Caracterizarea Generala a Sistemelor de Paza a Obiectivelor, Bunurilor, Valorilor Si Protectia Persoanelor

CARACTERIZAREA GENERALĂ A SISTEMELOR DE PAZĂ A OBIECTIVELOR, BUNURILOR, VALORILOR ȘI PROTECȚIA PERSOANELOR

Abstract

Poliția locală funcționează ca o instituție publică cu personalitate juridică de interes cetățenesc, care prestează servicii de pază a bunurilor, participă la apărarea ordinii și liniștii publice, vieții și integrității persoanelor, a celorlalte drepturi și interese legitime ale comunității.

Organizarea și executarea pazei bunurilor, valorilor de orice fel deținute, transportul acestora și a altor prestații de pază, precum și participarea la apărarea ordinii și liniștii publice se realizează pe bază de contracte încheiate între Poliția locală cu primarii, agenții economici publici sau privați, instituțiile, asociațiile de orice natură, persoanele fizice sau juridice după caz.

Paza cu polițiști locali se execută conform planului de pază întocmit de comandanții poliției locale și beneficiari, aprobat de comisia locală și cu avizul de specialitate al poliției locale. În activitatea lor de executare a serviciului la obiectivele încredințate polițiștilor locali le revin o serie de obligații printre care cooperarea cu organele de poliție și sesizarea acestora când constată săvârșirea unor infracțiuni de natură a prejudicia avutul public și privat, fapte îndreptate asupra persoanelor, producerea de incendii, calamități.

Keywords : sisteme de pază, paza obiectivelor, protecția persoanelor, misiuni, securitate, siguranța națională, poliția locală.

Introducere

Poliția locală și alte structuri specializate pe linia pazei obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, au această misiune și care devine, pe timp ce metodele infractorilor se schimba, un demers științific interesant cu privire la reorientările la nivel global și regional care determină noi dimensiuni ale securității și siguranței naționale.

Oamenii au încercat dintotdeauna să-și asigure protecția contra unor eventualități, la început prin satisfacerea nevoilor vitale, iar mai târziu dând naștere unor organisme abilitate să asigure existenta acestei securități naționale și/sau a securității internaționale.

1. Sistemele de pază a obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor

Am simțit nevoia de ordonare, sistematizare și grupare a cunoștințelor referitoare la fiecare subiect abordat, deoarece din studiul unui vast material documentar au reieșit suficiente controverse și teorii care să nu facă posibil startul în demersul elaborării unor concluzii proprii, fără unele clarificări preliminare.

Securitatea a trecut de la a fi definită drept “o stare de fapt” ce-și modifica componența odată cu dezvoltările tehnicii și tehnologiei și în paralel cu atentatele teroriste și cu crima organizată, la a reprezenta un mediu de securitate. Problema securității a preocupat colectivitățile umane pe întreg parcursul existenței lor. Efectiv asigurarea securității colectivității a apărut o dată cu organizarea social politică a societății umane. Conceptul de securitate la nivel individual exprimă sentimentul de a fi în afara primejdiei, de a fi protejat de a trăi în liniște într-un mediu propice afirmării pe multiple planuri. La nivel colectiv conceptul de securitate semnifică situația în care un grup de persoane, stat sau grupuri de state, în urma unor măsuri specifice de protecție, au certitudinea că existența integritatea sau interesele lor fundamentale sunt protejate.

Securitatea este cea care asigură starea de bine, protecția omului și în același timp a tot ceea ce ține de individul uman: alimentație, economie, învățământ, mediu, etc. Lupta împotriva terorismului, ca mod de securitate al omenirii, “trebuie să țină cont de respectarea drepturilor omului”. Toate comunitățile umane moderne au înțeles necesitatea intensificării preocupărilor în scopul stingerii stărilor conflictuale încă din faza lor incipientă. Astfel, atenția factorilor decizionali și a analiștilor din fiecare țară se îndreaptă tot mai mult spre acele evenimente, procese și fenomene care pot da naștere unor contradicții periculoase, încercând să le descopere, să le studieze, să le stăpânească, ținându-le permanent sub control.

După importanța, specificul și valoarea bunurilor pe care le dețin, conducătorii unităților cu sprijinul de specialitate al poliției pentru sisteme civile de pază sau jandarmeriei pentru cele militare, vor stabili modalitățile concrete de organizare și de executare a pazei, după caz cu efective de jandarmi, paza cu polițiști locali, paza proprie sau paza prin societăți specializate.

Legea stabilește în mod clar, rolul și atribuțiile organelor Ministerului Administrației și Internelor care în marea majoritate sunt aduse la îndeplinire de către unitățile de poliție.

Potrivit art. 26 pct.5 din Legea Poliției Locale nr. 155 din 12 iulie 2010 privind organizarea și funcționarea poliției locale, aceasta avizează și controlează, în condițiile legii, înființarea societăților private de detectivi, pază, supraveghere și gardă de corp.

Poliția, prin formațiunile de ordine publică, este singura competentă în a se pronunța cu privire la calitatea și eficiența oricărui sistem de pază, excluzând paza militară organizată și executată cu efective de jandarmi la obiectivele unde acestea asigură paza.

Preocuparea pentru perfecționarea stilului de muncă în Poliția Locală va cunoaște cu siguranță o intensitate deosebită în perioada următoare. În prezent, știința managerială oferă o gamă diversificată de instrumente și modele pentru a se obține performanță managerială. În activitatea de poliție, mai ales în contextul integrării europene, performanța managerială este indisolubil legată de perfecționarea stilului de muncă al managerilor.

În rest toți cei care organizează și execută celelalte forme de pază respectiv paza cu polițiști comunitari, paza prin societăți sau corpuri specializate, ori paza proprie sunt obligați să obțină avizul tehnic de specialitate al poliției și să respecte indicațiile, îndrumările și măsurile dispuse de poliție.

2. Noțiunea de pază a obiectivelor, bunurilor și valorilor și protecția persoanelor

Poliția Română face parte din Ministerul de Interne și este instituția specializată a statului, care exercită atribuții privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii și liniștii publice, în condițiile legii.

Activitatea Poliției Române constituie un serviciu public specializat și se realizează în interesul persoanei, al comunității, precum și în sprijinul instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea legii.

În îndeplinirea misiunilor care îi revin Poliția Română cooperează cu instituțiile statului și colaborează cu asociațiile și organizațiile neguvernamentale, precum și cu persoanele fizice și juridice, în limitele legii.

Paza și protecția sunt activități unde sunt tratate principalele metode operative de management utilizate de un manager eficient a unei poliții locale – managementul pe bază de plan, managementul pe bază de bugete, managementul pe bază de proiecte, managementul pe bază de sistem, managementul prin rezultate, managementul prin produs, managementul prin excepție, managementul pe bază de obiective, managementul participativ, managementul pe bază de obiectiv, managementul prin cooperare și colaborare, managementul prin delegare, managementul prin motivare, managementul prin inovare, managementul prin informații și comunicări, managementul prin alternative, managementul prin consimțământ.

Prin structuri de pază și protecție în sensul prezentei metodologii se înțeleg:

a) societățile specializate de pază și protecție;

b) corpurile specializate organizate prin regulament aprobat prin Hotărâre a Guvernului

c) paza proprie.

Toate aceste abordări au permis relevarea unor elemente de noutate și contribuții personale teoretice și pragmatice, lucrarea urmărind evidențierea punctelor slabe ale actualului sistem sub aspect teoretic și găsirea unor soluții pragmatice pentru minimalizarea lor. Conceptul de cercetare avut în vedere, pornește de la accepțiunea că numai sarcinile Poliției Locale, poate să ofere soluțiile rezolvării problematicii existente în obținerea performanței de către echipa managerială. În acest sens, mi-am propus ca în cadrul lucrării să tratez câteva probleme care reprezintă elemente de noutate, precum:

reliefarea principalelor aspecte manageriale ale strategiei în corelare cu stilul de muncă eficient în asigurarea ordinii publice în societatea contemporană;

preocupările manageriale pentru implementarea unui stil de lucru activ, participativ al managerilor din cadrul Poliției Locale; o conceptualizarea termenului de stil de muncă;

implicarea managerială în perfecționarea stilului de muncă la nivelul Poliției Locale;

pragmatizarea stilului de muncă al managerilor din cadrul Poliției Locale;

abordarea managementului în activitatea de combatere a fenomenului infracțional, prin cercetări conceptuale și acțiuni practice concrete;

identificarea și analiza caracteristicilor esențiale ale unui management performant în domeniul polițienesc;

tratarea condițiilor, criteriilor, proceselor în complexitatea lor, necesar a fi parcurse pentru perfecționarea stilului și metodelor de muncă ale managerilor cu subordonații ș.a.

facilitarea înțelegerii scopului activității desfășurate de poliție de către toate persoanele fizice și persoanele juridice, a înțelegerii necesității promovării și extinderii metodelor și tehnicilor moderne de management în Poliției Locale ș.a.

implicarea managerială în perfecționarea stilului de muncă la nivelul Poliției Locale;

Răspunderea pentru coordonarea și îndrumarea activității desfășurate de structurile de pază și protecție enumerate, prevenirea și combaterea infracțiunilor, a altor încălcări de lege din acest domeniu revine Direcției Poliției de Ordine Publică din Inspectoratul General al Poliției Române și Serviciilor Poliției de Ordine Publică din cadrul Inspectoratelor Județene de Poliție, respectiv Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, potrivit competenței.

Pentru obiectivele sau activitățile organizate în sectorul transporturilor feroviare, navale și aeriene, competențele revin Direcției Poliției Transporturi, Secțiilor Regionale de Poliție Transporturi, Serviciilor Județene și Posturilor de Poliție Transporturi.

La nivelul Direcției Poliției de Ordine Publică și Direcției Poliției Transporturi, funcționează câte un serviciu de profil, organizat pe compartimente și linii de muncă. În cadrul Serviciilor Poliției de Ordine Publică din Inspectoratele Județene de Poliție, funcționează Compartimentul Sisteme de Securitate format din ofițeri, din care cel puțin unul este specialist electronist, care au în răspundere controlul, sprijinul și îndrumarea activității desfășurate de structurile de pază și protecție, beneficiarii acestor servicii, precum și monitorizarea activității structurilor de poliție din subordine.

La Direcția Generală de Poliție a Municipiului București în Serviciul Poliției de Ordine Publică este organizat Biroul Sisteme de Securitate. În cadrul structurilor de ordine publică se va desemna unul sau mai mulți polițiști, în funcție de volumul activității pe domeniu, care să răspundă de problematica pe linia pazei, ce va fi evaluat conform indicatorilor specifici.

În mediul rural, activitățile pe linia pazei sunt efectuate de ofițerii și agenții care încadrează Birourile sau Posturile de Poliție Comunale, în evaluarea cărora se va ține seama și de indicatorii specifici.

În scopul combaterii delictelor care vizează proprietatea instituțiilor sau unităților economice, polițiștii din Compartimentele Sisteme de Securitate desfășoară activități informativ-operative pentru identificarea celor care încalcă legislația în domeniul pazei și protecției obiectivelor, bunurilor, valorilor și persoanelor, dispunând măsurile legale.

Cele mai periculoase situații de criză de natură să provoace tulburări grave ale ordinii publice ar fi următoarele: acțiunile separatiste; acțiunile terorist-diversioniste; sabotajele; blocările unor obiective civile sau militare, ale căilor de transport terestru, naval, feroviar și comunicații de importanță strategică, a sistemului energetic național; acțiunile de destabilizare a ordinii de drept. Forțele interne care pot desfășura acțiuni dușmănoase și agresive cu atingere a securității naționale pot fi: grupări etnice, grupări infiltrate sau constituite pe teritoriul României, elemente de cercetare-diversiune, grupări constituite pe criterii religioase; grupări sau elemente teroriste, terorist-diversioniste; formațiuni paramilitare constituite din transfugi, exilați, imigranți și mercenari instruiți special pe teritoriul național sau în străinătate, grupuri de indivizi străini sosiți ca turiști, destinați să pregătească, instruiască și eventual să conducă structurile forțelor separatiste; elemente interne dizidente, constituite în organizații legale și controlate din exterior; elemente interne certate cu legea și fără ocupație, angajate cu plată, partide politice și organizații legale angajate în instalarea altui regim decât cel constituțional. De asemenea, au apărut situații de risc, potențiale să tulbure ordinea publică, care ar putea degenera în tulburări grave ale ordinii publice, cu atingere a siguranței statului.

În ultimul timp au apărut în literatura de specialitate concepte, precum managementul situațiilor de criză, care sugerează o preocupare constantă de unire a eforturilor în scopul lichidării conflictelor indiferent de tipul acestora, abordarea complexă și documentară a situațiilor care le generează, cu accent deosebit pe modalități concrete de soluționare a crizei.

Privitor la modalitățile de luare a deciziei în situațiile de criză se impun câteva sublinieri.

o criză se caracterizează și prin modul în care un stat o declanșează și prin modul în care un altul reacționează și își ia deciziile;

numărul factorilor decizionali este un reper interesant. În cazul unei crize grave comportând un risc de război, răspunderea de a urmări situația și de a propune șefului suprem măsurile de luat revine unui foarte mic grup de persoane, cu rang ierarhic ridicat;

membrii riguros selecționați ai unui astfel de grup comunică cu ușurință între ei. O alegere rapidă și prin consens a acțiunilor ce se vor întreprinde este atunci, în principiu, posibilă. Problema pusă de termenele întotdeauna extrem de strânse este astfel mai bine depășită decât adoptând o structură mai complexă;

în schimb, în timpul crizelor prelungite, de o intensitate redusă, comportând mai puține riscuri grave și mai mult timp de a le înfrunta, aplicarea deciziilor ia un caracter mai curând administrativ. Cu cât mai multe persoane sunt implicate și un mai mare flux de informații este prelucrat, cu atât consensul este mai greu de atins;

evaluarea crizelor în mod unitar de către state este un fenomen recent. Desigur, înainte de 1945, în absența unor mijloace moderne de informație, de comunicare și de tratare rapidă a datelor, nu existau structuri ad – hoc în stare de a ajuta șefii de stat în conducerea crizelor. A trebuit să fie așteptat anul 1962 pentru ca să fie înființate, pe lângă cele mai mari puteri, structuri instituționalizate care să permită luarea deciziilor. Pentru a diminua riscurile ce decurg din termenele foarte scurte, din presiunea foarte puternică, din oboseala excesivă, au apărut treptat nenumărate „celule de criză" din ce în ce mai bine dotate, atât în cadrul statelor, cât și al marilor întreprinderi naționale sau multinaționale.

Analiza diagnostic a reliefat aspecte esențiale pe care le prezentăm în continuare.

Principalele aspecte pozitive semnalate sunt:

a) de ordin general:

capacitate de adaptare a structurilor funcționale la schimbările și cerințele mediului socio-economic, precum și la obiectivele naționale impuse de integrare europeană și statutul de membru al Alianței Nord-Atlantice – NATO;

elaborarea și promovarea actelor normative în conformitate cu standardele Uniunii Europene și acquis-ul comunitar;

b) în domeniul Ordinii și Siguranței Publice

mediu de lucru organizat și disciplinat;

posibilități multiple de pregătire și perfecționare profesională.

Principalele puncte slabe sunt reprezentate de:

a) de ordin general:

dificultăți de comunicare internă care generează o anumită rezistență la schimbare;

insuficientă coerență în adoptarea politicilor și strategiilor subsectoriale;

b) în domeniul Ordinii și Siguranței Publice

număr insuficient de personal în cadrul structurilor operative, fapt ce diminuează capacitatea de acțiune a structurilor de ordine publică;

întârzierea aplicării unora dintre măsurile de reformă stabilite;

întârzierea adoptării și introducerii în dotare a unor metode și mijloace moderne pentru managementul crizelor în timp real;

lipsa evaluărilor riscului de criminalitate în comunitățile locale;

disfuncționalități în asigurarea cu mijloace materiale și financiare.

Polițiștii locali, în cadrul activităților specifice pe care le desfășoară pe raza de competență vor identifica obiectivele la care se impune instituirea pazei fizice, introducerea sistemelor de protecție mecanică și electronică sau completarea și modernizarea acestora, precum și conectarea la dispeceratele de monitorizare locale, notificând despre aceasta, pe baza unei grile, Compartimentelor Sisteme de Pază din cadrul polițiilor municipale și orășenești. Polițiștii din aceste compartimente vor verifica și dispune luarea măsurilor legale pentru securizarea obiectivelor semnalate.

Asociațiile de proprietari vor fi consiliate de polițiștii locali pentru a lua măsuri în vederea introducerii unor sisteme mecanice și electronice adecvate la intrările în scările blocurilor. Totodată, se vor face recomandări, în zonele unde se impune (parcări, alei izolate, locuri în care se încalcă frecvent ordinea și liniștea publică sau activează găștile de cartier, etc.), să se organizeze paza și protecția cu societăți licențiate în sistem de patrulare.

3. Documente specifice necesare executării și evidenței serviciului de pază

Aceste documente și evidențe trebuie să existe în toate unitățile asigurate cu oricare din formele de pază prevăzute de lege deoarece sunt indispensabile desfășurării activității de pază deoarece prin ele se ține evidența tuturor activităților si operațiunilor desfășurate de către personalul de pază și evidența activităților de control asupra activității acestuia.

Deciziile manageriale care operaționalizează strategiile și politicile de recrutare a personalului trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:

identificarea și atragerea unui număr cât mai mare de candidați pentru a se obține necesarul numeric și calitativ de angajați;

în ce măsură posturile vacante sunt ocupate din interiorul organizației, din rândul propriilor angajați, din exteriorul Ministerului Administrației și Ministerului Internelor, sau prin combinarea acestor două posibilități;

asigurarea concordanței între activitățile de recrutare ale Ministerului Administrației și Internelor și valorile și strategiile acesteia;

măsura în care Ministerului Administrației și Ministerului Internelor preferă să atragă candidați cu calificări satisfăcătoare, care sunt în căutarea unui loc de muncă și care sunt interesați în ocuparea rapidă a posturilor vacante, sau încearcă să atragă pe acei candidați competitivi care au un real interes pentru posturile libere, care au în vedere o carieră pe termen lung și care pot asigura un management performant în domeniul resurselor umane;

preocuparea Ministerului Administrației și Ministerului Internelor de a identifica și atrage o varietate de categorii de candidați;

luarea în considerare a obiectivelor avute în vedere după angajarea personalului inclusiv efectele post-recrutare;

eforturile de recrutare a personalului să ducă la efectele așteptate, inclusiv la îmbunătățirea imaginii de ansamblu a Ministerului Administrației și Internelor, în așa fel încât chiar candidații respinși să-și dezvolte imagini sau atitudini pozitive față de organizație, pe care să le comunice mai departe;

realizarea recrutării personalului într-un timp cât mai scurt și cu cele mai mici cheltuieli posibile.

desemnarea în grupuri speciale de lucru în scopul lărgirii competențelor profesionale;

participarea la alte activități de pregătire: simpozioane, conferințe, seminarii, învățământ la distanță etc.

Concluzie

Controlul activității de pază nu se rezumă numai la modul în care personalul de pază își îndeplinește atribuțiile de serviciu ci se execută controlul asupra întregului mod în care unitățile respectă dispozițiile legale cu privire la paza obiectivelor, bunurilor sau valorilor.

Scopul primordial este acela de a preveni și depista sustragerile din obiectivul păzit efectuând în acest scop controale la punctele de acces, efectuarea de pânde și supravegheri operative.

Constatările efectuate cu ocazia controalelor va fi consemnat în registrul unic de control al unității, stabilindu-se măsuri și sarcini de eliminare a neajunsurilor constatate, termenele fiind aduse la îndeplinire de către conducătorul unității.

Potrivit Legii 333/2003 personalul de pază este asimilat pe timpul executării pazei, funcționarului care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, realizându-se astfel o protecție juridică a personalului de pază, dar în același timp pot fi trași la răspundere în raport cu faptele pe care le comit în exercițiul funcțiunii.

Bibliografie

Legea Poliției Locale nr. 155 din 12 iulie 2010 

Hotărârea de Guvern nr. 1332/2010 
Ordinul nr. 92 din 5 mai 2011 pentru aprobarea Metodologiei de aprobare a planului de ordine și siguranța publică al Poliției Locale

Voicu C., Sandu F (2009), Management Organizațional în Domeniul Ordinii Publice, vol. II, Editura Ministerului de Interne, București, 

Colectiv de autori, coordonatori Frunzeti Teodor, Zodian Vladimir, Lumea 2007, Enciclopedie politică și militară, studii strategice și de securitate, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2011;

Cearapin Tudor, Managementul resurselor umane în domeniul ordinii publice, Editura Universitas, București, 2000;

Coșcodaru Ion (coordonator), Doctrina Armatei României (proiect), București, 2014;
Androniceanu, A, (2004) , Noutăți în managementul public, Editura Universitara, Bucuresti, 

Armstrong M, Baron A, (2004),Managing Performance. Performance management in action 

Hargie, O. & Tourish, D. (2009) Auditing Organizational Communication. New York: Taylor&Francis 

Iordan Nicola (2003), Managementul serviciilor publice locale, Editura All Beck 
J. Maciariello – The Daily Drucker , Elsevier, Butterworth Heinemann, UK, 2005 
Jablin, F & Putnam L., (2001) The New Handbook of Organizational Communication, disponibil on-line pe www.books.google.com 

Jackson M. Peter, Palmer (2003) „Public Service Performance Evaluation: A Strategic

Mateaș Florian Poliție locală, Editura univ. AGORA, Oradea, ISBN 978-973-1807-55-3, 2014 

Mateaș Florian Deontologia funcționarului public, Editura univ. AGORA, Oradea, ISBN 978-973-1807-56-0, 2014

Mateaș Florian, Curculescu Gabriel, Nicolae Mihai Micador „Manualul polițistului local” –Coordonator – caiet de seminar, Editura Corpul Experților în Accesarea Fondurilor Structurale și de Coeziune Europene., SMIS : 11324, București, oct. 2011

Mateaș Florian, Curculescu Gabriel, Nicolae Mihai Micador „Proceduri operaționale de lucru” –Coordonator – caiet de seminar, Editura Corpul Experților în Accesarea Fondurilor Structurale și de Coeziune Europene., SMIS : 11324, București, oct. 2011

Mateaș Florian, Popescu Cristian, Matei Cristian „Investigarea criminalității transfrontaliere” –Coordonator – curs universitar, Editura M.I.R.A., ISBN : 978-973-745-053-1 București, 2007; indexată în BDI : cod CNCSIS 270

Mateaș Florian, Note de curs : “Pregătire de specialitate“- 2014. 
Perspective”, în revista Public money and management, octombrie-decembrie, 

Patrick von Maravic (2007), Reforma managementului public și corupția – conceptualizarea consecințelor neintenționate, revista Administrație și Management Public, nr. 8, 

Rosenbloom David H., (1998) Public Administrațion, Understanding Management, Politics, And Law In The Public, Sector, (4the ed.), Mc-Hill Company,