CARACTERIZAREA POTENTIALULUI TURISTIC AL RAIONULUI FLORESTI [303509]
[anonimizat]
812.1 Turism
Teză de licență
Sef departament ______________[anonimizat]. conf. univ.
(semnătura)
Conducător științific: _____________ [anonimizat]. conf. univ.
(semnătura)
Autorul: ______________Galac Pavel
(semnătura)
Chișinău-2018
CUPRINS
ADNOTARE ……………………………………………………………………………………………………………………..
ANNOTATION
LISTA ABREVIERILOR …………………………………………………………………………………………………..
INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………………………………….
CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE ALE DEZVOLTĂRII TURISMULUI………………………..
1.1. Bazele conceptuale și funcțiile turismului ………………………………………………
1.2. Factorii determinanți ai dezvoltării turismului…………………………………………………..
1.3. Evoluția turismului intern și internațional în Republica Moldova………………
CAPITOLUL II. APRECIEREA POTENȚIALULUI TURISTIC NATURAL AL RAIONULUI FLOREȘTI ………………………………………………………………………………………………..
2.1. Caracterizarea geografică de ansamblu a raionului Florești
2.2. [anonimizat]-climatic
2.3. Evaluarea potențialului turistic al biodiversității și al ariilor protejate ……………………………….
CAPITOLUL III. EVALUAREA POTENȚIALULUI TURISTIC ANTROPIC …………………
3.1. Caracterizare generala a [anonimizat] ……………………………………………………………
3.2 Evaluarea potențialului turistic antropic …………………………………………………………………………..
3.3. Analiza infrastructurii turistice: trasee recomandate în Florești
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI…………….
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………………………..
ANEXE………….
Adnotare
Galac Pavel „Caracterizarea potențialului turistic din raionul Florești” Chișinău 2018.
Teza constă din introducere, 4 capitole, [anonimizat] 13 surse, volumul total 54 de pagini de text de bază, 1 tabel, 36 figuri.
Cuvinte cheie: [anonimizat], [anonimizat].
Domeniul de studiu: geografie, turism, turism rural
Scopul lucrării: Caracterizarea potențialului turistic din raionul Florești
Obiectivele:
[anonimizat] a r. Florești
Aprecierea potențialului turistic natural al r. Florești
Evaluarea potențialului turistic antropic al r. Florești
Noutatea și originalitatea științifică a lucrării constă în estimarea caracterizarea potențialului turistic al raionului Florești. Turismul – [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]-gazdă.
Lucrarea de față cuprinde patru capitole în care s-a urmărit a prezenta succint și pe alocuri în măsura posibilităților(datorită existenței unei baze informative sumare):
În capitolele 2 și 3 este descris pe larg potențialul turistic al r. Florești. Comparativ cu alte raioane ale Republicii Moldova, r. Florești dispune de un potențial turistic destul de ridicat. Sunt prezentate imagini reprezentative.
Semnificația și valoarea aplicativă a tezei constă caracterizarea potențialului turistic al raionului Florești
Adnotation
Galac Pavel „Characterization of tourism potential in Floresti district" master thesis in geography, Chisinau 2018.
The thesis consists of introduction, four chapters, conclusions and recommendations, bibliography of 13 titles, total volume – 54 pages of basic text, 1 table and 36 figures.
Keywords: Tourist potential, protected areas, rare species, etc.
Field of study: geography, Tourism, rural tourism
The aim: Characterization of tourism potential in Floresti district
Objectives:
• Physical-geographic characterization of Floresti
• Appreciation of the natural tourism potential of Floresti
• Evaluation of the anthropic tourism potential of Floresti
The scientific novelty and originality of the paper is to estimate the characterization of the tourist potential of Floresti rayon. Tourism – as an alternative form of tourism – nowadays, both in the country, in the European Union, but also in many other countries, is one of the most dynamic forms of travel, offering benefits to both tourists and host communities.
The present paper contains four chapters in which it was intended to present succinctly and occasionally as far as possible (due to the existence of a brief informative basis):
Chapters 2 and 3 describe extensively the tourist potential of Floresti. Compared to other districts of the Republic of Moldova, Floresti has a rather high tourist potential. Representative images are presented.
The significance and applicative value of the thesis is the characterization of the tourist potential of Floresti rayon.
LISTA ABREVIERILOR
OMT – Organizația mondială a turismului
Or. – Orașul
°C – grade Celsius
Fig. – figura
SRL – Societate cu Răspundere Limitată
ME – Ministerul Economiei
INTRODUCERE
Turismul se numără printre fenomenele ce s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică a secolelor XX și XXI.
Deși, începutul industriei turistice mondiale datează din 1841, când englezul Thomas Cook pune bazele acestei industrii, cu adevărat amploarea acestui fenomen se manifestă în zilele noastre. Turismul este considerat la moment o activitate la fel de importantă precum altele desfășurate în sectoare-cheie ca: agricultura, industria, comerțul, prestarea serviciilor.
Turismul rural – ca formă alternativă de turism – actualmente, atât la noi în țară, în Uniunea Europeană, dar și în multe alte state, se numără printre cele mai dinamice forme de călătorie, constituind avantaje atât pentru turiști, cât și pentru comunitățile-gazdă.
De asemenea, acesta conduce la creșterea rolului serviciilor în viața economică de la sate, deoarece societățile în care predomină serviciile ocupă treptat locul celor în care dominantă este agricultura. Turismul rural contribuie semnificativ la creșterea veniturilor individuale și colective prin ocuparea mai bună a forței de muncă, prin încurajarea antreprenoriatului, probleme considerate stringente în ultimul timp.
Prioritățile și provocările turismului rural trebuie abordate prin prisma conceptelor de creștere economică și dezvoltare durabilă. Elementele care contribuie la creșterea calității vieții în armonie cu mediul ambiant se regăsesc în totalitate în spațiul rural. Turismul, în general, cel rural în special, influențează în mod pozitiv calitatea vieții fiind una din activitățile economice care se dezvoltă în mod durabil, asigurând în condiții de eficiență, protejarea mediului ambiant, deci, favorizând creșterea și dezvoltarea durabilă.
În ceea ce privește etimologia cuvântului ”turism”, acesta provine din termenul englez „tour” (călătorie), sau „to tour”, „to make a tour” (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna acțiunea de voiaj în Europa – în general, și în Franța – în special.
Din termenul ”turism” a derivat și cel de turist – persoană fizică care se deplasează în orice loc, altul decât locul său de reședință, pe o durată de cel puțin 24 de ore și în alt scop decât desfășurarea unei activități remunerate în locul vizitat, adică persoana care efectuează călătoria pentru plăcerea proprie. [10]
Turismul rural se definește prin ”valorificarea turistică a spațiilor agrare, a resurselor naturale, a patrimoniului cultural și arhitectural rural, a tradițiilor sătești, a produselor reprezentative pentru identitatea regională, asigurând nevoile consumatorilor legate de găzduire, restaurație, activități de petrecere a timpului liber, animație și servicii diverse (adaptate societății moderne), în scopul dezvoltării locale durabile, într-un nou tip de solidaritate între oraș și sat”. [13.]
În accepțiunea Organizației Mondiale a Turismului și a multor organizații europene de turism rural, termenul menționat semnifică ”o formă a turismului care include orice activitate turistică organizată și condusă în spațiul rural de către populația locală, valorificând resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane) precum dotările, structurile turistice, inclusiv, pensiunile și fermele agroturistice”.
Această definiție are la bază o serie de trăsături specifice care caracterizează activitățile de turism rural:
– localizarea în zonele rurale (existența în localitățile rurale);
– construirea produsului turistic în mod funcțional, bazat pe caracteristicile lumii rurale (spațiu deschis, contact cu natura, tradiție, organizare și practici tradiționale);
– ruralitatea ca scală (din punct de vedere al clădirilor și amenajărilor – de obicei, la scară mică – conservându-se infrastructura rurală);
– caracterul tradițional (creștere domolă și organică în legătură cu familiile locale – avându-se în vedere păstrarea funcționalității rurale și conservarea modului de viață rural);
– diversitatea formelor de prezentare, funcție de: mediile rurale și economice; istoric și așezare (păstrându-se identitatea culturală specifică). [11]
În 1975 este creată Organizația Mondială a Turismului, cu sediul la Madrid, iar Republica Moldova aderă la această organizație în 2002. La inițiativa OMT din 1980 în fiecare an, pe data de 27 septembrie, este sărbătorită Ziua Mondială a Turismului.
Dezvoltarea turismului în Republica Moldova este în strânsă legătură cu particularitățile sale istorice, de aceea ne propunem ca în continuare să analizăm aspectele dezvoltării turismului în Moldova ca parte a URSS, cât și specificul acestuia după declararea Independenței.
După cel de-al Doilea Război Mondial și până la declararea Independenței, turismul moldovenesc evoluează în 2 etape:
I. Anii 1950-1970, când turismul se constituie ca ramură de sine stătătoare de activitate, prin crearea primelor structuri specializate;
II. Anii 1971-1991, caracterizându-se printr-o dezvoltare ascendentă a ramurii prin indici pozitivi de creștere anuală a numărului de turiști și excursioniști.[12]
Nici într-un caz, însă, nu putem menționa despre apariția și existența turismului rural ca formă aparte a turismului, dar activitățile desfășurate pot fi considerate ca premise ale creării ulterioare a turismului rural.
Actualitatea temei alese spre studiere rezidă în faptul că mișcarea turismului ecologic și rural în Republica Moldova se cere a fi activizată și lărgită, inventarierea potențialului atractiv al mediului rural din raionul Florești avută în vizor în timpul cercetărilor, permițându-ne să afirmăm că turismul rural are șanse reale de dezvoltare în viitorul cel mai apropriat.
Lucrarea de față cuprinde patru capitole în care s-a urmărit a prezenta succint și pe alocuri în măsura posibilităților(datorită existenței unei baze informative sumare):
• Caracterizarea (generală) fizico-geografică a zonei propuse spre cercetare, cu date informative referitoare la poziția geografică, climă, relief, delimitare teritorial-administrativă, dar și o scurtă incursiune în istoria apariției raionului Florești.
• Prezentarea potențialului turistic cadrului natural și aprecierea atractivității râurilor, peisajelor formate de acestea mai cu seamă în zonele naturale protejate, a vegetației și faunei existente în regiune.
Analiza potențialului turistic antropic, relevând monumentele istorico-culturale și religioase, muzeele și aspecte ale artei populare ca factor primordial în propagarea și dezvoltarea turismului în zona raionului Florești.
Sperăm ca lucrarea în cauză să servească drept imbold pentru declanșarea unui studiu în detaliu și a zonelor mai modeste din punct de vedere al potențialului turistic, dar și ca un pas înspre formarea și maturizarea unui turistic sănătos și în continuă dezvoltare.
CAPITOLUL I ASPECTE GENERALE ALE DEZVOLTĂRII TURISMULUI
1.1. Bazele conceptuale ale turismului
Turismul reprezintă o activitate umană complexă cunoscută din cele mai vechi timpuri. Dorința de a călători, de a vizita și descrie noi areale geografice a însoțit, în permanență, mințile luminate și persoanele romantice, dornice de cunoștințe și aventuri. Încă din antichitatea timpurie, o mare influență asupra promovării fenomenului turistic au avut-o călătoriile și schimburile comerciale prin care se transmitea informația despre cele mai frumoase și enigmatice locuri, despre cultura și ocupațiile diverselor popoare, despre metodele și locurile de agrement și recuperare a sănătății. Efectele terapeutice miraculoase ale izvoarelor minerale și termale au atras atenția nu doar păturilor sociale înstărite, dar și majorității populației din zonele respective. Un imbold masiv asupra răspândirii fenomenului turistic l-au exercitatt și pelerinajele religioase către locurile sfinte legate de viața și moartea promotorilor confesiunilor budiste, creștine, islamice ș.a.
Încă în 1886, E.Guyer Fleuler, în studiul „Contribuții la o statistică a turismului”, definește turismul drept „un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului de receptivitate față de frumusețea Naturii, un rezultat al dezvoltării comerțului, industriei și perfecționării mijloacelor de transport. În lucrarea savantului belgian Ed. Picard, „Industria călătorului”, turismul este definit ca „ansamblul organismelor și funcțiilor acestora privite din punctul de vedere al celui care se deplasează, al călătorului propriu-zis, dar și al celor care profită de pe urma cheltuielilor făcute de acesta. După Marc, astăzi, turismul reprezintă schimbul unei valori economice (bani) contra unor valori culturale, estetice și de agrement. E. Hunzinker definește turismul ca pe un „ansamblu de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atât timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și activitate lucrativă oarecare”. În viziunea Organizației Mondiale a Turismului (O.M.T.), activitatea turistică este o formă a manifestărilor cultural-educative și de recreere ale societății moderne. Astfel, fenomenul turistic presupune deplasarea persoanelor (vizitatorilor) de la locul de domiciliu către obiectivele turistice, locurile de odihnă și agrement, situate în afara localității de domiciliu pentru o anumită perioadă (de la 24 ore până la 6 luni sau 1 an, în funcție de prevederile legislației în acest sens). Deplasarea persoanelor poate fi în scop de odihnă și agrement, terapeutic, cognitiv, cultural, comercial sau în diverse scopuri. Prin urmare, turismul este un fenomen complex care cuprinde mai multe elemente, precum: resursele turistice, spațiul, timpul liber, modul de viață, infrastructura de cazare etc.
Componenta geografică a fenomenului turistic nu presupune doar deplasarea călătorilor în spațiu, dar și amplasarea și caracteristicile resurselor și a infrastructurii turistice, prezența și interconexiunea factorilor naturali, social-economici și ecologici de dezvoltare a turismului în ariile generatoare și receptoare de turiști. Mai mult decât atât, concentrarea obiectivelor naturale și antropice cu valoare recreativă și turistică determină tipul de turism dintr-un areal geografic.
Componenta socială include efectivul numeric și structura demografică, în special după grupele de vârstă, stilul și modul de viață, timpul liber, preferințele individuale și de grup ale potențialilor turiști etc. Nu mai puțin importantă este și latura psihologică, deoarece turismul este și o modalitate de afirmare a personalității, de îmbogățire a cunoștințelor despre lume, de perfecționare a aptitudinilor fizice și intelectuale, de realizare a unor visuri și aspirații plăcute, lucruri pe care le poate înțelege doar un turist consacrat.
Componenta economică prezintă o importanță primordială, deoarece turismul constituie, în primul rând, o activitate economică complexă și eterogenă, atribuită la categoria serviciilor, dar care întreține relații funcționale reciproc avantajoase cu ramurile agricole și industriale, cu serviciile de transport și comunicații, cu serviciile medicale, sociale, de asigurare etc. Activitatea turistică implică costuri și generează beneficii complexe, ceea ce ne obligă să analizăm fenomenul turistic nu doar prin numărul de vizitatori, dar și prin rentabilitatea economică a acestuia. Cu toate acestea, până în prezent, componenta economică a turismului este subestimată nu doar de către centrele științifice și statistice, dar chiar și de factori de decizie din acest domeniu. De regulă, turismul este conceput doar ca totalitatea vizitelor, care au drept scop cunoașterea diverselor obiective turistice. Turiștii nu sunt doar simpli călători, dar și consumatori ai produsului și serviciilor turistice pentru care oferă o contravaloare bănească. Turistul trebuie să vină nu doar pentru a vizita obiectivele turistice și a lăsa deșeuri, ci pentru a consuma, mai frecvent și mai îndelungat, serviciile turistice oferite în zona respectivă. În fine, turismul reprezintă o ramură a economiei, care cuprinde totalitatea serviciilor destinate deservirii potențialilor turiști, inclusiv serviciile de informare și ghidaj, cazare, transportare și alimentare a acestora, de deservire a activităților și a locațiilor de agrement și curative. Optimizarea turismului trebuie orientată, cu precădere, spre sporirea eficienței afacerilor turistice, optimizării raportului calitate-preț, majorarea cifrei de afaceri în domeniu.
1.2. Funcțiile turismului.
Funcțiile turismului derivă din cele două componente definitorii ale fenomenului turistic: mișcarea turistică și serviciile turistice. Principalele funcții exercitate de fenomenul turistic sunt de natură economică, socială, ecologică, politică, culturală, recreativ-curativă, cognitiv-educativă. Funcțiile turistice sunt complementare și acționează simultan, astfel încât efectele benefice sau negative ale realizării acestora prezintă un caracter complex.
Funcția economică este principala funcție a turismului. Pentru multe regiuni și state ale lumii, turismul constituie principala ramură economică, principala sursă de existență și de acumulare a rezervelor valutare, îndeosebi în statele din Regiunea Mediteraneană, Caraibilor, Oceanul Indian sau Pacific. Turismul înlătură discrepanțele economice și sociale dintre regiunile bogate și sărace, direcționând mijloacele financiare din aglomerațiile urbane industrializate spre zonele periferice mai slab dezvoltate. De asemenea, datorită dezvoltării activităților turistice, statele și regiunile sărace în materii prime industriale sunt incluse în fluxurile economice internaționale, beneficiază de infrastructura de transport și comunicații construită pentru a deservi activitățile turistice.
Turismul este un mare consumator de diverse mărfuri industriale și agricole, de servicii de transport, comerciale, financiar-bancare, comunicaționale etc. În zonele cu specializare turistică (stațiunile de litoral și cele montane, stațiunile balneare), deservirea turiștilor este principala sursă de venit și o ramură integratoare a economiei. Funcția economică a turismului determină accelerarea vitezei de rotație a fondurilor de producție. În plus, turismul este unul din cele mai atractive domenii pentru investițiile străine, care contribuie substanțial la modernizarea și extinderea infrastructurii de transport, în special a căile rutiere și aeroporturilor, renovarea fondul imobiliar existent, optimizarea serviciilor publice ale localităților turistice și dezvoltarea rețelele de comerț cu amănuntul, ameliorează și promovează imaginea țării, per ansamblu.
Turismul asigură implementarea noilor tehnologii și a practicilor manageriale moderne, dezvoltarea capacităților antreprenoriale. De asemenea, turismul poate deveni o sursă importantă de venituri suplimentare pentru populație și bugetele locale. Întreprinderile locale pot beneficia de turism pentru a stabili canale de marketing direct de livrare a propriilor produse și servicii. Turismul promovează comercializarea și utilizarea produselor agroalimentare locale și a obiectelor de artizanat, asigurând astfel păstrarea și dezvoltarea ocupațiilor tradiționale. Încasările din turism sunt un suport financiar primordial pentru reabilitarea monumentelor istorico-culturale și naturale.
Totodată, dezvoltarea haotică a turismului poate genera creșterea excesivă a prețurilor la imobile, la bunurile și serviciile locale și alimentează inflația în zona respectivă. De asemenea, ca urmare a specificului general al cererii turistice, se atestă frecvent înlocuirea rapidă a alimentelor și băuturilor tradiționale cu cele globalizate (fast-food, cafea, kola). Ocupațiile tradiționale sunt substituite de cele destinate deservirii turiștilor, care sunt foarte dependente de conjunctura economică, perioadele de criză economică fiind fatale pentru mulți antreprenori turistici.
Funcția socială a turismului constă în ocuparea și regenerarea forței de muncă locale, în ridicarea nivelului de cultură și de bunăstare al societății, în promovarea unui comportament mai tolerant față de turiștii autohtoni și străini. Turismul este considerat, pe bună dreptate, un panaceu al salvării populației din regiunile subdezvoltate economic și din zonele defavorizate, pentru soluționarea problemelor sociale. Spre deosebire de industrie sau alte tipuri de servicii, la prestarea serviciilor turistice pot fi angajate și persoane cu un nivel de calificare mai redus, iar instruirea și sporirea calificării în acest domeniu nu necesită costuri mari și un timp îndelungat, ceea ce poate soluționa mai ușor problema șomajului și oferi venituri suficiente pentru întreținerea persoanelor și a familiilor din zona respectivă. Locurile de muncă, oferite full-time (permanent) sau part-time (pentru câteva ore ale zilei sau pentru câteva zile din săptămână) de întreprinderile turistice și cele complementare turismului, pot reduce considerabil din intensitatea proceselor de emigrare și de îmbătrânire demografică. Mai mult decât atât, serviciile turistice necesită, cu prioritate, forță de muncă tânără, cu un aspect fizic plăcut și cu abilități de comunicare remarcabile, cu o atitudine inovativă și creativă față de locul de muncă. Caracterul sezonier și part-time al activităților turistice se combină reușit cu programul de activitate al tinerilor, deoarece sezonul estival și perioada de intensitate maximă a fluxurilor turistice coincid cu vacanțele și timpul liber al acestora.
O particularitate specifică a activităților turistice este angajarea prioritară a forței de muncă feminine, ceea ce sporește veniturile și posibilitățile de promovare profesională a femeilor, egalează șansele de afirmare în viața economică, socială și politică a acestora în raport cu bărbații.
Prin intermediul turismului se promovează experiența comunităților rurale, cultura și stilul lor de viață, se combină autenticul cu activitățile moderne și se previne strămutarea ocupațiilor tradiționale. Promovarea turismului nu doar dezvoltă sentimentul de mândrie al localnicilor față de localitatea și zona de origine, dar sporește gradul de toleranță al acestora față de străini.
Totodată, putem constata și unele efecte sociale negative, precum: șomajul sezonier și în zilele de lucru ale săptămânii; locurile de muncă oferite imigranților diminuează capacitatea de angajare și salariile localnicilor; se formează stereotipul de invazie a turiștilor; înrăutățirea situației criminogene; schimbarea modului tradițional de viață; suprapopularea zonei etc.
Funcția politică. Turismul este considerat drept o modalitate eficientă de stabilire și consolidare a relațiilor mutuale și complexe dintre statele și popoarele lumii, oferind lumii subdezvoltate posibilitatea de a atrage o parte din beneficiile lumii dezvoltate. Factorul politic reflectă mesajul și atitudinea clasei politice față de gestionarea fluxurilor turistice în plan intern și extern, față de valorificarea obiectivelor turistice, față de dezvoltarea serviciilor turistice. Turismul manifestă o intensitate redusă în regiunile și statele cu o instabilitate politică și economică de durată, alimentată de conflicte politice, confesionale, sociale sau chiar armate profunde, precum și acolo unde fluxurile și circulația turistică, ieșirile și intrările persoanelor sunt dur supravegheate de autoritățile statului, în persoana serviciilor speciale secrete și a organelor de poliție.
Funcția cultural-educativă se manifestă în toate aspectele procesului de instruire și educație. Observațiile directe asupra obiectivelor și proceselor naturale, sociale și economice, asupra patrimoniului cultural, presupune cea mai memorabilă și mai eficientă formă de învățare și de cunoaștere a lumii înconjurătoare. Nicio altă formă instructiv-educativă nu poate suplini impresia produsă de contemplarea și cunoașterea directă a peisajului, a realității și nu poate fi înlocuită de niciun fel de mijloace audio-vizuale, nu poate fi mai eficientă decât o călătorie la fața locului.
Turismul facilitează schimburile informaționale și culturale, combină autenticul cu activitățile moderne, păstrează și valorifică patrimoniul istorico-cultural. Încasările turistice reprezintă un suport financiar primordial pentru restaurarea obiectivelor istorico-culturale. Totodată, turismul asigură importul de modele culturale globalizate și abandonarea modelelor autohtone.
Funcția recreativ-curativă a turismului rezidă din necesitatea indivizilor de reabilitare fizică și psihică a organismului. Funcția recreativă și de agrement, de odihnă și de relaxare se amplifică în strânsă legătură cu factorii terapeutici naturali (soare, aer curat, ambianță liniștită, ape minerale și termale, plaje, păduri și spații verzi etc.). Turismul garantează realizarea activităților recreative în aer liber, într-o ambianță silențioasă și autentică, evadarea din cotidianul urban poluat și aglomerat. Nu mai puțin importantă este și nevoia terapiei și a îmbogățirii spirituale. Nu întâmplător multe din obiectivele naturale prezintă o importanță sacră, iar în apropierea izvoarelor tămăduitoare sunt construite mănăstiri și alte obiective religioase.
Funcția ecologică. Spre deosebire de majoritatea ramurilor agricole și industriale, turismul are un impact negativ mult mai redus asupra mediului natural. Astfel, dezvoltarea dirijată și durabilă a activităților turistice constituie o modalitate eficientă de diminuarea a impactului asupra mediului, de valorificare rațională și conservare a resurselor naturale dintr-un anumit spațiu geografic. Turismul promovează informații despre peisajele, obiectele și fenomenele naturale, contribuie la conservarea ecosistemelor, a speciilor faunistice și floristice rare, conduce la ameliorarea calității mediului în localități și asigură durabilitatea și calitatea mediului natural. Totodată, dezvoltarea haotică a turismului generează și o serie de efecte negative asupra mediului natural, precum: intensificarea poluării mediului, eroziunii solurilor; diminuarea valorii estetice și ecologice a peisajelor; afectarea diversității biologice și a speciilor rare; degradarea peisajelor naturale și rurale.
1.3. Factorii determinanți ai dezvoltării turismului
Clasificări ale factorilor:
După natura social-economică:
Factori economici (veniturile populației și modificările lor, prețurile și tarifele, modificările lor, oferta turistică etc.);
Factori tehnici (performanțele mijloacelor de transport, tehnologiile în construcții, parametrii tehnici ai instalațiilor și echipamentelor specifice etc.);
Factori sociali (urbanizarea și timpul liber);
Factori demografici (evoluția numerică a populației, creșterea longevității, structura pe vârste, sexe etc.);
Factori psihologici, educativi și de civilizație (nivelul de instruire, cultura indivizilor, dorința de cunoaștere, caracterul individului etc.);
Factori organizatorici (formalități la frontieră, facilități/priorități în turismul organizat, regimul vizelor etc.).
După durata în timp a acțiunii factorilor:
Factori de influență permanentă (creșterea timpului liber, modificarea veniturilor, mișcarea naturală și migratorie a populației etc.);
Factori conjuncturali (crizele economice, dezechilibrele politice și sociale, confruntările armate, catastrofele naturale, condițiile meteorologice defavorabile, terorismul etc.).
După importanța în determinarea fenomenului turistic:
Factori primari (oferta turistică, veniturile populației, timpul liber, mișcarea populației etc.);
Factori secundari (cooperarea internațională, facilitățile de viză, varietatea serviciilor suplimentare etc.).
După natura provenienței și sensul intervenției:
Factori exogeni (sporul natural al populației, creșterea veniturilor alocate pentru practicarea turismului, creșterea gradului de urbanizare și mobilitatea sporită a populației ca urmare a dezvoltării formelor noi de transport etc.);
Factori endogeni (varietatea conținutului activității turistice, lansarea de noi produse turistice, diversificarea gamei produselor turistice oferite, ridicarea nivelului de pregătire a personalului din turism etc.).
După profilul pieței (de marketing):
Factori ai cererii turistice (veniturile populației, timpul liber, urbanizarea, dinamica evoluției populației);
Factori ai ofertei turistice (costul prestațiilor turistice, diversificarea și calitatea serviciilor etc.).
Factorii reprezentativi care influențează dezvoltarea turismului:
Nivelul de dezvoltare economico-socială;
Prețurile și trifele;
Oferta turistică;
Progresul tehnic;
Mutațiile demografice;
Procesul de urbanizare;
Loisirul (timpul liber);
Factorii psiho-sociologici
1.4. Turismul intern și internațional al Republicii Moldova
Determinată de o gamă largă de factori, circulația turistică se înfățișează diferit în timp și spațiu, manifestările ei concrete reflectând elasticitatea dorințelor și posibilităților pentru turism.
În ultimii ani evoluția circulației turistice în Republica Moldova manifestă o tendință de stagnare (vezi tabelul 1).
Tabelul 1.
Evoluția circulației turistice în Republica Moldova în perioada 2012-2016
persoane
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova.
Numărul total al vizitatorilor a crescut de la 146,7 mii persoane în anul 2012 până la 177,2 mii persoane în 2016, adică cu 17,2%. Însă în 2016 numărul total al vizitatorilor a scăzut cu 1,8% față de 2014, și cu 6,5% mai puțin decât în anul de vârf 2015.
Evoluția circulației turistice pe forme de turism reflectă aceeași tendință de o ușoară creștere, dar în proporții diferite. Turismul emitent depășește cu mult pe cel receptor, ceea ce implică o scurgere semnificativă de valută în exterior, Republica Moldova manifestându-se ca o țară exportătoare în turismul internațional. Astfel, dacă numărul de plecări ale vizitatorilor din Republica Moldova a crescut simțitor de la 146,7 mii în 2012 la 177,2 mii în 2016, atunci numărul de sosiri ale vizitatorilor străini în Republica Moldova la fel a crescut de la 12,7 mii în 2012 la 15,6 mii în 2016, ceea ce în ambele cazuri constitue o creștere de 1,22 ori. Atât numeric cât și procentual numărul turiștilor plecați crește mai repede și este mult mai mare comparativ cu numărul turiștilor sosiți. Din păcate, această discrepanță se impune începând încă cu sfârșitul anilor 90, iar în perioada de referință turismul emitent l-a depășit pe cel receptor de 11,55 ori în anul 2012, față de 11,35 ori în anul 2016. În consecință, în ultimii cinci ani ai perioadei de referință 2012-2016 se observă o tendință constantă de creștere a turismului atât emitent cât și a turismului receptor, ambele având aceleaș valori de creștere. Totuși, se observă o ușoară descreștere a turismului receptor în anul 2016 în raport cu anul precedent (-1,7% în 2016 față de 2015).
Un real stimulent pentru redresarea stării turismului din Republica Moldova îl reprezintă dezvoltarea turismului intern, manifestată prin creșterea interesului turiștilor naționali față de obiectivele turistice din interiorul țării. Numărul turiștilor și excursioniștilor interni a sporit de 1,1 ori, de la 62,5 mii în 2012 la 70,5 mii în 2014. Cu toate acestea în ultimii doi ani ai perioadei analizate se observă o scădere a turismului intern, de la 70,5 mii în 2014 la 50,8 în 2015 și cu o mică creștere până la 53,3 mii în 2016. Ponderea turismului intern în totalul activităților de turism a scăzut de la 46,1% în 2014 până la 35,6% în 2016. În 2016 numărul turiștilor și excursioniștilor interni a scăzut cu 5% față de 2015, dar și mai mult decât în 2012, când s-a produs o descreștere însemnată de -21,5% față de primul an de referință.
Analiza evoluției sosirilor vizitatorilor străini în Republica Moldova, după scopul vizitelor, indică o descreștere a ponderii persoanelor străine care ne vizitează țara cu scopul de afaceri și motive profesionale, de la 40,5% în 2012 la 19,8% în 2016, însă se înregistrează creșterea ponderii persoanelor străine care ne vizitează țara cu scopul de vacanțe, recreere și odihnă, de la 54,8% în 2012 la 73,1% în 2016, precum și a celor sosiți cu alte scopuri, de la 4,5% în 2012 la 7,3% în 2016 (vezi tabelul 2).
Tabelul 2.
Evoluția sosirilor vizitatorilor străini în Republica Moldova, după scopul vizitelor, persoane
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova.
Evoluția structurilor de cazare din Republica Moldova în perioada 2012-2016 reflectă o mică scădere a numărului unităților de cazare (de la 264 în 2012 la 252 în 2016: o descreștere de 1,0%) (vezi tabelul 3). Se constată o scădere (-6,8%) a capacității de cazare unice de la 28,0 mii locuri în 2012 până la 25,2 mii locuri în 2016, respectiv a numărului total de camere în hoteluri și structuri similare, de la 8385 camere în 2012 până la 7854 camere în 2016 (1,0%). Această scădere a fost determinată, în principal, de intrarea în reparații capitale a unor hoteluri, moteluri, precum și de schimbarea destinației de utilizare ale unor moteluri și case pentru vizitatori. Totuși, această situație este compensată de tendința pozitivă existentă pe piața hotelieră privind creșterea numărul de înnoptări a vizitatorilor în decursul anului, de la 1478,8 mii în 2012 la 1480,0 mii în 2016, o creștere de aproximativ 0,9 %. Totodată, se observă o creștere susținută a indicilor de utilizare a capacității de cazare, ceea ce sporește eficiența economică a funcționării acestor structuri de cazare. Astfel, dacă în 2012, gradul de ocupare hotelier era de 34,0%, atunci în 2016 acesta constituia deja 34,3%. În anul 2016, unei camere de hotel îi revenea 1,84 locuri de cazare. În perioada de referință, de asemenea, sporește nesemnificativ și numărul angajaților din domeniul hotelier, de la 1,7 mii salariați în 2012 la 1,9 mii în 2016, adică o creștere de aproape 1,1 ori (+11,8%).
Tabelul 3.
Structuri de cazare
Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova.
În perioada de referință 2013-2016 intensitatea circulației turistice în Republica Moldova manifestă o ușoară tendință de descreștere, cu 33,1% mai puțin decât în 2014, an cu indicatori maximali al numărului de vizitatori. (vezi tabelul 4).
Tabelul 4.
Intensitatea circulației turistice după formele de turism, vizitatori pe zi
Sursa: Alcătuit și calculat după datele Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova.
Aceeași tendință de descreștere a intensității turistice se menține pentru două forme de turism – receptor și intern în ultimii ani, excepție făcând anul 2016, când s-a înregistrat cea mai mare descreștere a acestora față de anul precedent. Totuși aceste cifre sunt mai mici decât cele din anii precedenți. Doar, intensitatea circulației din turismul emitent a înregistrat creșteri. Astfel, în 2016 aceasta a fost de 1,4 ori mai mare decât în 2015 (4,9%), respectiv de la 431,6 la 485,6 vizitatori pe zi. Intensitatea circulației în turismul receptor manifestă o tendință pozitivă și a crescut în 2016 cu 19,1% față de 2013 (de 1,1 ori. Intensitatea circulației în turismul intern în perioada 2013-2016 a fost în scădere continuă (excepție făcând anul 2014), scăzând de aproape1,2 ori în 2016 față de 2013 (-14,6%) și 1,5 ori în 2016 față de 2015 (-33,1%).
În continuare vom face o analiză a destinațiilor turistice preferate de turiștii autohtoni și țările emitente de turiști pentru Republica Moldova. În tabelul 5 putem urmări destinațiile străine preferate de vizitatorii moldoveni în anul 2012. Cea mai vizitată țară de către cetățenii Republicii Moldova este Turcia cu 31,9% din totalul plecărilor în 2016 (aproape un vizitator din trei a preferat această destinație). Începând cu anul 2012, ponderea Turciei în turismul emitent al Republicii Moldova a înregistrat în permanență creșteri, însă în 2016 numărul lor a scăzut cu 18,8%. Astfel, dacă în 2015 aceasta ocupa doar 36,7%, atunci în 2016 – 31,9 % (aproape o treime din piața turistică emitentă).
Tabelul 5.
Clasamentul primelor 10 țări
după numărul de plecări ale vizitatorilor din Republica Moldova
Sursa: Alcătuit și calculat după datele Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova.
În anul 2016 pe piața turistică emitentă a Republicii Moldova au loc schimbări surprinzătoare de poziții în clasament în comparație cu anul precedent. Astfel, locurile doi și trei sunt ocupate de Bulgaria și Grecia, acestea din urmă urcând cu câte 5 și respectiv 7 poziții în clasament față de anul 2006. Turcia rămâne în continuare cea mai preferată destinația pentru moldoveni, deși numărul total de plecări către această țară sa redus, oricum ea rămâne cu ce-a mai mare pondere printre toate țările solicitate. În același timp, Bulgaria rămâne printre lideri în clasament, menținându-se pe poziția a doua, deși la fel cu o scădere nesemnificativă atât ca număr de plecați, cât și ca pondere 26,6% din total. Marii perdanți în 2016 comparativ cu 2010 sunt destinațiile turistice Polonia (-42%), și Rusia (-30,5%), țări care nu se mai regăsesc printre primele 10. Creșteri importante au cunoscut România (19,6%) și Egipt (4,4%, aceasta efectiv dublându-și vizitatorii din țara noastră), dar mai ales așa destinații ca Spania (37,5%) și Ucraina (49,2%), cu creșteri de moment de-a dreptul spectaculoase. Doar patru țări depășesc cota de piață de 10%: Turcia (31,9%), Bulgaria (26,6%), Grecia (13,2%) și România (14,0%). Primele două destinații turistice din clasament, și anume Turcia și Bulgaria, reprezintă ceva peste jumătate din cota totală a pieței turistice emitente (58,7%), iar primele patru destinații însumează 85,9% din ponderea pieței (circa 9 turiști din 10 pleacă în aceste patru țări).
În tabelul 6 putem urmări țările străine care au preferat Republica Moldova ca destinație turistică în anul 2016, după numărul turiștilor acestor țări cazați în structurile noastre de primire turistică.
Tabelul 6.
Clasamentul primelor 10 țări
după numărul turiștilor străini cazați în structurile de cazare turistică colective
Sursa: Alcătuit și calculat după datele Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova.
Aceleași opt țări pot fi găsite în clasamentul primelor opt țări în anul 2016, la fel ca în 2015, cu o singură inversare de poziții dintre Italia și S.U.A., Italia avansând cu o poziție în clasament pe locul patru, dar totuș cu o descreștere nesemnificative de 0,8%, în defavoarea Turciei., care coboară pe locul cinci, cu o scădere înregistrată în 2016 de 0,7%. Doar două țări depășesc cota de piață de 10%: România (24,6%) și Ucraina (13,5%). Acestea două din urmă rămân pe poziții de lider, cota de piață a lor practic rămânând nemodificată, împreună ocupând peste o treime din cota pieței de cazare a turiștilor străini (41,1%). Cu alte cuvinte, un turist cazat din cinci provine din România, iar unul din trei – din România și Ucraina. Primele patru țări din clasament, și anume România, Ucraina, Rusia și Italia, reprezintă peste jumătate din cota totală a pieței de cazare pentru turismul receptor (53,1%). Astfel, un turist cazat din doi provine din una din aceste patru țări. Creșteri importante s-au înregistrat la cazarea turiștilor din Rusia (7,9%), Marea Britanie (3,2%), Germania (4,6%), dar mai ales la cazarea turiștilor din Italia (4,1%) și Franța (2,0%).
Toate aceste particularități privind evoluția circulației turistice în Republica Moldova indică necesitatea unui efort deosebit pe linia marketingului turistic în sensul stimulării în continuare a cererii turistice, în scopul ajungerii și depășirii nivelului de la sfârșitul anilor 1980 – începutul anilor 1990.
Stimularea circulației turistice în țara noastră, atât pentru turiștii naționali, cât și pentru turiștii străini, este cu atât mai necesară cu cât Republica Moldova dispune de un important potențial turistic deosebit, din păcate, în mare parte nevalorificat.
Atragerea unui număr sporit de turiști străini vestici și estici poate contribui substanțial la majorarea volumului de încasări valutare și realizarea unei eficiențe economice sporite a activității turistice în Republica Moldova.
CAPITOLUL II.
APRECIEREA POTENȚIALULUI TURISTIC NATURAL AL RAIONULUI FLOREȘTI
2.1. Caracterizarea geografică de ansamblu
Raionul Florești este un raion din nord-estul Republicii Moldova. Orașul Florești reprezintă centrul administrativ al raionului cu același nume, fiind situat la 47.894759 – latitudine nordică și 28.299332 – longitudine estică. Suprafață construită al orașului constituie aproximativ 5.10 kilometri pătrați, cu un perimetru de 11.90 km. [6]
Fig. 1 Harta – schema poziția raionului Florești în cadrul Republicii Moldova
Florești – vechi sat, ulterior târg boieresc, ca mai apoi să devină ocol, pe urmă plasă a județului Soroca, astăzi oraș, centru raional – este situat pe malul stâng al râului Răut, la intersecția căii ferate Bălți-Râbnița cu șoseaua Națională Soroca – Bălți, la 131 km depărtare de capitala Republicii Moldova – orașul Chișinău. Florești are o floră și o faună de stepă, solul este de cernoziom, iar pe malurile Răutului se află stânci și toltre de calcar, fiind un peisaj pitoresc. În partea de est a orașului (partea veche) este un lac de acumulare pe Răut și un pod construit in 1913. Fondul locativ îl constituie case particulare cu 1-2 nivele și blocuri locative, majoritatea fiind construite in perioada sovietică, având de la 2 la 6 nivele. Acestea se afla în partea de centru si de vest a localității. După anul 2005 s-au dat în exploatare unele blocuri noi cu 4-6 etaje, situate pe străzile Mihai Viteazul, Ion Creangă și Ștefan cel Mare. Cele mai frumoase locuri din oraș sunt parcul central, malurile Răutului, clădirea Gării feroviare, Restaurantul Central de pe str. 31 August, Muzeul de Istorie și Casa de Cultură.
Legenda orașului Florești. Stema reprezintă: În câmp roșu două săbii de argint, încrucișate , cu vârfurile în jos,asuprind două cruci grecești de același metal și însoțite de patru flori de crin de aur – una , două, una. Scutul timbrat de o coroană murală de aur.
Pământurile în vechi timpuri erau stăpânite de un boier. Acest boier avea 3 copii, ei se numeau Marcu, cel mai mare, Florea și Varvara. Moșia era cea mai mare avere pe care le avea boierul. El se mândrea cu toți copii, însă Florea era cel mai drag, fiindcă era harnic și cuminte.
Într-o zi boierul a chemat toți copiii și le spune: că tot pământul, ca toată averea agonisită timp de o viață el le va lăsa copiilor, ei sunt urmașii lui. Boierul le făcu parte dreaptă și le împărți toată averea, dar pământurile le dădu lui Florea. Dar veniră bătrânețile și boierul slăbi, și căzu la patul de moarte. Feciorul Florea șezând la căpătâiul tatălui îi spuse: toate pământurile care mi le-au dat o să le împart lui Marcu și Varvara. Boierul spuse-se că este de acord și peste puțin timp boierul s-a stins din viață. Apoi copiii au plecat fiecare la pământurile lor și au dus o viață în mare bogăție. Când veni și pentru ei clipa despărțirii de cei vii, ei neavând cui lăsa pământul ce-l moșteneau, l-au numit în cinstea lor. Și așa s-au născut conform legendei or. Florești, or. Mărculești și satul Vărvăreuca. [8]
În ceea ce privește clima raionului Florești, aceasta poate fi caracterizată ca fiind moderat-continentală cu vara călduroasă și o iarnă cu puțină zăpadă. Media temperaturii anuale variază de la +9°C la +10șC, cea mai călduroasă luna a anului fiind iulie, înregistrîndu-se, în mediu +21,5ș C, iar cea mai rece este luna ianuarie cu o medie de – 3°C. [1]
Referindu-ne la cantitatea anuală a precipitațiilor căzute în regiune, putem menționa că aceasta variază între 450 și 550 mm. [1]
Solurile raionului Florești sunt foarte variate, în lunca Rutului predomină solurile aluviale molice unde pot fi întîlnite mocirlele tipice, turbice. Odată cu înaintarea spre cumpăna de ape se întîlnesc cernoziomurile carbonatice, cel tipic slab humifer și chiar cernoziomuri levigate. [4]
Referindu-ne la regiunea Florești și la potențialul turistic al acesteia, nu putem trece cu vederea istoria apariției raionului.
Prima atestare documentară a localității datează de la mijlocul secolului al XVI-lea (între 1552-1561), când domnitorul Moldovei, Alexandru Lăpușneanu, întărea slugilor sale Flore, Ilie Pohreb și Oanța, un loc pustiu, pentru a întemeia un sat. Satul fondat ia numele Florești indicând originea personală a localității. Mai târziu, într-un document din anul 1588 este menționat vârful rediului Florii care este identificat adesea cu localitatea Florești. Este cert faptul că anume documentul dat de Alexandru Lăpușneanu vorbește anume despre localiatea care a stat la originea actualului oraș Florești. În secolul al XVII-lea satul Florești pe Răut ajunge în stăpânirea cronicarului Miron Costin, unul dintre cei mai mari proprietari de pământ din Moldova în acea epocă. După moartea marelui cărturar Floreștii i-au revenit fiicei sale, Maria, căsătorită cu vistiernicul Ilie Cantacuzino. Maria Cantacuzino a lăsat prin moștenire moșia Florești nepotului său, Iordache Cantacuzino. Recensământul din anul 1772 găsește satul Florești cu 33 de gospodării în stăpânirea lui Iordache Cantacuzino. La căsătoria fiicei sale, Maria, cu marele logofăt Costache Ghica, Iordache Cantacuzino îi dă zestre mai multe sate, printre care și Florești. După anexarea teritoriului dintre Nistru și Prut de Imperiul Rus, Florești devine proprietatea general-maiorului Semion Starov. Satul avea în deceniul trei al secolului al XIX-lea 135 de gospodării. În anul 1857 se instituie iarmaroace lunare la Florești, iar în anul 1859 în listele localităților Imperiului Rus Floreștii sânt trecuți ca târg, adică orășel. La acea dată localitatea avea 135 de case și o populație de 798 de oameni. În 1875 tîrgul Florești este centru de voloste cu 175 de case. În 1862 se deschide școala parohială cu predare în limba rusă, iar după reformele burgheze din Basarabia, în 1873 e deschisă o școală și un spital de zemstvă, iar în anul 1879 se înființează poșta de zemstvă Florești. Din 1905 la Florești începe a funcționa linia de legătură telefonică, iar din 1909 – de legătură telegrafică. În anul 1923, conform datelor statistice, populația orașului Florești constituie 4455 oameni, în oraș funcționează 3 mori, 3 fabrici de ulei, o cooperativă agricolă. În anul 1946 localitatea capătă statutul de oraș. În Florești au fost puse în funcțiune pe parcursul anilor 60-80 ai secolului XX mai multe întreprinderi industriale ca fabricile de sticlă, de conserve, de fermentare a tutunului, de vinuri, de produse lactate, uzina de turnătorie, combinatele de pine și de deservire social a populației. [8]
În prezent orașul Florești este un centru al industriei alimentare și al industriei ușoare. Potențialul economic al orașului este reprezentat de întreprinderea de producere a sticlei Cristal-Flor, fabrica de conserve Natur Bravo, fabrica de cofetărie Nefis, uzina de utilaj termotehnic, fabrica Floriana Fashion, fabrica de produse lactate Pro Milk, SA Floreșteanca, 6 stații PECO, 4 brutării, 12 agenți economici care prestează servicii în domeniul construcțiilor, 37 unități de deservire socilă. 290 de unități comerciale. De asemenea în oraș își desfășoară activitatea filialele a 7 bănci comerciale și a companiei de asigurări QBE ASITO. La distanșa de 5 km de Florești se află Aeroportul Internațional Mărculești.
Sistemul educațional al orașului Florești cuprinde 2 instituții preșcolare, o școală primară, patru licee teoretice (Liceul Teoretic „Ion Creanga”, Liceul Teoretic „Miron Costin”, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, Liceul Teoretic „Anton Cehov”), școala de arte plastice pentru copii, școala de arte „Nicolae Sulac”, școala profesională, școala sportivă.
Instituțiile culturale din oraș sînt reprezentate de Casa orășenescă de cultură, care dispune de 750 locuri pentru spectatori. Pe lîngă Casa de cultură activează 6 colective artistice, printre care formații folclorice și de dans distinse cu premii la diverse concursuri și festivaluri. Biblioteca publică fondată în anul 1945 dspune în prezent de un fond de carte de 72047 exemplare, deservind anual circa 4317 cititori. Muzeul de istorie și etnografie inaugurat în anul 1979 dispune de o bogată colecție de exponate (peste 12000 exemplare) care oglindesc toate epocile istorice începînd cu vestigiile paleoliticului descoperite în apropierea orașului, obiecte din perioda medievală și modernă, mărturii ale perioadei contemporane care oglindesc istoria neamului nostru
Sistemul ocrotirii sănătății include spitalul raional, centrul medicilor de familie, secția de urgență, centrul de medicină preventivă.
Suprafața însămînțată constituie 48468 ha, dintre care culturile cerealiere și leguminoase pentru boabe constituie 28125 ha, culturile tehnice circa 19400 ha, leguminoase 350 ha iar nutrețuri cca 550 ha. Nu în ultimul rînd putem menționa resursele naturale valoroase ale raionului: păduri cu o suprafață 2202 ha. Dintre legume se cultiva grîu, porumb, floarea soarelui, rapiță, sfeclă de zahăr, cartofi, etc. Sectorul zootehnic specific este creșterea vitelor mari cornute, porcinelor, ovinelor și caprinelor. [7]
2. 2. Evaluarea potențialului turistic geologic și geomorfologic.
Potențialul turistic constituie ansamblul elementelor naturale și antropice de pe un teritoriu care stârnesc interesul turiștilor conducând la realizarea unor activități turistice. În literatura străină deseori pentru potențial turistic se utilizează termenul de destinație turistică. Potențialul turistic constituie „materie primă” a turismului, fără de care nu poate exista turismul.
Relieful constituie suportul tuturor componentelor mediului geografic, inclusiv al societății și al activităților antropice diverse. De aceea, relieful reprezintă și suportul activităților turistice, atât prin valoarea potențialului său de atractivitate, cât și prin posibilitatea de echipare a sa cu o suprastructură care să-i permită valorificarea sa turistică. Relieful influențează direct, dar și indirect (prin etajare, expunere și orientare a formelor majore, prin gradul de fragmentare) distribuția tuturor celorlalte componente ale învelișului geografic (climă, apă, vegetație, faună, soluri). În acest fel nu exagerăm dacă admitem că relieful este temelia oricărui peisaj, căci pe relief se suprapun factorii complementari de atractivitate ai unui peisaj. Astfel, relieful devine principala componentă a potențialului turistic dintr-un teritoriu.
Regiunea se află în bazinul hidrografic al rîului Rîut și este formată din terasele acestuia ce se caracterizează printr-un relief plat și slab fragmentat. Altitudine variază de la 100m în albia minoră a rîului la 200 m pe cumpăna de apă.
Principalele forme de relief prezente în limitele raionului Florești sînt văile, hîrtoapele, ravenele. Un interes deosebit în prezintă albia r. Răut ce scoate în evidență toltrele coraliere din miocen constituite calcare (Fig 2). Ele sunt acoperite de o cuvertură de roci sedimentare – nisipuri, calcare, marnă și alte roci de vîrstă paleozoică, mezozoică și terțiară și defileele formate de-a lungul veacurilor de afluienții răutului cît și de procesele exogene (Fig. 3).
Fig. 2 Albia r. Răut, satul Domulgeni Florești
Fig. 3 Defileul format de un afluent vremelnic al Răutului în preajma satului Ștefănești Florești
În concluzie putem menționa că raionul Florești dispune de un potențialului turistic geologic și geomorfologic variat și poate deveni un substanțial produs turistic, ceea reda ochiului o vedere panoramică de nedescris de altfel ca și întrega albie a r. Răut. Aceasta poate fi un punct turistic important pentru dezvolarea sectorului dat, cu condiția creării unei infrastructuri adecvate.
2. 3. Evaluarea potențialului turistic hidro-climatic
Clima este o resursă ce poate contribui la dezvoltarea turismului sau, din contra, poate deveni un factor limitativ al activităților turistice din aria de destinație.
Din punct de vedere al potențialului turistic, clima trebuie privită sub două aspecte:
– ca factor de peisaj, respectiv condiționarea impusă de climă asupra celorlalte componente ale mediului geografic, deci un factor care exercită o influență covârșitoare asupra peisajului, fie direct, fie prin intermediul relațiilor de interdependență cu ceilalți factori de mediu;
– ca influență pe care o exercită asupra organismului uman, căci acesta este supus continuu factorilor bioclimatici.
Temperatura este un element climatic cu cea mai mare influență asupra activităților turistice, a tipului de turism și, nu în ultimul rând, asupra felului de îmbrăcăminte ce trebuie purtată pentru a asigura confortul termic al turistului.
Teritoriul raionului Florești se caracterizează prin instabilitate climatică atît sezonieră cît și climaterică, de altfel ca și pntru întreg teritoriul Republicii Moldova. Temperatura maximă poate depăși +40oC, iar cea minimă -32oC. Destul de frecvente sunt secetele, ploile torențiale, grindina, furtunile. Vânturile predominant bat din Nord – Vest.
Cele patru anotimpuri sunt bine evidențiate, iarna fiind blândă, iar vara lungă cu mult soare. Mișcarea generală a maselor de aer ale atmosferei este din partea Atlanticului de nord-vest sau din sud-vest. În raionul Florești sunt circa 2300 ore cu soare pe an, temperatura pozitivă se înregistrează timp de circa 200 de zile pe an, precipitațiile ating valorile de 450 – 550mm/an și circa 10% dintre ele cad sub formă de zăpadă. Teritoriului raionului îi este caracteristică umiditatea insuficientă. Trăsătura caracteristică a climei în regiune o constituie perioadele secetoase, urmate de lipsa îndelungată a precipitațiilor atmosferice (până la 2,5 luni), temperatura înaltă și umiditatea relativ joasă a aerului( mai puțin de 40%).
Referindu-ne la cantitatea anuală a precipitațiilor căzute în regiune, putem menționa că aceasta variază între 450 și 550 mm.
Iarna începe cu invazia maselor de aer rece dinspre nord-est și est care duc la scăderea temperaturii, fiind blândă cu temperatura medie în ianuarie de – 3˚C iar în cazul pătrunderii maselor de aer artic se înregistrează cele mai joase temperaturi cuprinse între – 30˚C și – 36˚C.
Primăvara este un anotimp instabil, când se mărește numărul zilelor cu soare și temperatura medie a aerului este în creștere. Timpul instabil este determinat și de invazia aerului artic rece, care poate aduce după sine înghețurile de primăvară. În luna mai temeratura medie a aerului este în creștere și se stabilește în jurul valorii de +15˚C scăzând pericolul înghețurilor.
Vara este însorită, călduroasă și de lungă durată, cu perioade mari lipsite de precipitații. Temperatura medie a lunii iulie (”luna lui Cuptor”) este de +22˚C, dar uneori pătrund dinspre sud masele de aer tropicale, care aduc vreme secetoasă și călduroasă cu temperaturi cuprinse între +35˚C și +40˚C. Vara ploile de cele mai multe ori sunt scurte și abundente, provocând uneori inundații locale.
Toamna, în prima jumătate, se caracterizează printr-un timp liniștit, însorit și cald. Treptat, în a doua jumătate, se înțetește pătrunderea maselor de aer rece din nord-est, ceea ce determină scăderea temperaturii aerului. În noiembrie, temperatura medie coboară la valori cuprinse între + 5˚C și + 3˚C și pot începe primele ninsori și înghețuri.
Clima are o mare importanță atît pentru natură cît și pentru societate. Ea este izvorul principal de aprovizionare cu căldură, lumină, apă a vegetației, alimentează cu apă izvoarele, apele subterane. Clima influiențează viața și activitatea populației. Ea favorizează și crează oamenilor condiții normale de viață, odihnă și tratament, dezvoltarea sportului și a turismului.
Rețeaua hidrografică, prin formele sale variate sub care se găsește în natură (ape de suprafață și de adâncime), prin conținutul de gaze, prin temperatura apelor, constituie o resursă naturală necesară proceselor vitale.
Prin forma lor de răspândire și organizare, apele au generat diferite tipuri de turism: de recreare și îngrijire a sănătății (balnear), turism sportiv, pescuit, canotaj, etc.
Apele constituie una dintre componentele esențiale ale potențialului turistic al unui teritoriu. Ele reprezintă atât un element de importanță generală, necesar menținerii vieții și activităților economice, cât și un element ce ocupă un loc primordial printre resursele turistice. În Republica Moldova, din punct de vedere al importanței pentru turism și recreare, se evidențiază două forme în care apar apele: apele minerale subterane și lacurile de acumulare; râurile, în mare parte, fiind mici, se folosesc în proporție mică pentru turism.
Rețeaua hidrografică a Raionului Florești este reprezenrtată de rîulețe mici, dar și de rîul Răut. Râurile mici au o adâncime mică și un debit de apă redus. Majoritatea au adâncimea medie de 10-30 cm, lățimea 2-5m și debitul modest, cu rare viituri periodice (în timpul topirii zăpezii și a apelor de viitură cauzate de ploile abundente). Cu toate acestea, neglijarea râurilor mici nu poate fi admisă, deoarece acestea stau la baza rețelei hidrografice teritoriale, în bazinele lor sunt concentrate terenuri arabile, localități rurale, unde locuiește o mare parte din populație.
Rîul Răut (Fig. 4) este cel mai mare afluent al Nistrului și, totodată, cel mai mare râu care izvorăște și curge integral pe teritoriul Basarabiei. Izvoarele râului se află lângă satul Rediul Mare din raionul Dondușeni, lungimea sa fiind de 286 km. Pe Răut sunt situate orașele Bălți, Florești și Orhei. [9]
Fig. 4 Rîul Răut în preajma satului Domulgeni
În istoriografie, numele acestui râu este atestat în Letopisețul Țării Moldovei de Grigore Ureche și într-un fragment adițional al lui Misail Călugărul prin care se menționează că în anul 1475, pe când Ștefan cel Mare se afla la Vaslui după biruința asupra turcilor la Podul Înalt, i-au venit olăcari (curieri) de la Soroca înștiințându-l: cazacii au intrat în țară și pradă. Deci Ștefan Vodă neputând suferi pre neprieteni a-i lăsarea să-i strice țara, ce îndată cu ai săi, cu câți era, i-au căutat a merge, unde s-au și tâmpinat cu acea oaste căzăcească pe Răutu la Grumădzești (astăzi satul Serbești, raionul Florești). Fiindu cazacii în pradă rășchirați și lovindu-i noaptea fără veste, fură biruiți cazacii.
Bazinul râului ocupă o parte considerabilă a Podișului Nistrului și a Podișului Moldovei Centrale. Are forma de pară, cu lungimea de cca 190 km, lățimea medie de 41 km, maximă – 65 km (în partea centrală). Cumpenele de apă bine exprimate trec pe vârful dealurilor cu altitudinea de 230-388 m. Suprafața bazinului este de câmpie, puternic dezmembrată de vâlcele și ravene dese, care deseori au forma de canion. Partea superioară a bazinului, în limitele Podișului Moldovei de Nord și ale Câmpiei Cuboltei, are altitudi de 150-250 m. Cele mai mari altitudini sun pe afluentul Cula, unde ating cote de 250-300 m. La temelia bazinului se află roci nisipoase, cretă, marnă din perioada cretacică, acoperite cu un strat de roci calcaroase și lutoase de origine tortoniană. Cuvertura tortoniană este prezentată de argile loessoidale și luturi. Solurile sunt cernoziomice, iar pe sectoarele mai înalte – cenușii de pădure. În cea mai mare parte bazinul este valorificat sub terenuri arabile, cu excepția a 3,2% din suprafață, acoperită de păduri de foioase, predominant stejar și carpen. Terenurile înmlăștinite, care se întâlnesc doar în luncile râurilor, ocupă cca 0,8% din suprafața bazinului.
Un interes pentru turism îl prezintă lacurile antropice. În regiune iazurile și lacurile de acumulare sunt construite în văile râurilor mici, mijlocii cu scurgere permanentă sau temporară.
Lacuri naturale în bazin practic nu există, iar lacurile de acumulare ocupă doar 0,2% din suprafața totală a acestuia. Nemijlocit în albia Răutului sunt construite două lacuri de acumulare – Florești, care funcționează și în prezent, și Căzănești, al cărui baraj este avariat. Lacul de acumulare Florești se întinde de la satul Prajila până la orașul Florești. Barajul de aici este într-o stare satisfăcătoare, lacul însă este forte colmatat, pe alocuri înmlăștinit, mai cu seamă în cursul superior. Barajul lacului de acumulare Căzănești a fost conceput și construit pe la mijlocul sec. XX ca o hidrocentrală. Procesul de colmatare rapidă a dus însă la degradarea lacului. În prezent stavilele barajului nu mai funcționează și alături s-a săpat un canal de evacuare a apei din lac, prin care curge râul.
Potențialul turistic pentru pescarii amatori. În regiune există posibilitatea de a pescui în rîu, dar aceasta depinde în mare măsură de situația tot mai deplorabilă a acestuia în general. Începînd cu vara anului 2016 Ministerul Mediului a întreprins diverse acțiuni privind curățirea rîului de barajele inprovizate în cursul acestuia. Această măsură este necesară pentru o mai bună dezvoltare a ihtiofaunei și decolmatarea rîului O alternativă o constituie și lacurile existente în prejma localităților rurale.
2. 4. Evaluarea potențialului turistic al biodiversității și al ariilor protejate
Biodiversitatea (diversitatea biologică) reprezintă abundența de entități vii pe Pămînt, reprezentată de milioane de specii de bacterii, fungi, plante, animale, de genele pe care le conțin, complexitatea ecosistemelor pe care le formează în mediul biologic. Aceasta este determinată și de factorul geografic, adică de gradul de izolare a ecosistemelor și de particularitățile zonelor landșafto-geografice. Ca obiect și scop al activității turistice biodiversitatea se impune în cazul drumețiilor și turismului verde (rezervații, parcuri naturale, dar și al oricărui masiv forestier).
Vegetația constituie un mediu atrăgător în special pentru turiștii din ariile urbane care caută acest mediu fie în parcurile din interiorul orașelor, fie în pădurile din afara lor. Dintre formațiunile vegetale, pădurea are nenumărate valențe turistice, deoarece ea stimulează drumețiile și excursiile, locurile de popas și de recreare, ca și locurile care oferă anumite produse naturale (ciuperci, fructe de pădure, plante medicinale).
Manifestarea ciclurilor vegetale specifice fiecărui anotimp reprezintă elemente de atracție turistică. Ciclul de vegetație reprezintă un îndemn pentru mulți oameni, care au atracții diferite pentru anumite sezoane. Fiecare anotimp atrage, prin ceva specific, categorii de persoane care își planifică vacanțele în funcție după preferința personală sau a familiei. Unii turiști preferă primăvara, când ciclul vegetal abia începe, iar ivirea mugurilor, a primelor frunze și a florilor stârnește anumite sentimente. Alți turiști se simt atrași mai mult de frumusețea peisajelor de toamnă, cu multitudinea de culori, a frunzelor care foșnesc pe poteci sub pașii turiștilor sau adierea vântului. O altă categorie de turiști vizitează spațiile verzi în special pădurile pentru ocazii speciale (zile de naștere, diverse sărbători).
Sectorul studiat este situat în zona naturală de stepă, amplasată în Nord – Estul Republicii Moldova și îmbrățișează două tipuri de landșafturi (de stepă și de luncă). Acesteea îi corespunde și două tipuri de vegetație. Pe suprafețele de stepă predomină plantele erbacee (perene, bienale, anuale) dar se întâlnesc porțiuni de vegetație arborescentă. Variată este și vegetația de luncă. Ansamblul plantelor de pe aceste landșafturi se caracterizează printr-o anumită formă, determinată de condițiile climaterice și pedologice. Această formă a luat naștere și s-a perfecționat pe parcursul mileniilor.
O biodiversitate semnificativă prezintă și comunitățile plantelor din bazinele acvatice, iar vegetația lacurilor din văile Răutului are o compoziție floristică specifică. Iazurile și bazinele acvatice de acumulare se caracterizează printr-o diversitate biologică specifică cu vegetație de pajiște acoperită cu trestie și rogoz.
Suprafața totală a fondului forestier a orașului Florești peste 200 ha din care parcurile alcătuiesc 4,59 % din suprafața totală iar scuarele – 0,94%. Dintre care 70 ha sunt acoperite de păduri, care reprezintă o sursă naturală regenerabilă, iar la moment reprezentând interes social, recreativ și în scopul conservării ecosistemului, iar 68 ha sunt propuse spre extindere. Acestea sunt formate din diverse specii de foioase (stejar, arțar, salcâm, tei), în amestec sau în masive.
Restul suprafeței este alcătuit din fâșiile de protecție plantate în jurul zonelor industriale
Situația sanitară a fondului forestier se află sub controlul serviciului silvic. Controlul se efectuează zilnic de către colaboratorii serviciului silvic.
Numărul aproximativ de arbori plantați anual este de aproximativ 4500 copaci. Din acest număr, aproximativ 1500 sunt specii de o valoarea decorativă sporită.
Suprafața spațiilor verzi pe cap de locuitor constituie 0,007 ha, ce este insuficient și necesită extindere. Biodiversitatea lumii animale în oraș este redusă
Fauna și flora constituie o bogăție regenerabilă de mare preț în condițiile unei valorificări raționale. Pe parcursul anilor 2009-2013 fauna orașului Florești înregistrează o creștere nesemnificativă a numărului de vulpi, rațe sălbatice, etc.
Amatorii de specii rare și specii periclitatea pot efectua excursii pe teritoriul raionului unde pot fi întîlnite exemplare unice pentru Republica Moldova. Conform Cărții roșii a Republicii Moldova, în zona cercetată pot fi întîlnite specii rare cum sunt:
Plante: Seseli peucedahifoliun Bess., Helianthemum canum (L) Hornem., Astragalus pastellianus Pollini, Plantago schwarzenbergiana Schur, Cotoneaster melanocarpus Fisch. Ex Blytt, Nectaroscordum bulgaricum Janka, Sesleria heufleriana (Schur), Athyrium filix-femina (L.) Roth., Dryopteris carthusiana (Vill.) H.P.Fuchs,
Animale: Liliac mare cu potcoavă – Rhinolophus ferrumequinum (Schreber, 1774) (Fig. 5), Popîndău comun – Spermophilus citellus (Linnaeus, 1766) (Fig. 6), Jder de pădure – Martes martes (Linnaeus, 1758) (Fig. 7).
Reptile: Șarpe de alun – Coronella austriaca (Laurenti, 1768) (Fig. 8), șarpele lui Esculap – Zamenis longissimus (Laurenti, 1768) (Fig. 9), vipera comună – Vipera berus (Linnaeus, 1758) (Fig. 9).
Amfibieni: Triton cu creastă – Triturus cristatus (Laurenti, 1768) (Fig. 11), buhai de baltă cu burtă roșie – Bombina bombina (Linnaeus, 1761) (Fig. 12), broască roșie de pădure – Rana dalmatina (Bonaparte, 1840) (Fig. 13), broască roșie de munte – Rana temporaria (Linnaeus, 1758) (Fig. 14).
Insecte: Fluture aglia – Aglia tau (Linnaeus, 1758) (Fig. 15), ochi de păun mic – Saturnia pavonia (Linnaeus 1758) (Fig. 16), Fluture cap de mort – Acherontia atropos (Linnaeus 1758) (Fig. 17), Fluture piestriț de pădure – Hamearis lucina (Linnaeus 1758) (Fig. 18), fluture multicolor roșcat – Nymphalis xanthomelas (Esper, 1781) (Fig. 19). [2]
CAPITOLUL III. EVALUAREA POTENȚIALULUI TURISTIC ANTROPIC
3.1. Caracterizare generala a cadrului socio-economic
Populația reprezintă indivizilor (persoanelor) umani ce populează un spațiu anume. [3] Raionul Florești, ca multe alte raioane al republicii înregistrează o scădere a numărului populației. (Fig. 20)
Fig. 20. Dinamica populației raionului Florești
Analizînd Fig. 21 observăm vă numărul populației rurale este în continuă scădere de la 72800 persoane în 2007 la 67850 în 2016. Îar în rîndurile populației urbane se atestă o creștere neînsemnată a acesteea. Scăderea populației rurale este determinată de situația socio economică din raion – migrația populației de de la sate la oraș cît și peste hotarele țării, dar și natalitatea scăzută din ultimii ani.
Fig.21 Numărul populației urbane și rurale din raionul Florești
Raportul dintre bărbați și femei este de 52% la 48% în favoarea femeilor
Natalitatea scăzută este una dintre trăsăturile principale ale mișcării naturale a populației, reprezentate printr-un indiciu de 175 în anul 2013 față de 188 în 2009. În combinație cu o mortalitate destul de ridicată (dar mai mică decât media pe țară) ea a condiționat un spor natural negativ pe parcursul perioadei de referință. Aceste tendințe sunt caracteristice localităților din partea de Nord a Republicii Moldova, iar mortalitatea mai scăzută decât media pe țară vorbește despre o vârstă medie mai mică a populației, fenomen caracteristic majorității orașelor din țară. Cauzele care au influențat negativ natalitatea sunt diverse. În primul rând urmează a fi menționat faptul, că este comparativ mai puțin numeros grupul de vârste 20 – 24 ani, vârste ce corespund activității demografice maximale. În afară de aceasta, în grupul de vârste 25 – 29 ani se observă un decalaj considerabil între sexe: numărul bărbaților este cu circa 1314 de persoane mai mare decât numărul femeilor, fapt ce presupune existența unui număr ridicat de celibatari. De menționat, de asemenea, noua situație economică, care a schimbat într-o măsură oarecare sistemul tradițional de valori și priorități. Și în ultimul rând, dar nu după importanță, urmează a fi luate în considerație fenomenele migraționale, mai ales emigrația.
Calitatea vieții cît și starea sănătății populației este exprimată la rînd cu indicii demografici și prin durata medie de speranță a vieții la naștere. Durata medie de speranță a vieții la naștere pentru locuitorii orașului Florești este mai mică decît valoarea acesteia în Republica Moldova, atît în mediu, cît și pe grupuri: femei, bărbați.Pe parcursul a 5 ani indicatorul de durată medie de speranță a vieții în orașul Florești este puțin instabilă, dar cu o tendință spre a se mări. Femeile au o durată medie de speranță a vieții mai lungă în comparație cu bărbații, în același timp decalajul diferă de la an la an; spre exemplu, în anul 2000 durata medie de speranță a vieții la femeile din or. Florești era cu 13,1 ani mai mare ca la bărbați, această diferență fiind redusă pînă la 6 ani în 2002.
Ocuparea populației în câmpul muncii din localitate
Populația activă din punct de vedere economic a raionului Florești la 01.01.2014 a constituit 9680persoane.
În anii 2009 și 2010 au fost înregistrați cel mai mare număr de șomeri, numărul diminuând considerabil până în anul 2013.
Soluționarea problemelor ce țin de fenomenul șomajului și protecția socială a persoanelor afectate sunt de competența administrației publice centrale – Ministerul Muncii și Protecției Sociale, reprezentat în oraș de către Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă. Numărul șomerilor care se aflau la evidență la Agenție la 1 ianuarie 2013 a constituit 1340 persoane. Acest număr este cu 950 de persoane mai mic decât cel din anul 2009.În anul 2010 raportul dintre locurile de muncă disponibile și numărul de șomeri era 5 șomeri la un loc de muncă disponibil, în 2011-3:1, 2012 – 2:1, în 2013 – 1,66 șomeri pretindeau la un loc de muncă vacant.
Principalele probleme cu ocuparea populației în cîmpul muncii din localitate în ultimii 5 ani:
Lipsa locurilor vacante în mediul rural
Atractivitatea scăzută a locurilor vacante existente
Responsabilitatea socială scăzută a agenților economici în intenția de a angaja la locurile vacante șomeri din evidența agenției
Există următoarele posibilități privind diminuarea șomajului din localitate în următorii 5-7 ani:
Crearea mediului favorabil de afaceri în orașul Florești
Organizarea târgurilor locurilor de muncă,seminarelor informative
Crearea posibilităților de instruire a șomerilor la locul de trai (cursuri de formare profesională prin intermediul agenților economici și Școala profesională)
Stimularea agenților economici pentru încadrarea în câmpul muncii a persoanelor cu dizabilități, a cetățenilor romi, a persoanelor prepensionare, a tinerilor absolvenți etc
Învățămîntul. În raionul Florești activează 55 instituții de învățămînt preuniversitare cu un număr de 10629 elevi, inclusiv:
– școli primare – 4;
– gimnazii – 35;
– școli internat – 2,
– școli speciale – 1.
– școli medii de cultură general – 2
– licee – 11
În raion activează 4 școli profesionale în care își fac studiile 840 elevi, 33 instituții preșcolare cu un număr de 2064 copii inclusiv 29 instituții preșcolare care activează permanent, iar 4 sînt cu caracter sezonier.
În instituțiile de învățămînt din raion își defășoară activitatea 1005 cadre didactice, iar în instituțiile preșcolare 221 cadre didactice.
Ocrotirea sănătății. În raionul Florești funcționează:
– spitalul raional Florești cu 320 paturi și 2 filiale în s.Tîrgul Vertiujeni și s.Sănătăuca cu cîte 17 paturi;
– 1 centru al medicilor de familie în componența căruia sunt:
– Secția raională a medicilor de familie, 26 oficii ale medicilor de familie și 14 centre de sănătate;
– 2 centre ale medicilor de familie or. Ghindești, or. Mărculești
– 2 farmacii de stat cu 50 filiale;
– 11 farmacii private cu 5 filiale.
În domeniul ocrotirii sănătății își desfășoară activitatea: medici – 136 persoane, personal mediu asistentei medicale – 420 persoane, personal sanitar și auxiliar – 311 persoane.
Rețeaua instituțiilor de cultură este constituită din 58 case de cultură și cămine culturale cu 22 colective artistice “Model”, 56 biblioteci cu fondul de cărți 458,0 mii exemplare, 2 școli de muzică, 1 școală de arte plastice, 3 muzee.
În teritoriul raionului activează o autogară, calea ferată pe o lungime de 61 km, 1 hotel, 570 magazine, 2 restaurante, 29 cafenele, 93 baruri, 34 mori, 37 oloinițe, 10 brutării, 22 frizerii, servicii de reparație auto – 8, servicii de reparații a obiectelor electrocasnice – 10, bănci comerciale – 7, asociații de economii și împrumut – 16.
Direcțiile strategice prioritare:
1. Gestionarea eficientă a resurselor financiare și creșterea nivelului de competență profesională;
2. Crearea unui cadru economic favorabil și consolidarea bazei economice locale;
3. Optimizarea utilizării resurselor financiare și cheltuielilor;
4. Asigurarea transparenței activității organelor publice locale;
5. Dezvoltarea unui sector social eficient și adaptat cerințelor populației;
6. Asigurarea funcționării autorităților administrației publice locale ca factor dinamizător al proceselor de dezvoltare în raion;
7. Îmbunătățirea și perfecționarea cadrului organizatoric și funcțional al administrației publice locale de diferite nivele, colaborarea și conlucrarea lor eficientă prin creșterea competenței profesionale a funcționarilor publici;
8. Sporirea cantitativă și calitativă a serviciilor prestate populației de către administrația publică locală.
Agricultura.și industria În ramura agriculturii în raion activează 53 agenți economici și 31,6 mii gospodării țărănești. În circuitul agricol sînt incluse 88,9 mii ha terenuri agricole. Terenurile arabile constituie 70,1 mii ha sau 78,9 la sută din terenurile agricole. 15% din terenurile arabile se prelucrează individual de deținătorii cotelor de teren.
Principalele culturi sînt cerealele (grîu, orz, porumb), culturile tehnice( floarea soarelui, sfecla de zahăr). Plantațiile multianuale( vii și livezi) constituie 5,6 mii ha. Sectorul zootehnic include creșterea bovinelor pentru lapte și carne, a porcinelor, ovinelor, păsărilor.
În anul 2010 volumul producției agricole constituie 29,2 la sută din Produsul Intern Brut.
Industria. Această ramură este reprezentată prin 9 întreprinderi, din care 2 înterprinderi cu investiții străine( SRL “Floreana Fashion”, SRL “Nefis”).
Genurile de activitate a înterprinderilor din industrie sînt:
– 1 înterprindere de fabricare a sticlei ( SRL “Cristal Flor”);
– 1 întreprindere de prelucrare și conservare a fructelor și legumelor
(S.A “Natur Bravo”);
– 1 întreprindere de fabricare a nutrețurilor ( S.A “Mărculești Combi”);
– 1 înterprindere de fabricare a produselor lactate (SA “Fabrica de Unt”);
– 1 întreprindere de fabricare a îmbrăcămintei ( SRL” Floreana Fashion”);
– 1 întreprindere de extragere a nisipului SRL “Topograf”;
– 1 întreprindere de fabricare a bomboanelor și biscuiților (SRL “Nefis”);
– 1 întreprindere de turnare a fontei (SA “Uzina de utilaj”);
– 1 întreprindere de producere a apei minerale (SRL “Rusnac Moldaqua”).
În anul 2010 în sfera de producere a producției industriale au activat 2,0 mii persoane, au produs producție în valoare 30,1 la sută din Produsul Intern Brut.
Potențialul de producere în an constituie:
– sticle – 110 mln.bucăți;
– conserve din fructe și legume – 8,2 mii tone;
– nutrețuri combinate – 106,0 mii tone;
– unt – 770 tone;
– produse din lapte – 11,4 mii tone;
– produse de cofetărie făinoase și zaharoase – 11,5 mii tone;
– ape minerale și gazoase – 9000 mii dal;
– pîine și producție de panificație – 500 tone;
– articole de îmbrăcăminte – 950,0 mii bucăți;
Raionul Florești cuprinde 40 unități administrative (primării) cu o suprafață totală de 1107.45 km2. Mediul urban este reprezentat din 3 orașe: or. Florești, or. Mărculești, or. Ghindești. Mediul rural este alcătuit din 37 unități administrative, incluzând in cadrul acestora 71 de sate.
În Tabelul 2-1 prezentată populația fiecărei unități administrative din cadrul raionului
Florești. Numărul populației după anului 2012 se bazează pe datele obținute în urma
recensământului din 2004 și pe datele de la Ministerului Economiei (ME) – Indicele de
Deprivare a Ariilor Mici în 2012.
Așezările umane. Actuala rețea de așezări umane reprezintă rezultatul unui proces îndelungat de evoluție determinat de factorii geografici, istorici, economici și sociali. Datele cele mai timpurii în care sunt menționate așezări umane, le găsim în izvoarele scrise (hrisoavele domnești) de la începutul secolul XV.
Fig. 22 Harta administrativă a R. Florești
Raionul se distinge printr-o rețea densă de localități rurale, (Fig. 22) determinată de dezvoltarea agriculturii. Localitățile rurale se deosebesc între ele, atât după mărimea lor, numărul de locuitori, cât și după funcțiile pe care le îndeplinesc.
Cel mai mare grup de așezări rurale din regiune se referă la cele cu funcții predominant agricole, în care indicele celor angajați în agricultură depășește 60 % din populația activă. O importanță mare pentru regiune o are dezvoltarea așezărilor rurale agro-industriale, bazate pe prelucrarea materiei prime agricole. Acest tip de așezări s-a extins în mediul rural în perioada postbelică, când în astfel de așezări au fost construite întreprinderi industriale de prelucrare a materiei prime agricole, în care populația îmbină activitatea din sectorul agrar cu cea de la întreprinderile industriale.
De-a lungul existenței sale, poporul român a creat un extrem de variat și bogat patrimoniu cultural, folosit în întregime în scopuri turistice. Moldova dispune de monumente care, prin specificul lor, pot fi și sunt considerate unicate mondiale.
Fiecare națiune se individualizează prin forme de cultură civilizație, care, dincolo de unele elemente cu caracter universal, includ și unele aspecte proprii care oferă individualitate și originalitate. La nivelul fiecărei țări există bunuri imobile și mobile care alcătuiesc patrimoniul cultural-istoric și artistic, unele cu valoare deosebită care sunt cele mai solicitate de a fi vizitate de turiști.
Spre deosebire de resursele turistice naturale care sunt un dar al naturii, zestrea turistică antropică reprezintă o însumare de elemente cu funcție recreativă creată însăși de om. Apariția lor ca obiective turistice nu poartă întotdeauna pecetea premeditării, adică n-au fost edificate în acest scop, ci dimpotrivă, în majoritatea cazurilor, au îndeplinit alte funcții (economice, strategie, culturale). Însușirea recreativă și-au câștigat-o însă în timp, ajungând adeseori ca să se prevaleze în comparație cu vechile atribuții, devenind un obiectiv turistic propriu- zis.
Principalele atribute recreative ale obiectivelor de proveniență antropică au la origine următoarele însușiri:
vechimea obiectivului;
unicitatea;
ineditul;
dimensiunea;
funcția.
3.2 Evaluarea potențialului turistic antropic
Potentialul turistic antropic reuneste creatiile omului de-a lungul timpului, concretizate in elemente de cultura si istorie, arta si civilizatie, tehnico-economice si socio-demografice care, prin caracteristicile lor, atrag atentia turistilor.
Alexandrovca a fost populată de oameni din cele mai vechi timpuri. Aici au fost descoperite urmele a două stațiuni din epoca pietrei (40 – 6 mii de ani în urmă), două vetre de sate părăsite din mileniul IV î.Hr. și 5 vetre de așezări umane din sec. II-IV d.Hr. În apropierea localității se află 2 movile funerare lăsate de către nomazii asiatici care au trecut prin acest areal în epoca marilor migrații.
Satul Alexandrovca a fost înființat în anul 1895. A fost întemeiat de coloniștii veniți din ținutul Hotin, cărora boierul Pleșco, care stăpînea pămîntul din acea zonă, le-a oferit 500 ha cu un termen de rascumpărare de 40 ani.
Bobulești este atestat documentar la 28 martie 1618. În apropierea satului Bobulești specialiștii au descoperit o stațiune cu o vechime de 30-70 mii de ani, alta cu o vechime de 40-70 mii de ani și 5 stațiuni umane cu o vechime de 10 -40 mii de ani. În 1954 arheologul V. Marchevici a descoperit între satele Gura Camencii și Bobulești stațiunea arheologică "Bobulești-VI", care, mai apoi, în 1960, a fost cercetată de către A. Cernîș și, în 1967, de către N. Chetraru.
Stațiunea, după cum s-a constatat, aparține perioadei timpurii a paleoliticului tîrziu. Pe locurile unde se aflau cîndva aceste stațiuni se descoperă obiecte de cremene, oase pietrificate, cărbune de lemn și alte obiecte străvechi. La două din ele, inclusiv la cea deja menționată, specialiștii au efectuat săpături arheologice și au stabilit istoria și ocupațiile celor mai vechi locuitori de pe teritoriul Moldovei.
Satul Băhrinești a fost menționat documentar în anul 1547. Pe moșia satului se află 9 movile funerare, dintre care 2 sunt unite printr-un val de pămînt, avînd 2 vîrfuri.
Or. Florești. La Florești și în apropierea orașului au fost descoperite și cercetate mai multe așezări umane preistorice. Două dintre acestea au fost întemeiate mai multe de 200 000 ani în urmă, aici fiind găsite oase pietrificate de animale, inelte de muncă din cremene din epoca paleoliticului.
Zona a fost populată și în mezolitic, fiind descoperite două așezări umane din această epocă. Din epoca pietrei șlefuite (neolitic) datează o altă așezare cu bordeie în formă de vizuini, urme de activitate agricolă, fragmente de ceramică. Și în perioadele următoare (eneolitic, epoca bronzului) aici au viețuit neîntrerupt oamenii, dovadă fiind oasele de animale, diverse obiecte, uneltele de muncă, vasele de ceramică. În zona respectivă a fost localizat un areal cultural cunoscut ca civilizația Cucuteni-Tripolie. În secolul II aici s-au format două sate care au existat pînăla invazia hunilor în anul 376, cînd au fost devastate și incendiate. În epoca migrațiilor pe aceste locuri au staționat triburile nomazilor care au lăsat 18 movile funerare.
Frumușica. La marginea localității, pe malul drept al rîului Căinari, în 1955 arheologii au descoperit o stațiune umană cu obiecte din epoca de piatră cu o vechime de peste 9.000 de ani. Aici au fost depistate oase de animale, cărbune de lemn, așchii și unelte din cremene, datînd din mezolitic (mileniile XII-VII î.Hr.). În anii 4500-4000 î.Hr., aici a apărut un sat, locuitorii căruia trăiau în case din lemn și lut, cu sau fără etaj, confecționau unelte de muncă din cremene, cunoșteau arama, modelau vase de argilă de diferite mărimi și bogat înfrumusețate.
Satul a fost mistuit de foc, probabil, în urma invaziilor popoarelor nomade. Pe vatra părăsită a acestui sat au fost găsite vase de argilă și alte obiecte casnice din eneolitic (mileniile IV-III î. Hr.).
Satul Ghindești a fost menționat documentar în anul 1661. În preajma satului au fost descoperite urmele unor vechi așezări umane. Săpăturile arheologice au scos la lumina zilei obiecte din cremene din perioada paleoliticului mijlociu și tîrziu, un vas de lut, o seceră de bronz, bolduri din bronz, cuptoare de lut, construcții de uz gospodăresc, unelte de lucru etc. La nord-est de sat arheologii au identificat și vatra unui sătuc din perioada romană tîrzie, fondat după cucerirea Daciei de către Imperiul Roman. Satul respectiv și-a încetat existența în urma invaziei hunilor din a.376, fiind devastat și incendiat de năvălitorii barbari. Acolo s-au păstrat urme de case arse, grămezi de lut ars cu amprente de nuiele, diverse obiecte de uz casnic, toate din perioada romană (sec. II-IV).
Gura Căinarului. Primele așezări umane au apărut pe vatra actualei localități peste 40 000 de ani în urmă. Cu mai bine de 12 000 ani î. Hr. aici au apărut alte 2 așezări umane, pe locurile lor fiind colectate oase de animale, cărbune de lemn, așchii și unelte din cremene, toate acestea datînd din perioada tîrzie a paleoliticului. În anii 4500-4000 î. Hr. aici apare alt sat, mai tîrziu – încă 3 așezări. Pînă în prezent arheologii au descoperit aici vetrele a 4 sate din eneolitic (mileniul IV-III î. Hr.). Locuitorii lor cultivau pămîntul, creșteau vite, practicau diferite meșteșuguri, produceau unelte de muncă din cremene și modelau vase din argilă, își construiau case din lemn și lut, cu sau fără etaj.
Cea mai timpurie atestare documentară a localității datează din 20 august 1588, cînd voievodul Moldovei, Petru Șchiopul, îi făcuse danie lui Andrei, hatman și pîrcălab de Suceava, un rînd de sate din lunca Răutului, inclusiv Nemțeni și Căinărești. În domnia lui Ieremia Movilă, la 1604, o ceată de răzeși își recapătă "ocina cu heleșteie și loc de moară pe Răut", deoarece ei au avut privilegii încă de la loan Vodă cel Viteaz, dar își pierduseră documentele "în bătălia de la cetatea Soroca". Sub Constantin Movilă (decembrie 1607 -noiembrie 1611) marele paharnic Costea Bucioc cumpără de la răzeșii de aici moșia cu 480 de taleri. Nu știm în ce condiții satul ajunge în stăpînirea domniței Ruxanda, fiica domnitorului Vasile Lupu, care în 1670 dăruiește siliștea lui Nicolae Racoviță.
Satul Mărculești a fost menționat documentar la 20 august 1588. Arheologii au descoperit în zonă așezări umane cu o vîrstă de 700 de secole. Aici au fost depistate oase de animale, cărbune de lemn, obiecte și unelte din cremene din perioada timpurie a paleoliticului. În anii 4500-4000 î. Hr., pe aceste locuri a luat ființă o altă așezare primitivă de proporții reduse. Pe vatra acestei așezări au fost atestate obiecte, mai ales vase de argilă din neolitic.
Atractiv și interesant pentru turiști este și Aeroportul Internațional Mărculești (Fig. 23) – un aeroport din nordul Republicii Moldova fondată în anul 2004, în baza unității militare din această localitate. Este amplasat la 6 km distanță de Florești, 28 km – mun. Bălți și 150 km de capitala țării – mun. Chișinău. Aeroportul are o suprafață de 265,2 ha și era utilizat anterior pentru deservirea aeronavelor militare, din dotarea Forțelor Armate. Aeroportul dispune de toate condițiile de trai: apartamente la bloc, hotel cu 50 de locuri, baruri, restaurante și magazine, ateliere, grădiniță, care permit o existență și activitate autonomă. [5]
Pe teritoriul cu o suprafață de peste 260 ha, alături de transportatorii aerieni, în regim preferențial vor activa și rezidenții — antreprenori în domeniul industriei ș.a. În acest scop, pentru construcția aeroportului au fost alocate 50.60 ha cu infrastructura necesară. În prezent aici sunt înregistrați 12 rezidenți, 10 autohtoni și 2 străini. Aceștia s-au specializat în asemenea activități precum: transportarea aeriană a mărfurilor, operațiuni de logistică, construcția și reconstrucția obiectelor, deservirea infrastructurii aeroportului. Pista de decolare/aterizare din Aeroportul Mărculești se deosebește de alte piste de zbor din Moldova prin grosimea dublă, care permite aterizarea aeronavelor grele. Datorită beneficierii de facilități fiscale și vamale, cât și pistei, Aeroportul Mărculești, pretinde a deveni un important centru de tranzitare a mărfurilor. În prezent numărul mediu de angajați este de 369 persoane.
Fig. 23 Aeroportul Internațional Mărculești
Satul Temeleuți este menționat documentar în anul 1651. Legenda spune că numele Temeleuți se datorează fondatorilor satului, Timofei și Iliuț. Conacul boierului Melega din satul Temeleuți a fost construit la începutul secolului al XX-lea. Include și un parc cu suprafața de 3,8 ha fondat în anii 1903 – 1908. Parcul este protejat de stat, aici cresc peste 50 de specii de copaci și arbuști, dintre care 40 de forme exotice din America și Canada, precum și din Caucaz. Conacul și alte acareturi nu s-au păstrat, a rămas doar o anexă, în care se află odaia pentru oaspeți, bucătăria și beciul.
Lîngă satul Vărvăreuca, pe malul Răutului, se găsește o așezare tripoliană, datată cu mijlocul mileniului II î.Hr., care avea peste 120 de locuințe. În cadrul săpăturilor efectuate în anii 1960 – 1962 au fost descoperite trei locuințe cu acoperișul din bîrne și dintr-un strat gros de lut. În camere erau cuptoare, alături de care se găseau rîșnițe de gresie. Ceramica din lut fin era modelată cu mîna. S-au găsit străchini tronconice (în formă de trunchi de con), vase piriforme (în formă de pară) și bitronconice de diferite mărimi, capace pictate cu culori minerale brun-închise și roșii. Vasele bitronconice mari sunt ornamentate cu figuri de animale, de păsări sau simboluri astrale – sori, semilune. Plastica este reprezentată prin statuete antropomorfe de femei și bărbați, figurine de tauri și berbeci.
Potențialul turistic etnografic. Resursele turistice etnografice ocupă un loc distinct în cadrul obiectivelor turistice de proveniență antropică, în primul rând prin specialitatea lor, știut fiind ca fiecare etnie posedă un patrimoniu propriu, spiritual și material, rezultat din evoluția conștiinței sale în timp și a răspândirii în spațiu a populației. La potențialul etnografic au fost atribuite toate creațiile poporului fie ele de importanță arhitectonică (case tradiționale) (Fig. 25), istorică (instalațiile tehnice populare) sau artistică (cruci, fântâni) (Fig. 24), precum și elemente ale culturii spirituale: meșteșuguri, tradiții, formații corale, fanfare.
Între elementele atractive etnografice o importanță majoră prezintă: ocupațiile. Atractivitatea acestora este conținută în modul lor de practicare, în ustensile folosite, în modificările induse cadrului natural, în rezultatul final al activității umane. De asemenea, zestrea lor atractivă se multiplică în momentul în care ocupațiile devin pretextul afirmării unor alte manifestări etnografice, îndeosebi a obiceiurilor, jocurilor și cântecului popular. Astfel de ocupații sunt: cultivarea pământului, creșterea animalelor, vânătoarea, pescuitul, albinăritul.
Vânătoarea – din punct de vedere etnografic prezintă interes diferitele tehnici și mijloace de utilizare în timpul vânătoarei. Modul ingenios de construire și amplasare a capcanelor, armelor folosite pentru dobândirea vânatului sunt adesea de mare originalitate. Vânătoarea presupune prelucrarea și valorificarea trofeelor, în special a blănurilor. Centrele comerțului cu blănuri atrag numeroși turiști
Fig. 26 Portul popular
Portul, jocurile și cântecul popular, diferențiază un popor de alt popor, o etnie de altă etnie. Din punct de vedere turistic, costumele (Fig. 26), jocurile și cântecele populare sunt o resursă de o valoare excepțională.
Coloritul și expresivitatea obiceiurilor populare, precum și individualitatea obiectelor de arhitectură populară trebuie protejate pentru a păstra identitatea culturală a populației pe de o parte, iar pe de altă parte se pot obține (teoretic) profituri de pe urma vizitării lor de către turiști.
Desigur valorificarea resurselor turistice etnografice – trebuie să includă cultura populară a tuturor popoarelor ce trăiesc pe acest teritoriu, ceea ce ar putea să atragă mai mulți turiști. De exemplu ar putea fi valorificată cultura tătarilor care au trăit pe aceste meleaguri pentru a-i atrage pe urmașii lor. Totuși din atracțiile etnografice, turiștii preferă cel mai mult: vizionarea comunităților rurale locale, ce păstrează cât mai nealterat specificul zonei; arhitectura caselor și gospodăriilor țărănești tradiționale cu interioarele bine păstrate; cunoașterea obiectelor utilizate în vechea gospodărie; portul, cântecele și dansurile populare, inedite, cât mai nealterate de curentele noi; obiceiurile strămoșești; unele ocupații și meșteșuguri în forma lor veche.
În satul Domulgeni, raionul Florești se desfășoară Festivalul Turistic Național al Tradițiilor Ediția VI a Festivalului „DUMINICA MARE”. (Fig. 27) Duminica Mare este considerată cea mai importantă zi de duminică din an. Gospodarii își înfrumusețează gospodăria cu frunzar. Podelele se acoperă cu covoare groase de iarbă, corovatic, pelin și alte plante mirositoare de câmp.
Fig. 27 Întîmpinarea oaspeților la Festivalul „DUMINICA MARE”
În fiecare an, de Duminica Mare sunteți așteptați începând cu ora 12.00 și până la 13.00 în calitate de oaspeți ai Festivalului, la intrarea în sat, unde sunteți însoțiți de ghizi-copii pe traseul turistic al satului. Acolo vizitați o gospodărie a unui apicultor, atelierul unui lemnar și sculptor în lemn, o gospodărie-muzeu de peste 100 ani și biserica „Sf. Nicolae” din localitate. Apoi mergeți în spațiul festivalului, în inima satului vechi, pe malul râului Răut.
În spațiul festivalului sunt amplasate câteva zone de interes:
Scena mare
Terenul de joc și distracții pentru copii
Scrânciobul
Târgul gastronomic în ograda țărănească
Fântâna lui Șilip
Expoziții cu vânzare ale meșteșugarilor (ceramică, lemn, țesut covoare, prosoape)
Programul Festivalului este liber și deschis pentru toți oamenii curioși și cu diverse interese.
Pentru gurmanzi, gospodinele și gospodarii propun bucate și preparate locale pregătite după vechile rețete din zonă. Aici puteți degusta copturi si bucate de Pasti, copturi și bucate de Duminica Mare, mămăliguță, compoziții de bucate traditionale, clătite, turte cu mac si alte copturi, plăcinte și băuturi răcoritoare. Acesta este Târgul gastronomic.
Pentru cei mai curioși și cei care vor sa-și găsească un hobby, meșterii populari organizează ateliere demonstrative de țesut covoare și catrințe, de brodat și de confecționare a costumului național, de împletit lozie, de olărit și ceramică, de scopt urdă și de afumat mezeluri. De asemenea, meșterii populari vernisează și expoziții cu vânzare pentru cei ce doresc să cumpere un obiect tradițional și autentic.
Cei pasionați de tradiții, ritualuri și cântec popular pot participa la spectacolul etnofolcloric „Tradiții de la Paști până la Rusalii”, oferit de formațiile folclorice din raionul Florești. Botezul, Curățitul fântânii, Sînzenile, Rudă Rudă Paparudă, sunt doar câteva dintre mini-spectacolele ce vor prezenta tradițiile și ritualurile din zonă. (Fig. 28)
Fig. 28 Obiceiuri de la Festivalul „DUMINICA MARE”
Iar iubitorii de dans vor avea ocazia să „intre” și să se „prindă în joc” la spectacolul interactiv de dans popular „La JOC în sat” (Fig. 29).
Fig. 29 Dansul popular
Vizitatorii sunt întâmpinați cu tradiționalul „Pâine și sare” la intrarea în sat. Copiii satului sunt ghizi pentru turiști care au parte de un adevărat traseu turistic. La finalul traseului, toți coboară lângă râul Răut să se bucure de un adevărat spectacol folcloric organizat de localnici. Pentru gurmanzi, gospodinele și gospodarii propun bucate și preparate locale, pregătite după vechile rețete din zonă. Meșterii populari organizează ateliere demonstrative de țesut covoare și catrințe, de broderie și de confecționare a costului național, dar și de împletit lozie, de olărit și ceramică, de scopt urdă și de afumat mezeluri.
Sărbătorile. Acest tip de turism se practică în multe țări ale Europei. Cel mai apropiat exemplu – Revelionul românesc – sărbătorirea venirii anului nou în sate, unde se practică turismul rural. Sărbătorile oficiale din regiune sunt: 7 ianuarie – Nașterea lui Isus Hristos – Crăciunul; Sărbătoarea Paștelui, la fel deosebit de importante sunt hramurile satelor, care în marea lor majoritate au loc toamna și care închiderea sezonul sportiv (trântă la berbec, lupta doibaneză, oina, sporturi europene).
Organizarea unor astfel de sărbători cu scopul atragerii turiștilor este posibilă practic în orice comună, dar necesită o pregătire foarte serioasă. Estimarea potențialului – 3500 turiști-zile.
Potențialul turistic cultural. Meșterii populari din localitățile regiunii sunt renumiți în întreaga țară: meșteșugurile populare. Cele mai frumoase lucrări din lemn le face domulgeneanul Boris Bulat. Lemnar și sculptor de meserie, domnul Bulat face o mulțime de lucări din lemn: icoane, cruci, butoaie, uși, geamuri, etc. Arta prelucării lemnului a deprins-o și fiul acestuia. (Fig. 30)
Fig. 30 În atelierul meșterului popular
Tot în raionul Florești satul Băhrinești se desfășoară Festivalul „Busuioc” Acest festival este destinat tradițiilor și obiceiurilor moldovenești care să păstrează și se promovează în popor. La festival au fost prezente 11 colective din raionul Florești și oaspeți din România.
Și localnicii și oaspeții au avut posibilitatea de a se apropia mai aproape de tradițiile folclorului moldovenesc.
Oaspetele festivalului doamna Eleonora Doboș, a venit la festival pentru a arăta lucrările mamei sale, pentru că în familia lor, aceste lucrări au o însemnatate deosebită.
Costumele tradiționale, diferite croșetări, țesături și sculpturi în lemn confecționate de mîinile sătenilor, dar și cu multe obiceiuri frumoase, toate au fost prezente la sărbătoare.
Activitatea nu a lasat pe nimeni indifirent. Multi și-au adus lucrările să le arate oaspeților și să promoveze tradițiile naționale.
Nu poți vorbi despre cultura unei țări, fără de a aminti muzica și dansul acestea. Și cîntecele și dansurile moldovenești au o caracteristică aparte.
Renumitele hore moldovenești nu lasă pe nimeni într-o parte cînd răsună muzica, toți încep a se învirti în dans.
Iar instrumentele naționale cum sunt: naiul, țambalul, fluierul, vioara, toba – sunt greu de încurcat cu instrumentele altei țări.
Festivalul Busuioc – este nu doar o expoziție a lucrărilor meșterilor populari din satele Moldovei, dar și multă muzica și dansuri tradiționale.
Pe lînga aceasta, festivalul demonstrează cît de variată este buctăria moldovenească și cît de important este să păstrăm tradițiile culinare naționale.
Fiecare din cei prezenți au putut gusta din mămăliguța cu friptură sau cu pește prăjit, din sărmăluțele moldovenești sau din mezelurile pregătite de gospodarii din sat.
Printre atracțiile turistice culturale de importanță națională și locală pot fi menționate muzeele și casele memoriale.
Muzeul de Istorie și Etnografie din orașul Florești păstrează peste 12 mii de exponate, lucrări ale meșterilor populari, obiecte pentru prelucrarea pământului, documente rare. Printre achizițiile mai recente în muzeu se regăsește și cartea lui Nicolae Mureșanu, tipărită în 1938.
O clădire ce poartă amprenta istoriei, situată pe strada Ștefan cel Mare, în parcul tânăr din oraș, în vecinătatea Casei de cultură. E construită prin 1939- 1940. În august 1942, i s-a construit o anexă. După război, aici și-a avut sediul comitetul executiv al sovietului raional de deputați ai oamenilor muncii, apoi- biblioteca pentru copii.
Ideea fondării unui muzeu de istorie la Florești a fost generată de un tânăr profesor de matematică pe nume Vasile Moldovanu. Dânsul lucra la casa raională a pionierilor, unde conducea un cerc de tineri cercetători ai ținutului natal. Pe parcursul anilor, el și discipolii săi adunaseră multe lucruri din trecutul nostru, care își cereau dreptul de a fi expuse.
Potrivit directorului muzeului, această carte este unică, deoarece este în original și conține autograful autorului cu dedicația pentru părinții acestuia. (Fig. 31)
În muzeu nu sunt prezentate toate exponatele cu care s-ar mai putea mîndri, pe motiv că acesta a fost jefuit de mai multe ori.
Vom trece prin săli, unde sunt expuse obiecte vechi ce povestesc despre viața și munca străbunilor: modul și uneltele de lucrare a pământului, de prelucrare a lînii, cînepei, inului; meșteșugăritul popular, inclusiv arta țesutului prosoapelor, lăicerelor, covoarelor. Ne atrag atenția, îndeosebi, o scoarță confecționată în anul 1781, dăruită muzeului de Aurica Caisân din or. Florești și alta, din 1807, donată de Claudia Murafa din satul Cotiujeni Mari.
Fig. 31 Exponate ale muzeului „Memoria”
Resursele turistice religioase. Din grupa resurselor turistice religioase fac parte: bisericile, catedralele, mănăstirile și cimitirele care îndeplinesc o funcție ritualică, de înmormântare.
Bisericile – sunt edificii religioase specifice spațiului euro – american, unde creștinismul, sub diferitele sale variante, s-a răspândit rapid ridicându-și un cult adecvat. Bisericile atrag masa de vizitatori printr-o serie de atribute comune tuturor construcțiiilor antropice(vechime, grandoare), dar și prin însușiri particulare, specifice, cum ar fi stilul constructiv, decorațiile interioare. Biserici reprezentative din zonă sunt: Florești, Domulgeni, Cuhureștii de Jos, Bobulești, etc
Mănăstirile – alcătuiesc ansambluri arhitectonice, centrale în jurul unui edificiu de cult din categoria bisericilor și a catedralelor. Pe lângă funcția religioasă propriu-zisă, mănăstirile sunt și habitate caracteristice, producătoare de bunuri și atracții turistice (articole de artizanat, hramuri, pelerinaje). În îndelungata lor existență au devenit centre de cultură și învățământ, acumulând valori istorice (tipărituri, manuscrise, cărți vechi). De cele mai multe ori ele atrag turiști curioși de a vedea tradițiile și obiceiurile religioase.
Mănăstirile sunt obiecte de atracție turistică prin specificul său religios, cultural, motivațional, generând o formă specifică de turism-pelerinaj. În satul Cunicea se află Mănăstirea de stil Vechi „Kazan Fecioarei Maria”. Satul Cunicea este un centru al cultului creștin de rit vechi și a fost menționat documentar în anul 1437. Aici creștinii de rit vechi s-au stabilit după reforma lui Nikon din sec. XVII. În satul Cunicea se află o mănăstire de maici, la fel de rit vechi.
Locașul este deschis în special pentru pelerini. Vizitatorii pot admira mănăstirea mai mult din exterior fără a avea acces pe teritoriu. Oricum, acest fapt nu reduce însă din farmecul eventualei excursii la Cunicea. Spre exemplu, turiștii au ocazia de a vizita biserica veche căptușită cu lemn unde serviciile divine sunt oficiate potrivit vechilor canoane. (Fig. 32)
Fig. 32 Harta – schemă Moldova turistică unde este inclusă și Mănăstirea Cunicea
Cunicea este cel mai cunoscut sat din Republica Moldova populat de credincioși de rit vechi, renumit prin tradițiile sale seculare.
În satul Japca, la o distanță de 45 km de Soroca se află o mănăstire de maici cu hramul „Înălțării Domnului”, fondată în secolul al XVII-lea. Prima atestare documentară a mănăstirii datează din anul 1693. Se crede că un călugar de la mănăstirea Deleni (din dreapta Prutului) a venit aici la finele secolului al XVII-lea și în stîncile de pe malul Nistrului, a săpat o biserica cu hramul „Înălțarea Sfintei Cruci”, întemeind un schit rupestru, în care a viețuit împreună cu cîțiva frați. În 1770 ieromonahul Teodosie reface schitul, care fusese dărîmat de un cutremur și pustiit de hoardele tătărești. În anul 1825 se înalță biserica din piatră cu hramul „Înălțarea Domnului”, pe cheltuiala moșierului Constantin Stati. Se construiesc chilii din piatră, terminate pe vremea arhimandritului Onisifor. Tot atunci a început construcția anexelor gospodărești și amenajarea sfîntului locaș, a fost fondată biblioteca. În 1849 Mihail Lobov, un mare funcționar din Chișinău construiește biserica de iarnă cu hramul „Sfîntul Arhanghel Mihail”.
În 1916 biserica „Înălțării Domnului” este lărgită, ajungînd să aibă trei altare. În timpul primului război mondial, călugării sînt transferați la mănăstirea Hîrjauca, aici aducîndu-se călugărițe ortodoxe refugiate de la mănăstirea Lesna, din Polonia. În 1933 se mai zidește un paraclis.
Mănăstirea Japca (Fig. 33) este singura mănăstire din R. Moldova care a rămas deschisă în toată perioada sovietică. Locașul a fost devastat și era pe cale de a fi închis în 1959 și în 1964, însă a evitat această soartă. Călugărițele, însă au fost obligate să lucreze într-un colhoz.
Bisericile mănăstirii au fost reparate în ultimii ani și astăzi sînt în stare bună; doar biserica din schitul rupestru, cu hramul Înălțarea Sfintei Cruci, nu poate fi pictată, din cauza umezelii.
La mănăstirea Japca se păstrează cea mai fidelă copie a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Hîrbovăț, pictată în anul 1853, pe vremea arhimandritului Ieronim.
După cele mai îndepărtate porți se află cinci izvoare, cel central poartă numele de Sf. Maria, iar apa sa este considerată tămăduitoare. Dar pentru a admira din plin panorama mănăstirii și a Nistrului trebuie să urcați pe o cărăruie abruptă prin pădure, în vîrful masivului de stînci, unde mai jos este situată biserica săpată în piatră. Iar ridicîndu-vă mai sus puteți admira peisaje cu totul uluitoare, să examinați în detaliu mănăstirea.
Mănăstirea este deschisă pentru vizitatori, care în număr mare vin în primul rînd din Ucraina și România, precum și din Rusia. Statutul mănăstirii este unul foarte sever, aici este interzisă folosirea electricității, radioului, televiziunii, dar mai ales a internetului.
Fig. 33 Vedere a Mănăstirii de călugărițe Japca
Resursele turistice economice. Majoritatea lor păstrează funcția avută inițial sau căpătată în timp. Atributele atractive ale edificiilor economice provin din exercitarea funcției lor și atractivitatea în sine. Astfel de edificii sunt cunoscute din antichitate până în prezent. Cele mai căutate de turiști sunt podgoriile. Arta de producere a vinului este cunoscută pe aceste meleaguri din timpurile străvechi. În raionul Florești, comparativ cu alte raioane, nu se cultivă atît de multă viță de vie. Raionul find la limita nordică a entității teritorial-climaterice cu limita Sculeni-Bălți-Florești-Soroca. Cu toate acestea, în această regiune se cultivă în special strugurii de masă.
Capitolul IV. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ
4.1 Transportul, cazarea și allimentația
De rînd cu industria și agricultufa transporturile prezintă un important sector al producției materiale din raionul Florești. Prin intermediul transporturilor se efectuează legături strînse între agricultură și industrie, sfera de producție și consum. Ca și în oricare alte raione ale țării în raionul Florești transporturile constituie baza materială a diviziunii teritoriale ale muncii și au o însemnătate mare în viața economică, politică, culturală.
Transporturile din diferite țări ale lumii au particularitățile lor, fiind condiționate de mărimea și gradul de valorificare a teritoriului, nivelul de dezvoltare economică și de integrare în diviziunea internațională a muncii. Astfel, în raionul Florești în sistemul de transporturi predomină:
• transportul auto
• transportul feroviar
transportul aerian
Acestor tipuri de transport le revine cea mai mare parte a traficului de mărfuri și persoane.
Servicii de transport prestează Î.S. Gările și stațiile Auto, filiala orașului Florești
Gara auto a orașului Florești prestează servicii de transport local, care asigură legătura între satele și comunele raionului; național, ce leagă raionul de orașele Chișinău, Bălți, Soroca, Șoldănești, etc
Transportul rutier poate fi numit pe bună dreptate transportul secolului al XX-lea. El a luat naștere la începutul sec. al XX-lea iar în prezent a devenit un component integrant al civilizației. Este mai ieftin și pătrunde în locuri greu accessibile, permite de a transporta mai operativ încărcăturile și pasagerii la locurile de destinație, are o utilizare cu mult mai largă. În sistemul de transporturi al raionului Florești predomină transportul rutier urban cît și rural( Chișinău – Bălți – Florești; Florești- Chișinău; Florești – Bălți; Florești – Soroca; Florești – Șoldănești, etc.
Transportul feroviar este cel mai ieftin, cel mai vechi, cu cea mai mare capacitate de a transporta, dar necorespunzător din punctul de vedere al accesibilității. Servicii de transport prestează ÎS „Calea Ferată din Moldova”.
Transportul aerian este reprezentat de Aeroportul Internațional Mărculești
Având o amplasare geografică favorabilă (vecinătate cu Uniunea Europeană) și infrastructură dezvoltată, Î.S.”Aeroportul Internațional Mărculești” a ieșit cu inițiativa creării Aeroportului Liber, susținută de Guvernul și Parlamentul Republicii Moldova, care la 10 iulie 2008 a adoptat Legea Nr. 178-XVI cu privire la Aeroportul Internațional Liber „Mărculești”.
Aeroportul Liber a fost întemeiat pe termen de 25 ani în scopul accelerării dezvoltării transporturilor aeriene, serviciilor aeronautice, producerii industriale orientată spre export și a activității comerciale externe.
Terenul Aeroportului Liber are suprafața de 265,2295 ha, este compus din teritoriul aerodromului (205,59457 ha) și teritoriul de dezvoltare (59,6395 ha). (Fig. 34)
Întreprinderea de stat „Aeroportul Internațional Mărculești” este Operator de aeroport, Investitor General și rezident al Aeroportului Liber.
Aeroportul Liber oferă investitorilor autohtoni și străini un mediu excelent pentru plasarea investițiilor și desfășurarea afacerilor acestora în vecinătate cu Uniunea Europeană.
Rezidenții Aeroportului Liber au dreptul de a efectua următoarele activități:
– prestarea serviciilor de deservire la sol și de transport aerian;
– comerțul cu ridicata, cu excepția mărfurilor excluse din circuitul civil;
– producția industrială a mărfurilor;
– procesarea producției agroalimentare;
– sortarea, ambalarea, marcarea și alte asemenea operațiuni cu mărfurile tranzitate prin Aeroportul Liber;
– prestarea serviciilor cu plată rezidenților Aeroportului Liber și companiilor străine;
– alte genuri auxiliare de activitate, cum ar fi serviciile comunale, de depozitare, de construcții, arendă și/sau locațiune, de alimentație publică etc., necesare desfășurării activităților menționate.
Fig. 34 Aeroportul Internațional Mărculești
Unități de cazare. Raionul Florești nu dispune de o gamă variată de locuri de cazare. Din puținele unități de cazare se evidențiază ca fiind unele din cele mai importante hotelul „FLOR-FAR” SRL ce dispune de o capacitate de cazare mare. În satul Domulgeni există câteva pensiuni. Dacă aveți de gând să rămâneți câteva zile în sat cu familia să știți că aveți locuri de cazare. Pentru a simți cu adevărat somnul dulce de țară puteți încerca să dormiți la localnici acasă. În continuare vă invit să vedeți cum arată spațiile de cazare din Domulgeni: (Fig. 35)
Fig. 35. Unități de cazare
Locuri de servire a mesei. Orașul Florești dispune de o rețea satisfăcătoare de obiective pentru deservirea turiștilor.
4.2 Trasee turistice – Florești
Traseul turistic “Pomul vieții”. Evenimentul ține de promoverea noii viziuni asupra creării ofertelor turistice axate pe valorificarea și promovarea patrimoniului cultural material și imaterial al țării noastre. (Fig. 36)
Ideea acestui proiect a fost de a elabora un traseu turistic comun, un punct de conexiune dintre mai multe țări în baza tradițiilor și a obiceiurilor de valoare.
Buzila Varvara, director știintific la muzeul de Etnografie și Istorie Naturală a menționat că a fost un proiect la care s-a muncit mult făcînd anumite totalizări pe marginea lui.
„Patromoniul cultural va fi vehicolul nostru turistic, va fi în prim-plan tot ce are mai valoros din fiecare țară dintre toate cele enumerate. Aceasta nu înseamnă doar un domeniu economic, dar mai degrabă un sistem valoric reprezentativ pentru fiecare popor din bazinul Mării Negre. Datorită experienței din afară ne-am dat seama că de fapt se poate face o platformă foarte reală de dezvoltare a turismului. Precizez că, noi am reușit ca tursimul de altădată, care era axat pe valorificarea monumetelor încă din timpul celui de-al doilea război mondial, să le readucem în capul drumului turistic pentru că, într-adevăr sînt esențiale”, a menționat ea.
Traseul se mai numește „Vînătoarea de comori spirituale”. Pe durata acestuia jurnaliștii vor cunoaște trei simboluri principale: pomul vieții, pîinea și vinul de ritual, simboluri care exprimă atât creativitatea, cât și generozitatea poporului nostru.
Reiterăm că mai mulți ,,vînători”- jurnaliști vor participa în perioada 18 – 20 iunie la lansarea traseului turistic „Pomul vieții”. Acesta va fi inaugurat printr-o vizită la zece destinații turistice: Muzeul de Etnografie și Istorie Naturală, Combinatul de Vinuri ,,Cricova”, Popasul „Vatra Strămoșească”, Mănăstirea „Curchi”, Orheiul Vechi, Cetatea Soroca, satul Domulgeni de pe malul Răutului, Regatul Vinicol de la „Mileștii Mici”, Complexul Etnografic „Vatra” și încheierea la Chișinău.
Fig.. 36 Imagini de la Traseul turistic „Pomul Vieții”, Domulgemi
Traseu turistic național „Prin Nordul – Estul Moldovei”
Chișinău –Șoldănești – Dobrușa – Cușelăuca – Cobîlea – Japca – Vadul lui Rașcov – Chișinău „Prin Nordul – Estul Moldovei” (Fig. 37)
Moto:
Moldova mea, istoria ți-i scrisă
Pe valuri și movile de pământ’’.
(P. Zadnipru)
Tipul traseului: circular
Tematica excursiei: cunoașterea obiectivelor turistice și a orașelor din nord – estul țării.
Lungimea traseului – 360 km tur-retur.
Durata excursiei: 12-14 ore, în dependență de complexitatea traseului turistic solicitat.
Beneficiarii excursiei: turiști interni, turiști străini, elevi, studenți, pelerini.
Scopul excursiei: Cunoașterea patrimoniului istorico-cultural și monastic a zonei turistice de nord-est, care deține perle turistice de o mare valoare, dar puțin valorificate.
Programul excursiei include: vizitarea lăcașelor sfinte la Mănăstirile Dobrușa, Cușeleuca, Japca, vizitarea bisericii de lemn a Lipovenilor din satul Cunicea, vizitarea bisericii și a monumentului naturii „Stejarul lui Ștefan cel Mare” din Cobîlea, drumeție prin defileul Vadul lui Rașcov.
Obiectivele turistice incluse în programul excursiei:
• Dobrușa: Mănăstirea “Sf. Ierarh Nicolae”, schitul bisericii cu hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”.
• Cușeleuca: Mănăstirea de maici “Adormirea Maicii Domnului”.
• Cobîlea: biserica “Schimbarea la față”, monumentul naturii „Stejarul lui Ștefan cel Mare”.
• Cunicea: mănăstire de femei „Fecioara Maria de la Kazan”, biserica de lemn a Lipovenilor.
• Japca: complexul monastic cu biserică cu trei altare: “Înălțarea Domnului”, “Schimbarea la Față” și “Sfânta Cruce”, mănăstirea rupestră, Monumentul Naturii, Geologic și Paleontologic ”Stânca Japca”, izvorul de apă minerală – izvor cu apă bogată în săruri de uraniu.
• Vadul lui Rașcov: Casa – Muzeu "Dumitru Matcovschi", ruinele clopotniței fostei biserici “Sf. Nicolae” din sec XVII, crucea fostei biserici Sf. Nicolae, cimitirul evreiesc (cel mai mare din Europa), Cascada, Chilii rupestre, pietre funerare cu inscripția 1790, spectacol fantastic creat de meandrele Nistrului.
Complexitatea traseului: deplasare cu transport. Există grad mediu de complexitate pentru vizitarea obiectivelor turistice. Pe jos se vor parcurge distanțe medii.
Vestimentație: nu este necesar echipament special, dar este necesară încălțăminte comodă. Pentru a vizita lăcașele sfinte este necesar de îmbrăcăminte decentă (pentru femei broboadă sau eșarfă, iar la bărbați nu se acceptă pantalonii scurți).
Transport: autocar, minibus, autoturism
Localități de tranzit: Șoldănești
Cazare: pensiune turistică rurală din satul Japca.
Alimentație: restaurantul „Dumbrava” și restaurantul „Aristocrat” din orașul Șoldănești.
Agrement: drumeție, escaladări pe reliefuri abrupte, plimbare cu barca pe Nistru, plimbări cu căruța
Fig. 36 Schema traseului turistic
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
În urma studierii temei propuse spre cercetare, se pot formula următorele concluzii:
•• Mediul rural în raionul Florești este slab pregătit pentru a primi turiști, îndeosebi pe cei străini. Principalele obstacole în calea desfășurării turismului rural în raion sînt următoarele:
– amenajarea insuficientă a unor monumente naturale, de istorie și cultură, a obiectivelor economice care ar putea fi vizitate de către turiști;
– starea nesatisfăcătoare a infrastructurii de acces la sate (drumuri nereparate și neamenajate, telefonizare slabă);
– înzestrarea slabă a localităților rurale cu servicii comunale etc;
În promovarea turismului în raionul Florești există posibilități promițătoare, dar și obstacole serioase. Sunt încercări de a promova turismul rural în cadrul Traseelor turistice – ”Pomul Vieții”, „Prin Nordul – Estul Moldovei”, festivalului „Duminica Mare” dar nu este de ajuns. Dacă crearea unei rețele de gospodării țărănești care pot fi încadrate în itinerarele turismului rural n-ar cere prea mari eforturi, nici prea mult timp, apoi crearea elementelor de infrastructură în mediul rural, din cauza lipsei de resurse financiare este o mare problemă.
Din aceste considerente valorificarea potențialului turistic se desfășoară anevois.
• Există riscul ca unele monumente (mai ales cele istorice) în viitorul apropiat să se ruineze din cauza neîngrijirii.
• Turismul în raionul Florești are perspective bune pentru dezvoltare datorită formelor de relief din lunca Răutului. Dar, pentru o mai armonioasă dezvoltare, acesta are nevoie de susținere pe plan economic, social și din partea Autoritîților Publice Locale, dar și atragerea Fondurilor Europene.
• Pentru a dezvolta turismul rural este necesar ca localitățile rurale să corespundă unor anumite cerințe cum ar fi: dispunerea de zone pitorești, de un trecut istoric, de construcții cu o arhitectură autohtonă originală, respectarea tradițiilor locale, răspîndirea artizanatului, prezența formațiunilor artistice etnofolclorice.
• Inventarierea potențialului atraciv al mediului rural din raionul Florești permite să afirmăm că turismul rural are șanse reale de dezvoltare în viitorul cel mai apropiat.
BIBLIOGRAFIE
Atlas – Resursele Climatice ale Republicii Moldova, Maria Nedealcov, Valentin Răileanu, Lazăr Chirică ș.a., Chișinău, 2013, 76 p;
Cartea Roșie a Republicii Moldova, Chișinău 2015;
Dediu Ion, Enciclopedie de Ecologie, ed. Știința Chișinău 2010, 836 p.;
Harta solurilor Republicii Moldova, Andrei Ursu, Aureliu Overcenco, Institutul de Ecologie și Geografie al AȘM, 2011
http://airportmarculesti.com/pages/ro/despre-ailm.php
http://moldovenii.md/md/city/details/id/100
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Statistica_teritoriala/Statistica_teritoriala_2013.pdf
https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2ul_R%C4%83ut
Legea cu privire la organizarea și desfășurarea activității turistice în Republica Moldova, nr. 352-XVI din 24.11.2006. În: Monitorul Oficial nr.14-17/40 din 02.02.2007
Nistoreanu P., coordonator. Ecoturism și turism rural. București: ASE, 2003. 304 p.]
Ostrofeț L. Turismul Republicii Moldova aniversează 50 ani. În: Conferința științifico-practică internațională consacrată Zilei Mondiale a Turismului, Chișinău: ULIM. 27 septembrie, 2009. p. 84-86
Talabă I., Haller A. P., Talpas J., coordonatori. Turismul rural românesc, Actualitate și perspective. Vol. II. Iași: Perfomantica, 2008. 210 p.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: CARACTERIZAREA POTENTIALULUI TURISTIC AL RAIONULUI FLORESTI [303509] (ID: 303509)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.