Densitate 2267 kg/m³
Culoare negru

3
Proprietăți atomice Proprietăți fizice
Masă atomică 12,0107 u Fază ordinară solid
Rază atomică 70 (67) pm Punct de topire 3500 °C; 3773 K
Rază de covalență 77 pm Punct de fierbere 4826,9 °C; 5100 K
Rază van der Waals 150 pm Energie de fuziune n/a kJ/mol
Configurație electronică [He] 2s2 2p2 Energie de evaporare 355,8 kJ/mol
Electroni pe nivelul de energie 2, 4 Volum molar 5,29×10-6m³/kmol
Număr de oxidare -4, 0, +2, +4 Viteza sunetului 18.350 m/s la 20 °C

Carbonul are doi izotopi naturali stabili: carbon -12, sau 12C, (98.89%) și carbon -13,
sau 13C, (1.11%), și un radioizotop natural, dar instabil , carbon -14 sau 14C. Există 15 izotopi
cunoscuți ai carbonului, iar cel care există cel mai puțin este 8C, care dispare prin emisie
de protoni și degradare alpha. Are un timp de înjumătățire de 1,98739×10−21 s.
Carbonul -14 are un timp de înjumătățire de 5 730 ani și este folosit intens pentru datarea
materialelor pe bază de carbon.
Lanțuri de carbon
Carbonul are capacitatea de a forma lanțuri lungi cu legături C-C. Această proprietate se
numește concatenare . Legăturile carbon -carbon sunt destul de puternice și anormal de stabile.
Această caracteristică este importantă deoarece permite carbonului să formeze un număr foarte
mare de compuși; de fapt, există mai mulți compuși chimici care conțin carbon decât toți compușii
celorlalte elemente chimice la un loc.
Cea mai simplă formă de moleculă organică este hidrocarbura – o familie mare de
molecule organice care, prin definiție, sunt compuși din atomi de hidrogen legați de un lanț de
atomi de carbon. Lungimea catenei, catenele laterale (ramificații) și grupele
funcționale influențează proprietățile moleculelor organice.
Carbonul este în general sigur. Inhalarea de funingine în cantități mari poate fi periculoasă.
Carbonul poate lua foc la temperaturi înalte și poate arde puternic (ca în accide ntul nuclear din
Windscale, Marea Britanie , pe 10 octombrie 1957 ).
Există numeroși compuși chimici pe bază de carbon; unii sunt letali ( cianurile , CN-), iar
alții sunt esențiali vieții ( glucoză ).

Compuși chimici pe bază de carbon .
Cel mai cunoscut și important oxid al carbonului este dioxidul de carbon , CO 2. Este o
componentă minoră a atmosferei Pământului, produs și folosit de toate ființele vii, și un compus

4
volatil în altă parte. În apă formează urme de acid formic , HCO 2H, dar ca majoritatea compușilor
cu mai mulți atomi de oxigen la un singur carbon este instabil.
Prin acest intermediar, sunt produși ioni carbonați. Unele minerale importante sunt
carbonații, precum calcitul . Disulfura de carbon , CS 2, este similară.
Alți oxizi sunt monoxidul de carbon , CO, și neobișnuitul suboxid de carbon, C3O2.
Monoxidul de carbon se formează prin combustie incompletă și este un gaz incolor și inodor.
Fiecare moleculă conține o legătură triplă, care este foarte puțin polară , rezultând tendința de a se
atașa permanent de moleculele de hemoglobină , deci gazul este foarte otrăvitor.
Cianura , CN-, are o structură similară și se comportă ca un ion halid ; (CN) 2, este
înrudită.Cu metalele reactive, precum wolframul , carbonul formează fie carburi, C-, fie
acetilide, C22-, aliaje cu puncte de topire foarte înalte. Acești anioni sunt de asemenea asociați
cu metanul și acetilena , ambii fiind acizi foarte slabi. Cu o electronegativitate de 2,5, carbonul
formează de obicei legături covalente . Unele carburi au matrice covalente, de
exemplu carbo undul , SiC, care seamănă cu diamantul .

Fibra de carbon este considerată fibra cu un conținut de cel pu ṭin 90% carbon. Pentru
descrierea fibrei cu un conținut mai mare de 99% carbon se folosește termenul de fibră grafitică .
Această fibră a apărut în 1957, Barneby -Cheney și National Carbon fiind primii
producători de fibre în cantități mici însă. În 1961, au fost produse pentru prima dată fibre de
carbon din fibre poliacrilonitrilice (PAN). În 1967, Rolls Royce a anunțat proiectul utilizării
fibrelo r de carbon la componentele unui motor cu reacție .
Astăzi, fibra de carbon este fibra cu cea mai mare răspândire în industria aerospațială . În
ultimele două decenii, proprietățile fibrelor de carbon au crescut spe ctaculos ca rezultat al cererii
de materiale cât mai rezistente și cât mai ușoare. Ca și raport rezistență/greutate , fibra de carbon
reprezintă cel mai bun material ce poate fi produs la scară industrială în acest moment.
Capacitatea mondială de producție înregistrează o continuă creștere de la apariția
materialului până în prezent, un salt spectaculos fiind înregistrat odată cu demararea
proiectului Boeing 787 Dreamliner.
Ca și grafitul, fibra de carbon are la bază o structură atomică plană cu legături foarte
puternice între atomii de carbon, covalente . În cazul grafitului, planurile sunt paralele, legăturile
dintre ele fiind de tip Van der Waals ce pot fi ușor rupte. În locul straturilor plane de atomi din
carbon, care se găsesc în graf it, fibra de carbon este formată din panglici de atomi de carbon,
spiralate, aliniate paralel cu axa fibrei.

5
Pentru obținerea fibrei de carbon, se folosesc o varietate mare de materiale, numite
precursoare. Acestea sunt filate în filamente subțiri care su nt apoi convertite în fibră de carbon în 4
etape:
 stabilizarea ( oxidarea )
 carbonizare
 grafitizare
 tratamentul suprafeței .
Fibrele continue sunt apoi bobinate și comercializate pentru țesere sau pentru alte procedee
de obținere a structurilor din fibră de carbon ( filament winding, pultrusion). Astăzi, materialul
precursor predominant în fabricarea fibrelor de carbon este poliac rilonitrilul (PAN).
Fibra de carbon este un material c e consta în fibre extrem de subțiri de diametru î ntre
0.005 -0.010 mm și compuse î n mare parte din atomi de carbon. Atomii de carbon sunt legați între
ei formând cristale microscopice, aș ezate mai mult sau mai puțin paralel cu axa longitudinala a
fibrei. Aliniamentul cristale lor face fibra foarte rezistentă raportat la mărimea sa.
Câteva mii de fibre de carbon sunt răsucite laolaltă pentru a forma un fir, care poate fi
folosit ca atare s au țesut într-o țesă tura. Fibra de carbon are multe modele de țesătura diferite și
poate fi folosită împreună cu o rășina plastică ș i așezat ori matriț at pentru a forma materiale
compozite, cum ar fi plasticul armat cu fibre de carbon (cunoscut ca "fibra d e carbon") î n scopul
de a oferi un mat erial cu un bun raport rezistență /greutate.

Clasificarea Fibrelor de Carbon în funcție de proprietăț ile mecanice ale fibrelor de
carbon, acestea pot fi clasificate î n:
 Fibre de Carbon High Modulus (HM sau Tipul I) – fibre cu modul de elasticitate mare
 Fibre de Carbon High Strength (HS sau Tipul II ) – fibre cu rezistenta la tracț iune ridicata
 Fibre de Carbon Intermediate Modulus (IM sau tipul III)

Densitatea fibrei de carbon este de asemenea semn ificativ mai mică decât densitatea
oțelului, făcând -o ideală pentru aplicații î n care este necesara o greutate redusă .

Proprietăț ile fibrei de carbon , cum ar fi elas ticitatea mare, greutatea redusă ș i coeficientul
mic de dilatație/contracț ie, o fac foart e des utilizata în aeronautică, inginerie militară/civilă și
sporturi cu motor, pe lângă alte sporturi. Este totuși relativ costisitoare în comparaț ie cu materiale
similare, de exemplu fibra de sticla ori plasticul. Fibra de carbon este foarte rezistentă la alungire

6
și îndoire, dar fragilă când este expusă comprimă rii ori șocurilor puternice (de exemplu, o bara di n
fibra de carbon este greu de îndoit, dar se va rupe cu ușurință la lovirea cu un ciocan).
In 1958, Roger Ba con a creat fibre de carbon de înaltă performanță la Centrul Tehnic
Union Carbide Parma din Ohio. Aceste fibre au fost obținute prin încălzirea până la carbonizare a
șuvițelor de celofibră . Procesul s -a dovedit ineficient, fibrele obținute conținând numai 20%
carbon și având reduse proprietăți de rezistență și rigiditate. La î nceputul anilor '60, Dr. Akio
Shindo de la Agenția de Știința ș i Tehnologie a Japoniei a dezvoltat un procedeu folosind ca
material brut po liacrilonotril. Aces ta a dat naș tere unei fibre de carbon cu un conț inut de 55%
carbon.
Rezistenta deos ebita a fibrei de carbon s -a obț inut in 196 3 într-un procedeu dezvoltat la
Royal Aircraft Establishment din Farnborough, Hampshire. Procedeul a fost omologat (autori zat,
patentat) de Ministerul Apără rii din Regatul Unit, apoi s -a acordat licența că tre trei companii
britanice: Rolls Royce, care deja produ cea fibra de carbon, Morganite ș i Courtaulds. Acestea au
construit uzine de producție fibră de carbon în câț iva ani, iar Ro lls Royce a profitat de proprietăț ile
noului material pentru a pătrunde pe piaț a americana cu motorul sau aeronautic RB -211.Chiar si la
acele vremuri însă, opinia publică era sceptică în privința capacităț ii industriei britanice de a
profita de pe urma ace stei breș e.
In 1959 o comisie de ancheta aleasa din Camera Comunelor a î ntrebat profetic: "Cum va
putea națiunea să profite la maximum fără ca ea (fibra de carbon) să devină o altă invenț ie
britanica exploatata mai mult peste oce an?". In cele din urma, a ceste îngrijoră ri s-au adeverit. Una
câte una, licenț ele pentru fabricarea fibrei de carbon au fost retrase. Rolls Royce e ra interesat doar
de motoristic a aeronautică de excepție. Propria sa producție avea sa -l facă lider î n folosirea
plasticului a rmat cu fibra de carbon. Producția proprie urma sa înceteze odată cu apariț ia unor noi
surse comerciale.
Din păcate î nsa, R olls Royce a î mpins progresul prea departe, prea repede, folosind fibra
de carbon la palele compresorului motorului, ceea ce s -a dove dit vulnerabil la impactul cu
păsările. Ceea ce pă rea un mare triumf tehnologic al Marii Britanii in 1968 a devenit un de zastru și
programul ambiț ios al Rolls Royce pe ntru motorul RB -211 a fost pus î n pericol. Problema RR a
luat atât de mare amploare încât com pania a fost până la urmă naționalizată de guvernul
conservator al lui Edward Heath î n 1971, iar fabrica de fibra d e carbon a fost vândută , devenind
Bristol Composites.
Data fiind piața restrânsă pentru un produs fo arte scump de calitate variabilă, și Mor ganite
a hotărât ca producț ia sa de fi bra de carbon era periferica față de activitatea sa de bază, Courtaulds
rămânând singurul mare producă tor din UK.

7
Compania a continuat să fabrice fibra de carbon, dezvoltâ nd doua ramuri principale:
aeronautica si ech ipamente sportive. Au urmat îmbunătățiri ale calității produselor și vitezei de
producț ie. Continuarea colaboră rii cu echipa de la Far nborough s -a dovedit de ajutor în sporirea
calităț ii, dar, ironic, marele avantaj al Courtaulds ca producă tor al precursor ului "Courtelle"
devenise acum o slăbiciune. Costurile scăzute ș i disponibilitatea erau p otenț iale avantaje, dar
procesul anorgan ic pe baza de apa pentru producția Courtelle o fă cea vulnerabilă la impurităț i,
care nu afectau p rocesul organic practicat de a lți producă tori de fibra de carbon.
Chiar și așa, î n anii '80 Courtaulds a continuat să rămână un mare fabricant de fibra de
carbon pentru ramurile sport/diverse, Mitsub ishi fiind principalul client. Însă o miș care de
expansiune, inc lusiv deschiderea unei fabrici î n California, s -a dovedit a fi greșită. Investiț ia nu a
generat c âștigurile scontate, ceea ce a dus la decizia de retragere din zona. Courtaulds a încetat
producț ia de fibra de carbon in 1991. In mod ironic, singurul fabricant de fibra de carbon
ce a supraviețuit î n UK a prosperat folosind reț eta Courtaulds. In mod invectiv, RK Carbon Fibres
Ltd s -a concentrat pe producț ia de fibra de carbon pentru aplicații industriale, neavând nevoie să
ridice standardele de calitate la nivelul producă torilor de peste ocean.
In anii '70, experimentele pentru gă sirea materialelor brute alternative au condus la
introducerea fibrelor de carbon făcute din smoala de petrol obținută din procesar ea petrolului.
Aceste fibre conț ineau aproximativ 85% carbon si aveau o flexibilitate excelenta.

Structura și proprietățile fibrei de carbon .
Fiecare mă nunchi de fibre de carbon este un pachet ce conț ine mii de filamente. Un singur
astfel de filament este un tub subțire cu diametrul de 5 -8 microni și constă aproape î n totali tate din
carbon. Primele generaț ii de fibre de carbon (i.e., T300 si AS4) aveau d iametrul de 7 -8 microni.
Generațiile urmă toare au ajuns la diametrul de aproximativ 5 microni.
Structura atomică a fibrei de carbon este simi lara cu cea a grafitului, constâ nd în strat uri de
atomi de carbon dispuse î n forma de hexagon regulat. Diferența constă în modul î n care aceste
straturi se unesc. Grafitul este un material cristalin în care straturile sunt așezate în paralel î n mod
normal. Forțele intermoleculare dintre straturi sunt forte Van der Waals relativ slabe, c onferindu -i
grafitului proprietăț ile sale de a fi moale si fragil.
Depinzâ nd de precurs orii folosiți î n fabricarea fibrei, fibra de carbon poate fi turbostratică
(planurile aluneca unul spre celalalt, din aceasta cauza spatiile di ntre straturi sunt mai mari decâ t
ar trebui) sau grafitica ori poate avea o structura hibrid cu ambele tipuri de aș ezare a straturilor. In
fibra de carbon turbostratică , straturile de atomi de carbon sunt cutate haotic sau încrețite laolaltă .
Fibrele de carbon derivate din poliacrilo nitril sunt turbostratice, pe câ nd fibrele derivate

8
din păcură sunt grafitice după tratamen t termic la temperaturi ce depăș esc 2200 grade Celsius.
Fibrele de carbon turbostratice tind să aibă el asticitate superioară, î n tim p ce fibrele derivate din
păcură , tratate te rmic, au " modulul lui Young" (unitate de mă sura a rezistente i unui material
elastic izotrop) ridicat ș i o conductivitate termica sporita.
Fibra de carbon este cel mai des folosit ă pentru a întări materiale compozite, î n special
clasa de materiale cunoscuta ca "fibra de carbon" sau "p olimeri ranforsaț i cu grafit". Ș i materialele
non-polimer pot fi folosite ca tipar pentru fibra de carbon. Datorita formării de carbid metalic ș i
din m otive de coroziune, carbonul nu a avut succe s în combinaț ie cu tipare de metal.
Carbonul ra nforsat cu carbon (CRC) consta î n grafi t ranforsat cu fibre de carbon ș i de
obicei e folosit structural în aplicații de î nalta temperatura . Fibra este de asemenea utila î n filtrarea
gazelor de mare temperatura, ca electrod cu suprafața mare și rezistență ridicată la coroziune, dar
și ca o componentă antistatică . Folosirea unui strat subțire de fibre de carbon îmbunătățește
semnificativ rezistența la foc a polimerilo r și a compușilor termostabili (insensibil l a acțiunea
căldurii) deoarece un strat dens, com pact de fibre de carbon reflectă că ldura.
Fiecare filament de carbon este realizat dintr -un polimer precu rsor. Polimerul precursor
este î n mod normal viscoza, poliacrilonitrilul sau pă cura de petrol. Pentru primii doi, precu rsorul
este mai întâi răsucit î n filamente, folosind procese chimice ș i mecanice pentru alinierea atomilor
polimerului într -un mod care să îmbunăt ățească proprietăț ile fizice final e ale fibrei de carbon.
Compoziția precursorilor ș i procesele mecanice fol osite în timpul ră sucirii pot fi diferite d e la un
fabricant la altul. După tragere sau ră sucire, fibrele de polimer sunt încă lzite pentru a elimina
atomii non -carbon (carbonizare), rezultâ nd fib ra de carbon. Fibrele de carbon pot fi tratate ulterior
pentru a îmbunătăți calităț ile acestora, apoi înfășurate în bobine. Bobinele înfăș urate sunt apo i
folosite pentru a alimenta maș inile care produc filoane sau fir tors din fibre de carbon.
O metoda ob ișnuită de fabricație implică încălzirea filamentelor ră sucite de poliacrilonitril
la aproximativ 300 grade Celsius î n aer, cee a ce distruge o parte din formațiunile de hidrogen și
oxidează materialul. Poliacrilonitrilul este apoi așezat într -un cuptor avâ nd o atmosfera inertă
dintr -un gaz precum argonul, este încălzit la aproximativ 2000 grade Celsius, ceea ce induce o
grafitizare a materialului, schimbâ ndu-i structura moleculara.
Prin încălzire în condiț ii optime, aceste lanțuri se leagă unul de ce lalalt (polimeri -"scara"),
formâ nd straturi care ulterior se unesc și formează un singur filament î n forma de coloana.
Rezultatul este de obicei carbon 93 -95%.
Fibra de calitate mai slabă poate fi obținuta folosind păcura ori viscoza ca precursor î n
locul polia crilonitrilului. Carbonul poate fi îmbunătăț it ulterior pri n tratamente termice. Carbonul
încălzit la 1500 -2000 grade Celsius (carbonizare) prezintă cea mai mare rezi stenta elastică, în timp

9
ce fibra de carbon încălzită la 2500 -3000 grade Celsius prezintă un modul al elasticităț ii mai
ridicat.
Precursorii pentru fibrele de ca rbon sunt poliacrilonitrilul, vâscoza și pă cura. Filoanele din
fibre de carbon sunt folosite în câ teva tehnici de procesare: utiliză rile dire cte sunt pentru
preimpregnare, țesături di n filament, î mpletire etc.

Filonul de fibra de carbon este clasificat :
* după densitatea lineara (masa pe unitate de lungime, ex.: 1g/1000m = 1 tex)
* după numărul de filamente pe filon, î n mii. De exemplu, 200 tex la 3000 filamente de fibra de
carbon sunt de 3 ori mai rezistente decâ t 1000 filamente, dar si de 3 ori mai grele. Acest filon
poate fi apoi folosit pentru a ț ese o țesătura din fibra de carbon.
Aspectul acestei țesături depind e în general de densitatea lineară a filonului ș i de modelul
de țesă tura a les. Cele mai comune modele de țesă tura sunt "diagonal", "satin" si "uni" (simpla).

Importanța folosirii țesă turii din fibra de carbon .
Deși majoritatea firmelor afirma că fabrică piese din fibră de carbon, aceasta afirmație este
numai parțial adevărată . 95% din aceste companii folosesc doar un strat de fibra de carbo n și 2-3
straturi de fibra de sticla. Pe interior, piesa este vopsită cu spray negru pentru a nu s e observa a lbul
fibrei de sticlă. Consumatorii plătesc preturi exorbitante, pe mă sura produselor fabricate 100% di n
fibra de carbon, dar primesc î n schimb produse inferioare fabricate cu fibra de sticla.
Firmele serioase folosesc 2 -3 straturi de fibra de carbon.
Doar 1% din producț ia tota lă de fibră de carbon es te utilizată î n industria auto. Cel mai
mare procent ii aparține industriei aerospațiale. Totuși, ponderea domeniului aerospațial î n
industria fibrei de carbon a scăzut cu 10% î n ultimii ani, în timp ce piaț a fibrei de carbon a cr escut
cu 25% în timpul acestei perioade. În primii ani după descoperirea materialului, un kilogram de
fibra de carbon c osta 20 milioane de dolari. Astăzi, deși prețul sau a scă zut enorm, fibra de carbon
costa de 30 de ori mai mult decâ t oțelul.Î n momentul î n care fibr a de carbon ar ajunge la un preț
care ii va facilita intrarea î n model e de serie, masa acestora ar scădea cu cel puțin 50%.
Fibrele de carbon sunt ma teriale paradoxale: au proprietăți similare cu ale azbestului, î nsa
struc tura lor atomica este similară cu cea a grafitului.
Pentr u a realiza un element din fibră de carbon, țesătura de fibra (asemănătoare ca aspect
cu o țesă tura apretata din in) este împletită în diferite moduri și apoi se aplică o rășină pe aceasta.
Materia lul ob ținut este pus în matrițe și este dus într -o autoclava pentru a fi încă lzit. Temperatura

10
din autoclava urca treptat de la 200 -300 grade Celsius , pana la 1300 grade Celsius – în ultima fază .
Acest proces elimina azot si hidrogen.
Elementele simple di n fibra de carbon – cele care nu au forme complexe – pot fi fabricate
cu aj utorul unui utilaj cu vacuum. Bineînțeles, răș ina epoxidică și matrițele sunt încă folosite, iar
temperatura ș i umiditatea din acest uti laj sunt controlate pentru a obț ine un produs corespunzător.
Exista fibra de carbon făcută cu materiale de calitate inferioara. Pentru a fabrica elemente
din fibra de carbon, țesătura de carbon trebuie să fie îmbibată cu o rășină. Cea mai ieftină opțiune
este rășina din poliester, pe câ nd varianta optimă este răș ina epoxidica. Piesele fab ricate din fibra
de carbon cu rășină din po liester vor avea o reflexie albăstruie și pot să sufere crăpături ulterioare.
De obicei, rășina din poliester este utilizată la fabricarea pieselor contrafă cute din fibra de carbon.
Rezistența materialului este obținuta prin numă rul de straturi de fibra de carbon folo site.
Marea majoritate a producă torilo r de elemente low -cost din fibră de carbon foloses c unu sau doua
straturi de fibră de carbon, care sunt aplicate unu i element din fibra de sticlă . Companiile premium
care fabrică produse din fibră de carbon folosesc doua sau trei straturi de fibra de carb on la
produsele lor. Marginile ș i colturile sunt sigilate cu ajutorul unui element denumit Avio -fiber,
acesta fiind l a rândul său o fibră, însa provenita din mă tase.
O jantă din fibra de c arbon cu diametrul de 17 inch cântărește aproximativ 2.8 kilograme și
are un preț de circa 3000 de euro. Pe lângă aspectul inedit și masa redusă , aceste jante nu pot fi
distruse cu ușuri nța și au o rezistenta structurală deosebită , care permite folosirea unor dimensiuni
neobișnuite.
Spre deosebire de metale, fibra de carbon nu poate fi descompusa termic î n aer liber. Fib ra
de carbon poate fi descompusă prin metode termice doar într-un me diu lipsit de oxigen. Fibra de
carbon are o durată de viața comparabilă cu cea a aliajelor din aluminiu și nu are o limita de
anduranță î n materie de reciclare. Mai exact, fi bra de carbon poate fi reciclată de nenumărate ori.
Fibra de carbon poate fi reci clata prin to care, dar acest proces scurtează fibre le din
interiorul materialului ș i totodată micșorează durata de viață și rezistenț a pieselor. Reciclarea
fibrei de carbon prin tocare e ste comparabila cu reciclarea hârtiei prin aceeași metoda. Deși este
mai slaba decâ t a plecat prima data din fabrica, fibra de carbon reciclata prin tocare poate fi
folosită pentru elemente de consum cum ar fi laptop -urile ș i ochelarii, deoarece acestea nu necesit a
o rezistenta materiala extremă .
Deși este similară cu azbes tul în unele privințe, fibra de carbon în starea prezenta în comerț
nu este dăunătoare pentru sănătatea omului. Nici mă car p udra de fibra de carbon inhalată în
cantități mici nu provoacă afecțiuni. În schimb, expunerea îndelungată la filamente de carbon fă ră
protecția corespunză toare poate provoca anumite afecț iuni pulmonare. Efectele negative ale

11
fabrică rii manuale de fibra de carbon s unt similare cu cele ale fabrică rii fibrei de s ticla, deoarece
sunt folosite rășini epoxidice, acestea dăunând sănătăț i.
Obiectele de uz personal la producția că rora este utili zata fibra de carbon sunt rare ș i sunt
considerate high -end, prețul lor fiind pe mă sura. Dintre acestea enumeram: crosele de golf,
scaunele cu rotile, unditele, rachete le de tenis, caiacele, canoele și vâslele sportive, arcurile și
săgeț ile sportive, echipamente le foto sau palele morilor de vânt. Printre utilizările mai puțin
obișnuite ale fibrei de carbon se numără inelele, piesele de table și ș ah, pixurile, pa ntofii sport,
bolurile pentru câini ș i bricegele.