Caracteristicile Sistemului Fiscal German

2.2.2 Caracteristicile Sistemului fiscal german

2.2.2.1.Impozitul pe venit

În Germania sunt oameni care locuiesc acolo sunt obligați la plata impozitului pe venit dacă este realizat în țară sau în întreaga lume indiferent de naționalitate dacă este rezident. O persoană este considerată rezidentă dacă deține o locuință perioadă mai mare de 6 luni de zile. Soții rezidenți care locuiesc împreună sunt evaluați împreună. Veniturile realizate de copii lor nu se includ în baza de impozitare a părinților ci se impozitează separate .

Următoarele categiri de venituri sunt impozita bile în Germania:

Venituri din agricultură și activități forestiere

Venituri din comerț sau afaceri

Venituri din servicii profesionale

Venituri din angajare

Venituri din rentă (chirie de bunuri imobiliare)

Venituri din drepturi de autor

Alte venituri printre care se numără și venituri din tranzacții private, pensii alimentare

În opinia mea veniturile din pensii alimentare nu ar trebui impozitate.

Pentru primele două categorii calculul impozitului pe venit se realizează după metoda comparării valorii nete (net worth comparison method) conform căreia venitul impozabile este diferența dintre valoarea netă a activelor la sfârșitul anului financiar și cea de la sfârșitul anului anterior.

Metoda generală care se aplică pentru următoarele forme de venituri este metoda pe venitul net (net income method) care este similară cu metoda noastră de de taxare adică veniturile obținute minus cheltuielile efectuate pentru realizare veniturilor.

Venitul salarial reprezintă ca la noi orice câștig de bani în natură primit de la angajator pentru munca efectuată . Angajatorul trebuie să rețină impozitul pentrusalariu, majorat cu o taxă de solidaritate și contribuțiile sociale acesta fiind obligat să le vireze către fondurile bugetare.

Câștigul de muncă suplimentar este de regulă impozabil dar câștigul realizat pentru muncă suplimentară efectuată duminica și în timpul nopții nu este impozabil dacă este plătit în completarea salariului de bază și nu depășește anumite procente prestabilite.

Se pot deduce din impozitul pe salariu următoarele cheltuieli:

Contribuțiile la asociațiile profesionale și comerciale

Cheltuielile ocazionale de menținere a două gospodării limitate la o perioadă de doi ani dacă locul de muncă nu se schimbă

Cheltuieli pentru unele haine de lucru dacă este cazul

Beneficiile în natură primite de angajat sunt tratate ca venit din angajare și evaluate la valoare de piață incizând taxa pe valoare adăugată .

Cota de impozitare ia salariului în Germania se realizează pe două criterii

1. Importanța muncii făcute

2 situația familială a angajatului.

Având în vedere primul criteriu impozitul este unul progresiv și pleacă de la 15 %.

Persoanele care au un venit mai mic de 7664 Euro anual plătesc rate de 15 % care se aplică tuturor veniturilor anuale această clasă de impozare se mai numește și Eingangsteuersatz sau rața minimă de impozitare.

În Germania se aplică următoarele cote de impozitare conform dadelori de pe europa.eu :

Următoarea cotă de impozitare este între 15% – 23,97% și se aplică persoanelor care au un venit între 12740 euro și 52151 euro.

Penultima cota de impozitare este între 23,97-42,00 și se aplică persoanele care câștigă între 12 740 euro și 52 151

Ultima cota de impozitare este de 45 % și se aplică persoanelor care realizează un venit de peste 52 151.

Dacă lom în considerare al doilea criteriu și anume familia cotele de impozitare sunt diferite și anume:

Până la 15 329 euro anual cota de impozitare este 0

Între 15 330 – 25 479 cota de impozitare este de 15% – 23,97

Între 25 480 -104 303 cota de impozitare este de 23,97 – 42 %

Peste 104 303 venitul se impozitează cu o cotă de 42 %

Pentru al doilea criteriu s-au stabilit șase clase de impozitare care diferă în funcție de situația fiecărei familii și anume:

Clasa I este clasă pentru persoanele necăsătorite

Clasa ÎI este clasa de impozitare pentru angajații care cresc singuri unul sau mai mulți copii

Clasa III este clasa de impozitare avantajoasă pentru angajații căsătoriți cu copii, partenerul urmând să fie clasificat în clasa V de impozitare, (de obicei clasa 3 se stabilește pentru soțul cu veniturile mai mari, acolo unde exista diferențe majore între venituri)

Clasa IV este pentru angajații căsătoriți, fiind perfect identică cu clasa I, dar în cazul acesta și partenerul obține clasa IV,

e) Clasa V este clasa de impozitare dezavantajoasă pentru căsătoriți în cazul în care partenerul se află în clasa III,

f) Clasa VI este clasa de impozitare pentru angajații care oțin mai mult de un salariu brut peste 400 de euro lunar .

O suprataxă de solidaritate de 5,5% se aplică asupra impozitului calculat după algoritmul de mai sus .

Asigurarea de sănătate -(aproximativ 14,4% din salariul brut)- se plătește 50 la sută de către angajator și 50 la sută de către angajat;

Asigurarea de îngrijire -(1,7% din salariul brut), respectiv 1,95% dacă angajatul are cel puțin 24 de ani și nu are copil –

Asigurarea pentru șomaj – (6,5% din salariul brut) se plătește 50 la sută de către angajator și 50 la sută de către angajat;

Asigurarea pentru pensie -Rentenversicherung- (19,5% din salariul brut) se plătește 50 la sută de către angajator și 50 la sută de către angajat;

2.2.2.2.Impozit pe profit în Germania

L rată a impozitului pe profit este de 29,58%. În general, rata de impozit pe profit pentru corporații includ impozitul pe profit la o rată de 15%, suprataxa de solidaritate la o rată de 0.825% (5,5% din impozitul pe profit), precum și taxa de comerțul local. Impozitul pe comerțul local variază în general între 7% și 17,15%, presupunând un multiplicator municipiu (Hebesatz) variind în mod normal, de la 200% la 490% (coeficientul mediu pentru 2012 a fost de 39%). Impozitul pe comerțul local nu este deductibilă ca o cheltuială de afaceri

2.2.2.3.Taxa pe valoare adăugată Germania

Ca o taxă de consum, TVA-ul este conceput astfel încât să cadă pe cheltuielile finale de consum. Cu toate acestea, ar fi imposibilă punct de vedere tehnic de a colecta TVA-ului de la consumator, și, prin urmare , obligații fiscale acordă antreprenorilor care realizează o cifră de afaceri impozabilă (sau , în cadrul sistemului de taxare inversă, pentru antreprenorii care primesc bunuri sau servicii). Acestea sunt la rândul lor obligate să treacă pe TVA destinatarului de bunuri sau servicii prin includerea ei în prețul pe care îl percepe. Antreprenorii vor indica în mod frecvent acest lucru prin care arată cantitatea de TVA separat pe facturile lor de cifra de afaceri impozabilă. Pe facturile la alți antreprenori și persoane juridice sunt, de fapt, obligația de a arăta valoarea taxei separat. Același lucru se aplică în cazul livrărilor impozabile în baza unui contract de muncă și materiale sau a altor consumabile în legătură cu un element de proprietăți imobiliare. TVA este clasificat ca un impozit indirect, având în vedere faptul că acesta este colectat de la consumator prin intermediul antreprenor

Taxa pe valoare adăugată în Germania este diferențiată, taxa standard este de 19% iar taxa redusă este de 7 % și se aplică pentru: cazarea la hotel, restaurant, cărți transport public, produse alimentare .

2.3.Fiscalitatea în Italia

2.3.1.Impozitul pe Venit

Italia o altă țară dezvoltată din sudul Europei are de asemenea un sistem de taxare progresiv calculat pe venitul anual obținut de o persoană după cum este prezentat în tabelul de mai jos .

Venitul total anual este venitul net obținut , acesta conține :

-Pentru rezidenți , venituri la nivel mondial ; pentru non=rezidenți , doar veniturile italiană;

-venituri împrumutate astfel de persoane , ca urmare a relațiilor de familie ;

-venituri împrumutate astfel de persoane , ca urmare a relațiilor de familie ;

-venituri împrumutate astfel de persoane , ca urmare a relațiilor de familie ;

Tab 2.3 Cotele de impozitare a impozitului pe venit în Italia

2.3.2Impozitul pe profit

Impozitul pe profit în Italia se împarte în două taxă numită IRES care este o un impozit pe profit pentru firme și IRAP o taxă de producție regională .

Cota de impozitare în Italia este de 27,5% IRES și 3,9% IRAP .

Pentru firmele care se ocupă cu extragerea sau rafinarea de gaze naturale se petro sau producția de energie electrică se mai adaugă o creștere de 6,5% la IFES .

IRES

Baza impozabilă IRES se determină în conformitate cu principiul impozitării la nivel mondial , care prevede că , indiferent de locație / jurisdicția în care se produce venitul , în mîsura în care venitul este atribuită în mod legal la o entitate rezidentă italian , veniturile sunt impozitate în Italia . IRES se plătește pe venitul total net rapoarte în situațiile financiare nerezidente sunt impozitate numai pe venitul italian sursă .

IRAP

Există diferite metode de calcul pentru baza de impozitare IRAP , în funcție de natura activității desfășurate de către contribuabil . Costul forței de muncă (cu excepții limitate),provizioane pentru datorii și riscurilor , precum și elemente extraodinare nu pot fi luate în considerare la stabilirea bazei impozabile IRAP.

Taxa pe valoare adăugată în Italia este diferențiată cota de standard este de 22% , dar se aplică și cote reduse pentru următoarele :

-4 % : lapte produse lactate ambalate pentru vânzare cu amănuntul ;unt ; brânzeturi și produse lactate ; becuri ; tuberculi ; flori ; legume ; leguminoase ; de fructe ; condimente ; cereale ; fructe oleginoase ;semințe ; sfeclă de zahăr : roșcove ; paie ; furaje ; răchită , restie , sorg ,alge , ulei de măsline; mustului de struguri; cidru; oțet de vin; tutun; în; ramie prime; bumbac; cânepă;

-7% animale vii din specia bovină.

-7,3%: cai, măgari, catâri; trăi porcine, ovine și caprine; iepuri, iepuri de câmp, fazani și alte animale vii pentru alimentația umană; albine și viermi de mătase.

-8,3%: carne, cu excepția cărnii de pasăre.

-8,5%: carne de pasăre.

  -8,8%: lapte lactate necondiționate pentru vânzarea cu amănuntul; ouă; miere; ceară de albine; gogoși de viermi de mătase; lână.

-12,3%:vinuri , cu excepția vinurilor fortificate