Caracteristicile Corpurilor de Iluminat In Interiorul Centrului Expozitional Constantin Brancusi

CUPRINS

INTRODUCERE

1. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE DE CONSTRUIRE A INTERIORULUI

1.1. Evoluția centrelor expoziționale în context istoric

1.2. Condiții,principii arhitecturale de sistematizare și formarea a interiorului

1.3. Posibilitățile de modificare a structurii și a elementelor existente ale clădirii

1.4. Concluzii la capitolul 1

2. ANALIZA CERINȚELOR DE PROIECTARE, FUNCȚIONALE, ERGONOMICE A CENTRELOR EXPOZIȚIONALE

2.1. Modul de organizare al centrelor expoziționale (obiectivele, serviciile, prioritățile)

2.2. Ergonomia activității în structura interioară

2.3. Necesitatea organizării ergonomice a muncii, odihnei și distracției

2.4. Soluționarea și organizarea ergonomică a mobilierului

2.5. Proeictarea și îmbunătățirea factorilor de ambianță fizică

2.6. Concluzii la capitolul 2

3. PROIECTAREA INTERIORULUI UNUI CENTRU EXPOZIȚIONAL

”C.BRÂNCUȘI”

3.1. Soluțiile artistico-constructive privind interiorul

3.2. Caracteristicile generale ale stilului contemporan

3.3. Gama cromatică,mobilierul și caracteristicile acestuia

3.4. Lucrările de finisaj

3.5. Definitivarea decorativă a pereților

3.6. Caracteristicile corpurilor de iluminat în interiorul centrului expozițional

3.7. Concluzii la capitolul 3

CONCLUZII FINALE

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Interiorul reprezintă o compoziție (grupare) de componente, care subordonează starea de spirit. Ele sunt supuse stilului selectat (contemporan), configurarea mobilierului ales, gama cromatică a mobilierului și orice detaliu care ține de decorarea spațiului.

Actualitatea temei. Centru expozițional ”C.Brâncuși” fiind amplasat în sectorul Centru al or.Chișinău, una dintre cele mai aglomerate zone al orașului, înconjurat de natură, de landșafturi deosebite, reprezintă un loc potrivit, ideal, pentru un așa gen de clădire fiind locul oficial pentru inaugurarea diverselor manifestări din domeniul culturii care se află în prezent într–o stare dezastruoasă.

Scopul lucrării de licență este elaborarea unui proiect/concept în vederea obținerii unor spații funcționale complexe unde o importanță sporită va fi acordat problemei necesității în favoarea personalizării interiorului prin îmbinarea elementelor tehnice cu cele estetice ale designului.

Proiectul “Design interior al unui centru expozițional”, reprezintă un stil architectural înconjurat de clădiri, caracterizat printr-un singur nivel, unde fiecare spațiu are destinația și funcția sa aparte. La realizarea proiectului, s-a ținut cont de proprietățile, criteriile, structurile principale și de cerințele pe care le exercită clădirea, unde lumea savurează gustul frumosului.

Suportul metodologic a fost realizat și determinat în baza unor principii metodologice de o tratare sistematică și coordonată complexă, a diverselor concepte contemporane în cadrul designului, fiind într–o interconexiune cu metodele de investigație unde s-a aplicat metoda sistematico-structurală.

Scopul de bază urmărit de către designer, este de a transforma o încăpere a unei clădiri obișnuite, într-un spațiu comfortabil, bine aranjat. La elaborarea interiorului este necesar luarea în considerație a mai multor factori precum: cerințele estetice impuse de către spațiul, stilul, iluminarea potrivită încăperii și nu în ultimul rînd gama cromatică, în așa mod se poate obține un rezultat bun, reușit cu o amprentă personalizată proprie.

Designerii au posibilitatea de a utiliza diverse elemente și obiecte de interior, ce corespund stilului ales, însă există anumite reguli și legi de design ce caracterizează combinații a elementelor și care trebuie respectate.

Scopul de bază al proiectului de față a fost executarea spațiului interior al edificiului “Design interior al unui centru expozițional”, cît mai original și rafinat, fiind mai special în organizarea interiorului, față de alte centre expoziționale, deoarece designul interioarelor este în continuă dezvoltare, devinind mai inovator din punct de vedere estetic a structurii spațiului prin intermediul apariției materialelor noi pe piață și în afara ei. Astfel, a fost abordat un stil mai frecvent utilizat, și anume stilul contemporan, însă într-o amploare unică diferită și originlă.

Pentru realizarea utilă a acestui proiect la un nivel înnalt unde se dorește amenajarea unui spațiu sau efectuat următorilor pași: – analiza dezvoltării centrelor expoziționale; – analiza cerințelor beneficiarilor, scopurile pentru determinarea unei structuri optime a proiectului; – integritatea cunoștințelor, informațiilor dobîndite; realizarea proiectului de execuție (plane, desfășurate, detalii, macheta etc); – vizualizarea spațiilor interioare realizate în Auto CAD, 3D MAX; – prezentarea recomandărilor finale de design; – prezentarea unor soluții pentru executarea lucrărilor conexe; – strănsa colaborare cu diverse servicii din aria tehnică – constructori, arhitecți, instalatori; – evaluarea, revizuirea soluțiilor de design de la implimentare pînă la finalizarea amenajarii propriu-zise.

1.PRINCIPIILE FUNDAMENTALE DE CONSTRUIRE A INTERIORULUI

Evoluția centrelor expoziționale în context istoric

Tipurile de eficientizare modernă a adus subordonarea de mecanismele urbane ”Time is money” – drept necesitate de interacțiune și comfort sporit în concordanță strînsă cu conceptele de timp și spațiu.

Triburile primitive urbane făceau primele schimburi de idei în ”piață” astfel dezvoltîndu–se aspectele diverse ale organizărilor sociale.

Primele structuri au o datare din Antichitate, datate din sec. XV–lea, 4.000 de magazine cu o extindere de 58 de străzi care se afla în Istambul. Tărgurile cele mai celebre erau considerate cele din Paris considerat drept orașul principal de tîrg al Europei de Est dar și de Centru [8].

Unele dintre primele variante de exprimare a tîrgurilor pot fi regăsite sub constituirea bazarurilor care erau organizate în Evul Mediu pe lîngă mănăstiri și biserici în scurt interval de timp drept niște ”compoziții ale structurii economice”.

Este trecută treapta de la structura tîrgurilor la expoziții de mărfuri în mediul acestora procurarea–vînzarea se efectua imediat ce se datora variației de produse ce erau expuse dar și procurate.

În prezent însușirea comercială a tîrgurilor este dezvoltată și se desfășoară prin diverse expoziții internaționale. Tîrgul în prezent semnifică orice acțiune care implică operațiune ce poate atrage pe oricine de vinzare–procurare desfășurată ori unde.

Centrele expoziționale sunt considerate drept o îmbinare reușită a tradițiilor cu o experiență în organizarea unor manifestări expoziționale îmbinate cu tehnologii și profesionalismul colaboratorilor acestor centre.

The Crystal Palase este considerat drept unul dintre cele mai vechi centre expoziționale din întrega lume.

Convention&Exhibition Center cu sediul în Hong Kong, China este construit în 1988 fiind renovat 1997 se defirențiază prin arhitectura sa contemporană. Suprafața centrului de expoziție este de 155.000 m.p. oferă traducere sincronizată pînă la 10 limbi concomitent. Aici se organizează așa expoziții anuale ca Afordable Art Fair Hong Kong, Retail Design & In–Store Marketing, In–Home, Asian Elenex (Anexa 1 fig.1a).

Dubai International Convention&Exhibition Centre se află la 10 minute de aieroport cu soprafața de peste un milion de m.p. înclusiv suprafețele închise și deschise, centre de expoziție, sălile de banchet etc. în incinta centrului se află o parcare imensă preconizată pentru 1890 de automobile (Anexa 1 fig.1b).

Germania este renumită prin centrul expozițional HAAN inaugurat în 2009, Amanda GmbH cu sediul Dusseldorf oferă acces la informații, aprofundarea cunoștințelor și ultimile noutăți din domeniu cu spurafața de 46.000m.p. ulterior fiind mărită pînă la 25.000m.p. în 2008 astfel ajungînd la un total de ≈71.000 m.p (Anexa 1 fig.1c).

Unul dintre cele mai importante centre expoziționale din lume se consideră Messe Munchen cu o suprafață de ≈180.000m.p. fiind innaugurat în 1998 avind 16 pavilioane și o dotare tehnocă ultramodernă. Anual se organizează peste 40 de tîrguri din sectorul bunurilor investiționale (al noilor tehnologii și bunurilor de consum) unde participă ≈90 de țări.

În prezent centrul expozițional cel mai renumit din Romîniea este ROMEXPO S.A se consideră în fruntea clasamentului a industriei românești de tîrguri și expoziții, situată în zona de nord a Bucureștiului. El datează cu 1959 cînd sa luat decizia construirii unui centru expozițional în urma sporirii economiei dar și al extinderii relațiilor comerciale internaționale urma să fie realizat prin utilizarea unor soluții avangardiste în arhitectură. Suprafața totală a centrului constituie ≈45000m2 (spațiu de expunere).

În anul 1962 sa produs inaugurarea pavilionului central considerat de către specialiștii din domeniu drept unui din cele mai moderne din Europa. În anul 1963 Oficiul de Expoziții înființat în incinta Camerei de Comerț devenind ulterior în 1968 Întreprindere de Expoziție și Tîrguri profilată pe organizarea de expoziții în interiorul țării dar și participarea oficială la tîrguri din străinătate. În 1974 sa desfășurat expoziții pe o suprafață de ≈70.000m.p. cu participarea a peste 30 de țări. După 1989, această întreprindere devine Romexpo. Acest centru expozițional este direcționat pe trei strategii: specializare, modernizare și diversificare (Anexa 1 fig. 1d,e).

Această societare este recunoscută la nivel internațional și este membră a organizațiilor de specialitate precum: Alianța Tîrgurilor din Europa Centrală, Asociația Glogală a Industruiei din Tîrguri și Expoziții–UFI, membru al Uniunea Internațională de Raportare Unitară a Indicatorilor Statifici, membr EURASCO etc. In incinta acestui centru se desfășoară tîrg de obiecte de artă și antichități ANTIQUE MARKET, TÎRGUL DE PRODUSE TRADIȚIONALE, AMBIENT EXPO tîrg reprezentativ în domeniu (produse și sisteme pentru amenajări interioare și exterioare,mobilier, decorațiuni etc.) pentru Europa Centrală și de Sud Est.

Un alt centru care prezintă interes sporit este centrul expozițional MIDAS activitatea se desfășoară în ≈10.000 m.p. (Anexa 1 fig.1f).

World Trade Center București un loc de desfășurare pentru: TEB Expo, Vet Expo și Expo Trafic constituibd drept un punc de atracție cu un grad sporit pentru diverși specialiști din domeniul biznesului. Acest constituie drept loc de reîntîlnire a diverșilor vizitatori specialiști și experți, unde producătorii și expozanții de mașini automatizate preconizate pentru comerț din domeniu oferind informație utilă cu privire la oportunitățile oferite și tehnologiile moderne.

Centru Expozițional MOLDOVA este o construcție modernă cu amplasare la Iași, care oferă perticiparea dar și organizarea tîrgurilor și expozițiilor și diverse evenimente de gen. (Anexa 2 fig.1g,h).

În Românie în prezent sunt mai multe cente cu o valoare mare precum: Centrul Expozițional Expo Transilvania, Centrul de evenimente București, Romaero Băneasa, Complexul Expozițional Exporom, Centrul de afaceri și expoziții ”Mircea Canciov”, Brașov BUSINESS PARK, International TRAIDE Center etc.

Un important centru expozițional este considerat Sala Dalles avînd locul de amplasare în București ce găzduiește anual evenimente culturale, proiecte educaționale, expoziții tematice.

Rusia este renumit prin centrul expozițional ВДНХ inaugurat pe data de 1 august, 1939 denumirea sa a fost schimbată de cîteva ori, pe teritoriul său sunt numeroase monumente de arhitectură, construcții de parc cu dimensiuni mari și mici inclusiv havuziri unicate, spurafața de 520 hectare (Anexa 2 fig.1j–l).

În Moldova cel mai renumit este Centrul Expozițional ”C.Brîncuși” avînd sediul în or.Chișinău (Anexa 2,3 fig.1m–o).

O mare însemnătate îl are și MOLDEXPO fiind organizator a celor mai mari expoziții cu statut internațional de Moldova este membu al Alianței Tîrgurilor din Europa Centrală, Asociației Mondiale a Industriei de Expoziției, membru asociat al UETR, anul înfamplasare la Iași, care oferă perticiparea dar și organizarea tîrgurilor și expozițiilor și diverse evenimente de gen. (Anexa 2 fig.1g,h).

În Românie în prezent sunt mai multe cente cu o valoare mare precum: Centrul Expozițional Expo Transilvania, Centrul de evenimente București, Romaero Băneasa, Complexul Expozițional Exporom, Centrul de afaceri și expoziții ”Mircea Canciov”, Brașov BUSINESS PARK, International TRAIDE Center etc.

Un important centru expozițional este considerat Sala Dalles avînd locul de amplasare în București ce găzduiește anual evenimente culturale, proiecte educaționale, expoziții tematice.

Rusia este renumit prin centrul expozițional ВДНХ inaugurat pe data de 1 august, 1939 denumirea sa a fost schimbată de cîteva ori, pe teritoriul său sunt numeroase monumente de arhitectură, construcții de parc cu dimensiuni mari și mici inclusiv havuziri unicate, spurafața de 520 hectare (Anexa 2 fig.1j–l).

În Moldova cel mai renumit este Centrul Expozițional ”C.Brîncuși” avînd sediul în or.Chișinău (Anexa 2,3 fig.1m–o).

O mare însemnătate îl are și MOLDEXPO fiind organizator a celor mai mari expoziții cu statut internațional de Moldova este membu al Alianței Tîrgurilor din Europa Centrală, Asociației Mondiale a Industriei de Expoziției, membru asociat al UETR, anul înființării fiind 1956 (Anexa 3 fig.1p).

Centrele expoziționale se impun prin promovarea a unor tehnologii noi în diverse ramuri al economiei țării în care sunt amplasate.

În prezent aceste centre au statut de complexe expoziționale adesea fiind amplasate în zonele centrale ale orașelor cu o suprafată de peste ≈ 400m. p. spații expoziționale închise, ≈ 800 m. p. spații expoziționale deschise (spațiu expozițional exterior).

Organizarea de manifestări expoziționale este considerat drept o uneltă de mediatizare excelentă de cître diverse companii fiindcă incurajează antreprenoriatul.

Aceste centre au drept scop crearea canalelor de distribuire și oportunități noi de colaborare într–o evoluare continuă. Concomitent cu expozițiile se organizează și serii de conferințe ele fiind tematice ce sunt bazate pe o serie de servicii și produse ale întreprinderilor expozante.

1.2 Condiții, principii arhitecturale de sistematizare și formare a interiorului

Interiorul reprezintă designul și arhitectura spațiului interior al clădirii care oferă indivizilor condiții prielnice (îmbunătățite) de trai, spațial interior al clădiri cît și al unei odăi în parte, prezintă o soluție arhitecturală ce este stabilită de către menirea sa funcțională.

Cercetarea arhitecturii interiorului, efectuat într–un răstimp mai îndelungat, duce la finalități specific care prezintă interes cu privire la condiționarea acestuia: de preocupare, de mediul natural, de cercetare a evoluării tehnicii la un moment dat, de diverse transformări cultural fiind diferențiate pe parcursul timpului. Sistemele de încălzit, materialiele de interior au fost adaptate mediului pentru care au fost create. Practicarea anumitor preocupări, legate în mare măsură de același mediu înconjurător, a determinat, de asemenea, modul de organizare a centrului expozițional.

Astfel, după inventarul construcțiilor anexe și al clădirii pot fi efectuate unele concluzii cu privire la ocupațiile specifice și modul în care ele au influențat interiorul cladiirii cu menire publică. Soluțiile adoptate pentru repartizarea spațiului și rânduirea diferitelor obiecte ilustrează modul specific de organizare a indivizilorși, în același timp, spiritul lor inventiv, dragostea pentru tot ce este frumos. Interiorul poartă, o amprenta puternic evidenă a opiniei comunității noastre, cu privire la ,,ce trebuie să cuprindă și ,,cum trebuie să fie amenajat" etc. [4].

Una din caracteristicile cu interes sporit a unei încăperi o constituie funcționalitatea interiorului, ce îmbină în esență natură linistită a spațiu, proiectarea logică a suprafețelor cît și decorațiile bine selectate pentru o potrivire maximală în concordanță cu preferințele beneficiarilor.

Organizarea și funcționalitatea spațiului, reprezintă modalitățile în care sunt sistematizate într-o încăpere: mașinăriile, echipamentele, piesele de mobilier cît și modul prin care ele optimizează (îmbunătățesc) performanțele acestuia care duc la îndeplinirea diverselor activități.

Modul de sistematizare a unei zone cu menire publică este planificată cu scopul punerii în valoare a criteriului unui interior deschis pentru o funcționare de maxim comfort.

Într-un interior, comfortul constituie deasemenea unul dintre factorii necesari, obligatorii pentru elaborarea unui proiect de design interior. Interiorul și comfortul trebuie să fie într–o intercalare între specialistul din domeniul designului și ideie.

La baza soluționării de planificare și realizarea acesteia în realitate a spațiului este principiul de zonare funcțională. Multifuncționalitatea spațiilor ca urmare a dinamicii și necesităților în continuă schimbare a indivizilor a dus la necesitatea unei variații și ”flexibilități” a elementilor din structura interioară a clădirii publice (centru expozițional) drept urmare au apărut diverse metode noi de formare a spațiilor interioare. Crearea interiorului unei clădiri cu menire publică prezintă o dificultate destul de semnificativă din motivul diversității majore a funcțiilor acestora. O abordare individualizată în procesul de organizare interioară o constituie chiar și clădirile similar.

Funcțiile exercitate de către interiorul proiectat e înfățișat prin natura socială cît și prin modul de viață și interesele sporite ale indivizilor beneficiari.

Evoluarea unor tipare noi de preocupare în societate a indivizilor, îmbunătățirea statutului social (situație material), evoluarea individului ca personalitate, preocuparea acestuia de menținerea sănătății sale cît și crearea unor condiții de trai optimizate, se fac trebuincioase pentru fiecare etapă soluții a interiorului, de aplicare a stilului necesar, proporțiile, realizarea acestuia. Din cele expuse anterior se poate face concluzia că interioarele se diferențiază nu doar prin perioada de timp dar si prin intermediul diferențierii păturilor sociale.

Pentru formarea interiorului ale clădirilor cu menire publică este necesar respectarea unui consistent șir de cerințe specific (autorizări). Crearea interiorului începe cu soluționarea sistemelor arhitecturale, ce stau la baza formării spațiilor interne și stabilirea legături cu componentele proprii individuale spațiu interior, suprafețele înconjurătoare care fac parte din interior. Aici sunt incluse și părțile semnificative private de compartimentare: pereți, mobilier, echipament specific, etc.

O soluție rezonabilă pentru calități diversificate trebuie să corespundă toate componentele pentru realizarea unui tot întreg (unitate) al mediului care ar satisface necestățile beneficiarilor.

În procesul proiectării pentru unicității interioare a compoziție, au fost exterioarizate unele procedee precum ar fi: integritatea diferitor zone într–un spațiu integru, utilizarea laconic a mobilierului, moderația articolelor de rezolvare a comodității necesare, gama cromatică, fără profiluri complexe etc. Organizația de interior la dezvăluirea de spațiu intern spre mediu natural prin intermediul iluminării exagerate produsă de către giamurile de dimensiuni mari aceasta produce efectul unui confort psihologic în interior devinind drept un mijloc de impact puternic artistic și emoțional.

În definirea unui concept de design se intervine prin intermediul combinării mai multor factori precum spațiul însuși cu construcția și parametrii săi, limitele și potenșialul său unde o problem de primordial o reprezintă amenajarea interiorului încă de la început.

O multitudine de idei sunt utilizate în procesul amenajării propriu zise în interioarele spațiilor unde va fi reflectat gustul estetic definit prin stilistica interioară.

Nu în ultimul rind se i-a în considerare menirea spațiului proiectat (activitate, relaxare etc.) în afara acestora, mai sunt cele practice (accesul, iluminarea, acustica, spații de depozitare etc.) de protecția muncii, sănătate (prevederile preconizate persoanelor cu nevoi speciale etc.). Există o semnificație importanță a oricărui spațiu, dîndu-i o alură fie senină fie ludică [17].  

Procesul de creare a designului interior urmărește o metodologie bine coordonată și sistematizată ce incude studierea, analiza și consolidarea cunoștințelor pentru integrarea acesteia într–un proces creativ, prin care resursele și necesitățile sunt satisfăcute, reflectîndu–se ca result în spațiu interior ce corespunde obiectivelor de bază ale proiectului.

Într-un design interior modern, aceste resurse rațiunale exercită o funcție nu doar ce utilitară, ci și estetică. Definirea compoziției – drept baza de distribuție naturală constituie tipicul esteticii prezentului a spațiului intern fiind convenabilă ceea ce duce la punerea în aplicare diverselor procese interne.

Obiectele complexe subliniază identitatea funcțională a centrului prin utilizarea formelor simple utilizate în interior, decorațiile excesive ar contrazice acest spațiu.

Ca valoare estetică, cererile de producție sunt în curs evoluție permanent jucînd un rol aparte în creștere reseimțite în instalație și criteriile estetice care guvernează activitatea acestora a specialiștilor în domeniul designului contemporan (arhitecți, designeri).

Utilizarea formelor complexe curbate și cele frînte ca configurare, de obicei sunt definite de sunet științific impuse de către cerințele ergonomice. Drept exemplu poate servi formă mobilierului (scaune contemporane, fotolii) fiimd subordonate de caracteristicile antropometrice existente, care în cele din urmă sunt de asemenea în conformitate cu principiul de oportunitate funcțională (ergonomie).

Interiorul ”Centrului expozițional C.Brâncuși” , trebuie să se bucure de un cadru unitar în care nu există elemente de prisos sau opulent, reflectînd necesitățile vizitatorilor care vor petrece momente frumoase în acest spațiu, regăsind în el o atmosferă de degajare interioară, fiecare detaliu fiind important pentru beneficiari care vor vizita acest edificiu, cît și pentru invitații lor.

În prezent există numeroase concept de decorare interioară foarte diversificate, însă printr–o selectare potrivită și o investiție corespunzătoare va fi obținut un interior de calitate, un interior ce va face concurență altor centre europene.

Intrarea și holul. Acestea sunt zonele prin care oamenii pășesc în interior, de aceea pot fi considerate o carte de vizită, creînd prima impresie despre interiorul clădirii. Prin urmare, gama cromatică selectată trebuie să transmită mesajul ''bine ați venit''.

În zona holului s-au intercalat utilul cu comfortul unde s-a optat pentru niște canapele și fotolii, în țesături speciale, de o tonalitate, specifice ca formă și culoare stilului contemporan. Mobilierul interiorului cuprinde din mai multe piese, executate din plastic și metal capitonat etc. De asemenea, fonul utilizat încheagă ambientul, prin gama cromatică și panourile decorative, fiind folosite pe anumite porțiuni în zona sălii mari formînd drept ca o zonă de delimitare spațială.

Recepția este dotată cu o masă de dimensiuni mari pe lîngă acesata sunt amplasate două sacune toate fiind pare din interiorul holului centrului expozițional.

Sala de expoziție încăperi unde se desfășoară activitatea de bază fiind spațioase,bine illuminate dotate cu echipament pentru o exersare adecvată a funcțiilor sale de bază.

Biroul este dotat cu spațiu preconizat pentru muncă și odihnă, de depozitare pentru cărți și o zonă de lectură.

Corpurile de iluminat au ca finisaje piese executate dim metal nichelat care pot fi reglate. Cu toate acestea, mobilierul și finisajele sunt într-un stil contemporan, corpurile de iluminat folosite completează spațiile dîndu-le un aer rafinat, iar fotoliile măsuele creează o zonă de relaxare.

Aici, invitații își vor găsi inspirația, se vor putea relaxa, bucurîndu–se de configurațiile și designul interior oferit de piesele mobilierului contemporan (deosebit) dar și de amestecul materialelor fiind nenconvenționalitatea acestui sti.

Blocul sanitar constituie un spațiu separat pe gen, delimitat prin pereți despărțitori finisajele efectuate cu teracotă cu o deschidere spre exterior dotat cu un echipament corespunzător standartizat. Blocul sanitar reprezintă în acest interior drept un spațiu anexă [7].

În interior nu există spațiu pentru nici un exces, formele ergonomice dau o armonie amplasata cu gust. Utilizarea combinată a materialelor este calitatea care face diferența, iar o buna producție se reflectă în mobilele ce au „viața”, și care dau „viața” oricărui inteior pe care îl inobilează. În așa mod mobilarea unui spațiu cu piese combinate menține o atmosferă inedită, unde își dovedește practicitatea și funcționalitatea sa. În stilul contemporan se produce o fiziune splendid armonioasă între spațiul existent executat pe timpuri și comoditatea vieții moderne.

Construcțiile reprezintă niște produse imobile complexe ale activității umane, avînd drept destinație de a adăposti, deservi multiple procese ale vieții sociale. Un scop important în asigurarea calității vieții îi revine construcțiilor și datorită acestui fapt preocuparea de construcții exercită una din importantele activitătii umane.

O varietate de funcții a interioarelor face diversitatea tipurilor de clădiri care sunt sistematizate între spațiul interior și relația acestuia cu mediul spațial. Aranjarea spațiului intern constituie drept parte inseparabilă de la exigentele pentru care este creat. Drept urmare, proiectarea unui obiect va începe cu căutarea a unui procedeu potrivit pentru acest spațiu, oferind condiții optime prioritere pentru desfășurarea proceselor tehnologice necesare. Cerința primordial este de a crea un confort maxim ce determină parametrii și configurarea spațiului și relația acestora, selectarea echipamentului și amplasarea acestuia, decorarea mobilierului, dimensiunele, soluțiile de iluminare și acustica necesară, soluțiile cromatice a interiorului cît și alte mijloace de exprimare a interiorului.

Un interior de o soluționare optimală poate fi obținut în realizarea unei soluții care cuprinde diverse aspecte: economice, tehnice, funcționale, ergonomice, estetice etc. O mare importanță în formarea unui interior o au condițiile de creare a unui mediu urban și natural. Caracteristicile ce țin de condiții climatice trebuie să fie în interior din aspect tehnic, cît și de o soluționare artistic pe măsură.

Legătura omul cu mediul extern (natura), precum și includerea acesteia în spațiul interior constituie drept un mijloc de realizare a expresivității acestui interior. Condițiile de planificare în sinea sa determină în arhitectura orașelor interconexiunea îintre oraș și clădiri, constituind un factor substanțial în alcătuirea interiorului.

Alcătuirea clădirilor

Orice clădire are o menire concretă și exercită o serie de funcții complexe tot o dată și variate. În structura funcțională a oricărei clădiri, oricare spațiu îndeplinește funcțiile sale specific fiind într–o intercalare cu spațiile învecinate, relații ce pot fi de legătură sau de separare a acestora.

În clădirile cu menire publică fiecare spațiu interior î-și are propria destinație drept utilitate în cadrul sistemului pentru satisfacerea necesităților conform cerințelor beneficiarilor trebuie să exercite o serie de factori tehnici spacifice.

Majoritatea clădirilor cu menire publică se pot lua în vedere următoarea tipuri de grupare a spațiilor interioare:

• spații utile;

• diverse spații preconizate pentru circulație;

• spații annexe [22].

Spațiile utile reprezintă spațiile închise în care urmează să se desfășoare activitatea de bază, specifică a clădirii (sală expozițională). Spațiile acestea sunt dimensionate în dependență de numarul de vizitatori pe care urmează să le deservească cît și de piesele de mobilier minim necesar aplicării.

Spațiile anexe reprezintă zonele (încăperile) preconizate pentru niște activități secundare celor principale: ele completează și deservesc funcțional spațiile utile. Aceste spații în centrele expoziționale sunt: – recepția, – grupările sanitare, – zona pentru furset etc. Dimensionarea acestor spații se efectuiază conform numarul de persoane care trebuie să fie primite etc.

Spațiile de circulație reprezintă spațiile ce asigură legatura între anexele și spațiile utile ale unui nivel (circulația pe orizontală) dar și între nivele (corculația perpendiculară). Spații principalele în centru expozițional nivelul pentru circulația pe orizontală constituie:

• windfangul;

• holul și recepția;

• coridoarele;

• degajamentul [18].

Windfangul reprezintă un spațiu de tamponare între accesul în clădire și casa scării sau holul de staționare al clădirii social-culturale. Rolul acestuia este de a împiedica pătrunderea directă a aerului rece din exterior (în timpul desfacerii ușii de acces) în spațiile încălzite ale clădirii publicii.

Holul, care reprezintă un spațiu avînd funcția de separare de mediul extern cu spațiile din interior a clădirii, sala mică, sala mare, blocul sanitar, fondul plastic etc. acestea fiind proiectate într–un singur al clădirii.

Recepția este încăperea ce asigură o legatură între spațiul exterior de cel comun al centrului și accesul în toate încăperile învecinate, constituind o încapere cu multe uși care trebuie să aibă parametric care ar permite pasarea unui mobilier potrivit pentru o circulație comodă. Deschiderea ușilor din interior se prevăd spre exterior.

Coridorul este considerat drept un spațiu închis cu o suprafață mare avînd o lățime de minim 1.20m. care deservește încăperile pe una sau două muchii unde ușile acestor încăperi se prevad cu o desfacere spre partea interioară.

Digajamentul reprezintă un spațiu de dimensiuni mici exercitînd un rol de a decomanda circulatoriu în două sau mai multe încăperi sau de a realiza un spațiu drept tampon între încăperi cu funcțiuni diverse [10].

Pentru fiecare clădire există o schema funcțională determinată – de ansamblu și de detaliu-verificate de-a lungul anilor, precum și reguli de proiectare specifice soluționarea decorativă îi revine arhitectorului sau designerului. Proiectarea funcțională trebuie să fie într–o interconexiune cu proiectarea structurală, a elementelor de anvelopă și a celor de compartimentare.

Spațiile din clădiri și anume din centrele expoziționale, ce exercită un complex de funcțiuni care sunt bine determinate, constituie drept un element funcțional, astfel ele pot fi clasificate în modul următor:

• casa scării este amplasată între primul și al doilea nivel al clădirii, după care continuă separarea de cele mai semnificative încăperi a acestui edificiu public (centru expozițional), sala stării, sala mare și cea mică și sala de furșet, urmate de niste încăperi, bloc sanitar secundare: birou, zona preconizat pentru personal, depozit etc.

Elementele funcționale se pot repeta frecvent în cadrul unei clădiri formînd un grup funcțional.

Scara de interior

Scările reprezintă un ansamblu de elemente de construcție, prin intermediul acestora este asigurat accesul în clădire dar tot odată și legătura perendiculară în cazul clădirilor cu mai multe niveluri dar și o evacuare accelerată în caz de cutremur sau incendiu. Rezultă că scările exercită, un rol funcțional, în ansamblul clădirilor, iar în cazul unor genuri de clădiri socio-culturale scările au o menire atît funcțional, decorativă cît și estetică [35].

Amplasarea scărilor este efectuată în dependență de gruparea unităților funcționale și de soluționarea generală a circulației în clădire. De obicei acestea sînt amplasate în apropierea întrării în clădire cu locurul intersecției a spațiilor predestinate pentru circulația pe orizontală. Denumirea de „casa scării’’ este atribuită spațiului care destinat pentru amplasarea ascensoarelor, scărilor al clădirilor etajate.

În dependență de menirea construlcției cît și forma planimetrică, casa scării poate fi amplasată pe interiorul cît și pe exteriorul acesteia.

Așezarea unei scări în interiorul unei clădiri constituie o însarcinare cu dificiltate majoră de exercitate, fie că spațiul necesar a fost proiectat odată cu clădirea sau în cazul unei renovări ulterioare construcției acesteia.

Proiectarea scărilor din lemn implică în sine luarea în calcul a multitudinii parametriilor precum: cei de rezistență sfârșindu–se cu cei estetici unde dimensiunile finale ale pereților, golul rămas în jurul scării, grosimea planșeului, toate joacă un rol important în realizarea produsului finit.

Construcția de scări interioare întotdeauna trebuie să fie complexă. Permanent se va lua în calcul nu doar arhitectura clădirii, dar și designul interior dorit de către beneficiar la construcția scărilor interioare – este nevoie de o combinare între necesitățile arhitectului, constructorului și beneficiarului în scopul obținerii unui produs final reușit – scări interioare – la parametri necesari. Existența unor norme legale, cît și a normelor de siguranță, care fac din scări interioare un proiect complex. Astfel, la etapa conceperii designul de scări interioare se va ține seama de normele legale de normele anti-seismice, de stingerea și protecția incendiilor, cît și de faptul că suprafețele componente de pe scările interioare trebuie să nu permită alunecarea și deraparea sau alte probleme cu potențial mare de pericol.

La proiectarea designul a scărilor de inter se va ține cont de unele particularități precum cele tehnologice și cele artistice. Un spațiu intim, se va folosi de scări interioare mai modeste, eventual effectuate în spirală, pentru a oferi o zonă funcțională cît mai mare de la etaje. Scări interioare pot fi instalate în cazul clădirilor de birouri, atît ca parte componentă a ansamblului public (de exemplu, pentru birouri pe două nivele, sau pentru mansard etc.), cît și ascunse, ca scări interioare preconizate pentru urgență.

În cazul construcțiilor de scări interioare în spații publice, trebuie să se țină cont de reglementările cu privire la accesibilitate acestora.

Totuși, trebuie să cunoaștem cîteva reguli de bază pentru a putea evalua calitatea lucrării sau pentru a evita eventualele amatorisme. În primul rînd, vom reține că înălțimea treptelor trebuie să scadă pe masură ce adîncimea de pășire a scării crește. Altfel spus: suma dintre înălțimea a două trepte plus adîncimea uneia trebuie să fie constantă, valoarea acestei constante fiind, în general situată între 60 și 70 cm. Palierele intermediare trebuie să ofere un punct de relaxare celui care urcă scara. Numărul acestora este variabil și depinde de înălțimea totală dintre etaje.  Scara de interior trebuie nu doar să arate bine, dar trebuie și asortată cu parchetul, culoarea pereților, mobilierul și cu alte elemente decorative.

După forma acestora în plan a spațiului pe care îl ocupă scările pot fi irarhizate în felul următor:

• scări cu rampe în spirală sau curbe, podeste sau continuie, treptele scărilor acestea în plan au o cnfigurare trapizoidală;

• scări balansate, unde prin intermediul treptelor se efectuiază întoarcerea rampelor;

• scări cu una sau mai multe rampe drepte cu podeste sau continuie, forma acestor scări au o formă dreptunghiulară.

Forma cea mai simplă a scării este cea dreaptă, lățimea sa este păstrata constantă și nu are treptele deformate, aceasta poate varia (poate fii mai abrupt) în dependență de spațiul disponibil pentru proiectare.

Scările contemporane în marea lor parte sunt balansate avînd cel putin un podest – porțiune orizontală în cuprinsul scării, ce conferă acestora o pantă mai lină (oferă ușurință în urcare). Scările executate în forma de ‘'U'' au un singur podest mai mare, de obicei de configurare dreptunghiulară, 2 podeste fiecare cu un < de 90 de grade, sau ce schimbă direcția la 180 de grade. Scările care au formă de ‘'L'' au doar un podest care le schimbă direcția la 90 de grade. Utilizarea treptelor în evantai sau a podestelor în construcția scărilor, pentru schimbarea direcției, au mai multe avantaje precum:  partea de sus a scărilor nu are o vizibilitate direct din partea de jos, în așa mod zona de la etaj beneficiază de mai multă intimidate. În jurul unui ax central se desfășoară scările în spiral, aceste scări au doar o singură mână curentă (balustradă), fiind amplasată în exterior, în centru aflându-se axul, mâna curentă și treptele sunt dispuse la distanțe simetrice față de ax. O eficiență majoră o are scara spiralată strânsă din aspectul economiei spațiului de proiectare, cu precauție terebuie să fie utilizată de către vizitatori la coborâre, treptele fiind foarte înguste spre centru. Nu au ax central scările elicoidale sau circulare, avantaj fiind două mâini curente amplasate pe ambele părți. Treptele sunt montate mai uniform în comparație cu scările în spirală. Scările circulare pot fi proiecta și construi într-un spațiu precum: casa scării, realizate în formă eliptică sau ovală. O scară trebuie să exercite anumiți parametric specifici:  

• realizarea acestora se efectuiză din materie primă de calitate înnaltă;

• să corespundă necesităților de siguranță a beneficiarilor fiind drept un criteriu de bază, în domeniu reglementărilor menite să protejeze;  

• rezistentă în timp;

• combinarea cu componentele spațiului proiectat unde este montată (piesele de mobilier, decorațiunile interioare, echipamentul necesar, pardoreaua etc.)

• flexibil concepută ușor de configurat fiindcă posibilă ulterior îngustarea spațiului la necesitate.

Pentru a răspunde tuturor acestor necesități ce ar putea fi diferențiată si apărea în dependență de fiecare beneficiar în parte, trebuie realizată scara de interior cu responsabilitate și atenție maximă, toate aceste aspecte fiind executate de către specialiști în domeniu. Constituind un produs complex, scara de interior, trebuie să fie proiectată de așa mod, încît să corespundă cerințelor: de rezistență, încadrare în spațiu cît și de siguranță, durabilitate, (conform normativelor în vigoare) precum și de poziționare, configurare, calitate etc. Datorită faptului amplasării acesteia într-un anumit spațiu (cu cote definite precizate), să fie pe gustul comandatarului (selectarea modelului, gama cromatică, etc.) și să exercite cerințele de siguranță, rezistență și durabilitate precum și o execuție la normativele și standardele în vigoare de calitate europene, scara de interior trebuie realizată de specialiștii în domeniu.

În vederea rolului funcțional cu o importanță deosebit al scărilor într-o clădire, la proiectarea acestora se vor asigura unele condiții tehnice obligatorii:

• Factori esențiali, se raportă la gradul de rezistență în caz de incendiu, (care este stabilită din aceleași considerente ca și pentru structura de rezistență) și durabilitatea scărilor, prin care se impune rezistența pe o durată mai îndelungată în scopul permiterii evacuării clădirii. Pereții casei scărilor în acest sens trebuie să fie executați în așa mod încît să stopeze răspîndirea incendiului în clădire și casa scării, iar în cazul asigurării unei evacuări la blocare să poată fi folosite scările de incendiu sau cele secundare. Casa scării este prevăzută în partea superioară;

• Condițiile mecanice, se raportă la capacitatea portantă și stabilitatea elementelor de rezistență ale scării, în condițiile precizate privind rezistența la foc și durabilitatea acesteia.Totodata pentru a nu compromite rigiditatea general a clădirii, datorită întreruperii planșeelor în zona casei de scară, se recomandă prevederea după caz, de rigidizări suplimentare din beton armat, centuri și subcenturi puternice pe conturul golului casei scării, iar centurile și subcenturile planșeului nu se vor întrerupe în zona casei de scară [41];

• Condițiile de comfort, se raportă la cerințele de iluminare naturală, izolare acustică și termică cît și la comfortul de circulației ce depinde de efortul uman necesar de senzația de siguranță a circulației și parcurgerii diferenței de nivel. Prin metoda de soluționare a scărilor din punct de vedere constructiv prin legăturile ce se realizează între ele și celelalte elemente ale structurii portante ale construcției, acestea trebuie să formeze o structură cît mai rigidă, capabilă să asigure preluarea încărcărilor gravitaționale, orizontale (din vînt sau seism) și a celor verticale (din greutatea proprie, circulația oamenilor etc.) .

Posibilitățile de modificare a structurii și a elementelor existente ale clădirii

Designul interior a unui proiect este efectuat după aprobarea ulterioară a schemei de proiectare, care cuprinde planificarea spatiului, tipuri generale de produse etc. Orice proiect de design începe cu un spațiu decis de planificare.

O planificare începe este cu o alcătuire aranjamentală de mobilier și echipamente, definirea zonelor funcționale etc.

Este importantă pe lîngă procesul de proiectare și respectarea ordonării operațiilor efectuate. Primul etapă o constituie și cunoasterea exigentelor categoriei ce va folosi constructia, accentuarea edificiului. La etapa schitelor de design interior sunt soluționate exigentele funcționale sau denumite drept, cerintele legate de metoda de utilizare a edificiului. Odata cu definirea exigențele functionale, trebuie să fie prezintat proiectul viitorlui edificiului unde va fi conceput stilul acestuia.

Un rol important au construcțiile ce asigură o corectitudine a proiectării de interior dar și a unor modificări în pereții despărțitori sau cei portanți [21].

La evaluarea unui spațiu interior, trebuie să se închipuie că pereții sunt invizibili, asta ajută la descoperirea unor capacități novaționale și versiuni de recompartimentare și reamenajare cu panouri, paravane, pereți ușori, consultînd un arhitect se hotărăște dacă idea proiectului dat poate fi materializată.

Cînd se lucrează decorațiuni de interior sau a mobilierul, este necesar cunoașterea parametrelor spațiilor respective. Mobilierul trebuie să fie selectat cu o atenție sporită, astfel încît spațiul să nu fie irosit. Spațiile de dimensiuni mari și camerele cu proporții nestandarte, necesită o atenție special, este mai ușor separarea încăperii în două sau mai multe spații cu menire diversă.

Spațiile de dimensiuni reduse beneficiază de o intimitate și tihnă, iar gama cromatică, dacă corespunzător selectate, nu fac decît să le amplifice.

Delimitarea acestora se poate efectua cu ajutorul diverselor piese de mobilier, sau a unui panou publicitar decorativ, dar există și o altă variantă: tratarea diferită a spațiilor formate, cu ajutorul materialelor și gama chromatică utilizate.

În cazul în care designul artistic al proiectului e executat în profunzime, se selectează materialele dorite, se soluționează problemele legate de tehnologie, standardizare și unificarea spatiului, gama cromatică și elementele de decorare.

Aproape în fiecare interior pereții despărțitori pot fi eliminați definitiv sau mutați în locul potrivit, la necesitate [18].

Excepția fac pereții portanți, distrugera acestora este interzisă, dar în unele cazuri ei pot fi modificați dar cu acordul organelor de supraveghere, cei despărțitori pot fi executați din zidărie cărămidă, cocileț, lemn și alte surse durabile.

La înlăturarea acestora în plan, trebuie să se țină cont de cerințele impuse de către normativele și standardele în vigoare,care se referă la cerințe de igienă, sistematizarea funcțională, protecția antiincendiară etc.

La proiectarea structuri și clădirilor trebuie să se ia în calcul schemele de design ce furnizează forța necesară, invariabilitatea și stabilitatea spațială a construcțiilor și a clădirilor (în general), precum și designul individualizat la toate etapele de la construcție pînă la funcționarea acestora.

Se utilizează în construcții clasificări diverse, în funcție de obiectivele urmărite, deoarece un singur criteriu de clasificare nu satisface toate necesitățile în general din construcții: economie, documentare, planificare, proiectare, prescripții tehnice, organizare etc.

În general sunt utlizate următoarele criterii de ierarhizare:

• clasificarea după calitate;

• clasificarea după structura de rezistență;

• clasificarea după rezistentă sau funcțională;

• clasificarea după gradul de rezistentă la incendiu etc.

Prin urmare se poate descrie aceste clasificări:

1. Clasificarea după destinație sau funcțională – prin intermediul aceastei clasificări sunt grupate construcțiile asemanătoare din aspectul cerințelor de amplasare și funcționare. Din acest punct de vedere construcțiile se împart în construcții și clădiri inginerești.

Conform autorului Comșa E. clădirile reprezintă construcțiile care adăpostesc indivizilor, activitatea și produsele muncii acestora, făcînd posibilă adaptarea omului la mediul geograficatît variat și clima atît de diversificată de regiune.

Principalele cerințe tehnice la aceste construcții sunt impuse de cître om. Clădirile delimitează un spațiu închis și se execută în general la suprafața terenului, împarțite divers pe interior, în dependență de destinația și scopul acestora [10].

Clasificarea funcțională a clădirilor în practica curentă este următoarea:

• clădiri civile, în care intră: clădiri publice și administrative (judiciare, administrative, comerciale), clădiri de locuit (colective sau individuale), clădiri social-culturale (teatre, construcții sportive, cinematografe, biblioteciunități de învățămînt);

• clădiri agrozootehnice, în această categorie intră clădiri pentru adăpostirea animalelor și construcții legumicole etc.

• clădiri industriale, în care intră:clădiri de producție(fabrici, uzine și diverse ateliere);

2. Clasificarea după calitate – aceasta se determinată de:

• cerințele de exploatare ce se referă la normele de suprafață: volum și înalțime, izolare, gradul de confort, dotări,instalații, calitatea lucrărilor de finisaj etc.

• gradul de rezistență la foc și durabilitatea ale principalelor elemente de construcție;

Din acest unghi de vedere, clădirile și construcțiile inginerești se divizează în trei clase de calitate, după cum satisfac cerințe: sporite, medii sau cele obișnuite.

3. Clasificarea după structura de rezistență – din acest punct de vedere construcțiile sînt alcătuite din:

• structuri cu pereți portanți executați din: lemn, diverse zidării, beton monolit, armat sau beton armat prefabricat.

Conform cercetărilor efectuate în urma satndardelor în vigoare СНиП 2.08.02-89 “Clădiri și construcții publice” părțile principale ale unei clădiri sînt: corpul clădirii sau elevația, fundația, și instalațiile necesare.

1.Fundația – constituie parte din construcție, executată sub nivleul terenului natural ce vine în contact direct cu stratul de fundare al terenului și transmite încărcările sale care acționează asupra construcției. Peste fundație se execută, subsolul sau zidăria parterului după caz [35].

2. Elevația sau corpul clădirii – aceasta constituie drept partea din clădire amplasată deasupra terenului, cuprinde diverse elementele de rezistență precum și lucrările de finisaj și cele de protecție. Elementele de rezistență – această categorie cuprinde părți de construcție care exercită rolul de asigurare a rezistenței și stabilității a unei construcții. Ansamblul elementelor – constituie împreună cu fundația – structura de rezisntență a clădirii. Elementele de rezistență din corpul unei clădiri sînt:

• Pereții (zidurile) ce separă spațiul intern al clădirii de mediul ce ne înconjoară și separă construcția la interior în încăperi. Zidurile preiau încărcările transmise de celelalte elemente ale construcției (acoperiș, grinzi, planșee, etc) care sunt transmise fundațiilor;

• Etajele sînt nivelurile situate deasupra parterului.

De asupra ultimului etaj se realizează acoperisul executat din învelitoare și șarpantă, spațiul între învelitoare și ultimul planșeu al clădirii se poartă dennumirea de pod.

În cazul înălțimii mari al podului, se pot amenaja încăperi de de altă funcționalitate, unde sunt prevăzînte ferestre în acoperișul clădirii. La construcții în general, acoperișul este execut sub formă de terasă.

3. Compartimentarea clădirilor pe același nivel – în cadrul aceluiași nivel,clădirea se compartimentează în camere (încăperi) cu ajutorul pereților (zidurilor). În pereți se lasă goluri menite circulației prevăzute cu uși [43].

Spațiile unei clădiri în general, pot avea următoarele destinații: spații sau încăperi pentru circulație (vestibule, holuri, casele scărilor, coridoare etc.); încăperi de serviciu (bucătării, băi, camere pentru instalații, vestiare, etc.); încăperi de lucru sau de locuit (săli de clasă, birouri, ateliere etc.).

Concluzii la capitolul 1

Primordial, începutul organizarii corecte a deciziei de planificare a interiorului constituie o parte din succesul proiectului de design. În proiectul obiectului sugerat reaminajarea spațiului interior a dus la mărirea vizuală a spațiului, unde sa ținut cont de funcționalitatea fiecărei zone în parte. Spațiile proiectate sunt diverse din cauza scopul său funcțional. 

Planificarea sa început prin intermediul unui aranjament de mobilier și echipament necesar și definirea zonelor funcționale în interiorul clădirii. Prin urmare realizarea obiectului studiat începe cu cercetarea și căutarea soluțiilor celor mai optimale de amenajare interioară, oferind niște condiții optime pentru o desfășurare cît mai bună a proceselor necesare.

Sarcina de bază a proiectului a constat în realizarea unui interior care ar satisface necesitățile și cerințele clădirii, în baza acestor principii a fost definit: gama cromatică a interiorului, stilul, elemente decorative care conferă o notă originală interiorului proiectat, rămînînd astfel drept o amintire plăcută

2. ANALIZA CERINȚELOR DE PROIECTARE, FUNCȚIONALE, ERGONOMICE A CENTRELOR EXPOZIȚIONALE

2.1. Modul de organizare al centrelor expoziționale (obiectivele, serviciile, prioritățile)

Anual în cadrul unui complex expozițional se desfășoară peste 38 de manifestări expoziționale ceea ce poate fi considerată drept o confirmare a performanței în sectorul sistematizării demonstrarii expoziționale.

Istoria centrelor expozițiionale demonstrează că activitatea lor e acordată în direcția actuală constituind drept centre cu diverse tradiții ce preiau prin această modalitate constructivă practicile moderne de preocupare de activitate expozițională, garantîndu–i o viziune sigură contribuind prin intermediul realizării proiectelor naționale dar și desfășurării diverselor manifestări expoziționale care avantajează lărgirea relațiilor comerciale, economice între mai multe țări dar și înnaintarea mărfurilor autohtone.

Conform cercetărilor efectuate de către Зелник М. obiectivele principale ale centrelor expoziționale sunt:

• organizarea, desfășurarea manifestărilor exepoziționale în interiorul dar și în afara țării;

• desfășurarea și organizarea diferitor: seminare, prezentării, conferințe, programe de afaceri etc.

• crearea dar și executarea acțiunilor promoționale;

• elaborarea, proiectarea, designul cît și montarea diverselor standuri expoziționale;

• darea în chirie a spațiului cît și a echipamentului expozițional.

Spațiile expoziționale din întreaga lume sunt clasificate în felul următor:

a) centre expoziționale;

b) galerii de artă și săli de expoziții;

c) alte spații expoziționale [29].

Centrele expoziționale contemporane de un standard european prestează diverse servicii in interiorul său precum:

• închiriere de mobilier (mese, mese–vitrine, vitrine, scaune, tejghele, suport pliante, etajere, tejgele informative, bar mese, cuiere, suport preospecte, stender oglindă, stender panou cu gratii, coșuri de gunoi etc.);

• manipulare și depozitare exponate (descărcarea și livrarea la stand, transport stand–camion și încărcare, angajarea muncitorilor manipulați cu și fără echipament, depozitarea anbalajelor, închirierea motostivuitor, închirierea macaralelor mobile, închirierea scării hidrauluice etc.);

• organizare evenimente la stand;

• închiriere săli de conferință – în dependență de capacitatea acestora; – în dependență de dotarea sălilor de conferință (instalație sunet 2x300w, pupitru, microfoane; instalație sonorizare, microfon mobil, microfon pentru audio conferință, vodeo proiector, instalație sunet, laptop, TV Plasma, ecran proiecție cu stativ, baghetă indicator, cameră video digitală și operator, transpunerea materialului filmat, foto); – serevicii acces internet (configurare PC utilizator, trafic inclus 8h. Acces wireless/zi, conexiune internet prin cablu etc.;

• reclamă în centru (banere pe fațada pavilionului etc.);

• servicii tipografice;

• grafică (grafică la pazie, sigla, caserare cu autocolorant, print alb–negru pe hîrtie autoadezivă, print full color pe hîrtie autoadezivă, manopera caserat autocolorant beneficiar, garfică pe baner, banere din polyplan inscripționat în policromie pe printer cu latex, laminare cu folie de protecție, logo design, creație grafică macheta panouri, bannere, afișe etc.);

• legitimații;

• curățenie (curățenia generală pe durata desfășurării expoziției, curățarea geamurilor și vitrinei, curățarea exponatelor, curățarea premărgătoare deschiderii expoziției);

• insatalții sanitare;

• instalații electrice – sporturi halogene, reflectoare, lămpi spot, corpuri fluorescente, panouri electrice, prelungitoare, echipamente pentru orice tip de stand răcitoare, TV plasme, frigidere, cafetiere, ventilatoare cu picior; – bransamente electrice (monofazice, trifazice); – aerotermice; –

• aer comprimat;

• telecomunicații – conexiune internet (prin cablu, wireless); – înciriere imprimantă; – telefonie/fax (linie telefonică internațională) etc.;

• ambientare–închiriere plante ornamentale;

• distribuirea materialelor promoționale – distribuirea revistelor la punctele info din cadrul tîrgului; – distribuirea pliantelir pe teritoriul centrului;

• pază.

Beneficiile clienților în urma utilizării acestor centre expoziționale sunt următoarele:

• oportunitatea corelarea dintre cumpărător și vînzător;

• stabilirea de contracte comerciale;

• extinderea relațiilor comerciale cu distribuitorii, furnizorii s.a.;

• lansarea produselor noi, indentificarea nivelului de interes pe piața largă;

• oportunitatea identificarea direcției cumpărătorului și studierii concurenței [46].

Toate centrele expoziționale sunt amplasate în zone cu o importanță sporită, de intensă circulație, cu o densitate crescută a populației, amplasarea favorabilă este favorizează organizarea de expoziții și tîrguri (cu vînzare), avînd direcții diversificate în scopul aducerii unui profitconsistend dar constant aceasta se poate obține prin organizarea:

• expoziții și tîrguri specializate sau tematice;

• tîrguri periodice (anuale, sezoniere, săpămînale);

• tîrguri meșteșugărești cu vînzare;

• expoziții și evenimente organizate în aer liber (fotografie, pictură, sculptură).

Un avantaj strategic al spațiilor centrelor expoziționale este considerat parcarea și piața agroalimentară.

La proiectarea unui centru expozițional trebuie să se țină cont de spațiul interior care este format prin intermediul grupării a factorilor socio–funcționali. Principalii factori ce determină caracterul beneral al centrului asupra mediului extern ce are o influiență asupra gradului arhitectural–artistic, determinat prin subgruparea mediului ambiant:

• condiții socio–culturale;

• condiții urbanistice;

• condiții naturalo–climaterice.

Factorii de bază care definesc aspectul general al centrului pentru formarea integră a interiorului prin intermediul căruia se conștientizează ”membrana materială” a construcției, decisivă fiind grupul de factori inginero–constructivi, fiind într–o corelare cu subsistemul construcției:

• materia primă;

• utilajul ingineresc al clădirii;

• metodele de edificare și sistemele constructive a clădirilor.

Următorul factor cu o semnificație majoră este cerințele sociale impuse centrului expozițional.

Un alt factor îl prezintă condițiile natural–climaterice:

• landșaftul ce cuprinde vegetația și relieful așezării;

• condiții geologice definite prin: gradul de tranșabilitate a terenului, tipul solului, prezența apelor freatice.

• clima – regimul static multianual al vremii pe o anumită asezare, cuprinde în sine o multitudine de particularități ale atmosferei precum: – insolarea; – regimul de vînt; – regimul de temperatură și umeditate; – iluminarea naturală; – deosebirile sezoniere ale timpului (furtuna, viscolul, etc) [12].

Regimul de temperatura și umeditate este definit de temperatura aerului din exterior dar și umeditatea lui. În cazul proiectării clădirilor cu menire publică se ține cont de regimul de umeditate și temperatură. Mijloacele primordiale în formarea regimului de temperatură și umeditate comfortabile într-un spațiu sunt:

• aerul încăperii;

• forma clădirii;

• perimetrul pereților exteriori;

• lățimea clădirii;

• grosimea și materialul pereților exteriori al clădirii [38].

Construcția, material primă și grosimea peretelui de îngrădire au o importanță majoră în condițiile climei reci.

O importanță majoră o are aerul pentru condițiile climei calde și umede. În perzent există următoarele tipuri de aerare: prin canal de ventilare, prin curtea interioară, directă, de colț etc.

Condițiile perceperii vizuale a unui centru expozițional sunt determinați de mai mulți factori:

• particularitatea fiziologică a vizualizării omului;

• plasamentul și structura spațială a ansamblului din jur, unde zona perceperii clădirii proiectate într-o situație verticală – 27°, iar în cea orizontală este – 42° fiind perceperea vizuală a obiectului proiectat într-o situație reală. Caracterul perceperii se schimbă în dependență de: – deplasarea în viteză a individului (transport); – și cea pietonală.

Urmatorii factori sunt condițiile urbanistice cele mai importante fiind:

• condițiile perceperii vizuale a unei clădiri sau complexului;

• locul amplasării și dimensiunile terenului pentru constrncție;

• particularitățile arhitectural-artistice ale ansamblului din jur;

• particularitățile morfologice ale ansamblului din jur;

• structura funcțională a ansamblului din jur [32].

Particularitățile arhitectural artistice la fel sunt exprimate prin caracteristici concrete ale ansamblului din care fac parte: – particularități stilistice; – legitățile ritmice și cele metrice; – sistemele de proporționalitate și de scară; – gama cromatică; – material primă și factura construcțiilor de îngrădire.

Structura funcțională a ansamblurilor înconjuratoare – sunt definite prin amplasarea centrelor expoziționale mediul urban fiind funcțional neomogen și modul de implimentare a spațiilor deschise alăturate acestora. Drept mijloace la executarea acestor exigențe funcționale ale centrelor expoziționale sevesc: – zona verticală a clădirilor; – zona planimetrică a teritoriului pentru activitatea vitală și petrecerea timpului liber.

Următorul factor este cerințele social-economice ce impun:

• directează valorile, reperele sociale în domeniul locativ, căile de soluționare a problemei locative;

• impun restricțiile de cost pentru diverse tipuri de clădiri.

Un alt factor este considerat relieful așezării care este caracterizat prin declivitatea în grade, și este intercalat cu cu procedeele formării ansamblurilor; – cu selectarea tipului clădirii. Necesitatea în construcție de a ține cont de releful așezării este actual, avînd o legătură cu construcția clădirilor pe plantele văgăunilor, colinelor etc.

2.2. Ergonomia activității în structura interioară

Termenul de “ergonomie” are rădăcinile din limba greacă ceea ce înseamnă (nomos-lege; ergon-lucru).

Ergonomia este o ramură a științei care studiază posibilitatea și specificul funcționării individului într–un orînduire mediu-obiect-om. Ea constituie drept o știință despre sisteme, care înglobează în sine niște concepte precum – biomecanica, antropometria, estetica tehnică, fiziologia muncii, igiena muncii, psihologia muncii și inginerică.

Cercetînd mai multe surse din domeniul ergonomiei sua fost determinate mai multe canoane, dar legea de bază este considerată a fi interdisciplinaritatea, alta cu o importanță la fel de mare e cea a conservării capacității de muncă zilnice. Regulile fundamentale ale ergonomiei defines legătura dintre obiect și individ dar și metoda de interacționare a acestora pentru o proiectare cît mai reușită [33].

Sfera de utilizare a ergonomiei este destul de mare care cuprinde organizarea locurilor de muncă, a celor sociale cît și cele industriale, la fel cuprinde și ramura designului industrial.

Ergonomia se constituie drept o disciplină științifico-aplicativă ce se ocupă de cercetarea și elaborarea unor sisteme efeciente orientate de către om, ea studiază acțiunile acțiunile individului în procesul activitățiilor efectuate, consumată de productivitate, energie dar și intensitatea unor munci concrete.

Utilizarea ergonomia în spațiul de proiectare este înterebuințat pentru a crea comfortul necesar în orice clădire indiferent de menirea acesteia. Ia include în sine realizarea unei ambianțe favorabile, care are o influența favorabilă asupra individului. Se urmărește în cadrul ergonomiei nu doar inlesnirea activității individului, dar și pentru a deminuarea ostenelii de peste zi, necesitatea realizării la locul de muncă și de viață a unuei ambianțe comfortabile pentru a crea un comfort în domeniul drepturilor de societate.

Se consideră rațională proiectarea ergonomică la locul de muncă în cazul asigurării, pentru persoane, factorii utili pentru o exersare a muncii de o productivitate ridicată la consumarea cît mai redusă de efort, fără mișcări inutile sau incomode. Este tot mai mult susținut conceptul de o sistematizare ergonomică a muncii pe fiecare loc de muncă, În prezent, structurare care susține o muncă continuă de o productivitate înaltă, în același timp ușurând străduințele psihologice și cele fizice. Drept urmare este necesară asigurarea unor factori (condiții) de muncă ergonomice, în care activitatea să se deruleze cu o utilizare mai mică de energie și deminuînd pericolul de accidentare sau îmbolnăvire. Utilizarea continuă și simultană acestor două căi constituie drept o condiție fundamentală a organizării ergonomice a locului de muncă.

Există norme care au anumite referințe la amenajarea locului de muncă, în acest context, regula asigurării unui loc stabil preconizat pentru obiectele și materiale muncii necestă îndeplinirea unor anumite indicații precum:

• proiectarea materialelor în ordinea exectării și utilizării pe etape a acestora în dependență de frecvența întrebuințării acestora;

• un loc stabil și bine definit trebuie să aibă materialele utilizate de executat și totalitatea obiectelor muncii precum și documente prelucrate (produsele finite);

• materialele și obiectele muncii vor fi amplasate mai aproape pe cît posibil de locul executantului pentru o eficacitate mai sporită.

Respectarea regulilor practice sunt impuse grației faptului că orice activitate de cercetare a unui obiect necesită un consum sporit de energie nervoasă și o risipă de timp mare. Inițial designul de interior era înființată drept o ramură a arhitecturii, care este în regim de separare tot mai evidentă de domeniul din care face parte, căpătînd un statut de o disciplină de sine stătătoare care presupune factori de trai îmbunătățite, prin intermediul realizării unui ambient care combină normele antropologie și ergonomie, atît și cele estetice, care servesc la creșterea funcționalității și a calității perimetrilor interioare proiectate.

Interiorul etajului unu fiind spațios, holul, este iluminat puternic datorită geamurilor de dimensiuni mari, suficient oxigenat ce duce la optimalizare pentru o funcționare favorabilă a umidității și temperaturii corpului uman, tot aici sunt amplasate două săli de expoziție diferențiate prin suprafață, gamă cromatică. I afară de aceasta aici se află și biroul, sala de furșet, blocul sanitar, care sunt, de asemenea, concepute în așa mod ca să fie în concordanță cu restul spațiului suficient pentru un număr anumit de invitați și lucrători, unde se ia în calcul nivelul oxigen necesar, iluminare, și umiditate. 

Toate elementele prezente în spațiul de proiectare constituie drept finalitate ce completează obiectului de design cercetat, unde se vor lua în considerare informații despre corpul uman și a caracteristicilor sale specific [46].

Față de caracteristicile cum ar fi: stilul, originalitatea, gama cromatică, valoarea etc. nu există conceptul de conveniență. 

Sarcină primordială în structura interioară este soluționată prin intermediul ergonomiei, care creeză premizele necesare pentru persoanele ce promovează spiritual snătos deminuînd tot odată osteneala, în scopul îmbunătățirii eficienței în muncă și odihnă – menținînd o dispozitie bună pe parcursul zilei.

2.3. Necesitatea organizării ergonomice a muncii, odihnei și distracției

Într–o corelare strînsă se află ergonomia cu psihologia muncii, care cercetează raportul dintre individ și condițiile de instrumente, cît și cu sociologie și psihologia social.

Ergonomia e reprezentarea drept o organizăre științifică ce găsește o reflectare în forța de muncă. Acesta a spori eficiența de producție constituit drept prin urmare ca un sistem de sfaturi practice și tehnici pentru a reprezenta obiectivul principal practic de ergonomie.

Obiectivul de ergonomie este studiu complet de proiectare a forței de muncă umane în scopul de a optimiza mediul, instrumentele dar și procesele de lucru.

În prezent realizarea de ergonomie, promovarea dezvoltării umane globale, ameliorarea condițiilor de muncă și de viață, se reflect în transformarea muncii în activitatea de creație și o necesitate vitală. Cerințele de ergonomie sunt luate în considerare în organizarea muncii unde designerii utilizează noile tehnologii pentru crearea unor elemente interne.

În amenajarea interiorului birourilor, cit si a spatiilor principale, ergonomia în prezent a căpătat un rol important, s-a respectat normativul în construcție: "Proiectarea construcțiilor publice" СНиП II-4-79, bazat pe concepte contemporane. Din punct de vedere ergonomic biroul integrează: mediul, echipamentele, sarcinile și lucrătorul într-o manieră care protejează sănătatea, crește confortul și productivitatea, devinind ambianța mai plăcută.

Ergonomia soluționează o varietate de probleme existente posibile care conferă confort personalului ce oferă libertate și vitalitate de mișcare [36].

Prin încadrarea efecientă a ergonomiei în designul birourilor, structurile economice își pot satisface necesitățile proprii cît și pe cele ale personalului, care previn factorii de risc, soluționînd unele probleme de ordin social.

Orice design, în cazul realizării corespunzătoare se poate obține o imagine extetic atrăgătoare și ergonomico–comfortabil ce contează mult pentru imaginea acesteia.

Birourile individuale sunt proiectate într-o zonă liniștită separată de alte interioarele care constitue încăperi de bază în aceast edificiu, pentru munca intelectuală care permite întreruperea și reluarea lucrului, un cadru benefic pentru relațiile exterioare, conversații și vizite grupate pe activități diverse precum cele financiare, contabile, de personal etc.

Una din probleme principalele în organizarea ergonomică a muncii, cu o puternică influență asupra capacității de muncă și asupra eficienței activității desfășurate în birou, și sălile de expoziție a invitaților care vizitează “Centrul expozițional C.Brâncuși”, o constituie poziția corectă a corpului în timpul lucrului și odihnei. Determinarea unei poziții corecte în procesul exercitării muncii înseamnă pentru personalul din birou, la recepție etc. adoptarea unei ținute cît mai aproapiate de cea naturală a corpului în poziția șezînd.

Pozițiea această este caracterizează prin menținerea echilibrului relativ sau natural al corpului, rezultat în urma contradicțiilor mai multor forțe interne, externe ce au o acțiune asupra sa.

Poziția șezînd este considerată drept cea mai puțin obositoare în comparație cu cea ortostatică din mai multe motive: centrul de greutate al corpului este mai aproape de suprafața de sprijin sau de baza de susținere și este proiectat către limita posterioară a acestuia; suprafața pe care este sprijinită este mai mare, fiind reprezentată de fețele plantare ale membrelor inferioare în cazul în care sunt sprijinite de sol și de fețele posterioare ale coapselor; activitatea aparatului cardiovascular este mai ușoară; solicitarea energetică este mai mică; pentru menținerea stabilității corpului sau echilibrului efortul muscular este mai mic.

Unele inconveniente are munca de durată care este efectuată în poziția așezată (specifică activității de birou) cum ar fi:

• unele implicații asupra aparatului locomotor, fiindcă coloana vertebrală are tendință spre poziții torsionate, curbe înclinate, ce duc spre modificarea staticii organismului;

• reacție reflexă de contracție continuă și ușoară, în special a mușchilor abdomenului și slăbirea tonusului muscular;

• dureri de spate, dureri în umeri și în ceafă, dureri în încheieturi, în brațe și în umeri;

• presiune exagerată  asupra organelor interne (aparatul respirator și digestiv) dată de către aplecarea în față a trunchiului.

Utilizarea corectă a mobilierului ergonomic poate duce la înlăturarea unor dificultăți din  cele menționate anterior. În afara întrebuințării unor scaune ergonomice este necesar să se țină cont și de o multitudine de indicații generale, precum:

• evitarea menținerii pe timp îndelungat a brațului în poziția întinsă, suspendat lateral sau frontal, fiindcă aceste poziții ostenesc dar și reduc dexteritatea și precizia brațelor și a mâinilor;

• evitarea înclinațiilor laterale ale capului și ale trunchiului;

• poziția înclinată ușor frontal necesită un efort mic de susținere fiind considerată drept cea mai comodă;

• evitarea pozițiilor prea înclinate sau încordate, nenaturale ale corpului;

• la calculator sau la masa de lucru poziția corpului trebuie să fie: capul ridicat, spatele drept, umerii relaxați și ușor coborâți [45];

În cazul cînd poziția corpului în procesul exercitării unei activități este menținută corect un timp mai îndelungat ea produce în mod inevitabil o senzație de osteneală. În acest caz este recomandat:

• executarea unor exerciții de gimnastică corectivă (cu o durată de 10 minute la fiecare 30 de minute de activitate);

• diverse mișcări de relaxare a încheieturilor și degetelor (penntru persoanele care exercită munca sa la calculator);

• stoparea periodică a activității prin pauze ce impun diverse mișcări mai active.

2.4. Soluționarea și organizarea ergonomică a mobilierului

Un important element în cadrul unui proiect de design interior îl reprezintă designul de produs. Aici se referă în special la designul de mobilier avînd ca scop personalizarea optimal a interiorului, adesea este necesar crearea unui mobilier adaptat la cerințele specifice a acestuia. Astfel un rol important îl va juca designul mobilierului care conferă o individualizarea și optimizare a spațiului proiectat, atît din punct de vedere practic cît și estetic.

Piesele de mobilier nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra funcționării organismului uman, dimensiunile căreia trebuie să fie în concordanță cu corpului uman, în scopul deminuării oboselii la locul de muncă și pentru relaxare, în cazul proiectului, eficiența de recuperare în perioada de repaos și somn.

Configurarea mobilierului în sala de expoziție, trebuie să fie în concordanță cu corpul uman, din aspectul anatomic: pentru a asigura o poziționare respectivă corectă a mușchilor dar și a coloanei vertebrale, să fie un suport pentru spate. 

Cerințele de igienă. Mobilierul trebuie ales din materie primă ușor la întreținere (ușor de curățat de murdărie, praf), cu elemente cît mai puține la număr.

Cele mai importante piese de mobilier în acest edificiu sînt: canapelele în zona sălii mari și a holului, scaunele de la recepție și desigur masa de la recepție, scaunele și masa din zona biroului care, indiferent de parametrii săi trebuie amplasate la locul cel mai potrivit pentru o funcționare mai eficientă a spațiului.

De asemenea, trebuie să se țină cont de ușurarea accesului în zona geamului pentru o pătrundere maximală a luminii naturale.

În cazul canapelelor de dimensiuni cu parametrii mari pentru spațiul proiectat, se poate efectua o înlocuire cu cîteva fotolii de dimeniuni mai reduse, sau o canapea mai mică, poziționate în diverse moduri sau în poziție opusă cu probabilitatea de amplasare a unei mese pe mijloc.

Unele cerințe la care trebuie să răspundă un loc unde se exercită o activitate organizată bazată pe principii ergonomice ce au ca obiectiv optimizarea relației ”om-mijloc” de ”muncă-mediu” are o referință către mobilier:

• combinarea, amplasarea adecvată a mobilierului, din punct de vedere estetic și funcțional;

• mobilierul trebuie să fie simplu și să asigure o poziție corectă în timpul executării operațiilor a părților corpului tot odată să corespundă cerințelor estetice, ergonomice [14].

Mobilierul de zona biroului a fost executat în baza unor norme și recomandări precise pentru stabilirea dimensiunilor, spațiul necesar pentru utilizare, capacitatea de stocare; acestui mobilier ia fost asociat echipamentele și materialele utilizate în mod curent sau cu intermitențe în serviciile și în posturile de lucru stabilite ulterior. Nu este de neglijat faptul că întrebuințarea mobilierului nu este niciodată definitivă deoare ce după o durată de timp interiorul poate fi supus unor schimbări; din acest motiv este preferabil piese de mobilier compus din module de dimensiuni reduse care pot fi ușor demontabile, la necesitate ușor de așezat și de deplasat (scaune pliante sau ergonomice, rafturi independente cu față dublă, fotolii amplasate în banchete sau individual, mese de lucru ce pot lua configurare diversă).

Multe probleme datorate unei previziuni deficitare la nivelul stabilirii planurilor, pot fi ameliorate sau soluționate prin intermediul dispunerii variabile a mobilierului. Selectarea minuțioasă a mobilierului atît de birou, bloc sanitar, cît și al întregului edificiu, poate avea o contribuție extrem de importantă asupra spiritului personalului ceea ce duce la o creștere a eficienței în muncă a acestora. Mobilierul ce nu corespunde standardelor are un efect nociv și anume poate apărea probleme serioase de sănătate cu un impact negativ a stării fizice generale a personalului, care poate fi transpus într-un nivel sporit de absenteism și într-un randament redus ce ar afecta centrul expozițional.

Piesele de mobilier a unui birou contemporan dotat cu utilaj tehnic (terminale, computere, echipamente pentru microfilme, imprimante etc.) trebuie să fie proiectat în așa mod, încît să satisfacă toate cerințele personalului care utilizează aceste echipamente. De asemenea, este necesar să existența cablurilor în volum suficient montate astfel încât să fie cît mai puțin vizibile.

Cablurile pot fi încorporate în birou, astfel încît telefoanele, computerele sau sursele de lumină să poată fi poziționate în locuri corespunzătoare, în felul acesta securitatea în timpul activității poate fi sporită creînd astfel economii importante la procurarea cablurilor. Se pot utiliza la mobilierul de birou diverse tipuri de materie primă precum: plasticul, lemnul, și metalul.

Selectarea scaunului  a devenit în ultimul timp un subiect mult discutat și studiat de specialiștii în ergonomie preconizat pentru locul de muncă, dar să nu uităm că fără un scaun confortabil, munca lucrătorilor nu poate fi de o eficiență maximală. Statul pe scaun o perioadă mai îndelungată de timp poate provoca diverse probleme de sănătate (dureri de spate, dureri de picioarelor). Aproximativ 25% din durerile de spate sunt cauzate de poziția incorectă la locul de muncă, care determină o productivităte scăzută cu 30%. Asfel, durerile de spate reprezintă ≈ 35% din totalitatea durerilor musculare parvenite la locul de muncă. Poziția de care depinde calitatea, confortul, configurația și aspectul exterior al pieselor de mobilier este soluționarea punerii în aplicare de către specialiștii din domeniu al problemelor sociale în complex: tehnic, ergonomic, estetic. În procesul executării produsului trebuie să fie utilizate într–o corelare strânsă cu funcția, designul și tehnologiea de fabricație a acestuia, relația dintre mediu – mobilier – om pe o formă de instrumente a compoziție [25].

Pentru majoritatea cel mai important echipament de birou este computatorul, atît calculatorul cât și proiectarea întregului spațiu de lucru este o sarcină complicată.

La proiectarea mobilierului asigurarea complexului de comoditate operațională este închegată de cercetarea indisolubilă pentru obținerea unei configurașii cit mai reușite, din unghiul gustului estetic și a mediului constructiv ce asigură o funcționarea concordantă a acetui produsului. Proiectare rațională exerctă formal un rol adecvat a tehnologiilor, materialelor, produselor, caracterizează o perfecțiune estetică a expresiei. În scopul obținerii acesteia, rolul primordial al acestuia îl constitue tectonica de proiectare ce denotă raportul volumelor și maselor distribuirea încărcăturii, ce poartă și transportarea de elemente. Esența designului reliefat constituie un produs inedit ce are o alcătuire spațială deschisă.

Organizarea spațială a formelor se diferențiază prin produsele cu o structură deschisă fiind parțial ascunsă, și tri-dimensionale [31].

Selectarea tipului corespunzător cu dimensonarea elementelor, cu proprietăților materialului și a sarcinilor, precum și metodelor pentru conxiunea acestora constitue una din modalități principalele pentru obținerea perfecțiunii estetice și tehnice a produselor în interior.

Proiectarea trebuie să fie durabilă și de siguranță pentru păstrarea proprietăților de operare într-o anumită perioadă de timp.

Lucrările la designul de produs începe cu căutarea configarației, selectarea materialelor, astfel încît determinarea acestora sunt extreme de importante. În designul de produs nu sunt detalii, unde elementele de formă exterioară și structura internă trebuie să fie elaborate cu minuțiozitate.

Mobila constituie o parte integrantă și însemnantă a unui set de mobilier amplasat în mediul rezidențial și cel social, drept urmare, în proiectarea de artă modernă, constituie unul dintre cele mai importante obiecte de proiectare ale specialiștilor [47].

Aspectul artistic în fabricarea mobilierului constituie permanent o atenție considerabilă în interiorul contemporal.

Exigențele de bază impuse mobilierului, cu părți funcționale, tehnice, structurale, economice, constructive și cele artistice care sunt definite de caracteristicile calitative ale mobilierului, care cuprind un set de însușiri, ce o determină ca fiind, produsele din producția străină și consum.

Evaluarea însușireii de mobilier se bazază pe o cercetare cuprinzătoare a produselor complexe funcționale, corelarea interne și externe a acestora cu mediului și a vieții individului, tipare de proiectare și de specificul procesului tehnologic etc.

Gradul de conformitate a produsului la destinație determină niște cerințe funcționale pentru mobilier. În acest scop, specialiștii defines volumul capacităților raționale și de dimensiuni ale produselor, oferă facilitățile necesare pentru utilizarea lor și constituie relația de produse în interior. Se bazează aceste cerințe funcționale pe niște datele fiziologie, de antropometrie, igienă supuse la procesele funcționale asociate cu înterbuințarea acestor produse de către individ.

Cerințele structurale presupun asigurarea cu desene tehnologice, selectarea rațională a materialelor determinarea parametrelor elementelor și soluția de conexiuni relaționale, de condițiile reale, în conformitate cu obligațiile de funcționare a acestora în scopul asigurării de stabilitate și durabilitate [28].

Designul de produs trebui să prevadă pentru o funcționare normală pe o perioadă de durată de funcționare, trebuie să fie luate în schema proiectării raționale, drept condiție ca mobilitate de împerechere și densitatea articulațiilor fixe, rigiditatea elementelor individuale și a produselor, trebuie să fie rezistente la greutăți (în general).

Particulatitățile de calitate a mobilierului sunt prevăzute la data proiectării puse în aplicare în produse reale în producție. După ce mobilierul intră în procesul de consum, astfel încât calitatea de creare a produselor noi cît și al celor existente, trebuie să fie evaluate în termeni de producție și consum [25].

Comfortul și comoditatea de mobilier e determinată în mare măsură de mărimea și separarea elementelor, care sunt într–o legătură cu parametrii corpului uman și trebuie să se asigure o poziție optimă în posturi convenționale de statică (șezând, în picioare) și în soluționarea diverselor procese de lucru sau interne.

Raportul între parametrii persoanelor și dimensiunile mobilierului, este, manifestat prin parametrii obiectelor, de plasare și de depozitare, cărora le este destinat. Sistematizarea rațională a spațiului și a parametrilor de legătură optimă a spațiului, plasarea de produse de mobilier, cantitatea de trece, de asemenea se bazează pe drepturile de date antropometrice [34].

Individul constituie drept ”bază” pentru regulamentele pentru proiectarea pieselor de mobilier. La realizarea acestuia în masa sau serie, sunt luate în calcul caracteristicile antropometrice în cazul în care rapoartele funcționale sunt mai convenabile decît valorile extreme ale acestora.

Parametrii funcționali ale mobilierului pentru grupurile specific din interior, se defines în baza caracteristicilor a acestor grupuri, iar mobilierul unicat se proiectează luîndu–se în calcul criteriile antropometrice specifice ale utilizatorilor.

Estetica mobilierului contemporan constitue drept o perfecțiune a funcționalității și comfortului, integritatea formei, tehnologia, utilizarea rațională a materialelor, proiectarea, simplitatea și concretizarea formei, armoniea cu interiorul, soluție culoristică adecvată.

Realizarea pieselor de mobilier contemporan, depinde de capacitatea unui designer și modul în care proiectul va fi încorporate în produsul real unde prin utilizarea corectă a tehnici de stil, se poate obține rezultate eficiente. Retragerea din proiect (înlocuirea de materiale, nivelul scăzut de performanță, etc) pot duce la deminuarea calității produsului reflectat în neajunsurile reflectate în estetica acestuia.

Amplasarea mobilierului constituie stadiul finit al designului interior. Selectarea gamei cromatice și a materialelor sunt bazate pe factorii de realizare a mediului de unitate armonioasă, ce constituie factori de muncă favorabili și de petrecere a timpului liber.

Materia primă utilizată la finisaj se selectează pe baza funcționalității interioare, rațiunea economic, cerințele estetice și de exploatare și stabilirea produselor necesare.

Culoarea unui mobilierului armonios este strîns legată de obligațiile generale a compoziție, soluțiile de planificare a spațiului, iluminatul, suprafețe cromatice, texturile, echipamentele necesare, iar selectarea acestora este determinată de mai mulți factori. Gama cromatică în interior trebuie să contribuie la o organizare spațială a invitaților, astfel, încît, să fie iluminat sufficient pentru o vizualizare cît mai bună a exponatelor, etc. [20].

Mobilierul ar trebui din punct de vedere tehnologic să fie simplu, orice diviere trebuie să fie justificată.
Pentru o definire cît mai reușită a parametrilor locul de muncă a articolelor de mobilier, construie esența în interior unde se stabilește o zonă de lucru, care este conectată cu zone de accesibilitate și vizibilitate maximă către spațiile adiacente. Mișcările terminațiilor și a trunchiului corpului în afara zonelor optime de lucru duce la o osteneală mult mai rapidă ce reduce precizia de performanță și de circulație. În scopul asigurării a unei percepției vizuale normale este necesar respectarea câmpului vizual.

Pentru determinării dimensiunii de mobilier se ia în considerare mulțimea tuturor proceselor în legătură cu funcționalitatea spațiilor. Dimensiuni de volum a produselor funcționale dar și a elementelor de mobilier direct legate de dimensiunea corpului uman (scaune, fotolii, mese, etc), sunt obligatoriu bazate pe date normative și standarde de stat dar și pe baza recomandărilor.

Determinarea capacității funcționale este recomandată în ordinea stabilită:

• stabilirea compoziției, dimensiunea, volumul, greutatea și cantitatea obiectelor de muncă și de viață specific necesare pentru individ în fluxul de lucru. Aceste obiective se bazează pe analiza proceselor funcționale;

• determinarea mărimii, numărului, volumul capacităților funcționale și echipamentelor pentru plasarea acestor produse;

• amplasarea rațională a echipamentelor, luîndu–se în calcul organizarea optimă a zonelor funcționale în traiectoriei de deplasare a persoanelor beneficiare [13].

Parametrii funcționali ale principalelor tipuri de mobilier se reglementează de GOST (standard în vigoare), dimensiunile nu sunt furnizate de acestea, sunt determinate de proiecte, însă formularele și proiectarea acestora nu sunt reglementate.

Planul de dezvoltare trebuie să se bazeze pe domeniile funcționale și efectuate în diverse procese, dimensiunile produselor și nomenclatura, precum și spațiul necesar liber.

Designul spațiului proiectat trebuie să fie inovator, și să urmeze în mod logic din funcția și natura muncii spațiului.

2.5 Proiectarea și îmbunătățirea factorilor de ambianță fizică

Este definită ambianța sau atmosfera drept o metodă de realizare (proiectare) lucidă a spațiului, în modul încît ea să provoace anumite senzații emoționale puternice asupra celor care îl populează. Aceasta poate fi obținută printr – un anumit un set de particularități sesizabile dar și cele nesesizabile precum: iluminarea, gama cromatică, mobilierul, temperatura și muzica – constituind factorii importanți în amenajarea interioară drept mijloace de exprimare artistică (Anexa 3 fug.2a–c).

Factori de bază a ambianței fizice pot fi: iluminatul, microclima (umiditatea, temperatura, puritatea și viteza aerului), mediul natural, zgomotul.

Constituie unul dintre factori cei de mediu mai importanți ce au o influență comfortul emoțional al individului și asupra stăriilor funcțiilor psiho-fiziologice aceștea fiind lumina și culoarea.
Rolul culorilor în facilitățile de emitere a culorilor este redus la soluționarea unor atribuții fiind considerate drept principale:

• crearea optimal a unui mediu de culori ce trebuie să conducă la o favorizare prin îmbunătățirea condițiilor de muncă generală accentual fiind pus pe condițiile de muncă vizuală;

• pentru a îmbunătăți interioarelor ale calitățile estetice;

• pentru a ușura direcționarea elementelor personalizate a spațiului de lucru sau odihnă cît și a dotărilor, echipamentelor, prin aplicarea culorilor de semnalizare se îmbunătățește siguranța [26].

Se bazează principiile soluțiilor de culoare caracteristicile culorii și de pe modelele interior a percepției psiho-fiziologice si emoționale.

Gama cromatică are un impact puternic asupra procesele psihice, stărilor fiziologice a organismului cît și stărilor afective, conform unor cercetări științifice efectuate în prealabil.

Un element esențial al mediului de producție este lumina (culoarea). El poate servevi drept un purtător vizual de informațe, ce conferă diferite funcții fiziologice ale corpului uman drept un factor arhitectural important și a modurilor artistice la organizarea internă a spațiilor.

Un factor deasemenea important în realizarea mediului intern comfortabil, asigurarea relației acestuia cu mediul natural (exterior). Din punctul de vedere psihologic și fiziologic, intercalarea individului cu mediul extern, trebuie să fie posibilă în orice modalitate.

O influență adevărată asupra formării lumii spirituale a individului o are spațiul interior, drept o infiuență asupra simțurilor, aceste constituind motivul pentru care la crearea unui interior este necesar efectuarea proiectării în modul ca să să se obțină un pozitiv impact asupra fiziologiei umane și psihicului, este situat printre restul, sau să-l o sursă de emoție [3].

Sistemul de interior spațial al unei clădiri cu menire publică este realizat de architect sau designere în etapa procesul de corelare a planului, și formarea finală a sa ce are loc în timpul operațiunii. Prin urmare, organizarea de planificare funcțională ar trebui să fie convenabil atât pentru personal cît și pentru vizitatori.

2.6. Concluzii la capitolul 2

În obiectul proiectat Centrul expozițional “C.Brâncuși”, încercarea realizării unui spațiu interior frumos, comfortabil, cu un punct de vedere ergonomic a condițiilor pentru o activare zilnică precum și o utilizare convenabilă a mobilierului de către vizitatorii și personalului. Potrivit specialistului în design, igiena sanitară a spațiilor proiectate (aer îmbogățită cu oxigen), toleranța umană suficientă la umiditate în concordanță cu normativele în vigoare, iluminare natural și artificială, instalațiile de ventilare, instalații de sprijin pentru a continua premise favorabile a temperaturii în orice moment al anului, un mobilier comfortabil, cît și alte cerințe ergonomice, capabile să creeze o atmosferă comfortabilă în soluționarea interioară. 

În acest capitol a fost abordate așa puncte ca modul de organizare a centrelor expoziționale constituind baza pentru proiectarea lucrării de licență.

Spațiile proiectate trebuie să beneficieze nu doar de aspectele estetice dar și de diverse efecte funcționale descries în punctual cu ergonomia activității în structura interioară.
Designerul interior trebuie să ia în calcul diverse funcții precum: funcționale, estetice, și însușirile ergonomice și a elementelor proiectate din mediul ambiant caracteristice pentru designul interior al centrului expozițional ”C.Brâncuși”.

Designerul interior al centrului a avut sarcina de proiectare a unei iluminări bine definite atît naturală cît și artificial pentru o valorificare bună a creațiilor expuse cît și organizarea ergonomică a mobilierului. 

Iluminarea în organizarea interiorului joacă un rol foarte important, constituind o combinație de iluminat general în comun cu iluminarea locală, care îmbunătățește factorii de ambianță fizică constituind favorizare psihologică al vizitatorilor, personalului ce activează în acest centru expozițional. În dependență de zonarea funcțională a spațiului proiectat și fiecare incăpere sa realizat o abordare individual.

Utilizarea standardelor de proiectare de ergonomie în vogoare este obligatore, autorul prezentului concept a încercat ca designul interior al edificiului centrului să fie convenabil din punct de vedere esthetic, tehnologic și funcțional.

3. PROIECTAREA INTERIORULUI UNUI CENTRULUI EXPOZIȚIONAL ”C.BRÂNCUȘI”

3.1. Soluțiile artistico-constructive privind interiorul

Proiectul de design interior propus reprezintă o soluție de amenajare interioara a galeriei „Brâncuși” situată în or.Chisinau, pe bd. Ștefan cel Mare Nr.3.

La elaborarea proiectului s-a ținut cont de principiile și prioritățile de structură, necesitățile și cerințele impuse de către această construcție. Galeria este amplasată într-o clădire cu 1 nivel, spațiul dat este prevăzut pentru ≈ 250 de vizitatori. Amenajarea cît și stilul Galeriei este importat, ce are o mare influiență asupra viziunii designului. Ideea de amenajare a avut la bază prezenta vizitatorului iubitor de arta, unde la dispoziția sa a fost compus un interior amenajat în stil high tech, cu coloane fara sfirsit, amenajarea expozițiilor se efectuiază separat, pe zone, sculptura si pictura.

La proiectul de design s-au utilizat diverse materiale precum: sticla, gips, plastic etc.. Un interes deosebit îl prezintă coloanele din sala mică în interiorul cărora au fost montete sculpturi. Aspectul unei galerii este foarte important pentru o lume de arte, plină de rațiune și grație!

Spațiul selectat pentru proiectarea galeriei, prezintă 1 nivel la cotele 2400, ale unei clădiri cu 1 nivel situat pe bl. Stefan cel Mare 3 din or. Chișinău. Suprafața cuprinsă este de 1024m2 pentre etaj. Clădirea constituie o structură din beton armat monolit. În plan clădirea are dimensiunile de 38.8m2x12.5m2 în axe. Etajul la cota 2.400 are înălțimea de 4.600m, cu grinzi transversali de 400mm, langitudinale de 500mm.

Construcția include 1 scară principală cu intrare din fațada principală S–C. De remarcat, sunt fațadele între axa 1–7 și A–D – fațade ușoare cu schelet din elemente verticale și orizontale, ce asigură o iluminare naturală a întregului nivel, astfel, satisfăcînd necesarul de lumină pentru organizarea spațiului de galerie și a golurilor de expoziție în special.

Zona principală a galeriei formează un hol lung preconizat pentru diverse expoziții fiind delimitate în zone separate prin interediul unor construcții de formă patrulateră din gipscarton cît și prin utilizarea mobilierului reprezentat de către niște fotolii.

Prezenta clădirea este spațioasă și deschisă, responsabilitatea față de natură a fost primordială fiind la baza reamenajării interioare a centrului expozițional.

Structura de planificare a încăperilor

Pornind de la lista încăperilor necesare, au fost cercetate actele normative CНиП 2.08.02-89 “Clădiri și construcții publice” СНиП 2.09.04-07 “Административные и бытовые здания”.

Unde a fost gasită structura detaliată a încăperilor. Pentru a asigura funcționalitatea utlizarii spațiului care a fost compartimentat în 3 parți generale:

1. primirea clienților;

2. destinată clienților cu privire la deservire;

3. comfortul personalului.

În prezntul proiect/concept ala centrului expozițional “C.Brâncuși” sa realizat soluțiile la următoarele spații interioare:

• recepția 113.08 m2;

• sala mare 668.78 m2;

• sala mica 220.08 m2;

• birou.

Spațiul etajului la cota 2.400 este preconizată vizitatorilor. Galeria prezintă centrul compozițional care unește mai multe spații cu destinații diversă într-un tot întreg. In galerie, între axele A și C din partea stîngă, se deschide spațiul unde sunt amplasate panourile de expoziție a sculpturilor, precum și de artefactelor. În partea dreaptă se află zona amplasării picturilor, și fotografiilor. Intarea centrală, și este cea de evacuare în caz de incendiu.

În acest plan nu sa recurs la modificarea pereților doar la soluțiile artostico-decorative.

3.2. Caracteristicile generale ale stilului contemporan

Se definește stilul contemporan prin: suprafețe cu forme netede, liniile clare unde sunt evitate detalii dificile, spațiile interioarele modern întruchipează o îmbinare între componentele funcționale și de comfort. Pentru a realiza un interior în acest stil se va ține cont de unele aspect precum: gama cromatică, textura și factura, accentele, iluminarea și mobilierul (contururi lente, rotungite.

În spațiile interioare este încadrată gama cromatică activă, punctual forte îl constituie simplitatea formei și a liniei care include diverse elemente neuter precum tonurile și nuanțele, petele active sunt revăzute în zonele obiectelor de artă, pereți (drept accent) (Anexa 4 fug.3a─c).

Accentele în interior se pot realiza prin utilizarea unor piese de mobilier inedite (de autor), sau prin intermediul vopsirii mai active a unuia din pereți cu o culoare mai activă sau adăugarea unor accesorii lucioase.

Piesele mobilierului a acestui stil este definit prin implimentarea pieselor ce au siluete fine, linii curate, suprafețe netede (lipsite de ornamente, sculpturi) pentru obținerea acesteia se va utiliza lemnul avînd culori deschise preferabil este paltinul, plopul, arțarul, teiul ce pot fi completate cu diverse accesorii din metal precum: oțel, crom sau nichel sau vitralile, mozaicul.

Se întrebuințează textura drept o întregire a liniilor definite, a diverselor accente metalice dar și a gamei cromatice neutere: stofe natural bumbacul, mătasa, lîna pe larg utilizate pentru a conferi un aer mai comfortabil și natural nuanțelor neutre ce asigură spațiul. Texturile în spațiile mari cu o iluminare bună pot fi utilize la draperii, pernele decorative, sau capitonarea pieselor de mobilir, drept accent poate fi și la pereți. O interesantă modalitate de adauga adancime vizuală reprezentă suprafețele verticale ale tapetelor, confecționate din stofă în asortiment bogat pe piața autohtonă.

În designul spațiului interior contemporan un factor important îl reprezintă iluminarea fiind considerat drept un element de bază pentru ambientarea reușită a spatiului proiectat. La etapa selectării obiectelor de iluminat sunt selectate obiecte contemporane preferențiabil sunt cele culori și metale care sunt mai îndrăznețe în scopul creerii unei armonizări mai bune cu celelalte elemente metalice și pentru a crea accente în zonele planificate în prealabil. Designul corpurilor de iluminat a acestui stil transformă piesele de iluminat în obiecte de artă de sinestătătoare unde lămpile au diverse finisaje metalice cu linii drepte.

Pentru finisaje frecvent în designul spațiului contemporan sunt utilizate diverse accente metalice (nichel, crom, otelul inoxidabil) la obiectele de iluminat, mobilier, accesorii (barele, rafturi, carlige etc) dau un aspect elegant intregului spațiu (Anexa 4 fig.3d).

Se bazează designul contemporan pe extreme: modele tonuri foarte închise sau în culori foarte deschise în utilizarea lemnului nu este cazul limitării doar la utilizarea unei singure piese dar implimentării unor accesorii, suprafețe din lemn precum: ghiveci, rame de dimensiuni mari (poze, oglinzi) sau diverse rafturi armonizate cu interiorul.

Implimentînd în practică aspectele descries mai sus formînd un echilibru între spațiile proiectate se va realiza un stil elegant și contemporan.

Pentru o realizare reușită, în prealabil este necesar ordonarea piesele de dimensiuni mari ale mobilierului în zonele solicitate. Se efectuiază anumite completări excepție se face în cazului încăperilor simetrice. La realizarea unui interior mai încărcat contribuie culorile închise, în cazul spațiilor încărcate pe o parte, se poate obțineun echilibru prin utilizarea unei culori închise pe partea opusă a peretelui, sau amplasarea unei sculpturi cu parametrii mari, folosirea unor accente specific interesante de iluminat sau a plantelor decorative.

Este necesar găsirea unui potrivit mobilier pentru crearea unui spațiu modern cu linii drepte în pieselor de mobilier, linile curbe și evitarea mobilierului prea impodobit intră în dezacord cu schema stilului contemporan, brațele sau spătarele curbate se exclud în cazul stilului decorativ modern (Anexa 5 fig.5a-e).

Comfortul trebuie sa fie adaugate cu ajutorul culorilor pot fi încălzite prin utilizarea tonurilor mai joase și folosirea modelelor geometrice, diferite tipuri de texturile pot întroduse în decorarea interioară (Anexa 5,6 fig.6a,b).

În interiorul proiectat autorul a încercat să implimenteze stilul contemporan utilizînd elementele de mobilier potrivite precum fotoliile din zona holului și a sălii mari, masa de la recepție etc. ale căror linii drepte pot crea un interior comfortabil și bine gîndit (Anexa 7 fig.7a,b).

Modernul constituie drept sinonim cu spațiul ordonat, prin urmare, e esențial să existe spațiu sufficient pentru depozitare pentru ascunderea elementelor de prisos pentru vizitatorii centrului expozițional. De asemenea, în acest proiect sunt executate piese de mobilier care au efectul de lărgire vizuală a interiorului, cum sunt: canapelele, scaunele care nu încarcă interiorul.

3.3. Gama cromatică, mobilierul și caracteristicile acestuia

Libertatea întrebuințării în decorarea spațiilor interioare a policromiei este restrînsă dar are loc prin perceperea efectelor fiziologice și psihologice a culorilor asupra indivizilor care îl explorează. Se cunoaște faptul că există culori de două tipuri calde și cele reci, din prima categorie fac parte cele dinamice, cele reci sunt statice creînd o stare de liniște și relaxare.

Se recomandă utilizarea culorile calde în încăperile reci unde temperatura este scăzută avînd drept scop de dinamizare, însuflețire a spațiului și inveres culorile reci în spațiile calde (supraîncălzite) unde sunt produse mari degajări de căldură, acestea denotă senzația de răcoare [15].

Prin organul văzului este primită și percepută o mare parte a informației care este acumulată pe parcursul vieții care exercită o funcție extrem de importantă și în psihologie drept exemplu, în cazul cînd se ajunge la decorarea și amenajarea spațiilor interioare nu este cazul deminuării rolului gamei cromatice acestora, fiindcă în combinările și corelațiile optime potrivite va avea loc constituirea unui concept integru al spațiului format unde este necesar să se ia în calcul și comfortul ce constituie un rol de neglijat în realizarea individualității interiorului.

Un rolul important la selectarea gamei cromatice la jucat spațiul proiectat (parametrii acestuia), dar și efectul inițial dorit. Parametrii încăperilor, modul de plasare și montare a elementelor decorative dar și a pieselor de mobilier, volumul de pătrundere a luminii naturale în spațiul proiectat totalitatea acestor factori au o influiență considerabilă în selectarea gamei cromatice necesare a centrului expozițional.

După defenitivarea planul general, se selectează gama care ar reflecta doleanțele beneficiarului. Culoarea are capacitatea de modificare a sentimentul pe care il provoacă spațiul tot odată schimbînd percepția optică. Culorile închise, ce reflecta o cantitate mică de lumină sau culorile aprinse, ce au o lungime de undă mare, măresc sau micșorează spațiul proiectat. Utilizarea nuanțelor de gri în combinație cu bej lucios pentru pardoseaua din sala mare, a fost armonizată cu tavanul deschis la culoare (alb), ce este decorat cu obiecte de iluminat performante. Astfel a obținută atmosfera cu un spirit întreprinzător, sever unde a fost păstrată eleganța. Bejul fiind o culoare neutra ca fondal de pardosea iar reflexul de pe ea constituind drept un accent. Ce este repetat pe suprafața construcției (din tiungiuri în relief mare ce formează o construcție masivă) realizate pe suprafața peretelui din sala mare (Anexa 6 fig.8a,b). Pereții sunt decorați și prelucrati cu tencuială, de culoare gri ce redă o senzație areare a spațiului. Gama colristică a mobilierului, a fost dictată de către stilul modern, unde culorile prezente sunt griurile colorate, begul ce reflectă aspectul lucios al spațiului. Mobilierul în zona sălilor de expoziție este decorat cu scaune de o configurație simplă de culoare albastră.

Mobilierul și caracteristicile acestuia. În acest proiect sau utilizat mai multe piese de mobilier precum:

• masa de la recepție cu parametrii 2.500x100x1.200 fiind una la număr executată din plastic de culoare albă;

• scaun cu parametrii de 500x500x450 de culoare albă amplasat în zona recepției;

• canapea modul amplasată în zona sălii mari de culoare sur-albastru fiind patru la număr, parametrii căreia sunt de 600x600x450;

• canapele cu o capitonare sur-albastru avînd parametrii de 2.350x700x400, amplasate în zona holului, fiind cinci la număr;

• suport preconizat pentru sculpturi cu parametrii 1.200×1.200 fiind 19 bucăți (Anexa 7 fig.9a);

• suport sculpturi cu parametrii 900x900x1.200 fiind patru la număr;

• suport modul, amplasate în sălile de expoziție pentru expunerea lucrărilor, cu parametrii de 2.200x400x400 de culoare albă (Anexa 7 fig.9b).

Toate piesele de mobilier amplasate în acest proiect corespund specificului stilului contemporan (culoarea, configurația etc.).

3.4. Lucrările de finisaj

Un rol constructiv, decorativ, funcțional și igienico-sanitar îl constituie lucrările de finisaj care în general se realizează, după ce întreaga clădire de roșu (pereți, fundații, planșeele, etc.), acoperișul (inclusiv învelitoarea) au fost rexecutate. Finisajele cuprind în sine lucrari precum: tencuieli, zugraveli, pardoseli, placaje, vopsitorii, tapete, tîmplărie etc. Din aspectul funcțional, ele trebuie să asigure: izolarea termico-fonică, confortul, menținerea curățeniei etc.

Necesită lucrările de finisaj materiale de un volum mic de materiale, însă cu un cost mai mare în comparație cu cel întrebuințat la lucrările elementelor de structură, compartimentare, închidere etc. Finisajele se efectuiază în general manual doar unele dintre procesele tehnologice se pot realiza pe cale mecanică. Acești factori reprezintă o parte importantă din costurile unei clădiri în așa mod avînd o influiență mare asupra consumului și costului manoperei (≈25–30% a lucrărilor de construcții din manopera totală și ≈ 15–20% din costurile totale).

Pardoseaua holului este cu pardosea epoxidică compania poloneză Eurostep comercializate de Indfloor Group avînd culoarea bej cu sidef cu o grosime de 3–4mm. Sa potat pentu aceste pardoseli deoarece sunt deosebit de rezistente la factorii mecanici și chimici au și proprietăți anticorozive durabile în timp. In spațiul interior al biroului sa implimentat gresia porțelanată, producător firma poloneză “paradzy” colecția “BRIOSA” cu parametrii de 40.8×40.8 de culoare gri, pereții au fost decorați cu teracotă din colecția “Firenze Cream” in combinație cu friza ornamentală Listelo Leno Marfil cu parametrii de 3×40.8 producătorul fiind același la înnălțimea de 2m, și cu tencuială decorativă în partea superioară. Tavanul este executat cu tencuială, baza fiind de var.

In spațiul interior din de birou sa utilizat faianță porțelanată producătorul firma spaniolă “ricchetti” colecția “FANAL” parametrii de 500×500 culoarea caramelă. Pereții au fost decorați cu tencuială und baza o constituie varul care este utilizată pe pereții spațiului interiori pregătiți cu plasa de rabit din sirmă executată din oțel diametrul fiind de 0,4mm. în scopul susținerii și a armării stratului de tencuială pe beton. Ulterior suprafețele pereților sau gletuit aplicindu–se tencuiala decortivă (Anexa 8 fig.9b).

3.5. Definitivarea decorativă a pereților

În scopul asigurării fonoizolării, pereții despărțitori sunt executați din placi din fibre de metal avînd configurația asemănătoare trinungiurilor cu ungiuri și dimensiuni diverse, sub formă de panouri în relif mediu pe o suprafață mai mare, în două straturi cu spații de delimitare între ele umplute cu aterial fonoizolant cu grosimea totală de 80 mm.

Panourile sunt fixate de profile tip U, ce asigură o racordare compactă, rosturi calitative montate între pereții portanți și pardoseaua și tavanul a sălii mari de expoziție. Profilul poate fi vopsit in orice culoare necesara. Aceasta sistem de decorare permite nivelarea unor eventuale neuniformități a pereților asigurînd caracteristici estetice înalte delimitînd spațiul mare a interiorului de formă dreptungiulară în zone separate vizual fără încărcarea acestuia cu pereți de prisos obținîndu–se astfel o formă mai regulată. În calitate de fonoizolator sa utilizat Isover un material izolator de calitate superioară, fabricat din componente fibroase. Proprietatea acestuia este bazată pe aerul static, închis între fibre. Datorită tratării contra mucegăirii dar și lipsei mirosului el împiedică apariția dăunătorilor se datorează faptului că este neorganic, chimic neutru care nu conține agenți corozivi. Canalele rețelelor electro-tehnice sunt montate în partea de sus pe mijlocol sălii avînd proprietăți specifice ele pot fi regulate (suspendate <2.5–3.0m) în sala mare a centrului.

Pentru o realizare reușită a acestui proiect sa recurs la finisarea decorativă a pereților pe zone. În zona recepției la tavan sa utilizat vopseaua lavabilăbă aria fiind de 49.68, pal cu aria de 25.00, tavan suspendat -36.55. La pereți în aceiași zonă sa utilizat tencuiala decorativă aria fiind de 156.72, pal cu 53.02, pardoseaua este epoxidică și are o suprafață totală de 113.08 m2.

În zona sălii mare la decorarea tavanului sa recurs la utilizarea vopselei lavabile cu aria de 575.66 și pal de 113.12 pentru pereți sa recurs la vopseaua lavabilă ce constituie o arie de 444.17 și pal cu aria de 316.28, pardoseaua este epoxidică cu o suparfață totală de 688.78 m2.

Zona sălii mici unde tavanul este finisat cu acril aria constituie 119.2, corian 100.8, pentru pereți sa întrebuințat tencuiala decorativă cu aria de 225.48, pardoseaua cu o suprafață totală de circa 220.08 m2 este de asemenea epocsidică.

Designul contemporan al spațiului interior proiectat strict și grațios, în combinare cu posibilitățile infinite, piesele de mobilier unic și altor piese ajutătoare de interior permit obținerea unei atmosfere de o eleganță discretă și plină de succes.

3.6. Caracteristicile corpurilor de iluminat în interiorul centrului expozițional

Un rol important în prezentare unui spațiu îl joacă iluminarea. Lumina naturală mărște încăperea comparativ cu cele care ce nu au o iluminare directă. Se formează lumina zilei de către un spectru variat de nuanțe: galben, portocaliu, roșu, albastru, violet, indigo și verde, care este într–o continuă schimbare în timpul zilei.

Pentru o reuștă complexă a spațiului interior sa recurs la analizarea mai amplă a СНиП 23.05–95 “Естественное и искусственное освещение”.

O strălucire caldă în prima jumătate a zilei o are acest tip de iluminat fiind neutră la amiază, pe timp de seară devinind albastră. Niște aspecte diverse are și lumina artificială: lumina fluorescenta este de culoarea albastră; cea incandescentă este de culoarea galbenă; iar becurile de halogen oferă o lumina strălucitoare de culoare albă. Tipul dar și intensitatea luminii modifică infatisarea țesăturilor și gama cromatică a spațiului proiectat. Iluminarea directă a razelor solare într-o încăpere la amiază, își păstrează nuanțele originale ale culorilor unde pot fi observate diverse gradații subtile ale acestora. Interesul sporit este exprimat prin jocul de lumină și umbră produse de către razele soalare.

În acest proiect/concept sau utilizat diverse tipori de iluminat pe timp de zi lumina naturală în exces fiind asigurată de către geamurile de dimensiuni mari, pe timp de seară iluminatul este asigurat de către sursele artificiale precum:

• halogene ce au raza de 40, executate din inox și sticlă, fiind 50 de piese la număr amplasate pe lungimea spațiului pentru o iluminare reușită, în zona sălii mari și celei mici ele sunt mobile se pot direcționa divers tot odată și se depărtează de la tavan aproximativ la 1.5m.

• fluorescente ce au o lungime de 1000, executate din inox, constituind la număr 77 fiind montate în zona sălilor de expoziție scopul principal fiind asigurarea unei iluminări reușite în zonele rău iluminate de către lumina naturală.

• halogenele cu o rază de 40, confecționate din sticlă și inox, fiind 19 piese la număr;

• tub de nion utilizat în zona sălii mari de expoziție.

Într-un spațiu iluminat cu diverse surse artificiale, gama cromatică va avea o nuanță de galben. Se potriveste iluminarea fluorescentă sau cu halogen culorilor puternice, adestea în cazul culorilor șterse sau neutre avînd un efect epuizant.

În galerie sunt amplasate planurile de evacuare pentru etaj, la o inălțime de 1,5m. In galerie pe prete în partea dreaptă a holului este amplasat două panouri informative cu informatie utilă pentru vizitatori. La intrare deasupra usilor duble, este amplasat un indicator florescent cu inscriptia EXIT. Pe peretele vis-a-vis de intrare, este montat un televizor plasma, cu dimensiuni 1000 x 600mm, care difuzeaza publicitate despre expozitii.

3.7. Concluzii la capitolul 3

Designul interior demonstreză calitatea și funcționalitatea spațiului interior, oferind diverse servicii ce încorporează dezvoltarea și incorporarea unor noțiuni în scopul îmbunătățirii comfortulul psihologic și fiziologic, protecția sănătății etc. În scopul realizării acestor obiective la nivel profesionist a fost necesar: examinarea cerințelor și necesitățile beneficiarului; exprimarea ideilor preliminare caracteristico-funcționale dar și cele estetice; executarea proiectului de execuție; evoluarea și prezentarea instrucțiunilor specifice necesare; soluționarea problemelor diverse apărute pe toată durata amenajării propriu zise în proiectarea centrului expozițional.

Cuprinde designerul ”realitatea” economică și fizică a spațiului proiectat și tot odată necesitățile impuse de către beneficiar ce sunt reflectate în tema de proiectare care definește și exprimă efortul depus la proiectare urmărind scopul de executare volumetrică interioară coerentă prin funcționarea și estetica sa, rezultatul căruia fiind realizarea complet ă a proiectului. Pentru realizarea acestui proiect se va apela la un colectiv de specialiști în domeniu unde se va respecta legislația în vogoare în domeniul normativelor tehnice de proiectare respectîndu–se obligațiile estetice și cele funcționale ale proiectului de față.

CONCLUZII FINALE

În prezent centru expozițional ”C.Brâncuși„ este unul din complexele expoziționale din or. Chișinău care sunt utilizate la capacitatea sa maximă care necestă renovare pentru o admistrare mai bună (modernă).

Expozițiile care au loc sunt organizate și adresate publicului larg, interesat să ia direcția tendințelor noi în materie de artă, tehnologie și design din republică și peste hotarele ei cît și schimb intercultural.

Un accent deosebit sa pus pe expunerea tendințelor în design interior dar și pe consilierea pentru proiectarea cu decorațiuni a interiorului centrului.

O amenajare în stil contemporan presupune un spațiu generos ca mărime, datorită mobilierului și elementelor specifice acestui gen [1]. Pentru aceast edificiu, sa dorit un design elegant, însă în același timp primitor.

În actuala idee de a mobila un interior în stil contemporan, se întelege de fapt, orientarea spre diferitele stiluri, cu elemente, ce se potrivesc oricărui gust și oricărei exigențe, dar un stil funcțional adaptat prezentului, cu mult gust, creativ și elegant.

Între varietatea mobilării interioare, stilul contemporan e cel care reflectă cel bine natura întregii panorame a mobilierului de lux. Se impune ca un stil rezistent în timp, adaptabil oricărui ambient, caracterizat prin funcționalitatea liniilor și a materiei prime, creînd o sugestivă armonie.

Deci, pentru realizarea unui proiect de design, e necesar executarea sa cu o amprentă unică, păstrînd totodată direcția generală a stilului, aproape de suflet și solicitările beneficiarilor.

Noile concepte permit cercetarea amănunțită a spațiului proiectat dar și decorarea lui ce corespundă exigențelor de un înnalt nivel din punct de vedere ergonomic, funcțional, estetic.

În aceast proiect sa încercat utilizarea diverselor suporturi metodologice, mijloace și metode de cercetare, stabilite și executate pe baza criteriilor metodologice constituind drept metode generale dar tot odată strategice de implimentare sistematică, coordonată a modernelor concepte în compartimentului designului interior, într–o interconexiune strinsă cu procedele de investigație în scopul obținerii unor rezultate pentru realizarea obligațiilor practice unde prin intermediul mijloacelor diversificate sa realizat colectarea eficientă a datelor.

Pentru proiectul de licență autorul a selectat proiectarea părții principale a centrului expozițional „Constantin Brîncuși” acest spațiu avea sarcina de a îndeplin mai multe funcții unde a fost încercată realizarea uniu interior estetic, comfortabil, ergonomic, dar tot odata atractiv. Scopul proiectului de licență a fost atins în urma unei soluționării de abordare multitudionale a aspectelor economice, tehnice, funcționale, ergonomice și estetice.

Interiorul holului centrului expozițional reprezintă o rezolvare originală obținută prin utilizarea gamei cromatice și soluțiile artistico-plastice utilizate devenind drept un spațiu comfortabil, atractiv pentru cei ce il vizitează care are la bază sa combinarea reușită a elementelor tehnice cu cele estetice a designului. În această lucrare autorul a pus miza pe definirea soluțiior spațiale combinate cu iluminarea artificială (dirijată) cu efectele iluminării naturale acestea fiind obținute prin definirea zonelor unde sa ținut cont de orientarea geamurilor. În dependență de scopul funcțional al fiecărei zone în parte designul evidențiază cele mai relevante component ale mediului de subiect: culoare și fundal pentru obținerea spațiului unitar.

În corelare cu finalitățile examinarii au fost manifestate următoarele obligații: cercetarea și studiul surselor istorice a centrelor expoziționale; recunoașterea obligațiilor fundamentale pentru designul interior al centrelor expoziționale; eleborarea proiect-concept a designului; implimentarea procedeului plan a spațiilor interiorului (plan, secțiuni, desfățurate, perspectivele spațiilor etc.); elaborarea unor soluțiilor optimale artistico-plastice.

Cerințele înnalte impuse de către spațiul centrului au fost obținerea prin intermediul realizării comfortului maxim ce a determinat dimensiunea și forma spațiului cît și relația lor, alegerea tehnicii de uz casnic și amplasarea sa, dimensionarea, forma și decorarea mobilierului, rezolvarea problemelor legate de iluminare, acustică cît și rezolvarea cromatică în ansamblu. Multifuncționalitatea încăperilor cauzate de dinamica societății și transformările continue au condus la necesitatea flexibilității și viariației elementelor structurale ale centrului. În acest sens au apărut noi metode de formare a interiorului unde baza planificării și soluționării spațiului centrului stă principiul zonării funcționale.

BIBLIOGRAFIE

1. Andireș A. Arta și percepția vizuală. O psihologie a văzului creator. București: Policrom, 2011. 504p.

2. Banchi C. Arhitectura. Evoluție, stiluri, personalități. București: Litera, 2010. 144p.

3. Banciu B. Concepția sistemelor de iluminat in interiorul contemporan. București: Meridiane, 2006. 52p.

4. Bartos J. Structuri compoziționale. Iași: 3D Arte, 2009. 93p.

6. Calangiu A. Arta și tehnologii noi. București: Litera, 2013. 152p.

7. Cassell J. Tehnica designului interior. București: Humanitas, 2010. 294p.

8. Curinschi G. Istoria Universală a Arhitecturii. București: Teora, 2011. 143p.

9. Cișmaru M. Fabricarea mobilei de artă. Brașov: Universitatea Transilvania, 2012. 87p.

10. Comșa E. Contrucții Publice. Institutul Politehnic. Cluj Napoca: Fac. de construcții, 2006. 178p.

11. Constantin I. Enciclopedie de arhitectură și arte decorative. Brașov: Infomarket, 2014. 117p.

12. Deaconu Alexandra, Istoria Arhitecturii. București: Univers Enciclopedic, 2004. 125p.

13. Dorin V. 600 de sugestii și tehnici de design pentru interior. Oradia: Aion, 2011. 167p.

14. Enescu M. Mărirea eficienței funcționale și aspectele sociale ale clădirilor publice contemporane. Brașov: Phoenix, 2010. 204p.

15. Frmurachi M. Arta, tehnologie și spațiu public. Chișinău: Epigraf, 2011. 53p.

16. Focillon H. Arhitectura secolului XX. București: Litera, 2010. 144p.

17. Iordache V. Spații, forme, culori în arta contemporană. București: Matrixrom, 2009. 76p.

18. Lutzeler H. Criteriile de proiectare a clădirilor. București: Minerva, 2014. 373p.

19. Manole A. Arhitectura de interior și construcția mobilierului. București: Tehnică, 2010. 405p.

20. Mihailescu T. Culoarea de la stilul clasic la cel contemporan. Oradea: Tehnica, 1993. 245p.

21. Naie T. Arhitectura și spațiu. Timișoara: Politehnica, 2014. 190p.

22. Petre V. Clădirile în timp și spațiu. București: Academia Română, 2012. 231p.

23. Rădulescu C. Sistem natural de iluminare. București: Tehnica, 2011. 100p.

24.Țurcanu C. Moduri de a percepe. O introducere în teoria artei moderne și contemporane, București: Humanitas, 2015. 248p.

25. Барташевич А., Основы композиции и дизайна мебели. Ростов на Дону: Феникс, 200г. 13с.

26. Буймистру Т., Колористика. Цвет–ключ к к расоте и гармонии. Chișinău: Universul, 2008г. 236c.

27. Ермолаев А. Словарь дизайнера для работы в 21 веке. Москва: LiniaGrafic, 2010 г. 244c.

28. Ефимов А. В., Лазарева М. В., Специальное оборудование интерьера. Учебник. Москва: Архитектура – С, 2007 г. 187c.

29. Зелник М. Основы эргономики. Человек, пространство, интерьер. Справочник по проектным нормам. Москва: АСТ. Астрель, 2006 г. 320с.

30. Ковешникова Н. Дизайн: история и теория. Москва: Омега – Л, 2007 г. 126c.

31. Минервин Г. Дизайн архитектурной среды. Москва: Архитектура, 2004 г. 253c.

32. Минервин Г. Основные задачи и принципы художественного проектирования. Москва: Архитектура – С, 2004 г. 164c.

33. Мунипов А. Эргономика. Москва: Логос, 2001 г. 356с.

34. Софиева Н. Дизайн интерьера. Стили, тенденции, материалы. М.: Эксмо, 2012 г. 165с.

35. СНиП 2.08.02-89 „Clădiri și construcții publice”.

36. СНиП II-4-79 "Proiectarea construcțiilor publice".

37. СНиП -12-77 „Protecția împotriva zgomotului”.

38. СНиП 2.04.05-91 „Sisteme de încălzire, ventilare și condiționare”.

39. СНиП 10.01-94 „Sistema documentelor normative în construcție. Principalele puncte”.

40. СНиП 23.05-95 „Естественное и искусственное освещение”. М.:2002.

41. СНиП II-69-78 „Строительные нормы и правила. Нормы проектирования”. М.: 1989

42. NCM F.03.02-99 „Каменные конструкции”. М.: 1978.

43. ГОСТ 30494-96. „Здания жилые и общественные. Параметры микроклимата в помещениях” М. 1989.

44. Цветкова О. Стили интерьера. М.: Ниола-Пресс, 2010 г. 96с.

45. Эинчеков М. Основы эргономики. Москва: Архитектура, 2001 г. 269с.

46. BNRM. Biblioteca Națională a Republicii Moldova. accesibil pe: http://www.bnrm.md (acesat 12.02-28.05.2015).

47. Materiale si tehnologii moderne pentru decorarea spațiilor interioare http://www.dreams.md (accesat 14.03.15)

48. Mobilă pentru clădirile publice. http://www.totuldespremobila.ro (accesat 28.02.15)

49. Tendințe în design interior contemporan. http://blog.casanora.ro (accesat 08 .03.15)

50. Clasificarea obiectelr de iluminat. http://ro.wikipedia.org/wiki/Lemn (accesat 18.03.15)

ANEXE

Anexa1

Fig. 1a Convention&Exhibition Center, Hong Kong Fig.1b Int. Convention&Exhibition Centre Dubai

Fig. 1c Centrul expozițional HAAN, Garmania Fig. 1d ROMEXPO S.A, Romîniea

Fig. 1e ROMEXPO S.A, Romîniea Fig.1f centrul expozițional MIDAS

Anexa 2

Fig.1g Centru Expozițional MOLDOVA Fig.1h Centru Expozițional MOLDOVA

Fig.1j Centrul expozițional ВДНХ, Rusia Fig.1k Centrul expozițional ВДНХ, Rusia

Fig.1l Centrul expozițional ВДНХ, Rusia Fig.1m Centrul expozițional C.Brîncuși, Moldova

Anexa 3

Fig.1n Centrul expozițional C.Brîncuși, Moldova Fig.1o Centrul expozițional C.Brîncuși, Moldova

Fig.1p Centru expozițional MOLDEXPO, Moldova

Fig.2a Lumina în interior Fig.2b Culoare în design interior Fig.2c Mobilierul cntemporan

Anexa 4

Fig.3a Interior contemporan Fig.3b Interior contemporan

Fig.3c Stil contemporan

Fig. 3d Stil contemporan Fig.4 Stil contemporan

Anexa 5

Fig.5a Mobilier contemporan Fig.5b Mobilier contemporan

Fig.5c Mobilier contemporan Fig.5d Mobilier contemporan

Fig.5e Mobilier contemporan Fig.6a Mobilier contemporan Anexa 6

Anexa 6

Fig.6b Stil contemporan Fig.7a Forme giometrice

Fig.7b Mobilier contemporan Fig.8a Sala mare

Fig.8b Sala mare

Anexa 7

Fig.9a Suporturi pentru sculpturi

Fig.9b suporturi modulare pentru expunerea lucrărilor

Anexa 8

Fig. 10a Birou Fig. 10b Birou

BIBLIOGRAFIE

1. Andireș A. Arta și percepția vizuală. O psihologie a văzului creator. București: Policrom, 2011. 504p.

2. Banchi C. Arhitectura. Evoluție, stiluri, personalități. București: Litera, 2010. 144p.

3. Banciu B. Concepția sistemelor de iluminat in interiorul contemporan. București: Meridiane, 2006. 52p.

4. Bartos J. Structuri compoziționale. Iași: 3D Arte, 2009. 93p.

6. Calangiu A. Arta și tehnologii noi. București: Litera, 2013. 152p.

7. Cassell J. Tehnica designului interior. București: Humanitas, 2010. 294p.

8. Curinschi G. Istoria Universală a Arhitecturii. București: Teora, 2011. 143p.

9. Cișmaru M. Fabricarea mobilei de artă. Brașov: Universitatea Transilvania, 2012. 87p.

10. Comșa E. Contrucții Publice. Institutul Politehnic. Cluj Napoca: Fac. de construcții, 2006. 178p.

11. Constantin I. Enciclopedie de arhitectură și arte decorative. Brașov: Infomarket, 2014. 117p.

12. Deaconu Alexandra, Istoria Arhitecturii. București: Univers Enciclopedic, 2004. 125p.

13. Dorin V. 600 de sugestii și tehnici de design pentru interior. Oradia: Aion, 2011. 167p.

14. Enescu M. Mărirea eficienței funcționale și aspectele sociale ale clădirilor publice contemporane. Brașov: Phoenix, 2010. 204p.

15. Frmurachi M. Arta, tehnologie și spațiu public. Chișinău: Epigraf, 2011. 53p.

16. Focillon H. Arhitectura secolului XX. București: Litera, 2010. 144p.

17. Iordache V. Spații, forme, culori în arta contemporană. București: Matrixrom, 2009. 76p.

18. Lutzeler H. Criteriile de proiectare a clădirilor. București: Minerva, 2014. 373p.

19. Manole A. Arhitectura de interior și construcția mobilierului. București: Tehnică, 2010. 405p.

20. Mihailescu T. Culoarea de la stilul clasic la cel contemporan. Oradea: Tehnica, 1993. 245p.

21. Naie T. Arhitectura și spațiu. Timișoara: Politehnica, 2014. 190p.

22. Petre V. Clădirile în timp și spațiu. București: Academia Română, 2012. 231p.

23. Rădulescu C. Sistem natural de iluminare. București: Tehnica, 2011. 100p.

24.Țurcanu C. Moduri de a percepe. O introducere în teoria artei moderne și contemporane, București: Humanitas, 2015. 248p.

25. Барташевич А., Основы композиции и дизайна мебели. Ростов на Дону: Феникс, 200г. 13с.

26. Буймистру Т., Колористика. Цвет–ключ к к расоте и гармонии. Chișinău: Universul, 2008г. 236c.

27. Ермолаев А. Словарь дизайнера для работы в 21 веке. Москва: LiniaGrafic, 2010 г. 244c.

28. Ефимов А. В., Лазарева М. В., Специальное оборудование интерьера. Учебник. Москва: Архитектура – С, 2007 г. 187c.

29. Зелник М. Основы эргономики. Человек, пространство, интерьер. Справочник по проектным нормам. Москва: АСТ. Астрель, 2006 г. 320с.

30. Ковешникова Н. Дизайн: история и теория. Москва: Омега – Л, 2007 г. 126c.

31. Минервин Г. Дизайн архитектурной среды. Москва: Архитектура, 2004 г. 253c.

32. Минервин Г. Основные задачи и принципы художественного проектирования. Москва: Архитектура – С, 2004 г. 164c.

33. Мунипов А. Эргономика. Москва: Логос, 2001 г. 356с.

34. Софиева Н. Дизайн интерьера. Стили, тенденции, материалы. М.: Эксмо, 2012 г. 165с.

35. СНиП 2.08.02-89 „Clădiri și construcții publice”.

36. СНиП II-4-79 "Proiectarea construcțiilor publice".

37. СНиП -12-77 „Protecția împotriva zgomotului”.

38. СНиП 2.04.05-91 „Sisteme de încălzire, ventilare și condiționare”.

39. СНиП 10.01-94 „Sistema documentelor normative în construcție. Principalele puncte”.

40. СНиП 23.05-95 „Естественное и искусственное освещение”. М.:2002.

41. СНиП II-69-78 „Строительные нормы и правила. Нормы проектирования”. М.: 1989

42. NCM F.03.02-99 „Каменные конструкции”. М.: 1978.

43. ГОСТ 30494-96. „Здания жилые и общественные. Параметры микроклимата в помещениях” М. 1989.

44. Цветкова О. Стили интерьера. М.: Ниола-Пресс, 2010 г. 96с.

45. Эинчеков М. Основы эргономики. Москва: Архитектура, 2001 г. 269с.

46. BNRM. Biblioteca Națională a Republicii Moldova. accesibil pe: http://www.bnrm.md (acesat 12.02-28.05.2015).

47. Materiale si tehnologii moderne pentru decorarea spațiilor interioare http://www.dreams.md (accesat 14.03.15)

48. Mobilă pentru clădirile publice. http://www.totuldespremobila.ro (accesat 28.02.15)

49. Tendințe în design interior contemporan. http://blog.casanora.ro (accesat 08 .03.15)

50. Clasificarea obiectelr de iluminat. http://ro.wikipedia.org/wiki/Lemn (accesat 18.03.15)

ANEXE

Anexa1

Fig. 1a Convention&Exhibition Center, Hong Kong Fig.1b Int. Convention&Exhibition Centre Dubai

Fig. 1c Centrul expozițional HAAN, Garmania Fig. 1d ROMEXPO S.A, Romîniea

Fig. 1e ROMEXPO S.A, Romîniea Fig.1f centrul expozițional MIDAS

Anexa 2

Fig.1g Centru Expozițional MOLDOVA Fig.1h Centru Expozițional MOLDOVA

Fig.1j Centrul expozițional ВДНХ, Rusia Fig.1k Centrul expozițional ВДНХ, Rusia

Fig.1l Centrul expozițional ВДНХ, Rusia Fig.1m Centrul expozițional C.Brîncuși, Moldova

Anexa 3

Fig.1n Centrul expozițional C.Brîncuși, Moldova Fig.1o Centrul expozițional C.Brîncuși, Moldova

Fig.1p Centru expozițional MOLDEXPO, Moldova

Fig.2a Lumina în interior Fig.2b Culoare în design interior Fig.2c Mobilierul cntemporan

Anexa 4

Fig.3a Interior contemporan Fig.3b Interior contemporan

Fig.3c Stil contemporan

Fig. 3d Stil contemporan Fig.4 Stil contemporan

Anexa 5

Fig.5a Mobilier contemporan Fig.5b Mobilier contemporan

Fig.5c Mobilier contemporan Fig.5d Mobilier contemporan

Fig.5e Mobilier contemporan Fig.6a Mobilier contemporan Anexa 6

Anexa 6

Fig.6b Stil contemporan Fig.7a Forme giometrice

Fig.7b Mobilier contemporan Fig.8a Sala mare

Fig.8b Sala mare

Anexa 7

Fig.9a Suporturi pentru sculpturi

Fig.9b suporturi modulare pentru expunerea lucrărilor

Anexa 8

Fig. 10a Birou Fig. 10b Birou