Caracteristicile morfologice și tipologia alunecărilor de teren din municipiul Iași Profesor coordonator, Prof. dr. Gheorghe Romanescu Candidat,… [303776]

[anonimizat]: [anonimizat] 5 capitole.

În primul capitol este prezentată o definiție a [anonimizat].

[anonimizat] a [anonimizat], cauzele și efectele acestora.

În al treilea capitol este prezentat județul Iași cu o scurtă caracterizare legată de relief și hidrografie.

[anonimizat] o prezentare a altor zone cu un risc ridicat la alunecări din municipiului Iași.

Prezenta lucrare se încheie cu capitolul cinci unde este structurat un scurt studiu de caz legat de zona Copou împreună cu o anexă, câteva concluzii și o bibliografie.

Abstract

The work The morphological characteristics and the typology of landslides in the city of Iași is structured in 5 chapters.

The first chapter presents a [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat].

In the third chapter Iasi County is presented with a short characterization related to relief and hydrography.

[anonimizat] a presentation of other areas with a high risk of landslides in the city of Iași.

This paper ends with chapter five where a [anonimizat] a bibliography.

Cuvinte-[anonimizat], Iași, prevenire, risc, drenare

Introducere

Prezenta lucrare urmărește caracterizarea și evoluția alunecărilor de teren din municipiul Iași. Una din multele definiții referitoare la alunecările de teren este: "Alunecările de teren sunt deplasări în masă a [anonimizat]" (I. Ioniță).

Pe baza cercetărilor efectuate de specialiști în zona Podișului Moldovei, s-au putut identifica mai multe tipuri de alunecări de teren.

[anonimizat], dar odată cu trecerea timpului o parte din ele au început să se degradeze. Pe lângă amenajările de consolidare a multor zone din cadrul municipiului au fost puse și interdicții de construcții.

De-a lungul timpului s-au impus o multitudine de măsuri de prevenire a [anonimizat], defrișărilor etc.

[anonimizat] s-[anonimizat].

1. Caracteristicile morfologice și tipologia alunecărilor de teren din municipiul Iași

Alunecările de teren reprezintă unul dintre cele mai importante și spectaculoase procese morfogenetice din cuprinsul versanților și din alte regiuni cu condiții geologice.

Sunt deplasări în masă a terenurilor superficiale de pe suprafețele înclinate, condiționate în mod deosebit de acțiunea forței de gravitației combinată cu apele subterane. Alunecările de teren se produc pe o suprafață de demarcație între partea mobilă și cea stabilă a versanților.

1.1 Factorii de control ai alunecărilor

Se pot separa două mari categorii de factori de control și anume factori naturali și factori antropici, care contribuie la pregătirea, declanșarea și evoluția dinamică.

Factorii geomorfologici- energie mare de relief asociată fragmentării adânci și implicit înclinării puternice

Factorii geologici (litologia subtratului)- alternanța de roci permeabile și impermeabile cât și trăsăturile formațiunilor superficiale (grosimea, granulometria)

Factorii hidrogeologici- existența unor strate acvifere bogate care conduce la supra-umectarea rocilor, mărirea greutății deluviului, micșorarea rezistenței la forfecare și a coeficientului de frecare internă, reducerea coeziunii rocilor, punerea în mișscare a deluviului.

Factorii climatici- regim favorabil de precipitații. Astfel în perioada de 4 ani succesivi (1969-1972), foarte bogată în precipitații, în România s-au declanșat alunecări de teren pe o arie totală de ˃120.000 ha (îndeosebi în județele Vaslui, Iași, Botoșani, Vrancea, Buzău).

Prezența eroziunii de adâncime sau a eroziunii laterale a râurilor care conduc la subminarea bazei versanților și la declanșarea alunecărilor regresive.

Influența condițiilor locale- favorabilitatea mare la alunecare a terenurilor de pe frunțile de cuestă.

Influența antropică- schimbarea modului de utilizare a terenurilor, supraîncărcarea versanților cu construcții, modificarea configurației versanților.

În general s-a constatat faptul că alunecările de teren ocupă areale întinse în Subcarpați, Carpații flișului, Podișul Moldovei și Podișul Transilvaniei. Zonele cu alunecări sunt grupate, în special, în arealele dezvoltate pe alternanță de formațiuni argiloase.

1.2 Morfologia alunecărilor

Este alcătuită din două părți: 1. cornișa sau zona de desprindere și 2. suprafața de alunecare.

Zona de desprindere reprezintă partea superioară sub forma unui abrupt, se alimentează cu materiale deluviul de alunecare. Forma și amplitudinea cornișei depinde foarte mult de litologie, structură și alti factori. Între amplitudinea cornișei de alunecare și grosimea corpului de alunecare există o relație directă: deluviul are o grosime mai mare cu cât cornișa este mai amplă și invers. Destul de des se pot semnala cornișe secundare: amploarea este mai redusă față de cornișa principală. La noi în țară dimensiunile alunecărilor sunt cuprinse între 1-2m și 15-20 și în mod excepțional depășește 20-25m. Forma este rectilinie, în zig-zag, semicirculară, ghirlandă etc. Cornișa se continuă sub influența apei subterane, se transformă într-o oglindă de alunecare. Masele de roci desprinse din zona cornișei încep să patineze pe suprafața de alunecare formând partea principală a unei alunecări.

Partea terminală a masei deluviale poartă numele de bază (fruntea) alunecării. Poate să corespundă cu baza versantului, poate rămâne mai sus decât aceasta.

Figură 1 Părțile componente ale unei alunecări

După adâncimea suprafeței de alunecare:

alunecări de suprafață – sub 1 m;

alunecări de mică adâncime – 1-5m;

alunecări adânci – 5-20m;

alunecări foarte adânci – peste 20m

alunecări delapsive (glisante) – care încep dela baza versantului și se extind către partea superioară.

alunecări detrusive (împingătoare) – invers față de cele delapsive;

alunecări mixte – caractere comune

În cuprinsul Podișului Moldovei s-au deosebit mai multe tipuri de alunecări de teren și anume:

alunecări cu predominarea fragmentării sub formă de monticuli;

alunecări în trepte;

alunecări sub formă de valuri;

alunecări cu fragmentare mixtă (complexă);

amfiteatrele de alunecare (hârtoapele)

Hârtopul repezintă formă negativă de relief cu aspect de amfiteatru care apare pe versați sub acțiunea alunecărilor și eroziunii. De obicei se dezvoltă la obârșiile unor mici bazine torențiale de formă semicirculară, iar aproape tot deluviul de alunecare converge spre axa microbazinului.

În Podișul Moldovei cresc șansele formării și dezvoltării celui mai caracteristic tip de alunecări, respectiv hârtoapele de alunecare.

În Podișul Central Moldovenesc terenurile ocupate cu alunecări de teren reprezintă aproape 1/2 din aria acestei subunități indiferent de vârstă, formă, stare de activitate.

2. Practicarea măsurilor de prevenire, limitare, diminuare și stingere a efectelor alunecărilor de teren

Majoritatea situațiilor de risc geomorfologic provocate de alunecări și datorită pagubelor produse de acestea, în decursul timpului au dus la practicarea cât mai sistematică a unor măsuri care, pe de o parte s-a încercat prevenirea declanșării alunecărilor, iar pe de altă parte intervenția cât mai eficientă, în zonele unde s-au produs deplasări de materiale pe versanți, ajungându-se la reducerea lor distructivă datorită efectelor, dar și stingerea definitivă pe cât este posibil a acțiunii acestora.

2.1. Obiectivitatea cerințelor de prevenire a declanșării alunecărilor de teren

Marile dificultăți și de lungă durată care au fost determinate de riscurile si efectele alunecărilor, au impus și vor impune aplicarea sistematică a măsurilor de prevenire cât mai rapidă pentru astfel de procese geomorfologice care au un grad de risc foarte ridicat. Având în vedere costurile foarte ridicate de refacere a pagubelor produse de alunecările de teren asupra suprafețelor morfologie, intervenția este una destul de motivată. Pe lângă pagubele produse de alunecările de teren în mod natural, se adaugă și cele provocate în mod antropic.

O altă modalitate de prevenire a alunecărilor este drenarea apelor din pânzele freatice. În acest mod există posibilitatea reducerii de îmbibare a rocilor și materialelor care intră în alcăturie. Un procedeu deosebit de necesar este amplasarea convenabilă a șanțurilor și puțurilor situate în apropierea zonelor expuse alunecărilor de teren.

Alte modalități de prevenire sunt reducerea pe cât posibil a greutății determinate de construțiile amplasate în special partea superioară a versanților sau interzicerea lor, încercarea de a evita tăierea drumurilor transversale care sunt utilizate în mare parte pentru transporturi de mare tonaj.

2.2 Clasificarea alunecărilor de teren

Clasificarea alunecărilor de teren a fost realizată pe baza mai multor criterii și anume:

după adâncimea suprafeței de alunecare:

– de suprafață ˂ 1m

– de mică suprafață ꞊ 1-5 m

– adânci ꞊ 5-20 m

– foarte adânci ˃ 20m

după viteza de manifestare a fenomenului ( viteza de alunecare )

– extrem de rapidă ˃ 3m/s

– foarte rapidă ꞊ 3m/s – 0,3m/min

– rapidă ꞊ 0,3m/min – 1,5m/zi

– moderată ꞊ 1,5m/zi – 1,5m/lună

– lentă ꞊ 1,5m/lună – 1,5m/an

-foarte lentă ꞊ 1,5m/an – 0,06m/an

-extrem de lentă ˂ 0,06m/an

după distanța de deplasare

– alunecări tip curgeri de teren

– alunecări propriu-zise

după direcția de evoluție a alunecării pe versant

-alunecări delapsive de la baza versantului în direcția opusă deplasării acumulatului – caracter regresiv

-alunecări detrusive – evoluție în direcția acumulatului de alunecare – caracter progresiv

după cauza generării

-naturale: produse de ploi torențiale, mișcării tectonice, eroziunii puternice

-artificiale: generate de acțiunea omului, excavații, explozii, diferite tipuri de lucrări, construcții realizate în imediata apropiere a versanților

după modul de manifestare

-fără semne exterioare de manifestare care au un caracter brusc

– cu semne exterioare de manifestare care cuprind viteze medii sau lente fiind caracterizate prin: crăpături și fisuri, tasări, căderi de stânci, ejectări de apă și nisip

2.3 Cauzele alunecărilor de teren

Cauzele alunecărilor de teren pot fi:

a) naturale:

modificarea nivelelor apelor subterane

ploile torențiale

mișcarea seismică

eroziune

b) generate de om:

realizarea lucrărilor în apropierea versanților

despăduriri și decopertări ale vegetației

2.4. Efectele alunecărilor

Efectele manifestate ale alunecărilor de teren sunt:

distrugerea parțială sau în totalitate a construcțiilor

blocarea parțială sau în totalitate a albiei unui râu, având posibilitatea de a produce inundații

distrugerea rețelelor de edilitare

blocarea căilor de comunicație

2.5 Măsurile de prevenire, protecție și intervenție pentru alunecări de teren

Măsurile adoptate sunt destul de similare celor aplicate în caz de cutremur. O diferență o constituie că evenimentul nu se desfășoare chiar prin surprindere.

Pentru prevenirea și protecția urmărilor provocate de alunecări de teren sunt necesare următoarele măsuri:

asigurarea sistemului de drenaj printr-un sistem de drenuri

reîmpădurirea și înierbarea versanților

realizarea intervențiilor necesare pentru stabilirea condițiilor de apariție și dezvoltare să fie facute la timp

informarea permanentă a populației aflată în zona de risc.

3. Județul Iași

Județul Iași este situat în partea nord-estică a României și cuprinde un teritoriu relativ uniform, cu un relief de podiș situat între văile râurilor Moldova și Prut. Râurile principale se înscriu într-un sistem hidrografic unitar, cu văi aproximativ paralele, cu direcția NV-SE, ce secționează teritoriul județului în trepte etajate de la vest spre est: valea Moldovei (240m), valea Siretului (217m), valea Jijiei (50m) și valea Prutului (37m).

Figură 2 Încadrarea municipiului Iași în județ și în România

3.1 Relieful

Relieful din cadrul județului Iași face parte integrantă din Podișul Moldovenesc, purtând amprenta clară a factorilor geologici și fizico-geografici care au participat la geneza și evoluția sa. Din punct de vedere geologic, teritoriul la care ne referim aparține unității structurale a Platformei Moldovenești, caracterizată printr-o mobilitate tectonică redusă, o structură și o constituție litologică relativ simplă. Ultimile depozite marine din seria neogenă, în care este sculptat întregul relief al județului Iași, sunt cele sarmațieni, cu grosime de 280m la Iași și peste 1000m spre valea Siretului. Aceasta au însă o structură monoclinală, cu înclinare destul de uniformă în jur de 8-10m/km, de la nord-vest spre sud-est. (fig.)

Din punct de vedere litologic, depozitele marine de suprafață și în special cele ale sarmațianului mediu, pot fi subdivizate în două orizonturi: un orizont inferior, constituit, în principal, din argile și marne, cu o largă răspândire în partea nord-estică a județului corespunzătoare Câmpiei Moldovei, întâlnindu-se și în celelalte regiuni până la 250-300m altitudine absolută, și un orizont superior, cu nisipuri, gresii și calcare oolitice, care ocupă majoritatea înălțimilor din Podișul Central Moldovenesc și Dealul Mare.

Figură 3 Profilul geologic sintetic al forajelor de referință din zona Iași ( după I. Liteanu, N. Macarovici, T. Brandabur)

3.2. Hidrografia

Rețeaua hidrografică ce străbate teritoriul județului cuprinde artere destul de variate ca mărime, cum sunt porțiunile corespunzătoare din sectorul mijlociu al Prutului și Siretului, un sector restrâns din cursul inferior al Moldovei, cursul inferior al Jijiei și al Miletinului și alte câteva râuri mici, autohtone. Deși densitatea totală a râurilor oscilează în jurul valorii de 1,5 km/km², doar 30% din ele au o scurgere permanentă, restul fiind semipermanente și intermitente.

Poziția geografică a județului, relieful și mai ales factorii climatici se reflectă clar în regimul hidric al râurilor. Acesta se caracterizează printr-o accentuată alimentare pluvio-nivală, ce generează mari variații de nivel și debit, printr-o eroziune puternică, exprimată în turbiditatea ridicată a apelor și printr-o mineralozare crescută. Structura monoclinală a Podișului Moldovenesc și alcătuirea sa petrografică au favorizat formarea unor strate acvifere captive, cu mineralizare ridicată și caracter ascensional, care sunt exploatate uneori în scopuri balneologice.

Repartiția scurgerii în timpul anului suferă variații destul de mari, datorită influențelor factorilor climatici, raportului dintre diferitele surse de alimentare și cantității acestora. Din cercetările făcute în bazinul Jijiei (Maria Pantazică,1969) reiese că scurgerea medie sezonieră este foarte diferită.

Regimul termin al apei râurilor se caracterizează printr-o apropiere destul de mare de cel ai aerului. Temperatura medie anuală a apei este în jur de 8-9șC. În timpul iernii, temperatura oscilează între 0,1-0,5șC, favorizând formarea podului de gheață care apare de obicei în a doua decadă a lunii februarie. Podul de gheață se menține 52 de zile la Iași, 58 de zile la Podu Iloaiei și 62 de zile la Hârlău.

3.3. Periodicitatea alunecărilor de teren si factorii de control

Versanții sunt forme de relief active, aflându-se într-o permanentă modificare. Stabilitatea lor se exprimă printr-un factor Fs care reprezintă raportul dintre forțele de rezistență (Fr) și cele de alunecare (Fa). În timp ce dinamica versantului este un proces continuu, stabilitatea apare ca un factor relativ. În cazul deluviilor expuse riscului de alunecare, această relativitate se exprimă printr-o rezervă temporară de stabilitate, redată printr-un factor Fs supraunitar (Dorel Pujină,2008).

Perioadele de stabilitate relativă sau de calm morfodinamic ale versanților sunt însoțite și delimitate de momentele de reacție geomorfodinamică și de relaxare ale deluviilor. Studiul succesiunii perioadelor de calm și de reacție geomorfodinamică precum și a scenariilor de cinematică a versanților afectați oferă pentru administrațiile locale o serie de informații privind:

tendința generală de evoluție a proceselor de alunecare;

rata medie anuală de denudație a versanților;

rata medie anuală de scoatere din circuitul agricol a noii suprafețe;

precizări privind rezerva de stabilitate la un moment dat a versantului;

criteriile de stabilire a caracterului lucrărilor de amenajare (permanente sau provizorii), natura "rigidă" sau "elastică" a rețelelor de drenaj, folosințele cele mai pretabile pentru valorificarea agroeconomică a perimetrelor afectate.

4. Studiul alunecărilor de tern din partea de nord-est a municipiului Iași

Principalele elemente ale unei alunecări de teren sunt: frunte, baza alunecării, lungimea alunecării, lățimea alunecării, suprafața de alunecare, grosimea alunecării.

Cauze: echilibrul între forțele active și rezistive asigură versantului o stare de repaus sau de mișscare uniformă.Dacă forțele active depășesc pe cele rezistive, mișcarea versantului devine accelerată, pănă la atingerea unei noi stări de echilibru relativ.

Stanciu și Lungu (2006), grupează cele două tipuri de acțiuni astfel:

acțiunile permanente – mișcări neotectonice, subsidența regională, eroziunea bazei versanților, greutatea proprie a masivului de roci;

acțiuni temporare – de lungă durată și de scurtă durată

4.1 Aspecte privind stabilitatea versanților, cu particularizare la zona versantului Copou-est

Zona studiată este situată în partea de nord-est a municipiului Iași, ocupând o suprafață totală de 241 ha și o diferență de nivel maximă de aproximativ 88m, între cota maximă de 135m situată în apropierea Străzii Sărărie spre intersecția cu șoseaua Ștefan cel Mare și Sfânt, iar cea mai mică cotă fiind in zona bulevardului C.A. Rosetti de 46,5m.

Figură 4 Alunecare de teren în zona Copou, Strada Ursulea (03.07.2017)

Aprecierea riscului la alunecare

Știind potențialul și probabilitatea de alunecare a versanților este foarte util pentru elaborarea strategiilor de ameliorare, protecție și utilizare durabilă a amplasamentelor.

Conform Planului de amenajare a teritoriului național -Secțiunea a V-a Zone de risc natural, zonele de risc natural sunt arealele delimitate geografic în interiorul cărora există un potențial de producere a unor fenomene natural distructive, care pot afecta mediul natural și cel construit, producând pagube și victime umane. Delimitarea geografică a cestor zone se bazează pe studii specifice elaborate de institutii specializate, materializate prin hărți de risc natural.

Figură 5 Harta de probabilitate a hazardului la alunecări ( după Dorel Pujină,2008)

Analizând harta de probabilitate a hazardului la alunecări, se poate observa că versantul estic al dealului Copou are valori cuprinse doar în două dintre ele și anume:

-0,31 ÷ 0,50 (probabilitate medie-mare)

– 0,51 ÷ 0,80 (probabilitate mare)

Alunecările de teren în zona Galata-Iași

Zona Galata este situată în partea de sud-vest a orașului Iași, având limitele la nord-coasta Bahluiului de sub dealul Miroslava, în est-nord-est râul Nicolina, sud-sud-vest râul Valea Adâncă, iar în partea vestică dealul Miroslava.

În zona Galata, terenurile sunt acoperite de construcții, locuințe, artere stradale, drumuri, zone restrânse de pădure. Datorită activității sale economice de utilizare a terenurilor, omul a contribuit la declanșarea și dezvoltarea proceselor pe versant, dar și pentru consolidarea terenului în această zonă.

Suprafața ocupată cu alunecări de teren se extinde pe partea estică și nord-estică a versantului, cu o suprafață de aproximativ 44 ha. Cea mai mare parte din suprafața afectată de alunecări este ocupată de corpul alunecării în proporție de 85%, restul fiind ocupat de cornișă și fruntea alunecării.

În această zonă alunecările se încadrează în tipul insecvent și în categoria alunecărilor detrusive. Pe sectoare restrânse sunt în curs de apariție alunecări delapsive (versantul stâng al Nicolinei). După modul de fragmentare a deluviilor, întâlnim în această zonă:

alunecări monticulare (str. Urcușului)

alunecări în trepte (str. Azil)

alunecări în brazde (NE dealului Galata)

alunecări mixte, cu o răspândire largă în zona Galata, cu corpul alunecării puternic fragmentat sub formă de monticuli, valuri, trepte și depresiuni-padine (versantul N al dealului Galata).

Figură 6 Alunecare de teren în zona Galata

4.3 Zone din municipiul Iași predispuse la un grad ridicat de alunecări de teren

Mai multe zone din oraș prezintă un risc destul de ridicat pentru alunecările de teren. Un aspect important ține de faptul că în aceste zone există interdicții temporare de construire. Producerea alunecărilor de teren este favorizată, conform PUG, de condițiile privind panta și energia reliefului, substratul geologic, de perioadele de ploi abundente, vegetație forestieră redusă, precum și de activitatea umană: defrișări, irigații, supraîncărcarea terenului cu construcții, neîntreținerea lucrărilor de combatere. Țicău este zona "cu cea mai spectaculoasă evoluție a fenomenului de alunecare". De asemenea este necesară intervenția și la versantul Râpa Galbenă, unde pe versantul Brândușa au apărut numeroase izvoare.

Conform PUG, zonele expuse fenomenului de alunecare de teren se află pe mai mulți versanți, dar cele mai prioritare sunt Copo-est (inclusiv Țicău), Copou-vest, Păcurari, Râpa-Galbenă, platoul zonei centrale, Tătărași, Brândușa, Galata, Bucium și Cetățuia-Manta Roșie. Primul versant menționat cuprinde zona cuprinsă între malul drept Cacaina, bd. C.A. Rosetti, str. Cucu, str. Bașotă, str. Sărărie, șos. Ștefan cel Mare, al. Gr. Ghica Vodă, al. Mihail Sadoveanu și limita administrativă a municipiului. În aceastp zonă efectul fenomenului de alunecare este prezent prin apariția în zona împădurită de surpări, crăpături, aspect de "pădure beată", izvoare, forfecări ale lucrărilor de desecare, înclinări ale căminelor de dren, tasări ale terenului în jurul lucrărilor de consolidare. Tot pe acest versant se observă că alunecările avansează spre stația de transformare de 110KV (zona șos. Ștefan cel Mare) și se evidențiază faptul că este pus în pericol obiectivul și liniile electrice aferente. Versantul Copou-vest cuprinde zona al. Mihail Sadoveanu, bd. Carol I, str/șos. Păcurari și limita administrativă a municipiului Iași. În ultimii ani s-au constatat "alunecări masive" care au dus la distrugerea în repetate rânduri a străzilor Podgoriilor, Belvedere, Șipoțel, Tăcuta și aleilor betonate din Grădina Botanică.

Tabel 1 Cartiere/zone cu suprafețe cu hazard ridicat de alunecare

O problemă semnalată este pe versantul Râpa-Galbenă, care asigură trecerea între versantul Copou și zona Gării. În zonă lucrările efectuate de desecare au suferit degradări importante și este necesară intervenția anuală pentru reparații. În zona platoului central (str.Gării, Arcu, Sf. Andrei, Uzinei, Cuza-Vodă, Elena Doamna, Cucu, Smârdan și bd. Tudor Vladimirescu) lucrările efectuate în anii 1970 sunt în funcțiune și înteținute în mod corespunzător.

Pentru versantul Galata (str. Cicoarei, str. Arh. Berindei, șos. Nicolina, str. Miroslava, al. Tudor Neculai, str. Valea Adâncă și limita administrativă a Iașului), lucrările efectuate în perioada comunistă sunt insuficiente. "Fenomenul de alunecare se manifestă prin înclinarea căminelor de dren, forfecarea tubulaturii drenurilor în zona amonte str. Arh. Berindei, rupturi și tasări ale străzilor Aluniș, Fluturilor, Azilului, Urcușului, șos. Galata, prăbușiri de teren în zona împădurită, cu copaci înclinați, apariția de numeroase izvoare atât în zona locuită (std. Cărămidari, str. Aluniș, str. Brădețului), cât și cea împădurită" (document PUG).

Figură 7 Alunecare de teren în zona Galata

Pentru zonele cu risc de alunecare, PUG prevede o interdicție temporară de construire. Această interdicție este vaabilă până la întocmirea unui studiu geotehnic detaliat cu raport de verificare și a unei analize de stabilitate locală și generală a versanților pentru terenurile situate în zonele cu risc de alunecare. A fost subliniat faptul că alunecările se manifestă preponderent în lunile ianuarie-martie, fie prin reactivarea unor alunecări vechi, fie prin apariția altora noi și au ca efect distrugerea terenurilor agricole, locuințelor, anexe gospodărești și căilor de comunicație. În PUG sunt identificate cinci cauze principale: pânza freatică cu orientare generală nord-sud (cu adâncimi variind între 10-12m în Copou și 4-7m în zona centrală – Palatul Culturii), terenurile macroporice sensibile la umezire (1-1,5m), terenurile contractile ( zona Teatrului Național-Palatul Culturii) și degradarea în timp a lucrărilor de stabilizare (fără posibilitatea de modernizare sau de refacere).

Studiu de caz: Alunecările de teren din Copou, strada Ursulea

În perioada anilor 1970, în această zonă au fost făcute expertize în urma cărora s-a constatat că în următorii ani o alunecare masivă de teren va avea loc. Cetățenii au fost anunțați că trebuie să părăsească gospodăriile, dar în cele din urmă aceștia nu au dorit acest lucru.

În primăvara anului 1981, în luna mai s-au semnat precipitații destul de abundente care au avut o durată de circa 4 săptămâni, timp în care s-a produs și alunecarea de teren care a dus la distrugerea în totalitate a șoșelei care făcea legătura de pe Aleaa Mihail Sodoveanu cu zona Cârlig și distrugerea totală a gospodăriilor. Populația a fost evacuată de urgență în toiul nopții de către trupele de armată. În urma evacuării, famiile au fost reîmproprietărite de către primărie în alte zone ale orașului.

Timp de o perioadă de 30 de ani terenul s-a stabilizat până la începutul anului trecut. Datorită prezenței precipitațiilor destul de abundente din luna mai anul trecut, terenul s-a reactivat. În decursul unui an terenul din această zonă a suferit deplasări destul de mari și foarte vizibile de la o zi la alta. În momentul de față sunt construite gospădării recente care sunt pe punctul de a fi distruse din cauza alunecării foarte active.

Figură 8 Cornișa alunecării de teren

În urma plângerilor depuse la primărie, au venit specilaliști în domeniu și eu refăcut expertiza terenului din zona afectată și s-a stabilit construirea unei rețele de dren și terasarea zonei. Din cauza vitezei mari de alunecare s-a luat în evidență și faptul că prin această zonă trece o conductă de gaz care alimentează satele Cărlig, Vânători, Popricani și ar putea exista pobilitatea sistării acesteia.

O altă problemă semnalată este aceea că unde este cornișa alunecării de teren, în imediata apropiere se află și o stație de transformare electrică iar stâlpul principal de înaltă tensiune este foarte aproape de zona de desprindere. Această stație de transformare alimentează cu energie electrică cartierele Copou, Păcurari, Canta.

Anexă: Poze efectuate în data de 03.07.2017 în zona Copou, strada Ursulea

Concluzii

În municipiul Iași, principalele cauze care determină apariția și dezvoltarea alunecărilor de teren sunt panta și energia reliefului, straturile acvifere și litologia regiunii. În general alunecările apar în zonele unde panta depășește 5%. Cele mai afectate de alunecări și surpări sunt zonele cu pante care depășesc 15%-20%

Decisive pentru apariția și dezvoltarea alunecărilor sunt izvoarele bogate ce ies la baza cornișelor sau la zi pe versanți.

Pe baza realizării hărții de hazard la alunecare, se pot propune planuri noi de lucrări de intervenție privind reabilitatea zonei în sensul reducerii riscului la alunecare.

Regiunea studiată este situată în zona coastei de a Bahluiului din cartierul Galata, la suv-vestul orașului Iași, ca parte componentă Câmpiei Moldovei.

Aproape 2/3 din suprafață este afectată de procese geomorfologice actuale cu predominarea alunecărilor și surpărilor de teren, în restul zonei apar spălări areolare, tasări și sufoziuni, iar în malurile albiei râului Nicolina apar, local și surpări.

Pentru viitor se impune o gospodărire atentă cu privire la scurgerea apelor pe versant, un control permanent al drenurilor vechi, cât și a scurgerii apelor menajere.

.

Mihu-Pintilie A., Asandulesei A., Stoleriu C.C., Romanescu G. 2016. GIS methods for assessment of hydrogeomorphic risk and anthropogenic impact which affect the archaeological sites. Case study: Dealul Mare archaeological site, Moldavian Plateau (Romania). Acta Geobalcanica, 2(1):35-43.

Romanescu G. 2001. Procese geomorfologice actuale în sectorul Coastei Iașilor, Analele Universității „Ștefan cel Mare, 9:60-71.

Romanescu G. 2002. Efectele proceselor geomorfologice actuale asupra învelișului de sol din sectorul coastei de tranziție a Iașului. SEMICENTENAR ISPIF, Sesiune Științifică Internațională Aniversară, București, 37-44.

Romanescu G., Romanescu Gabriela 2005. Zonele umede din valurile de alunecare – lacurile Santa Mare I și II (Câmpia Moldovei)”. Seminarul Geografic „Dimitrie Cantemir”, 25:119-126.

Romanescu G., Romanescu Gabriela. 2005. Starea actuală a zonelor umede din sectorul aval al pârâului Hărpășești (bazinul hidrografic Bahlui). Factori și procese pedogenetice din zona temperată, 4:101-108.

Romanescu G. 2006. L’etat actuel et la typologie des zones humides de l’entourage de la ville Iași. Seminarul Geografic “D.Cantemir”, 26:128-136.

Romanescu G., Jigău G. 1998. Geomorfologie. Editura Universității de Stat din Moldova, Chișinău.

Romanescu G., Romanescu Gabriela, Minea I., Ursu A., Mărgărint M.C., Stoleriu C. 2005. Inventarierea și tipologia zonelor umede din Podișul Moldovei – Studiu de caz pentru județele Iași și Botoșani. Editura Didactică și Pedagogică, București.

Romanescu G., Romanescu Gabriela, Romanescu A.M. 2007. Dicționar de geografie fizică. Editura Terra Nostra, Iași.

Romanescu G, Romanescu Gabriela, Stoleriu C., Ursu A. 2008. Inventarierea și tipologia zonelor umede și apelor adânci din Podișul Moldovei. Editura Terra Nostra, Iași.

Romanescu G. 2009. Evaluarea riscurilor hidrologice. Editura Terra Nostra, Iași.

Romanescu G. 2011. Geografia de la A la Z. Dicționar ilustrat. Editura Didactică și Pedagogică, București.

Romanescu G. 2015. Managementul apelor. Amenajarea hidrotehnică a bazinelor hidrografice și a zonelor umede. Editura Terra Nostra, Iași.