Caracterizarea Si Calitatea Apelor Subterane din Bazinul Hidrografic Baita Bihor

Capitolul 1. Conceptul de dezvoltare durabilă

1.1 Scurt istoric [4]

Punctul de pornire a istoriei conceptului de dezvoltare durabilă este reprezentat de Conferința de la Stockholm a [NUME_REDACTAT] Unite asupra [NUME_REDACTAT] din 1972. Atunci a fost pentru prima oară când statele lumii au discutat despre problemele poluării, deși această discuție s-a purtat pe fondul unei dispute între Nord – țările dezvoltate și Sud – țările Lumii a Treia.

Una dintre consecințele Conferinței de la Stockholm a fost crearea [NUME_REDACTAT] pentru Mediu și Dezvoltare a [NUME_REDACTAT]. În 1982, această Comisie a prezentat documentul intitulat “Viitorul nostru comun” ([NUME_REDACTAT] Future), cunoscut mai târziu și sub numele de [NUME_REDACTAT] – după numele lui [NUME_REDACTAT] Brundtland, membru a Comisiei (devenita în 1987 Prim-ministru al Norvegiei).

Acest document s-a dorit a fi un raport intermediar al rezultatelor Conferinței de la Stockholm, încercând să pună în balanță argumentele referitoare la responsabilitățile țărilor dezvoltate și a celor din lumea a treia, urmând să traseze linii directoare pentru viitor.

Concluzia raportului a fost oarecum șocantă pentru vremea aceea: dacă umanitatea va continua să utilizeze resursele naturale în același mod, dacă incidența ridicată a sărăciei va fi ignorată în continuare, dacă vor continua poluarea mediului și acumularea de deșeuri, atunci este de așteptat un declin al calității vieții omului. Pentru a descrie modul de stopare a acestui declin, Comisia a utilizat, pentru prima oară, termenul de dezvoltare durabilă. Se arată că: “Umanitatea are capacitatea de a realiza o dezvoltare durabilă, de a garanta satisfacerea necesităților actuale fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile necesități”. Cu alte cuvinte, dezvoltarea durabilă este un proces economic corespunzând tuturor nevoilor omenirii fără a diminua resursele actuale necesare generațiilor viitoare.

În anul 1997, [NUME_REDACTAT] prezintă o definiție a dezvoltării durabile unanim acceptată: “satisface cerințele prezentului fără a compromite posibilitățile generațiilor viitoare de a răspunde propriilor nevoi”. Acest tip de dezvoltare cuprinde criteriile de protejare a ecosistemelor, a solului, a aerului și apei, conservarea biodiversității etc. Deci, putem spune că dezvoltarea durabilă presupune asigurarea unui echilibru între creșterea economică și protecția mediului și, pe această bază, satisfacerea cerințelor, prezente și viitoare, de dezvoltare. Aceste cerințe includ:

– creșterea calității vieții oamenilor în condițiile satisfacerii nevoilor esențiale și prin reducerea creșterii demografice necontrolate;

– redimensionarea creșterii economice, având în vedere o folosire cât mai eficientă și mai echitabilă a resurselor astfel încât să se obțină produse de calitate cu deșeuri minime, netoxice;

– conservarea calității mediului și a resurselor naturale;

– participarea fermă a organismelor de guvernare la luarea deciziilor privind economia și mediul.

Cerințele sunt valabile atât la nivel global, cât și la nivel local, impunând un echilibru între creșterea economică regională și protecția resurselor de mediu (unele regiuni având în vedere numai protecția solului, aerului și apei, în timp ce altele includ flora și fauna, peisajul, energia sau schimbările climatice etc.).

Procesul de dezvoltare trebuie periodic reevaluat în funcție de rezultatele cercetării științifice, având în vedere ca utilizarea resurselor să aibă impact negativ minim asupra mediului înconjurător.

Dezvoltarea durabilă este mai mult un proces de schimbare decât un scop în sine; ea presupune o nouă viziune asupra orașelor și satelor noastre, dar, trebuie să pornească de la interesele comunității locale.

Problema-cheie a dezvoltării durabile este opoziția între nevoile în continuă creștere ale populației și limitele impuse de resursele planetei precum și de degradarea continuă a mediului. Esențială este reconcilierea dintre necesitatea continuării dezvoltării economice și sociale și îmbunătățirea stării mediului, singura cale

pentru creșterea calității vieții.

1.2. Principalele obiective ale dezvoltării durabile: [4]

Pe plan mondial există un consens general privind cele patru obiective majore ale dezvoltării durabile:

– realizarea unei dezvoltări economice sănătoase, bazată în principal pe transformări structurale;

– distribuirea la nivelul întregii populații a beneficiilor dezvoltării economice;

– dezvoltarea unui sistem politic care să asigure respectarea drepturilor și libertăților oamenilor;

– protejarea mediului înconjurător.

1.3. Societate durabilă [1.]

Lester R. Brown a creat în 1974 „[NUME_REDACTAT]” și este promotorul unor serii de studii, materializate în rapoartele anuale privind progresele pe calea structurării unei societăți durabile: "Starea lumii" sau „Semne vitale”.

Lester R. Brown atrage atenția, în lucrarea „Planul B 2.0” asupra conflictului dintre civilizația industrială și mediul ambiant și menționează corelat aspecte ca:

– tendința de epuizare a resurselor naturale de energie, de materii prime și de hrană

– consumarea resurselor regenerabile într-un ritm superior capacității lor de regenerare

– deteriorarea fizică și poluarea unor factori vitali de mediu: apă, aer, sol.

În acest context, Brown punctează importanța reciclării deșeurilor.

O societate durabilă este, o societate care își modelează sistemul economic și social astfel încât resursele naturale globale și sistemele de suport ale vieții să fie menținute.

1.4. Dezvoltarea durabilă în România [3][4.]

Aplicarea doctrinei dezvoltării durabile devine obligatorie și în țara noastră, astfel încât obiectivele dezvoltării durabile – creșterea bunăstării și prosperității individuale și a societății să aibă la bază o dezvoltare economică care să poată fi suportată de ecosistem, garantându-se astfel calitatea vieții generațiilor viitoare.

[NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] cuprinde următoarele obiective:

– asigurarea stării de sănătate a populației;

– asigurarea complementarității și corelării între toate sectoarele economice și sociale, în scopul dezvoltării umane durabile;

– stabilirea sectoarelor și direcțiilor cu potențial competitiv ca priorități ale dezvoltării durabile;

– asigurarea unei creșteri continue și stabile a nivelului de trai și în concordanță cu criteriile de integrare în UE;

– stoparea procesului de deteriorare a mediului și inițierea refacerii acestuia;

– monitorizarea și evaluarea permanentă a performanțelor economice, sociale și de protecție a mediului printr un sistem de indicatori cantitativi și calitativi determinabili.

[NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] (CNDD) a fost creat în anul 1997, sub egida [NUME_REDACTAT], ca agenție a [NUME_REDACTAT] Unite pentru Dezvoltare (PNUD). Din 2001 s-a transformat într-o fundație independentă, extinzându-și activitatea.

Printr-un efort susținut și datorită competenței membrilor și colaboratorilor săi, CNDD a reușit să devină una dintre cele mai autorizate voci din societatea civilă în domeniul elaborării de propuneri și strategii pentru dezvoltarea durabilă a României.

Timp de 10 ani a coordonat implementarea programului [NUME_REDACTAT] 21 și procesul de realizare a [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT]. CNDD este membru al [NUME_REDACTAT] pentru România al [NUME_REDACTAT] Unite pentru Mediu și are statut consultativ pe lângă [NUME_REDACTAT] Unite pentru [NUME_REDACTAT] și Sociale.

Din anul 2009, [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] elaborează și pune în practică proiecte cu finanțare din partea [NUME_REDACTAT] și a [NUME_REDACTAT].

Scopul CNDD este identificarea priorităților de dezvoltare durabilă ale României și realizarea lor prin proiecte concrete la nivel național și local.

1.5. Noțiuni de legislație în domeniul apei [2.]

[NUME_REDACTAT] României, adoptată la 21 noiembrie 1991, prin articolul 134 se menționează obligativitatea statului de a asigura refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic. Pe această bază a fost adoptată Legea 137/1995, cunoscută sub numele de [NUME_REDACTAT] Mediului, care reglementează în detaliu condițiile și măsurile obligatorii pentru protecția mediului.

Un document de importanță majoră în ceea ce privește conceptul și măsurile pentru prevenirea deteriorării calității apelor este [NUME_REDACTAT] privind apa. Aceasta își propune dezvoltarea unei politici integrate, în domeniul apei, la nivelul [NUME_REDACTAT]. Aceasta este prima [NUME_REDACTAT] ce asigura dezvoltarea durabilă, adică armonizarea dezvoltării sistemului socio-economic cu capacitatea de suport a mediului acvatic.

[NUME_REDACTAT] a fost transpusă în țara noastră în Legea 310/2004 care modifică și completează Legea apelor din 1996. Această lege stipulează că: apa nu este un produs comercial oarecare, ci este un patrimoniu natural care trebuie protejat, tratat și apărat ca atare.

Capitolul 2. Prezentarea generală a spațiului hidrografic Crișuri [5.]

2.1. Delimitarea spațiului hidrografic

Spațiul hidrografic Crișuri este format din principalele râuri: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Barcău și Ier, ce au o suprafață bazinală de 14860 km2 (fig. 2.1.) și se învecinează cu bazinele: Someș la nord și nord-est, Mureș la sud și est, iar la vest cu [NUME_REDACTAT]. Suprafața totală a bazinului hidrografic este de 25537 km2 și se desfășoară pe teritoriul a două state: România și [NUME_REDACTAT].

Din punct de vedere administrativ, spațiul hidrografic Crișuri ocupă aproape integral județul Bihor, precum și părți din județele: Arad, Hunedoara, Cluj, Sălaj și [NUME_REDACTAT].

2.2. [NUME_REDACTAT] totală a bazinului hidrografic Crișuri este de 25537 km2, din care 14860 km2 pe teritoriul României (6,3 % din suprafața țării), repartizați astfel pe principalele subbazine: [NUME_REDACTAT] 4240 km2, [NUME_REDACTAT] 4237 km2, [NUME_REDACTAT] 2986 km2, Barcău 2005 km2, Ier 1392 km2 și conține un număr de 365 de cursuri de apă cadastrate, lungimea rețelei hidrografice fiind de 5785 km (7,3% din lungimea totală a rețelei hidrografice a țării, cu o densitate medie de 0,39 km/km2).

2.3. [NUME_REDACTAT] spațiului hidrografic Crișuri este compus din 3 zone geomorfologice: munți (în proporție de 22,4 %), dealuri (29,3 %), câmpii (48,4 %) eșalonate în ordine de la est la vest și prezentând altitudini între 1849 m (vârful Bihor, din [NUME_REDACTAT]) și 85 m (în câmpia joasă a [NUME_REDACTAT]). Relieful spațiului hidrografic Crișuri este constituit din [NUME_REDACTAT] și părți din Dealurile de Vest și Câmpia de Vest sau a Tisei .

2.4. Utilizarea terenului

Modul de utilizare a terenului spațiului hidrografic Crișuri, este influențat de condițiile fizico-geografice, cât și de factorii antropici. Terenurile arabile reprezintă 20,2 %, pădurile 33,4 % și sunt dezvoltate în special în sectoarele montane și de dealuri înalte. Culturile perene au o dezvoltare relativ mare ocupând 41,6 %, iar celelalte categorii ocupă suprafețe mai reduse (0,27 % luciile de apă).

Fig. 2.1. Harta bazinului hidrografic Crișuri

2.5. [NUME_REDACTAT] geologice din bazinul Crișuri, sunt foarte variate din punct de vedere petrografic în funcție de relief. [NUME_REDACTAT] aparțin zonei cristalino–mezozoice și sunt compuși dominant din șisturi cristaline și granite, la care se adaugă subordonat sedimentarul permo-mezozoic ([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]). Sectorul este fragmentat în blocuri care au condus la formarea de horsturi și grabene răsfirate digital față de masivul central. [NUME_REDACTAT] de Bihor a avut loc formarea unei pânze de sariaj (Pânza de Codru) de o amploare foarte redusă, ce cuprinde o fâșie din munții [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și Bihor.

Sedimentarul, așezat foarte discordant peste cristalin, s-a depus în zone largi, de vârste și amplitudini diferite, s-a format peste unitățile hercinice începând din permian și păstrate în special în munții: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și Bihor.

Zona de câmpie din vestul spațiului hidrografic Crișuri are un fundament cristalin mai puțin scufundat și s-a format prin aluvionarea [NUME_REDACTAT] în miocen (cu marne și argile) și în pliocen (marne, nisipuri, argile, pietrișuri). În albiile râurilor principale, ce străbat relieful câmpiei apar aluviuni de vârstă holocenă, reprezentate prin pietrișuri și mai ales prin nisipuri. Nivelele mai înalte ale câmpiei sunt alcătuite din depozite loessoidale și aluviuni vechi care au în cea mai mare parte substrat silicios, substratul calcaros este prezent izolat în sectoare ale munților: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Bihor, Găina și în [NUME_REDACTAT] și cu totul izolat substratul organic în câmpia joasă a Ierului .

2.6. [NUME_REDACTAT] așezarea în partea de vest a țării, spațiul hidrografic al Crișurilor se încadrează în tipul de climat temperat continental cu influențe vestice (oceanice) și mediteraneene.

Temperatura medie multianuală variază între 10°C în sectorul de câmpie din vest (la stațiile meteorologice: Săcueni, Oradea, Salonta, [NUME_REDACTAT]), 6-9°C în sectorul dealurilor și depresiunilor (Borod, Ștei, Gurahonț), 4°C în zona montană la Stâna de Vale (1108 m) și 1°C la Vlădeasa la altitudinea de 1836 m.

Cantitățile medii multianuale de precipitații variază în funcție de altitudinea reliefului și variază între 500-600 mm în câmpie, 800-900 mm în dealuri și depresiuni, iar în sectoarele montane putând atinge 1400-1500 mm, izolat mai bogate pe versanții cu expoziție general vestică, putând depăși 1600 mm (Stâna de Vale).

Regimul vântului este determinat atât de particularitățile generale ale atmosferei, cât și de particularitățile suprafeței active, evident fiind rolul de baraj orografic al [NUME_REDACTAT], care determină prin orientare și altitudine particularitățile regionale ale vântului. Vitezele medii multianuale ale vântului sunt cuprinse între 1-3 m/s, în câmpie și în dealurile joase și ating 6-7 m/s la cele mai mari altitudini.

2.7. Resursele de apă

Resursele totale de apă de suprafață din spațiul hidrografic Crișuri însumează cca. 2937,4 mil. m3/an, din care resursele utilizabile sunt cca. 744,734 mil. m3/an. Acestea reprezintă cca. 25 % din totalul resurselor și sunt formate în principal de râurile [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Barcău, Ier și afluenții acestora. Resursele de apă ale lacurilor naturale sunt foarte reduse.

În spațiul hidrografic Crișuri există 9 lacuri de acumulare importante, (cu suprafața mai mare de 0,5 km2), care au folosință complexă și însumează un volum util de 235,701 mil. m3.

În lungul cursului, debitul mediu multianual al râului [NUME_REDACTAT] crește de la 1,62 m3/s (51,1 mil. m3/an) în secțiunea Blăjeni, la 23,5 m3/s (741,6 mil.m3/an) în secțiunea [NUME_REDACTAT]. Aportul principalului afluent, râul Sebiș, este de 2,60 m3/s (82,0 mil. m3/an).

Debitul mediu multianual al râului [NUME_REDACTAT] crește de la 0,930 m3/s (30,3 mil. m3/an) în secțiunea Poiana, la 29,7 m3/s (937,3 mil. m3/an) în secțiunea de frontier Zerind. Aportul principalului afluent, [NUME_REDACTAT], este de 4,92 m3/s (155,3 mil .m3/an).

Debitul mediu multianual al râului [NUME_REDACTAT] crește de la 12,1 m3/s (381,8 mil. m3/an) în secțiunea Ciucea, la 25,4 m3/s (801,6 mil. m3/an) în secțiunea Oradea. Aportul principalului afluent, râul Drăgan, este de 6,83 m3/s (215,5 mil. m3/an).

Debitul mediu multianual al râului Barcău crește de la 0,781 m3/s (24,6 mil. m3/an) în secțiunea Valcău de Sus, la 6,14 m3/s (193,8 mil. m3/an) în secțiunea Sălard. Aportul principalului afluent, râul Bistra, este de 1,10 m3/s (34,7 mil. m3/an).

Debitul mediu multianual al râului Ier crește de la 1,75 m3/s (55,2 mil. m3/an) în secțiunea Andrid, la 2,91 m3/s (91,8 mil. m3/an) în secțiunea Ianca. Aportul principalului afluent Santău este de 0,288 m3/s (9,06 mil. m3/an).

În spațiul hidrografic Crișuri sunt prezente areale cu resurse reduse de apă cum sunt bazinele râurilor: [NUME_REDACTAT] (2,64 l/s/km2), [NUME_REDACTAT] (3,1 l/s/km2), Tășad (3,4 l/s/km2), Inot (2,5 l/s/km2), Checheț (1,4 l/s/km2) și mai ales sectorul de câmpie joasă a Crișurilor.

Din lungimea totală a cursurilor de apă cadastrate din spațiul hidrografic Crișuri, cursurile de apă nepermanente reprezintă circa 40%.

În spațiul hidrografic Crișuri resursele subterane sunt estimate la 788,4 mil. m3 (25 m3/s), din care 473,04 mil. m3 (15 m3/s) provin din surse freatice și 315,36 mil. m3 (10 m3/s) din surse de adâncime.

Capitolul 3. Caracterizarea și calitatea apelor de suprafață din bazinul studiat, în raport cu micropoluanții metalici [5]

3.1. Caracteristici generale ale [NUME_REDACTAT]

În spațiul hidrografic Crișuri au fost identificate 365 râuri cu suprafețe mai mari de 10 km2, 9 lacuri de acumulare și un lac artificial, cu suprafețe mai mari de 0,5 km2 (fig. 2.1).

[NUME_REDACTAT] este una dintre principalele râuri din acest spațiu hidrografic.

– [NUME_REDACTAT] izvorește din [NUME_REDACTAT] de la altitudinea de 1460 m [4], are suprafața bazinului colector de 4237 km2, o lungime de 164 km, panta medie de 8 ‰, iar coeficientul de sinuozitate de 1,50.

Acest bazin este încadrat între bazinul [NUME_REDACTAT] la nord și bazinul [NUME_REDACTAT], la sud, bazinul [NUME_REDACTAT] se întinde aproape în întregime pe teritoriul județului Bihor. [6]

[NUME_REDACTAT] are 16 afluenți de dreapta și tot 16 de stânga, dintre cei mai însemnați fiind: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Nimăiești, [NUME_REDACTAT], Holod, [NUME_REDACTAT] – afluenți de dreapta, și respectiv afluenții de stânga – Criștior, Briheni, Tărcăița, Finiș, Rătășel, Beliu, Teuz.

3.2. Delimitarea corpurilor de apă

În conformitate cu Art. 2.10 din [NUME_REDACTAT] privind Apa 2000/60/EC, prin „corp de apă de suprafață” se înțelege un element discret și semnificativ al apelor de suprafață ca: râu, lac, canal, sector de râu, sector de canal, ape tranzitorii, o parte din apele costiere.

Corpul de apă este unitatea care se utilizează pentru stabilirea, raportarea și verificarea modului de atingere al obiectivelor țintă ale [NUME_REDACTAT] a Apei, astfel că delimitarea corectă a acestor corpuri de apă este deosebit de importantă. Pentru delimitarea corpurilor de apă de suprafață s-a ținut cont de următoarele:

categoria de apă de suprafață;

tipologia apelor de suprafață;

caracteristicile fizice ale apelor de suprafață.

3.3. Presiunile semnificative

În conformitate cu [NUME_REDACTAT] în [NUME_REDACTAT], se consideră presiuni semnificative presiunile care au ca rezultat neatingerea obiectivelor de mediu pentru corpul de apă studiat. În bazinul hidrografic Crișuri studiat am identificat următoarele presiuni semnificative, cu referință la metalele grele:

3.3.1. Surse de poluare provenite din aglomerările umane

Aglomerările umane (identificate în conformitate cu cerințele Directivei privind epurarea apelor uzate urbane – Directiva 91/271/EEC), ce au peste 2000 locuitori echivalenți (l.e.) care au sisteme de colectare a apelor uzate cu sau fără stații de epurare și care evacuează în resursele de apă; de asemenea, aglomerările sub 2000 l.e. sunt considerate surse semnificative punctiforme dacă au sistem de canalizare centralizat; de asemenea, sunt considerate surse semnificative de poluare, aglomerările umane cu sistem de canalizare unitar care nu au capacitatea de a colecta și epura amestecul de ape uzate și ape pluviale în perioadele cu ploi intense. Apele uzate urbane conțin, în special materii în suspensie, substanțe organice, nutrienți, dar și alți poluanți ca metale grele, detergenți, hidrocarburi petroliere, micropoluanți organici, etc., depinzând de tipurile de industrie existente, cât și de nivelul de pre-epurare al apelor industriale colectate. În tabelul 3.1. sunt prezentate cantitățile de metale grele provenite din aglomerările urbane, evacuate în cursurile de apă.

Tabelul 3.1.

Evacuări de metale grele în resursele de apă, de la aglomerările umane din spațiul hidrografic Crișuri

3.3.2. Surse de poluare industriale și agricole

Sursele de poluare industriale și agricole contribuie la poluarea resurselor de apă, prin evacuarea de poluanți specifici tipului de activitate desfășurat. Astfel, se pot evacua substanțe organice, nutrienți (industria alimentară, industria chimică, fermele zootehnice, etc.), metale grele (industria extractivă și prelucrătoare, industria chimică, etc.), precum și micropoluanți organici periculoși (industria chimică organică, industria petrolieră, etc.).

La nivelul spațiului hidrografic Crișuri, din cele 46 surse punctiforme semnificative industriale și agricole, (11 surse industriale și 35 surse agricole), 27 au instalații care intră sub incidența Directivei IPPC (prevenirea și controlul integrat al poluării). Dintre acestea 6 sunt surse industriale și 21 sunt surse agricole). În tabelul 3.2. sunt prezentate evacuările de metale grele din surse punctiforme industriale.

Tabelul 3.2.

Evacuări de metale grele în resursele de apă din sursele punctiforme industriale în spațiul hidrografic [NUME_REDACTAT] mai importante surse punctiforme semnificative de poluare industrială sunt prezentate în continuare:

1. C.N.C.A.F. Minvest S.A. Deva – [NUME_REDACTAT] Min S.A. [NUME_REDACTAT] a fost profilată pe extracția minereurilor cuprifere și aurifere din zona Barza și prelucrarea acestora în cadrul Uzinei de preparare Gurabarza, cu obținerea de concentrate cuprifere și aurifere.

Unitatea a sistat activitatea începând cu luna mai 2006, dar apele de mină de la [NUME_REDACTAT] se evacuează în continuare și reprezintă o sursă de poluare, până la efectuarea lucrărilor de închidere și ecologizare a exploatării miniere.

În urma prelucrării minereurilor în Uzina de preparare Gurabarza s-a format Iazul de decantare Ribița, cu un volum de 10,8 mil. m3, care reprezintă o importantă sursă potențială de poluare accidentală a [NUME_REDACTAT].

Apele de mină de la [NUME_REDACTAT] Barza, caracterizate printr-un pH de 4,1 unități, insuficient epurate sunt evacuate în [NUME_REDACTAT], în localitatea Barza, aval de secțiunea Crișcior. S-au înregistrat depășiri la indicatorii: pH, suspensii, sulfați, fier ionic total, mangan, cupru și zinc.

2. S.C. Băița S.A. [NUME_REDACTAT] unității este complexă și cuprinde următoarele: extracția și prelucrarea minereurilor neferoase și rare, până la faza de concentrate. Unitatea utilizează apă în scop industrial în procesul de extracție a minereurilor și în procesul de producție, la operația de flotație. Apele uzate industriale rezultate din procesul de flotație sunt transportate la Iazul de decantare Fânațe. Apele decantate în [NUME_REDACTAT], având un debit de 9,8 l/s, sunt evacuate în [NUME_REDACTAT]. Nu s-au înregistrat depășiri ale limitelor reglementate la indicatorii de calitate, totuși a fost considerată sursă semnificativă, deoarece Iazul de decantare Fânațe reprezintă o importantă sursă potențială de poluare accidentală a [NUME_REDACTAT].

Apele de mină provenite de la [NUME_REDACTAT], având un debit de 25 l/s, sunt evacuate în [NUME_REDACTAT] fără epurare. Se constată depășiri la indicatorul molibden.

3.4. Calitatea apelor de suprafață, raportată la prezența micropoluanților de natură metalică

Starea chimică a apelor, ce poate fi clasificată drept: Bună/Proastă, se stabilește în raport cu concentrațiile substanțelor periculoase relevante și prioritare/prioritar periculoase respectiv concentrația fracțiunii dizolvate a metalelor grele. Metalele grele monitorizate în cadrul programelor de urmărire a calității sunt: As, Cd, Mo, Cr, Cu, Hg, Ni, Pb si Zn.

În cursul anului 2010 starea chimică a fost determinată la nivelul a 14 de secțiuni, constatându-se depășiri ale indicatorului Cu în majoritatea secțiunilor analizate.

Apele de suprafață din zona studiată sunt poluate cu cupru (Cu). Acest lucru reiese din tabelul de mai jos. Din 14 de cursuri de apă 14 sunt poluate cu Cu. La un singur curs găsim pe lângă depășirea cu Cu și depășiri la Mo. Din aceste cursuri nu am găsit nici un curs cu stare bună.

Cursurile de apă, secțiunile cu depășiri, metalul incriminat sunt prezentate în tabelul 3.3..

Evaluarea stării calității apelor de suprafață destinate captărilor pentru producerea de apă potabilă se realizează conform Hotărârii de Guvern nr. 100/2002 pentru aprobarea normelor de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafață utilizate pentru potabilizare și a Normativului privind metodele de măsurare și frecvența de prelevare și analiză a probelor din apele de suprafață destinate producerii de apă potabilă (NTPA 013/2002), cu modificările și completările ulterioare.

Capitolul 4. Caracterizarea și calitatea apelor subterane din bazinul hidrografic studiat

4.1. Identificarea și delimitarea corpurilor de apă subterană

Identificarea și delimitarea corpurilor de apă subterană s-a făcut pe baza următoarelor criterii: geologic, hidrodinamic, starea corpului de apă (calitativă și cantitativă).

Delimitarea corpurilor de ape subterane s-a făcut numai pentru zonele în care există acvifere semnificative ca importanță pentru alimentări cu apă și anume debite exploatabile mai mari de 10 m3/zi. În restul arealului, chiar dacă există condiții locale de acumulare a apelor în subteran, acestea nu se constituie în corpuri de apă, conform prevederilor [NUME_REDACTAT] 2000/60/EC.

Criteriul geologic, intervine nu numai prin vârsta depozitelor purtătoare de apă, ci și prin caracteristicile petrografice, structurale, sau capacitatea și proprietățile lor de a înmagazina apă. Astfel, au fost delimitate și caracterizate corpuri de apă de tip poros și de tip carstic-fisural.

Criteriul hidrodinamic acționează în special în legătură cu extinderea corpurilor de apă. Astfel, corpurile de ape freatice au extindere numai până la limita bazinului hidrografic, care corespunde liniei de cumpănă a acestora, în timp ce corpurile de adâncime se pot extinde și în afara bazinului.

Starea corpului de apă, atât cea cantitativă cât și cea calitativă, a constituit obiectivul central în procesul de delimitare, evaluare și caracterizare a unui corp de apă subterană.

Corpurile de ape subterane care se dezvoltă în zona de graniță și se continuă pe teritoriul unor țări vecine sunt definite ca transfrontaliere.

În spațiul hidrografic Crișuri au fost identificate, delimitate și descrise un număr de 9 corpuri de ape subterane (fig. 4.1.).

Codul corpurilor de ape subterane (ex: ROCR01) are următoarea structură:

RO = codul de țară; CR= spațiul hidrografic Crișuri; 01= numărul corpului de apă în cadrul spațiului hidrografic Crișuri.

Fig. 4.1. Harta corpurilor de apă subterană

4.2. Calitatea apelor subterane din bazinul studiat

În cazul apelor subterane, starea bună implică o serie de “condiții” definite în Anexa V din [NUME_REDACTAT] a Apelor (Directiva 2000/60/CE). Corpurile de apă subterană trebuie clasificate în două clase, respectiv bună și slabă, atât pentru starea cantitativă, cât și pentru cea chimică (fig. 4.3.).

Pentru evaluarea stării chimice a apelor subterane, concentrațiile determinate în punctele de monitoring trebuie comparate cu valorile de prag care sunt considerate astfel obiective vizate pentru o stare bună a corpului de apă subterană. Pentru indicatorii cercetați în această lucrare, respectiv metalele aflate sub formă de urme, fiecare țară europeană a stabilit propriile valori de prag, având la bază valorile fondului natural (natural background level – NBL).

Valorile prag TV au fost determinate utilizând ca punct de pornire valorile fondului natural, ce au fost comparate cu un standard sau cu o valoare de referință. Valorile prag pentru fiecare corp de apă subterană au fost aprobate prin Ordinulul 137/2009.

[NUME_REDACTAT] s-au folosit ca valori de referință valorile concentrațiilor maxim admise CMA conform “Legii privind calitatea apei potabile” (Legea nr.458/2002) completată cu “Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile (Legea nr. 311/2004) și standardul pentru ape de suprafață Ordinul 161/2006 pentru aprobarea “Normativului privind clasificarea calității apelor de suprafață în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă”. Dintre aceste standarde se utilizează valorile cele mai restrictive, dar având în vedere utilizările relevante ale apei subterane și legăturile hidraulice slabe dintre acestea și apele de suprafață, s-a optat pentru folosirea valorilor din Legea 458/2002.

Se observă din tabelul de mai jos că din cele 14 de foraje ale corpurilor de ape subterane, analizate, 9 de foraje sunt contaminate cu mangan (Mn). Deci prezența acestui element este un fenomen general pentru zona studiată. Toate localitățile rurale din zonele contaminate, dar chiar și orașele din regiune, se alimentează din pânza freatică. Restul forajelor, adică 5 de foraje nu sunt poluate cu Mn.

Capitolul 5. [NUME_REDACTAT]

5.1. Considerații generale [7]

Arealul minier este definit de un teritoriu delimitat geografic ca rezultantă a unei relative omogenități metalogenetice în cuprinsul căruia s-au desfășurat sau se desfășoară activități miniere curente imprimând locului o fizionomie specifică. Arealele miniere cuprind unul sau mai multe perimetre miniere, acestea la rândul lor fiind definite de guri de mină, halde de steril, iazuri de decantare, unități de preparare a minereului, etc. [10]

Particularitățile metalogenetice și existența în trecut sau în prezent a unor activități miniere de exploatare a resurselor metalifere (feroase și neferoase) sunt criterii fundamentale care stau la delimitarea arealelor miniere din zonele de studiu.[10]

Trăsătura de bază a unui areal minier o constituie vulnerabilitatea așezărilor, manifestându-se asupra componentei teritoriale, socio-demografică, economică și de mediu. O diagnoză a acestor așezări din arealele miniere delimitate permite obținerea unor seturi de date și informații suport în identificarea atât a potențialului și oportunităților de dezvoltare cât și a riscurilor și amenințărilor, având astfel posibilitatea conturării unui concept de strategie de dezvoltare durabilă pornind de la situația din teritoriu. [10]

Principalele surse de poluare a apei, la nivelul arealului, sunt reprezentate de: activitățile industriale (industria extractivă, minieră, alimentară, chimică, metalurgică, producerea energiei termice), activitățile agro-zootehnice, activitățile de gospodărire comunală, depozitele de deșeuri menajere și industriale necorespunzător amenajate, activitățile legate de realizarea și exploatarea unor amenajări turistice, precum și turismul necontrolat. [9]

[NUME_REDACTAT], afluent de dreapta al [NUME_REDACTAT] își formează bazinul hidrografic în partea superioară a bazinului hidrografic [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] Bihor este situat în [NUME_REDACTAT], în versanții [NUME_REDACTAT] și este un district metalogenetic.

Structura geologică foarte complexă a bazinului, prezintă particularități deosebit de importante în economia zonei.

Din punct de vedere geologic, regiunea [NUME_REDACTAT] se poate caracteriza printr-un plutonit laramic în profunzime, peste care sunt dispuse, neuniform formațiuni detritice paleozoice și rocile mezozoice (Stoici, S.D.,1983). Primul este de compoziție granitică și granodioritică, iar ultimele sunt preponderent carbonatice cu intercalații siliciclastice.

Mineralizația propriu zisă este reprezentată prin sulfuri polimetalice localizate în formațiuni calcaroase ladiniene și în formațiuni dolomitice carniene.

Produsele metalogenezei laramice de la [NUME_REDACTAT], se dispun în cea mai mare parte în aureola de metamorfism și numai într-o mică măsură depășesc limitele sale. Ele formează:

– concentratii preponderent molibdenice, concentrații de bismut-molibden și concentrații de cupru-wolfram asociate skarnelor calcice,

– concentrații predominant cuprifere, concentrații de plumb-zinc-cupru, concentrații de bor asociate skarnelor magneziene și calco-magneziene din dolomitele carnianului,

– concentrații cuprifere și concentrații de plumb-zinc-cupru (bismut, argint) la contactul dyke-urilor eruptive laramice cu rocile carbonatice ale autohtonului de Bihor.

5.2. Extracția și prepararea minereurilor în regiunea [NUME_REDACTAT] [7]

Scurt istoric

Istoria mineritului în regiunea [NUME_REDACTAT] apare pentru prima dată în secolul XIII. În acest fel factorul antropic este o prezență de necontestat, care își pune amprenta pe conținutul de metale în apă fie direct, fie indirect. Influența directă se manifestă ca o sursă de poluare prin exploatările miniere, iar indirect, prin vechile galerii, foraje de explorare sau exploatare, astăzi părăsite și care înlesnesc accesul apei în acțiunea ei de alterare.

Legat de prezența metalelor în apă, în bazinul hidrografic al [NUME_REDACTAT], există date începând din secolul XX, dar metalele determinate nu sunt consecvent aceleași.

Împreună cu alte exploatări miniere din jurul Beiușului, minele de la Băița și Vașcău trec prin perioade de stagnare sau înflorire în funcție de schimbările administrative sau organizatorice și de interesul pentru zăcămintele de aur, argint, fier, cupru, molibden sau bismut. (S.D. [NUME_REDACTAT] metalogenetic [NUME_REDACTAT]).

Exploatări intense, organizate, încep cu anul 1952 -1954, când alături de uraniu, se valorifică cât mai complex rezervele de zăcământ.

În perioada 1960 – 1970 [NUME_REDACTAT] Bihor aparținând de [NUME_REDACTAT] exploatează rezervele de molibdenit prin [NUME_REDACTAT]. După 1970 tendința se menține prin valorificarea superioară a concentratelor de molibdenit MoS2, exploatarea și valorificarea skarnelor cu wollastonit CaSiO3 și, reconsiderarea acumulărilor de minereuri cuprifere și polimetalice.

După un vârf al exploatării zăcămintelor de plumb și zinc în 2002 – 2003, datorită sărăcirii zăcămintelor și a restructurărilor care au loc în cadrul [NUME_REDACTAT] Băița, producția de sorturi polimetalice și molibden se diminuează și producția se orientează spre exploatarea calcarelor și dolomitelor.

Procesul de prelucrare

Zăcămintele polimetalifere, în principal polisulfuri, se concentrează prin flotație selectivă, obținându-se mai multe concentrate de sulfuri. În principiu, minereul extras din mină este adus la granulația de 2-3 cm prin concasare, apoi măcinat în mori cu bile și sortat pe clase, după care urmează concentrarea în minereu util prin procedeul de flotație. Flotația se bazează pe diferența dintre proprietățile superficiale ale diferitelor minerale ce intră în compoziți minereului.

În urma operației de clasare granulația minereului este de 0,2 – 0,5 mm; acesta se amestecă cu 2 – 5 părți de apă și se menține într-o continuă agitare prin barbotarea unui curent de aer. Bulele de aer înconjură particulele de mineral util formând o spumă, în timp ce mineralele ce intră în componența sterilului sunt udate de apă și se depun. Pentru a evita spargerea bulelor de aer și depunerea mineralelor utile se adaugă în baia de flotație anumiți reactivi chimici numiți agenți de flotație, care au rolul de a stabiliza spuma și, prin urmare, de a asigura posibilitatea de plutire a acestor minerale și separarea lor. În funcție de tipul de agent de flotație, mărimea particulelor, de temperatură băii și de cantitatea de nămol ce există în baie această operație poate avea ca produs final un concentrat selectiv, al unui singur mineral util, sau un concentrat colectiv dacă sunt conținute mai multe minerale utile.

[NUME_REDACTAT] se obține în prima fază un concentrat colectiv de Cupru – Plumb, urmată de o flotație pentru Zinc, în cazul minereurile polimetalice. Pentru minereul de molibden, procesul presupune o flotație colectivă, Cupru – Molibden. Reactivii utilizați în procesul de flotație, cu excepția cianurii de sodiu (NaCN), deși pot prezenta încărcări, nu sunt considerați toxici. Randamentele de obținere sunt bune și foarte bune, cu treceri minime în steril.

Sterilul rezultat în urma flotării minereurilor polimetalice se transportă hidrogravitațional, sub forma unei soluții cu multe suspensii, numită tulbureală, de la Uzina de Preparare la halda de steril sau la iazul de decantare. Sterilul acestor minereuri are ca fracție predominantă nisipul, cu procente cuprinse între 56 – 100%, o fracțiune prăfoasă de până la 34% și fracțiunea argiloasă de până la 10%. Greutatea volumetrică variază între 1,44 și 2,20 t/m3, iar finețea sterilului decantat este de 0,095 mm.

Apele puternic încărcate cu cianuri sunt supuse procesului de neutralizare cu hipoclorit de sodiu și var, după care sunt evacuate, împreună cu apele rezultate de la spălarea minereurilor, în iazul de decantare.

5.3. Poluarea apei râurilor din bazinul hidrografic [NUME_REDACTAT] indusă de exploatările miniere [7]

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] este autoritatea locală în domeniul gospodăririi apelor, ce monitorizează calitatea apelor de suprafață și uzate din bazinul [NUME_REDACTAT].

Utilizatorii de apă din bazinul hidrografic [NUME_REDACTAT] care se pot constitui în surse potențiale de poluare cu metale sunt foarte puțini. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] acordă o atenție deosebită în această privință agentului economic S.C.Băița S.A și orașelor Ștei și Beiuș cu unitățile industriale care pot exista aici.

În această perspectivă, se remarcă evacuarea în canalizarea orașului Ștei a apelor uzate de la instalația de molibden care aparține exploatării, S.C.Băița S.A .

În analizele chimice efectuate de-a lungul anilor de Laboratorul de [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] Crișuri, începând din anii ‘70 începe efectuarea determinărilor de metale pentru studiul influenței districtului metalogenetic [NUME_REDACTAT] asupra calității apelor.

Se efectuează analiza apelor evacuate de intreprinderea minieră și simultan se studiază influența acestora asupra calității apelor de suprafață care le receptează. Este vorba de [NUME_REDACTAT] la Ștei, punct situat în aval de preluarea apelor de la exploatările miniere și, [NUME_REDACTAT] la Beiuș.

Se remarcă faptul că în diferite perioade metalele analizate au variat de la cupru și zinc, la cupru și plumb, sau cupru, plumb, zinc, crom, dar niciodată molibden sau bismut. Începând cu anul 2006 începe analiza molibdenului.

Cu privire la monitorizarea apelor uzate, trebuie subliniat că limitele față de care s-au raportat valorile concentrațiilor de metale din [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], au variat dinspre valori mai permisive spre valori din ce în ce mai restrictive. Prin urmare există o preocupare tot mai intensă de a reduce riscurile poluării cu metale a apelor de suprafață.

Evaluarea conformității cu standardele de calitate, pentru apele de suprafață și respectiv, concentrațiile maxim admise, pentru apele uzate, se poate face numai pe baza valorilor exprimate în unități de concentrație.

S.C.Băița S.A. este cel mai important factor care contribuie la încărcarea cu metale a apelor [NUME_REDACTAT] și, prin urmare, a râului principal. În afara apelor uzate rezultate din procesele industriale, agentul economic evacuează și apele de mină pe care le colectează de pe zona exploatată, prin galeria Nucet. În principiu acestea nu necesită epurare.

Evacuările monitorizate, în baza autorizației de gospodărire a apelor, pe care [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] o eliberează pentru S.C.Băița S.A. Ștei sunt apele de mină de la Nucet și apele evacuate de la iazul Fânațe.

Apele de mină neepurate, colectate prin galeria Nucet sunt evacuate direct în [NUME_REDACTAT]. Apele uzate industriale, decantate în iazul de decantare, sunt evacuate prin intermediul unui bazin de liniștire în [NUME_REDACTAT]. Existența iazului în apropierea [NUME_REDACTAT] este cea mai mare sursă potențială de poluare.

Funcționarea instalațiilor de preepurare înainte de evacuarea în iaz a apelor industriale de la flotație, precum și întreținerea și exploatarea iazului influențează încărcarea cu metale, cu cianuri și cu materii în suspensie a râului, prin concentrațiile acestora la evacuarea din iaz.

De menționat că valorile conținutului de cianuri pe [NUME_REDACTAT] sunt sub limita de detecție a metodei.

Explicații [5][7]

Datorită standardelor de calitate și, a specificului metalogenetic, prezent în anumite bazine hidrografice din țară, râurile din aceste bazine prezintă depășiri la metale chiar din zona izvoarelor. Acest lucru nu poate fi considerat o poluare și, prin urmare, nu se poate interveni cu măsuri în vederea reducerii concentrațiilor de metale din apă. Este și cazul [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], care datorită perimetrelor miniere în zona de izvoare a râurilor din bazin, prezintă stare chimică proastă datorită metalelor pe tot cursul râului principal și a afluenților ce izvoresc din acea zonă.

Un factor important ce trebuie luat în considerare este valoarea concentrației fondului natural.

Fondul natural (natural background) se referă la concentrații ale componenților ce apar în mediul înconjurător pe căi naturale fără a fi influențat de vreo activitatea umană localizată (sursă punctiformă). Este cazul diferitelor metale a căror ocurență în natură se datorește rocilor ce formează substratul, a proceselor geologice care au dus la formarea solurilor și a proceselor de alterare chimică.

Concentrația fondului pentru arealul izvoarelor [NUME_REDACTAT] și Băița, față de standardele din normativ este prezentat în tabelul de mai jos:

Existența zăcămintelor de sulfuri polimetalice în regiunea cursului superior al [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și al celorlalți afluenți, este premiza ocurenței lor în mediul înconjurător: în apă, în roca superficială sau soluri. În cursul alterării supergene, anumite părți ale zăcămintelor de sulfuri sunt oxidate, transformându-se în sulfați, oxizi sau hidroxizi ai metalelor constituente. Sulfurile de cupru-fier (calcopirita), de plumb (galena) sau de zinc (blenda) sunt descompuse relativ ușor. Un rol important revine sistemului redox Fe 2+ ↔ Fe3+ care favorizează reacțiile de alterare prin procese de oxido-reducere. Sulfații sau oxizii formați sunt forme mai solubile care pot migra din zona de alterare, putând ajunge în apele subterane sau de suprafață. Sărurile de cupru și zinc sunt mult mai solubile decât cele de plumb și, prin urmare vor migra mai ușor. Mobilitatea mare a zincului este explicația separării sale de plumb, element cu care zincul, în procesele magmatice (etapa hidrotermală), migrează împreună. Ca atare plumbul se acumulează în jurul sursei primare, în timp ce zincul datorită combinațiilor sale solubile are o răspândire mai mare. De asemenea foarte important de reținut, pentru explicația prezenței zincului în afara arealului zăcămintelor hidrotermale, este prezența lui în rocile magmatice normale, în mineralele comune din faza de cristalizare: amfiboli, piroxeni și biotit și în substanțele argiloase și sedimentele bogate în mangan.

Concentrația de metale din ape depinde și de impactul factorului natural, specific zonei, reprezentat de debitul apelor și cantitatea de suspensii din apele naturale. Climatul umed al zonei muntoase, cu precipitații de 800 – 1000 mm/an, debite specifice de 15 – 20 l/s/km2 formate pe pante cu înclinații mai mari de 10 – 15 m/km, mergând până la 40 – 50 m/km, intensifică procesele de alterare a solului și subsolului. În zona studiată apare și acțiunea de transport a apelor, semnele acestei alterări se găsesc în aluviunile transportate de ape. În aluviunile din zona de izvoare a [NUME_REDACTAT] se pot observa prezența mineralelor grele ca galena PbS, bornitul Cu5FeS4, pirita FeS2, calcopirita CuFeS2 și cupritul Cu2O. [NUME_REDACTAT] Băița, se confirmă existența în aluviunile zonei de izvoare, a galenei PbS, blendei ZnS și bornitului. Cupritului Cu2O apare sporadic.

În acest fel, ajunse sub formă solubilă prin procese naturale de degradare și de alterare chimică, metalele încarcă , în mod natural, apele de precipitație, apele curgătoare sau apele subterane care drenează perimetrul.

Nu trebuie să neglijăm factorul antropic, reprezentat din minele, carierele de exploatare, active sau inactive. Dacă apa de precipitație se infiltrează pe un sol decopertat de explorări, are acces prin puțuri și galerii, iar climatul umed devine sursă importantă de metale în apă.

În zona studiată influența factorului antropic este dat de activitatea minieră, desfășurată de S.C.Băița S.A. Ștei, ce exploatează zăcămintele de sulfuri polimetalice din districtul metalogenetic de la [NUME_REDACTAT]. Prin apele de mină neepurate colectate de galeria Nucet și evacuate direct în [NUME_REDACTAT] și prin apele evacuate de la iazul de decantare Fânațe, aportul de metale este semnificativ. Deși exploatarea minieră de la Băița și-a redus activitatea aceasta nu a dus neapărat la o scădere semnificativă a valorilor concentrațiilor de metale în apele [NUME_REDACTAT].

Deși pentru zinc, încărcările nu depășesc limitele maxime stabilite prin autorizația de gospodărire a apelor, cu atît mai mult este sesizată această încărcare la concentrațiile de plumb și cupru.

[NUME_REDACTAT] la Ștei, este singura secțiune unde influența factorului antropic, prevalează asupra celui natural, prin exploatarea minieră de la [NUME_REDACTAT].

Deși volumul de date pentru concentrația de molibden în apă este mic, se observă că, deși prezent în [NUME_REDACTAT] la Ștei, el nu se regăsește pe [NUME_REDACTAT].

Distribuția metalelor în lungul râului [NUME_REDACTAT] este tributară atât influenței factorului antropic, prin aportul adus de [NUME_REDACTAT] la Ștei, cât și factorului natural. Creșterea concentrației de metal de la o secțiune la alta acolo unde nu există surse punctiforme de poluare, trebuie pusă pe seama factorului natural. Marea mobilitate a zincului și posibilitatea cantonării sale în mineralele magmatice comune și mai ales în cele argiloase, considerăm că este explicația concentrației relativ mari de zinc pe care o întâlnim în ape.

Încadrarea în clasele de calitate pe baza indicatorilor generali arată o calitate a râului care corespunde clasei a doua. Lipsa elementelor biologice pe întrega perioadă, nu permite evaluarea stării ecologice.

Putem trage două concluzii importante: impactul factorului natural este de necontestat prin existența concentrației de fond la valori care depășesc standardele de calitate și aport de metale aduse de râuri unde nu există activitate antropică și, existența impactului factorului antropic prin influența pe care o au exploatările miniere de la [NUME_REDACTAT].

Impactul factorului natural are rolul hotărâtor în distribuția zincului și a cuprului în apele din bazinul hidrografic al [NUME_REDACTAT]. Impactul factorului antropic se manifestă pe [NUME_REDACTAT] la Ștei pentru toate metalele.

Bibliografie:

[1.] http://ro.wikipedia.org/wiki/Dezvoltarețdurabil%C4%83

[2.] [NUME_REDACTAT] (2009). Chimia și poluarea mediului acvatic, [NUME_REDACTAT] din Oradea.

[3.] http://www.ncsd.ro/organization_ro.html

[4.] 118

[5.] Licenta

[6.] Dem

[7.] Josan si Dem

[8.] http://www.rowater.ro/dacrisuri/default.aspx

[9.] ratiu mariana

[10.] [NUME_REDACTAT]

Bibliografie

[1.] http://ro.wikipedia.org/wiki/Dezvoltarețdurabil%C4%83

[2.] [NUME_REDACTAT] (2009). Chimia și poluarea mediului acvatic, [NUME_REDACTAT] din Oradea.

[3.] http://www.ncsd.ro/organization_ro.html

[4.] 118

[5.] Licenta

[6.] Dem

[7.] Josan si Dem

[8.] http://www.rowater.ro/dacrisuri/default.aspx

[9.] Ratiu mariana

[10.] [NUME_REDACTAT]