Caracteristicile Navelor Care Transporta Marfuri Petroliere

Navele petrolier (tancuri petrolier) sunt construite și amenajate pentru a putea transporta produse petroliere direct în magaziile navei, magazii care poartă denumirea de tancuri (cisterne).

De regulă, navele petrolier transportă benzină, țiței, petrol, motorină, uleiuri grele.

Creșterea rapidă a consumului de combustibili lichizi la nivel mondial și distanțele mari dintre zonele de extracție, prelucrare a țițeiului și zonele de consum au determinat o dezvoltare considerabilă a acestui tip de navă, tendința fiind spre gigantism (supertancuri), ajungându-se la capacități de încărcare de până la 4000000 tdw. Dificultățile de acces, însă, în porturile deservite, corelate cu accidentele navale soldate cu poluarea masivă a mediului marin, au limitat ascen dentul capacității de încărcare, în prezent petrolierele limitându-se la o capacitate deadweight de maxim 150000 tdw.

Sistemul general de osatură este longitudinal sau combinat, funcție de lungimea navei.

Produsele petroliere transportate emană vapori care se pot aprinde și provoca explozii și incendii. Din acest motiv, zona liberă de deasupra mărfii din tancuri, este umplută cu gaze inerte sau alte substanțe care nu întrețin arderea.

Marfa, fiind lichidă, în caz de navigație în mare agitată, se deplasează provocând solicitări suplimentare în structura corpului navei și înrăutățirea stabilității navei. Din aceste considerente, nava trebuie prevăzută cu pereți longitudinali etanși și diafragme pentru atenuarea mișcărilor suprafețelor libere a mărfii transportate.

De asemenea, volumul încărcăturii lichide variază cu temperatura, fapt pentru care trebuie prevăzute spații libere (puțuri) pentru dilatarea mărfii.

Deoarece gurile de încărcare a mărfii au dimensiuni reduse, înălțimea bordului liber este mai mică ca la alte tipuri de nave, fapt pentru care puntea principală este deseori inundată de valuri. Astfel, pentru a facilita evacuarea apei de pe punte, parapetul este înlocuit de balustrade.

Pentru a evita exploziile și incendiile la bord, datorită specificului mărfii transportate, toate instalațiile din zona magaziilor de marfă vor fi acționate de mașini hidraulice sau cu abur.

Viteza economică a petrolierelor este de (16…22) Nd fiind obținută, de regulă, cu ajutorul motoarelor cu aprindere prin compresie (Diesel) lente sau semirapide, iar uneori cu turbine cu abur, care antrenează elice cu pale fixe.

Instalația de încărcare-descărcare a mărfii este de tip hidraulic. În scopul ușurării operațiunilor de încărcare-descărcare, marfa este fluidizată prin încălzire, cu ajutorul aburului care circulă prin serpentine dispuse în tancurile de marfă.

Prin construcția lor, navele petroliere și tancurile sunt destinate să transporte în tancuri țiței brut sau produse albe. Specificul mărfii transportate impune existența unor instalații de bord adecvate, pentru încărcarea-descărcarea mărfii, evacuarea din tancuri a gazelor, curățirea și spălarea tancurilor, încălzirea mărfurilor vâscoase, măsurarea nivelului în tancuri, protecția antiincendiu, golirea tancurilor etc.

Principalele condiții specifice impuse instalațiilor caracteristice navelor petroliere și tancurilor, sunt: prevenirea incendiilor și a poluării apei de mare; vehicularea rapidă a mărfii la încărcare și descărcare; prevenirea degradării mărfii transportate.

Datorită vâscozității apreciabile a produselor petroliere grele, în tubulatur ile de transport rezultă pante hidraulice mari. Înălțimea de aspirație de (5…6) mCA a pompelor de marfă corespunde unor lungimi relativ mici de tubulatură de aspirație. Petrolul se ambarcă cu ajutorul pompelor instalate pe uscat, la danele petroliere și se debarcă cu pompele navei.

Instalațiile de marfă evacuează cea mai mare parte a mărfii, iar cele de curățire asigură evacuarea ultimului strat de petrol și a reziduurilor, în scopul curățirii tancurilor. Instalațiile de spălare se folosesc pentru îndepărtarea din tancuri a reziduurilor grele, mai ales atunci când în tancul respectiv urmează să se transporte un produs petrolier mai ușor sau apă de balast. De asemenea, se impune ca tancurile să fie spălate la intrarea navei în reparație.

În scopul prevenirii poluării apei de mare prin descărcările de hidrocarburi petroliere, conform normelor internaționale, navele petroliere noi, cu tonaj peste 150 TRB, trebuie să dispună de tancuri de decantare, de capacitate cel puțin 3% din capacitatea de transport a navei. Toate petroliere trebuie să fie dotate cu câte un sistem de supraveghere și control al descărcărilor de hidrocarburi, prevăzute cu dispozitiv înregistrator de hidrocarburi care opresc deversarea dacă nu sunt respectate concentrațiile din normele internaționale. De asemenea, în conformitate cu aceleași norme internaționale, toate navele petroliere și tancurile, construcție nouă, vor fi prevăzute cu dublu fund, iar navele aflate în exploatare urmând a fi dotate cu dublu fund.

La suprafața mărfii din tancuri se degajă vapori de produse petroliere. Instalațiile de evacuare a gazelor asigură comunicația cu atmosfera a tancurilor de marfă atunci când, din cauze termice, apar diferențe mari de presiune între interiorul acestora și atmosferă.

Tancurile de marfă se degazează în scopul evacuării vaporilor de petrol, nocivi pentru om și periculoși în privința incendiilor. Degazarea poate fi combinată cu spălarea tancurilor sau poate fi realizată separat, prin aburire.

Pentru asigurarea posibilității de aspirație a produselor petroliere grele, de vâscozitate mare, înainte de pompare, acestea se încălzesc cu ajutorul serpentinelor amplasate pe fundul tancurilor sau numai în zona sorburilor.

În categoria navelor petroliere întră toate navele de la cele specializate în transportul benzinelor volatile, a petrolului brut și bitumului și până la cele combinate – OBO

Petrolierele mari au puntea liberă pe toata lungimea tancurilor de marfă și comanda o au plasată la pupa formând o suprastructură multietajată.

Suprastructurile punții principale au rolul să ofere rezerva de stabilitate necesară , să asigure calități nautice superioare și să completeze robustețea osaturii.Ținând seama de solicitările și deformările corpului pe timpul încărcării/descărcării ca și pe timpul navigației trebuie să i se asigure petrolierului un corp extrem de robust.

Reducerea bordului liber face ca nava să ambarce ușor apa pe punte și în același timp asigură scurgerea ei rapidă. Falsbordul a fost înlocuit cu balustrăzi metalice iar accesul între comandă si teugă este asigurat de o pasarelă longitudinală care susține în același timp și o rețea de tubulaturi.

Concomitent cu dezvoltarea petrolierelor de mare tonaj s-au dezvoltat și facilitățile portuare pentru primirea și operarea acestor nave.

În funcție de capacitatea de încărcare petrolierele mari se împart în:

Petroliere mari – până la 160 000 tdw

Superpetrolierele – până la 400 000 tdw VLCC

Petrolierele gigant – peste 400 000 tdw ULCC

Petrolierele combinate sunt de două tipuri:

Petrolierul combinat pentru minereu petrol (oil ore carrier). Este o nava amenajată să transporte în compartimentele centrale minereu și au dublu fund, guri mari de încărcare și sunt dotate cu capace metalice. Petrolul este transportat în tancurile laterale care sunt prevăzute cu tubulatură obisnuită petrolierului.

Petrolierul combinat pentru mărfuri în vrac petrol (oil bulk ore – OBO )

Este una dintre cele mai perfecționate nave specializate putând transporta la capacitatea totală (numai în magaziile centrale) fie petrol fie mărfuri solide în vrac. Tancurile laterale sunt înguste și sunt folosite numai pentru balast. Magaziile sau tancurile centrale sunt mai mari și au dublul fund prin care trec tubulaturile de încărcare/descărcare a petrolului. Sistemul de balastare este complet independent de tubulatura de petrol.

Caracteristici de exploatare:

sunt nave rentabile pe distanțe mari

fiind nave de capacități mari s-a impus necesitatea reducerii timpilor de staționare în porturi prin folosirea de echipamente eficiente

dimensiunile mari restricționează accesul în porturi

necesită o atenție deosebită pentru evitarea cazurilor de poluare

necesită echipamente speciale de spălare a tancurilor și de reținere la bord a reziduurilor de produse petroliere

Instalații specifice tancurilor petroliere. Descriere. Utilizare

Din punct de vedere funcțional , o nava tanc modernă trebuie să fie prevăzută cu:

Instalația de marfă (Cargo Handling System), compusă din: manifold, valvule, tubulaturi, pompe, sorburi, tancuri.

Instalația de gaz inert (Inert Gas System) : sursă de gaz, valvulă de izolare, scrubber, separator de picături, uscător, valvule intrare, ventilatoare, valvule ieșire, valvulă regulatoare de presiune , închizătorul hidraulic (supapă hidraulică), valvulă sens unic, valvulă izolație, supapă presiune/vacuum, tubulaturi, valvule de izolare pe fiecare tanc, mast riser.

Instalația de spălare a tancurilor (Tank Cleaning System) : pompe, tubulaturi, valvule, mașini de spălat (care pot fi fixe sau portabile)

Instalația de ventilare tancuri (Tanks’ Ventilation System)

Tancuri de balast separate (SBT-Segregated Ballast Tanks) sau dedicate (DCBT-Dedicated Clean Ballast Tanks)

Instalația de manevrare a furtunelor de marfă (cranice sau bigi) (Cargo Hoses Handling System)

Instalația de monitorizare a deversării de hidrocarburi (Oil Discharging Monitoring Equipment)

Sisteme de siguranță pentru eliminarea suprapresiunii sau vidului din cargotancuri: Pressure / Vacuum valves

Sistemul de măsurare automată a cantității de marfă (Automatic Gauging System)

Pompe de marfă (Cargo Pumps)

Ținând cont de caracteristicile mărfii ce se intenționează a se transporta, precum și de capacitatea cargotancurilor, timpul de operare (spre care se tinde încă de la proiectare ), tipul mașinilor de antrenare a pompelor dar și de capacitatea de primire a instalațiilor portuare unde se intenționează să descarce, navele vor fi dotate cu anumite tipuri constructive de pompe de marfă.

De obicei pompele de marfă sunt antrenate de către turbine cu abur situate în CM, prin intermediul unui arbore de antrenare care penetrează peretele etanș printr-un sistem de estansare format din garnituri speciale, etanșe la gaze. Acest aranjament este impus de societățile de clasificare care nu permit montarea în casă pompelor a turbinelor cu abur supraîncălzit (cu t> 2400C) fiind considerate surse potențiale de aprindere, iar turbinele care folosesc abur sub această temperatura sunt neeconomice.

Pompele sunt mecanisme care transferă puterea primită de la o sursă de antrenare, la un lichid.

Prin intermediul pompelor se pot realiza următoarele operațiuni :

ridicarea lichidului de la un nivel inferior la unul suoerior;

transportarea lichidului prin tubulaturi;

imprimarea unei viteze mari de deplasare a lichidului;

deplasarea lichidului prin învingerea rezistențelor;

deplasarea lichidului printr-un sistem hidraulic , în scopul executării unui lucru mechanic , într-un anumit punct al sistemului.

La bordul navelor petroliere pompele au rolul de a manipula lichidele din tancurile de marfă, balast și slop.

Clasificarea pompelor după tip:

pompe centrifuge (mono sau mulți etajate cu sau fără auto amorsare, orizontale sau verticale);

pompe cu șurub (sau rotative);

pompe cu piston;

pompe cu jet;

pompe elicoidale;

pompe cu diafragmă (tip Wilden).

După modul cum sunt acționate:

cu acționarea electrică;

cu acționare cu abur (cu turbine);

cu acționare hidraulică;

cu acționare cu gaz.

După modul în care are loc refularea lichidului:

pompe cu deplasament pozitiv (exp cele cu piston și cele rotative); refularea se face în volume alternative;

pompe cu deplasament nepozitiv (curgere continuă) (exp cele centrifuge, elicoidale, cu jet și cele cu curgere mixtă.

Pompele cu deplasament pozitiv livrează un volum definit de lichid , la fiecare ciclu de pompare, indiferent de rezistență opusă de instalație, cu condiția să nu se depășească puterea mașinii de antrenare a pompei . La acest tip de pompe, volumul de lichid livrat pe fiecare ciclu depinde de rezistență opusă la curgere. Pompă creează în lichid o forță care rămâne constanța, pentru orice viteză particulară a pompei, iar rezistență creată în tubulatură de refulare produce o forță de sens opus. Când aceste două forțe sunt egale, lichidul se află în stare de echilibru si nu mai curge.

Pompele cu deplasament nepozitiv refulează în mod continuu, în orice condiții de rezistență și viteză. Pompele centrifuge, spre deosebire de cele cu piston, nu fărămițează lichidul în volume izolate pe care să le livreze unul câte unul, ci refulează în mod continuu. Volumul refulat la turație constanța, nu este constant el depinzând de înălțimea de refulare .

La pompele cu deplasament pozitiv, în cazul în care se închide refulare în timpul funcționarii, se va produce o avariere sigură a pompei , pe când dacă vom închide refularea unei pompe cu deplasament nepozitiv, presiunea va creaste la maxim, se va produce iagitarea lichidului și încălzirea pompei dar principial pompă nu va fi avariată .

Comparativ cu pompele cu piston , pompele centrifuge au următoarele avantaje :

greutate redusă și preț de cost relativ redus;

ocupă loc puțin și au pierderi scăzute de putere, prin frecare;

componentele au greutăți reduse și fără frecări interne;

jocuri (tolerante) interne relative mari;

componentele sunt bine echilibrate, fără efecte inerțiale;

au o curgere staționară (continuă / nepulsatorie);

pot funcționa cu refularea închisă , fără a crea presiuni excesive, periculoase;

lichidul manipulat nu intră în contact cu ungerea cuzineților de sprijin ai axului motor, etc.

Tot prin comparare , pompele centrifuge prezintă următoarele dezavantaje :

nu se autoamorseaza (dar pot fi dotate cu echipament auxiliar care să înlăture acest neajuns);

la capacități mici au eficientă redusă .

Ejectoarele – sunt dispozitive a căror funcționare se bazează pe principiul Venturi . Se folosesc, cel mai ades, pentru stripuire (în special la spălarea cargotancurilor), la manipularea balastului (de regulă tot la partea de stripuire. În ejector intră fluidul activ prin ajutajul fluidului motor (activ), trece prin camera de amestec, unde este aspirat și lichidul antrenat și apoi, prin intermediul difuzorului este trimis mai departe în instalație.

Tubulaturi de marfă de balast și de strip (Cargo , Ballast and Stripping Pipings)

Tubulaturile de marfă , în funcție de mărimea tancurilor pe care le deservesc, pot avea dimensiuni începând de la 4” și până la 16” (în general). Aceste tubulaturi pot fi din oțel (în cazuri speciale chiar din inox), pot fi galvanizate iar în cazul tancurilor de produse finite vor fi special tratate cu vopsea epoxy pe interior.

Tubulaturile de strip sunt mai mici în diametru decât tubulaturile de marfă, având în vedere că operațiunea de stripping reprezintă colectarea ultimelor resturi de marfă. Tubulaturile de strip de regulă dublează tubulaturile principale de marfă în cargotancuri dar ele pot fi și numai sub formă unor derivații în fiecarea tanc legate la tubulatură principala de marfă, deservite de câte o valvulă separată.

Tubulaturile de balast, atunci când nava este prevăzută cu SBT, vor fi astfel proiectate încât să nu treacă prin tancurile de marfă. De obicei există un loc (și acesta este de regulă în camera pompelor) unde tubulaturile de marfă și de balast se pot uni prin intermediul unei piese de legătură (spool piece).

Atât tubulatura de marfă cât și cea de balast au flanșele prin care se pot conecta asigurate prin flanse oarbe. În caz de necesitate , aceste flanse pot fi scoase și se poate monta piesă de legătură, prin intermediul acesteia asigurându-se posibilitatea balastării tancurilor de marfă în vederea realizării balastului de furtună.

Sisteme de încălzire și răcire marfă (Cargo Heating and Cooling Systems)

Pentru încălzirea tancurilor , acestea sunt prevăzute cu serpentine de încălzire . Aceste serpentine pot avea drept agent intern de lucru (încălzire):

abur de la una din caldarinele existente;

ulei termic care se recirculeaza și a cărui temperatura se ridică într-un încălzitor cu rezistență electrică.

În cazul folosirii aburului pentru încălzirea serpentinelor (și implicit a mărfii) , este important că la început și apoi periodic să se purjeze fiecare serpentină pentru a ne asigura că :

nu sunt dopuri de apă pe parcurs și de asemeni;

nu sunt pătrunderi de marfă în serpentine (printr-o eventuală fisură).

Un alt sistem de încălzire a mărfii, întâlnit la navele noi cu pompe tip Framo, este constituit din niște încălzitoare (câte unul pentru fiecare tanc de marfă) cu abur, situate pe punte, prin care se recirculă marfă. Acest sistem prezintă marele avantaj de a numai “incomodă” structura internă a tancului, contribuind la o mai facilă spălare a tancurilor de marfă. Recircularea continuă a mărfii presupune în schimb consum adițional de combustibil.

Anumite tancuri, de regulă de dimensiuni relativ mici (până în 30000 tdw), care naviga în zone calde, sunt prevăzute cu un sistem de sprinklere pe covertă. Prin intermediul acestui sistem se face udarea întregii punți a tancurilor de marfă, asigurându-se astfel răcirea cerului tancului și implicit condensarea hidrocarburilor ce se evaporă la suprafață liochidului din tancurile de marfă. În acest fel nu numai că se diminuează pierderile de marfă prin evaporare, dar se și evita atingerea unor presiuni periculoase în tancuri. De regulă udarea covertei se face de la răsărit și până la apusul soarelui. Navele care nu sunt prevăzute cu sistem special de udare a covertei, pot face periodic o răcire a covertei prin intermediul tunurilor de incendiu și a mânicilor de incendiu. De asemenea este recomandat că tancurile să nu se încarce sub nici o formă mai mult de 98% din capacitatea lor volumetrică.

Sisteme de ventilație (Venting Systems)

Sistemul de ventilare a cargotancurilor are rolul de a controla și asigura dispersia gazelor de petrol formate în cargotancuri și trebuie să satisfacă următoarele cerințe :

să asigure evacuarea presiunii excesive a vaporilor de petrol din cargotancuri

să asigure dispersia sigură , în atmosfera exterioară, a gazelor petroliere formate în tancuri

să prevină formarea vacuumului în cargotancuri permițând intrarea aerului și expulzarea gazelor

Sisteme de ventilație folosite:

Sistem de ventilație independent: asigură ventilația pentru fiecare tanc în parte și este format dintr-un tub care la partea inferioară este cuplat la ramă gurii de vizită a fiecărui tanc iar la parte superioară este prevăzut cu o supapă de presiune și de vacuum . Această supapă se va deschide pe partea de presiune dacă această atinge 1400mm H2O și pe partea de vacuum dacă se atinge valoarea de -400mm H2O . Conform SOLAS Reg 59, înălțimea la care trebuie să fie deschiderile pentru degajarea presiunii din tancuri este de minim 2 m. Supapele P/V trebuie să fie astfel amplasate încât să permită amestecului de vapori să fie descărcat în sus, pe direcție verticală.

Sistemul de ventilație independent prezintă avantajele simplicității și a costului relativ scăzut dar totodată prezintă și două dezavantaje majore, și anume:

la manipularea produselor petroliere volatile, descărcarea vaporilor nu se face la o înălțime suficient de mare pentru a asigura o dispersie rapidă a acestora;

valvula de presiune/vacuum se poate gripa (din cauza corodării sau a insuficienței întretinerii) și în acest caz apare pericolul de suprapresiune sau vacuum. Este indicat să se facă o verificare a P/V-urilor înainte de fiecare operare a navei.

sistemul de ventilație comun: constă dintr-o tubulatură colectoare, care se întinde pe toată lungimea punții în secțiunea de marfă a navei și dintr-un număr de tubulaturi care deservesc fiecare cargotanc . Unul dintre capetele tubulaturii magistrale este obturat de o flansa oarbă , iar capătul liber este introdus direct sau prin ramificații în deschiderile special amenajate la baza catargelor centru . Fiecare catarg are la baza o valvulă P/V care asigura controlul evacuării gazelor și /sau intrarea aerului . Fiecare tanc are o valvulă de izolare . Acest sistem are avantajul că asigura descărcarea gazelor prin vârful catargelor, deci la o înălțime suficientă .

Dezavantaje :

Posibilă contaminare a mărfurilor în cazul transportării mai multor șorțuri de marfă

În cazul blocării unui P/V , nu este afectat doar un singur tanc ci întregul sistem de marfă . Tot că sistem de ventilație comun poate fi folosită parte de tubulatură de pe covertă a instalației de gaz inert . În acest caz trebuie asigurat că valvulă de izolare de pe covertă să fie închisă . Fiecare tanc este pus în comunicare cu tubulatură principala iar această se continuă până la catargul prova care este prevăzut baza cu o valvulă (mast riser) ce permite accesul către vârful catargului pe unde se va face expulzarea gazelor prin intermediul unei tubulaturi . În acest caz fiecare tanc este prevăzut cu P/V individual.

Sistemul de ventilație de tip grupat: sistem de ventilație împărțit aproximativ în aceeași manieră că și sistemul de pompare. În acest caz, pentru ventilație este prevăzută câte o tubulatură și un opritor de flacăra (flame arrester) pentru fiecare secțiune de tancuri iar fiecare cargotanc este deservit de câte o supapă P/V .

Sistemul de colectare a vaporilor (vapour recovery system) – este tot un sistem de ventilație comun dar vaporii de gaze nu mai sunt trimiși în atmosferă, ci se întorc la terminal prin intermediul unor tubulaturi aflate în prova și pupă manifoldului în fiecare bord .

Particularități constructive

Pe lângă alți factori, la proiectarea și construcția navelor petroliere trebuie să se țină cont și de următoarele:

apariția solicitărilor dinamice suplimentare, determinate de forțele de inerție ale maselor de lichid transportate, care, pe timpul oscilațiilor navei efectuează mișcări neuniforme;

micșorarea stabilității inițiale transversale și longitudinale, determinată de influența suprafețelor libere ale lichidelor care se transportă;

modificarea volumului încărcăturii lichide transportate, datorită variațiilor de temperatură;

accentuarea coroziunii structurilor din cargotancuri;

sporirea pericolului de incendii și explozii, determinat de prezența amestecului format din aer și vaporii emanați de produsele petroliere.

Ținând cont de cele prezentate mai sus, în continuare sunt prezentate unele particularități constructive ale navelor petroliere.

Sistemul general de osatură ce se aplică în construcția petrolierelor poate să fie longitudinal-la navele cu L >180 m – sau combinat – pentru navele ca L < 180 m.

Planșeele de fund cu dublu-fund din zona cargotancurile se construiesc în sistem de o satură longitudinală. Planșeele de bordaj se pot construii în sistemele de o satură transversal sau longitudinal cu dublu bordaj.

Planșeele de punte sunt construite în sistem de o satură longitudinală. Petrolierele au prevăzută o singură punte continuă în zona cargotancurilor – puntea principală. Capacele cargotancurilor au secțiunea circulară sau eliptică, de arie maximă 1m2. Capacele cargotancurilor trebuie să fie metalice și să asigure o închidere ermetică. Fiecare capac este prevăzut cu doi robineți: unul pentru montarea capsulei dinamometrice iar celălalt pentru cuplarea tubulaturii de aburi necesară încălzirii mărfii.

Pereții transversali și longitudinali asigură o compartimentare riguroasă și pot fii plați sau gofrați. Pereții transversali se construiesc în sistem de osatură vertical cu gofre orizontale sau verticale. Pereți longitudinali se pot construii în sistem de o satură orizontal sau vertical. În scopul ușurări operațiunilor de curățire a cargotancurilor, osatura pereților longitudinali laterali este plasată spre borduri – în interiorul tancurilor laterale .

Suprastructurile și rufurile sunt concentrate în castelul pupa, acestuia adăugându-i-se, în mod obligatoriu, teuga extinsă pe cel puțin 0,07 L – impusă din regulile de bord liber. Pin concentrarea tuturor încăperilor de locuit în castelul pupa, se scurtează mult conductele diverselor instalații ce le deservesc.

Deoarece gurile de încărcare a mărfii au dimensiuni reduse și sunt asigurate cu capace etanșe, înălțimea bordului liber la petroliere este mai mică decât la celelalte tipuri de nave.

Viteza economică a petrolierelor este v= 16…22Nd. Instalația de propulsie folosește ca mașini principale motoare cu aprindere prin compresie (Diesel), lente sau semirapide, iar în unele cazuri turbine cu abur, care antrenează elicea cu pale fixe.

Compartimentul mașini este amplasat întotdeauna la pupa. Adoptarea acestei soluții prezintă următoarele avantaje:

eliminarea liniei de arbori intermediari și a tunelului liniei de arbori, deci reducerea greutății construcției;

prin dispariția tunelului liniei de arbori crește volumul util al cargotancurilor;

probabilitatea producerii unor avarii la corpul navei care să scoată din funcțiune sau să perturbe funcționarea mașinilor principale este mai mică;

concentrările de tensiuni, provocate de încovoierea generală a corpului, la capetele postamentelor mașinilor principale sunt mai mici;

prin instalarea coșului de fum la pupa se menține mai ușor curățenia navei și se diminuează pericolul producerii unor incendii provocate de scânteile ce ies pe coșul de fum;

păstrarea continuității pereților longitudinali, deci și a rigidității grinzii echivalente pe întreaga lungime a zonei cargotancurilor;

asigurarea unei asiete corespunzătoare pe timpul navigației și descărcării.

Între zona cargotancurilor și celelalte componente (compartimentul mașini, magazia pentru mărfuri uscate, tancurile de combustibil, etc.) se prevăd coferdamuri orizontale și verticale.

Instalația de încărcare-descărcare a mărfii este de tip hidraulic. Pompele acestei instalații sunt dispuse în compartimente special amenajate. În funcție de mărime, petrolierele pot avea unul sau două compartimente de pompe. În scopul ușurării operațiunilor de încărcare-descărcare, marfa este fluidizată prin încălzire, cu ajutorul aburului care circulă prin serpentine dispuse pe fundul cargotancurilor.

Pentru a se evita riscul declanșării unor incendii și explozii, toate instalațiile auxiliare de bord din zona cargotancurilor sunt acționate de mașini hidraulice sau cu abur.

Modificarea volumului mărfii transportate, datorită variațiilor de temperatură, necesită existența unor spații libere în cargotancuri. Această măsură are două consecințe negative: micșorează stabilitatea inițială și prin amestecul de vapori inflamabili și aer ce se formează la partea superioară a cargotancurilor, se creează condiții favorabile producerii unor incendii sau explozii. Aceste consecințe se înlătură prin folosirea diafragmelor de ruliu și tangaj, respectiv prin dotarea petrolierelor cu instalații de gaz inert.

În caz de avarie la corp, apa având densitatea mai mare decât produsele petroliere pătrunde până când se umplu spațiile libere. Din acest motiv, nescufundabilitatea petrolierelor este mult mai bine asigurată decât a navelor pentru transportul mărfurilor uscate.