Caracteristicile Schizofreniei

CAPITOLUL I . CARACTERISTICILE SCHIZOFRENIEI

Introducere

Am ales acesta tema pentru că am fost pasionată de felul omului de a gândi și de a reacționa în situații de criză. Schizofrenia este foarte des întâlnită și în spitale . Am fost foarte fascinată de acest subiect pentru că am avut mulți pacienți în practică cu această boală și am descoperit multe lucruri interesante .

Am avut ocazia de a vorbi cu pacienți cu mai multe tipuri de schizofrenie, dar mai ales cu schizofrenie maniacală și schizofrenie afectva. Am observat că în spital sunt mai multe femei cu schizofrenie maniacală și mai mulți bărbați cu schizofrenie afectivă.

După părerea mea schizofrenia este un grup de tulburări psihice care sunt caracterizate prin dezorientare severă a personalității, distorsiune a realității și inabilitate de a trăi viața de zi cu zi.

Am descoperit că bărbații se închid în ei înșiși de aceea forma afectiva a schizofreniei iar femeile au forma maniacala a schizofreniei pentru că se exteriorizează mai mult .

Mi-a făcut plăcere să mă documentez pentru această temă de dizertație pentru că îmi face plăcere să ajut persoanele care au într-adevăr nevoie de ajutor.

Capitolul II Cadrurul teoretic. Delimitări conceptuale

2.1Definirea schizofreniei

Schizofrenia se caracterizează printr-un grup de tulburări mentale care au un debut în adolescență sau la adultul tânăr. Termenul de schizofrenie vine de la: schizein – scindare, frenos – minte Schizofrenia are o prevalență egală la ambele sexe, de 0,1-1% din populație. Vârsta de debut diferă la cele două sexe, astfel la pacienții de sex masculin debutează între 15-25 de ani și are o evoluție și un prognostic mai rezervat, iar la femei debutează mai tardiv, 25-35 de ani și are o evoluție mai bună. Debutul schizofreniei înainte de 10 ani și după 50 de ani este foarte rar. Speranța de viață a unui schizofrenic este de 55 ani.

Repartiția pe etnii este omogenă. Un factor de vulnerabilitate este emigrarea, stresul fiind un factor de risc pentru schizofrenie.

Pacienții cu schizofrenie comit deseori suicid. Aproximativ 50% din pacienți au tentativă de suicid cel puțin o dată în viață, în măsură egală femeile și bărbații. Factorii de risc pentru suicid sunt:

vârsta tânără la debut

prezența simptomelor depresive

pacienți cu studii superioare; aceștia realizează gravitatea bolii și văd suicidul ca o alternativă rezonabilă.

Pacienții cu schizofrenie sunt mai predispuși la boli somatice și la accidente decât populația generală. Schizofrenia a fost descrisă la toate clasele socio-economice, dar mai ales la pacienți cu un nivel socioeconomic scăzut. Această observație se bazează pe 2 alternative:

– fie că pacienții afectați de această boală suferă un declin al performanțelor profesionale și sociale.

– fie că pacienții cu un nivel socioeconomic scăzut sunt afectați de stres care este un factor predispozant pentru schizofrenie. Psihiatrul elvețian Eugen Bleuler introduce în anul 1911 termenul de schizofrenie.Boala apare în toate culturile, afectează aproape 1% din populație și constituie o proporție însemnată în cadrul bolilor mentale.

Diagnosticul schizofreniei se realizează pe baza simptomelor clinice care trebuie să fie prezente cel puțin 1 lună de zile. Perioada de remisiune trebuie să fie de minim 6 luni și obligatoriu să fie însoțită de un declin al performanțelor profesionale și sociale.

Simptomele care determină tabloul clinic:

Asociații însolite – tulburări calitative în productivitatea gândirii – idei bizare care izbucnesc brutal fără să aibă legătură cu contextul. Se observă o lipsă a conexiunilor între propoziții care determină deraierea gândirii de la cursul ei normal. În forme severe, coerența gândirii este pierdută astfel încât cele rostite sunt amestecate de-a valma (salată de cuvinte). Tulburările formale ale gândirii sunt considerate patognomonice pentru schizofrenie. Poate exista o lentoare a ritmului ideativ cu perioade de latență între întrebare și răspuns sau chiar situații în care pacientul nu răspunde. ( Kaplan & Sadock,2001)

2.1.1 Simptome

Halucinații – tuburări de percepție – nu sunt necesare pentru diagnosticul de S. Halucinațiile sunt de obicei auditive, halucinații imperative – ele pot fi sub formă de voci la persoana a II-a, ce se adresează pacientului, îi dă comenzi cărora nu se poate abține – pacientul poate să comită acte de hetero sau autoagresiune – !!!urgență psihiatrică – pot avea repercusiuni medicolegale. Halucinațiile auditive pot fi și comentative, voci la persoana a III-a, ele discută subiectul.

Mai pot fi halucinații auditive în care pacientul își aude gândurile cu voce tare, „sonorizarea gândirii”.

Halucinațiile pot fi vizuale, tactile (haptice), olfactive, gustative sau somatice când apar la nivelul organelor interne. Bolnavii le descriu sub forma existenței unei ființe în corp, a schimbării poziției unor organe sau chiar a dispariției acestora, sau cel mai adesea la nivelul organelor genitale – „senzație de viol la distanță”.

Idei delirante – tulburări de fond ale gândirii. Cele mai frecvente sunt ideile delirante de persecuție, dar pot fi prezente și idei mistice, hipocondriace, de filiație, de relație, de inserție, sau de sustragere a gândurilor.

Tulburările de limbaj reflectă adesea o tulburare de gândire subiacentă. Astfel, limbajul este dezorganizat, poate să apară polilalia, când pacientul vorbește mult, dar incoerent, sare de la o idee la alta, fugă de idei.

Tulburările activității motorii – sunt reprezentate de lentoarea psihomotorie sau chiar catatonie, sau de agitație sau de comportament bizar, inadecvat care este determinat de tulburările halucinatorii. Stuporul poate fi prezent și pacientul este imobil, mut și nu comunică în nici un fel deși este pe deplin conștient. Stuporul se poate transforma, uneori rapid, într-o stare de agitație, de activitate motorie necontrolată – raptus.

Mai pot fi prezente tulburări calitative ale activității motorii, cum sunt manierismele, stereotipiile.

Tulburări de voință – abulia – lipsă de impuls și inițiativă – este marker al formei negative de boală.

Tulburări de comunicare – ținuta devine dezordonată, neîngrijită, îmbrăcămintea poate fi în stare de igienă precară, părul neîngrijit. Mai poate fi rafinată sau excentrică. Mimica poate fi imobilă timp îndelungat, în stări catatone sau mișcările mușchilor feței pot fi rapide, exagerate, când bolnavii grimasează și sunt agitați. Uneori putem observa trecerea bruscă a expresiei feței de la indiferență la un râs bizar, inadecvat – „surâsul schizofrenicului”.

Privirea – deseori la schizofrenici privirea este ruptă de realitate, el privește în gol, evită să se iute în ochii examinatorului. Alteori privirea este speriată din cauza trăirilor halucinatorii.

Pacientul nu are conștiința bolii, el nu recunoaște că este bolnav.(Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder,1994)

2.1.2 Definiție a schizofreniei paranoide și schizofreinei afective

Schizofrenia paranoida:
Această formă de schizofrenie este caracterizată de delire nesistematizate primare urmate de interpretări delirante cu caracter bizar de cele mai multe ori însoțite de halucinații auditive, tulburări de comportament, mergând până la agitație și agresivitate extremă.
Ideile delirante pot fi multiple însă, de regulă, sunt organizate în jurul unei teme coerente.
Temele de persecuție pot determina un comportament suicidar, iar combinarea ideilor delirante de persecuție și de grandoare cu furia poate predispune individul la violență. 
Debutul acestui tip de schizofrenie este mai tardiv fata de debutul celorlalte tipuri de schizofrenie, situat în jurul vârstei de 28-30 ani la persoanele care nu au avut probleme premorbide.
Prognosticul este mai bun, putând exista relații interpersonale formale sau extrem de intense, cu funcționare satisfăcătoare familiala și socială.(Florin Tudose, Cătălina Tudose, Letiția Dobranici ,2002)

Tulburarea schizoafectiva

Tulburarea schizoafectiva este o afecțiune care combina simptome ale schizofreniei și simptome dispoziționale (afective), depresive. Tulburarea schizo-afectivă are că principală trăsătură prezența, în același timp, a simptomelor fazei active și a unei dispoziții depresive sau euforice pe o perioadă semnificativă din intervalul de timp în care pacientul experimentează boala.( Kaplan & Sadock , 2001) Tulburarea schizoafectivă (abreviat care este o tulburare mintală caracterizată prin gândire anormală proceseși emoții dereglementate. Diagnosticul se face atunci când pacientul are caracteristici atât schizofrenie și o tulburare bipolară, fie starea de spirit tulburare sau depresie, dar nu corespunde strict criteriile de diagnostic pentru fiecare singur Tipul bipolar se distinge prin simptome de mânie, hipomanie, sau episod mixt.; tipul depresive cu simptome de depresie doar. Simptomele comune ale tulburări includ halucinații, iluzii paranoide, și vorbire dezorganizată și gândire. Debutul simptomelor începe de obicei la vârsta adultă tineri, în prezent, cu o durată de viață incertă prevalență deoarece tulburare a fost redefinit, dar DSM-IV estimările prevalenței au fost mai mici de 1 la sută din populație, în intervalul de 0,5 până la 0,8 la sută. Diagnosticul se bazează pe comportamentul observat și pacientului raportat experiențe.( Kaplan & Sadock,2001)

Genetică, neurobiologie, precoce și de mediu actuale, de comportament, sociale, și componentele experiențiale par a fi factori importanți care contribuie; unele medicamente de agrement și baza de prescripție poate provoca sau agrava simptomele. Nici un motiv organic izolat a fost găsit, dar există dovezi detaliate pentru anomalii în metabolismul tetrahydrobiopterin (BH4), dopamina, iar acidul glutamic la persoanele cu schizofrenie, tulburări de dispoziție psihotice, și tulburarea schizoafectivă. Persoanele cu tulburare schizoafectivă sunt susceptibile de a avea condiții de co-apar, inclusiv tulburări de anxietate și tulburări de consumul de substanțe. Probleme sociale, cum ar fi șomajul pe termen lung, sărăcia și lipsa de adăpost sunt comune. Speranța medie de viață a persoanelor cu tulburare este mai scurtă decât cei fără ea, din cauza problemelor de sănătate fizică a crescut de la o lipsă de comportamente de sănătate, inclusiv promovarea unui stil de viață sedentar, și o rată de sinucidere mai mare.( Lewis DA, Lieberman JA,2000)

2.1.3 Evoluția schizofreiniei timpurii până în prezent

Terapie de șoc cu insulină sau terapia comă insulină (TIC) a fost o formă de tratament psihiatric, în care pacienții au fost în mod repetat injectat cu doze mari de insulină pentru a produce comă de zi cu zi timp de câteva săptămâni. A fost introdus în 1927 de către psihiatrul austriac-american Manfred Sakel și utilizate pe scară largă în anii 1940 și 1950, în principal pentru schizofrenie, înainte de a cădea în dizgrația și fiind înlocuit de medicamentele neuroleptice în anii 1960. A fost una dintre o serie de tratamente fizice introduse în psihiatrie în primele patru decenii ale secolului XX. Acestea au inclus terapiile convulsive (cardiazol / terapie Metrazol și terapie electroșocuri), cu terapie adâncă de somn . Terapia comă insulina și terapiile convulsive sunt denumite colectiv terapii de șoc.( Neustatter WL,224)

Bolile schizofrenice există de când lumea, vin pe nesimțite, ne iau încet în primire, ne schimbă, ne modifică, ne călăresc logica și ne răpesc încetul cu încetul voința. Până astăzi s-a păstrat ideea că schizofrenicii ar fi  „posedați de cel necurat” și, până la urmă, nu se știe dacă nu este o fărâmă de adevăr în acest mod de exprimare. „ Ceva intră” în mintea acelui bolnav, chiar dacă oamenii de știință reduc totul la o dereglare a schimburilor de informație la nivel de neuron, la modificări chimice, impulsuri, energie. Corpul nu se schimbă la această boală și mintea omului  este încă un „tărâm necunoscut” pentru noi, ca să-i putem  „vedea” contururile și să apreciem modificările.( Frank, LR (2002). 

Viața reușește să ne surprindă mereu, că o fi azi, că o fi mâine, că o fi abia anul viitor. Cândva își primește fiecare felia din tortul dulce amar de surprize al vieții.Un diagnostic de boală incurabilă, este, fără discuție, un șoc cumplit, dar greul vine după aceea. Să poți recunoaște deschis acest lucru, să accepți sentința vieții denotă tărie sufletească și oare- cine mai este tare în ziua de azi?Bolile psihice sunt „surprizele cele mai neplăcute”, deși  sunt tipice vremurilor în care trăim. În societatea noastră, oricât de moderni ne credem, bolile psihice sunt încă tratate cu rușine și neînțelegere. Se vorbește în șoaptă despre vecina internată la „ nebuni”, se încearcă explicații „cu mănuși” din partea familiei, toată lumea își imaginează că știe despre ce este vorba și este de comun acord, că mare pacoste a căzut pe capul acelui om.( Sartorius, N. 1997)

În ziua de astăzi exista noi tratamente . Un nou tratament în schizofrenie, boala care afectează 80.000 de români și 1% din populația lumii, reprezintă un progres semnificativ pentru pacienți, medici și asistenți, oferind o alternativă comodă și mai puțin invazivă, întrucât medicamentul este injectat în braț, spune doctorul Dan Prelipceanu.

"Introducerea formei cu administrare în mușchiul deltoid (braț) a medicamentul (rispolept constă) face că tratamentul să devină mult mai prietenos. În reprezentarea pacientului, medicamentul devine comparabil cu un banal vaccin, ceea ce este un element în plus de creștere a aderenței la tratament", arată profesorul universitar doctor Dan Prelipceanu, într-un comunicat de presă remis, joi.

Lipsa aderenței la tratament reprezintă unul dintre cele mai provocatoare aspecte în schizofrenie, în condițiile în care majoritatea pacienților întrerup tratamentul în primul an și, ca urmare, boala se agravează și este necesară reinternarea, a precizat medicul. (Andreasen N.C. et al.1994)

"Administrarea în deltoid (braț) aduce o mai mare ușurință în administrare; flexibilitatea opțiunii pacientului privind locul injecției în condițiile unei eficacități terapeutice echivalente este însoțită de o posibilă reducere a stigmei asociate cu vechile tratamente. Aceste aspecte noi se adaugă calităților deja cunoscute ale preparatului – riscul mai mic al recăderilor prin asigurarea unui tratament cu acțiune prelungită, tradus prin scăderea numărului de internări în spital și scăderea costurilor totale de îngrijire a bolii precum și șansa unei funcționări mai bune"(Știința și sănătate ,2011)

2.2 Factorii influențatori ai schizofreniei

Factori etiologici

precoce – factori genetici

– complicații obstetricale, infecții în primele luni de sarcină

tardivi – diverse evenimente de viață

– abuz de droguri – consumul de canabis până la 18 ani determină un risc de apariție a S de până la 6 ori mai mare.

Factori genetici

Se spune că ar exista o anumită predispoziție genetică demonstrată prin studii pe copii adoptați. Astfel, copiii din părinți schizofrenici crescuți de părinți sănătoși s-au îmbolnăvit mai mulți de S decât copiii din părinți sănătoși crescuți de părinți schizofrenici. (Blaker D., Psychiatric,2005)

Factori biologici

Teorii care susțin substratul lezional – leziuni la nivelul cortexului prefrontal, sistemului limbic și ganglionilor bazali. Imageria cerebrală la pacienți cu schizofrenie și examenul neuropatologic postmortem a arătat că sistemul limbic poate fi prima zonă afectată în schizofrenie, iar hipocampul este mai mic la pacienții care prezintă schizofrenie.

Se încearcă identificarea N-acetil-aspartatului care este o substanță specifică neuronilor. Dacă N-acetil-aspartatul este scăzut la nivelul cortexului prefrontal, poate fi un marker al bolii manifeste, dar nu are nici o valoare predictivă. Dacă N-acetil-aspartatul este identificat la nivelul hipocampului, acesta este un indicator al riscului de boală. (Hollander E., Simeon,2008)

Factori neurologici

Vizeză constatările privind creșterea ventriculilor laterali și scăderea volumului cerebral, deci natură organică a bolii.

Factori neuropatologici

Factorii neuropatologici care constă în scăderea numărului de neuroni față de celulele gliale, constatate la bolnavii schizofreni.

Factorii neurochimici

Vizează catecolaminele cerebrale (dopamina, serotonină, norepinefrina). Schizofrenia rezultă în urma unei cantități crescute de Dopamină (se bazează pe acțiunea antipsihoticelor care sunt antagoniști ai receptorilor dopaminergici, participă la efectele de blocare a dopaminei). Există 5 tipuri de receptori dopaminergici: D1, D2, D3, D4, D5. Receptorii D1 și D5 sunt caracteristici S cu simptome negative, iar D2, D3, D4 schizofreniei cu simptome pozitive (cu delir și halucinații). Amfetamina eliberează dopamină în sinapse. Dopamina induce la unii oameni normali o tulburare ce nu poate fi deosebită de schizofrenie, iar la pacienții cu S înrăutățește simptomele.

Factorii social-culturali

Se referă la familia în care crește copilul. În această familie este descrisă „mama schizofrenogenă” care este o persoană supraprotectivă sau din contră o mamă distantă, rejectantă. Această mamă supraprotectivă poate determina de foarte multe ori recăderile pacienților pentru că se implică emoțional inutil. Se referă la mediul social și elementele de presiune; astfel imigranții au un risc cu 26% mai crescut pentru S din cauza presiunilor la care sunt supuși, a discriminării și a stresului adaptativ. (Neuropsychiatry and Clinical Neurosciences, 2002.)

Factori de mediu

Factorii de mediu care au fost corelați cu schizofrenia sunt: 
– consumul de canabis 
– infecțiile din timpul sarcini și malnutriția în timpul sarcinii 
– complicațiile la naștere 
– nașterea în sezonul rece. (ElaineWalker, Lisa Kestler, Annie Bollini,2004)

2.2.1 Tipuri de schizofrenie

Forme clinice de schizofrenie:

1. Schizofrenia paranoida

2. Schizofrenia hebefrenică (dezorganizată)

3. Schizofrenia catatona

4. Schizofrenia nediferențiată

5. Schizofrenia reziduală

Schizofrenie – tipologie

Schizofrenia variază de la ușoară la severă. Unii pacienți pot fi capabili să trăiască bine în viața de fiecare zi, în timp ce alții au nevoie de îngrijiri intensive, specializate. În unele cazuri, simptomele schizofreniei par să apară brusc. În alte cazuri aceste simptome se dezvolta treptat, de-a lungul mai multor luni, și pot să nu fie observate de la început.

În timp, devine dificil pentru pacient să trăiască normal. Îi va fi imposibil să meargă la școală sau la serviciu. Pot apare probleme relaționale, parțial datorită dificultăților pe care le are pacientul de a decodifica corect mesajele sau emoțiile celorlalți. Își poate pierde interesul pentru activități care în trecut îi făceau plăcere. Poate deveni neliniștit sau agitat sau să cadă într-o stare asemănătoare transei și să nu mai răspundă celor din jur.

Există mai multe tipuri de schizofrenie. De exemplu, pacienții care au  impresia că sunt persecutați sunt catalogați ca suferind de "schizofrenieparanoida"; pacienții care sunt incoerenți dar care nu au iluzii sunt incluși în categoria de "schizofrenie dezorganizată". Forma cea mai debilitanta de schizofrenie este schizofrenia "negativă": pacienții cu această formă de boala sunt lipsiți de inițiativă, motivație, interes social, incapabili să se bucure și să reacționeze afectiv. Întrucât schizofrenia diferă de la un pacient la altul ca intensitate, severitate și frecvența a episoadelor psihotice sau reziduale, mulți specialiști folosesc termenul de "schizofrenie" pentru a descrie un spectru de boli cu gravitate variabilă.

Schizofrenia paranoida
Această formă de schizofrenie este caracterizată de delire nesistematizate primare urmate de interpretări delirante cu caracter bizar de cele mai multe ori însoțite de halucinații auditive, tulburări de comportament, mergând până la agitație și agresivitate extremă.
Ideile delirante pot fi multiple însă, de regulă, sunt organizate în jurul unei teme coerente.
Temele de persecuție pot determina un comportament suicidar, iar combinarea ideilor delirante de persecuție și de grandoare cu furia poate predispune individul la violență.
Debutul acestui tip de schizofrenie este mai tardiv fata de debutul celorlalte tipuri de schizofrenie, situat în jurul vârstei de 28-30 ani la persoanele care nu au avut probleme premorbide.
Prognosticul este mai bun, putând exista relații interpersonale formale sau extrem de intense, cu funcționare satisfăcătoare familiala și socială. (Mackimon R.A., Yudofski S.C. 1986)

Schizofrenie dezorganizată (hebefrenica)
Descrisă inițial ca o dementiere precoce, această formă de schizofrenieeste însoțită adesea de tulburări afective de tip maniacal care se instalează în perioada pubertății și se caracterizează mai ales prin simptome caracteristice vârstei: afectare, expresii mimice patetice, tendința la obraznicii puerile, caricaturale iar pe de altă parte, precocitate, înclinare spre preocupările înalte și abstracte.
Tulburările de gândire, vorbire, comportament și afectivitate sunt obișnuite; gândirea este în mod obișnuit afectată, tulburările ajungând la dezorganizarea totală, în conținutul gândirii sunt prezente delire, deseori cu conținut hipocondriac, pe tema masturbării, menstruației; totodată, exista și tulburări de tip halucinator la care pacientul asista pasiv sau se amuză pe seama lor.
Sunt tipice pentru hebefrenie puerilismul, aspectul prostesc, stupiditatea, fenomene disociative ale gândirii, asociațiile de idei, jocuri de cuvinte, râsul nemotivat, regresiune afectivă, irascibilitate, euforie, stări depresiv-anxioase.
Această formă a schizofreniei se caracterizează printr-o evoluție mai puțin favorabilă cu tendința spre dementiere profundă cu tocire afectivă, comportament nerod și incoerenta accentuată a gândirii.(

Schizofrenia catatonică
În această formă de schizofrenie predomina simptomele psihomotorii de tip cataton, cu imobilitate motorie, activitate motorie excesivă, negativism extrem, mutism, bizarerii ale mișcărilor voluntare, ecolalie și ecopraxie.
Ecolalie=repetarea cuvintelor interlocutorului
Ecopraxie=reacție patologică de imitare automată a gesturilor și acțiunilor cuiva.
Din această formă a schizofreniei fac parte doar cazurile care evoluează pe fondul conștiinței clare și apare deobicei după o perioadă prodromală îndelungată (cu astenie, hipocondrie, tendința la închidere în sine, depresie sau apatie și sărăcire afectivă), boala începe cel mai frecvent cu agitație psihomotorie după care urmează nemijlocit stuporul catatonic.
Simptomele catatonice dispar în timpul somnului.
În timpul stuporului sau excitației catatonice severe poate fi nevoie de asistență medicală pentru a se evitată autovătămarea sau vătămarea altora, malnutriția sau hiperpirexia (temperatura crescută).
Simptomele catatonice pot apare și în alte forme ale schizofreniei, în alte tulburări psihotice, sau chiar boli organice, de exemplu, în encefalite, tumori de lob frontal, tulburări metabolice (porfirie).( Podea Delia, 2005. )

Schizofrenia reziduală
Diagnosticul se pune atunci când a existat cel puțin un episod de schizofrenie, dar tabloul clinic actual nu prezintă simptome psihotice pozitive proeminente (idei delirante, halucinații, limbaj sau comportament dezorganizat)

Crow (1980) divide schizofrenia în 2 tipuri:

Tipul I – productiv, schizofrenia cu simptome pozitive cum sunt iluziile și halucinațiile.

Tipul ÎI – negativ, schizofrenia cu simptome negative cum sunt afectivitate plată, abulie, tulburări de comunicare.( Zăvoi R., Udristoiu T., Marinescu D.,2007)

3.1 Diferențele dintre genuri

Diferențe între Schizofrenia la bărbați și femei

Iluzile și halucinatile sunt cele mai bine cunoscute și,proeminente simptome de schizofrenie, dar mai sunt și alte simptome mai subtile, cum ar fi deficite cognitive.Deficitele cognitive reprezintă nu prezintă o problemă cu modul în care o persoană este în stare să gândească.

În cazul cu schizofrenie la bărbați, ei tind să sufere mai mult cu următoarele simptome:

-lipsa de voință și energie direcționată; un sentiment extraordinar de inerție

-incapacitatea de a planifica și complete lucruri

-luarea deciziilor

Bărbații cu schizofrenie pot reacționa mai puțin pozitiv la medicamente.

Deoarece simptomele de schizofrenie la femei sunt mai puțin severe, femeile sunt mai susceptibile.

Bărbații tind să aibă mai multe probleme cu șomajul și lipsa de adăpost.

Schizofrenia este mult mai probabil la femeile care au fost născuți din mame care au fost expuse la o infecție virală, în timp ce bărbații cu schizofrenie sunt mai susceptibile de a fi născut care este implicat trauma nașterii. De ce există o diferență de gen între acești factori de risc ?

Schizofrenia la bărbați vs schizofrenia la femei este un pic diferită în felul în care prezintă simptome precum dimensiuni creierului. Multe diferențe sunt cunoscute între creierul celor cu schizofrenie și populația generală, dar poate fi, de asemenea, că există diferențe între creierul bărbaților și femeilor cu schizofrenie.(

În mod specific, există o structură numită inferior parietal lobul (IPL), care poate fi organiza cu o cheie. Partea stânga, IPL este implicat în:

-Relații spațiale

-Perceptia vizuală

Pe dreapta, IPL este implicat în:

-Perceperea unde fiecare parte a corpului este în raport cu celelalte

-Lectură expresii faciale sau postura

La voluntarii sănătoși, oamenii au un IPL mai mare și stânga lor este mai mare decât dreptul lor. La femei, reversul este adevărat. (Gorgos C;1995)

La bărbați cu schizofrenie, deși, diferențele de IPL au fost găsite. Bărbații cu schizofrenie au un stânga IPL și mare dreptate mai mici. Ce e mai mult, dimensiunea totală a IPL la bărbații cu schizofrenie este de aproximativ 16% mai mică decât cea a bărbaților sănătoși. Acest lucru poate explica de ce parte a zonelor funcționale IPL sunt afectate negativ în schizophrenia. (MD, T. W., MD, A. A., & MD, C. S,2012)

4.1 Tratamentul pentru schizofrenie

Evoluție:

10-20% – vindecare

80-60% – în pusee

Trebuie început cât mai repede. Medicația de elecție: antipsihotice / neuroleptice. Antipsihotice de prima generație, neuroleptice clasice, tipice, sunt de prima alegere – blochează receptorii D2. Efecte: reduce simptomatologia pozitivă și diminuează excitația și agitația psihomotorie. După modul de acțiune, neurolepticele clasice se împart în:

neuroleptice monopolare, cu efect sedativ – levomepromazina, clorpromazina

neuroleptice bipolare, cu efect stimulant/dezinhibitor la doze scăzute și efect sedativ antipsihotic la doze crescute – tioproperazina, pipotiazina, sulpirid, pimozid. Antipsihotice atipice din a doua generație – antagoniste ale receptorilor dopaminergici (D1, D2, D3, D4, D5), serotoninergici, muscarinici, histaminici. Efecte: reduce simptomatologia pozitivă , negativă, depresiva.( Jonsson H., Hyman A.K.,1984)

Administrarea neurolepticelor se face după „cura neuroleptica”:-

faza de atac (3-8 zile) – se cresc progresiv neurolepticele

faza de menținere (6-8 zile) – apar efectele antipsihotice

faza terapeutică (15-45 zile) – se scade progresiv doza pentru a se stabili doza minimă necesară.

Tratamentul de întreținere este o necesitate (80 % din pacienți recad la întreruperea terapiei după primul episod). Durata tratamentului de întreținere este de min 2 ani după primul episod și de min 5 ani după ultima recădere. (Yudofsky S, Hales R., 2002.)

4.1.3 Terapii psihologice

Tratamentul medicamentos este mult mai eficient în cazul în care este cuplat cu intervenții psihosociale:

Terapia comportamentală – comportamentele dorite sunt întărite pozitiv prin recompensarea lor.

Terapia de grup – se focalizează asupra dezvoltării abilitaților sociale.

Terapie familială – pot să descrească ratele de recădere ale membrului schizofrenic al familiei.

Psihoterapia suportiva – poată să includă sfaturi, reasigurări, educație, oferirea de modele, fixarea de limite și testarea realității.

Antrenarea (pregătirea) abilitaților sociale – încearcă să reducă deficitele abilitaților sociale, cum ar fi contactul vizual necorespunzător, lipsa de relaționare, perceperea inexactă a altora de către bolnav și inadecvarea socială, cu ajutorul unor terapii suportive de tip structural, și, uneori manual, care folosesc teme pentru acasă, benzi video și interpretarea de roluri.

Managementul cazului – ajuta direct la planificarea și obținerea unor beneficii în vederea continuării tratamentului.

Grupuri de sprijin – asociații de sprijin pentru bolnavii mintal furnizează informații, sprijin și educație pentru bolnavi și familiile acestora. (Florin Tudose, Cătălina Tudose, Letiția Dobranici,2002)

4.1.2 Abuz de substanțe

O legătură de cauzalitate clară între consumul de droguri și tulburările de spectru psihotice, inclusiv tulburarea schizoafectivă, a fost greu de dovedit. În cazul specific al orcannabis marijuana, însă, dovezi sprijină o legătură între debutul mai devreme de boala și canabis psihotice utilizare. mai des canabis este folosit, în special în adolescență timpurie, mai multe șanse de o persoană este de a dezvolta o boală psihotice , cu utilizarea frecventă fiind corelate cu dubla riscul de psihoză și tulburarea schizoafectivă. O revizuire Yale 2009 a declarat că la persoanele cu o tulburare psihotică stabilit, canabinoide poate exacerba simptomele, declanșare recidivă, și au consecințe negative asupra cursului bolii. timp ce consumul de canabis este acceptat ca o cauză contributiv de tulburare schizoafectivă de mulți, rămâne controversat, deoarece oamenii nu toți tinerii care folosesc canabis dezvolta mai târziu psihoză, dar cei care nu au un raport crescut cotele de aproximativ 3.

Există dovezi că cele două componente majore în canabinoizi de canabis au diferite efecte: tetrahidrocanabinol (THC), care provoacă o "mare", poate crește tendința de a psihoză; în timp ce cannabidiol (CBD), care nu produce un "mare" și ar putea avea efecte care se neuroprotector, reduce psihoză și au starea de spirit stabilizarea efecte. Canabisul este ridicat fie THC sau CBD, dar nu ambele. tulpini de canabis utilizat pentru a atinge un "mare" conține o mare parte din THC, dar foarte puțin CBD. În schimb, tulpini de canabis care conțin o proporție mare de CBD, dar foarte puțin THC, nu provoacă un "mare". În consecință, din moment ce majoritatea canabis conține o proporție mare de THC, dar foarte puțin CBD, tendința de a crește psihoza este mare.

Aproximativ jumătate din cei cu schizoafective medicamente de uz tulburare sau alcool excesiv. Există dovezi că abuzul de alcool, prin intermediul unui mecanism de surcele poate provoca ocazional dezvoltarea unei substanțe cronica indusă tulburări psihotice, respectiv tulburarea schizoafectivă. Există puține dovezi să sugereze că persoanele psihotice alege medicamente specifice de auto-medicate; există un oarecare sprijin pentru ipoteza pe care le folosesc droguri pentru a face față cu state neplăcute, cum ar fi depresia, anxietatea, plictiseala și singurătatea.

Amfetamina, cocaina, și într-o măsură mai mică de alcool, poate duce la psihoză care prezintă clinic ca psihoză în tulburare schizoafectivă. Este bine înțeles ca daca consumul de cocaină poate duce la metamfetamina sau induse de cocaină psihoza care poate persista chiar și atunci când utilizatorii rămâne abstinent. psihoză poate persista, de asemenea, în timpul abstinență, deși pare să facă acest lucru, la un tarif mai mic, decât atunci când este abuzat indusă de alcool. Deși nu este, în general considerat a fi o cauză a bolii, persoanele cu tulburare schizoafectivă utilizare nicotina la mult rate mai mari decât populația generală. (Henry A. Nasrallah, Schizophrenia Research,2008)

Capitolul III Obiective și Ipoteze

5.1 Obiective

Să măsor diferențele de schizofrenie paranoida între bărbați și femei

Să măsor diferențele de schizofrenie afectivă între bărbați și femei

Să găsesc o relevantă intre schizofrenia paranoida și schizophrenia afectivă

5.1.2 Ipoteze

Exista diferențe semnificative intre schizofrenia paranoida și schizofrenia afectivă.

Exista diferențe între bărbați și femei privind schizofrenia afectivă

Exista diferențe semificative între bărbați și femei privind schizofrenia paranoida

V1 gradul de schizofrenie

V2 rezultatele subiecților

A1 femei

A2 bărbați

IV Metodologia cercetării

Am aplicat în total am aplicat două teste la spitalul de psihiatrie din Arad. Condițiile testului au fost bune. Bărbații și femeile au răspuns de bună voie la toate testele aplicate. Nu am avut dificultăți . Instrumentele folosite au fost creion și hârtie. Testarea a durat aproximativ 30 de minute. Am aplicat testele la două grupuri: treizeci de bărbate și treizeci de femei.

Primul test se numește Szondi care oferă câteva sindroame caracteristice schizofreniei: sindromul disociației și sindromul ,,catatonic’’

Al doilea test este un test de screening pentru schizofrenie care ne arată gradul de schizofrenie.

6.1 Explicarea procedurii

Testul Szondi

Testul Szondi este o reprezintă o exprimare psihologică denumită după creatorul acesteia, de origine ungară, Leopold Szondi, de la Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta, Ungaria. Este un test de personalitate proiectivă, similar cu testul Rorschach. Constă într-o serie de 48 de fotografii diferite, reprezentând figurile unor pacienți bolnavi mintal. Subiectului i se cere să aleagă două imagini care i se par cele mai atractive și două cele mai dezagreabile. Fotografiile alese de subiect reprezintă ipotetic reflecția propriei patologii. Mai departe, Szondi a împărțit rezultatele în 4 categorii:

Sch=grupa ereditar schizofrenică (tipuri catatonice și paranoide);

C=grupa ereditar circulară (maniaco-depresivă);

P=grupa ereditar epileptiformă, paroxismală;

S=grupa ereditară a maladiilor pulsionale de ordin sexual.

Acest test m-a ajutat să identific latura paranoida a schizofreniei și latura afectivă a schizofreniei prin categoriile „SCH” și „C”.

Rezultatele au ieșit diferit pentu bărbați și femei .

Scop : ca să măsoare caracteristicile specifice schizofreniei .

Testul de screening pentru schizofrenie(STEPI)

Autorul testul de screening pentru schizofrenie (STEPI)este creat de Dr Greg Mulhauser. Acest chestionar evaluează sanataea mintală , și a fost evaluată de criteriile de valabilitate în ceea ce priveste sensibilitatea și specificitatea prin comparație cu un interviu clinic structurat pentru DSM (SCID). Acest test este un ajutor pentru orientarea considerată schizofrenie sau în psihoze.

Scorul pentru întrebări 1-10:

• 0 puncte Nu, deloc

• 1 punct Da, ușor

• 4 puncte Da, oarecum sau moderat

• 12 puncte Da, cu siguranță

Aceasta produce un scor maxim total de 156.

Socp : ca să măsoare gradul de schizofrenie .

6.1.2Ghid interviu

Prezentarea cazului

C.C. 61 de ani

Prezintă schizofrenie paranoida. Diagnosticata la internare cu agitație psihomotorie. Motivul internării este neliniștea psihomotorie, suspiciozitate, iritabilitate, idei delirante de persecuție, inversiune afectivă fata de nora, idei de izolare, energie vitală scăzută, tulburări mnezico-prosexice, halucinații auditive elementare (ex. Aud greieri în urechi). Istoricul bolii: pacienta dispensarizată psihiatric prin ambulator de specialitate cu multiple spitalizări (Arad, Timișoara, Gataia). Debutul bolii a fost în anul 1986 la vârsta de 17 ani, prima internare fiind în 1986 ultima în 2011. Se reinterneaza cu bilet de trimitere de la medicul specialist.

Examen psihiatric:

Ținuta vestimentară relativ îngrijită

Igiena corporală păstrată

Orientata

Câmp de conștiință clar

Contact psihic relativ facil

Contact vizual prezent

Expresivitate mimică gestică: expresie tensionată, facies încordat, exprima îngrijorare

Vorbire spontană

Flux vorbire încetinit

Tonalitate scăzută

Discurs spontan

Atenție hipoprosexie

Memorie hipomnezie

Percepție fără halucinații iluzii

Gândire bradipsihia

Dispoziție afectivă: depresiva tristețe

Comportament plâns facial retragere din activități

Voința hipobulie

Instinctualitate : alimentar păstrat, conservare scăzut, gregar scăzut, apărare scăzut

Ritm nictemeral insomnie

Insight prezent.

La externare diagnosticul este schizofrenie paranoida. Tratamentul : haloperidol, romparchin, diazepam, orfiril.

Criterii de diagnostic pentru schizofrenia paranoida

-una sau mai multe idei delirante sau halucinații auditive și vizuale frecvente

-limbajul dezorganizat

-comportament catatonic sau dezorganizat

-efect de aplatizare sau inadecvat

Diagnostic diferențial

La a doua internare a pacienta a fost mai agitate și mai decât la prima internare și acei greiei care îi auzea o nelinișteau și mai tare . Pacienta a renunțat la tratament cât timp a fost externata și a afirmat ca ea de fapt este sănătoasă și nu dorește să fie privită tot timpul de cei din jur . Este suspicioasă și nu dorește ajutorul nimănui . Stare ape parcursul celor 2 luni cât tim a fost externata și a omis tratamentul s-a înrăutăți vizibil.

Interpretarea cazului

Am avut plăcerea să o cunosc pe pacienta C.C în vârstă de 61 de ani în incinta spitalului de psihiatrie unde se desfășoară stagiul clinic pentru masteratul de Psihologie clinică și psihoterapie UvvG.

Pacienta C.C la prima internare a fost mult mai calmă decât la a doua internare . A venit însoțită de salvare . În vizită au venit membrii familiei ei , dar nu o bucură acest fapt . Pacienta a omis să ia tratamentul pentru că i se părea inutil iar în momentul de față este a 6 internare a ei unde face același lucru. Nu dorește să comunice prea mult din cauza suspiciunlor ei.

Recomandări

Pacienta C.C ar trebui să stea internată în spital cel puțin 2 săptămâni pentru a fi sigură că își ia tratamentul medicamentos (haloperidol, romparchin, diazepam, orfiril.) și are nevoie de ședințe psihologice de cel puțin o dată pe săptămână . PAcienta ar trebui să conștientizeze după primele ședințe că are o problemă și că are nevoie de mult ajutor până ajunge pe drumul de funcționare cu boala pe care o are.

Capitolul V Prezentarea rezultatelor

Pentru prelucrările făcute pentru cercetare am folosit programul SPSS 10.00.

Am făcut calculat cu ajutorul programului diferențele dintre genuri cu ajutorul Split file. Am avut rezultate semnificative între bărbați și femei.

Femeile se regăsesc mai mult pe latura paranoida , iar bărbații mai mult pe latura afectivă.

Acest tabel arată vârsta, localitatea, genul subiectilor la care am aplicat testele . Persoanele testate au fost cooperante și au acceptat cu ușurință completarea testelor. Toți cei testați sunt din localitatea Arad.

Grafic V.1

Acest grafic arată initialele femeilor și vârsta lor. Am vrut să arăt în acest grafic până la ce vârstă am testat femeile. Toate femeile au fost de acord să completeze testele date.

Grafic V.2

Acest grafic arată inițialele bărbaților si vârsta lor. Prin acest grafic am arătat vârsta tuturor bărbaților testați. Toți bărbații au completat de bună voie testele date .

Grafic V.3

Aceast grafic reprezinta rezultatele de la testul de screenig. Toti subiectii au raspuns intr-un mod placut fara probleme la acest test .

Grafic V.4

Acest grafic reprezinta rezultatele de la testul Szondi . Toti subiectii au raspuns la toate cerintele mele .

Grafic V.5

Acest grafic reprezinta reprezinta rezultalele de la testul Szondi si testul de Screening a subiectiilor.

Capitolul VI Interpretarea rezultatelor

Grafic V.6

Acest grafic reprezinta rezultatele subiectilor prelucrate in SPSS 10.

Statistics

Tabelul V.1 si V.2 reprezinta rezultalele subiectiilor din prelucrarea datelor din SPSS 10.Statistics

Tabel V.3

Grafic V.7

Acest grafic reprezinta gradul de schizofrenie al subiectilor

Tabel V.9

Tabelele V.8 si V.9 reprezinta rezultatele cifrice ale subiectilor.

Grafic V.8

Graficul V.8 reprezinta diferenta dintre rezultatele femeilor si a barbatilor de la testul Szondi .

Grafic V.9

Graficul V.9 reprezinta difreenta dintre femei si barbati la testul de Screening .

Pentru ca graficele nu sunt simetrice am folosit testul nrparametric Wilcoxon .

Wilcoxon Signed Ranks Test

a screenng < rezultatele subiectilor

b screenng > rezultatele subiectilor

c rezultatele subiectilor = screenng

Test Statistics

Mai sus sunt prezentate rezultatele de la testul neparametric Wilcoxon. Din test pot trage concluzica ca ipotezele mi s-au confirmat . Toate ipotezele se susțin pentru că p<0,05 la toate prelucrările în programul de statistică SPSS 10.00.

Concluzii

Femeile se regasesc mai mult pe latura paranoida , iar barbatii mai mult pe latura afectiva.

Este oraecum un paradox pentru ca se intelege ca barbatul este un stalp de putere , dar aparent barbatii nu se exteriorizeaza la fel de mult ca si femeile . Femeile sunt in multe cazuri mai extrovertite si mai suspicioase. Asta rezulta ca femeile au forma de schizofrenie paranoida , iar barbatii au forma de schizofrenie afectiva.

Toate ipotezele mi s-au confirmat . Toate ipotezele se susțin pentru că p<0,05 la toate prelucrările în programul de statistică SPSS 10.00.

Din prelucrari am constat ca exista diferente intre barbati si femei priviind schizofrenia .Barbatii avand majoritatea scorurile C (tipuri catatonice ) iar femeile SCH (tipui paranoide).

Pentru ca graficele au iesit putin asimetrice am foslosit testul neparametric Wilcoxon . Rezultatele de la testul neparametric Wilcoxon sunt: z=6,737 , p<0,00.

Bibliografie

American Psychiatric Association. Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-IV). APA:Washington DC, 1994

Andreasen N.C. et al.. Regional brain abnormalities in schizofrenia measured with magnetic resonance imaging,1994

Blaker D., Psychiatric rating scales in Kaplan and Sadock's Comprehensive Textbook of Psychiatry, Eight Edition, Lippincott Williams & Wilkins, 2005

Etiology and Course ElaineWalker, Lisa Kestler, Annie Bollini, and Karen M. Hochman, Annu. Rev. Psychol,2004

Florin Tudose, Catalina Tudose, Letitia Dobranici – Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi, Editura Infomedica, 2002

Florin Tudose, Catalina Tudose, Letitia Dobranici – Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi, Editura Infomedica, 2002

Frank, LR (2002). "Psychiatry's Unholy Trinity–Fraud, Fear and Force: a personal account". The Freeman – Ideas on Liberty

Hollander E., Simeon D., Anxiety disorders in Hales RE, Yudofsky SC, Gabbard GO (editors): American Psychiatric Publishing Textbook of Psychiatry, Fifth edition, American Psychiatric Publishing Inc., 2008.

Tratament nou în schizofrenie, boala care afectează 80.000 de români şi 1% din populaţia lumii

Jonsson H., Hyman A.K. Prediction of outcome in schizofrenia. Acta Psychiatr. Scand,1984

Kaplan & Sadock – Manual de buzunar, Psihiatrie clinica, Editia a treia, 2001

Kaplan & Sadock – Manual de buzunar, Psihiatrie clinica, Editia a treia, 2001

Lewis DA, Lieberman JA. Catching up on schizophrenia: natural history and neurobiology. Neuron ,2000.

Mackimon R.A., Yudofski S.C. The Psychiatric Evaluation in Clinical Practice. Lippincott Comp., Philadelphia.,1986

MD, T. W., MD, A. A., & MD, C. S. (n.d.). PsychiatryOnline | American Journal of Psychiatry | The Schizophrenia Prodrome. PsychiatryOnline | The American Journal of Psychiatry | Home . Retrieved January 12, 2012, from http://ajp.psychiatryonline.org/article.aspx?Volume=163&page=376&journalID=13

Neuropsychiatry and Clinical Neurosciences, fourth Edition, American Psychiatric Publishing, 2002.

Neustatter WL (1948) Modern psychiatry in practice. London: 224.

Podea Delia, Dehelean Pompilia, Dehelean Mircea, Psihiatrie Generală – Note de curs, „Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2005.

Sartorius, N. (1997) Fighting schizophrenia and its stigma. A new World Psychiatric Association educational programme. British Journal of Psychiatry

Schizophrenia, “Just the Facts” What we know in 2008. Epidemiology and etiology – Rajiv Tandonș Matcheri S. Keshavan; Henry A. Nasrallah, Schizophrenia Research 102 (2008)

Wallace C.J., Lieberman R.P. Psychiatric rheabilitation, in Treatment of Psychiatric Disorders, 2nd ed. Edit. Gabbard GO, Washington D.C.,1995

Yudofsky S, Hales R., The American Psychiatric Publishing Textbook of Neuropsychiatry and Clinical Neurosciences, fourth Edition, American Psychiatric Publishing, 2002.

Zavoi R., Udristoiu T., Marinescu D., Elemente de psihiatrie medico-legala, Ed. Medicala Universitara, Craiova, 2007.

Gorgos C; Vademecum în psihiatrie, Editura Medicală, București, 1995.

Anexe

Testul Szondi

Testul de Screening

Acest test screening pentru schizofrenie va poate ajuta sa descoperiti daca prezentati simptome asociate cu schizofrenia sau cu alte tulburari mentale. Puteti utiliza rezultatele testului pentru a decide daca veti apela mai departe la un diagnostic si un tratament specializat.
Completati testul avand in vedere comportamentul avut in ultima luna.

Top of Form

1

Vad si aud lucruri pe care ceilalti nu le pot vedea sau auzi.

Deloc

Foarte putin

Uneori

Moderat

Destul de mult

Tot timpul

2

Cred ca ceilalti controleaza modul in care eu gandesc sau ma simt.

Deloc

Foarte putin

Uneori

Moderat

Destul de mult

Tot timpul

3

Nu ma intereseaza niciun fel de activitate.

Deloc

Foarte putin

Uneori

Moderat

Destul de mult

Tot timpul

4

Cred ca am puteri speciale sau magice, pe care ceilalti nu le au.

Deloc

Foarte putin

Uneori

Moderat

Destul de mult

Tot timpul

5

Gandurile mele sunt incetosate si confuze.

Deloc

Foarte putin

Uneori

Moderat

Destul de mult

Tot timpul

6

Am in cap voci de oameni care converseaza cu mine si pe care ceilalti nu le pot auzi.

Deloc

Foarte putin

Uneori

Moderat

Destul de mult

Tot timpul

7

Stiu ca sunt persoane care comploteaza impotriva mea.

Deloc

Foarte putin

Uneori

Moderat

Destul de mult

Tot timpul

8

Prefer sa fiu singur.

Deloc

Foarte putin

Uneori

Moderat

Destul de mult

Tot timpul

9

Fie eu sau ceilalti, cred ca am un comportament anormal. Cateodata par a fi catatonic sau maniac.

Deloc

Foarte putin

Uneori

Moderat

Destul de mult

Tot timpul

10

Cateodata vorbesc cu vocile din capul meu, insa ceilalti cred ca vorbesc singur.

Deloc

Foarte putin

Uneori

Moderat

Destul de mult

Tot timpul