Caracteristicile Pietei Asigurarilor In Romania

CUPRINS

Introducere 2

Capitolul 1. Conceptul de asigurare 4

1.1. Elemente teorietice privind asigurările 4

1.1.1. Definire 4

1.1.2. Clasificarea asigurărilor 5

1.2 Funcțiile asigurărilor 7

1.3. Importanța asigurărilor în activitatea economică 9

1.4. Apariția și evoluția asigurărilor în România 11

Capitolul 2. Caracteristicile pieței asigurărilor în România 15

2.1. Conceptul de piață în asigurări 15

2.2. Caracteristicile și structura pieței asigurărilor 16

2.3. Piața asigurărilor în Uniunea Europeană 20

2.4. Tendințe pe piața asigurărilor 24

Capitolul 3. Studiu de caz : S.C. Asigurare – Reasigurare ASTRA S.A. 36

3.1. Prezentarea generală a firmei 36

3.2. Analiza economico-financiară a firmei 37

3.3 Oferta firmei adaptată condițiilor economice din România 46

Concluzii și propuneri 51

Bibliografie 54

Introducere

Dezvoltarea societății este marcată de efortul și strădania oamenilor pentru propria lor propășire și pentru propria lor apărare în fața unor evenimente care le pot periclita existența și devenirea.

Un aspect esențial în viața și evoluția omului, încă din cele mai vechi timpuri l-a constituit grija față de viitor, teama combinată cu precauție și înțelepciunea cu siguranța unui lucru împlinit.

Viața oamenilor nu este întotdeauna senină. Indiferent câtă grijă se acorda evitării problemelor sau protejării bunurilor niciodată, nimeni nu poate fi sigur de succes. Unele evenimente negative (calamitați ale naturii, accidente, pierderea sau micșorarea capacității de muncă în urma unor boli sau a bătrâneții) implica traume psihice sau pierderi financiare semnificative.

Cu toate acestea, oamenii doresc să se bucure de propriile lor locuințe, să-și conducă autoturismele, să zboare cu avionul, să navigheze fără să se teamă de potențialele probleme care pot apărea. Asigurarea a apărut din nevoia de protecție a omului în fața unor pericole și pentru găsirea soluțiilor adecvate de înlăturare a lor.

Cele mai vechi forme de asigurare sunt  întâlnite încă în antichitate și datează de circa 6500 de ani. Meșteșugarii tăietori de piatră din Egiptul de jos  au constituit un fond de întrajutorare, format anticipat, prin contribuția tuturor pentru acoperirea pagubelor provocate de diverse nenorociri ce loveau membrii colectivității.

Prin anul 650 înainte de Christos, în Grecia antică înțeleptul legislator Solon  a obligat societățile politice și meșteșugărești să constituie un fond comun alimentat prin cotizații lunare, destinat să repare prejudiciile survenite în interiorul grupului. Este cea dintâi asigurare obligatorie care se cunoaște.

Nevoia omului de a se proteja împotriva eventualelor riscuri ce pot apărea în viața de zi cu zi au dus la apariția asigurărilor, iar dezvoltarea acestei ramuri s-a realizat treptat, odată cu evoluția societății.

Asigurarea reprezintă, în general, o protecție financiară pentru pierderile ce pot fi sufe-rite de oameni sau companii, în interacțiunea acestora cu natura și/sau mediul în care își desfa-soara activitatea. Aceasta își propune preluarea respectivelor riscuri, numai sub aspectul lor fi-nanciar, astfel încât o întâmplare nefericită să poată fi depășită fără a genera șocuri majore din acest punct de vedere.

Metodele de asigurare s-au dezvoltat o dată cu nevoile de protecție existente la un moment dat pentru oameni și afacerile acestora. Astfel oamenii de afaceri au înțeles să folosească asigurarea pentru a micșora riscurile ce pot apărea în tranzacțiile comerciale și cele legate de protecția patrimoniului.

Piața asigurărilor reprezintă cadrul organizatoric și metodologic în care au loc totalitatea operațiilor de asigurare și reasigurare, în care cererea de asigurare se întâlnește cu oferta societăților de asigurare, a persoanelor juridice autorizate legal să practice acest tip de activitate.
În România, piața asigurărilor este în plin proces de dezvoltare, iar, odată cu desființarea monopolului statului în această ramură, începând cu 1991,au luat ființă diverse societăți de asigurare, asigurare-reasigurare și societăți de reasigurare ce își desfășoară activitatea în condițiile stabilite de lege.

În prezenta lucrare am abordat, atât din punct de vedere teoretic cât și din punct de vedere practic, evoluția asigurărilor, rolul acestora în susținerea activității economice și caracteristicile pieței asigurărilor în România.

Lucrarea cuprinde 3 capitole, fiecare structurat pe subcapitole reprezentative.

În primul capitol – Conceptul de asigurare, am încercat să dau o definire a asigurărilor. În continuare am clasificat asigurările după mai multe criterii, am pus în evidență funcțiile acestora și nu în ultimul rând am urmărit evoluția lor din momentul apariției în România și până în prezent.

Al doilea capitol – Piața asigurărilor conține, ca parte incipientă, definirea conceptului de piață în asigurări din perspectiva cererii și a ofertei.După aceasta am prezentat caracteristicile și structura pieței asigurărilor .

Din moment ce România este membră a Uniunii Europene mi s-a părut interesant să analizez și aspectele piețe europene unice a asigurărilor și astfel am observat că această piață a avut o evoluție de ansamblu. Piața europeană a fost locul de apariție al asigurărilor moderne și a rămas până în prezent o piață esențială la nivel mondial.

În încheierea capitolului am făcut o scurtă analiză a tendințelor de pe piața asigurărilor atât la nivelul țării noastre, cât și la nivel internațional.

Scopul capitolul 3 – Studiu de caz, constă în evaluarea activității firmei S.C. Asigurare Reasigurare ASTRA S.A., realizarea analizei economico-financiare a firmei și analizarea ofertei în vederea adaptării acesteia la condițiile economice din România.

Pentru realizarea acestui ultim subcapitol am analizat situația economică a României pe o perioadă de 5 ani.În încheiere am redactat câteva propuneri cu privire la rolul de susținere al asigurărilor pentru activitatea economică.

Capitolul 1. Conceptul de asigurare

Elemente teorietice privind asigurările

Definire

Asigurarea este înțelegerea prin care una din părți, numită asigurător, se obligă ca în schimbul unei sume de bani, denumită primă de asigurare, să despăgubească pe cealaltă parte numită asigurat, pentru daunele și/sau pierderile pe care acesta din urmă le-ar suferi din cauza unui risc acoperit de asigurare.

Cu alte cuvinte, raporturile de asigurare se nasc dintr-un contract, din acordul de voință liber exprimat a două părți: asigurătorul și asiguratul din care rezultă drepturi și obligații reciproce.

Obligației asiguratului de a plăti prima de asigurare îi corespunde dreptul de a fi despăgubit în cazul în care ar suferi daune din cauza unui risc, iar dreptului asigurătorului de a încasa prima îi corespunde obligația despăgubirii primului. În esență asigurarea este deci un contract de despăgubire.

Documentul care face dovada asigurării și în care se încorporează contractul se numește poliță de asigurare.

Conform cu Cistelecan Lazăr și Rodica, asigurarea constituie un sistem de relații economice, care implica aportul unui număr mare de persoane fizice și juridice în constituirea unui fond bănesc, în condițiile în care fiind amenințate de aceleași pericole, în existența și activitatea lor, concep și recunosc oportunitatea prevenirii și înlăturării pe baze mutuale a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole viitoare, probabile,posibile, dar nesigure.

Unii specialiști pun în evidență anumite valențe specifice asigurărilor: calitatea de ramura prestatoare de servicii,de intermediar financiar și de activ financiar.

Asigurarea că ramură prestatoare de servicii,se relevă prin faptul că societatea de asigurare, în schimbul primelor de asigurare încasate, oferă asiguratului un produs necorporal specific – “preluarea răspunderii pentru riscurile asigurate”, “securitatea” pentru cazurile stabilite prin contractul de asigurare.

Asigurarea că intermediar financiar consta în faptul că, mai ales în asigurările de viață, societățile de asigurare oferă asiguraților nu numai o protecție de asigurare, ci și un instrument de economisire și de fructificare a resurselor bănești.

Asigurarea că activ financiar constă în faptul că în perioada derulării contractului de asigurare este influențată atât mărimea absolută nominal a sumei acumulate,cât și mărimea reală a acesteia.Deci, contractul de asigurare apare ca o creanță condiționată emisă de asigurător și achiziționata de asigurat.

Conceptul de asigurare comportă, după caz, abordarea sub aspect juridic, economic sau financiar.

Sub aspect juridic, pentru a fi eficace, asigurarea trebuie să capete o formă juridică, iar acest fapt rezultă din contract, ca “lege a parților” și din legea propriu-zisă emisă de puterea legislativă. Deci contractul de asigurare și legea de organizare a activității de asigurare constituie izvoare de drepturi și obligații în materie de asigurări.

Sub aspect economic asigurarea implică constituirea, în condiții specifice, a fondului de asigurare, în legătură cu care pot fi puse în evidență câteva aspecte.Mai întâi faptul că fondul de asigurare se constituie în formă bănească.Apoi, fondul de asigurare se constituie descentralizat , la nivelul fiecărei societăți de asigurare, pe seama primelor de asigurare încasate.

Sub aspect financiar se poate aprecia că asigurarea este intermediar financiar între persoanele fizice asigurate care plătesc eșalonat prime de asigurare, și persoane juridice și fizice care au nevoie de resurse financiare suplimentare.Se remarcă astfel faptul că, mai ales în asigurările de viață, asigurarea constituie nu numai mijloc de protecție împotriva riscurilor, dar și instrument de economisire și de fructificare a resurselor bănești.

Clasificarea asigurărilor

Asigurările comerciale pot fi clasificate după mai multe criterii și anume: regimul juridic, obiectul sau ramură de asigurare, varietatea riscurilor asigurate, sfera de manifestare și altele.

După regimul juridic :

Asigurări obligatorii(prin efectul legii).Acestea se caracterizează prin faptul că relațiile de asigurare dintre asigurați și asigurător ( referitoare la drepturi și obligații, tehnici de asigurare, constatarea și evaluarea pagubelor, etc.) sunt reglementate prin acte normative cu caracter obligatoriu.

Asigurări facultative(contractual).Acest tip de asigurări se caracterizează prin faptul că relațiile dintre asigurați și asigurători se stabilesc prin liberul consimțământ al părților, în baza unui contract de asigurare.

După domeniul asigurării distingem următoarele tipuri de asigurări :

Asigurări de bunuri .Acestea cuprind proprietățile susceptibile de a fi distruse sau avariate de calamități naturale, accidente, incendii sau orice alte riscuri. Sunt incluse asigurările de clădiri, utilaje, mașini și instalații, aparatură electronică, bunurile din locuințe, mărfuri, bani și alte valori, animale și altele.

Asigurări de persoane.Prin intermediul lor se asigură viața, integritatea sau sănătatea asiguratului supuse amenințării unor evenimente care pot provoca decesul, invaliditatea sau boala acestuia.Se disting două grupe în care se pot încadra asigurările de persoane: asigurări de viață și asigurări de persoane pentru cazurile de accidente, călătorie, sănătate, etc.

Asigurări de răspundere civilă.Acestea au ca obiect o valoare patrimonială egală cu despăgubirea pe care ar urma să o plătească asiguratul unor terți prejudiciați.Există o gamă largă de astfel de asigurări, cum ar fi :asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule, asigurarea de răspundere profesională, asigurarea de răspundere a transportatorului pentru pasageri, pentru bagajele acestora sau pentru mărfurile transportate, asigurarea de răspundere a constructorului, asigurarea de răspundere a chiriașului, etc.

Asigurări de interes financiar.Prin aceste asigurări se obține protecția pentru asigurarea de pierdere a profituluistuia.Se disting două grupe în care se pot încadra asigurările de persoane: asigurări de viață și asigurări de persoane pentru cazurile de accidente, călătorie, sănătate, etc.

Asigurări de răspundere civilă.Acestea au ca obiect o valoare patrimonială egală cu despăgubirea pe care ar urma să o plătească asiguratul unor terți prejudiciați.Există o gamă largă de astfel de asigurări, cum ar fi :asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule, asigurarea de răspundere profesională, asigurarea de răspundere a transportatorului pentru pasageri, pentru bagajele acestora sau pentru mărfurile transportate, asigurarea de răspundere a constructorului, asigurarea de răspundere a chiriașului, etc.

Asigurări de interes financiar.Prin aceste asigurări se obține protecția pentru asigurarea de pierdere a profitului, asigurarea de credite, asigurarea pentru riscul de neplată, asigurarea de fidelitate și altele.

După riscul asigurat:

Asigurări pentru riscuri cu caracter natural : inundații, trăsnete, explozii, cutremure de pământ, ploi torențiale, grindină, furtuni, uragane, alunecări sau prăbușiri de teren

Asigurări pentru secetă, grindina : la culturile agricole

Asigurări pentru boli, accidente : ale animalelor

Asigurări de accidente, precum derapări, răsturnări, coliziuni și prăbușiri de poduri și tunele, alte accidente ale mijloacelor de transport

Asigurări de deces, prin care se asigură riscul de deces, urmând ca în cazul acestui eveniment beneficiarul poliței să încaseze suma asigurată

Asigurări de răspundere civilă, pentru acoperirea prejudiciilor provocate de asigurați terților ca urmare a unor accidente , neglijență, eroare.

După teritoriul pe care se acordă acoperirea prin asigurare:

Asigurări interne.Asigurările interne operează pe plan național, în cadrul fiecărei țări, fiind promovate prin intermediul societăților de asigurare care acționează pe piața asigurărilor în țara respectivă.

Asigurări internaționale.Acestea s-au dezvoltat pe măsura amplificării

schimburilor de mărfuri între parteneri din diferite țări ale lumii, ca și a traficului extern de persoane și mijloace de transport.

Asigurările internaționale se caracterizează prin luarea în considerare a unor riscuri ce pot afecta bunuri și persoane aflate în parcurs internațional și prin implicarea, după caz, a unor societăți de asigurare străine, la derularea unor asigurări și finanțarea lor.

După natura relațiilor dintre părți implicate în asigurare:

Asigurări directe.Acestea sunt asigurări propriu-zise , implicând nemijlocit

în mecanismul asigurării asiguratul și asigurătorul, între care intervine, după caz, contractul său polița de asigurare.Sunt asigurări tradiționale și au o sferă largă de cuprindere, vizând toate ramurile( persoane,bunuri, răspundere civilă).

Coasigurări.Coasigurarea constituie o formă de asigurare directă în care

asiguratul încheie contractul de asigurare, pentru masa bunurilor asigurabile, cu mai multe societăți de asigurare, în același timp, dar în cotă parte, riscurile vizate fiind greu de asumat de către o singură societate de asigurări. Evident și răspunderea operează în cote părți, dar în plan global satisfăcând pretențiile asiguraților respectivi.

Reasigurări.Reasigurarea este o asigurare indirectă, o formă de asigurare a

asigurătorului. Apariția reasigurării este motivată de creșterea valorii bunurilor aduse în asigurare de către asigurați și de cerința impusă asigurătorului de a face față unor riscuri grele, deci de a fi în măsură să facă față unor despăgubiri de amploare deosebită.Prin reasigurare asigurătorul cedează unui reasigurător o parte mai mare sau mai mică din riscurile preluate de la asigurații săi , și primele aferente.În cazul survenirii riscului reasiguratorul participă la plata despăgubirii cu o cotă parte corespunzătoare riscului asumat.

1.2 Funcțiile asigurărilor

Dat fiind că gradul de maturitate și experiență al țărilor lumii în privința asigurărilor este foarte diferit,funcțiile asigurării au cunoscut de-a lungul vremii o evoluție aparte.Datorită acestui lucru ele au o oarecare limitare temporală și geografică.Acolo unde sectorul asigurărilor este mai dezvoltat și mai sofisticat,asigurările au un rol și funcții mai reprezentative și mai ample, în timp ce în țările în care asigurările se află în proces de formare, consolidare sau maturizare funcțiile lor sunt limitate.Aceste deosebiri în ceea ce privește aprecierea funcțiilor asigurărilor în cele două categorii de țări se referă la impactul lor asupra întregii economii.

Principalele funcții îndeplinite de asigurări sunt:

a ) Compensarea financiară a pierderilor cauzate de producerea unui anumit risc este prima și cea mai importantă funcție a asigurărilor.Realizarea ei e posibilă datorită existenței fondului de asigurare creat din contribuțiile, respectiv primele de asigurare plătite de asigurați.Astfel, asigurarea are rolul de a contribui la refacerea bunurilor avariate sau distruse, la repararea unor prejudicii de care asigurații răspund conform legii și la acordarea unor sume în cazul producerii unor evenimente privind viața și integritatea persoanelor.

b ) Prevenirea pagubelor este o funcție importantă a asigurărilor care se poate realiza prin finanțarea unor activități de prevenire a producerii riscurilor și chiar a unor programe educaționale pentru asigurați ; totodată este posibilă practicarea franșizei, respectiv scăderea din drepturile de asigurare a unei sume determinate care reprezintă participarea asiguratului la acoperirea unei părți din pagubă.Scopul acesteia este dublu : în primul rând, îl obligă pe asigurat să adopte o conduită preventivă , să aibă grijă și să întrețină bunul asigurat ; în al doilea rând, pentru pagubele mici, cheltuielile antrenate de administrarea daunei pot depăși nivelul despăgubirii și nu se justifică.

c ) Funcția financiară este determinată, pe de-o parte, de faptul că nu toate polițele de asigurare au ca rezultat producerea riscului și, pe de altă parte, de decalajul temporal între momentul încasării primelor și momentul plății despăgubirilor.Ea constă în aceea că societățile de asigurare investesc sumele încasate sub forma primelor de asigurare, sporind disponibilitățile existente.

d ) Economisirea reprezintă o funcție a asigurărilor, în special a celor de viață. Pentru asigurați, prin polițele de asigurare de viață există posibilitatea ca, alături de protecție, să beneficieze la expirarea contractului de asigurare de suma asigurată și, în plus, de participarea la profitul obținut din sumele investite.

e ) Reducerea costurilor statului, în special a celor legate de protecția socială. Astfel, societățile de asigurare degrevează și sprijină statul în domenii de asistență socială și medicală, pensii, compensări pentru accidente de muncă și altele.

f ) Promovarea comerțului invizibil, acolo unde legislațiile naționale permit vânzarea de asigurări unor clienți din alte țări sau cumpărarea de la asigurători străini.

Toate aceste funcții concură la îndeplinirea rolului de susținere a activității economice.

1.3.Importanța asigurărilor în activitatea economică

Sporirea produsul intern brut(P.I.B.) influențează în mod favorabil dezvoltarea asigurărilor, reflectată în volumul primelor încasate în decursul unui an. Între cei doi indicatori există relații biunivoce, așadar ramura asigurării are impact asupra economiei naționale.

Asigurările sunt o ramură creatoare de valoare adăugată.

În ramura asigurărilor se încadrează companiile de asigurare, agenții, curtierii de asigurare, serviciile auxiliare ale asigurătorilor, consiliile asiguraților, oraganizațiile de expertiză și casele de pensii independente.

În producția brută a ramurii asigurării nu se includ totalul primelor de asigurare, ci numai o anumită parte, adică remunerația activității.

Elementele care alcătuiesc primele de asigurare și cotizațiile la casele de pensii:

– remunerarea activităților desfășurate de serviciul considerat;

– acoperirea riscului;

– suma economisită de asigurat, în cazul asigurărilor de viață.

Consumul intermediar al companiilor de asigurare: chirii, mobilier, papetărie, transport, telecomunicații, diurne, întreținere, mici reparații. Valoarea adăugată brută sau consumul intermediar se obține din producția brută.

Majoritatea țărilor dezvoltate realizează o valoare brută în asigurări mare, comparativ cu țările în curs de dezvoltare, unde valoarea brută este foarte mică, așa se explică slabă dezvoltare a sectorului de asigurări că o consecință firească a declinului economic și a nivelului de trai scăzut în anumite țări.

Micșorarea cheltuielilor de consum a populației și scăderea capacității de finanțare de către societăți a costurilor de producție și de circulație, a restrâns la minimum protecția prin asigurare.

De la an la an valoarea adăugată brută în asigurări crește sau descrește, în funcție de conjunctura economică și dezastre. În general, valoarea adăugată brută în asigurări are o dinamică mai alertă decât produsul intern brut. Cu mici excepții, mai ales din cauza cuantumului indemnizațiilor plătite sau rezervate, valoarea adăugată brută în asigurări evoluează în același sens cu produsul intern brut, crește sau scade de la un an la altul.

Asigurările sunt o ramură creatoare de locuri de muncă. Asigurările au importanță în economia țării și pentru că oferă numeroase locuri de muncă, remarcându-se o tendință de creștere a efectivelor de salariați în societățile de asigurări.

Asigurările sunt o ramură participantă la oferta de capital de împrumut pe piața financiară. Societățile de asigurări au obligația să constituie rezerve de prime.

Rezervele de prime la asigurările de viață au unele caracteristici:

– se constituie în mod treptat, în urma încasării primelor de la asigurați;

– plățile pentru care se fac rezerve sunt exigibile la termene îndepărtate, peste mulți ani;

– aceste rezerve sunt la dispoziția societății de asigurare și pot fi folosite ca resurse proprii.

Rezervele de prime la asigurările de daune sunt rezerve aflate la dispoziția societății de asigurare, pentru că dezastrele pot avea oricând loc. Sunt cazuri când plata despăgubirilor nu se poate face imediat, ci după anumite perioade de expertize și chiar dacă sumele datorate asiguraților nu se achită imediat, ele trebuie rezervate.

Fructificarea rezervelor de prime de daune se face prin plasarea acestor sume în acțiuni, obligațiuni, bonuri de tezaur, depuneri pe termen la bănci, acordare de împrumuturi, achiziții de bunuri imobiliare etc.

Resursele finaciare provenite de la societățile de asigurare nu sporesc masa monetară aflată în circulație, ci doar o redistribuire, consolidând astfel echilibrul monetar și se evită și noi emisii monetare pentru acoperirea deficitului bugetar. Dar într-o anumită împrejurare plasamentul are caracter monetar: la împrumuturile acordate pe baza polițelor de la asigurările de viață. Deși crește masa monetară, este o creștere mică și controlată.

Societățile de asigurare pot influența negativ său pozitiv și balanța de plăți a țării, atunci când fac reasigurări. Dacă aceste reasigurări depășesc cadrul național, apar fluxuri în valută; toate aceste sume se reflectă în balanța de plăți a țării influențând-o negativ său pozitiv.

Asigurările sunt un factor de reducere a incertitudinii economice și un mijloc de reluare a activității întrerupte temporar. Atunci când o persoană încheie o asigurare, este conștientă de un anumit risc, încercând să se pună la adăpost de consecințele negative. Riscul nu dispare, dar se mută efectele lui de la asigurat la asigurător. Astfel viitorul pentru asigurat capătă o anumită certitudine, o stabilizare a riscului financiar, prima de asigurare devine un cost de producție sau o cheltuială în bugetul familiei.

Asigurările nu reduc numărul riscurilor, dar oamenii sunt mai bine pregătiți să le facă față. Existența asigurărilor face posibilă repararea clădirilor, mașinilor, înlocuirea anumitor bunuri într-un timp ce ține de procurarea materialelor și de executarea reparațiilor și nu de lipsa resurselor financiare necesare.

1.4. Apariția și evoluția asigurărilor în România

Istoria asigurărilor în România începe odată cu apariția primelor societăți de asigurare și se poate analiza în trei perioade distincte.

a) Activitatea de asigurare în perioada 1870 – 1948.

b) Activitatea de asigurare în perioada 1940 – 1989.

c) Activitatea de asigurare după decembrie 1989.

a) În mod concret, prima reglementare cu privire la apariția unei societăți române de asigurare a avut loc în 1871 când, prin înalt decret domnesc a fost înființată societatea română de asigurare cu denumirea de „Dacia".

Înființarea societății „Dacia" reprezintă de fapt prima afirmare a asigurărilor de origine română deoarece anterior înființării acestei societăți, activitatea de asigurare era desfășurata pe teritoriul României de reprezentanțe ale unor societăți de asigurare străine, în special din Anglia, Germania, Italia și Austria.

Societatea de asigurări „Dacia" avea un capital social de 3 milioane de lei și a fost sprijinită de personalități marcante ale finanțelor romanești din acea perioadă. Activitatea societății s-a lovit de multe dificultăți dat fiind că în perioada în care aceasta a funcționat, nu existau organizații de prevenirea și stingerea incendiilor, iar potențialul asigurabil era deosebit de redus în mare parte datorită lipsei de educație în ceea ce privește utilitatea asigurărilor. După apariția pe piața asigurărilor române a societății „Dacia", rând pe rând au mai apărut: societatea de asigurări România, care de altfel a și fuzionat cu societatea „Dacia", societatea „Naționala" (1882), societatea „Generală" al cărui sediu de început al afacerilor era în Brăila, firmă care și-a extins foarte mult aria activității de asigurare de îndată ce s-a mutat la București. Ar fi de menționat, pentru metodica mișcărilor din piața română de asigurări din perioada 1871 – 1948, apariția societății de asigurări „Agricola" care practica asigurări legate de agricultură dar și alte clase de asigurări, precum și societățile „Steaua României" și „Ancora", ulterior fuzionate.

În anul 1923 ia ființă o societate de asigurări denumită „Asigurarea Românească", care a dominat piața cu asigurările populare, precum și societatea de asigurări „Vulturul" cu sediul în Chișinău. După primul război mondial, se constată o dezvoltare a pieței române de asigurări și în Transilvania prin apariția unor societăți de asigurare cum ar fi „Fonciera"- Cluj, „Agronomul", „Prima Ardeleană" și „Adriatica", firmă cu capital italian.

Cea mai importantă reglementare a activității de asigurări din România a fost apariția legii din 1930, care reglementa constituirea, organizarea și funcționarea societăților private de asigurare, contractul de asigurare și supravegherea activității de asigurare. Acest organ de supraveghere denumit Oficiul de control, a procedat imediat la verificarea stării pieței asigurărilor, din care a rezultat că nu mai puțin de 16 societăți de asigurare nu mai puteau rămâne pe piață datorită imposibilității de a se conforma prevederilor legii sus-menționate. Alte 11 societăți au primit termene de corelare la cerințele legii în timp ce alte 17 societăți au primit aviz de continuare a activității. În perioada imediat următoare apariției acestei legi și ulterior, până în apropierea izbucnirii celui de al doilea război mondial, piața românească de asigurări a cunoscut o dezvoltare notabilă, la aceasta aducându-și contribuția și reprezentanțele societăților de asigurare străine care au primit autorizarea de funcționare. Societățile române de asigurări care s-au dezvoltat și s-au menținut în această perioadă au fost societățile „Dacia-România", „Steaua României", „Asigurarea Românească" și „Generală".

În această lege, pe lângă aspectele privind constituirea societăților private și cele privitoare la supraveghere, erau reglementate și aspecte juridice fundamentale ale contractului de asigurare precum și clasele de asigurări pe care societățile de asigurări le puteau practica în România.

Alături de această lege au mai existat și alte reglementări în materie de asigurări între care menționăm Secțiunea de asigurări maritime din Codul comercial din 1880.

În perioada 1870 – 1948, au funcționat și instituții publice de asigurări cum ar fi Casa de asigurări a Ministerului de Interne, pe premizele căreia s-a format ulterior Regia Autonomă a Asigurărilor de Stat. Această regie nu avea un capital social iar despăgubirile le plătea din primele încasate.Nivelul primelor de asigurare practicate de această regie erau mai mici decât cele practicate de societățile private de asigurări deoarece rolul acesteia era să presteze un serviciu public și nu de a face profit. Profitul redus realizat uneori se împărțea în mod egal între fondul de rezervă și fondul disponibil.

De menționat că în această perioadă piața asigurărilor din România a fost interesată de asigurările agricole acestea fiind oferite producătorilor agricoli de Regia Monopolurilor Statului la protejarea culturilor de tutun, de exemplu, sau de Regia Autonomă a Asigurărilor de Stat care s-a înființat în 1942.

În România au existat și societăți mutuale de asigurări. Acestea au o istorie mai veche decât cea a societăților de asigurări.

Forme incipiente de asociații mutuale de asigurări au apărut cu mult înainte de secolul al XX-lea. Acestea au început cu asigurări mutuale de animale sau ulterior de culturi agricole.

b) În urma naționalizării principalelor mijloace de producție din România anilor 1948, activitatea de asigurare a fost organizată pe baze noi, specifice unei economii etatizate.

În 1952 a fost înființată Administrația Asigurărilor de Stat ADAS, societate de stat care era organizată ca instituție de asigurări, reasigurări și comisariat de avarie. Crearea ADAS a marcat începutul monopolului de stat în domeniul asigurărilor.

Sub aspectul legislației în asigurări, în această perioadă au fost emise două importante acte normative: în anul 1971, primul act normativ, Decretul nr. 470/1971, privind organizarea și funcționarea Administrației Asigurărilor de Stat și Decretul nr. 471/1971 cu privire la asigurările de stat, care reglementa activitatea de asigurare în România, cu referire la asigurările prin efectul legii (asigurarea de răspundere civilă pentru daune produse terților prin accidente de autovehicule, asigurări agricole și asigurări de locuințe) și asigurările facultative în care intrau asigurările de bunuri, de persoane și de răspundere civilă. Decretul nr. 470/1970 a încetat să mai producă efecte la 31 decembrie 1990 odată cu încetarea activității ADAS iar Decretul nr. 471/1971 a fost în vigoare până la 1 februarie 1996, data intrării în vigoare a Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.

Despre această perioadă sunt puține lucruri de spus deoarece activitatea de asigurare era activitate de stat și se desfășura în numele statului de o singură instituție de asigurări care avea monopolul acestui domeniu.

Începând cu 22 decembrie 1989, când nouă putere politico-economică din România a proclamat principiile economiei de piață ca bază a relațiilor economice românești, domeniul asigurărilor a suferit rapide transformări sub acest aspect. Începând cu 31 decembrie 1990, au fost înființate societăți de asigurare noi, Administrația Asigurărilor de Stat ADAS, societate de stat, încetându-și activitatea ca societate a statului.

Domeniul asigurărilor a cunoscut numeroase reglementări noi, specifice economiei de piață, pe baza cărora s-au înființat și societăți de asigurare private prin asocierea capitalului românesc cu cel din străinătate.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 47/1991 a fost reglementată constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale din domeniul asigurărilor. De asemenea, a fost reglementată prin Hotărârea Guvernului nr. 574/1991 organizarea și funcționarea Oficiului pentru Supravegherea Activității de Asigurare din România. A fost aprobată de Parlament Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, o lege cadru care reglementează activitatea de asigurare în substanța ei juridică.

Cea mai recentă reglementare în domeniul asigurărilor este Legea nr. 32/2000, privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, care a abrogat Legea nr. 47/1991, care a confirmat preocuparea legiuitorului român de a armoniza legislația română din domeniul asigurărilor, cu legislația europeană pentru crearea condițiilor de admitere a României în Uniunea Europeană.

Activitatea legislativă din domeniul asigurărilor a permis dezvoltarea unui puternic sector privat în asigurări unde, pe lângă societățile de asigurări de drept român cu capital mixt, așa cum cerea Legea nr. 47/1991, pot acționa și societăți de asigurare cu capital exclusiv străin precum și reprezentanțe ale societăților de asigurare străine.

Asigurările reprezintă un domeniu dinamic, iar problemele complexe ce le abordează nu pot fi acoperite numai cu legi cadru. Actualei perioade de legislare în asigurări trebuie să-i urmeze alta care să cuprindă legi speciale pentru marile clase de asigurări, cum ar fi asigurarea auto, asigurarea maritimă, asigurarea agricolă, asigurarea persoanei etc.

Capitolul 2. Caracteristicile pieței asigurărilor în România

2.1. Conceptul de piață în asigurări

Piața de asigurare reprezintă un cadru în care se desfășoară operațiuni de asigurare numai pe baze contractuale. Aici se întâlnesc cererea de asigurare, venind din partea persoanelor fizice și juridice care doresc să încheie diferite tipuri de asigurări și oferta de asigurare, ce vine din partea persoanelor juridice, și anume organizații, societăți specializate, care sunt autorizate să funcționeze în domeniul asigurărilor și să desfășoare o astfel de activitate, bineînțeles, sub raport financiar.Denumirea de piață este valabilă atât pentru țările în care funcționează mai multe organizații de asigurare, fiind o piață concurențială, dar și pentru țările unde există doar o astfel de organizație, existând o singură ofertă de asigurare.

Din punct de vedere economic, fiecare piață se caracterizează prin două componente: cererea și ofertă.

Cererea de asigurare vine din partea persoanelor fizice și juridice care doresc să încheie diverse tipuri de asigurări și constituie un element hotărâtor în definirea dimensiunilor pieței, fiind determinată, pe de-o parte, de puterea economică a persoanelor fizice și juridice asigurabile, iar pe de altă parte de convingerea și cultura acestora în legătură cu utilizarea asigurărilor oferite de instituțiile specializate.

Cea mai mare cerere de asigurări generale în anul 2013 a fost înregistrată la societatea ASTRA, fiind urmată de ALLIANZ-TIRIAC și OMNIASIG VIG.

Oferta de asigurare vine din partea organizațiilor specializate, autorizate să funcționeze în acest domeniu și capabile, din punct de vedere financiar, să desfășoare o astfel de activitate. Prin urmare, oferta de asigurare este prezentată de societăți comerciale de asigurare cu capital de stat, privat sau mixt, de organizații mutuale de asigurări sau de tontine.

Principalii actori pe piața asigurărilor în 2013 au fost: ASTRA, ALLIANZ-TIRIAC, OMNIASIG VIG, GROUPAMA, ASIROM VIG, ING Asigurări de Viață, GENERALII, BCR Asigurări VIG, UNIQA, BCR Asigurări de Viață VIG.

Tabel 2.1 Top 10 asigurători 2013

Sursă: Insurance Profile nr. 4 / 2013

2.2. Caracteristicile și structura pieței asigurărilor

Evoluția pieței asigurărilor și reasigurărilor din România a urmat cursul contradictoriu al economiei în ansamblul ei. În aceste condiții, piața este acoperită doar în mică măsură. Se poate observa discrepanța între cererea potențială mare și cererea efectiv redusă, ca urmare a lipsei suportului financiar și a educației în domeniul asigurărilor, a neînțelegerii necesității asigurării de către agenții economici și de către populație. Din punct de vedere economic, fiecare piață se caracterizează prin două componente: cererea și ofertă.

Cererea de asigurare vine din partea persoanelor fizice și juridice care doresc să încheie diverse tipuri de asigurări și constituie un element hotărâtor în definirea dimensiunilor pieței, fiind determinată, pe de o parte, de puterea economică a persoanelor fizice și juridice asigurabile, iar pe de altă parte, de convingerea și cultura acestora în legătură cu utilizarea asigurărilor oferite de instituțiile specializate.

Cererea potențială este mare, datorită populației numeroase a româniei, dar cererea efectivă este redusă, din cauza puterii economice precare a populației asigurabile și a convingerii scăzute a acesteia în legătură cu utilitatea asigurărilor. Cererea de asigurare se concretizează în contracte de asigurare, după confruntarea ei cu oferta.

Oferta de asigurare vine din partea organizațiilor specializate, autorizate să funcționeze în acest domeniu și capabile din punct de vedere financiar, să desfășoare o astfel de activitate.

Societățile de asigurare. Societățile de capital sunt constituite pentru a obține profit pentru proprietari și includ: societățile comerciale pe acțiuni și cu răspundere limitată, sindicatele Lloyd`s și bursele de asigurări.

Societățile comerciale pe acțiuni și cu răspundere limitată. Societățile de asigurare, indiferent de formă de proprietate, își desfășoară activitate potrivit legii, urmărind realizarea de profit. Aceste societăți sunt obligate să respecte prevederile legale referitoare la mărimea capitalului social minim subscris și vărsat, mărimea obligațiilor pe care și le pot asuma, rezervele de capital și /sau de daune pe care trebuie să le constituie etc.

În ultimii ani, au pătruns pe piața asigurărilor, sau au început să concureze cu asigurătorii, și alte instituții financiare. În unele state, băncile de economii s-au lansat în afaceri cu asigurări de viață. Acestea acționează ca asigurători, nu că agenți sau brokeri. Totuși, în unele state, legile interzic băncilor și holding-urilor bancare să activeze ca asigurători, deși în anumite condiții, acestea pot funcționa că agenți sau brokeri de asigurare. Câteva holding-uri bancare dețin, alături de bănci sau societăți de împrumut și economii, și societăți de asigurări. Unele dintre acestea au fost inițial holdinguri doar pentru bănci și organizații de economii și împrumut, ulterior achiziționând și asigurători. Altele s-au lansat ca holdinguri de asigurări și, mai târziu, au achiziționat și bănci și societăți de economii și împrumut.

Poolurile și asociațiile. Uneori, asigurătorii sunt puși în situația de a accepta expuneri pe care nu pot să le asigura, deoarece daunele fie au o frecvență prea mare, fie sunt prea mari. Poolurile și asociațiile sunt constituite pentru a soluționa astfel de situații, preluând aceste expuneri fie facultativ, fie pentru a satisface anumite cerințe legale.

Un pool sau o asociație sunt constituite din câțiva asigurători independenți, care cooperează pentru a asigura riscuri pe care membrii nu sunt dispuși să le acopere singuri. De exemplu, daunele provocate de un accident la o centrală nucleară mare pot solicita câteva miliarde de dolari pentru răspundere civilă și daune materiale. Deoarece nici un asigurător nu este în măsură să acopere singur o asemenea răspundere, poolurile privind energia nucleară sunt constituite din mai mulți asigurători care acoperă daunele produse. În plus, poolurile se reasigură la alți asigurători, pentru a-și crește capacitatea de asigurare.

Poolurile pot funcționa ca sindicat, sau prin intermediul reasigurării. Un pool sindical emite o poliță mixtă, care include toți membrii poolului, și specifică partea de asigurare pentru care este responsabil fiecare membru. În cazul acestor polițe, asiguratul are o relație contractuală cu fiecare membru al poolului și îl poate da în judecată pe fiecare dintre aceștia (sau pe toți), atunci când apar divergențe.

Dacă poolul funcționează pe baza reasigurării, un membru al poolului emite polița, iar ceilalți membrii reasigură o anumită parte din riscul asigurat. În acest caz, asiguratul are o relație contractuală directă numai cu societatea care a emis polița. Deținătorul poliței nu are drepturi legale directe față de ceilalți membri ai poolului și poate că nu știe că aceștia există.

Figura 2.1. Piața asigurărilor

Sursă: Bistriceanu G., Asigurări și reasigurări în România, Ed.Universitară, 2006, p. 57

Piața asigurărilor poate fi caracterizată prin starea sau modul de manifestare a relațiilor pe care le implică, prin dimensiune, prin cadrul organizațional precum și prin modul de realizare a concurenței.

Starea pieței asigurărilor reflectă caracterul concurențial sau neconcurențial al acesteia.Piața concurențială se caracterizează prin existența și funcționarea în cadrul național, a mai multor societăți de asigurare, în regim autonom și concurențial.Fiecare societate de asigurări încearcă să ocupe un segment de piață cât mai mare.În acest scop oferta de asigurare se diversifică, “condițiile de asigurare” devenind concurențiale. O piață concurențială caracterizează țările cu economie liberă.

Piața neconcurențială a asigurărilor este specifică sistemelor social-economice în care oferta de asigurare se realizează printr-o singură societate de asigurări, care deține astfel monopolul absolut al pieței respective.Piața neconcurențială este lipsită de competiție, dar societatea unică de asigurări este constrânsă de caracterul monopolist al ofertei să promoveze o stare concurențială a ofertei pentru a stimula cererea de asigurare.

Dimensiunea pieței asigurărilor poate fi estimată în funcție de câțiva factori esențiali și anume, cererea de asigurare reală, manifestată, suportabilitatea financiară a asigurării și interesul în asigurare.

Cererea de asigurare influențează dimensiunea pieței asigurărilor numai în procesul confruntării ei cu oferta.Ca atare, mărimea pieței asigurărilor se poate aprecia în funcție de numărul de contracte încheiate în perioada de referință, numărul polițelor de asigurare active, valoarea primelor de asigurare încasate, cuantumul sumelor asigurate în aceeași perioadă, mărimea angajamentelor asumate de societatea de asigurare la un moment dat.

Suportabilitatea sau potența financiară a asigurării se află în corelație cu dezvoltarea economică și accesul la venit, iar interesul este potențat de nivelul de cultură și de instruire, de relațiile de proprietate și de alți factori.

Desigur, dimensiunea pieței asigurărilor nu poate face abstracție de amploare, intensitate și varietatea ofertei de asigurare, aspecte reflectate prin numărul unităților de asigurare și varietatea formelor de asigurare în portofoliu.

Cadrul organizațional al pieței asigurărilor se relevă prin diversitatea rețelei instituționale.

În principiu, pe piața asigurărilor pot funcționa: societăți comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare sau banc-asigurare; organizații de asigurare de tip mutual; asociații de asigurare.

Societățile comerciale de asigurare sau de asigurare-reasigurare, funcționează, în țara noastră, cu capital de stat și privat.Unele funcționează ca societăți pe acțiuni, altele, ca societăți cu răspundere limitată , cu capital intern sau mixt.

Organizațiile de asigurare de tip mutual funcționează pe principiul mutualității, conform statutelor, dar efectuează operații de întrajutorare pentru membrii lor, neavând ca scop obținerea unui profit.Specific este faptul că oricare membru al organizației mutuale este în același timp asigurat și asigurător.

Asociațiile de asigurare sunt constituite de către un grup de persoane fizice, pentru o perioadă de timp determinată(10,15,20 de ani).Pe parcursul perioadei de funcționare a asociației, membrii acesteia achită o cotizație anuală la fondul comun, variabilă în funcție de vârstă.

Caracterul concurenței, perfecte sau imperfecte, pe piața asigurărilor, se reflectă prin: omogenitatea produsului de asigurare, transparența pieței, atomizarea pieței, libertatea de mișcare a agenților pieței, descentralizarea deciziilor.

Omogenitatea produsului pe piața asigurărilor constă în faptul că deși pe această piață se valorifică o varietate de produse de asigurare ele nu sunt înlocuibile, unul prin celălalt.

Transparența pieței asigurărilor constituie cel mult un deziderat.În mod normal cumpărătorul unei mărfi este avizat sub multiple forme cu privire la calitate, preț, mod de utilizare, scop și destinație.În cazul achiziționării unei polițe de asigurare, asiguratul, cu greu poate realiza sau înțelege efectul asigurării, raportul dintre prima de asigurare, suma asigurată, valoarea bunului asigurat, risc, etc.Pentru că piața asigurărilor este, în principiu opacă pentru mulți asigurați, extinderea și funcționarea acesteia implică efort intens pentru conștientizarea interesului potențial vizând asigurarea.

Atomizarea pieței asigurărilor constituie o condiție a realizării concurenței perfecte pe piața asigurărilor.O piață este atomizată atunci când reunește un număr suficient de mare de ofertanți și solicitanți, astfel încât nici unul dintre participanți nu poate influența sensibil funcționarea acesteia.

Libertatea de mișcare a agenților economici pe piața asigurărilor, răspunde unui criteriu esențial al funcționării economiei de piață, acela al deschiderii față de mediul economic și social.

Creșterea sau scăderea numărului de societăți de asigurare se motivează pe evoluția obiectivă a pieței asigurărilor, în cadrul căreia apar, în timp, noi societăți de asigurare, concomitent cu lichidarea, fuzionarea altora.

Capacitatea decizională sau descentralizarea capacității decizionale este o cerință esențială pentru o piață concurențială.În practica asigurărilor comerciale societățile de asigurare-reasigurare au capacitatea decizională în limitele specificului activității potenței financiare de care dispun și în limitele legii, în măsura în care deciziile respective produc efecte asupra terților, cu deosebire asupra asiguraților.

2.3.Piața asigurărilor în Uniunea Europeană

La nivel european se poate preciza că lumea asigurărilor a cunoscut o evoluție de ansamblu, cu anumite caracteristici comune, dar și cu apreciabile diferențieri de la o țară la alta.

Trebuie precizat în primul rând că Europa și rămâne o piață esențială la nivel mondial, cu o creștere rapidă mai ales în ramurile asigurărilor de viață și de economisire, dar ocupând locul doi după Statele Unite.

Asistăm, în prezent, la un proces de maturizare a pieței unice europene a asigurărilor, cu realizările dar și cu dificultățile sale încă nedepășite.

Dezvoltarea unei piețe europene unice a asigurărilor a fost un proces gradual ce a durat mai mulți ani. Directivele Uniunii Europene referitoare la asigurări reprezintă principiile general acceptate la nivelul Comunității Europene cu scopul de a uniformiza normele de asigurări și de a facilita comerțul internațional, referindu-se în primul rând la activitatea de asigurare, dar și la cea de reasigurare.

În prezent nu există cu adevărat o piață paneuropeană omogenă a asigurărilor, deși Franța, Germania și Anglia continuă să dețină acest sector atât din punct de vedere al numărului de companii de asigurare, cât și al veniturilor obținute din prime de asigurare. Nu se poate vorbi de o uniformizare a cadrului legislativ la nivelul Uniunii Europene, deoarece țările membre, cât și cele care aderă, își mențin unele legi cu caracter național, care depind de cultură și de piețele financiare ale țării respective.

Piața paneuropeană respectă principiile de bază ale Tratatului de la Roma, și anume libera ciculație a oamenilor, bunurilor, a seviciilor și a capitalului între statele membre.

Pentru constituirea unei piețe unice a asigurărilor în Uniunea Europeană, o serie de directive au fost promulgate în decursul a 35 de ani, cumulând cu introducerea pașaportului unic european în sectorul de asigurări. Aplicarea acestor măsuri s-a extins prin acordul încheiat cu țările ce formează Zona Economică Europeană, și asupra Islandei, Liechtenstein-ului și Norvegiei, deoarece normele stipulate în acord includ toate directivele pe care se bazează piața europeană a asigurărilor.

Deoarece Elveția s-a retras din acordul cu Zona Economică Europeană, ea a semnat un acord cu Uniunea Europeană pe 1 ianuarie 1994 în ceea ce privește asigurarea de proprietate. Acest acord le garantează companiilor de asigurări non-viață din U.E. și Elveția dreptul reciproc de a-și crea reciproc filiale sau agenții una pe teritoriul celeilalte, în condiții identice acelora care, înainte de 1 iulie 1994, au fost aplicate între țările membre ale U.E., în concordanță cu Prima Directivă Europeană referitoare la asigurările non-viață.

În ceea ce privește teritoriile Europei mai mici, Gibraltar face parte din Uniunea Europeană în virtutea Tratatului de la Roma, deci directivele în domeniul asigurărilor se vor aplică pe teritoriul său.

Insula Man, Guersney și Jersey nu fac parte din piața unică europeană a asigurărilor. Directivele referitoare la asigurări nu se aplică, iar companiile de asigurări care doresc să opereze în aceste zone vor necesita obținerea unei autorizații de la instituțiile locale corespunzătoare.

Construcția pieței unice a asigurărilor a fost realizată în trei etape, de la începutul anilor 1970. Primul set de directive avea în vedere dreptul de stabilire în asigurările non- viață (1973) și de viață (1979). Cea de-a doua generație de directive a avut în vedere realizarea condițiilor pentru libertatea prestărilor de servicii în asigurările non-viață (1988) și în cele de viață (1990). Ultimul set de directive s-a referit în esență, la instituirea unui sistem de licență unic, prin care societățile de asigurare admise de un stat membru sunt autorizate să opereze atât prin stabilire (agenții și sucursale), cât și prin libera prestare de servicii (activități ocazionale sau temporare) în întregul spațiu comunitar. Ele au fost apobate în 1992 pentru ambele categorii de asigurări și au intrat în vigoare în 1994. Prin aceasta s-a creat asigurărilor un cadru de acțiune european, directivele privitoare la asigurări constituind un exemplu de integrare unic. Nicăieri în lume, nici chiar într-un stat federal, că Statele Unite, nu există libertatea formulată de stabilire și de prestări de servicii ori un sistem de licență unic, comparabile cu cele realizate la scară europeană.

2.3.1. Locul României în clasamentul european al asigurărilor de viață

La finalul anului 2013 piața de asigurări de viață din Europa Centrală și de Est a înregistrat un câștig de 14,5 mld. EUR., în scădere cu circa 6 puncte procentuale raportat la situația consemnată la 31 decembrie 2012. Totalul primelor brute subscrise de asigurătorii din Europa Centrală și de Est s-a ridicat, anul trecut, la 31,97 mld. EUR, cu 4 puncte procentuale mai puțin decât la finalul anului 2012, asigurările de viață generând astfel, peste 45% din acest total.

Cu circa 398 mil. EUR prime brute subscrise și o cotă de piață de 2,7% la nivel de regiune, România s-a plasat pe a șasea poziție în ierarhia statelor care alcătuiesc Europa Centrală și de Est. Cu un an înainte cota de piață a țării noastre s-a cifrat la 2,4%.

Demn de evidențiat este faptul că între primele 10 state, doar piața de asigurări de viață slovacă (locul 4), românească, lituaniană (locul 8), respectiv cea bulgară au încheiat anul "pe plus". Totodată, piețele de asigurare de viață care alcătuiesc Top 3 (Polonia, Cehia și Ungaria) au consemnat scăderi de 9%, 2,5%, respectiv 11%, influențând trendul negativ al pieței consolidate, acestea generând peste 78% din totalul regiunii ECE.

Tabelul 2.2. Piața de asigurări de viață din Europa Centrală și de Est

Sursă: XPRIMM Insurance Report FY 2013 (www.xprimm.com)

BCR Asigurări de Viață și ING Asigurări de Viață sunt singurele companii din România care s-au situat, în anul 2013, la nivelul Regiunii Europei Centrale și de Est, între primele 50 de societăți de profil. Astfel, cu un volum al subscrierilor de circa 80 mil. EUR, BCR Asigurări de Viață VIG s-a clasat pe poziția 43, în vreme ce ING Asigurări de Viață a ocupat locul 27.

Lideri la nivelul Regiunii Europei Centrale și de Est sunt polonezii de la PZU ZYCIE, care au înregistrat în 2013 subscrieri de 2,22 mld. EUR, cu circa 400 mil. EUR mai mult decât întreaga piață de asigurări din România.

De altfel, companiile poloneze au "monopolizat" clasamentul regional, în Top 10 situându-se 8 societăți din Polonia, una din Republica Ceha (CESKA Pojistovna – locul 5), respectiv ALLIANZ Slovakia (locul 10).

Alți asigurători din România care s-au clasat între primele 100 de societăți de asigurare de viață din CEE au fost ALICO (locul 63), GENERALI România (locul 90), ALLIANZ-ȚIRIAC (94), ASIROM VIG (95) și AVIVA Asigurări de Viață (98).

2.4.Tendințe pe piața asigurărilor

2.4.1. Tendințe pe piața asigurărilor din România

Asupra evoluției pieței asigurărilor din România și-au pus amprenta numeroase modificări legislative și instituționale care au avut loc în etapa de preaderare la UE și de când România este stat membru. În anul 2008, domeniul asigurărilor atingea un maxim istoric.

Trendul descrescător al pieței a pornit în 2009 și, de-atunci, fiecare început de an anunța o perioadă dificilă. 2012 este al patrulea an în care domeniul se confruntă cu noi și vechi provocări, an în care va trebui să depășească alte obstacole, provocate de contextul economico-financiar intern și internațional.

În anul 2011, conform datelor publicate pe site-urile de specialitate, piața asigurărilor a scăzut cu aproape 7%, diminuându-și volumul cu aproximativ 120 milioane EUR. Indicatorii generali au coborât la nivelul înregistrat în perioada 2004-2007, iar gradul de penetrare în PIB a atins cote dintre cele mai reduse.

Anul 2012 a debutat sub spectrul creșterii presiunii exercitate asupra pieței, al intensificării politicilor investitorilor în direcția reducerii cheltuielilor, pentru sporirea eficienței sau/și a profitului.

Concepte precum subscriere prudentă, politici de tarifare obiective sau scurtarea portofoliilor sunt prezente frecvent intre obiectivele asiguratorilor.

În plus, ne aflăm într-o piață în care asigurările obligatorii dau tendința, cele auto decid totul, iar popularizarea largă a asigurărilor facultative rămâne un obiectiv. Apoi, leasingul ar putea avea un nou impact, pentru ca o bună parte dintre contracte vor ajunge la maturitate.

În perioada 2001-2011, structura sectorului de asigurări din România a continuat să se modifice, în principal că efect al expirării ultimelor două termene de adecvare a capitalurilor sociale ale societăților de asigurare la noile cerințe prevăzute de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

La data de 31.12.2010 erau autorizate să desfășoare activitate de asigurare, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, 43 de societăți de asigurare, din care:

20 de societăți au desfășurat numai activitate de asigurări generale,

12 societăți au desfășurat numai activitate de asigurări de viață,

11 societăți au desfășurat activitate compozită, practicând ambele categorii de asigurări.

Pentru anul 2011 sunt autorizate să funcționeze 42 de societăți.

Restructurarea pieței s-a tradus și prin transferuri de portofolii, acțiuni care s-au înscris în măsuri de eficientizare a activității și protejare a intereselor asiguraților.

Evoluția pieței asigurărilor a urmat un trend ascendent, în contextul noilor modificări legislative care au intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2007 și care au permis asigurătorilor europeni intrarea pe piața românească de asigurări în baza principiului european al liberei circulații a serviciilor.

În anul 2009, piața asigurărilor a înregistrat o scădere reală a volumului de prime brute subscrise comparativ cu cea înregistrată în anul precedent, respectiv de 5,24% față de creșterea de 17,15% în 2008.

Volumul primelor brute subscrise pentru asigurări directe și primiri în reasigurare a fost în 2009 de 8.869.746,95 mii lei, apoi a coborât în anul 2010 la 8.305.402,15 mii lei și a continuat să scadă la 7.948.069,32 în anul 2011.

Tabel 2.3. Evoluția volumului de prime brute subscrise în perioada 2001-2011 [5]

Sursă: Prelucrare proprie după Rapoarte Anuale ale CȘĂ 2001-2010

Tabel 2.4. Situația volumului de prime brute subscrise din asigurări generale în perioada 2001-2011

Sursă: Prelucrare proprie după Rapoarte Anuale ale CȘĂ 2001-2010

Luând în considerare și rata inflației în aceeași perioadă, ratele reale de creștere s-au diminuat, fiind cuprinse între 17 și 23% înregistrată în anul 2006, după care se revine la rata de creștere de 17% până în 2008, inclusiv, după care se resimt efectele crizei economice globale în scăderea volumului de prime brute subscrise, acestea scăzând cu 5,24% în 2009, respectiv 13,26% în 2010 față de 2009.

Tabel 2.5. Situația volumului de prime brute subscrise din asigurări de viață în perioada 2001-2011

Sursă: Prelucrare proprie după Rapoarte Anuale ale CȘĂ 2001-2010

Principalii factori de influență a acestei evoluții pentru asigurările generale au fost: măsurile întreprinse de asigurători pentru majorarea tarifelor de prime; oferirea de noi produse de asigurare; diminuarea achiziționărilor de către populație de autoturisme noi și bunuri de folosință îndelungată; diminuarea contractelor de asigurare încheiate cu marile companii, care au resimțit puternic efectele crizei mondiale; publicitatea realizată de asigurători, care a contribuit la creșterea gradului de conștientizare de către populație a necesității încheierii unei asigurări.

Principalii factori de influență care au determinat aceste evoluții pentru asigurările de viață au fost: criză economică, care a afectat nu numai mediul de afaceri din România, ci și scăderea puterii de cumpărare a populației reticența încheierii unei polițe de asigurare în momente dificile ale vieții; lipsa unei educații cu privire la necesitatea unei asigurări.

Asigurările de viata și cele pentru locuințe au fost cele mai dinamice segmente ale pieței de asigurări, în anul 2013, și au contribuit semnificativ la atenuarea ritmului de scădere a volumului total de prime brute subscrise la nivelul întregii industrii de asigurări

.

Asigurătorii au cumulat în 2013 (tabelul 2.3.) prime brute subscrise în valoare de 8.291.203.779 lei, în creștere nominală cu 0,42% față de anul 2012 (8.256.914.950 lei), din care:

prime brute subscrise (PBS) aferente asigurărilor generale (AG) sunt în sumă de 6.637.648.998 lei și au înregistrat o creștere de 2,84% față de anul 2012 (6.454.395.818 lei);

prime brute subscrise aferente asigurărilor de viață (AV) sunt în sumă de 1.653.554.781 lei și au înregistrat o scădere nominală de 8,27% față de anul 2012 (1.802.519.132 lei).

Tabelul 2.3. Evoluția primelor brute subscrise pe categorii de asigurări și pe total

Sursă: http://www.csa-isc.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=434& Itemid=112&lang=ro

Figura 2.2. Evoluția primelor brute subscrise pe categorii de asigurare (milioane lei)

Sursă: Adaptare proprie după datele furnizate de http://www.csa-isc.ro/

Tabelul 2.4. Structura primelor brute subscrise în funcție de categoriile de asigurare

Sursă: http://www.csa-isc.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=434& Itemid=112&lang=ro

Se remarcă faptul că în 2013 a crescut gradul de concentrare al primelor brute subscrise (pentru asigurări generale și de viață) de primele zece societăți în funcție de cota de piață comparativ cu anul 2012, de la 79,71% la 80,76%.

Primele cinci societăți de asigurare au obținut cumulat prime brute subscrise în valoare de 4.167.690.451 lei, deținând împreună o cotă de piață de 50,27%.

Figura 2.3. Repartizarea PBS din asigurări generale și de viața pe regiuni în 2013

Sursa : http://www.csa-isc.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=434& Itemid=112&lang=ro

Din valoarea totală a primelor brute subscrise pentru cele două categorii de asigurare, în cuantum de 8.291.203.779 lei, primele subscrise în România sunt în valoare de 7.984.695.824 lei (96,31%).

La categoria asigurărilor generale, primele cinci societăți de asigurare dețin împreună o cotă de piață de 60,51% (4.016.469.270 lei).

Din totalul primelor brute subscrise pentru asigurări generale, cele mai mari ponderi le dețin clasele III Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare, VIII Asigurări de incendiu și alte calamități naturale și X Asigurări de răspundere civilă auto. Aceste clase dețin împreună 81,84% din totalul primelor brute subscrise pentru activitatea de asigurări generale.

Tabelul 2.5. Evoluția primelor brute subscrise pe clase de asigurări generale

Sursa : http://www.csa-isc.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=434& Itemid=112&lang=ro

La data de 31.12.2013 primele brute subscrise aferente celor trei clase se prezintă astfel:

Clasa III Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare (Casco) cu o pondere de 27,05% în total PBS asigurări generale, a înregistrat o scădere cu 6,33% față de anul 2012;

Clasa VIII Asigurări de incendiu și alte calamități naturale cu o pondere de 17,61% în total PBS asigurări generale, a înregistrat o creștere cu 8,10% față de anul 2012;

Clasa X (RCA și CMR) Asigurările de răspundere civilă auto cu o pondere de 37,18% în total PBS asigurări generale, a înregistrat o creștere cu 15,48% față de anul 2012.

Tabelul 2.6. Evoluția structurii portofoliului pentru asigurările generale se prezintă astfel:

Sursa : http://www.csa-isc.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=434& Itemid=112&lang=ro

Figura 2.3. Evoluția structurii portofoliului pentru asigurări generale

Sursă: Adaptare proprie după datele furnizate de http://www.csa-isc.ro/

În anul 2013 asigurările încadrate la “alte clase” dețin o pondere de 18,16% în total prime brute subscrise aferente asigurărilor generale, în scădere cu 2,28 puncte procentuale față de nivelul înregistrat la data de 31.12.2012. Dintre aceste clase, ponderi mai mari în total asigurări generale dețin următoarele clase:

clasa XIII Asigurări de răspundere civilă generală deține o pondere de 5,48% în total PBS asigurări generale. Primele brute subscrise aferente clasei XIII au scăzut în anul 2013 cu 13,54% față de anul 2012;

clasa XV Asigurări de garanții deține o pondere de 3,09% în total PBS asigurări generale. Primele brute subscrise aferente clasei XV au crescut în anul 2013 cu 34,73%, față de anul 2012,

clasa IX Alte asigurări de bunuri deține o pondere de 2,59% în total PBS asigurări generale. Primele brute subscrise aferente clasei IX au crescut în anul 2013 cu 6,74% față de anul 2012.

Asigurări de viață

Primele brute subscrise pe segmentul asigurărilor de viață au totalizat peste 1,74 miliarde lei, în creștere nominală cu 4,6% comparativ cu nivelul de 1,66 miliarde lei înregistrat în anul 2012. Pe acest segment de piață, asigurările de viață tradiționale și cele cu componentă investițională de tip unit-linked dețin, cumulat, 96,82% din totalul subscrierilor.

Asigurări generale

Primele brute subscrise pe segmentul asigurărilor generale au depășit 6,2 miliarde lei, în scădere nominală cu 6,53% față de totalul de 6,6 miliarde lei aferent anului 2012. Asigurările de tip Casco, cele de răspundere civilă auto (RCA și CMR) și asigurările de incendiu și alte calamități naturale dețin, împreună, 84,8% din volumul total al primelor brute subscrise pentru asigurări generale.

Asigurările pentru locuințe

În timp ce clasele de asigurări auto au pierdut din cota deținută în 2012, de la 74,51% la 65,72% în 2013, cea a asigurărilor de incendiu și alte calamități naturale reprezentau, la sfârșitul lui 2013, peste 19% din totalul pieței de asigurări generale. Această evoluție a subscrierilor pe clasă asigurărilor de incendiu și calamitați a fost susținută de dinamică primelor brute subscrise pentru asigurările de locuințe. La sfârșitul anului trecut, erau în vigoare peste 4,4 milioane de contracte de asigurări facultative pentru locuințe și mai mult de 574.000 de polițe obligatorii.

Volumul de prime brute subscrise pentru asigurările de locuințe, facultative și obligatorii, se ridică la aproape 676,6 milioane lei, în creștere cu 66,8% față de nivelul de 405,7 milioane de lei înregistrat în 2012. Asigurările facultative pentru locuințe au generat un volum de prime brute subscrise de 641,2 milioane de lei, nivel în creștere cu 70,5% față de 2012. Subscrierile aferente polițelor obligatorii pentru locuințe s-au situat la 35,3 milioane de lei, nivel mai mare cu 19,5% față de anul precedent.

Tabelul 2.7 Prime brute subscrise

Sursă:  http://www.csa-isc.ro

2014 va fi încă un an dificil pentru asigurări în România și nu numai. Reprezentanții celor mai importanți jucători din piață mizează pe stagnare ca și scenariu de bază, respectiv creștere modestă (1 – 2%) ca scenariu optimist. Principala cauză a pesimismului din industria asigurărilor este criză economică prelungită, care a erodat veniturile și puterea de cumpărare a populației.

Asigurările obligatorii, în special RCA, vor continua să exercite o influență decisivă asupra evoluției de ansamblu a pieței, în ciuda reducerii ponderii acestora în total piață, scădere generată pe de o parte de presiunile asupra tarifelor de primă și, pe de altă parte, de reducerea gradului de cuprindere în asigurare.

Asigurările auto vor continua să fie afectate de reducerea vitezei de reînnoire a parcului auto, în special a celui finanțat prin leasing (scădere determinată de ajungerea la scadență a contractelor de leasing încheiate până în 2008-2009 și înlocuirea acestora într-o mai mică măsură cu contracte noi), dar și de creșterea daunalității, mai ales prin creșterea numărului de cazuri de daune cu vătămări corporale și solicitare de daune morale pe polițele de răspundere civilă auto.

Introducerea taxei pentru poluare poate constitui și ea un factor de presiune asupra acestui segment, întrucât are ca potențial efect înmulțirea cazurilor de fraudă.

Asigurările de locuințe au avut, și se preconizează că vor continua să aibă, o dinamică pozitivă, determinată atât de asigurarea obligatorie a locuinței, cât și de creșterea gradului de conștientizare de către populație a nevoii de protecție financiară în acest domeniu.

Segmentul asigurărilor de viață manifesta ceva mai mult optimism, justificat de evoluțiile pozitive din anul 2013 (menționate anterior), dar și de oportunitățile deschise de reformarea sistemului de sănătate.

Pentru întreaga piață de asigurări, anul 2014 se anunță a fi un an al eforturilor de eficientizare a activității și de consolidare a poziției financiare, precum și de diversificare a portofoliilor și creștere a calității subscrierii.

Această tendință nu este caracteristică numai pieței românești, ci se înscrie într-o tendință europeană, după cum o arată “European Insurance Outlook” cel mai recent studiu despre industria de asigurări publicat de Ernst & Young.

2.4.2. Tendințe pe piața internațională a asigurărilor

Piața internațională a asigurărilor comportă o dimensiune importantă în ultimii ani observată în special prin concentrarea actorilor acestei piețe

.

Actorii acestei piețe internaționale sunt societățile de asigurări, societățile de reasigurări, brokerii de asigurări și societățile ce oferă servicii în activitatea de asigurare.

Modalitatea de acțiune pe care o au asigurările în context internațional din punctul de vedere al principiilor este aceeași având totuși o mare diferență de aplicare datorită legislației, condițiilor de piață, inflației sau modalității de încheiere a contractelor.

Managerul de risc trebuie să țină cont în contextul internațional de terminologia folosită în contracte, de acoperirea prin asigurare cu ajutorul unor programe special concepute.

Companiile multinaționale manifestă o creștere a prezenței lor pe cât mai multe piețe prin extinderea operațiilor pe care le au la nivelul întregului glob.

Piața asigurărilor cuprinde o varietate de societăți de asigurări, societăți de reasigurări care își desfășoară activitatea la nivel internațional sau autohton.

Stabilitatea financiară a societăților din domeniul financiar al asigurărilor și reasigurărilor este evaluată prin anumiți indicatori economico – financiari ce exprimă capacitatea de a face față obligațiilor de plată.

Agențiile de rating sunt principalele organisme ce supraveghează siguranța financiară a unei societăți din domeniul financiar având fiecare sisteme și metode propii de abordare a informațiilor pe care le au despre activitatea societății respective.

Elementele principale pe care le analizează o agenție de rating se referă la:

– riscul pieței pe care activează societatea

– domeniul de produse oferite clienților

– poziția societății în raport cu alte societăți din piață

– metodele de vânzare și distribuție utilizate

– capitalizarea, solvabilitatea și lichiditatea societății

– riscul investițiilor și profitabilitatea acestora

– profesionalismul managementului pe plan local și pe plan internațional, acolo unde este cazul.

În fiecare agenție de rating există un sistem diferit de interpretare a analizei economico – financiare fapt ce poate duce la o prezentare greșită dacă aceasta nu se face împreună cu propiul mod de exprimare.

Protecția financiară pe care o cumpără un asigurat este exprimată la nivel internațional prin încheierea unui contract de asigurare și plata unei prime de asigurare.

Capitolul 3. Studiu de caz : S.C. Asigurare – Reasigurare ASTRA S.A.

3.1. Prezentarea generală a firmei

ASTRA ASIGURĂRI este una din companiile private de elită din România, situându-se pe locul I în topul asigurătorilor în ceea ce privește mărimea capitalului său social.

ASTRA ASIGURĂRI s-a desprins în 1991 din fostă companie ADAS, beneficiind de experiența de peste 30 de ani a acesteia atât pe piața natioanlă cât și pe cea internațională. De atunci s-a extins continuu, ajungând în scurt timp una din cele mai puternice instituții financiare din România.

În condițiile unei piețe competitive, ASTRA ASIGURĂRI mizează pe următoarele avantaje:

– acoperire teritorială completă – peste 240 de sucursale și agenții în toată țara

– putere financiară ridicată – peste 10 milioane $ capital social

– flexibilitatea portofoliului de produse – peste 70 de tipuri de asigurări

– experiența și profesionalismul angajaților.

La începutul lunii august 2002, a fost semnat contractul de privatizare ASTRA cu societatea NOVA TRADE S.A. NOVA TRADE a demarat procesul de investiții, mărind capitalul social de la 54 miliarde lei la 345 miliarde lei. Astfel la nici un an de la privatizare, ASTRA ASIGURĂRI a trecut pe locul ÎI în topul societăților de asigurări generale din România, funcție de mărimea capitalului social.

ASTRA Asigurări are o acoperire teritorială completă asumându-și responsabilitatea pentru siguranța viitorului clienților lor și preluând riscurile acestora. Pentru Astra Asigurări, responsabilitatea este parte din strategia de afaceri – este angajamentul continuu asumat de companie de a contribui la îmbunătățirea vieții clienților.

De asemenea, ASTRA Asigurări este compania care a plătit cea mai mare daună din istoria asigurărilor din România pentru o aeronavă Tarom, un Boeing 737-300, care efectua în 30.12.2007 o cursă spre Sharm El Sheikh. În timpul decolării de pe Aeroportul Internațional Henri Coandă, aeronava a lovit un autovehicul utilitar aflat pe pistă. În baza poliței Airline Hull&Liability (Casco și Răspunderi Linie Aeriană), ASTRA a plătit companiei TAROM valoarea asigurată a aeronavei, în sumă de USD 10.000.000, precum și USD 432.400 reprezentând cheltuieli pentru mutarea epavei.

Aceasta a fost o situație în care au demonstrat atașament față de client și își doresc să le demonstreze în continuare clienților lor că sunt alături de ei, își țin promisiunile și sunt corecți în relația de parteneriat pe care o au, acționând corect în orice situație. Dorința acestora este să fie percepuți de clienți că aliați de nădejde pe termen lung.

De aceea, promisiunea făcută clienților lor este respectată fără excepție.

3.2. Analiza economico-financiară a firmei

Prime brute subscrise

Volumul de prime brute subscrise în anul 2011 a fost de 649.895.617 lei, în creștere cu 74% față de 373.777.649 lei în 2010.

Volumul de prime brute subscrise în anul 2012 a fost de 809.471.525 lei, în creștere cu 25% față de 649.895.617 lei în 2011.

Volumul de prime brute subscrise în anul 2013 a fost de 1.083.209.476 lei, în creștere cu 34% față de 809.471.525 lei, în 2012.

Tabelul 3.1 Prime brute subscrise

Sursă: http://www.astrasig.ro/ro/companie/rezultate-financiare

Primele brute încasate din activitatea de asigurare în anul 2011 au fost de 425.122.204 lei, în creștere cu 34% față de 317.530.433 lei, în 2010.

Primele brute încasate din activitatea de asigurare în anul 2012 au fost de 675.073.270 lei, în creștere cu 59% față de 425.122.204 lei, în 2011.

Primele brute încasate din activitatea de asigurare în anul 2013 au fost de 1.049.954.890 lei, în creștere cu 56% față de 675.073.270 lei, în 2012.

Tabelul 3.2 Prime brute încasate

Sursă: http://www.astrasig.ro/ro/companie/rezultate-financiare

Activitatea de regularizare a daunelor din asigurări s-a materializat în plăți de 272.906.150 lei în 2011, față de 168.566.659 lei în 2010.

A rezultat o rată a daunei față de primele încasate de 64%, în creștere de 53% comparativ cu cea realizată în 2010.

Activitatea de regularizare a daunelor din asigurări s-a materializat în plăți de 327.662.127 lei în 2012, față de 272.906.150 lei în 2011.

A rezultat o rată a daunei față de primele încasate de 49% în scădere, comparativ cu cea realizată în 2011, când a fost de 64%.

Activitatea de regularizare a daunelor din asigurări s-a materializat în plăți de 526.222.294 lei în 2013, față de 327.662.127 lei în 2012.

A rezultat o rată a daunei față de primele încasate de 50% în creștere, comparativ cu cea realizată în 2012, când a fost de 49%.

Tabelul 3.3 Daune din asigurări

Sursă: http://www.astrasig.ro/ro/companie/rezultate-financiare

În 2011 s-au realizat venituri din acțiunea de recuperări și regrese din asigurare de 12.333.213 lei, în creștere cu 101% față de 6.131.808 lei în 2010.

Activitatea de reasigurare s-a materializat într-un șold tehnic negativ de 23.061.247 lei.În anul precedent, soldul tehnic negativ a fost de 23.521.949 lei.

Veniturile din reasigurare au fost de 31.550.009 lei, în creștere cu 327 % față de 2010.

Cheltuielile cu reasigurarea s-au ridicat la 54.611.256 lei, mai mult cu 77%, realizate în urmă cu un an.

Cheltuielile de atragere a asiguraților au atins nivelul de 89.637.789 lei, cu 9% mai mare, comparativ cu cele realizate în 2010.

La 31 decembrie 2011, societatea a dispus de o rețea de 230 unități teritoriale, dintre care 49 sunt sucursale.Numărul de salariați a ajuns la 1.498, față de 1.383, în 2010.

În 2012 s-au realizat venituri din acțiunea de recuperări și regrese din asigurare de 23.864.808 lei, în creștere cu 94% față de 12.333.213 lei în 2011.

Activitatea de reasigurare s-a materializat într-un șold tehnic negativ de 55.269.060 lei. În anul precedent, soldul tehnic negativ a fost de 23.061.247 lei.

Veniturile din reasigurare au fost de 4.203.371 lei, în scădere cu 87 % față de 2011.

Cheltuielile cu reasigurarea s-au ridicat la 59.472.431 lei, mai mult cu 9%, decât cele din 2011.

Cheltuielile de atragere a asiguraților au atins nivelul de 127.991.022 lei, cu 46% mai mare, comparativ cu cele din anul precedent.

La 31 decembrie 2012, societatea a dispus de o rețea de 244 unități teritoriale, dintre care 50 sunt sucursale. Numărul de salariați a ajuns la 1.561, față de 1.498, în 2011.

În 2013, s-au realizat venituri din acțiunea de recuperări și regrese din asigurare de 29.221.762 lei, în creștere cu 22% față de 23.864.808 lei, în 2012.

Activitatea de reasigurare s-a materializat într-un șold tehnic negativ de 44.417.952 lei. În anul precedent, soldul tehnic negativ a fost de 55.269.060 lei.

Veniturile din reasigurare au fost de 26.159.558 lei, în creștere cu 522 % față de 2012.

Cheltuielile cu reasigurarea s-au ridicat la 70.577.510 lei, mai mult cu 19%, decât cele din 2012.

Cheltuielile de atragere a asiguraților au atins nivelul de 195.298.629 lei, cu 49% mai mare, comparativ cu cele din anul precedent.

La 31 decembrie 2013, societatea a dispus de o rețea de 270 unități teritoriale, dintre care 49 sunt sucursale. Numărul de salariați a ajuns la 1.823, față de 1.561 în 2012.

Tabelul 3.4 Prime de asigurare subscrise

Sursă: http://www.astrasig.ro/ro/companie/rezultate-financiare

Graficul 3.5. Structura protofoliului firmei în 2011

Sursă: http://www.astrasig.ro/ro/companie/rezultate-financiare

Graficul 3.6. Structura portofoliului firmei în 2012

Sursă: http://www.astrasig.ro/ro/companie/rezultate-financiare

Graficul 3.7. Structura portofoliului firmei în 2013

Sursă: http://www.astrasig.ro/ro/companie/rezultate-financiare

Contul de profit și pierdere

Veniturile din exploatare includ în proporție de 77,16% veniturile din prime brute subscrise, în creștere cu 74% în 2011 față de anul precedent. În categoria veniturilor din exploatare sunt incluse și alte venituri.

Veniturile din exploatare includ în proporție de 77,16% veniturile din prime brute subscrise, în creștere cu 74% în 2012 față de anul precedent. În categoria veniturilor din exploatare sunt incluse și alte venituri.

Veniturile din exploatare includ în proporție de 95% veniturile din prime brute subscrise, în creștere cu 34% în 2013 față de anul precedent. În categoria veniturilor din exploatare sunt incluse și alte venituri.

Tabelul 3.8 Venituri din exploatare

Sursă: http://www.astrasig.ro/ro/companie/rezultate-financiare

Veniturile din diferențele de curs valutar rezultă că urmare a:

operațiunilor de reevaluare a disponibilităților bănești în valută din conturi curente, depozite și casierie;

operațiunilor de reevaluare a creanțelor provenite din activitatea de asigurare;

operațiunilor de reevaluare a creanțelor și datoriilor în valută provenite din activitatea de reasigurare.

Veniturile financiare (7.632.079 lei) cuprind: veniturile din dobânzi, de 7.607.303 lei și veniturile din dividende, de 24.776 lei, primite de la societatea Germanischer Lloyd, la care Astra deține titluri de participare.

Veniturile din dobânzi au crescut cu 231% față de 2010, când atingeau nivelul de 2.295.958 lei.

Bugetul pentru investiții din 2011 s a concretizat în cumpărarea de acțiuni în valoare de 5.403 lei.

Cheltuielile financiare, adică 4.049.532 lei, cuprind în principal dobânzi la contractele de leasing și contractele de credit.

Cheltuielile administrative fixe, de 64.017.062 lei, au crescut cu 9% față de anul precedent (58.792.688 lei) și reprezintă 15% din primele încasate.

Veniturile financiare (11.173.727 lei) cuprind: veniturile din dobânzi, de 11.168.888 lei și veniturile din dividende, de 4.839 lei, primite de la societatea Germanischer Lloyd, la care ASTRA deține titluri de participare. Veniturile din dobânzi au crescut cu 47% față de 2011, când atingeau nivelul de 7.607.303 lei.

Bugetul pentru investiții din 2012 s-a concretizat în cumpărarea de acțiuni în valoare de 5.403 lei. Cheltuielile financiare, adică 4.229.992 lei, cuprind în principal dobânzi la contractele de leasing și contractele de credit.

Cheltuielile administrative fixe, de 79.599.016 lei, au crescut cu 24% față de anul precedent (64.017.062 lei).

Veniturile financiare (42.615.586 lei) cuprind: veniturile din diferențele de curs valutar și din dobânzi, de 13.831.262 lei, și veniturile din dividende, de 713.369 lei, primite de la societatea Germanischer Lloyd și Fondul Proprietatea, la care

ASTRA deține titluri de participare.

Veniturile din dobânzi au crescut cu 24% față de 2012, când atingeau nivelul de 11.168.888 lei.

Bugetul pentru investiții din 2013 s-a concretizat în cumpărarea de acțiuni în valoare de 13.891.824 lei.

Cheltuielile financiare, adică 14.632.478 lei, cuprind în principal diferențele de curs valutar, dobânzi la contractele de leasing și contractele de credit.

Cheltuielile administrative fixe, de 114.742.945 lei, au crescut cu 44% față de anul precedent (79.599.016 lei).

În acești 3 ani, acestea concentrează cheltuieli legate de salarii și contribuții aferente, taxe și impozite datorate la clădiri, terenuri, autoturisme, reparații și întreținere sedii, amortizare imobilizări corporale și imobilizări necorporale, cheltuieli cu serviciile poștale și de telecomunicații, cheltuieli de protocol, cheltuieli cu asigurările imobilelor și autoturismelor societății, cheltuieli cu onorariile notarilor și avocaților.

Tabelul 3.7 Contul de profit și pierdere

Sursă: http://www.astrasig.ro/ro/companie/rezultate-financiare

Coeficienții de solvabilitate și lichiditate

Solvabilitatea reflectă capacitatea întreprinderii de a face față obligațiilor de plată îndeosebi din resurse proprii.

Lichiditatea consemnează posibilitățile firmei de a-și transforma activele în numerar, necesar acoperirii datoriilor și se exprimă prin indicatorul rata lichidității.

Tabelul 3.8. Coeficienți de solvabilitate

Sursă: http://www.astrasig.ro/ro/companie/rezultate-financiare

În ceea ce privește coeficientul de solvabilitate al firmei se poate observa că acesta a scăzut de la un an la altul, însă acesta nu a ieșit din parametrii normali.

Conform rezultatelor prezentate, în ceea ce privește coeficientul de lichiditate, pe parcursul celor 3 ani se observă o creștere a acestuia ,fapt care determină o situație favorabilă pentru entitate.

3.3 Oferta firmei adaptată condițiilor economice din România

Având în vedere situația economică a României, Astra Asigurări oferă clienților o gamă largă de asigurări atât pentru persoane fizice, cât și pentru persoane juridice.

Pentru persoane fizice:

Asigurări auto: sunt concepute pentru orice tip de vehicule și oferă protecție completă și personalizată prin posibilitatea alegerii unor acoperiri multiple în funcție de profilul și opțiunile clientului.

Asigurarea EUROCASCO pentru autovehicule

Asigurarea CASCO ECONOM

Asigurarea obligatorie RCA

Asigurări de locuință: sunt polițe cu caracter obligatoriu care acoperă riscurile de cutremur, alunecări de teren și inundații.

Polița de asigurare împotriva dezastrelor (PAD)

Asigurarea IMOBILIA

PAD Plus

Asigurări de viață: sunt produse care oferă protecție financiară familiei în cazul unui eveniment neplăcut pe care clienții îl pot realiza în funcție de planurile de viitor.

Asigurarea de deces – Garant Individual

Astra Avantaj Protect și Astra Avantaj Protect Senior

Viitor – Planuri financiare pentru copii

Asigurarea de viață Garant Grup

Asigurarea de supraviețuire – Economică

Asigurări de sănătate: oferă clienților servicii medicale precum: acces la

Call – Center medical, analize de laborator, EKG, consultații medicale, examen medical preventiv.

Asigurarea de sănătate ASTRAMEDICA

Asigurarea de sănătate Astra Sânte

Asigurări de accidente: acoperă cheltuielile medicale și au ca obiect viața și integritatea corporală a conducătorului auto.

Asigurarea medicală pentru călătorii în străinătate

Asigurarea de accidente pentru conducători auto și persoane transportate

Asigurarea complexă a elevilor și studenților

Asigurări de răspundere civilă: acoperă răspunderea asiguratului pentru

prejudiciile cauzate unor terțe persoane ca urmare a neglijenței.

Răspundere civilă față de terți a deținătorilor de câini

Răspundere civilă profesională medici / avocați

Pentru persoane juridice:

Asigurări auto: sunt asigurări de top, complexe și flexibile pentru toate tipurile de autovehicule.

Asigurarea EUROCASCO pentru parcuri auto

Asigurarea EUROCASCO pentru autovehicule comercializate în sistem leasing/ credit

Asigurarea parcului de autovehicule și utilaje/ echipamente aflate în conservare

Activități comerciale și industriale: acoperă prin asigurare bunurile tip clădiri/ construcții și/ sau bunurile tip conținut din/aferente clădirilor/construcțiilor.

Asigurarea clădirilor și conținutului

Asigurarea bunurilor aparținând întreprinderilor mici și mijlocii

Asigurări tehnice: sunt produse de tip „toate riscurile” specializate în principal în protecția împotriva unor pagube materiale.

Asigurarea echipamentelor electronice

Asigurarea "toate riscurile" a lucrărilor de construcții montaj

Asigurarea de utilaje și instalații pentru cazurile de avarii accidentale

Asigurarea "toate riscurile" a utilajelor și echipamentelor antreprenorilor

Asigurarea de răspundere civilă profesională a personalului de conducere

Asigurarea de răspundere civilă a societății specializate în servicii de pază, monitorizare și intervenție

Asigurarea de răspundere civilă a prestatorului de servicii – general

Asigurări de transport: sunt polițe cu acoperire internațională care oferă protecție a mărfurilor pe durata întregului transport.

Asigurarea bunurilor pe timpul transportului

Asigurarea banilor și a altor valori

Asigurarea "perete la perete" a muzeelor și a expoziților de artă

Asigurarea de răspundere civilă a transportatorului în calitate de cărăuș – în trafic internațional (CMR)

Asigurarea de răspundere civilă a transportatorului în calitate de cărăuș – în trafic intern (CMR)

Asigurări de răspundere civilă: acoperă răspunderea asiguratului pentru prejudiciile cauzate unor terțe persoane produse neintenționat.

Asigurarea de răspundere civilă generală față de terți

Asigurarea de răspundere civilă față de terți a producătorului

Asigurarea de răspundere civilă a angajatorului față de angajați

Asigurarea de răspundere civilă profesională a proiectanților de construcții

Asigurări financiare: sunt polițe de asigurare care acoperă pierderile financiare produse de către Asigurat unei alte persoane sau pe care asiguratul le-ar putea suferi pe perioada de valabilitate a poliței.

Asigurarea privind rambursarea cheltuielilor de repatriere și/sau a sumelor achitate de către turiști, în cazul insolvabilității sau falimentului agenției de turism (A.N.A.T.)

Asigurarea de garanție a riscului de neplată a debitului restant în cazul contractelor de dealer (I.A.T.A)

Asigurarea privind pierderile financiare ale turiștilor, rezultate din neefectuarea călătoriilor contractate (STORNO)

Asigurarea de garantare a capacității financiare a operatorilor de transport rutier (A.R.R.)

Asigurări de garanție de participare la licitație (Bid bond)

Asigurarea riscurilor ce decurg din contractele de credit bancar

Asigurări agricole: oferă asiguratului protecție pentru culturi și gospodării agricole, cât și pentru animalele deținute de acesta.

Asigurarea culturilor agricole

Asigurarea animalelor

Asigurarea gospodăriei agricole

Asigurări maritime și de aviație: sunt polițe facultative care acordă asiguraților compensații bănești pentru pierderi și daune produse atât navelor maritime și aeronavelor asigurate, cât și bunurilor pe care le transportă.

Asigurarea facultativă CASCO a navelor maritime și fluviale, precum și a altor ambarcațiuni, instalații și utilaje plutitoare, asimilate navelor

Asigurarea navelor pe timpul construcției

Asigurarea facultativă a utilajelor de foraj marin

Asigurarea de răspundere civilă a reparatorilor de nave

Asigurarea de răspundere civilă a autorităților portuare

Asigurarea facultativă a ambarcațiunilor de agrement

Asigurarea de tip P&I (Protection & Indemnity)

Asigurarea bunurilor pe timpul transportului "CARGO"

Asigurarea facultativă a containerelor

Asigurarea valorilor pentru cazurile de furt prin acte de tâlhărie asupra curierilor

Asigurări pentru transporul aerian programat

Asigurări pentru aviația generală

Prin această ofertă variată, adaptată condițiilor economice din România, S.C. Asigurare Reasigurare ASTRA S.A. oferă clienților săi posibilitatea de a încheia polițe de asigurare avantajoase,în funcție de necesitatea și de situația financiară a fiecăruia.

Concluzii și propuneri

Asigurările au apărut în mod firesc din nevoia de protecție a omului împotriva calamităților naturii și împotriva consecințelor accidentelor, precum și din nevoile unor mijloace de existență în cazul limitării sau pierderii capacității de muncă ca urmare a îmbolnăvirii sau bătrâneții.

Astfel, de-a lungul timpului, asigurările au avut o evoluție remarcabilă atât pe piața națională, cât și pe piața internațională.

Dat fiind că gradul de maturitate și experiență al țărilor lumii în privința asigurărilor este foarte diferit, funcțiile asigurării au cunoscut de-a lungul vremii o evoluție aparte. Datorită acestui lucru ele au o oarecare limitare temporală și geografică. Acolo unde sectorul asigurărilor este mai dezvoltat și mai sofisticat, asigurările au un rol și funcții mai reprezentative și mai ample, în timp ce în țările în care asigurările se află în proces de formare, consolidare sau maturizare funcțiile lor sunt limitate.

În majoritatea țărilor dezvoltate asigurările reprezintă o importantă ramură a economiei. Acestea participă la creșterea produsului intern brut(PIB), prin valoarea adăugată în societățile de asigurări, în cele de intemediere sau în cele de prestări de servicii auxiliare. Asigurările intervin și pe piața muncii prin oferta de locuri de muncă, ce duce la creșterea productivității muncii în cadrul economiei naționale.

De asemenea, asigurările participă cu oferta de capital de împrumut pe piața financiară, punând la dispoziția băncilor, agenților economici și autorităților publice diverse resurse bănești. Prin asigurări se accelerează și procesul de producție uneori întrerupt, deoarece prin indemnizația pe care o acordă asiguraților, asigurările contribuie la refacerea bunurilor ce au suferit daune.

La nivel european se poate preciza faptul că importanța pe care o are piața asigurărilor în activitatea economică a condus la crearea pieței unice a asigurărilor cu scopul de a uniformiza normele de asigurări și de a facilita comerțul internațional.

Nu se poate vorbi însă de o uniformizare a cadrului legislativ la nivelul Uniunii Europene, deoarece țările membre, cât și cele care aderă, își mențin unele legi cu caracter național, care depind de cultură și de piețele financiare ale țării respective.

Datorită crizei economice nivelul de profitabilitate a asigurărilor s-a redus și astfel a scăzut și nivelul de susținere al economiei .

Efectele directe ale crizei asupra companiilor de asigurări au fost influențate și de situația financiară a clienților. Scăderea veniturilor populației, implicit a veniturilor disponibile pentru asigurări și modificarea priorităților financiare au contribuit la reducerea semnificativă a vânzărilor.

Pentru a vedea evoluția pieței asigurărilor din momentul apariției crizei,dar și modalitățile prin care asigurările contribuie la activitatea economică, în ultima parte a lucrării, cea a studiului de caz, am ales să analizez societatea de asigurare S.C. Asigurare – Reasigurare ASTRA S.A. atât din punct de vedere al rezultatelor economico – financiare, cât și din punct de vedere al ofertei de asigurare.

Prin intermediul acestei analize am urmărit evoluția societății ASTRA Asigurări din 3 puncte de vedere: al primelor brute, al contului de profit și pierdere și al coeficienților de lichiditate și solvabilitate, pe o durată de 3 ani.

În ceea ce privește evoluția societății din punct de vedere al primelor brute subscrise putem concluziona faptul că pe parcursul celor 3 ani volumul lor a crescut considerabil , de la 649.895.617 lei în 2008, la 809.471.525 lei în 2009, până la 1.083.209.476 lei în 2010.

De asemenea, daunele plătite au înregistrat creșteri pe parcursul acestor 3 ani, de la 272.906.150 lei în 2008, la 327.662.127 lei în 2009 și până la 526.222.294 în 2010.

Prin analizarea contului de profit și pierdere se poate observa că volumul veniturilor este mai mare decât cel al cheltuielilor și astfel societatea obține un profit net de 3.488.366 lei în 2006 , 6.206.843 lei în 2007 și 25.325.856 lei în 2010.

Coeficienții de lichiditate și solvabilitate indică faptul că situația economico – financiară a societății este una favorabilă.

Oferta de asigurare a este una variată atât pentru persoanele fizice, cât și pentru persoanele juridice.Astfel firma vine în întâmpinarea persoanelor fizice cu o gamă largă de asigurări auto, de locuință, de sănătate, de viață, de accidente și de răspundere civilă. Pentru persoanele juridice firma oferă diferite tipuri de asigurări auto, comerciale și industriale, tehnice, asigurări de transport, asigurări de răspundere civilă, financiare, agricole, maritime și de aviație.

Astfel, prin această ofertă variată, adaptată condițiilor economice din România, Astra Asigurări oferă clienților săi posibilitatea de a încheia polițe de asigurare avantajoase,în funcție de necesitatea și de situația financiară a fiecăruia.

În concluzie, în urma acestei analize se poate observa faptul că societatea Astra Asigurări este capabilă să susțină activitatea economică a României, prin volumul de lucru depus și prin faptul că tratează cu seriozitate nevoile clienților lor.

Ca și propuneri aș enumera următoarele:

fructificarea, în cele mai avantajoase condiții și în deplină siguranță a lichidităților de care dispune societatea;

fidelizarea clienților prin consolidarea încrederii acestora în produsele de asigurare prin bune practici de vânzare și o transparență sporită;

realizarea profilului de risc al clientului prin completarea unui chestionar de risc, pe baza căruia să se facă recomandarea unui tip de contract de asigurare și a unui fond de investiții potrivite profilului de risc rezultat, pentru asumarea unui risc mai mare decât toleranta clientului;

Bibliografie

Cistelecan Lazăr, Cistelecan Rodica, Asigurări comerciale, Editura „Dimitrie Cantemir”, Tg. Mureș, 1997

Ciurel Violeta,Asigurări și reasigurări: Abordări teoretice și practici internaționale,Editura AllBeck,București,2000

Dan Anghel Constantinescu, Marinică Dobrin, Paul Tănăsescu-Asigurări și reasigurări: Culegere de probleme și studii de caz, Editura Semne’94, București, 1999

Negoita Ion, Asigurări și reasigurări în economie, Volumul I, Editura Polirom, București, 1998

Luca Lia, Ghid pentru asigurări și reasigurări în Uniunea Europeană, Editura Tribuna Economică, București, 2010

6. Tudor Mihaela, Asigurări pentru agenții economici, Editura Tribuna Economică, București, 2002

7. www.asigurari.ro

8. www.1asâg.ro

9. www.curierulfiscal.ro

10. www.doingbusiness.ro

11. www.astrasâg.ro

12. www.portaldeasigurari.ro

13. www.bnr.ro

14. www.csa-isc.ro

15. www.bursaasigurarilor.ro,

16. www.1asig.ro

=== Вiblioɡrɑfie ===

Bibliografie

Cistelecan Lazăr, Cistelecan Rodica, Asigurări comerciale, Editura „Dimitrie Cantemir”, Tg. Mureș, 1997

Ciurel Violeta,Asigurări și reasigurări: Abordări teoretice și practici internaționale,Editura AllBeck,București,2000

Dan Anghel Constantinescu, Marinică Dobrin, Paul Tănăsescu-Asigurări și reasigurări: Culegere de probleme și studii de caz, Editura Semne’94, București, 1999

Negoita Ion, Asigurări și reasigurări în economie, Volumul I, Editura Polirom, București, 1998

Luca Lia, Ghid pentru asigurări și reasigurări în Uniunea Europeană, Editura Tribuna Economică, București, 2010

6. Tudor Mihaela, Asigurări pentru agenții economici, Editura Tribuna Economică, București, 2002

7. www.asigurari.ro

8. www.1asâg.ro

9. www.curierulfiscal.ro

10. www.doingbusiness.ro

11. www.astrasâg.ro

12. www.portaldeasigurari.ro

13. www.bnr.ro

14. www.csa-isc.ro

15. www.bursaasigurarilor.ro,

16. www.1asig.ro