Caracterizarea Solurilor din Localitatea Cernica, Judetul Ilfov

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE

ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

SPECIALIZAREA: AGRICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

Îndrumător Științific:

Prof.univ.dr. Mircea MIHALACHE

Absolvent:

NEAGA Viorel

BUCUREȘTI

– 2016 –

SPECIALIZAREA:AGRICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

Caracterizarea solurilor din localitatea Cernica,

județul Ilfov

Îndrumător Științific:

Prof.univ.dr. Mircea MIHALACHE

Semnătura ……………………………………..

Absolvent:

NEAGA Viorel

BUCUREȘTI

– 2016 –

CUPRINS

Pag.

INTRODUCERE

Monografia Localității Cernica

Satul Cernica s-a construit pe proprietățile Mănăstirii Cernica,la marginea hotarului de sud a moșiei mănăstirii,învecinată cu moșia Tânganu.

Primii proprietari, consemnați în acte încă din secolul al-XVI-lea, au fost Radu Captaru, apoi fii săi Stroe și Nedelcu, de la care ctitorul Mănăstirii Cernica Știrbei Cernica, mare vornic, a cumpărat moșia.

Satul este atestat documentar pentru prima dată în anul 1778 de un autor francez care a vizitat aceste locuri și care menționează textual într-o lucrare „Tschernica petit village”.

Prima denumire a satului a fost „Moara Cernica” de la numele unei mori de măcinat cu apă, proprietatea mănăstirii, situată la confluența râului Dâmbovița cu Colentina, care se întâlneau la podul actual al satului.

Pe teritoriul satului au fost descoperite vestigii din epoca bronzului care dovedesc că era locuit de oameni încă din acele timpuri,proveniți din ramura de nord-est a indoeuropenilor.

Vechii proprietari ai satului nu au fost robi țigani pe moșia lor, ci numai romani grupați în trei comunități denumite Florești. Nici Mănăstirea Cernica nu a avut robi țigani, doar câțiva argați țigani, fiind considerată un schit. Localnicii erau oameni săraci, liberi, se ocupau cu agricultura, muncind pe moșia mănăstirii până în anul 1864, când o parte din ei au fost împroprietăriți.

Sfântul Calinic este cel care a înființat prima școală în chiliile proprietatea mănăstirii, aflate pe locul actualului sediu al primăriei comunei. Prima informație cu privire la funcționarea unei școli localnice este însemnată de mână cu litere chirilice pe o scoarță bisericească:”La leat 1857 a venit subsemnatul în satul Moara Cernica învățător de școală, cu plata de la sfânta mănăstire și cântăreț al acestui sat urmând cu învățătură școlarilor până la leat 1859”- I.Rafael-ieromonah.

Din datele statistice ale anului 1903 se constată că satul Cernica avea 749 de locuitori, sătenii nu erau înstăriți, aveau gospodării modeste, se ocupau cu agricultura, cu tăiatul lemnelor din pădure, confecționau rogojini pe urzeala de tei și alte împletituri din papură și trestie, așteptând doar să vină grădinarii din împrejurimile Bucureștiului și din alte localități să le ia. Aceste ocupații s-au păstrat în timp în unele gospodării însă produsele nu se mai comercializează.

Din punct de vedere demografic numărul populației a crescut destul de greu, tinerii tinzând să se stabilească în oraș.

Începuturile și evoluția zonei nu a favorizat dezvoltarea considerabilă social-econimică a localității, localnicii nu au beneficiat de tradiții etnografice și folclorice autentice.

În ultimii ani localitatea s-a extins având avantajul unui cadru natural nepoluat, limitat de pădurea Cernica și de lacul cu același nume dar și de apropierea de capitală.

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Cernica se ridică la 10.886 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 9.425 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt  români (83,73%), cu o minoritate de romi (11,46%). 

În prezent Comuna Cernica este constituită administrativ din satele Cernica, Căldăraru, Tânganu, Bălăceanca și Poșta.

CAPITOLUL I

DESCRIEREA CONDIȚIILOR NATURALE

1.1 Cadrul natural

Din punct de vedere administrativ comuna Cernica este situată la est de București, în Câmpia Română. Suprafața teritoriului administrativ al comunei Cernica este de 3800 ha din care intravilan este 523,5 ha. Forma teritoriului administrativ al comunei are aspectul unei potcoave cu deschidere sud-estica în care se insinueaza o prelungire a judetului Calarasi. Teritoriul administrativ se găsește aliniat de-a lungul râurilor Dâmbovița si Colentina, chiar la confluența acestora. În teritoriul intravilan al comunei -trupul Tânganu este mărginit de râul Tânganu la vest si de râul Pasarea la est.

Numărul de locuitori ai comunei este de 7000 locuitori, deci este o comună relativ mică, situată la intersecția unor circulații rutiere si a unor căi ferate importante, atât pentru comună cât și pentru municipiul București. Șoselele ce străbat teritoriul comunei sunt Autostrada A2, Soseaua de Centură cu regim de drum național, Drumurile județene 100, 301 si 301A, Drumul comunal 56, CF București – Oltenița, si CF Centură.

Fig. 1 Harta fizică a județului Ilfov

Așezarea comunei Cernica din punct de vedere geografic în marea unitate Câmpia Română, în câmpia de tranziție a Bucureștiului, câmpia tabulară a Vlăsiei, câmpul Colentinei. Câmpia Vlăsiei este delimitată de valea Pasarea la nord, Valea Dâmboviței la sud si valea Sabarului la vest.(Rosu-73; Gastescu Iordan-70). Câmpia de tranziție a Bucureștiului are afinități climatologice, litologice si pedologice cu câmpiile din vestul ei (câmpia Calnaului), dar și afinități hidrografice și geomorfologice cu câmpiile din est (câmpia Mostiștei) evidențiind astfel caracterul de tranziție ce-i justifică denumirea.

Altitudinea minimă a comunei se găsește în sud în lunca Dâmboviței 45 m NMN, iar cea maximă în nord în pădurea Cernica 74 m NMN. Malul stâng al Dâmboviței este mai înalt, iar cel sudic mai jos. Înclinarea teritoriului administrativ al comunei se poate judeca împărțindu-l în cele trei părți ce se evidențiază din cauza râurilor Colentina, Dâmbovița si a confluenței lor. Înclinarea maximă a teraselor este în zona de nord ( mal stâng al Dâmboviței) este de 0,6%. Înclinarea maximă a zonei de sud, (mal drept al Dâmboviței) este de 0,4%, iar înclinarea maximă a zonei de interfluviu dintre Colentina și Dâmbovița, este de 0,2%.

1.2 Clima

Clima teritoriului comunei Cernica păstrează caracteristicile generale ale climatului Câmpiei Române. Astfel diferența dintre temperaturile maxime si minime este foarte mare 70o-75oC ceea ce caracterizează climatul de stepă. Precipitațiile sunt în cea mai mare parte sub formă lichidă (aproximativ 500 mm/an).Se constată 35 pană la 50 de zile cu zapadă pe an. Vânturile dominante sunt cele de est și nord-est cu frecvența de 19-21%. O ușoară temperare a acestui climat o aduc pădurile în toată Câmpia Vlăsiei.

Regimul termic se caracterizează prin ierni aspre și veri călduroase. Temperatura medie anuală ca rezultat al mediilor multianuale este de 10,3oC.

Luna cu temperatura medie cea mai mare este luna iulie cu 22,3 oC urmată de luna august cu 21,6 oC.

Temperaturile medii cele mai scăzute se înregistrează în lunile ianuarie (-3,3 oC) și februarie (-1,2 oC).

Amplitudinea medie anuală a temperaturii (adică diferența dintre medii) este de 25,6 oC.

Temperaturile maxime absolute în cursul verii ating valori de 41,1 oC și aceasta contribuie la accentuarea evapotranspirației, accentuând seceta.

Temperaturile minime absolute în timpul iernii ating -30o C și aceasta poate duce la compromiterea semănăturilor de toamnă dacă acestea nu sunt acoperite cu strat protector de zăpadă și pot prejudicia livezile de pomi fructiferi și a plantațiilor de vie.

De interes pentru zona analizată este contribuția la emisiile de metan și protoxid de azot (creșterea animalelor, industria, utilizarea combustibililor fosili). Aplicarea unor metode mai eficiente de producere a energiei, îmbunătățirea transportului în comun și a tehnologiilor motoarelor autovehiculelor private și comerciale, vor ajuta la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, dar și a emisiilor de poluanți cum ar fi dioxidul de azot, monoxidul de carbon și particulele ce afectează negativ sănătatea populației. La nivelul comunei Cernica nu există un inventar al emisiilor de gaze cu efect de seră (GHG) din diferite surse.

1.3 Vegetația

Ca vegetație teritoriul Cernica face parte din zona pădurilor de foioase, subzona silvostepei.

Vegetația lemnoasă este bine reprezentată de: Quercus Robur (stejar), Quercus Cerris (cer), Tillia Tomentosa (tei), Ulmus Campestris (ulm), arbuști ca: Rosa Canina (măceș), Crataegum Monogyna (păducel), Ligustrum Vulgare (lemn câinesc), Prunus Spinosa (porumbar).

Cele mai răspândite plante cultivate în zonă sunt:grâul, porumbul, orzul, soia, floarea-soarelui, sfeclă pentru zahăr, mazăre, legumele și în mai mică măsură vița de vie și pomii fructiferi.

Vegetația în comuna Cernica cuprinde două mari subzone:

Subzona pădurilor de stejari submezofili termofilice se găsesc în toată câmpia Vlăsiei cuprinzând asociații de gârnița si cer. Aceste păduri au ca sub arboret gherghinar, lemn câinesc, porumbar, corn, și soc.

Subzona de silvostepă, ocupă partea de est și vest a teritoriului administrativ, cuprinde plante care rezistă la un climat mai uscat. Această subzonă cuprinde stejari si ulmi. Subarboretul cuprinde aceleași specii amintite mai sus, iar printre speciile ierboase predomină graminee cu rizomi, leguminoase mezofile și altele.

Vegetația de luncă și acvatică adaptată la inundații și exces de umiditate cuprinde salcii, răchite și plopi precum și ierboase-rogozuri, stânjenei, limbarița. Printre speciile acvatice de mâl amintim stuful și speciile asociate iar vegetația plutitoare este formată din nuferi albi și galbeni. Vegetația submersă este formată din brădiș, moț, otrațel, sârmuliță, si characee.

1.4 Geologia

Rocile de solificare sunt diferite în funcție de formele de relief. În câmpie și pe terasă roca de solificare o reprezintă loessul și depozitele loessoide cu grosimi de 5-8 m de origine eoliană așezate peste pietrișuri și nisipuri grosiere. Alcătuirea texturală și mineralogică, microstructura, porozitatea și coeziunea moderată pe toată grosimea asigură loessului o permeabilitate mare pentru apă și aer, o însemnată capacitate de reținere a apei, rezerve mari de substanțe nutritive. Roca friabilă cu macro și micropori, căptușiți cu pulbere cristalină de carbonat de calciu ușor permeabilă pentru apă și aer, constituie substratul litologic pentru formarea de soluri profunde.

Solurile care au evoluat pe loess sunt cernoziomurile și solurile brun roșcate.

Pentru microzona de luncă, roca de solificare este constituită din depozite fluviatile cu granulații diferite, rezultate în urma revărsărilor repetate ale râului Dâmbovița.

Zona studiată se găsește situată în cadrul marii unități a Platformei Moesice. Această unitate se sprijină pe roci de fundament, șisturi cristaline epimetamorfice ce se găsesc la peste 4000 m adâncime. Deasupra lor se găsește o cuvertură sedimentară ce începe cu roci Paleozoice, Carboniferul este reprezentat prin calcare bituminoase de aproximativ 800 m grosime și argile cu intercalații cărbunoase de 150 m. În superpoziție s-a depus Mezozoicul, cu roci triasice inferioare, ce sunt reprezentate de argile roșii, marne, gresii și anhidrite de 300-500 m.

Triasicul mediu este format din calcare și dolomite cu brahiopode ,de 200-800 m grosime. Triasicul superior cuprinde marne, argile, marnocalcare și brecii cu anhidrit de 500-1000 m grosime. În scara geologică ,peste discordanța ce are lacună intreg Jursaicul infrerior, urmează Jurasicul mediu format din calcare negre bituminoase și marne cu Astarte sp., gresii și siltite de 100-170 m grosime.

Jurasicul superior de grosime de 500-1000 m este format din dolomite și calcare cu Entolium cornutum. La partea superioara a Mezozoicului se situează Cretacicul ,în continuitate de sedimentare .Partea sa inferioară ce cuprinde Neocomianul este formată din calcare fin granulare parțial mamoase de 300 m. Baremianul de circa l00 m grosime cuprinde calcarenite, iar Albianul, de 80m, cuprinde nisip, gresii glauconitice și marne cu Neohibolites. Cretacicul superior, nediferențiat, cuprinde marne și marnocalcare de 50-150m.

Peste o discordanță, ce face să lipsească partea inferioară a Neogenului, urmează Miocenul ce debutează cu Badenianul de 1-50 m ce este reprezentat prin calcare marnoase și gresii cu Turritella bicarinata, Corbula sp. și Arca sp. După o discordanță vizibilă în multe regiuni ale țării, urmează partea superioara a Miocenului ce cuprinde 100-700m de sedimente Sarmațiene reprezentate prin marne compacte cu intercalații de nisip cu Cryptomactra pesanseris.

În zona comunei Cernica sunt exploatate zăcăminte de petrol în cadrul structurii Cățelu, și petrol cu gaze în structura Bălăceanca. În Structura Cățelu se gasește în extrema vestică a teritoriului administrativ, lângă satul Căldăraru, iar stuctura Bălăceanca se găsește la sud de satul cu același nume. Din aceste structuri se extrag hidrocarburi din Sarmațian si Meoțian. În continuitate de sedimentare urmează Pliocenul, ce începe cu Meoțianul, care cuprinde 10-150m de marne și marne nisipoase cu intercalații de nisipuri cu Hydrobia sp., Congeria sp. și Unio sp. Ponțianul, de 10-200m cuprinde marne și marne nisipoase cu Prosodacna sp., Monodacna sp. Și Didacna sp. Urmează roci Daciene ,de 10-600m, reprezentate prin nisipuri cu intercalații de marne și argile cu Horiodacna rumana, Hydrobia grandis, Viviparus argesiens. Pliocenul se încheie cu depozite Levantine, de 10-350 m, formate în baza de calcare lacustre urmate de argile, nisipuri și marne cu Psilunio munieri, Psilunio lenticularis și Viviparus rudis. După o discordanța urmeaza Cuaternarul

Pleistocenul inferior

Cuprinde stratele de Frătești formate din pietrișuri nisipuri și argile.Aceste strate au fost deschise în forajul PI/5 Neferal .Stratele de Fratesti încep la peste 216m și au acoperișul la 141 m. Ele sunt împărțite în trei orizonturi A, B și C, dintre care pentru alimentarea cu apă potabilă orizontul A este cel mai bun. El are aproximativ 46 m grosime și este situat deasupra orizonturilor B și C.

Pleistocenul mediu

Are în bază complexul marnos format din marne și argile cu intercalații discontinui de nisipuri.

Pleistocenul superior

Acesta cuprinde o alternanță de nisipuri și pietrișuri în bază, denumite nisipurile de Mostiștea. Grosimea lor este de 24 m și au în acoperiș un nivel de argile continui de circa 10m. Peste acestea se găsesc pietrișurile de Colentina de 11 m grosime ce sunt formate de pietrișuri și nisipuri cu intercalații discontinui marnoase-argiloase. Deasupra lor stau loess-urile. Solul formează stratul superior al succesiunii.

Elemente structurale

Cuvertura Platformei Moesice cuprinde o succesiune de roci de la Carbonifer până la Cuaternar. Discontinuități apar la baza Jurasicului, a Baremianului, a Senonianului, și uneori a badenianului. Formațiunile Mio-Pliocene sunt transgresive de la N la S.

1.5 Geomorfologia

În zona studiată se evidențiază forme geomorfologice caracteristice câmpiei străbătute de râuri, terase, frunți de terase, lunci și crovuri.Acestea din urmă constituie un microrelief care complică mult zona.După cum am mai spus lunca Colentinei este în cea mai mare parte inundată.Terasele care pot fi recunoscute în cadrul teritoriului administrativ sunt patru, prezentând caracteristicile tuturor teraselor. Altitudinea lor crește spre interfluviu.La sud de Dâmbovița altitudinea teraselor crește de la sud spre nord, deoarece în sud se află râul Argeș care este mai important decât Dâmbovița. Spre nord altitudinea teraselor crește căci distanța până la alt râu mai important, Ialomița, este suficient de mare. Terasele au următoarele altitudini medii:56m,65m,68m si 72m.

Terasa inferioară la 56m altitudine se observă pe malul stâng al Dâmboviței în sudul teritoriului administrativ. Acestă terasă are o frunte de 6m, până la nivelul luncii. Ea este cea mai veche terasă.

Puțin mai înaltă și desigur mai nouă este terasa de la 65m altitudine, cea mai mare terasă ca suprafață, observabilă pe toată suprafața administrativă a comunei Cernica. Pe ea se găsesc cele mai multe din zonele construite.Fruntea ei este de 8m. Terasa următoare de la o altitudine mai mare adică cea de la 68m este cea mai mica întâlnită la interfluviul de la confluența Dâmboviței cu Colentina și la nord de Dâmbovița.Fruntea ei este de numai 1m datorită faptului că s-a format într-o perioadă mai scurtă de timp. Terasa superioară și cea mai veche totodată se întâlnește în nordul și sudul teritoriului administrativ și are altitudinea de 72m.Fruntea ei măsoara 3m. Frunțile teraselor au înclinări diferite și au fost împarțite în funcție de înclinarea ce determină construibilitatea. Practic întreaga suprafață a teraselor este parazitată de crovuri cu adâncimi în general mici de 2-4m și cu pante care după cum am mai spus determină construibilitatea.

1.6 Hidrologia

Comuna Cernica se află la confluența dintre Dâmbovița și Colentina. Aceste râuri străbat terioriul administrativ al comunei de la nord-vest la sud est.Ambele râuri au caracter meandriform precum și afluenții lor. Dâmbovița este canalizată pe toată porțiunea de teren pe care o străbate, de-a lungul întregului teritoriu administrativ. Caracterul meandriform al Dâmboviței, deși canalizată, se evidențiază datorită aspectului frunții terasei inferioare. Ea prezintă numeroase promontorii și retrageri. Lățimea luncii Dâmboviței variază de la 850 m în nord-vest la 300m în sud-est. Râul Colentina a fost transformat antropic într-o salbă de acumulări, din care cea care este cuprinsă în teritoriul administrativ al comunei este acumularea numită Cernica. Lunca Colentinei este practic în întregime acoperită de apa, deși în partea extrem vestică se mai poate observa o zonă de luncă de lățime de 125m. Lățimea acumulării Cernica variază de la 100m la limita vestică a comunei până la 580 m la confluența cu lunca Dâmboviței.

Râul Colentina are doar doi afluenți pe dreapta de câteva sute de metrii cu curgere nepermanenta, necadastrați. Râul Dambovița are un afluent mare pe stânga, care se varsă la cca. 400-500m aval de confluența cu Colentina, numit Tânganu. Valea Pasărea care curge în estul teritoriului administrativ, și nu se varsă în Dâmbovița pe teritoriul comunei Cernica. Tot pe malul stâng al Dâmboviței, dar în amonte de confluența cu râul Colentina sunt înca doi mici afluenți de asemenea necadastrați.

Regimul precipitațiilor

Cantitatea medie anuală de precipitații este de 557,8 mm.Acestea cad inegal si neuniform în tot timpul anului, se înregistrează totuși un maxim în perioada mai-iunie cu 66,7 mm și respectiv cu 85,7 mm.

Precipitațiile din lunile de vară, deși importante cantitativ sunt în general insuficiente, deoarece coincid cu o perioadă călduroasă în care evapotranspirația este intensă depășind în valoare absolută precipitațiile.

Începând din luna iulie apare un deficit de umiditate de 45 mm, reprezentând 31,5% din totalul necesar de 143 mm, deficitul se accentueaza în luna august la 75 mm, adica 60% din necesarul total (evapotranspirația potențială) al lunii, pentru ca în luna septembrie deficitul să se mențină tot ridicat 44 mm-53% din necesarul lunar.Deficitul se diminuează în luna octombrie 6mm-13,3% din necesarul lunar.Deficitul anual se ridică la 170 mm.

1.7 Hidrogeologia

Din analiza documentațiilor de specialitate rezultă că în zonă sunt identificate trei complexe acvifere Cuaternare, după cum urmează:

– Complexul acvifer freatic de mică adâncime (stratele de Colentina) este acoperit de strate argiloase prafos loess-oide de 8m grosime. Apa din acest complex are nivel liber sau ușor ascensional stabilindu-se între 10 si 12m de la suprafață. Alimentarea stratului acvifer se face din precipitații și din râuri, acolo unde au legătură cu acestea. În general apa din acest complex este poluată și nu îndeplinește condiții de potabilitate pentru a fi luată în considerare ca sursă de alimentare cu apă.

– Complexul de medie adâncime (Stratele de Mostiștea) în grosime de 24 m este separat de Stratele de Colentina de 8 m de argilă. Stratele de Mostiștea se alimentează din precipitațiile infiltrate pe la capetele de strat, apa având un caracter ascensional nivelul său situându-se la cca 10 m adâncime, în funcție de morfologie. Apa din acest complex se încaderează în general în limitele de potabilitate STAS 1342/91, prezentând uneori depășiri la Fe si Mn.

– Complexul acvifer de adâncime (Stratele de Fratesti) este constituit din trei orizonturi A,B si C care se dezvoltă în proximitatea localității Pantelimon, până la adâncimea de 260 m. Compoziția granulometrică a orizonturilor acvifere aparținând acestui complex este foarte variabilă, forajele arătând că stratul A este alcătuit predominant din nisipuri si nisipuri cu pietriș, iar stratele B+C din nisipuri medii și fine cu foarte rare intercalații de pietrișuri. În ceea ce privește calitatea apei din acest complex, aceasta se încadrează din punct de vedere chimic în limitele admisibile de potabilitate.

1.8 Aspecte privind biodiversitatea

România este o țară cu o diversitate biologică ridicată, din punct de vedere al sistemelor ecologice, speciilor și genetică, dar și cu un procent ridicat de ecosisteme naturale și seminaturale. Gama largă a tipurilor de ecosisteme din România este dependentă în mare măsură de influența climatului și de altitudine. O bogată rețea hidrografică contribuie de asemenea la creșterea diversității, în special în ceea ce privește ecosistemele specifice acvatice și de zone umede. Astfel de ecosisteme se regăsesc și în zona studiată, adăpostind numeroase specii de floră și faună, în special păsări, multe dintre ele fiind protejate de legislația internă și internațională. Din punct de vedere al reliefului, zona se încadrează în Câmpia Română, predominantă fiind vegetația ierboasă specifică de câmpie. Capitalul natural, alcătuit din complexul de ecosisteme din zona Cernica, este bine reprezentat prin specii de faună sălbatică, în special păsări acvatice, care folosesc Lacul Cernica în rutele lor de migrație, ca suport pentru cuibărire, hrană, adăpost și refugiu.

În zona Lacului Cernica au fost semnalate 119 specii de păsări sălbatice, dintre care 112 specii de păsări sălbatice beneficiază de statut legal de protecție, dintre care amintesc: Cygnus cygnus, Egretta garzetta, Egretta alba, Nycticorax nycticorax, Phalacrocorax pygmeus, Aythya nyroca, Ardea cinerea (colonie), Fulica atra, Alcedo athis, Himantopus himantopus, Merops apiaster, Accipiter sp. etc. – specii care intră sub incidența Directivei Păsări și a legislației naționale și internaționale pentru protecția păsărilor sălbatice. În afara acestor specii de păsări, zona Lacului și Pădurii Cernica este frecventată de specii de faună sălbatică protejate, respectiv: vidra de apă dulce (Lutra lutra), broasca țestoasă de apă dulce (Emys orbicularis), șarpele de apă (Natrix tesselatta), tritoni (Triturus sp.) – specii protejate prin Directiva Habitate și legislația națională.

Luând în considerare dorința extinderii teritoriului administrativ al comunei Cernica, în același timp cu obligațiile legislative de protejare a speciilor de floră și faună sălbatice și a habitatelor naturale existente în această zonă, în special a celor de interes comunitar, pentru realizarea acestui scop este recomandabil să se țină cont de următoarele măsuri minime, respectiv:

În zonele de vecinătate a pădurii și apei nu se vor amplasa construcții, decât spații pentru grădină la viitoarele locuințe.

Se va păstra distanța de minim 25m liberă de construcții față de malul apei, ținând cont că în imediata vecinătate se află o zonă umedă ca loc de refugiu, cuibărire și hrană pentru speciile acvatice, în special păsări migratoare.

Nu se recomandă amplasarea în imediata vecinătate a Lacului și Pădurii Cernica de clădiri cu înălțimi foarte mari, deoarece această zonă este tranzitată de păsări sălbatice protejate, în rutele lor de migrație.

Gardurile despărțitoare ale viitoarelor construcții nu vor fi integral betonate, ci se va adopta o soluție constructivă, permițându-se trecerea speciilor de animale mici prin acestea către zona umedă și/sau pădure (exemplu – broaște, șerpi, melci,..).

Se recomandă păstrarea unor terenuri agricole în apropierea Lacului Cernica, venind în ajutorul păsărilor sălbatice pentru hrană sau pentru odihna acestora.

Pentru protecția locurilor de hrană, cuibărit, adăpost, popas și iernat al păsărilor migratoare protejate, pe Lacul Cernica, se interzice:

aruncarea deșeurilor de orice fel în lac și în zona limitrofă acestuia;

deversarea oricărei substanțe în lac, sau depozitarea neadecvată de substanțe; periculoase, pentru a împiedica eventuale evacuări accidentale;

incendierea stufului și/sau a vegetației ierboase de pe maluri;

aprinderea și menținerea focului deschis pe malul lacului;

deranjarea păsărilor prin zgomote de orice natură.

1.9 Învelișul de soluri

Teritoriul comunei Cernica se află în microzona (IS-BR 23) preluvosoluri roșcate (cu incluziuni de cernoziomuri argice și cambice), cu climă călduroasă-secetoasă, în regiuni de șes, el este traversat pe direcția NV-SE de către o “limbă“ a microzonei (IL-SA 31) aluviosoluri, cu climă călduroasă-secetoasă, cu relief de luncă.

Considerații generale asupra proceselor de formare a solurilor.

Ca zonă de vegetație teritoriul se află în zona pădurilor subzona silvostepei. Condițiile climatice de formare sunt cele descrise în capitolul respectiv, temperatura medie anuală de 10,5 oC, cu precipitații medii anuale de 558,1 mm, deficit anual de apă față de evapotranspirația potențială 170 mm și indicele anual de ariditate 26,7.

Rocile parentale sunt reprezentate prin loessuri, depozite loessoide și depozite fluviatile.

Vegetația naturală este reprezentată prin stejărețe (stealuri de câmpie) în asociere cu un covor erbaceu mai slab reprezentat.

Sunt soluri argiloiluviale, orizont B, ca și la cernoziomurile argiloiluviale, în afara orizontului activ de formare a argilei are loc și acumularea de cantitați însemnate de fracțiune argiloasă migrată din orizonturile superioare.

Indicele de diferențiere texturală are valori între 1,1-1,2. Conținutul de argilă este cuprins între 29-37% în orizontul A și 35-42% în orizontul Bt.

Conținutul de humus în orizontul A reprezintă 1,8-3,2%, iar în compoziția acizilor humici crește proporția acizilor fulvici.

Complexul coloidal este parțial debazificat, gradul de saturație în baze oscilează între 82-90% sunt soluri slab moderat acide.

Valorile indicilor ce caracterizează fertilitatea oscilează între următoarele limite:

-coeficientul de higroscopicitate 6,5-9 % în orizontul A și 7-11,2 % în orizontul B.

-coeficientul de ofilire 9,8-14 % în orizontul A și 15-16,5 % în orizontul B.

-capacitatea de apă utilă pe 0-100 cm este 9,2-16,3%.

-permeabilitatea pentru apă 50-150 mm/l

Învelișul de soluri ca rezultat al interacțiunii reciproce, complexe și continui a tuturor factorilor pedogenetici, reflectă varietatea condițiilor.

Astfel în perimetrul cercetat, s-au delimitat un număr de 13 unități de sol, iar în cele ce urmează voi prezenta caracterele generale și specifice fiecărei unități de sol.

CAPITOLUL II

UTILIZAREA RESURSELOR DE SOL DIN LOCALITATEA CERNICA

2.1 Utilizarea resurselor de sol din Localitatea Cernica

Din punct de vedere pedologic solurile din teritoriul administrativ al comunei Cernica se pot grupa în soluri zonale (care acoperă interfluviile) și soluri azonale formate în luncile joase în partea inundabilă, formate din aluviuni recente. Principalele tipuri de soluri din teritoriul studiat sunt soluri preluvosoluri, cernoziomuri argice, cernoziomuri cambice precum și aluviosoluri.

– Solurile din categoria preluvosoluri au n profil bine stabilit (orizonturile A, B și C) cu un conținut de humus de aproximativ 3% și cu o circulație bună a substanțelor nutritive, prielnice culturilor de câmp, plantelor furajere, viței de vie si pomilor fructiferi. Necesitatea de apă și îngrașăminte nu este stringentă.

– Cernoziomurile argice ocupă partea de est a teritoriului administativ al localității. Datorita cantităților de precipitații de 500 mm pe an, procesul de levigare poate fi intens cu consecințele acumulării carbonaților la în baza profilului (Orizontul C). Cernoziomurile argice din Cernica sunt slab levigate cu procent ridicat de humus (4-4,5%) și azot sunt fertile și au structura stabilă.

– Aluviosolurile sunt reduse ca suprafață de-a lungul luncilor, sunt soluri tinere cu profile incomplete în funcție de stadiul de evolutie în care se găsesc. De obicei orizontul superior de 20-35 cm se desface în bulgări. Cantitatea de humus este variabilă de la 1,3% la 7% în funcție de cantitatea de argilă, iar azotul este 0,07% și 0,33%. Aceste soluri cer ridicarea fertilitații precum și irigații fiind potrivite pentru cultura cerealelor și legumelor.

2.2 Culturi agricole (suprafețe ocupate, pășune, producții obținute la diferite culturi)

Suprafața totală arabilă a comunei Cernica este de 3128 ha.

CAPITOLUL III

DESCRIEREA UNITĂȚILOR DE SOLURI DIN LOCALITATEA CERNICA

3.1 Material si metoda

Metodologia de lucru în teren și laborator

Pentru caracterizarea solului dominant din zona cercetată a fost amplasate profile de sol din care au fost recoltate probe în așezare deranjată cât și probe de sol în așezare naturală. Probele de sol în așezare naturală au fost recoltate în cilindrii de inox cu volum de 100 cm3. Probele au fost recoltate pe orizonturi pedogenetice în trei repetiții.

În faza de laborator probele prelevate au fost supuse unor seturi complete de analize și determinări, efectuate conform metodologiei ICPA. În funcție de scopul propus probele de sol au fost supuse următoarelor determinări:

3.2 Însușirile fizice:

Pretratamentul probelor:

– la probele cu carbonați tratarea cu soluție de acid clorhidric 2 n și dispersie cu soluție de hidroxid de sodiu 1 n la fierbere după Kacinski;

– la probele fără carbonați, cu materie organică5%, oxidarea materiei organice cu apă oxigenată 6% și dispersie cu soluție de hexametafosfat de potasiu 10%, sau soluție de hidroxid de sodiu 1 n la fierbere după Kacinski;

– la probele fără carbonați, cu materie organică5%, dispersie cu soluție de hexametafosfat de potasiu 10%.

Determinarea fracțiunilor granulometrice:

– metoda pipetei pentru fracțiunile0,002mm, inclusiv;

metoda cernerii umede pentru fracțiunile 0,002-0,2 mm și uscate pentru fracțiunile 0,2mm;

Rezultatele sunt exprimate în procente față de materialul rămas după pretratament.

Densitatea (D): prin estimare sau metoda picnometrică.

Densitatea aparentă (DA): metoda cilindrilor metalici de volum cunoscut (100-200cm3) la umiditatea momentană a solului;

Porozitatea totală (PT): prin calcul;

Porozitatea de aerație (PA) prin calcul;

Gradul de tasare (GT) prin calcul;

3.3 Însușirile chimice:

Carbon organic, humus-metoda Walkley-Black, modificarea Gogoașă;

Azot total – metoda Kjedal, dezagregare cu H2SO4 la 3500C, catalizator sulfat de potasiu și sulfat de cupru

Fosforul total (P total)-prin dezagregare cu acid sulfuric și percloric și dozat colorimetric cu albastru de molibden, după metoda Nikolov (reducere cu acid ascorbic și clorură stanoasă);

Fosforul accesibil (mobil) după metoda Egner-Riehm-Domingo și dozat colorimetric cu albastru de molibden, după metoda Nikolov (reducere cu acid ascorbic)

Potasiu accesibil (mobil) – după metoda Egner-Riehm-Domingo și dozare prin fotometrie în flacără;

pH–ul (H2O)-potențiometric cu electrod combinat de sticlă și calomel, în suspensie apoasă, raport sol:apă 1:2,5, electrometric, electrod de sticlă;

Carbonatul de calciu (CaCO3 total) – metoda Sheibler

Gradul de saturație în baze (V%) – determinat prin calcul;

DESCRIEREA SOLURILOR DIN ZONA CERCETATĂ

UNITATEA DE SOL NR. 1

ALUVIOSOL gleizat

Studiul profilului de sol din Lunca Tânganu

Descrierea morfologică a profilului de sol

At :0-10 cm, rădăcini dense, mai închis la culoare, nestructurat, textută luto-nisipoasă;

Ao :10-30 cm, nestrucurat, textură nisipo-lutoasă,rădăcini dense, la partea inferioară prezintă pete de oxidare:

A/Go :30-70 cm, pete de oxidare frecvente, nestrucurat, textură nisipo-lutoasă;

Gr :70-150 cm, nestructurat, textură nisipo-lutoasă, culori de oxidare și reducere, nuanțe vineții.

Apa freatică se întâlnește la 150 cm.

Fig. 1 Aluviosol calcaric-Cernica 2016

Fig. 2 Orizontul gleic – Cernica 2016

Fig. 3 Lunca Dâmbovitei – Cernica 2016

Fig. 4 Profil Aluviosol calcaric-Cernica 2016

Fig. 5 Recoltarea probelor de sol Cernica 2016

Fig. 6 Profil Aluviosol -Cernica 2016

Fig. 7 Pășune-Cernica

Fig. 8 Exces de umiditate de suprafață – Cernica

Fig. 9 Lunca Damboviței primăvara 2016

Fig. 10 Delimitarea orizonturilor – Aluviosol

Fig. 11 Zone depresionare cu exces de umiditate

Fig. 12 Harta solurilor din zona București

UNITATEA DE SOL nr. 2 din Pădurea Cernica

Preluvosol

În această unitate de producție procesele de inundare pluvială și de stagnare prelungită a apei din precipitații au fost semnalate în trei puncte, în microdepresiuni, însumînd o suprafață totală de aprox. 2,75 ha și având o intensitate moderată până la foarte ridicată (apreciată după durata de stagnare, cuprinsă între l/2 an și l,5 ani). La nivelul fiecărui punct, suprafețele pe care s-au manifestat procesele au avut o extindere mică pînă la medie (0,5-1,65 ha). Apa a avut o adâncime cuprinsă între 0,3-0,5 m și 0.5-0,8 (1,0) m în zonele de minim altitudinal din centrul microdepresiunilor.

Procesele s-au manifestat în condiții de relief local cu caracter favorizant în ceea ce privește inundarea pluvială și stagnarea prelungită a apei din precipitații, și anume: microrelief depresionar rezultat din tasarea materialelor loessoide cu extindere medie (aprox. 1,65 ha), cu altitudine relativă minimă de aprox. – (0,5 până la 0,8 m în centru), uniform, întins, sub forma a trei elipse legate între ele (orientate aprox. pe direcția SV-NE), cu un minim altitudinal în zona de NE a primei elipse , fără drenaj extern natural și posibilități de ameliorare a acestuia.

Substratul litologic și totodată materialul parental al solurilor este alcătuit din depozite luto-argiloase suprapuse peste loessuri și depozite loessoide, care, prin textura lor fină și permeabilitatea scăzută determină reducerea drenajului intern de profunzime și favorizează stagnarea îndelungată a apei din precipitații.

Apa freatică se află la adâncimea de 10 m, astfel încît condițiile hidrogeologice locale nu au favorizat apariția și evoluția proceselor negative amintite.

Procesele de inundare pluvială și de stagnare prelungită a apei din precipitații au afectat întreaga zonă microdepresionară, au avut o intensitate foarte ridicată (apreciată după durata de stagnare, care în acest caz a fost de l -1,5 ani), au apărut în vara anului 2005 (iulie), au înregistrat un maxim în 2005 toamna.

Solul se încadrează în clasa luvisoluri, tipul luvosol, subtipul stagnic și este morfologic foarte profund, fiziologic mijlociu profund-profund (60-70cm), edafic foarte mare, moderat humifer-humifer, slab acid în orizonturile Elw și Btw (între 23 și 110 cm) și moderat acid la suprafață (în primii 23cm) (cu o variație anormală a valorilor pH pe profil, care nu pune în evidență zona de levigare specifică argiluvisolurilor, dar mai ales orizontul eluvial luvic-Elw), cu textură puternic-foarte puternic diferențiată pe profil, lutoasă în primii 47 cm (24-32% argilă), cu un minim al conținutului de argilă firesc în orizontul Elw, și luto-argiloasă – argiloasă sub acest nivel – în orizontul Btw (36-51% argilă), stagnogleizat începînd din orizontul AEw (de la 5cm adîncime). La nivelul orizontului Btw coeficientul de ofilire are valori mari, densitatea aparentă este mare-foarte mare (solul este compact), porozitatea totală este mică-foarte mică și porozitatea de aerație este extrem de redusă (practic nulă).

În condițiile unor precipitații foarte abundente solul este ușor permeabil numai pînă la adîncimea de 70cm, sub acest nivel fiind la început foarte greu permeabil și devenind ulterior, după saturarea argilei, practic impermeabil. Se poate afirma deci că, prin drenajul intern deficitar, și solul favorizează stagnarea prelungită a apei în zona analizată.

Vegetația forestieră de tip natural (stejăreto-șleau de 60 ani cu participare consistentă a frasinului – 40%, dar și cu ulm, jugastru, carpen, arțar tătărăsc, fără tei, cu subarboret bogat – păducel, corn), cu o consistență relativ normală (0,7), a fost afectată de uscare ca urmare a stagnării prelungite a apei, consistența de ansamblu reducîndu-se la 0,4 – 0,5. Compoziția arboretului s-a modificat semnificativ, în sensul creșterii ponderii stejarului (80%) și scăderii celei a frasinului (20%). Deci stejarul a fost afectat de uscare într-o măsură redusă, iar frasinul în proporție de aprox. 50%, exemplarele care au supraviețuit din ambele specii avînd o stare de vegetație lâncedă. Celelalte specii au cedat complet; subarboretul s-a uscat în proporție de 50%, regenerarea de frasin compensînd parțial pierderea înregistrată de subarboret.

Tabelul 1 Descrierea morfologică a preluvosolului

Notă explicativă:

l)Textură: N-nisipoasă; NL-nisipo-lutoasă; LN-luto-nisipoasă; L-lutoasă; LA-luto-argiloasă; A-argiloasă.

2)Tip structură: MG-monogranulară; GL-glomerulară; GR-grâunțoasă; PSA-poliedrică subangulară; PA-poliedrică angulară; PR-prismatică; C-columnarâ; L-lamelară.

3)Mărime structură: FMI-foarte mică; MI-mică; ME-medie; MA-mare; FMA-foarte mare.

4)Dezvoltare structură: FS-foarte slabă; S-slabă; M-medie; B-bună; FB-foarte bună.

5)Trecere: N-netă; C-clară; T-treptată; D-difuză (claritate) I D-dreaptă; O-ondulată; G-glosică (formă).

6)Compactitate: A-afînat; SC-slab compact; MC-moderat compact; C-compact; FC-foarte compact; EC-extrem compact.

Tabelul 2. Descrierea analitică a solului

UNITATEA DE SOL nr. 3

Cernoziom Cambic , slab decarbonatat, foarte profund, erodat slab, pe loess mijlociu lutoargilos

Suprafața 50 ha, reprezentând 1,96 % din suprafața cartatată

Roca mamă: Loess

Relief: Versant slab înclinat

Adâncimea apei freatice: 10 m

Vegetația caracteristică: Silvostepei danubiene

Grosimea orizontului A variază, în cadrul unității între 26-32 cm.

Descrierea morfologică

Profilul nr 17. Poziția pe relief versant, folosință arabil.Adâncimea apei freatice 10 m. Roca mamă loess

Am – A/B – Bv – C

Orizontul Am (0-28 cm)lutoargilos, brun foarte închis (10 YR 2/2) umed, brun închis (10 YR 4/3) uscat, mic glomerular mediu dezvoltată, pulverizat în partea superioară, friabil umed, slab coeziv, uscat, slab compact, slab tasat, foarte frecvente rădăcini subțiri și foarte subțiri, trecere clară dreaptă.

Orizontul A/B (28-52 cm) lutoargilos, brun închis (10YR 3/3) în stare umedă, brun gălbui (10 YR 5/4) uscat, glomerular mediu moderat dezvoltată, friabil umed, slab coeziv uscat, slab tasat, rare coprolite și crotovine, rare rădăcini subțiri, trecere treptată dreaptă.

Orizontul Bv (52-87 cm) lutoargilos, brun gălbui închis (10 YR 4/6) brun gălbui (10 YR 5/6) uscat, mic poliedric subangulară moderat dezvoltată, friabil umed, moderat coeziv uscat, moderat compact și tasat, rare rădăcini foarte subțiri, trecere netă.

Orizontul C (sub 87 cm) lutoargilos, brun gălbui (10 YR 5/6) umed, galben bruniu (10 YR 6/6) uscat, masiv, friabil umed, moderat compact și tasat, frecvente concrațiuni friabile de Ca CO3.

Unitatea de sol se încadrează în clasa Cernisoluri

Tabelul nr. 3 Analize fizice și chimice

Interpretarea datelor analitice:

Reacția solului (pH în primii 20 cm)- slab acidă

Conținutul de humus (în primii 20 cm)- mic

Indice azot (IN în primii 20 cm)-

Conținut de –azot

-fosfor mobil – corectat 40 ppm -mare

-potasiu mobil -mic

Textura pe profil: fină pe întreaga secțiune de control.

Unitatea de sol Nr. 4

Cernoziom Argic, moderat decarbonatat, foarte profund, pe loess mijlociu lutoargilos

Suprafața 1767 ha, reprezentând 69,27 % din suprafața cartatată

Roca mamă:Loess

Relief: Câmp plan

Adâncimea apei freatice: 10 m

Vegetația caracteristică: Silvostepei

Grosimea orizontului A variază, în cadrul unității între 40-48 cm.

Descrierea morfologică

Poziția pe relief plană, folosință arabil. Adâncimea apei freatice 10 m. Roca mamă loess

Am – A/B – Bt – C

Orizontul Am (0-45 cm)lutoargilos, brun foarte închis (10 YR 2/2) umed, brun închis (10 YR 3/3) uscat, mic glomerular, medie-moderat dezvoltată, friabil umed, moderat coeziv uscat, slab compact, moderat tasat, trecere clară dreaptă.

Orizontul Am/Bt (45-60 cm) lutoargilos, brun închis (10YR 3/3) în stare umedă, brun gălbui (10 YR 4/4) uscat, mic glomerular, moderat dezvoltată, friabil umed, moderat coeziv uscat, moderat compact, moderat tasat, rare coprolite, trecere treptată.

Orizontul Bt (60-131 cm) lutoargilos-lut mediu, brun gălbui închis (10 YR 4/6) umed, brun gălbui (10 YR 5/6) uscat, mic poliedric subangulară moderat dezvoltată, friabil umed, moderat coeziv uscat, moderat compact și tasat, rare rădăcini foarte subțiri, trecere netă dreaptă.

Orizontul C (sub 131 cm) lut mediu, brun gălbui (10 YR 5/6) umed, galben bruniu (10 YR 6/6) uscat, masiv, friabil umed, moderat compact și tasat, frecvente concrațiuni mici și mijlocii de Ca CO3.

Unitatea de sol se încadrează în clasa Cernisoluri

Tabelul nr. 4 Analize fizice și chimice

Interpretarea datelor analitice:

Reacția solului (pH în primii 20 cm)- slab acidă

Conținutul de humus (în primii 20 cm)- mic

Indice azot (IN în primii 20 cm)-

Conținut de –azot

-fosfor mobil – corectat 13 ppm –mic

-potasiu mobil -mic

Textura pe profil: fină în primii 100 cm, mijlocie în profil

Unitatea de sol Nr. 5

Cernoziom Argic, decarbonatat, moderat profund pe loess lutos/lutoargilos

Suprafața 48 ha, reprezentând 1,88 % din suprafața cartată

Roca mamă: Loess

Relief: Câmp crov

Adâncimea apei freatice: 10 m

Vegetația caracteristică Silvostepei Danubiene

Grosimea orizontului A variază, în cadrul unității între 45-50 cm

Descrierea morfologică

Profilul nr 3. Poziția pe relief crov, folosință arabil. Adâncimea apei freatice 10 m. Roca mamă loess.

Am – A/B – Bt – C

Orizontul Am (0-48 cm) lutos, brun foarte închis (10 YR 2/2) umed, brun închis (10 YR ¾) uscat, mic glomerular, moderat dezvoltată, friabil umed, moderat coeziv uscat, slab compact, moderat tasat, rare coprolite biogene, trecere clară dreaptă.

Orizontul A/B (48-65 cm) lutos, brun închis (10YR 3/3) umed, brun gălbui (10 YR 4/4) uscat, mic poliedric subangulară ,moderat dezvoltată, friabil umed, moderat coeziv uscat, moderat compact, moderat tasat, trecere treptată dreaptă.

Orizontul Bt (65-136 cm) lutos-lutoargilos, brun gălbui închis (10 YR ¾) umed, brun gălbui (10 YR 5/6) uscat, poliedric subangulară mică și medie moderat dezvoltată, ferm în stare umedă, foarte dur uscat, rare rădăcini foarte subțiri, trecere netă dreaptă.

Orizontul C (sub 136 cm) lutos, brun gălbui (10 YR 5/4), brun gălbui (10 YR 5/6) uscat,

friabil umed, foarte dur uscat, moderat compact, foarte tasat, frecvente concrațiuni mici și mijlocii de Ca CO3.

Unitatea de sol se încadrează în clasa Cernisoluri

Tabelul nr. 5 Analize fizice și chimice

Interpretarea datelor analitice:

Reacția solului (pH în primii 20 cm)- slab acidă

Conținutul de humus (în primii 20 cm)- foarte mic

Indice azot (IN în primii 20 cm)-

Conținut de –azot

-fosfor mobil – corectat 78 ppm – foarte mare

-potasiu mobil -mijlociu

Textura pe profil: mijlocie pe tot profilul

Unitatea de sol Nr. 6

Cernoziom Argic Stagnogleizat Moderat, puternic decarbonatat, foarte profund pe loess mijlociu lutoargilos

Suprafața 89 ha, reprezentând 3,49 % din suprafața cartată

Roca mamă: Loess

Relief: Câmp crov

Adâncimea apei freatice: 10 m

Vegetația caracteristică Silvostepei

Grosimea orizontului A variază, în cadrul unității între 42-46 cm

Descrierea morfologică

Profilul nr 13. Poziția pe relief crov, folosință arabil. Adâncimea apei freatice 10 m. Roca mamă loess.

Am – A/Bw – Btw – Bt- C

Orizontul Am (0-45 cm) lutoargilos, brun cebușiu închis (10 YR 4/2) umed, brun (10 YR 5/3) uscat, mediu glomerular, bine dezvoltată, friabil umed, ușor dur uscat, pete mici disiminate de oxizi feromagnetici, frecvente coprolite, frecvente rădăcini subțiri și foarte subțiri, trecere treptată dreaptă.

Orizontul A/Bw (45-62 cm) lutoargilos, brun închis (10YR 4/3) umed, brun (10 YR 5/3) uscat, medie poliedric subangulară , bine dezvoltată, ferm umed, dur uscat, moderat compact, moderat tasat, rare rădăcini foarte subțiri, trecere treptată.

Orizontul Bt (62-148 cm) lutoargilos-lutos în două suborizonturi delimitate coloristic, brun închis (10 YR 4/3) umed, brun gălbui (10 YR 5/4) cu pete brune foarte închise (10 YR 2/2) în proporție de 15-30 % în stare uscată, ferm, prismatic mare, bine dezvoltată, pete rare de oxizi ferimanganici, trecere netă dreaptă.

Orizontul C (sub 148 cm) lutos, brun gălbui (10 YR 5/4) umed, brun gălbui (10 YR 5/6) uscat, concrețiuni Ca CO3.

Unitatea de sol se încadrează în clasa Cernisoluri

Tabelul nr. 6 Analize fizice și chimice

Interpretarea datelor analitice:

Reacția solului (pH în primii 20 cm)- slab acidă

Conținutul de humus (în primii 20 cm)- mic

Indice azot (IN în primii 20 cm)-

Conținut de –azot

-fosfor mobil – corectat 54 ppm – mare

-potasiu mobil – mare

Textura pe profil: fină pe întreaga secțiune de control

Unitatea de sol Nr. 7

Preluvosol roscat , moderat decarbonatat, foarte profund pe loess mijlociu lutos/lutoargilos

Suprafața 314 ha, reprezentând 12,31 % din suprafața cartată

Roca mamă: Loess

Relief: Câmp plan

Adâncimea apei freatice: 10 m

Vegetația caracteristică Silvostepei

Grosimea orizontului A variază, în cadrul unității între 30-40 cm

Descrierea morfologică

Profilul nr 10. Poziția pe relief crov, folosință arabil. Adâncimea apei freatice 10 m. Roca mamă loess.

Ao – A/B – Bt- C

Orizontul Ao (0-32 cm) lut mediu, brun gălbui închis (10 YR 4/4) umed, brun gălbui (10 YR 5/4) uscat, grăunțoasă mică și medie, moderat dezvoltată, ferm în stare umedă, dur uscat, slab compact, slab tasat, frecvente rădăcini subțiri și foarte subțiri, trecere clară dreaptă.

Orizontul A/B (32-64 cm) lut argilos mediu, brun gălbui închis (10YR 4/6) umed, brun gălbui (7,5 YR 5/8) uscat, medie prismatic, bine dezvoltată, ferm umed, dur uscat, moderat compact, moderat tasat, frecvente pete de oxizi, rare rădăcini foarte subțiri, trecere treptată.

Orizontul Bt (64-128 cm) lut argilos mediu, maro (7,5 YR 4/6) umed, maro strălucitor (7,5 YR 5/6) umed, prismatică mare, bine dezvoltată, ferm umed, dur uscat, moderat compact și tasat, frecvente pete și pelicule de oxizi și hidroxizi, rare rădăcini foarte subțiri, trecere treptată dreaptă.

Unitatea de sol se încadrează în clasa Luvisoluri

Tabelul nr. 7 Analize fizice și chimice

Interpretarea datelor analitice:

Reacția solului (pH în primii 20 cm)- slab acidă

Conținutul de humus (în primii 20 cm)- foarte mic

Indice azot (IN în primii 20 cm)-

Conținut de –azot

-fosfor mobil – corectat 17 ppm – mic

-potasiu mobil – mic

Textura pe profil: mijlocie în orizontul superior, fină în profunzime

Unitatea de sol Nr. 8

Preluvosol roscat , pseudogleizat moderat, puternic decarbonatat, foarte profund pe loess lutos/lutoargilos

Suprafața 18 ha, reprezentând 0,71 % din suprafața cartată

Roca mamă: Loess

Relief: Câmp depresionar (crov)

Adâncimea apei freatice: 10 m

Vegetația caracteristică Silvostepei

Grosimea orizontului A variază, în cadrul unității între 32-40 cm

Descrierea morfologică

Profilul nr 15. Poziția pe relief crov, folosință arabil. Adâncimea apei freatice 10 m. Roca mamă loess.

Ao – A/Btw – Btw- C

Orizontul Ao (0-35 cm) lut mediu-lut argilos mediu, brun gălbui închis (10 YR 4/4) umed, brun gălbui (10 YR 5/4) uscat, grăunțoasă mică și medie, moderat dezvoltată, friabil umed, moderat coeziv uscat, slab compact, moderat tasat, frecvente rădăcini subțiri și foarte subțiri, trecere clară dreaptă.

Orizontul A/Btw (35-67 cm) lut argilos mediu, maro (7,5 YR 4/6) umed, maro strălucitor (7,5 YR 5/6) cu pete maro închis (7,5 YR 3/4) uscat, prismatică mică, moderat dezvoltată, ferm umed, dur uscat, moderat compact, moderat tasat, frecvente pete de oxizi, hidroxizi, pelicule de argilă iluviată, rare rădăcini foarte subțiri, trecere treptată.

Orizontul Btw (67-182 cm) lut argilos mediu-lut mediu brun ruginiu (7,5 YR 5/6) cu pete maro închis (7,5 YR 3/3) uscat, prismatică miflocie și mare, bine dezvoltată, ferm umed, dur uscat, moderat compact și tasat.

Unitatea de sol se încadrează în clasa Luvisoluri

Tabelul nr. 8 Analize fizice și chimice

Interpretarea datelor analitice:

Reacția solului (pH în primii 20 cm)- moderat acidă

Conținutul de humus (în primii 20 cm)- mic

Indice azot (IN în primii 20 cm)-

Conținut de –azot

-fosfor mobil – corectat 9 ppm – mic

-potasiu mobil – mic

Textura pe profil: mijlocie în orizontul superior, fină în profunzime

Unitatea de sol Nr. 9

Gleiosol tipic, moderat decarbonatic, foarte profund, pe depozite fluviatile, fină-argilolutos

Suprafața 29 ha, reprezentând 1,14 % din suprafața cartatată

Roca mamă:Depozite fluviatile

Relief: Luncă plană

Adâncimea apei freatice: 1-2 m

Vegetația caracteristică: Excesului de umiditate

Grosimea orizontului A variază, în cadrul unității între 25-35 cm.

Descrierea morfologică

Profilul nr 8. Poziția pe relief plană, folosință arabil. Adâncimea apei freatice 1-2 m. Roca mamă depozite fluviatile

Ao – A/Go – Gr

Orizontul Ao (0-28 cm) argilă lutoasă, brun cenușiu (10 YR 4/2) umed, cenușiu bruniu deschis (10 YR 6/2) uscat, mică și medie grăunțoasă, moderat dezvoltată, friabil umed, moderat coeziv uscat, moderat compact, moderat tasat, rare coprolite, frecvente rădăcini subțiri și foarte subțiri, trecere clară dreaptă.

Orizontul A/Go (28-64 cm) argilă lutoasă, argilă medie brun (10YR 5/3) în stare umedă, brun gălbui (10 YR 5/4) cu pete maro oliv (2,5 Y 4/4) uscat, grăunțoasă medie ,moderat dezvoltată, ferm umed, foarte dur uscat, moderat compact și tasat, rare coprolite, efervescență puternică, frecvente rădăcini foarte subțiri, trecere treptată dreaptă.

Orizontul Gr (sub 64 cm) argilă lutoasă, cunușiu (10 YR 5/1) umed, cenușiu (10 YR 6/1) uscat, masiv, tare umed, dur uscat,moderat compact, puternic tasat, efervescență puternică, frecvente concrețiuni mici ferimanganice de culoare închisă.

Unitatea de sol se încadrează în clasa Hidrisoluri

Tabelul nr. 9 Analize fizice și chimice

Interpretarea datelor analitice:

Reacția solului (pH în primii 20 cm)- slab alcalină

Conținutul de humus (în primii 20 cm)- mic

Indice azot (IN în primii 20 cm)-

Conținut de –azot

-fosfor mobil – corectat 57 ppm – mare

-potasiu mobil – mic

Textura pe profil: fină pe tot profilul

Unitatea de sol Nr. 10

Aluviosol tipic, freatic umed, carbonatic slab, foarte profund, pe depozite fluviatile, lutos-lutonisipos

Suprafața 55 ha, reprezentând 2,16 % din suprafața cartatată

Roca mamă:Depozite fluviatile

Relief: Luncă plană

Adâncimea apei freatice: 2-3 m

Vegetația caracteristică: Silvostepei

Grosimea orizontului A variază, în cadrul unității între 30-35 cm.

Descrierea morfologică

Profilul nr 23. Poziția pe relief plană, folosință arabil. Adâncimea apei freatice 2 m. Roca mamă depozite fluviatile

Ao – A/C – C

Orizontul Ao (0-31 cm) lut mediu, brun cenușiu (10 YR 4/2) umed, brun (10 YR 5/3) uscat, mic grăunțoasă, moderat dezvoltată, friabil în stare umedă, slab coeziv uscat, slab compact, slab tasat, efervescență puternică, rare coprolite, frecvente rădăcini subțiri și foarte subțiri, trecere clară dreaptă.

Orizontul A/C (31-60 cm) lut mediu, brun gălbui (10YR 5/4) în stare umedă, brun gălbui deschis (10 YR 6/4) uscat, monogranular, friabil umed, moderat coeziv, slab compact și tasat, efervescență puternică, rare bovine ferimanganice, rare rădăcini foarte subțiri, trecere treptată dreaptă.

Orizontul C (sub 60 cm) brun gălbui deschis (10 YR 5/4) umed, brun gălbui deschis (10 YR 6/4) pătat cu oliv închis (5 Y 4/3), masiv, friabil umed, slab coeziv uscat, slab compact, moderat tasat, efervescență puternică, pete difuze de oxizi de fier, rare rădăcini foarte subțiri.

Unitatea de sol se încadrează în clasa Protisoluri

Tabelul nr. 10 Analize fizice și chimice

Interpretarea datelor analitice:

Reacția solului (pH în primii 20 cm)- slab alcalină

Conținutul de humus (în primii 20 cm)- mic

Indice azot (IN în primii 20 cm)-

Conținut de –azot

-fosfor mobil – corectat 16 ppm – mic

-potasiu mobil – mic

Textura pe profil: mijlocie pe întreaga secțiune de control

Unitatea de sol Nr. 11

Aluviosol gleizat moderat, carbonatic moerat, foarte profund, pe depozite fluviatile mijlocii,lutonisipos-lutos

Suprafața 54 ha, reprezentând 2,12 % din suprafața cartatată

Roca mamă:Depozite fluviatile

Relief: Luncă plană

Adâncimea apei freatice: 1-2 m

Vegetația caracteristică: Silvostepei

Grosimea orizontului A variază, în cadrul unității între 30-35 cm.

Descrierea morfologică

Profilul nr 7. Poziția pe relief plană, folosință arabil. Adâncimea apei freatice 1,5 m. Roca mamă depozite fluviatile

Ao – A/Go – Go- Gr

Orizontul Ao (0-32 cm) lut nisipos mijlociu, brun (10 YR 5/3) umed, brun pal (10 YR 6/3) uscat, mic grăunțoasă, slab dezvoltată, friabil umed, slab coeziv uscat, moderat compact, moderat tasat, efervescență moderată, rare coprolite, frecvente rădăcini subțiri și foarte subțiri, trecere clară dreaptă.

Orizontul A/Go (32-78 cm) lut nisipos mijlociu, lut prăfos brun gălbui închis (10YR 4/6) în stare umedă, brun gălbui (10 YR 5/6) cu pete oliv închis (5 Y 4/4) uscat, în proporție de peste 20 % monogranular, friabil umed, slab coeziv, slab compact , puternic tasat, efervescență foarte puternică persistentă, pete oxizi, rare concrețiuni ferimanganice.

Orizontul Go (78-120 cm) lut prăfos, brun gălbui închis (10 YR 4/4) umed, brun gălbui (10 YR 5/6) cu pete oliv cenușiu (5 Y 4/2) și portocaliu (2,5 Y 6/6), friabil, puternic tasat,.

Unitatea de sol se încadrează în clasa Protisoluri

Tabelul nr. 11 Analize fizice și chimice

Interpretarea datelor analitice:

Reacția solului (pH în primii 20 cm)- slab alcalină

Conținutul de humus (în primii 20 cm)- mic

Indice azot (IN în primii 20 cm)-

Conținut de –azot

-fosfor mobil – corectat 75 ppm – foarte mare

-potasiu mobil – mare

Textura pe profil: mijlocie pe întreaga secțiune de control

Unitatea de sol Nr. 12

Aluviosol gleizat moderat, carbonatic slab, foarte profund, pe depozite fluviatile fine,argilă lutoasă/argilă medie

Suprafața 101 ha, reprezentând 3,96 % din suprafața cartatată

Roca mamă:Depozite fluviatile fine

Relief: Luncă plană

Adâncimea apei freatice: 2-3 m

Vegetația caracteristică: Silvostepei

Grosimea orizontului A variază, în cadrul unității între 30-45 cm.

Descrierea morfologică

Profilul nr 25. Poziția pe relief plană, folosință arabil. Adâncimea apei freatice 2 m. Roca mamă depozite fluviatile

Ao – A/Go – Go

Orizontul Ao (0-35 cm) argilă lutoasă, brun cenușiu închis (10 YR 4/2) umed, brun (10 YR 5/3) uscat, mic grăunțoasă, slab dezvoltată, ferm în stare umedă, dur uscat, moderat compact, moderat tasat, efervescență slabă de suprafață, rare coprolite, frecvente rădăcini subțiri, trecere clară dreaptă.

Orizontul A/Go (35-82 cm) argilă medie, brun închis (10YR 4/3) în stare umedă, brun (10 YR 5/3) marmorat cu oliv închis (5 Y 4/3) și oliv (5 Y 6/6) în proporție de până la 5 %, monogranular, ferm umed, dur uscat, moderat compact și tasat, efervescență puternică persistentă, trecere treptată.

Orizontul Go (sub 82 cm) argilă medie, brun cenușiu închis (10 YR 4/2) umed, brun (10 YR 5/3) cu pete oliv închis (5 Y 4/4) uscat în proporție de peste 10 %, ferm umed, dur uscat, puternic tasat, foarte compact, efervescență puternică, frecvente bobovine ferimanganice.

Unitatea de sol se încadrează în clasa Protisoluri

Tabelul nr. 12 Analize fizice și chimice

Interpretarea datelor analitice:

Reacția solului (pH în primii 20 cm)- slab alcalină

Conținutul de humus (în primii 20 cm)- mic

Indice azot (IN în primii 20 cm)-

Conținut de –azot

-fosfor mobil – corectat 34 ppm – mijlociu

-potasiu mobil – mijlociu

Textura pe profil: fină pe întreaga secțiune de control

Unitatea de sol Nr. 13

Aluviosol molic gleizat moderat , carbonatic slab, foarte profund, pe depozite fluviatile fine,argilă lutoasă/argilă medie

Suprafața 26 ha, reprezentând 1,02 % din suprafața cartatată

Roca mamă:Depozite fluviatile fine

Relief: Luncă plană

Adâncimea apei freatice: 2-3 m

Vegetația caracteristică: Silvostepei

Grosimea orizontului A variază, în cadrul unității între 38-45 cm.

Descrierea morfologică

Profilul nr 36. Poziția pe relief plană, folosință arabil. Adâncimea apei freatice 2 m. Roca mamă depozite fluviatile

Am – Go – Gr

Orizontul Am (0-44 cm) lut argilos mediu, argilă lutoasă, brun cenușiu foarte închis (10 YR 3/2) umed, brun închis (10 YR 4/3) uscat, mijlociu grăunțoasă, bine dezvoltată, ferm în stare umedă, moderat coeziv uscat, moderat compact, moderat tasat, efervescență moderată, frecvente coprolite, frecvente rădăcini subțiri și foarte subțiri, trecere clară dreaptă.

Orizontul Go (44-130 cm) argilolutos-argilă medie, brun închis (10YR 4/3) , brun (10 YR 5/3) uscat, cu pete oliv cenușiu (2,5 Y 5/2) și oliv cenușiu (5 Y 5/2) ,friabil umed, moderat coeziv uscat, moderat compact, puternic tasat, efervescență puternică.

Orizontul Gr (sub 130 cm) argilă medie, negru oliv (7,5 YR 3/2) umed, oliv închis (7,5 YR 4/3) uscat cu pete negru oliv (5 Y 3/1) masiv ferm umed, dur uscat, puternic tasat, foarte compact, efervescență puternică, frecvente concrețiuni ferimanganice.

Unitatea de sol se încadrează în clasa Protisoluri

Tabelul nr. 13 Analize fizice și chimice

Interpretarea datelor analitice:

Reacția solului (pH în primii 20 cm)- slab alcalină

Conținutul de humus (în primii 20 cm)- mic

Indice azot (IN în primii 20 cm)-

Conținut de –azot

-fosfor mobil – corectat 24 ppm – mijlociu

-potasiu mobil – mic

Textura pe profil: finețea crește cu adâncimea

CAPITOLUL IV

FACTORII LIMITATIVI ȘI MĂSURI DE AMELIORARE A SOLURILOR

4.1 Principalii factori limitativi ai utilizării solurilor din Localitatea Cernica

După cum s-a constatat, teritoriul cercetat se caracterizează printr-o oarecare neuniformitate a condițiilor fizico-naturale (apă, apa freatică, textură, compactitate ).

Aceasta face ca potențialul de producție respectiv producția agricolă să fie mult diminuată de condițiile din sol- apă, aer, macro și micro elemente, acestea influențează direct metabolismul inclusiv fotosinteza.

Printre factorii cu caracter agropedologic care joacă un rol decisiv în scăderea producției menționăm:

*caracteristici chimice ale solului

-rezerva de humus

-aciditatea (A)

*caracteristici fizice ale solului

-textură fină în orizontul superior (C)

*compactitate în stratul subarat (T)

*eroziune și/sau alunecări

-panta terenului (P)

-eroziune inclusiv pericol de eroziune (E)

*excesul de umiditate

-exces de umiditate freatică (Q)

-exces de umiditate stagnantă (W)

*datorate climei

-deficitul de umiditate (D)

4.2 Bonitarea terenurilor agricole și încadrarea în clase de pretabilitate

Bonitarea terenurilor agricole reprezintă operațiunea complexă de cunoastere aprofundată a condițiilor de creștere și rodire a plantelor și de determinare a gradului de favorabilitate a acestor condiții pentru fiecare folosință și cultură(deoarece un teren poate fi nefavorabil pentru anumite folosințe și culturi dar favorabil pentru altele), prin intermediul unui sistem de indici tehnici și note de bonitare (Teaci și colab.)

Față de „Instrucțiunile de lucru pentru bonitarea terenurilor agricole realizate în 1978 actuala metodologie de bonitare, în afară de corelarea ei c” forma nouă îmbunătățită a indicatorilor de caracterizare fizico-geografică și pedologică a unitaților de teritoriu, aduce pe baza analizei făcute de I.C.P.A. și O.J.S.P.A. a datelor de bonitare obținute pe o suprafață de cca 2,5 mil. ha și unele îmbunătățiri care au avut în vedere atât renunțarea la unii indicatori cât și mai ales, reflectarea mai bună a interdependenței unor indicatori precum și o corelare mai bună între sistemul de calcul al notelor de bonitare pentru condiția naturală și cea potențată.Astfel s-a renunțat la indicatorul contraste de textură și s-au introdus doi indicatori noi: excesul de umiditate de suprafață și gradul de saturație în baze(ultimul intervenind indirect). De asemenea s-a avut în vedere ca la potențare să se regăsească în mai mare măsură aceleași situații luate în considerare la calculul notelor pentru condiția naturală. Un alt element nou-introdus este și faptul că cea mai mică notă de bonitare(chiar dacă înmulțim de n ori coeficientul 0,1) va fi 1, cu excepția cazului în care temperatura medie anuală are coeficient 0 și exclude cultura respectivă. Se creează astfel posibilitatea de a realiza o potențare pentru toate situațiile în care este posibilă cultura plantelor agricole fără a mai face o rebonitare pentru noile conditii.

Întrucât capacitatea de producție a terenurilor este influențată, pe lângă factorii naturali, și de cei antropici, bonitarea terenurilor trebuie să reflecte acest lucru. În primul caz este vorba de bonitarea pentru condițiile naturale, iar în cel de-al doilea caz de potențarea notelor de bonitare prin aplicarea lucrărilor de îmbunătățiri funciare și a unor tehnologii curente de ameliorare.

4.3 Măsuri de ameliorare pentru ridicarea fertilității solurilor

Ținând seama de factorii limitativi, de natura și intensitatea lor, din care rezultă și măsurile ce trebuiesc luate, pe teritoriul cercetat au fost deosebite următoarele categorii de terenuri după pretabilitatea la arabil:

Clasa I-a 55 ha-2,16% nu necesită măsuri agropedoameliorative sau speciale, sunt suficiente tehnologiile specifice fiecărei culturi, regimul de udare a culturilor, fertilizarea rațională și echilibrată funcție de rezerva de macroelemente din sol, necesarul acelorași elemente pentru obținerea productiilor la nivelul potențialului genetic al soiurilor și hibrizilor cultivați.

Clasa a-II-a 2227 ha-87,30 %

În această clasă au fost grupate terenurile cu limitări reduse determinate de:

– reacția solului pH în primii 20 cm- moderat acidă

– textura fină în orizontul superior

– tasarea în stratul subarat (grad tasare 0)

– excesul de umiditate: pedofreatică sau stagnantă

– panta, eroziunea și pericolul de eroziune

– rezerva de humus în primii 50 cm

Ținând seama de factorii limitativi enumerați mai sus, în cadrul acestei clase au fost deosebite următoarele categorii de terenuri (unități de pretabilitate):

* Terenuri cu limitări reduse determinate de aciditatea solului și rezerva de humus în primii 50 cm.

Acestea se referă la terenuri situate pe forme cvasiorizontale din câmp, bine drenate, cu textură medie, pe material parental depozite loessoide mijlocii, cu apa freatică la adâncime foarte mare (peste 10 m)

Recomandări

Amendare cu calcar 5 t/ha carbonat de calciu.

* Terenuri cu limitări reduse determinate de textura fină în orizontul superior și o rezervă scăzută de humus în stratul 0-50 cm.

Acestea se referă la terenuri situate pe forme plane (cvasiorizontale) din câmp, bine drenate, pe material parental- depozite loessoide mijlocii, cu apa freatică la adâncime mare, conținut de macroelemente fosfor și potasiu, mic-mijlociu.

Recomandări

Afânare superficială prin arături adânci + subsolaj, fertilizare organică cu cantități moderate de îngrășăminte organice bine fermentate.

* Terenuri cu limitări reduse determinate de tasare și rezerva de humus în primii 50 cm, mică.

Această categorie de teren are cantonată pe fond de cernoziom argiloiluvial tipic, sub formă de microdepresiuni închise (crovuri) cu extindere diferită și adâncimi relativ mici.

Recomandări:

– nivelare capitală;

– afânare adâncă;

– fertilizare organică.

* Terenuri cu limitări reduse determinate de adâncimea apei freatice mică (1-2m) , a conținutului de materie organică, respectiv a rezervei de humus în primii 50 cm.

Terenurile se află în luncă plană cu apa pedofreatică la adâncime mică (1-2 m) și rezerva mică de humus în stratul de răspândire maximă a rădăcinilor.

Recomandări

– coborârea nivelului pedofreatic prin lucrări de desecare;

– fertilizarea cu îngrășăminte organice semifermentate la intervale scurte.

* Terenuri cu limitări reduse determinate de textură fină la orizontul superior, adâncimea mică a pânzei pedofreatice.

Se găsește cantonată în luncă pe teren plan (cvasiorizontal) pe roca mamă, depozite fluviatile fine, cu gleizare de intensitate moderată

Recomandări

– coborârea nivelului pedofreatic prin lucrări de desecare;

– fertilizare cu îngrășăminte organice fermentate la intervale scurte (2-3 ani).

* Terenuri cu limitări severe determinate de textura fină în orizontul superior, exces de umiditate stagnantă.

Trenurile sunt situate în microzona câmp plan pe microrelief, fund vale, evoluate pe depozite fluviatile mijlocii, reacție slab alcalină, slab aprovizionate cu fosfor, mijlociu cu potasiu și materie organică (humus).

Recomandări

omogenizarea profilului de sol prin arături adânci cu întoarcerea brazdei;

deschiderea de rigole provizorii pentru eliminarea excesului de umiditate de suprafață.

* Terenuri cu limitări reduse determinate de pantă, eroziune, a pericolului de eroziune prin apă a texturii fine și a rezervei de humus în primii 60 cm.

Aceste categorii apar pe versanți slab și moderat înclinați care mărginesc firele de vale.

Prin urmare este vorba de terenuri în pantă dar cu pericol de degradare redusă, cu soluri erodate. Solurile cu densitate aparentă mică sunt netasate și prezintă permeabilitate mare pentru apă.

Recomandări

– lucrări pe curba de nivel;

– culturi în fâșii;

– culturi ameliorative;

– afânare superficială prin arături adânci + subsolaj.

Pe terenurile expuse eroziunii de suprafață, culturile agricole se introduc ținând seama de rolul lor după următoarea clasificare:

a – culturi slab protectoare: prășitoarele (porumb, floarea-soarelui, cartof, sfeclă de zahăr)

b – culturi moderat protectoare: leguminoasele anuale

c – culturi bune protectoare: cereale păioase, culturile furajere anuale

d – culturi foarte bune protectoare: leguminoasele și gramineele perene, dintre acestea: Bromus Inermis (obsigă), Agropyron Cristatum (pir), Dactylis Glomerata (golomăț), Onobrychis Viciaefolia (sparcetă), Medicago sativa (lucernă), Lotus Corniculatus (ghizdei).

Cele mai bune rezultate se obțin prin culturi în amestec:

sparcetă 50% + obsigă 50%

obsigă 25 % + golomăț 25 % + sparcetă 25 % + lucernă 15 % + ghizdei 10%

Sortimentul de culturi pe versanți trebuie realizat în funcție de mai multe criterii dintre care mai importante sunt:

-gradul de protecție al solului

-panta

-productivitatea

I Culturi protectoare recomandate (structură) :

50 % – slab protectoare

20 % – moderat protectoare

20 % – bune protectoare

10 % – foarte bune protectoare

II Culturi protectoare recomandate (structură) :

30 % – slab protectoare

20 % – moderat protectoare

40 % – bune protectoare

10% – foarte bune protectoare

Clasa a-III-a 133 ha – 5,21 %

Această clasă grupează terenurile cu pretabilitate mai redusă la arabil datorită: excesului de umiditate (stagnantă și pedofreatică) ,acidității moderate în orizontul superior, texturii fine și foarte fine în orizontul superior și a tasării moderate în orizontul subarat.

* Terenuri cu limitări moderate datorate: excesului de umiditate freatică a texturii foarte fine și a tasării moderate.

Recomandări

– coborârea nivelului pedofreatic prin lucrări de desecare;

– fertilizarea organică la intervale scurte (2-3 ani) cu cantități mari de îngrășământ bine fermentat;

– aport de material pîmântos cu structura mijlocie;

– introducerea în asolament a culturilor ameliorative: Trifolium Pratense (trifoi roșu), Phleum Pratense (timoftică), Festuca Pratensis (păiuș), Poa Trivialis (șuvăr de munte).

* Terenuri cu limitări moderate determinate de: excesul de umiditate stagnantă, tasare moderată în orizontul subarat, textură fină în orizontul superior.

Aceste terenuri apar pe microrelirf microdepresionar (crovuri) cu apa freatică la adâncime mare, reacție slab acidă, conținut mic de humus în orizontul superior, conținut ridicat de fosfor și potasiu în orizontul superior, textura pe secțiunea de control fină (lutoargiloasă).

Recomandări:

-nivelare capitală;

-afânare adâncă (la 60-80 cm);

-fertilizare organică cu îngrășăminte bine fermentate;

-culturi amelioratoare tolerante la excesul de apă.

* Terenuri cu limitări moderate datorate: excesului de apă stagnantă, aciditate moderată în orizontul superior, tasare moderată în orizontul subarat.

Sunt reunite în această categorie suprafețele de teren situate pe forme de microrelief depresionar (crov) cu adâncimi mici-medii (20-50 cm) în care excesul de umiditate se menține perioade de 15-30 zile.Fenomenele de degradare sunt accentuate de plusul de umiditate care nu poate fi drenat, în profunzime textura fiind mijlociu fină (lutoargiloasă).

Pentru a preîntâmpina degradarea acestor soluri și a le mări capacitatea de înmagazinare a apei se recomandă:

– nivelare capitală;

– amendare cu calciu;

– fertilizare organică;

– afânare adâncă (scarificare);

– culturi tolerante la excesul de umiditate cu efect ameliorativ;

– ierburi perene: Festuca Arundinacea (păiuș), Poa Trivialis (firuță), Phleum Pratense (timoftică), Alopecurus Pratensis (coada vulpii), Trifolium Resupinatum (trifoi), Lotus Corniculatus (ghizdei).

Clasa a-IV-a 107 ha-4,19 %

Cuprinde terenuri cu limitări severe determinate de excesul de umiditate stagnant, pantei cu valori mari (peste 35 %) și eroziunii excesive.

* Terenuri cu limitări severe determinate de excesul de umiditate de suprafață, tasare moderată în orizontul subarat și rezervă de humus mică.

Se referă la partea depresionară cu adâncime mijlocie (50-100 cm), din câmpia plană, cu apa freatică la adâncime mare, textura mijlocie (lutoasă) în orizontul superior, rezerva mică de humus în primii 50 cm și soluri de tip cernoziom argiloiluvial, slab aprovizionate cu azot, mijlociu aprovizionate cu fosfor și potasiu.

Recomandări:

Aceleași lucrări ca pentru unitatea ameliorativă precedentă cu specificarea că intensitatea excesului de umiditate este mai mare decât la precedenta.

* Terenuri cu limitări severe datorate eroziunii excesive a solurilor, a pantei și a rezervei mici de humus în primii 50 cm.

Fac parte din această grupă terenuri situate pe versanți puternic înclinați cu soluri de tip regosol în care procesul de eroziune este într-un echilibru relativ cu procesul de solificare.

Recomandări:

– amenajare antierozională prin terasare;

– lucrări agricole pe curba de nivel;

culturi protectoare și ameliorative III (structură)

60 % – foarte bune protectoare

30 % – bune protectoare

10 % – moderat protectoare

Clasa a-V-a 29 ha-1,14 %

Cuprinde terenuri cu limitări foarte severe nepretabile ca atare la arabil, determinate de excesul de umiditate freatică, tasare puternică, textură fină pe întreaga secțiune de control.

Recomandări:

– coborârea nivelului pedofreatic prin lucrări de desecare;

– culturi tolerante la excesul de umiditate: Festuca Arundinacea (păiuș), Poa Trivialis (firuță), Phleum Pratense (timoftică), Alopecurus Pratensis (coada vulpii), Trifolium Resupinatum (trifoi), Lotus Corniculatus (ghizdei);

– aceste culturi se introduc pe teren amenajat prin lucrări hidro-ameliorative cât și pe teritoriu amenajat.

4.4 Categorii de terenuri după cerințele de amendare și fertilizare

A. Terenuri cu soluri moderat-puternic acide (pH 5,8) cu textură mijlocie, neafectate de exces de umiditate

Observații:

– risc de acidifiere rapidă a solului;

– probabilitate de dereglare a nutriției cu N-P în primăveri reci;

– probabilitate de dereglare a nutriției cu Mo în cazul aplicării unor doze mari sau unilaterale de N;

– probabilitatea de toxicitate de Al la majoritatea plantelor și de Mn la plantele sensibile;

– probabilitate de dereglare a nutriției cu Zn și B la plante sensibile în condiții de supraamendare.

Cerințe de amendare și fertilizare

– Amendare cu calcar și dolomit în doze stabilite în funcție de indicii agrochimici, interval de revenire 5-6 ani;

– Îngrășăminte organice semifermentate la intervale de 3-4 ani;

– Fertilizare cu N,P,K, N ca nitrocalcar, P ca superfosfat, fosfați bruți, fosforite activate; aplicarea N fracționat; aplicarea P fracționat prin împrăștiere;

fertilizarea cu microelemente nu apare necesară în prezent.

B. Terenuri cu soluri slab acide- neutre ( pH= 5,9-7,2 )

a) cu textură mijlocie neafectate de exces de umiditate

Observații:

– de regulă nu apar probleme deosebite de nutriție și fertilizare în condițiile aplicării corecte a tehnologiilor de cultură;

– risc moderat de acidifiere a solului prin folosirea sistematică a îngrășămintelor cu N acidifiante, fără aplicarea periodică a îngrășămintelor organice;

– risc moderat de dereglare a nutriției cu Zn la niveluri ridicate de P mobil în sol.

Recomandări:

– îngrășăminte organice semifermentate la intevale de 3-4 ani;

– fertilizare cu N,P,K; N ca azotat de amoniu, P ca superfosfat; aplicarea N fracționat, P nefracționat prin împrăștiere; K necesar la plante cu cerințe mari de K;

– fertilizare cu microelemente nu apare necesară în prezent.

b) cu textură mijlocie afectate de exces de umiditate-

– idem punctul a + asigurarea unui mediu oxido-reducător favorabil (prin ameliorarea regimului aerohidric).

c) cu textură fină neafectate de exces de umiditate

Observație:

– risc slab de acidifiere prin folosirea îngrășămintelor cu acidifiante.

Recomandări:

– îngrășăminte organice fermentate la intervale de 3-4 ani;

– fertilizare cu N,P,K; N ca azotat de amoniu, P ca superfosfat, aplicarea N fracționat, P nefracționat, localizat sau în benzi; K necesar la plantele cu cerințe mari de K;

– fertilizarea cu microelemente nu apare necesară în prezent.

C. Terenuri cu soluri slab-moderat alcaline ( pH=7,3-9,0 )

a) cu textură mijlocie, afectate de exces de umiditate

Observație:

– probabilitate mare de apariție a clorozelor determinate de deficiențe de Fe sau Mn la plante sensibile.

Recomandări:

– îngrășăminte organice semifermentate la intervale de 3-4 ani;

– fertilizare cu N,P,K; N ca azotat de amoniu, P ca superfosfat; aplicare fracționată pentru N, nefracționată și localizată sau în benzi pentru P, K necesar la plante cu cerințe mari de K;

– fertilizare cu Zn la plante susceptibile la deficiența de zinc;

– asigurarea unui mediu oxido-reducător favorabil ( prin ameliorarea regimului aerohidric ).

b) cu textură fină, afectate de exces de umiditate

Observație:

– probabilitate foarte mare de apariție a clorozelor (Fe,Mn).

Recomandări:

– îngrășăminte organice semifermentate la intervale de 3-4 ani;

– fertilizare cu N,P,K; N ca azotat de amoniu, P ca superfosfat; aplicare fracționată pentru N, nefracționată și localizată sau în benzi pentru P, K necesar la plante cu cerințe mari de K;

– fertilizare cu Zn la valori ale indicelui de Zn sub 3,5 la plante susceptibile (porumb, soia, fasole etc);

– asigurarea unui mediu oxido-reducător favorabil (prin ameliorarea regimului aerohidric).

CONCLUZII

Condițiile fizico-naturale (cosmico-atmosferice și telurice) ale teritoriului cercetat se caracterizează printr-o relativă neuniformitate care corelează cu rezultatele din producție:

– climatul boreal cu veri fierbinți (t max=41,1 oC) și ierni aspre (t min= -30,0 oC), regim de umiditate deficitar (170 mm) în perioada vară-toamnă și excedentar (31 mm) în sezonul rece (februarie-martie);

– microzona pedoclimatică a solurilor brun-roșcate, cu climă călduroasă-secetoasă, în regiuni de șes traversată de microzona solurilor aluviale, cu climă călduroasă-secetoasă cu relief de luncă;

– sunt soluri profunde cu volum edafic foarte mare;

– însușirile fizico-mecanice și hidrofizice favorabile în orizontul superior (25-35cm) scad în valoare cu adâncimea (tasare accentuată, densitate aparentă și permeabilitate mijlocii către mici);

– conținutul de humus este mijlociu mic (acoperă o paletă largă de la sub 100 t/ha până la 200-250 t/ha.

Rezerva de humus în primii 50 cm indicator care reflectă capacitatea terenurilor de asigurare a plantelor cu azot accesibil arată că valoarea este: mică pentru 436 ha- 17,09 % din suprafață, mijlocie pentru 1930 ha- 75,66 % din suprafață, restul mare și foarte mare 185 ha- 7,25 %.

Reacția solului este:

– moderat acidă– 332 ha- 13,01 %

– slab acidă– 1954 ha- 76,60 %

– neutră– 29 ha- 1,14 %

– slab alcalină– 236 ha- 9,25 %

Conținutul elementelor fertilizante în stratul superficial (0-20 cm) se prezintă:

Azot – foarte mic– 98 ha- 3,84 %

– mic– 2271 ha – 89,03 %

– mijlociu– 182 ha – 7,13 %

Fosfor – mic– 1840 ha – 72,13 %

– mijlociu– 453 ha – 17,76 %

– mare– 156 ha – 6,12 %

– foarte mare– 102 ha – 3,99 %

Potasiu – mic– 1916 ha – 75,11 %

mijlociu– 178 ha – 6,98 %

mare– 403 ha – 15,80 %

foarte mare– 54 ha – 2,11 %

Valorificarea potențialului productiv al terenurilor prin culturi agricole în regim natural, favorabilitatea principalelor culturi se prezintă astfel:

– grâul și orzul de toamnă, porumbul, floarea-soarelui, lucerna și legumele între 92,1-94,6 % din suprafețe se încadrează în clasele a III-a și a IV-a cu valori de 61-80 puncte.

– sfecla de zahăr și soia, plante cu pretenții ridicate față de factorii climatici și edafici, ocupă între 94,5-96,1 % din suprafată și se încadrează în clasele a III-a, a IV-a și a V-a.

Folosirea irigațiilor este justificată pentru toate culturile din structura actuală cu excepția unităților de exces de umiditate.

Respectarea recomandărilor prescrise în cadrul fiecărei unități de pretabilitate și aplicarea măsurilor agropedoameliorative și speciale, corespunzătoare contribuie la creșterea producției vegetale, la conservarea și ameliorarea fertilității solurilor cu condiția ca celelalte verigi ala tehnologiei specifice fiecărei culturi să fie respectate prin execuția lucrărilor la nivel corespunzător.

BIBLIOGRAFIE

Blaga Gh., Rusu I., Udrescu S., Vasile D., 1996 – Pedologie, Editura Didactică și Pedagogică RA, București;

Budoi Gh., Penescu A., 1996 – Agrotehnica, Editura Ceres, București;

Canarache A., 1990 – Fizica solurilor agricole, Editura Ceres, București;

Chiriță C., 1974 – Ecopedologie cu baze de pedologie generală. Editura Ceres, București;

Crăciun C., 2000 – Mineralele argiloase din sol. Implicații în agricultură, Editura GNP Miniscool;

Crăciun C., Mihalache M., Mihaela Lungu, 2004 – Componenții argilei din vertisolurile României , Lucrări științifice, U.S.A.M.V București, seria A, volum XLVI;

Davidescu D., Davidescu Velicica, 1992 – Agrochimie Horticolă, Editura Academiei Române, București;

Dumitru M., Mashali A. M., Ciobanu C., 2000 – Monitoringul stării de calitate a solurilor din România, Editura GNP, București;

Dumitru M., Udrescu S., Săndoiu D., 1995 – Protecția solului preocupare prioritară a administrației publice, Congresul jubiliar al ISAR: Administrația publică și societatea românească la cumpăna dintre secole și milenii, Sibiu, 27-28 Octombrie;

Filipov F., Lupașcu Gh., 2003 – Pedologie, Editura Terra Nostra, Iași;

Florea N., 1994 – Pedogeografie cu noțiuni de pedologie, Sibiu;

Florea N., 2003 – Degradarea, protecția și ameliorarea solurilor și a terenurilor, București;

Florea N., Dumitru M., 2002– Știința Solului în România în secolul al XX-lea, Editura Cartea pentru toți, București;

Florea N., 1991 – Funcțiile solului în natură, Forum, XXXIII, 4, București;

Florea N., 2002 – Principalele realizări în inventarierea, clasificarea solurilor și evaluarea terenurilor, Editura Cartea pentru toți, București;

Folosirea rațională și conservarea solurilor României, 2002 – Editura Academia Română, București;

Ghiorghiu M., Gomoiu M.,1994- Studiu Pedologic T.C. Cernica Sectorul Agricol Ilfov;

Guș P., Lăzurescu A., Săndoiu D., Jităreanu G., Stancu I., 1998- Agrotehnica, Editura Risoprint, Cluj Napoca;

Gâță Gh., Udrescu S., Mihalache M., 2002 – Procese fizico-chimice la Cernoziomul vermic de la Mărculești – Sesiunea Științifică, Facultatea de Agricultură, București;

Lăcătușu R, 2000 – Agrochimie, Editura Helicon, Timișoara;

Mihalache M., Udrescu S., Mușat M., Gâță Gh., Coteț Valentina, 2003 – Considerații asupra Cernoziomurilor de la Lovrin, Conferința Națională pentru Știința Solului, Timișoara, 25-30 august;

M. Mihalache, Gh. V. Roman, D.I. Marin, 2004 – Effects of irrigation on chemical and physical properties of some soils located in Southern part of Romania-Reunion IP Agriculture durable et ressources hydriques: comparaison europeenne-Thessalonique, 04-15 mai;

Muntean S.L., Borcean I., Axinte M., Roman G. V., 2001 – Fitotehnie, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași;

Nițu I., Drăcea Maria, Răuță C., Mihalache M., 2000 – Lucrări agropedoameliorative, Editura Agris, București;

Oanea N., Radu Alexandra, 2003 – Pedologie aplicată, Editura Alutus, Miercurea Ciuc;

Oanea N., 2005 – Pedologie generală, Editura Alutus, Miercurea Ciuc;

Oficiul Județean de Studii Pedologice și Agrochimie București-Ilfov;

Planul Urbanistic General Comuna Cernica,Studiu de fundamentare, Raport de mediu,Proiectant general S.C. ASP URBAN S.R.L. ,București,2015;

Puiu Șt., Basarabă A., 2001 – Pedologie, Editura Piatra Craiului, București;

Păunescu C., 1975 – Soluri forestiere, Editura Academiei RSR, București;

Sandu Gh., 1984 – Solurile saline și alcalice din România și ameliorarea lor, Editura Ceres, București;

Teaci D., 1980 – Bonitarea terenurilor agricole, Editura Ceres;

Udrescu S., Mihalache M., Ilie L, 2002 – Romanian soil resources and food security – World Congress of Soil Science, 14-21 August, Bangkok, Thailand;

Poienaru Șt., Udrescu S., Mihalache M., Ilie L., 2002 – Agrophysical state characterisation of alluvial soil according to requirements of tehnological systems – Proceedings, International Conference, Soil under global change- 3-6 septembrie, Constanța, Romania;

Preot dr Bădie Gh.-Parohia Cernica-Monografia satului Cernica;

Udrescu S., Dejeu L., Hoza D., Mihalache M., 2000 – The influence of Tillage Systems on the Phsycal, Chemical and Biological Properties of Soil, ISTRO, Texas, USA;

Udrescu S, Mihalache M., Ilie L., 2006– Îndrumător de lucrări practice privind evaluarea calitativă a terenurilor agricole, AMC – USAMV București;

xxx FAO-UNESCO, 1988– Soil Map of the World, Revised Legend, WSR Raport, Rome;

xxx FAO, ISRIC, ISSS, 1988– World Reference Base for Soil Resources, WSR Report, Rome.