Caracteristicile Componentelor Cadrului Natural Si Potentialul Lor In Aparitia Si Continuitatea Vietii Umane

Diverse

Caracteristicile Componentelor Cadrului Natural Si Potentialul Lor In Aparitia Si Continuitatea Vietii Umane

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

INTRODUCERE

Am ales această lucrare deoarece este o ocazie pentru mine de a-mi aprofunda cunoștințele prin studiu și cercetare încercând pe această cale ca tema înscrisă la disciplina ,, Geografia Orizontului local – Județul Bacău” să fie mai bine percepută și înțeleasă de tinerii educabili, în cadrul orelor de curs, indiferent de unitatea școlară pe care o frecventează. Școala este un loc ideal pentru difuzarea acestor cunoștințe în rândul educabililor deoarece nici o altă instituție nu are abilitatea și capacitatea de a cuprinde și de a se adresa, în timp, unui procent atât de ridicat din populație. Tinerii au capacitatea de percepere a cunoștințelor mult mai accentuată decât o persoană deja formată, adultă, asupra căreia astfel de cunoștințe au întotdeauna un impact mai redus.

Lucrarea este structurată în două părți:

– o parte științifică, teoretică și aplicativă (de cercetare) privind ,,Dinamica populației în județul Bacău în perioada 1990 – 2012”;

– o parte didactică, reprezentând valorificarea rezultatelor obținute în partea I-a în educația elevilor.

PARTEA a-I-a cuprinde un studiu asupra evoluției populației din județului Bacău din 1992 și până în 2012. La baza acestei lucrări stă ideea continuității de viață a populației stabilite în aceste județ, evidențierea dinamicii populației care a locuit în acest județ. Am căutat să reliefez participarea cadrului natural în evoluția numerică a populației județului. Prima parte a lucrării este structurată pe capitole, fiecare capitol prezintă implicațiile mediului natural în evoluția demografică a populației.

PARTEA a-II-a cuprinde prezentarea cursului opțional ,,Geografia Orizontului local – Județul Bacău” pe baza argumentelor din prima parte a lucrării în care am încercat să valorific experiența mea didactică în familiarizarea elevilor de gimnaziu cu problema evoluției populației, în educarea tinerilor pentru formarea unei atitudini pozitive fața de evoluția populației în județul Bacău. Am valorificat conținutul primei părți a lucrării – dinamica populație – în practica educativă, prin conceperea și proiectarea unor strategii didactice, teste de verificarea cunoștințelor etc.

La sfârșitul lucrării am prezentat, concluziile generale și bibliografia de specialitate utilizată.

CAPITOLUL I

I.1 POZIȚIA GEOGRAFICĂ

Județul Bacău este situat în partea de est a României, în regiunea istorică Moldova. Are ca vecini la nord jud. Neamț, în sud jud. Vrancea, la est jud. Vaslui și la vest jud. Harghita și jud. Covasna. Totodată, județul Bacău face parte din Regiunea de Dezvoltare Nord Est, împreună cu județele Botoșani, lași, Neamț, Suceava și Vaslui.

Tabel I.1. Organizarea administrativ – teritorială a județului

Situat în estul României și traversat de bazinele Siretului, Trotușului și Bistriței, cuprinde în teritoriul său: versantul estic al Carpaților Orientali (în vest) și Colinele Tutovei (în est).

Coordonatele principale ale județului sunt: meridianele de 26 și 27 grade longitudine estică și paralela 46, 30 latitudine nordică. Conform ultimelor date cadastrale, suprafața sa este de 6.621 kmp (cca. 2, 8% din suprafața teritoriului național) situându-se printre județele mari ale țării.[24]

Fig.nr.I.1- Poziția geografică a Județului Bacău

[www.tutorialehd.info]

I.1 ISTORICUL CERCETĂRILOR

Județul Bacău a fost locuit încă din antichitate, motiv pentru care a constituit obiectul unor preocupări și cercetări cu caracter geografic.

În scrierile antice ale lui Herodot, Strabon, Pompeius, Mela, Ptolemeu, Pliniu cel Bătrân, Siretul era denumit Aramus, Hirassus.

În Evul Mediu apar toponime, precum Bistrița, de origine slavă. În cronicile lui Gr. Ureche, M. Costin și I. Neculce se întâlnesc și multe informații cu caracter geografic, referitoare la așezări, inundații, secete și drumuri.[21]

În Epoca Modernă și mai ales în cea contemporană, preocupările în ceea ce privește geografia județului Bacău au fost numeroase, pornindu-se inițial de la ghiduri ale județului (Bontea. 1967 ), urmat de un studiu al meleagurilor trotușene (Bârlădeanu. 1969 ), de o includere a Județului Bacău în colecția Județele patriei din 1972.

Au fost studiate văile Trotușului și Bistriței, între anii 1978 – 1980, de către Iulia Văcărașu și Ion Scurtu.

În 1989 Bacăul a fost introdus într-un studiu de geografie umană (Șandru I. , Aur I.). Cercetările au continuat cu apariția în 2007 a ,,Cursului opțional Geografia Județului Bacău’’ (Șorgot V., Dobre M.) și în 2013 cu apariția ,,Studiului geografic al populației și așezărilor umane din bazinul hidrografic al râului Trotuș’’ (Irina Pisică).

CAPITOLUL II

CARACTERISTICILE COMPONETELOR CADRULUI NATURAL ȘI POTENȚIALUL LOR ÎN APARIȚIA ȘI CONTINUITATEA VIEȚII UMANE

Fig.nr.II.1 – județul Bacău

[www.harta.ro]

II. 1 POTENȚIALUL RELIEFULUI ȘI AL RESURSELOR

Prin poziția sa geografică teritoriul județului prezintă toate treptele de relief, incluzând atât suprafețele joase (95 m în lunca Siretului) cât și munți, cu înălțimi de peste 1660 m. Relieful se dezvoltă sub formă de trepte, începând cu luncile și terasele Siretului și Bistriței (120 – 210 m alt.), continuând cu dealurile structural erozive din Podișul Central Moldovenesc și Colinele Tutovei (213 – 564) și cu dealurile piemontane din platformele Zăbrăuți și Răcăciuni (350 -611 m).

Principalele trepte de relief se prezintă astfel: • 34 % – regiune montană • 28 % – Subcarpații Orientali • 11 % – Podișul Moldovei • 27 % – Lunca Siretului. O treime din suprafața teritoriului județului o reprezintă zona montană, caracterizată prin întinse păduri și pajiști naturale, bogate resurse balneo – terapeutice, căile de comunicație și așezările umane cu caracter permanent fiind foarte rare. O altă treime din teritoriul județului este formată din suprafețe joase, terasele joase din luncile râurilor, prezentând ca principală caracteristică ca pe mari întinderi nivelul apei freatice să fie relativ ridicat, dând naștere la zone cu exces de umiditate.

Treapta intermediară formată din zonele subcarpatice și terasele înalte ale râurilor, constituie teritoriile pe care s-au dezvoltat majoritatea localităților, acestea oferind condiții favorabile (condiții geotehnice, fără inundații sau exces de umiditate). [21]

Județul Bacău deține numeroase resurse naturale cum ar fi: petrol ( Moinești, Comănești, Zemeș, Dărmănești, Oituz ), cărbune (Comănești), gaze naturale (Glăvănești, Găiceana), sare (Târgu Ocna), săruri de potasiu ( Solonț ), materiale de construcție: gresii, gips, calcar, tufuri vulcanice, argilă și balast.

Județul Bacău deține și un bogat fond forestier, în zonele montane și subcarpatice. De asemenea, stațiunea turistică Slănic Moldova și-a dobândit o faimă bine meritată datorită apelor sale curative bogate în săruri.

II.2 POTENȚIALUL CLIMATIC

Teritoriul județului aparține în cea mai mare parte a sa climatului de dealuri și podișuri, deși într-o măsură restrânsa (în extremitatea să vestică), sectorului cu clima montană. Datorită caracteristicilor reliefului pe teritoriul județului se disting mai multe domenii climatice: climatul munților, climatul zonei subcarpatice, climatul colinelor Tutovei și climatul Văii Siretului. Temperatura aerului prezintă valori medii anuale cuprinse între 9°C (în jumătatea de est a județului) și 2° – 3° C (extremitatea vestică).

Specific pentru județul Bacău este distribuția insulară a temperaturilor, datorită treptelor de relief. Mediile lunii celei mai calde (iulie) au valori cuprinse între 12°C în vest și 20°C în est. Mediile lunii celei mai reci (ianuarie) au valori cuprinse între – 4°C în estul și centrul județului ajungând în dreptul ariilor montane la – 7°C.

Precipitațiilor atmosferice au valori între 550 mm în estul județului și 1000 mm pe culmile montane. Cantitățile medii anuale ale lunii iulie sunt cuprinse între 60 – 100 mm (în vest) și în partea de est la 20 – 30 mm. Cantitățile medii anuale ale lunii ianuarie sunt cuprinse între 30 – 60 mm. Partea de vest (zona montană și subcarpatică) are o climă temperat continentală, cu caracter mai răcoros datorită reliefului ce influențează regimul temperaturii aerului, pe cel al precipitațiilor și pe cel al circulației generale a aerului. Valorile medii ale temperaturii aerului variază între 0°C pe culmile înalte, 2°C în munții mijlocii, 5°C în zonele depresionare și 6 – 8°C în Subcarpați. Cantitatea medie anuală a precipitațiilor variază între 1400 mm pe culmile cele mai înalte, 1200 mm în zona munților mici și mijlocii și în jur de 800 – 1000 mm în zonele depresionare și subcarpatice.

Direcția vânturilor înregistrează o frecvență mai mare spre vest și nord – vest, unde vitezele medii depășesc 10 m/s. Partea de est (zona de podiș) are un pronunțat caracter continental, marcat prin amplitudini termice mari, lunare și anuale.

Regimul climatic se caracterizează prin veri călduroase și secetoase și ierni friguroase,bat viscole puternice. Regimul termic înregistrează valori medii anuale ce variază între 8°C, în zonele mai înalte de podiș, 9°C în câmpie.

În extremitatea regiunii subcarpatice, sunt întâlnite efectele de foehn, determinate de scurgerea aerului dinspre est, sud – est, provenit din masele de aer din vest și nord – vest care ridică temperatura, dau cer senin și favorizează producerea secetei. În zona colinelor Tutovei, vânturile au intensitate mare, pătrund cu ușurință iarna ca și vara, din direcția est, sud – est, nord, nord – vest în timp ce în valea mijlocie a Siretului dinamica atmosferei se caracterizează printr-o intensă circulație în lungul văii și curenți descendenți de pe versanți.[21]

III.3 POTENȚIALUL HIDROLOGIC

Râul Siret – care străbate județul Bacău de la nord la sud, constituie colectorul principal al rețelei hidrografice ce se desfășoară pe o lungime de 125 km. Râul Siret are ca principali afluenți râurile Trotuș și Bistrița.

Râul Trotuș – care izvorăște din jud. Harghita are o lungime totală de 158 km, din care 125 km, în județul Bacău, între localitățile Făgetu de Sus și Slobozia, având un bazin cu o suprafață de 4.440 kmp.

Râul Bistrița – care străbate județul Bacău de la Nord la sud pe o lungime de cca. 42 km, intrând pe o veche albie a Siretului.

Râurile: Tutova (cca. 15 km), Pereschivul (cca.25 km), Zeletinul (cca. 68 km), Berheciul (cca.66 km), Răcătăul (cca. 29 km), Soci, Mora, sunt principali afluenți ai Siretului în partea de nord – est.

Regimurile de alimentare al râurilor se modifică treptat în funcție de relief. Debitul mediu multianual specific variază pe teritoriul județului Bacău între 10 l/s. kmp în regiunea montană și 2l/s. kmp în zona colinară.

Lacurile – cele mai multe, din județul Bacău au luat naștere ca urmare a amenajărilor făcute pe râurile:

• Bistrița: Bacău I, Bacău II, Racova, Gârleni;

• Tazlău: Belci, actualmente avariat;

• Uz: Poiana Uzului.

Singurul lac natural este Lacul Bălătău, situat pe Izvorul Negru, afluent al Uzului, care a luat naștere printr-o barare naturală în 1883.[21]

III. 4 POTENȚIALUL VEGETAȚIEI

Vegetația în cea mai mare parte este de natură forestieră. Se evidențiază etajul pădurilor de foioase în partea de Est, alcătuit din gorun și stejar, tei, jugastru, carpen și fag. Pantele joase montane sunt acoperite cu păduri de amestec, fag, molid, brad. Etajul pădurilor de molid se întinde pe culmile înalte, iar la peste 1600 de metri se află domeniul pășunilor și fânețelor înalte.[6]

II.5 POITENȚIALUL FAUNEI

La nivelul județului Bacău predomină speciile de pădure, între care se remarcă ursul, cerbul, mistrețul, jderul, lupul, vulpea, râsul, pisica sălbatică, veveriță, cocoș de munte, șoim.

În lunca Siretului sunt întâlnite lișițe, gârlițe, rațe sălbatice.

Apele sunt populate de păstrăv, scobar, clean, mreană, lipan.

CAPITOLUL III

CONDIȚIILE CADRULUI SOCIAL – ECONOMIC ȘI IMPLICAȚIILE LUI ÎN EVOLUȚIA POPULAȚIEI

Din punct de vedere economic, județul Bacău este situat în regiunea cea mai puțin dezvoltată a României, cunoscând mai ales după anul 1990 un declin economic, prin închiderea unor coloși industriali sau prin reducerea activității acestora, ceea ce a dus la scăderea PIB/locuitor și la orientarea populației către alte domenii de activitate și implicit la amplificarea fenomenului de migrație internă și externă, în căutarea unui loc de muncă. Acolo unde resursele naturale au permis, locuitorii județului au făcut cursuri de reconversie profesională, pentru a putea activa în domenii situate în apropierea localității de domiciliu și pentru a putea evita fenomenul de migrație internă și externă, în special cu implicații la nivelul familiei. PIB/ locuitor al regiunii Nord – Est (și implicit al județului Bacău) se situa în 2007 mult sub nivelul PIB/locuitor al Regiunii București – Ilfov, evidențiind astfel discrepanțe în evoluția diferitelor regiuni de dezvoltare.

La nivel teritorial și local, în ceea ce privește dezvoltarea echilibrată a economiei, se remarcă existența unor lacune și o dezvoltare neuniformă. La nivelul anului 2007, din societățile comerciale active existente la nivelul județului, aproximativ 46% activau în domeniul comerțului, un sector de activitate cu un TVA redus.

În ceea ce privește numărul întreprinderilor din sectorul industriei prelucrătoare la sfârșitul anului 2007, acestea situau județul Bacău în ansamblul județelor din Regiunea Nord – Est după Iași, Neamț și Suceava, relevând așadar un loc modest. La nivelul aceleiași perioade, județul Bacău se situa pe locul al doilea la nivel regional după numărul întreprinderilor din sectorul construcții, acestea din urmă fiind afectate profund de recenta criză economică și financiară.

În perioada 2009-2010, PIB real a fost tot negativ atât la nivel de județ, cât și pentru Regiunea Nord – Est și țară. În anul 2011 a înregistrat valori pozitive la toate nivelurile. În întreaga perioadă 2007-2011 PIB/locuitor la nivel de județ a fost superior celui înregistrat pentru Regiunea Nord – Est, dar inferior față de cel înregistrat la nivel de țară.

În perioada analizată rata șomajului s-a situat peste media pe țară și numai în intervalul 2009-2011 peste media pe Regiunea Nord – Est.

Lipsa investițiilor efectuate în orașele județului Bacău a condus la o reducere substanțială a activităților economice în toate domeniile, cu excepția orașelor Slănic Moldova, unde s-au realizat investiții în turism prin amenajarea unei pârtii de schi și a orașului Târgu – Ocna, important centru minier, unde exploatarea sării funcționează fără întrerupere.

În viitor, va trebui găsită o strategie de dezvoltare economic – socială, ce va trebui să țină cont de particularitățile noului context economic la nivel național, regional și local. Obiectivele pe termen scurt, dar și planul de măsuri ce vor fi luate vor face referire directă la găsirea unor soluții care să diminueze efectele crizei economice.

La nivelul județului este necesară promovarea unei abordări sau strategii integrate de stimulare a dezvoltării economice durabile, în strânsă legătură cu coeziunea socială și protecția mediului.

CAPITOLUL IV

DINAMICA NUMĂRULUI DE LOCUITORI DIN 1990 PÂNĂ ÎN PREZENT SUB INFLUENȚA FACTORILOR ECONOMICI

Populația județului Bacău număra 616168 locuitori în 2012, în scădere față de 2002 când înregistra 706623 locuitori și față de 1992 când numărul de locuitori era de 737512.

Densitatea populației județului Bacău în urma recensământului din 2002 este de 107 locuitori/ km. p., față de 91 media pe țară și de 100 media Regiunii de Nord – Est. Din acest punct de vedere județul ocupă locul 2 în regiune după județul Iași și locul 6 pe țară după județele: Ilfov, Prahova, Iași, Galați, Dâmbovița. Ponderea județului în populația Regiunii de Nord – Est este de 19, 2%, iar în populația țării de 3,26%, față de 3,23% în 1992. După numărul de locuitori județul Bacău se situează pe locul 9 după recensământul din 2011, observându-se din graficul de mai jos că din 1992 și până în 2011 a cunoscut un regres de 3 poziții. Densitatea populației la recensământul din 2011 fiind de 107,6 locuitori/ km. p.

Grafic nr.IV.1

www.pauliuc.net

Județul Bacău are în componență 3 municipii, 5 orașe și 85 de comune.

Fig. nr.IV.2 – Harta administrativă a Județului Bacău

Urmărind evoluția populației județului Bacău se poate observa că între 1977- 1992 populația a crescut cu 70 mii persoane, iar între 1992- 2002 aceasta a scăzut cu aproape 31 mii persoane, ajungând în 2012 la 616168 locuitori. Scăderea numărului de locuitori s-a produs în special ca urmare a scăderii accentuate a natalității din ultimii 20 de ani, corelată cu soldul negativ al migrației externe. Dinamica pe medii este diferită, localitățile urbane având o scădere a populației, în timp ce mediul rural înregistrează o creștere a populației. Cea mai mare scădere în mediul urban a avut loc în orașul Tg. Ocna (-15,52%), urmat de municipiul Bacău (-14,4%), orașul Buhuși (-13,3%) și municipiul Onești (-12,57%). S-a înregistrat și o creștere în mediul urban în localitatea Dărmănești (+2,24%).

În mediul rural al județului Bacău se găsesc 85 localități, un număr de 66 au înregistrat creșteri ale populației și un număr de 19 au cunoscut scăderi ale acesteia. Cele mai mari creșteri s-au înregistrat în comunele: Hemeiuș (+23,46%), Letea Veche (+19,58%), Săucești (+17,37%), Roșiori (+17,05%), Măgura (+16,98%), Gârleni (+15,37%), Lipova (+15,23%). [24] La polul opus, scăderi de populație s-au înregistrat în comunele: Luizi-Călugăra (-13,02%), Traian (-9,51%), Glăvănești (-7,74%), Faraoani (-5,08%). [24]

Creșteri mari ale populației în ultimii 20 ani regăsim în comunele limitrofe municipiului Bacău, municipiului Onești, dar și în apropierea altor orașe ale județului, explicabil prin construirea de noi locuințe și schimbarea reședinței unui segment al populației din municipii și orașe în aceste localități rurale, în situația opusă – de scădere mare – se găsesc alte comune, iar explicația este alta. Scăderile cele mai mari se înregistrează în comune în care se regăsesc plecări în străinătate pe o perioada mai mare de un an, ceea ce a condus la neincluderea acelor persoane în populația stabilă. Plecări masive ale populației în străinătate de peste un an, au fost înregistrate la recensământul din 2002, unde din cele 16.600 de persoane recenzate, 46,7% erau din municipiul Bacău, 5,4% din orașul Buhuși, 4,8% din comuna Nicolae Bălcescu, 4,7% din comuna Luizi-Călugăra, 4,4% din municipiul Onești, 3,3% din comuna Traian si 2,7% din comuna Faraoani. Dintre cei plecați, 86,4% au avut ca scop căutarea unui loc de muncă, 2,7% la studii, doar 0,2% pentru afaceri și diferența de 10,8% pentru alte motive.[24]

Pe lângă aceste persoane care nu au mai fost incluse în populația stabilă a județului, mai există peste 11.600 persoane (1,6% din total populație stabilă) care la momentul recensământului erau plecate în străinătate, dar aveau sub un an de la momentul plecării, 3,3% din municipiul Bacău, 5,8% din comuna Cleja, 4,3% din municipiul Onești și 3,8% din orașul Buhuși. Plecări masive în străinătate la data recensământului s-au înregistrat în comunele: Cleja (10,1% ), Pârgărești (8,6%), Luizi-Călugăra (6,2%), Sănduleni (6,1% ), 70,7% erau bărbați, iar 29,3% femei.[24] Datorită plecărilor masive de populație s-au înregistrat și modificări la nivelul rangului comunelor după numărul de locuitori astfel, dacă primele 3 locuri la recensământul din 1992 erau ocupate de comunele: Sascut, Dofteana și Nicolae Bălcescu, la recensământul din anul 2002 ordinea este următoarea: Dofteana, Nicolae Bălcescu și Sascut. Modificări au înregistrat și comunele: Mărgineni, de la rangul 10 trece pe locul 5, Letea Veche de pe locul 41 trece pe locul 32, Hemeiuș de pe locul 61 trece pe locul 51, Corbasca de pe locul 32 trece pe locul 22. Dacă în 1992 ultima comună după numărul de locuitori era Izvorul Berheciului (1583 locuitori), urmată de Oncești (1672 locuitori), în 2002 acestea și-au schimbat locul, cea mai mică comună fiind Oncești (1702 locuitori), urmată de Izvorul Berheciului (1722 locuitori). În 2012, cea mai mare comună după numărul de locuitori a județului este comuna Dofteana cu o populație de 9346 locuitori, iar cea mai mică comună fiind Izvorul Berheciului cu 1537 de locuitori.

Fig. nr.IV.3

[www.deferlări.ro]

Urmărind evoluția datelor statistice la nivelul dinamicii populației județului Bacău, putem afirma că factorii economici și-au pus în cea mai mare parte amprenta asupra mobilității populației, prin determinarea acesteia de a pleca fie în județele vecine, fie în afara țării, în căutarea unui loc de muncă sau a unor condiții mai bune de trai, care să asigure un nivel de trai decent.

CAPITOLUL V

EVOLUȚIA NUMERICĂ A POPULAȚIEI JUDEȚULUI BACĂU

Acest capitol va analiza evoluția populației județului Bacău, urmărind principalii indicatori care influențează direct acest fenomen. În ordinea în care vor fi analizați indicatorii sunt grupați astfel:

indicatori ai mișcării naturale a populației: natalitatea, mortalitatea, mortalitatea infantilă, sporul natural

indicatori ai mișcării mecanice a populației: sosiri, plecări, bilanț migrator.

Pentru a putea urmări evoluția principalilor indicatori în intervalul de timp 1990-2014, se va folosi harta administrativă a județului Bacău, care separă localitățile în funcție de criteriul fizico-geografic.

Fig. nr.V.1 – Harta administrativă a județului Bacău

V.1 MIȘCAREA NATURALĂ – NATALITATEA

Natalitatea reprezintă numărul născuților vii în decursul unui an raportat la 1000 de locuitori. Formula de calcul este:

N = N v x 1000/ P med

unde: N – rata brută de natalitate;

N v – numărul născuților vii;

P med – populația medie.

Fig. nr.V.2

Natalitatea este influențată de un complex de factori: naturali, economici, politici, sociali, culturali, religioși și sanitari. S-a urmărit evoluția natalității pe intervalul de timp 1990-2014, pentru cele 2 medii.

Pentru mediul urban în perioada 1990-2013 se remarcă o scădere accentuată a valorilor natalității, cea mai ridicată valoare fiind între anii 1990-1994, în localitatea Dărmănești, care în anul 1989 a fost declarată oraș, iar satele din imediata apropiere au devenit cartiere ale orașului. Zona era dezvoltată economic, fiind situată în partea montană a județului deținând resurse forestiere importante, hidrografice, aici găsindu-se barajul de la Valea Uzului, dar și o rafinărie care asigura locuri de muncă locuitorilor din zonă. După anul 1994 se remarcă o scădere accentuată a populației orașului Dărmănești, cauză principală fiind declinul economic înregistrat prin închiderea rafinăriei Dărmănești, care după sine a atras fenomenul de migrație al populației, atât în țară, cât și peste graniță, în căutarea unui loc de muncă. Un alt oraș cu o natalitatea ridicată între anii 1990-1994 situat tot în zona montană a județului este Slănic Moldova, oraș stațiune, care în primii ani după 1990 și-a menținut ridicat nivelul economic și locurile de muncă, datorită resurselor forestiere, izvoarelor minerale și exploatărilor de piatră, dar și datorită numărului ridicat al populației de rit catolic, care datorită convingerilor religioase nu încurajează întreruperile de sarcină.

După 1994, stațiunea a cunoscut o perioadă de declin economic, care a favorizat migrația populației, în special al celei de vârstă tânără în căutarea unui loc de muncă și implicit la scăderea natalității populației în zonă. În ordine ierarhică, dar și după poziția fizico geografică, urmează localitățile Comănești și Moinești, situate în aceeași zonă montană a județului, orașe cu o importantă dezvoltare economică în perioada anterioară anului 1990, datorită resurselor naturale cum ar fi: resurse forestiere, rețea hidrografică bogată, depozite de cărbuni și petrol, toate acestea favorizând dezvoltarea diversificată a industriei, dezvoltarea zonei și atragerea în zonă a unui număr important de locuitori. După 1994 se remarcă scăderea natalității la nivelul celor două orașe, datorită evoluției negative a factorilor economici, care au dus la declinul industriilor din această zonă și implicit la migrația forței de muncă. Cu valori apropiate ale natalității, dar și o evoluție asemănătoare în intervalul 1990-2013 se remarcă municipiul Bacău, situat în culoarul Siretului, reședință a județului cu același nume, o zonă dezvoltată industrial și cu o zonă periurbană importantă. Cea mai ridicată valoare a natalității la nivelul municipiului Bacău s-a înregistrat în perioada 1990-1994, perioadă în care dezvoltarea economică, nu cunoscuse încă regresul, nu începuseră privatizările defectuoase, iar industriile din zonă asigurau locurile de muncă necesare locuitorilor, pentru a nu încuraja fenomenul de migrație.

După 1994 natalitatea la nivelul municipiului Bacău a cunoscut o scădere, odată cu regresul industrial, care după el a atras fenomenul de migrație a populației, atât internă cât și externă. La popul opus, în același culoar al Siretului se găsește orașul Buhuși, oraș cu natalitate ridicată în intervalul 1990-1994, perioadă în care industria orașului funcționa, asigurând locuri de muncă locuitorilor din zonă și condiții favorabile pentru întemeierea unei familii. După anul 1994 se observă o scădere treptată o natalității, influențată de condițiile socio-economice în special, prin privatizarea defectuoasă a industriei și chiar prin închiderea unor fabrici care asigurau locurile de muncă ale populației și implicit un trai decent. Fenomenul a afectat natalitatea în special prin plecările masive de populație în căutarea unui loc de muncă. Pe același tronson de valori, dar cu o poziție fizico geografică diferită, fiind situate în zona subcarpatică a județului se găsesc localitățile Onești și Târgu Ocna, orașe cu valori ridicate ale natalității în intervalul 1990-1999, când industria dezvoltată în perioada comunistă a atras în zonă un important aflux de populație, Onești având o platformă industrială diversificată de care erau legate toate celelalte activități economice, dar și localitățile din jur, cum este cazul orașului Târgu Ocna, oraș cunoscut pentru exploatarea de sare de la Salina Târgu Ocna, sare care asigura materia primă pentru combinatul chimic de la Borzești. Distanța dintre cele doua orașe fiind de doar 15 km acestea se aflau în strânsă legătură în ceea ce privește fluxul de populație către platforma industrială, care asigura un venit sigur locuitorilor din cele 2 orașe și condiții favorabile pentru întemeierea unei familii și asigurarea unui trai decent. După anul 2000 platforma industrială a orașului Onești a cunoscut o perioadă de declin economic, prin privatizări neperformante, prin închiderea principalelor unități industriale CET Borzești, Rafo Onești, Carom Onești, UTON Onești și unele secții ale Chimcomplex Onești, iar natalitatea a scăzut. Populația nu a mai avut o sursă sigură de venit și s-a orientat spre alte state ale Europei, stabile din punct de vedere economic.

La nivelul mediului rural, după criteriul fizico geografic se poate observa că cele mai scăzute valori ale natalității între anii 1990-2013 se înregistrează în comune din zona montană, Agăș, Mănăstirea Cașin, sate îmbătrânite, afectate de fenomenul de migrație al populației, în urma restructurărilor din sectorul industrial, iar cea mai mare natalitate o are comuna Dofteana, care în anul 2012 a fost declarată cea mai mare comună a județului Bacău, după numărul de locuitori.

Dacă privim cu atenție harta, observăm că pe întreaga vale a Trotușului de la Ghimeș până la Urechești, atât pe sectorul carpatic, cât și pe cel subcarpatic natalitatea înregistrează valori scăzute, fiind puternic influențată de evoluția negativă a factorului economic, întreaga populație a văii Trotușului fiind ocupată până în anul 2000 în diverse sectoare industriale, de cele mai multe ori aflate în interdependență și care în urma privatizărilor neperformante și a restructurărilor au căzut una după alta, obligând populația să se reorienteze sau să migreze, rămânând în aceste zone doar populația adultă și vârstnică. Singura localitate din acest sector cu valori crescute ale natalității între anii 1990-2013 o reprezintă comuna Coțofănești, în cuprinsul căreia se găsesc comunități de rromi în rândul cărora natalitatea este ridicată, datorită lipsei de educație, a condițiilor de viață mizere, dar și a tradițiilor.

În sectorul subcarpatic pe valea Tazlăului și spre contactul cu valea Trotușului, natalitatea prezintă valori medii, valori mai ridicate ale natalității între anii 1990-1999 fiind în zone care se găsesc în apropierea căilor de acces, a zonelor cu resurse naturale, cum este cazul comunelor dintre Moinești și Bacău, acolo unde sunt zăcăminte de petrol, iar după anul 2000, când situația economică a devenit mai precară, natalitatea a cunoscut o perioadă de regres.

În Culoarul Siretului cea mai mare valoare a natalității în perioada 1990-2013 se înregistrează în comuna Valea Seacă, valoarea cea mai mare fiind în perioada 1995-1999, datorită prezenței comunităților de rromi, iar valori medii în satele de ceangăi de la Filipești până la Sascut, ceangăii fiind o populație de rit catolic, dar și datorită prezenței infrastructurii, prin existența E85, drum de importanță europeană ce leagă județul Bacău de județele Vrancea și Neamț, dar și datorită apropierii de o zonă urbană importantă, cum este cazul comunei Letea Veche. Cea mai mică rată a natalității fiind în comuna Săucești.

În ceea ce privește așezările rurale din Podișul Bârladului se observă că cele mai mari valori ale natalității pentru perioada 1990-2013 se înregistrează în sate cu populație de origine rromă precum Horgești, Lipova, Corbasca, Roșiori, Stănișești, Colonești, cele din urmă fiind situate la contactul cu județul Vaslui, fiind sate foarte sărace situate la distanțe mari de așezările urbane si de căile de acces. Spre sud la contactul cu județul Vrancea valorile natalității încep să scad în mod constant din 1990 până în 2013, datorită fenomenului de îmbătrânire.

Privit pe ansamblu ca o concluzie la nivelul întregului județ în perioada 1990-2013 se remarcă o scădere continuă a natalității, cu excepția comunităților de rromi și de ceangăi, atât datorită condițiilor fizico-geografice, lipsei infrastructurii, condițiilor social economice precare, fenomenului de îmbătrânire a populației, dar și amplificării fenomenului de migrație internă și externă.

Pe medii situația este puțin diferită, se remarcă o scădere mai mare a natalității în mediul urban față de mediul rural, datorită emancipării femeii, scăderii populației de vârstă tânără, strâns legată de fenomenul de migrație a forței de muncă.

V.2 MIȘCAREA NATURALĂ – MORTALITATEA

Mortalitatea reprezintă numărul persoanelor decedate într-un an la 1000 de locuitori.

Formula de calcul este:

M = D x 1000/ P med

unde: M – rata mortalității;

D – numărul de decese;

P med – numărul mediu al populației.

Fig. nr.V.2

Nivelul mortalității depinde în principal de următorii factori:

– nivelul dezvoltării economice de ansamblu;

– ponderea persoanelor în vârstă în cadrul unei populații;

– gradul de asistență medicală și igienică;

– modul și mediul de viață.

S-a urmărit evoluția mortalității în perioada 1990-2013 pentru cele două medii.

Pentru mediul urban în perioada 1990-2013 se remarcă o creștere a valorilor mortalității astfel: cele mai mici valori ale mortalității în intervalul 1990-1999 s-au înregistrat în municipiile Bacău și Onești, ambele fiind cele mai dezvoltate orașe ale județului Bacău, cu o viață economică dezvoltată, cu o pondere scăzută a populației în vârstă, cu servicii medicale și de asistență socială eficiente, dar și cu un mod și un standard de viață ridicat, cunoscut fiind faptul că în perioada de până în anul 2000, cea mai mare parte din taxele și impozitele județului proveneau de la Onești, oraș care s-a dezvoltat datorită platformei industriale. După anul 2000 și până în 2013, nivelul mortalității pentru populația municipiului Bacău, cât și cea pentru municipiul Onești, a început să crească, datorită scăderii condițiilor de viață, stresului provocat de pierderea locurilor de muncă prin falimentarea industriei din cele două orașe, dar și a creșterii procentului populației vârstnice. Valori scăzute ale mortalității în perioada 1990-1999, au înregistrat și orașele Slănic Moldova, Târgu Ocna, Dărmănești, Comănești, Moinești și Buhuși, care în primii ani după revoluție nu cunoscuseră încă declinul economic, orașe legate între ele prin natura activităților desfășurate, activități care asigurau confortul financiar și sanitar, necesar unui trai decent. După anul 2000, când întreaga industrie a văii Trotușului a fost afectată de măsurile economice negative, mortalitatea acestor orașe a crescut treptat, datorită schimbării condițiilor de viață, închiderii unor instituții de asistență sanitară și socială, precum și fenomenului de îmbătrânire demografică.

În mediul rural, pentru a observa evoluția mortalității am grupat comunele după poziția geografică, după apropierea de o zonă urbană și situarea în apropierea căilor de acces. Pentru comunele situate în zona carpatică a județului se observă că valori mari ale mortalității se înregistrează în comuna Palanca, pe întreaga perioadă 1990-2013, valorile crescând, cunoscând între anii 2000-2009 o perioadă cu valori asemănătoare. Cauzele mortalității fiind situarea într-o zonă montană, cu acces limitat la infrastructura rutieră, distanța mare față de o zonă urbană cu servicii sanitare și sociale, condițiile grele de trai, cei mai mulți locuitori de sex masculin, lucrează în domeniul forestier unde accidentele de muncă au o rată mai mare și nu în ultimul rând de fenomenul de îmbătrânire al populației. Valori mai moderate ale mortalității se observă în rândul comunelor situate în apropierea căilor de acces Ghimeș, Brusturoasa, Agăș, comune de altfel mai înstărite, dotate cu puncte sanitare, dispensare și farmacii. În partea sudică a zonei carpatice, în comunele Cașin și Mănăstirea Cașin valorile mortalității sunt asemănătoare cu cele ale comunelor enumerate anterior, datorită situării în apropierea municipiului Onești care oferă servicii sanitare, au o infrastructură rutieră bine pusă la punct până la Scutaru, de unde continuă drumul forestier ce leagă această zonă de Vrancea, comunele au evoluat pozitiv după 1990, nu sunt sate cu populație îmbătrânită, pe teritoriul lor se găsesc puncte sanitare care asigură serviciile de urgență, sunt racordate la rețeaua de apă și gaze. Cea mai mică rată a mortalității se înregistrează în comuna Dofteana, comuna cea mai populată a județului la recensământul din 2012. Comuna are o populație relativ tânără este o comună bine administrată, este situată în lungul unui drum național, este situată în apropierea orașului Târgu Ocna, prezintă puncte sanitare de prim ajutor și este racordată la rețeaua de gaze și apă. O altă comună cu mortalitate scăzută este comuna Zemeș, comună situată în apropierea zonei urbane Moinești, oraș ce beneficiază de un sistem sanitar foarte bine pus la punct.

Pentru zona subcarpatică a județului se observă valori ridicate ale mortalității între anii 1990-1999 în comunele Scorțeni, Strugari, Ștefan cel Mare și Urechești, sate cu populație îmbătrânită, afectate de fenomenul de migrație, din care a plecat populația tânără și adultă pentru a căuta un loc de muncă, pentru a-și asigura un trai decent. În intervalul 2000-2009 valorile mortalității au scăzut, crescând iar după acest interval. Valori scăzute ale mortalității sunt întâlnite în comunele Bucium, Târgu Trotuș, Pârgărești, Poduri, Măgirești, Sănduleni, situate în apropierea ariilor urbane și în lungul căilor de acces, comune ce beneficiază de rețea de utilități și puncte sanitare de prim ajutor. Valori medii ale mortalității cu o evoluție ascendentă constantă în perioada 1990-2013, sunt întâlnite în comunele situate în lungul căilor de acces, ce leagă principalele arii urbane, ca de exemplu comunele, Bârsănești, Helegiu, Livezi situate în lungul drumului european E60, ce leagă municipiul Onești de municipiul Bacău, dar și comunele situate în lungul drumului național ce leagă Municipiul Moinești de municipiul Bacău, Solonț, Ardeoani, Pârjol, aceste căi facilitând accesul locuitorilor la serviciile medicale din cele 3 orașe.

Un caz aparte îl reprezintă comuna Coțofănești, comună care deși deține o comunitate importantă de rromi, s-a confruntat cu o mortalitate ridicată în perioada 1990-1999, perioadă după care evoluția mortalității a cunoscut o perioadă de regres din 2000 până în 2013, datorită implementării unor programe de protecție socială a populației rrome, pentru că mortalitatea era ridicată în rândul acestei comunități. Comuna dispune de servicii de asistență sanitară, iar datorită unor proiecte europene implementate în ultima perioadă, populația de etnie rromă a fost școlarizată și prinsă în programe de protecție socială.

În Culoarul Siretului, evoluția mortalității prezintă valori scăzute în intervalele 1990-1994, 2005-2013, în comunele situate în apropierea municipiului Bacău, Hemeiuș, Mărgineni, Letea, Nicolae Bălcescu, comunele dezvoltându-se economic în ultima perioadă prin migrarea populației de vârstă tânără către zonele rurale. Comunele se găsesc în lungul principalelor căi rutiere ce leagă orașele județului între ele, dar și cu alte județe, beneficiind în același timp de racordare la rețeaua de apă și gaze. În perioada 1995-2004 valorile mortalității pentru aceste comune au fost mai ridicate,după care au scăzut, datorită dezvoltării economice. Valori ridicate ale mortalității se observă la comunele situate la contactul cu județul Neamț (Berești-Bistrița și Filipești) și județul Vrancea (Sascut), datorită populației îmbătrânite și distanței față de ariile urbane, lipsei serviciilor sanitare. Pentru comunele Itești, Prăjești, Săucești, dacă între anii 1990-1999, mortalitatea era ridicată, după anul 2000 aceasta a început să scadă prin implementarea unor programe de asistență socială și sanitară. Același fenomen este întâlnit și în comunele Sărata și Valea Seacă, comune cu o importantă comunitate de rromi, care după anul 2000 au beneficiat de programe de asistență socială, sanitară și de programe de școlarizare. Comuna Măgura a înregistrat valori ridicate ale mortalității între anii 1990-1999, având o populație îmbătrânită, însă în intervalul 2000-2013 se observă o scădere a valorilor mortalității, prin afluxul de populație tânără și adultă, care a migrat din municipiul Bacău.

În Podișul Bârladului cele mai mari valori ale mortalității pe întregul interval 1990-2013 se înregistrează în comune ca: Motoșeni, Glăvănești, Vultureni, Filipeni, comune situate la distanțe mari față de principalele orașe, comune cu o infrastructură rutieră deficitară, cu o populație foarte săracă,comune lipsite de servicii de asistență socială și sanitară și cu o populație formată în cea mai mare parte din bătrâni. Cu valori mai scăzute ale mortalității sunt comunele cu importante comunități de rromi, Corbasca, Plopana, Colonești, Stănișești, unde prin implementarea programelor de asistență socială și sanitară s-a redus mortalitatea.

Privind pe ansamblu la nivelul județului Bacău, în intervalul 1990-2013, se observă o creștere relativ constantă a mortalității, datorită condițiilor grele de viață din unele zone, dar și a fenomenului de îmbătrânire a populației. Pe medii, valori mai mari ale mortalității în intervalul 1990-2013 se înregistrează în mediul rural, acolo unde populația este îmbătrânită sau nu beneficiază de facilitățile secolului în care trăim: asistență socială și medicală de calitate, lipsa căilor de acces, lipsa utilităților care să asigure un trai decent: apă, canalizare, energie electrică, gaze.

V.3 MIȘCAREA NATURALĂ – MORTALITATEA INFANTILĂ

Reprezintă numărul nou – născuților decedați în primul an de viață la 1000 de locuitori. Acest indicator este exprimat sub formă cantitativă și reprezintă un adevărat „barometru” al stării și civilizației unei comunități.

Formula de calcul este:

Mi = D<1an x 1000/ N v<1an

unde: M – mortalitatea infantilă;

D<1an – decese în primul an de viață;

N<1an – născuții vii cu vârstă sub un an.

Pentru județul Bacău se va studia evoluția mortalității infantile în perioada 1992-2011, perioadă împărțită în 2 etape 1992-2002 și 2002-2011, avându-se în vedere gruparea localităților din mediul rural după poziția geografică, situarea în apropierea unei localități urbane, accesul la infrastructura rutieră, nivelul de trai al populației, apartenența la o anumită etnie sau confesiune. Se va analiza evoluția mortalității infantile separat pe cele două medii urban și rural.

Pentru intervalul de timp 1992-2002, la nivelul localităților urbane situația se prezintă astfel: municipiul Bacău, municipiul Onești, municipiul Moinești, orașul Târgu Ocna, orașul Comănești, orașul Slănic Moldova prezintă o mortalitate infantilă care este sub 25,7 0/00 media pe județ, datorită serviciilor medicale și de asistență socială prezente în aceste orașe. În orașele Dărmănești și Buhuși mortalitatea infantilă prezintă valori apropiate de 25,7 0/00 media pe județ, pentru orașul Dărmănești una din cauze reprezentând-o faptul că fiind un oraș, relativ de vârstă tânără apărut în 1989, nu dispune de un sistem sanitar bine pus la punct, dar și datorită prezenței unei comunități de rromi, care nu beneficiau de asistență socială și sanitară. În intervalul 2002-2011 se poate observa că situația pentru unele orașe a evoluat pozitiv, cum este cazul Bacăului care are o mortalitate infantilă ce se apropie de 4,10/00 minima pe județ, datorită dezvoltării serviciilor medicale, de asistență socială, dar și datorită scăderii natalității, influențată de fenomenul de migrație care a luat amploare după anul 2000. Urmează orașe precum Târgu Ocna, Slănic Moldova și Comănești cu o mortalitate infantilă sub 15,10/00 media pe județ, orașe cu natalitate scăzută, afectate de fenomenul de migrație. În orașele Onești, Dărmănești, Moinești și Buhuși, valoarea mortalității infantile este apropiată de 15,10/00 media pe județ, datorită natalității scăzute și fenomenului de migrație.

Fig. nr.V.3

Pentru mediul rural în intervalul 1992-2002, pentru zona carpatică a județului, cea mai scăzută valoare a mortalității infantile este în comuna Cașin, comună care în aceeași perioadă prezenta și valori scăzute ale natalității, menținându-și aceleași valori scăzute și pentru intervalul 2002-2011. Urmează comunele Palanca, Agăș, comune cu mortalitate infantilă ce se apropie de maxima pe județ, comune care pentru același interval de timp prezentau valori scăzute ale natalității și ridicate ale mortalității. Pentru perioada 2002-2011, ambele comune prezintă valori mai scăzute ale mortalității infantile, prima având valori puțin peste 15,10/00 media pe județ, iar cea de-a doua sub 15,10/00 media pe județ, amândouă fiind afectate de fenomenul de migrație. Comunele Ghimeș și Asău în perioada 1992-2002 prezintă valori puțin peste 25,70/00 media pe județ, deoarece în aceeași perioadă aveau o rată scăzută a natalității și ridicată a mortalității. Pentru perioada 2002-2011, ambele prezintă o evoluție pozitivă, valorile situându-se sub media pe județ. Comuna Dofteana între anii 1992-2002 prezenta valori ce se apropiau de media pe județ, în aceeași perioadă având natalitate ridicată și mortalitate scăzută. Pentru perioada 2002-2011 comuna Dofteana prezintă valori puțin peste 15,10/00 media pe județ, în aceeași perioadă având natalitate scăzută și mortalitate ridicată.

În zona subcarpatică a județului în perioada 1992-2002 cele mai ridicate valori au fost înregistrate în comunele Pârgărești, Gura Văii, Sănduleni, Berzunți, Poduri, în comune care pentru același interval de timp prezentau valori ridicate ale natalității și scăzute ale mortalității. Pentru perioada 2002-2011 valorile au scăzut, fiind cuprinse între 15,10/00 media și 4,10/00 minima pe județ, ca urmare a scăderii natalității și creșterii mortalității, pe același interval de timp. Cea mai redusă valoare a mortalității infantile s-a înregistrat în comuna Ardeoani pentru perioada 1992-2002, 10-17,50/00, valoare care însă s-a păstrat și pentru intervalul 2002-2011. Celelalte comune din zona subcarpatică situate pe valea Tazlăului și pe valea Trotușului în aval de Onești, prezintă valori medii 15,10/00 și peste medie ale mortalității infantile pentru perioada 1992-2002 ca urmare a unei natalități ridicate pentru această perioadă, cât și pentru perioada 2002-2011, ca urmare a natalității scăzute pe acest interval de timp.

În Culoarul Siretului pentru perioada 1992-2002, cele mai mari valori ale mortalității infantile se observă în comunele Hemeiuș, Berești – Bistrița, Luizi-Călugăra și Valea Seacă, comune cu valori ridicate și medii ale natalității pentru aceeași perioadă de timp. Pentru intervalul 2002-2011 aceste comune prezintă valori cuprinse între 4,10/00 minima și 15,10/00 media pe județ, natalitatea fiind mai scăzută pe acest interval de timp. Cea mai redusă valoare între anii 1992-2002 s-a înregistrat în comuna Letea Veche, puțin peste 25,70/00 media pe județ, datorită natalității reduse pentru această perioadă, valoare care s-a menținut atât pentru mortalitatea infantilă, cât și pentru natalitate și în perioada 2002-2011. Celelalte comune din culoarul Siretului au valori apropiate de 25,70/00 media pe județ ale mortalității infantile pentru perioada 1992-2002, în condițiile în care pe același sector și pentru același interval de timp natalitatea era ridicată în comune precum Gioseni, Tămaș, Răcăciuni. Pentru intervalul 2002-2011, aceleași comune prezintă valori mai scăzute cuprinse între 4,10/00 minima și 15,10/00 media pe județ, pentru aceeași perioadă valoarea natalității fiind mai scăzută.

În Podișul Bârladului pentru intervalul 1992-2002 cele mai ridicate valori ale mortalității infantile se observă în comune precum Buhoci, Ungureni, Filipeni, Parincea și Tătărăști, unde natalitatea pentru aceeași perioadă de timp avea valori ridicate. Aceleași comune cu excepția comunei Filipeni care și-a menținut valoarea, au înregistrat valori mai scăzute ale mortalității infantile pentru perioada 2002-2011, odată cu scăderea natalității pentru această perioadă. Cele mai scăzute valori apropiate de 2,60/00 minima județului s-au înregistrat în comunele Lipova și Huruiești care pentru intervalul 1992-2002 au prezentat valori ridicate ale natalității. În perioada 2002-2011, aceste comune au prezentat valori apropiate de 15,10/00 media pe județ, deoarece și natalitatea în acest interval de timp a scăzut. Celelalte comune înregistrează valori ale mortalității infantile medii și peste media județului pentru întreaga perioadă 1992-2011, sub influența scăderii natalității.

V.4 MIȘCAREA NATURALĂ – SPORUL NATURAL

Sporul natural reprezintă diferența dintre natalitate și mortalitate raportată la 1000 locuitori.

Formula de calcul este:

SN = (N-M) x 1000/P med.

unde: N-numărul născuților vii;

M-numărul decedaților;

P med – numărul mediu al populației.

În funcție de numărul născuților și decedaților, spor natural poate lua valori pozitive (populația crește), negative (populația scade) sau apropiate de zero (populația este constantă pe o anumită perioadă de timp).

Fig. nr.V.4

Pentru a studia evoluția sporului natural la nivelul județului Bacău, vom grupa localitățile după cele două medii, dar și după poziția geografică.

Pentru mediul urban cea mai mare valoare a sporului natural se înregistrează în municipiul Bacău, în perioada 1990-1994, perioadă cu natalitate ridicată, după care sporul natural a început să scadă, ajungând în perioada 2010-2013 la valori apropiate de 0, ceea ce demonstrează că populația a rămas constantă pentru această perioadă de timp.

Pentru celelalte orașe ale județului Onești, Târgu Ocna, Slănic Moldova, Dărmănești, Comănești, Moinești și Buhuși se poate observa că sporul natural are valori mai mari în perioada 1990-1994, datorită natalității ridicate, perioadă după care, acesta începe să scadă, ajungând în perioada 2005-2013 să aibă valori negative, prin scăderea natalității și creșterea mortalității.

Pentru mediul rural, în sectorul carpatic al județului cea mai mare valoare a sporului natural o are comuna Dofteana în perioada 1990-1994, perioadă în care a avut o natalitate ridicată. După 1994 sporul natural a început să scadă, ajungând până la valori apropiate de 0. Cele mai scăzute valori, pentru această zonă se înregistrează în comuna Cașin, care pe întreg intervalul 1990-2013, prezintă valori negative ale sporului natural, mai mici la începutul perioadei și mai ridicate spre 2013. Comunele Ghimeș, Palanca, Agăș, Brusturoasa, Oituz prezintă valori pozitive ale sporului natural între anii 1990-1994, apropiate de 0, între anii 1995-1999 și valori negative după anul 2000.

În sectorul subcarpatic, doar două comune Bucium și Coțofănești prezintă o evoluție pozitivă a sporului natural, care deși cu valori mai scăzute între anii 1990-1994 și o perioadă de stagnare între anii 1995-1999, cunoaște o creștere a valorilor după anul 2000. În ordine ierarhică a evoluției sporului natural, urmează comuna Sănduleni, ale cărei valori sunt mai ridicate între anii 1990-1999, după anul 2000 urmează o perioadă de scădere, ajungându-se în 2013 la valori apropiate de 0. Comunele Blăgești, Balcani, Zemeș, Balcani, Berești-Tazlău, Berzunți, Pârgărești, Târgu Trotuș prezintă valori pozitive ale sporului natural în perioada 1990-2004, valori care au scăzut treptat în această perioadă, iar după anul 2005 au înregistrat valori negative. Comunele Pârjol, Solonț, Scorțeni, Ardeoani, Gura Văii prezintă valori pozitive ale sporului natural între 1990-1994, valori apropiate de 0, între anii 1995-1999, iar din 2000 până în 2013 valorile sunt negative. Pentru comunele Strugari, Bogdănești, Ștefan cel Mare, Urechești valorile sporului natural sunt negative pe întreaga perioadă 1990-2013, acestea fiind comunele cu cele mai scăzute valori ale sporului natural.

În Culoarul Siretului, cele mai mari valori ale sporului natural și pozitive pe întreaga perioadă analizată se observă în comuna Valea Seacă. Urmează comunele Gârleni și Răcăciuni cu valori mai ridicate între anii 1990-1994, valori ce scad până în 2009, menținându-se pozitive, ajungând între anii 2010 – 2013 la aproape de 0. Comunele Nicolae Bălcescu, Cleja și Parava, înregistrează valori pozitive ale sporului natural între anii 1990-2004, cu perioade de scădere, iar între anii 2005-2013 valorile sunt negative. Comunele Hemeiuș, Luizi-Călugăra și Orbeni prezintă spor natural pozitiv doar între anii 1990-1994, între anii 1995-1999, se apropie de 0, iar între anii 2000-2013 are valori negative. Comunele Racova, Măgura, Sărata și Sascut prezintă valori negative ale sporului natural pe întreaga perioadă 1990-2013, cele mai mari valori negative fiind în comuna Racova.

În Podișul Bârladului, singurele comune cu valori pozitive ale sporului natural, dar cu fluctuații, sunt Lipova și Horgești. Ierarhic urmează comunele Roșiori, Tamași, Corbasca, Ungureni, Gioseni, Colonești, Stănișești, care prezintă valori pozitive între anii 1990-2004, între anii 2005-2013 înregistrând valori negative. Comunele Găiceana, Răchitoasa, Dămienești, Parincea, Negri, Traian, Oncești au valori pozitive ale sporului natural între anii 1990-1994, acestea scad până aproape de 0 între anii 1995-1999 și valori negative între anii 2000-2013. Pentru comunele Prăjești, Săucești, Izvorul Berheciului, Podu Turcului, dar și pentru comunele Filipeni, Vultureni, Motoșeni, Glăvănești, valorile sporului natural sunt negative pentru perioada 1990-2013, cele mai scăzute valori fiind pentru ultimele 4 comune.

Pe ansamblu la nivelul județului Bacău, sporul natural are valori mai ridicate în intervalul 1990-1994, scade în perioada 1995-1999, ajungând până aproape de 0 între anii 2000-2004 și înregistrează valori negative între anii 2005-2013. Pe medii, mediul urban înregistrează valori mai ridicate între anii 1990-1994,valori ce scad între anii 1995-1999, ajungând aproape de 0 între anii 2000-2004 și înregistrând valori negative între anii 2005-2013. Pentru mediul rural valorile sunt pozitive doar pentru intervalul 1990-1999, după anul 2000 acestea fiind negative.

În continuare vom analiza tipologia combinată a componentelor sporului natural pentru perioada 1990-2014, grupând localitățile după medii și poziție geografică.

Mediului urban care se încadrează graficului nr.4, îi aparțin orașele Bacău, Onești, Moinești, Comănești, Dărmănești, Târgu Ocna, Slănic Moldova și Buhuși, prezintă valori ridicate ale sporului natural în perioada 1990-1994 (natalitate ridicată), valori care încep să scadă începând cu 1995 (mortalitate ridicată), atingând valoarea de 0 între anii 2000-2004 (perioadă de stagnare), urmând ca după această perioadă să se înregistreze un deficit natural.

Pentru mediul rural din zona carpatică comuna Dofteana, se încadrează graficului nr.2, prezentând un spor natural ridicat între anii 1990-1994 (natalitate ridicată), cu valori ce au scăzut progresiv după 1995 (mortalitate ridicată) , ajungând în intervalul 2005-2009 la 0 (perioadă de stagnare), după care între anii 2010-2013 a înregistrat deficit natural. Comunele Asău și Oituz, se încadrează graficului nr.3, având un spor natural pozitiv între anii 1990-1999 (natalitate ridicată), o perioadă de stagnare între anii 2000-2004, cu valori apropiate de 0 și deficit natural după 2004 (mortalitate ridicată). Comunele Ghimeș, Brusturoasa, Agăș, Cașin, Mănăstirea Cașin, se încadrează graficului nr.5 cu un spor natural cu valori pozitive doar între anii 1990-1994, care coboară spre 0 până în 1995, an urmat de un deficit natural pe tot intervalul 1995-2013. Comuna Palanca se încadrează graficului nr.6, care nu prezintă spor natural, ci doar deficit natural pe întreaga perioadă analizată, valoarea mortalității fiind mai mare decât cea a natalității.

Fig. nr.V.5

În zona subcarpatică comuna Coțofănești se încadrează graficului nr.1, prezentând valori pozitive ale sporului natural pe întreaga perioadă analizată, valorile natalității fiind mai mari decât cele ale mortalității. Comunele Balcani, Blăgești, Berești-Tazlău, Sănduleni, Berzunți, Pârgărești se încadrează graficului nr.2 prezentând un spor natural ridicat între anii 1990-1994 (natalitate ridicată), cu valori ce au scăzut progresiv după 1995 (mortalitate ridicată) , ajungând în intervalul 2005-2009 la 0 (perioadă de stagnare), după care între anii 2010-2013 a înregistrat deficit natural. Comunele Solonț, Ardeoani, Măgirești, Livezi, Helegiu, Bârsănești, Gura Văii se încadrează graficului nr.3, având un spor natural pozitiv între anii 1990-1999 (natalitate ridicată), o perioadă de stagnare între anii 2000-2004, cu valori apropiate de 0 și deficit natural după 2004 (mortalitate ridicată). Comunele Zemeș, Poduri, Târgu Trotuș și Bucium se încadrează graficului nr.4, prezintă valori ridicate ale sporului natural în perioada 1990-1994 (natalitate ridicată), valori care încep să scadă începând cu 1995 (mortalitate ridicată), atingând valoarea de 0 între anii 2000-2004 (perioadă de stagnare), urmând ca după această perioadă să se înregistreze un deficit natural. Comuna Căiuți se încadrează graficului nr.5 cu un spor natural cu valori pozitive doar între anii 1990-1994, care coboară spre 0 până în 1995, an urmat de un deficit natural pe tot intervalul 1995-2013. Comunele Scorțeni, Strugari, Ștefan cel Mare și Urechești se încadrează graficului nr.6, care nu prezintă spor natural, ci doar deficit natural pe întreaga perioadă analizată, valoarea mortalității fiind mai mare decât cea a natalității.

În Culoarul Siretului comuna Valea Seacă se încadrează graficului nr.1, prezentând valori pozitive ale sporului natural pe întreaga perioadă analizată, valorile natalității fiind mai mari decât cele ale mortalității. Comunele Gârleni, Nicolae Bălcescu, Cleja și Răcăciuni se încadrează graficului nr.2 prezentând un spor natural ridicat între anii 1990-1994 (natalitate ridicată), cu valori ce au scăzut progresiv după 1995 (mortalitate ridicată), ajungând în intervalul 2005-2009 la 0 (perioadă de stagnare), după care între anii 2010-2013 a înregistrat deficit natural. Comunele Hemeiuș, Luizi-Călugăra, Faraoani, Parava se încadrează graficului nr.3, având un spor natural pozitiv între anii 1990-1999 (natalitate ridicată), o perioadă de stagnare între anii 2000-2004, cu valori apropiate de 0 și deficit natural după 2004 (mortalitate ridicată). Comunele Mărgineni și Letea Veche se încadrează graficului nr.4, prezintă valori ridicate ale sporului natural în perioada 1990-1994 (natalitate ridicată), valori care încep să scadă începând cu 1995 (mortalitate ridicată), atingând valoarea de 0 între anii 2000-2004 (perioadă de stagnare), urmând ca după această perioadă să se înregistreze un deficit natural. Comunele Itești, Măgura, Sărata se încadrează graficului nr.5 cu un spor natural cu valori pozitive doar între anii 1990-1994, care coboară spre 0 până în 1995, an urmat de un deficit natural pe tot intervalul 1995-2013. Comunele Racova, Berești-Bistrița, Orbeni, Sascut se încadrează graficului nr.6, care nu prezintă spor natural, ci doar deficit natural pe întreaga perioadă analizată, valoarea mortalității fiind mai mare decât cea a natalității.

În Podișul Bârladului comunele Roșiori, Lipova, Horgești, Corbasca, Colonești și Stănișești se încadrează graficului nr.1, prezentând valori pozitive ale sporului natural pe întreaga perioadă analizată, valorile natalității fiind mai mari decât cele ale mortalității. Comunele Secuieni, Buhoci, Ungureni, Tamași, Gioseni, Plopana, Răchitoasa se încadrează graficului nr.2, prezentând un spor natural ridicat între anii 1990-1994 (natalitate ridicată), cu valori ce au scăzut progresiv după 1995 (mortalitate ridicată) , ajungând în intervalul 2005-2009 la 0 (perioadă de stagnare), după care între anii 2010-2013 a înregistrat deficit natural. Comunele Dămienești, Negri, Traian, Parincea, Pâncești, Oncești, Găiceana, Tătărăști se încadrează graficului nr.3, având un spor natural pozitiv între anii 1990-1999 (natalitate ridicată), o perioadă de stagnare între anii 2000-2004, cu valori apropiate de 0 și deficit natural după 2004 (mortalitate ridicată). Comunele Prăjești, Săucești se încadrează graficului nr.5 cu un spor natural cu valori pozitive doar între anii 1990-1994, care coboară spre 0 până în 1995, an urmat de un deficit natural pe tot intervalul 1995-2013. Comunele Izvorul Berheciului, Filipeni, Vultureni, Dealul Morii, Motoșeni, Huruiești, Glăvănești, Podu Turcului se încadrează graficului nr.6, care nu prezintă spor natural, ci doar deficit natural pe întreaga perioadă analizată, valoarea mortalității fiind mai mare decât cea a natalității.

V.5 MIȘCAREA MECANICĂ – SOSIRI

Acest indicator reprezintă numărul persoanelor sosite într-o localitate. Din păcate în ultimul timp sunt puține persoanele care practică navetismul din mediul urban în mediul rural, însă există și zone rurale situate în imediata apropiere a celor urbane care au atras populație. Această problemă atrage după sine altele cu consecințe foarte grave asupra mediului social rural, învățământ, sănătate și etc. Sosirile au unele avantaje:

petrecerea timpului de odihnă intr-un cadru ambiental mai apropiat de parametrii calitativi.

consumul de produse alimentare proaspete.

Au existat unele impulsionări din partea statului pentru practicarea navetismului urban – rural cu acordarea unor facilități, dar acest lucru nu a funcționat așa cum era de dorit. La nivel județean am încercat să pun în evidență aceste lucruri prin urmărirea valorilor de pe harta sosirilor în județ, hartă ce relevă mișcarea populației între anii 1990-2013.

Pentru a urmări evoluția sosirilor în județ, am grupat localitățile pe criteriile anterioare.

Astfel în mediul urban, se remarcă localitățile Bacău, Onești, Moinești, Comănești, Târgu Ocna, Slănic Moldova și Buhuși, care de la valori de 11,70/00 între anii 1990-1994, au atras populație până la valori de 18,00/00 între anii 1995-2004, ca forță de muncă. Între anii 2005-2009 sosirile au cunoscut o perioadă de regres, ca urmare a restructurărilor din cadrul economiei și a accentuării fenomenului de migrație externă. Între anii 2010-2013, când criza economică a afectat Europa, mulți dintre cei plecați s-au întors în orașele natale cu speranța că vor reuși să își găsească un serviciu în țară, mai slab plătit, dar cu dorința de a fi mai aproape de familie. Orașul Dărmănești, cu excepția perioadei 1990-1994 când a înregistrat valori mai scăzute ale sosirilor, prezintă o evoluție constantă a sosirilor între anii 1995-2013.

Fig. nr.V.6

În mediul rural, în zona montană a județului, cele mai mari valori ale sosirilor le-a înregistrat comuna Cașin, comună situată în imediata apropiere a orașului Onești, racordată la rețeaua de utilități și cu o infrastructură bine pusă la punct. O altă comună care are o evoluție ascendentă a sosirilor între anii 1990-2013 este comuna Mănăstirea Cașin, care prezintă aceleași facilități ca și comuna Cașin. Comunele Agăș și Asău prezintă între anii 1990-2013 valori ale sosirilor aflate în ascensiune, ca urmare a retrocedărilor de păduri după 1990, ca urmare a dezvoltării domeniului imobiliar, zona fiind foarte apreciată pentru peisajele sale montane și aerul curat aflându-se departe de zonele afectate de poluare. Comunele Ghimeș, Palanca, Brusturoasa, Dofteana și Oituz, dacă între anii 1990-1994 aveau valori mai mici ale sosirilor, după 1995 au cunoscut o evoluție ascendentă, dar constantă a acestui indicator, în special datorită fenomenului de migrație din zonele urbane către cele rurale și dezvoltării sectorului imobiliar.

În sectorul subcarpatic comuna cu cele mai mari valori ale sosirilor între anii 1990-2013 este comuna Ștefan cel Mare, comună situată în imediata apropiere a municipiului Onești, care a cunoscut o creștere spectaculoasă a valorilor în special după 1995, în urma exploziei domeniului imobiliar, dar și a fenomenului de migrație dinspre urban spre rural. Cele mai mari valori fiind după anul 2000 când platforma de la Borzești a început să își restrângă activitatea. Situații asemănătoare au avut loc și în comunele Bucium și Urechești, ambele furnizând forță de muncă pentru platforma de la Borzești. Comunele Strugari, Măgirești, Bogdănești și Coțofănești, au avut valori mai reduse între anii 1990-1994, au cunoscut o creștere între anii 1995-2004 ca urmare retragerii populației din zonele urbane în cele rurale, ca urmare a restructurărilor din economie, după care valorile au scăzut până în 2013 afectate fiind de migrația externă și fenomenul de îmbătrânire. Comunele Pârjol, Scorțeni, Ardeoani, Căiuți prezintă valori ascendente ale sosirilor între anii 1990-2013, fiind situate în lungul unor drumuri naționale sau europene, facilitând astfel navetismul, precum și dezvoltarea domeniului imobiliar. Comunele Zemeș, Poduri, Livezi, Gura Văii între anii 1990-2004 prezintă valori ascendente ale sosirilor ca urmare a retrocedării terenurilor, dezvoltării sectorului imobiliar și a migrației de la zona urbană la cea rurală. După 2005 au cunoscut o perioadă de scădere a valorilor ca urmarea migrației externe. Comunele Balcani, Blăgești, Berești-Tazlău, Berzunți, Helegiu prezintă cele mai mici valori, dar constante ale sosirilor pe întreaga perioadă studiată, cauzele fiind legate de lipsa infrastructurii rutiere, fiind situate la distanțe mari de căile principale de acces, nu sunt racordate la rețeaua de utilități și au populație îmbătrânită.

În Culoarul Siretului cele mai mari valori ale sosirilor se observă în comunele din apropierea municipiului Bacău, în comunele Berești-Bistrița, Itești, Hemeiuș, Mărgineni, Măgura, Sărata și Letea, prin accentuarea fenomenului de migrație din zona urbană către zonele rurale din imediata apropiere, precum și exploziei imobiliare, care adus la formarea unor importante cartiere rezidențiale pe teritoriul acestor comune. Comuna Racova prezintă și ea valori ridicate ale sosirilor fiind situată în imediata apropierea a orașului Buhuși. Comunele Filipești și Valea Seacă între anii 1990-2004 prezintă valori ascendente ale sosirilor, iar între anii 2005-2013 acestea scad ca urmare a migrației externe. Comunele Parava, Orbeni, Sascut cu valori mai reduse între anii 1990-1994, prezintă după 1995 valori mai crescute ale sosirilor, datorită restructurărilor din domeniul economiei, datorită crizei economice care a afectat Europa și migrației populației adulte din zona urbană spre cea rurală, în uram pierderii locurilor de muncă. Cele mai scăzute valori sunt în comunele Gârleni, Luizi-Călugăra și Cleja, comune cu o evoluție constantă a valorilor între anii 1990-2013, fiind sate cu o populație îmbătrânită.

În Podișul Bârladului cea mai mare creștere o are comuna Săucești, situată în apropierea municipiului Bacău, prin accentuarea fenomenului de migrație din zona urbană către zonele rurale din imediata apropiere, precum și exploziei imobiliare, care adus la formarea unor importante cartiere rezidențiale pe teritoriul acestei comune. În ordine ierarhică și cu valori ridicate ale acestui indicator sunt comunele Lipova, Secuieni, Izvorul Berheciului, Tamași, Vultureni, comune a căror populație a crescut odată cu restructurările din economie, dar și pe fondul crizei din Europa, care i-a făcut pe mulți să se întoarcă în locurile natale. Comunele Dămienești, Negri, Roșiori, Prăjești Traian, Odobești, Plopana, Ungureni, Filipeni, Oncești între anii 1990-2004 prezintă valori ascendente ale sosirilor ca urmare a retrocedării terenurilor, dezvoltării sectorului imobiliar și a migrației de la zona urbană la cea rurală. După 2005 au cunoscut o perioadă de scădere a valorilor ca urmarea migrației externe. Comunele Parincea, Pâncești, Stănișești, Răchitoasa, Motoșeni, Dealu Morii, Podu Turcului cu valori mai reduse între anii 1990-1994, prezintă după 1995 valori mai crescute ale sosirilor, datorită restructurărilor din domeniul economiei, datorită crizei economice care a afectat Europa și migrației populației adulte din zona urbană spre cea rurală, în urban pierderii locurilor de muncă. Comunele Gioseni, Buhoci, Huruiești, Glăvănești între anii 1990-2004 prezintă valori ascendente ale sosirilor ca urmare a retrocedării terenurilor, a migrației de la zona urbană la cea rurală. După 2005 au cunoscut o perioadă de scădere a valorilor ca urmare a migrației externe. Cele mai mici valori ale sosirilor pe întreaga perioadă 1990-2013 s-au înregistrat în comunele Horgești, Corbasca, Tătărăști, Comune cu populație de etnie rromă.

Pe ansamblu la nivelul județului se observă creștere a valorii sosirilor pe întreg intervalul 1990-2013. Pe medii , mediul urban are valori mai ridicate între anii 1990-1994, valori ce scad între anii 1995-1999, cunosc iar un interval de creștere între anii 2000-2013. Mediul rural prezintă o creștere continuă între anii 1990-2013.

V.6 MIȘCAREA MECANICĂ – PLECĂRI

Mobilitatea spațială a populației își are originile în preistorie și se continuă până astăzi. Întotdeauna ariile de prosperitate economică au constituit repere teritoriale de atracție ale populației. Dintre factorii ce determină acest tip de mișcare se impun cei economici, geografici, demografici, sociali, istorici, politici, juridici. Curenții de populație se orientează în general dinspre ariile mai dense spre ariile cu densitate mai redusă. Mișcarea de tip plecări are ca beneficii următoarele:

– dezvoltarea, modernizarea și intensificarea transporturilor;

– venituri mai mari pentru populație;

– simbioză mai expresivă între oraș și sat, între modul de viață urbana și mediul rural.

Pentru a observa evoluția acestui tip de mișcare s-au analizat datele pentru intervalul 1990-2013, localitățile fiind grupate după cele două medii și după poziția geografică.

Fig. nr.V.7

Pentru mediul urban localitățile Bacău, Onești, Moinești, Comănești, Târgu Ocna, Slănic Moldova și Buhuși prezintă valori mai scăzute ale plecărilor în perioada 1990-1994, perioadă după Revoluție, în care industria rămasă din perioada comunistă, încă mai funcționa, populația acestor localități având încă un loc de muncă stabil, o sursă de venit care să asigure un trai decent. În perioada 1995-1999 se observă o creștere semnificativă a plecărilor, în special sub forma migrației externe, prin facilitarea accesului către statele dezvoltate ale Europei, în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit. Între anii 2000-2004 numărul plecărilor a scăzut, în favoarea sosirilor, în aceste zone urbane, iar între anii 2005-2013,valorile au crescut iar, cauzele fiind multiple,de la lipsa locurilor de muncă în urma restructurărilor economice, reîntregirea familiilor peste graniță, criza economică ce a afectat România. Pentru orașul Dărmănești se observă că acesta are cele mai scăzute valori ale plecărilor, valorile acestora fiind mai ridicate între anii 1990-1994, când s-au deschis granițele și românii erau atrași de mirajul occidentului, acestea au scăzut între anii 1995-1999, în favoarea sosirilor, crescând după anul 2000, când a fost închisă rafinăria, care a atras după sine declinul întregii zone și a obligat populația aptă de muncă să se îndrepte spre zone cu o economie funcționabilă sau în afara țării.

Pentru mediul rural, în zona montană a județului cele mai scăzute valori ale plecărilor se înregistrează pentru comunele Palanca, Brusturoasa, Agăș, Asău, Dofteana, Oituz, Mănăstirea Cașin, care între anii 1990-1994 prezintă valori mai ridicate când s-au deschis granițele și românii erau atrași de mirajul occidentului, acestea au scăzut între anii 1995-1999, în favoarea sosirilor, crescând după anul 2000 pe fondul lipsei locurilor de muncă și a migrației externe. Comunele Ghimeș și Cașin prezintă valori mai ridicate între anii 1990-1994, ca urmare a fenomenului de migrație externă, între anii 1995-2004, valorile au scăzut pe fondul sosirilor, retragerii populației din zone urbane spre cele rurale, a exploziei imobiliare, crescând ușor în perioada 2005-2013, pe fondul migrației externe.

În zona subcarpatică, cele mai scăzute valori le prezintă comuna Gârleni care între anii 1990-1994 prezintă valori mai ridicate datorită migrației externe, acestea au scăzut între anii 1995-1999, în favoarea sosirilor, crescând după anul 2000 pe fondul lipsei locurilor de muncă și a migrației externe. Comunele Blăgești, Poduri, Berzunți, Helegiu, Târgu Trotuș, Pârgărești, Bogdănești, Bucium, Căiuți, Urechești prezintă valori mai ridicate între anii 1990-1994, ca urmare a fenomenului de migrație externă, între anii 1995-2004, valorile au scăzut pe fondul sosirilor, retragerii populației din zone urbane spre cele rurale, a exploziei imobiliare, crescând ușor în perioada 2005-2013, pe fondul migrației externe. Comunele Balcani, Pârjol, Solonț, Măgirești, Scorțeni, Strugari, Berești-Tazlău, Sănduleni, Livezi, Bârsănești, Coțofănești, între anii 1990-1994, prezintă valori ridicate , ca urmare a deplasării populației către zonele industriale din orașele învecinate, dar și deplasărilor externe. Între anii 1995-2004 valorile au scăzut, pe fondul creșterii valorii sosirilor, prin retragerea populației din zona urbană către cea rurală, prin întoarcerea către zonele natale ale celor plecați în străinătate pe fondul crizei economice care a afectat Europa. Între anii 2005- 2013 valorile au crescut pe fondul migrației externe. Comuna Zemeș prezintă valori ridicate ale plecărilor între anii 1990-1994 ca urmare a deplasării populației către zonele industriale din orașele învecinate, dar și deplasărilor externe, între anii 1995-2004 valorile au scăzut, pe fondul creșterii valorii sosirilor, prin retragerea populației din zona urbană către cea rurală, prin întoarcerea către zonele natale ale celor plecați în străinătate, între anii 2005-2013 valorile au crescut pe fondul migrației externe. Comunele Ardeoani, Ștefan cel Mare, Gura Văii prezintă cele mai mari valori ale plecărilor pe aproape întreaga perioadă 1990-2013, cu mici scăderi între anii 1995-2004, pe fondul creșterii sosirilor.

În Culoarul Siretului cele mai mici valori le înregistrează comuna Nicolae Bălcescu care între anii 1990-1994 prezintă valori mai ridicate datorită migrației externe, acestea au scăzut între anii 1995-1999, în favoarea sosirilor, crescând după anul 2000 pe fondul lipsei locurilor de muncă și a migrației externe. Comunele Racova, Itești, Mărgineni, Letea Veche, Măgura, Luizi-Călugăra, Sărata, Cleja, Răcăciuni, Sascut prezintă valori mai ridicate între anii 1990-1994, ca urmare a fenomenului de migrație externă, între anii 1995-2004, valorile au scăzut pe fondul sosirilor, retragerii populației din zone urbane spre cele rurale, a exploziei imobiliare, crescând ușor în perioada 2005-2013, pe fondul migrației externe. Comunele Filipești, Berești-Bistrița, Hemeiuș, Faraoani, Parava, Orbeni, între anii 1990-1994, prezintă valori ridicate , ca urmare a deplasării populației către zonele industriale din orașele învecinate, dar și deplasărilor externe. Între anii 1995-2004 valorile au scăzut, pe fondul creșterii valorii sosirilor, prin retragerea populației din zona urbană către cea rurală, prin întoarcerea către zonele natale ale celor plecați în străinătate pe fondul crizei economice care a afectat Europa. Între anii 2005- 2013 valorile au crescut pe fondul migrației externe. Comuna Valea Seacă prezintă cele mai mari valori ale plecărilor pe aproape întreaga perioadă 1990-2013, fiind o comunitate foarte săracă, cu o populație rromă însemnată care a amplificat fenomenul de migrație externă.

În Podișul Bârladului comuna Gioseni prezintă valori mai ridicate între anii 1990-1994, ca urmare a fenomenului de migrație externă, între anii 1995-2004, valorile au scăzut pe fondul sosirilor, crescând ușor în perioada 2005-2013, pe fondul migrației externe. Comunele Filipești, Săucești, Prăjești, Buhoci, Pâncești între anii 1990-1994, prezintă valori ridicate , ca urmare a deplasării populației către zonele industriale din orașele învecinate, dar și deplasărilor externe. Între anii 1995-2004 valorile au scăzut, pe fondul creșterii valorii sosirilor, prin retragerea populației din zona urbană către cea rurală, prin întoarcerea către zonele natale ale celor plecați în străinătate. Între anii 2005- 2013 valorile au crescut pe fondul migrației externe. Comunele Roșiori, Odobești, Izvorul Berheciului, Tamași, Horgești, Răchitoasa, Găiceana, Dealul Morii, Huruiești, Glăvănești, Podu Turcului prezintă cele mai mari valori ale plecărilor pe aproape întreaga perioadă 1990-2013, comunitățile fiind foarte slab dezvoltate economic, cu mici scăderi între anii 1995-2004, pe fondul creșterii sosirilor în urma restructurărilor din sectorul industrial. Comunele Dămienești, Negri, Traian, Secuieni, Ungureni, Filipeni, Parincea, Lipova, Plopana, Colonești, Oncești, Stănișești, Vultureni, Corbasca, Tătărăști, Motoșeni au cea mai mare rată a plecărilor pe întreaga perioadă 1990-2013, fiind comune foarte sărace, lipsite de activități economice, sunt situate la distanțe mari de zonele urbane, nu au o infrastructură rutieră care să faciliteze navetismul, iar multe dintre ele au importante comunități de rromi.

Privit pe ansamblu la nivelul județului valorile plecărilor sunt constante, fiind mai mare între 1990-1999, scad între anii 2000-2004, ca apoi să crească între anii 2005-2013. Pe medii, în mediul urban valorile sunt mai scăzute între anii 1990-1994, când industria moștenită din perioada comunistă încă funcționa, crescând între anii 1995-1999, pe fondul migrației externe, scăzând ușor după 2000, dar menținându-și valori constante până în 2013. În mediul rural cele mai mari valori sunt între anii 1990-1994, pe fondul migrației interne și externe, scade între anii 1995-2004, în favoarea sosirilor, ca apoi să crească între anii 2005-2013 pe fondul migrației externe.

V.7 MIȘCAREA MECANICĂ – BILANȚUL MIGRATORIU

Acest indice marchează diferența dintre numărul sosirilor în localitate și numărul plecărilor din localitate. În funcție de numărul intrărilor și numărul ieșirilor din localitate, acesta poate lua valori pozitive,valori negative sau apropiate de zero.

Fig. nr.V.8

Pentru mediul urban, municipiul Bacău și municipiul Onești, prezintă valori pozitive scăzute ale bilanțului migrator între anii 1990-1994, valori ce devin negative între anii 1995-2013, cu valori mai mari între anii 1995-2004. Orașul Târgu Ocna, prezintă valori negative între anii 1990-1994, ca între anii 1995-2013 valorile să fie pozitive pe întreaga perioadă, mai ridicate între anii 2000-2009. Orașul Dărmănești prezintă valori negative ridicate între anii 1990-1994, între anii 1995-2004, valorile sunt apropiate de 0, ceea ce indică o perioadă de stagnare, iar între anii 2005-2013 devin iar negative. Orașele Buhuși, Moinești, Comănești, Slănic Moldova, prezintă valori negative ale bilanțului migrator pe întreaga perioadă studiată, fiind mai mare între anii 1990-1994, cu valori mai scăzute între anii 1995-2004, ce scad ușor între anii 2010-2013.

În mediul rural, în zona montană, comuna Cașin prezintă cele mai mari valori pozitive ale bilanțului migrator, având doar între anii 1990-1994 valori negative, maximul valorilor pozitive fiind atins între anii 2000-2004. Ierarhic urmează comuna Mănăstirea Cașin, cu valori asemănătoare comunei Cașin, cu valori negative între anii 1990-1994, maximul valorilor pozitive fiind atins între anii 2000-2004, după care valorile au scăzut rămânând pozitive. Comunele Palanca, Brusturoasa, Agăș, Asău, Dofteana, Oituz prezintă valori negative între anii 1990-1994, între anii 1995-2004 valorile cresc devenind pozitive, iar între anii 2005-2013 valorile sunt apropiate de 0, fiind o perioadă de stagnare. Comuna Ghimeș prezintă valori ridicate ale bilanțului migrator între anii 1990-1994, valori ce cresc până aproape de 0 între anii 1995-2004, ca între anii 2005-2013 să scadă ajungând iar la valori negative.

În zona subcarpatică, comunele Măgirești, Poduri, Strugari, Livezi, Târgu Trotuș, Bogdănești, Buciumi, Ștefan cel Mare, Căiuți, Coțofănești, Urechești, Gârleni, Racova au valori negative între anii 1990-1994, maximul valorilor pozitive fiind atins între anii 2000-2004, după care între anii 2005-2013 valorile au scăzut rămânând pozitive. Comunele Blăgești, Scorțeni, Helegiu prezintă valori negative între anii 1990-1994, între anii 1995-2004 valorile cresc devenind pozitive, iar între anii 2005-2013 valorile sunt apropiate de 0. Comunele Zemeș și Gura Văii prezintă valori negative scăzute ale bilanțului migrator între anii 1990-1994, valori pozitive între anii 1995-2004 și valori negative între anii 2005-2013, mai ridicate între anii 2010-2013. Comunele Pârjol, Ardeoani, Berești-Tazlău, Sănduleni, Berzunți, Bârsănești au valori ridicate ale bilanțului migrator între anii 1990-1994, valori ce cresc până aproape de 0 între anii 1995-2004, ca între anii 2005-2013 să scadă ajungând iar la valori negative. Comuna Pârgărești are între anii 1990-1994 cea mai mare valoare negativă a bilanțului migrator, între anii 1995-1999, valoarea a fost pozitivă, apropiată de 0, între anii 2000-2013, valorile au scăzut sub 0, fiind mai mari între anii 2010-2013. Comunele Balcani și Solonț au valori negative ale bilanțului migrator între anii 1990-2013, valoarea acestuia fiind mai mare între anii 1990-1994, cu valori mai scăzute între anii 1995-2004, ce scad ușor între anii 2010-2013.

În Culoarul Siretului, comunele Berești-Bistrița, Itești, Hemeiuș, Mărgineni, Măgura, Sărata, Săucești, Letea prezintă cele mai mari valori pozitive ale bilanțului migrator, având doar între anii 1990-1994 valori negative, maximul valorilor pozitive fiind atins între anii 2000-2004. Comunele Filipești și Nicolae Bălcescu au valori negative între anii1990-1994, maximul valorilor pozitive fiind atins între anii 2000-2004, după care între anii 2005-2013 valorile au scăzut rămânând pozitive. Comunele Răcăciuni, Parava, Orbeni, Sascut prezintă valori negative între anii 1990-1994, între ani 1995-2004 valorile cresc devenind pozitive, iar între anii 2005-2013 valorile sunt apropiate de 0, fiind o perioadă de stagnare. Comuna Valea Seacă au valori negative scăzute ale bilanțului migrator între anii 1990-1994, valori pozitive între anii 1995-2004 și valori negative între anii 2005-2013, mai ridicate între anii 2010-2013. Comuna Faraoani au valori ridicate ale bilanțului migrator între anii 1990-1994, valori ce cresc până aproape de 0 între anii 1995-2004, ca între anii 2005-2013 să scadă ajungând iar la valori negative. Comuna Luizi-Călugăra are valori negative între anii 1990-1994, maximul valorilor pozitive fiind atins între anii 2000-2004, după care între anii 2005-2013 valorile au scăzut rămânând pozitive. Comuna Cleja are valori negative ale bilanțului migrator între anii 1990-2013, valoarea acestuia fiind mai mare între anii 1990-1994, cu valori mai scăzute între anii 1995-2004, ce scad ușor între anii 2010-2013.

În Podișul Bârladului, comunele Prăjești, Traian, Secuieni, Odobești, Buhoci și Gioseni au valori negative între anii 1990-1994, maximul valorilor pozitive fiind atins între anii 2000-2004, după care între anii 2005-2013 valorile au scăzut rămânând pozitive. Comunele Dămienești, Lipova, Roșiori, Plopana, Izvoru Berheciului, Ungureni, Filipeni, Tamași, Oncești, Vultureni, Motoșeni au valori negative scăzute ale bilanțului migrator între anii 1990-1994, valori pozitive între anii 1995-2004 și valori negative între anii 2005-2013, mai ridicate între anii 2010-2013. Comunele Parincea, Pâncești, Glăvănești, Podu Turcului au valori ridicate ale bilanțului migrator între anii 1990-1994, valori ce cresc până aproape de 0 între anii 1995-2004, care între anii 2005-2013 au scăzut ajungând iar la valori negative. Comunele Negri, Horgești, Huruiești și Dealul Morii au avut între anii 1990-1994 cea mai mare valoare negativă a bilanțului migrator, între anii 1995-1999, valoarea a fost pozitivă, apropiată de 0, între anii 2000-2013, valorile au scăzut sub 0, fiind mai mari între anii 2010-2013. Comunele Colonești, Stănișești, Răchitoasa, Corbasca și Tătărăști au valori negative ale bilanțului migrator anii 1990-2013, valoarea acestuia fiind mai mare între anii 1990-1994, cu valori mai scăzute între anii 1995-2004, ce scad ușor între anii 2010-2013.

Pe ansamblu județul Bacău prezintă valori negative ale bilanțului migrator între anii 1990-2013, cu maxima între anii 1990-1994 și minima între anii 2010-2013. Pe medii, mediul urban înregistrează valori negative pe întreaga perioadă, cu maxima între anii 1995-1999 și minima între anii 1990-1994. În mediul rural cu excepția intervalului 1990-1994, valorile sunt pozitive.

În continuare vom analiza tipologia combinată a componentelor bilanțului migrator pentru perioada 1990-2013. Am grupat localitățile pe medii și după poziția fizico geografică.

Fig. nr.V.9

Pentru mediul urban, orașele Bacău, Onești, Târgu Ocna, Slănic Moldova, Dărmănești, Comănești, Moinești și Buhuși se încadrează tipului 4 de grafice, prezentând între anii 1990-1994 un deficit migratoriu, numărul plecărilor fiind mai mare decât al sosirilor, între anii 1995-2005, prezintă spor migratoriu, sosirile având valori mai mari decât ale plecărilor, între anii 2005-2-13 se înregistrează deficit migratoriu, plecările având valori mai mari decât sosirile.

În mediul rural, pentru zona montană comuna Cașin se încadrează tipului 1 de grafice, având deficit migratoriu între anii 1990-1994, când valorile sosirilor erau mai mici decât valorile plecărilor, ca între anii 1995-2013 să înregistreze spor migratoriu, sosirile depășind cu mult plecările în această comună, atingând valoarea maximă între anii 2005-2009. Comuna Mănăstirea Cașin se încadrează tipului 2 de grafice, având deficit migratoriu între anii 1990-1994 și spor migratoriu în intervalul 1995-2013, cu valori mai ridicate ale sosirilor între anii 2000-2004 și maxim în 2010-2013. Comunele Palanca, Brusturoasa, Agăș, Asău, Dofteana, Oituz se încadrează tipului 3 de grafice, având deficit migratoriu între anii 1990-1994 și spor migratoriu în intervalul 1995-2013, cu valori maxime ale sosirilor între anii 2000-2004. Comuna Ghimeș se încadrează tipului 5 de grafice, având deficit migratoriu între anii 1990-2013, valorile sosirilor fiind mai mici decât ale plecărilor, maximul plecărilor fiind între anii 1990-1994.

În zona subcarpatică, comunele Racova, Bucium, Ștefan cel Mare, Urechești se încadrează tipului 1 de grafice având deficit migratoriu între anii 1990-1994, când valorile sosirilor erau mai mici decât valorile plecărilor, ca între anii 1995-2013 să înregistreze spor migratoriu, sosirile depășind cu mult plecările în această comună, atingând valoarea maximă între anii 2005-2009. Comunele Măgirești, Poduri, Strugari, Livezi, Bogdănești, Căiuți și Coțofănești se încadrează tipului 2 de grafice, având deficit migratoriu între anii 1990-1994 și spor migratoriu în intervalul 1995-2013, cu valori mai ridicate ale sosirilor între anii 2000-2004 și maxim în 2010-2013. Comunele Blăgești, Gârleni, Scorțeni, Helegiu, Târgu Trotuș se încadrează tipului 3 de grafice, având deficit migratoriu între anii 1990-1994 și spor migratoriu în intervalul 1995-2013, cu valori maxime ale sosirilor între anii 2000-2004. Comunele Zemeș și Gura Văii se încadrează tipului 4 de grafice, cu valori maxime ale deficitului migratoriu între anii 1990-1994, cu spor migratoriu între 1995-2009 și deficit migratoriu pentru perioada 2010-2013. Comunele Pârjol, Solonț, Ardeoani, Berești-Tazlău, Sănduleni, Berzunți, Bârsănești se încadrează tipului 5 de grafice, având deficit migratoriu între anii 1990-2013,valorile sosirilor fiind mai mici decât ale plecărilor, maximul plecărilor fiind între anii 1990-1994. Comunele Balcani și Pârgărești se încadrează tipului 6 de grafice, având deficit migratoriu între anii 1990-2013,valorile sosirilor fiind mai mici decât ale plecărilor, maximul plecărilor fiind între anii 1990-1994, sosirile înregistrând valori cele mai mari între 1995-1999, perioadă în care valorile plecărilor au avut aproximativ aceeași valoare cu a sosirilor.

În Culoarul Siretului comunele Berești-Bistrița, Itești, Hemeiuș, Mărgineni, Măgura, Sărata, Săucești, Letea se încadrează tipului 1 de grafice având deficit migratoriu între anii 1990-1994, când valorile sosirilor erau mai mici decât valorile plecărilor, ca între anii 1995-2013 să înregistreze spor migratoriu, sosirile depășind cu mult plecările în această comună, atingând valoarea maximă între anii 2005-2009. Comunele Filipești și Nicolae Bălcescu se încadrează tipului 2 de grafice, având deficit migratoriu între anii 1990-1994 și spor migratoriu în intervalul 1995-2013, cu valori mai ridicate ale sosirilor între anii 2000-2004 și maxim în 2010-2013. Comunele Răcăciuni, Parava, Orbeni, Sascut se încadrează tipului 3 de grafice, având deficit migratoriu între anii 1990-1994 și spor migratoriu în intervalul 1995-2013, cu valori maxime ale sosirilor între anii 2000-2004. Comuna Valea Seacă se încadrează tipului 4 de grafice, cu valori maxime ale deficitului migratoriu între anii 1990-1994, cu spor migratoriu între 1995-2009 și deficit migratoriu pentru perioada 2010-2013. Comuna Faraoani se încadrează tipului 5 de grafice, având deficit migratoriu între anii 1990-2013,valorile sosirilor fiind mai mici decât ale plecărilor, maximul plecărilor fiind între anii 1990-1994. Comunele Luizi-Călugăra și Cleja se încadrează tipului 6 de grafice, având deficit migratoriu între anii 1990-2013, valorile sosirilor fiind mai mici decât ale plecărilor, maximul plecărilor fiind între anii 1990-1994, sosirile înregistrând valori cele mai mari între 1995-1999, perioadă în care valorile plecărilor au avut aproximativ aceeași valoare cu a sosirilor.

În Podișul Bârladului, comunele Prăjești, Buhoci, Gioseni, Odobești se încadrează tipului 2 de grafice, având deficit migratoriu între anii 1990-1994 și spor migratoriu în intervalul 1995-2013, cu valori mai ridicate ale sosirilor între anii 2000-2004 și maxim în 2010-2013. Comunele Traian și Secuieni se încadrează tipului 3 de grafice, având deficit migratoriu între anii 1990-1994 și spor migratoriu în intervalul 1995-2013, cu valori maxime ale sosirilor între anii 2000-2004. Comunele Dămienești, Negri, Roșiori, Lipova, Plopana, Izvorul Berheciului, Ungureni, Filipeni, Tamași, Oncești, Vultureni, Motoșeni se încadrează tipului 4 de grafice, cu valori maxime ale deficitului migratoriu între anii 1990-1994, cu spor migratoriu între 1995-2009 și deficit migratoriu pentru perioada 2010-2013. Comunele Parincea, Pâncești, Dealu Morii, Glăvănești, Podu Turcului se încadrează tipului 5 de grafice, având deficit migratoriu între anii 1990-2013,valorile sosirilor fiind mai mici decât ale plecărilor, maximul plecărilor fiind între anii 1990-1994. Comunele Colonești, Stănișești, Răchitoasa, Horgești, Găiceana, Corbasca, Huruiești, Tătărăști se încadrează tipului 6 de grafice, având deficit migratoriu între anii 1990-2013,valorile sosirilor fiind mai mici decât ale plecărilor, maximul plecărilor fiind între anii 1990-1994, sosirile înregistrând valori cele mai mari între 1995-1999, perioadă în care valorile plecărilor au avut aproximativ aceeași valoare cu a sosirilor.

V.8 BILANȚUL DEMOGRAFIC GENERAL AL POPULAȚIEI

Bilanțul demografic general al populației este expresia "feed – beck" – ului ce caracterizează un sistem deschis, care este în cazul de față populația. In situația in care populația este considerată un sistem închis, procesele ce caracterizează sistemul, adică intrările și ieșirile, sunt date de nașteri și respectiv decese (bilanț demografic natural).

În cazul în care populația este considerată un sistem deschis cele două caracteristici ale sistemului vor fi date de: – intrările: nașteri (N) și imigrări (I) ;

– ieșirile: decese (D) și emigrări (E).

Așadar populația deschisă este caracterizată atât de un bilanț demografic natural cât și de un bilanț demografic migrator.

Bilanțul demografic general al populației poate fi:

a. pozitiv când N + I > D + E situație în care numărul populației este în creștere datorită natalității și imigrației;

b. egal cu zero, când N + I = D + E , însemnând că numărul populației este staționar

c. negativ când N + I < D + E , caz în care numărul populației este în scădere datorită mortalității și emigrației

Bilanțul demografic general cuprinde:

– bilanțul demografic natural;

– bilanțul demografic migrator.

Expresia matematica a bilanțului demografic general este:

B. d. g. = ( N + I ) – ( D + E )

Fig. nr.V.9

Pentru a analiza valorile bilanțului demografic general al populației în perioada 1990-2014, am grupat localitățile județului Bacău, după medii și după poziția fizico geografică.

Pentru mediul urban, în orașele Bacău, Onești, Târgu Ocna, Slănic Moldova, Dărmănești, Comănești, Moinești între anii 1990-1994 bilanțul demografic general are valori pozitive, datorită creșterii numărului populației datorită natalității și imigrației, între anii 1995-2014, bilanțul demografic general are valori negative, datorită scăderii numărului populației datorită mortalității și emigrației. În orașul Buhuși bilanțul demografic general are valori negative pe întreaga perioadă analizată 1990-2014 datorită scăderii numărului populației datorită mortalității și emigrației, maximul fiind atins între anii 1990-1994, iar minimul între anii 1995-1999.

Pentru mediul rural, în zona montană comuna Dofteana prezintă bilanț demografic general pozitiv în perioadă 1990-2010 datorită creșterii numărului populației datorită natalității și imigrației, cu valori maxime între 1994-1999 și cu valori apropiate de 0 între anii 2010-2014, când numărul populației este staționar. Comuna Cașin are valori negative ale bilanțului demografic general între anii 1990-1994 datorită scăderii numărului populației datorită mortalității și emigrației între anii 1995-2014 bilanțul demografic general are valori pozitive, datorită creșterii numărului populației datorită natalității și imigrației, maximul fiind atins între anii 2005-2009, iar minimul între anii 1995-1999. Comunele Ghimeș, Palanca, Agăș, Brusturoasa, Oituz, Mănăstirea Cașin prezintă bilanț demografic general negativ între anii 1990-1994, valoare maximă, între anii 2005-2009 și 2010-2014 datorită scăderii numărului populației datorită mortalității și emigrației, valori pozitive apropiate de 0 între anii 1995-1999 când numărul populației este staționar și pozitivă între anii 2000-2004 datorită creșterii numărului populației datorită natalității și imigrației. Comuna Asău prezintă valori pozitive ale bilanțului demografic general între anii 1990-2004, datorită creșterii numărului populației datorită natalității și imigrației, cu maxima între anii 1995-1999 și valori negative între anii 2005-2014 datorită scăderii numărului populației datorită mortalității și emigrației, cu maxima între anii 2010-2014.

În zona subcarpatică, comunele Gârleni, Livezi, Târgu Trotuș și Căiuți prezintă bilanț demografic general pozitiv în perioadă 1990-2010 datorită creșterii numărului populației datorită natalității și imigrației, cu valori maxime între 1994-1999 și cu valori apropiate de 0 între anii 2010-2014, când numărul populației este staționar. Comunele Blăgești, Poduri, Bogdănești, Bucium, Ștefan cel Mare, Coțofănești au valori negative ale bilanțului demografic general între anii 1990-1994 datorită scăderii numărului populației datorită mortalității și emigrației între anii 1995-2014 bilanțul demografic general are valori pozitive, datorită creșterii numărului populației datorită natalității și imigrației, maximul fiind atins între anii 2005-2009, iar minimul între anii 1995-1999. Comunele Măgirești și Sănduleni au bilanț demografic general negativ între anii 1990-1994 și 2010-2014, datorită scăderii numărului populației datorită mortalității și emigrației, cu maxima între anii 1990-1994. Între anii 1995-2009 valorile bilanțului demografic general sunt pozitive datorită creșterii numărului populației datorită natalității și imigrației, maxima fiind între anii 1995-1999. Comunele Zemeș și Berzunți prezintă valori pozitive ale bilanțului demografic general între anii 1990-2004, datorită creșterii numărului populației datorită natalității și imigrației, cu maxima între anii 1995-1999 și valori negative între anii 2005-2014 datorită scăderii numărului populației datorită mortalității și emigrației, cu maxima între anii 2010-2014. Comunele Balcani, Strugari, Berești-Tazlău, Helegiu și Bârsănești prezintă bilanț demografic general negativ între anii 1990-1994, valoare maximă, între anii 2005-2009 și 2010-2014 datorită scăderii numărului populației datorită mortalității și emigrației, valori pozitive apropiate de 0 între anii 1995-1999 când numărul populației este staționar și pozitivă între anii 2000-2004 datorită creșterii numărului populației datorită natalității și imigrației. Comunele Pârjol, Scorțeni, Solonț, Ardeoani, Gura Văii, Urechești prezintă bilanț demografic general negativ între anii 1990-1994, valoare maximă, între anii 2005-2009 și 2010-2014 datorită scăderii numărului populației datorită mortalității și emigrației, iar între anii 1995-2004 valori pozitive datorită creșterii numărului populației datorită natalității și imigrației.

În Culoarul Siretului comunele Nicolae Bălcescu și Răcăciuni prezintă bilanț demografic general pozitiv în perioadă 1990-2010 datorită creșterii numărului populației datorită natalității și imigrației, cu valori maxime între 1994-1999 și cu valori apropiate de 0 între anii 2010-2014, când numărul populației este staționar. Comunele Filipești, Berești-Bistrița, Itești, Hemeiuș, Mărgineni, Măgura, Sărata, Săucești, Letea Veche, Parava, Valea Seacă au valori negative ale bilanțului demografic general între anii 1990-1994 datorită scăderii numărului populației datorită mortalității și emigrației între anii 1995-2014 bilanțul demografic general are valori pozitive, datorită creșterii numărului populației datorită natalității și imigrației, maximul fiind atins între anii 2005-2009, iar minimul între anii 1995-1999. Comuna Cleja prezintă valori pozitive ale bilanțului demografic general între anii 1990-2004, datorită creșterii numărului populației datorită natalității și imigrației, cu maxima între anii 1995-1999 și valori negative între anii 2005-2014 datorită scăderii numărului populației datorită mortalității și emigrației, cu maxima între anii 2010-2014. Comuna Orbeni prezintă bilanț demografic general negativ între anii 1990-1994, valoare maximă, între anii 2005-2009 și 2010-2014 datorită scăderii numărului populației datorită mortalității și emigrației, valori pozitive apropiate de 0 între anii 1995-1999 când numărul populației este staționar și pozitivă între anii 2000-2004 datorită creșterii numărului populației datorită natalității și imigrației. Comunele Luizi-Călugăra, Faraoani și Sascut prezintă bilanț demografic general negativ între anii 1990-1994, valoare maximă, între anii 2005-2009 și 2010-2014 datorită scăderii numărului populației datorită mortalității și emigrației, iar între anii 1995-2004 valori pozitive datorită creșterii numărului populației datorită natalității și imigrației.

În Podișul Bârladului, comunele Lipova, Ungureni, Horgești, Gioseni au valori negative ale bilanțului demografic general între anii 1990-1994 datorită scăderii numărului populației datorită mortalității și emigrației între anii 1995-2014 bilanțul demografic general are valori pozitive, datorită creșterii numărului populației datorită natalității și imigrației, maximul fiind atins între anii 2005-2009, iar minimul între anii 1995-1999. Comunele Roșiori, Secuieni, Prăjești, Izvorul Berheciului, Colonești, Buhoci, Pâncești, Corbasca au bilanț demografic general negativ între anii 1990-1994 și 2010-2014, datorită scăderii numărului populației datorită mortalității și emigrației, cu maxima între anii 1990-1994. Între anii 1995-2009 valorile bilanțului demografic general sunt pozitive datorită creșterii numărului populației datorită natalității și imigrației, maxima fiind între anii 1995-1999. Comuna Traian prezintă bilanț demografic general negativ între anii 1990-1994, valoare maximă, între anii 2005-2009 și 2010-2014 datorită scăderii numărului populației datorită mortalității și emigrației, valori pozitive apropiate de 0 între anii 1995-1999 când numărul populației este staționar și pozitivă între anii 2000-2004 datorită creșterii numărului populației datorită natalității și imigrației. Comunele Negri, Plopana, Oncești, Parincea, Stănișești, Răchitoasa, Podu Turcului prezintă bilanț demografic general negativ între anii 1990-1994, valoare maximă, între anii 2005-2009 și 2010-2014 datorită scăderii numărului populației datorită mortalității și emigrației, iar între anii 1995-2004 valori pozitive datorită creșterii numărului populației datorită natalității și imigrației. În comunele Dămienești, Filipeni, Vultureni, Găiceana, Dealu Morii, Motoșeni, Huruiești, Tătărăști și Glăvănești bilanțul demografic general are valori negative pe întreaga perioadă analizată 1990-2014 datorită scăderii numărului populației datorită mortalității și emigrației, maximul fiind atins între anii 1990-1994, iar minimul între anii 1995-1999.

Pe ansamblu județului Bacău se remarcă un bilanțul demografic general are valori negative pe întreaga perioadă analizată 1990-2014 datorită scăderii numărului populației datorită mortalității și emigrației, maximul fiind atins între anii 2010-2014, iar minimul între anii 1990-1994. Pe medii, mediul urban prezintă valori pozitive doar între anii 1990-1994, datorită creșterii numărului populației datorită natalității și imigrației, iar pentru perioada 1995-2014 bilanțul demografic general are valori negative, datorită scăderii numărului populației datorită mortalității și emigrației, maxima fiind între anii 1995-1999. Pentru mediul rural bilanțul demografic general are valori negative între anii 1990-1994 și 2010-2014, datorită scăderii numărului populației datorită mortalității și emigrației, maxima fiind între anii 1990-1994. Între anii 1995-2009, bilanțul demografic general are valori pozitive datorită creșterii numărului populației datorită natalității și imigrației, maxima fiind între anii 2000-2004.

CAPITOLUL VI

STRUCTURA POPULAȚIEI

VI. 1 STRUCTURA PE SEXE ȘI GRUPE DE VÂRSTĂ

Repartiția actuală a populației pe sexe este rezultatul mișcării naturale și a raportului dintre mortalitatea masculină și cea feminină și a celei migratorii privind în special, proporția dintre numărul migranților de sex femeiesc și masculin.

Frecvența mai ridicată pe anumite areale a numărului de femei sau de bărbați are o influență deosebită asupra dezvoltării localităților respective, putând da unele sugestii în legătură cu dezvoltarea economică a unor localități.

Factorul care modifică repartiția geografică a populației pe sexe îl constituie, în etapa actuală, migrațiile cu schimbarea domiciliului. Cei care pleacă sunt în special bărbați, astfel că zonele de plecare au o proporție mai redusă de bărbați, iar cele de sosire se caracterizează printr-o pondere mai ridicată. Ca urmare, diferențierile dintre sexe oglindesc stadiul de dezvoltare economică și socială actuală a localităților județului Bacău.

Pe întreaga regiune se observă predominanța numerică a femeilor. Privită sub raportul mediilor (urban, rural) proporția femeilor este mai ridicată în mediul urban. Structura pe grupe de vârstă ca și cea pe sexe, este influențată în mod direct atât de natalitatea și mortalitatea de la nivelul județului cât și de mișcarea migratorie. La acestea se adaugă unii factori istorici, sociali și naturali care duc la scăderea numerică a populației.

Reprezentarea grafică a diferitelor grupe de vârstă ale județului Bacău, diferențiată pe cele două componente ale sale (masculin și feminin) se realizează cu ajutorul piramidei vârstelor. Ea reflectă atât grupele de vârstă, cât și numărul persoanelor pe cele două sexe.

Pentru structura pe vârste a județului Bacău, tipologia a avut la bază trei serii statistice , 1992, 2002, 2011, reieșite din recensămintele din acești ani. Datele pentru 1992 și 2002 sunt reprezentate sub formă de linie continuă, diferit colorată pentru a putea urmări categoriile de vârstă care cresc sau scad în importanță.

Pentru a studia structura pe sexe și grupe de vârstă, am grupat localitățile după medii și tipul de piramidă căreia îi aparțin.

Pentru mediul urban, orașele Bacău, Onești, Târgu Ocna, Slănic Moldova, Comănești, Moinești, Buhuși se încadrează la piramida nr. 4, care pentru anul 1992, prezintă valori mai mari ale populației cu vârste între 0-14 ani, datorită natalității ridicate. Pe sexe pondere mai mare o are populația masculină. Urmează grupa de vârstă 15-59 ani, cu valori mai ridicate în rândul populației de 30-45 de ani. Pe sexe pondere mai mare o are populația masculină. Populația peste 60 de ani prezintă valori mai scăzute, ponderea pentru cele două sexe fiind aproximativ egală, cu valori puțin mai ridicate în rândul populației feminine spre vârsta de 85 de ani. Pentru anul 2002, valorile sunt mai ridicate în cadrul populației masculine cu vârste între 0-14 ani, datorită natalității ridicate, urmează populația adultă cu vârste între 15-59 de ani, unde numărul populației feminine cu vârste între 30 și 40 de ani este mai mare și populația de peste 60 de ani, cu valori mai mari în rândul populației feminine. Pentru anul 2011, cele mai mari valori le înregistrează populația adultă cu vârste între 15-59 de ani, cu valori mai mari în rândul populației feminine, datorită fenomenului de migrație externă care a afectat în special populația masculină, urmată de populația de peste 60 de ani, a cărei valoare scade spre vârful piramidei, datorită fenomenului de îmbătrânire a populației. Valorile sunt mai mari în rândul populației feminine. La baza piramidei se găsește populația tânără

Fig. nr.VI.10

cu vârste între 0-14 ani, cu valori scăzute, datorită scăderii natalității și accentuării fenomenului de migrație externă, asemănătoare pentru cele două sexe. Pe ansamblul intervalului 1992-2011, se observă scăderea numărului populației tinere, creșterea valorilor în rândul populației adulte, și un ușor proces de îmbătrânire, prin creșterea valorilor populației peste 60 de ani, valori care scad spre vârful piramidei.

Orașul Dărmănești se încadrează la piramida nr.3, având în anul 1992 valori ridicate ale populației tinere, datorită natalității ridicate, cu valori mai mari în rândul populației feminine, cele mai mari valori se înregistrează în rândul populației adulte, cu valori mai mari pentru sexul feminin. Populația peste 60, prezintă valori mai ridicate în rândul populației feminine. Pentru anul 2002, populația tânără a scăzut, odată cu scăderea natalității, ponderile fiind asemănătoare pentru cele 2 sexe, a crescut ponderea populației adulte cu valori mai mari în rândul populației masculine, populația feminină fiind afectată de fenomenul de migrație externă, populația peste 60 de ani a crescut față de 1992, ca urmare a îmbătrânirii populației, înregistrând valori mai mari în rândul populației feminine. Pentru anul 2011, se observă o scădere a populației tinere față de 2002 și 1992, datorită scăderii natalității și fenomenului de migrație, cu valori asemănătoare pentru cele două sexe, crește ponderea populației adulte față de anii anteriori, cu valori mai mari pentru populația de sex masculin, spre vârful piramidei se găsește populația de peste 60 de ani, care a crescut față de 1992 și 2002, ca urmare a fenomenului de îmbătrânire, cu valori mai mari în rândul populației de sex feminin.

Pentru mediul rural, comunele Zemeș, Dofteana, Târgu Trotuș, Pârgărești, Gârleni, Sănduleni, Nicolae Bălcescu, Faraoani, Cleja, Gioseni, Horgești, Răcăciuni se încadrează la piramida nr. 1 având în anul 1992 valori ridicate ale populației tinere, ca urmare a natalității ridicate, mai mare în rândul populației masculine, populația adultă prezintă valori mai mari spre baza piramidei, îngustându-se spre mijlocul acesteia, cu valori mai ridicate în rândul populației masculine, populația peste 60 de ani prezintă valori scăzute, ponderea fiind mai mare în rândul populației feminine. În anul 2002 populația tânără a scăzut față de 1992, în urma scăderii natalității, ca urmare a fenomenului de migrație, cu valori mai mari pentru sexul feminin. Populația adultă are valori mai scăzute spre baza piramidei față de 1992 și mai ridicate spre mijlocul piramidei, cu valori mai mari în rândul populației masculine între 15-30 de ani. Valorile scad spre partea superioară a piramidei. Populația peste 60 de ani are valori mai mari decât în 1992, predominând populația feminină. În anul 2011 valorile populației tinere sunt mai mici decât în anii anteriori, datorită scăderii natalității, predomină populația feminină, populația adultă prezintă valori mai mici decât în anii anteriori spre baza piramidei, cu valori mai mari spre partea centrală a piramidei între 30-45 de ani, valori mai mari decât în anii anteriori, ca urmare a migrației din zonele urbane către cele rurale, predominând populația masculină. Populația peste 60 de ani prezintă valori mai mici decât în anii anteriori spre baza piramidei, crescând spre vârful acesteia, în special în rândul populației feminine, datorită fenomenului de îmbătrânire a populației.

Comunele Coțofănești, Valea Seacă, Corbasca, Tamași, Ungureni, Stănișești, Colonești, Lipova, Roșiori se încadrează la piramida nr. 2 având în anul 1992 valori ridicate ale populației tinere, ca urmare a unei natalități ridicate, datorită comunităților de rromi, cu valori aproximativ egale pentru cele 2 sexe, populația adultă are valori mai mari spre baza și spre partea superioară a piramidei, cu valori mai scăzute la mijlocul piramidei, cu o pondere mai mare a populației feminine, iar populația peste 60 de ani are valori mai mari spre baza piramidei, ca urmare a fenomenului de îmbătrânire a populației și mai scăzute spre vârful piramidei, predominând populația feminină. În anul 2002 populația tânără a scăzut față de 1992, în uram scăderii natalității, ca urmare a fenomenului de migrație, cu valori mai mari pentru sexul masculin. Populația adultă are valori mai ridicate spre baza piramidei față de 1992 și mai scăzute spre mijlocul piramidei, cu valori mai mari în rândul populației masculine între 30-45 de ani, între 45-59 ani predomină populația feminină. Valorile scad spre partea superioară a piramidei. Populația peste 60 de ani are valori mai mici decât în 1992, predominând populația feminină. În anul 2011 valorile populației tinere sunt mai mici decât în anii anteriori, datorită scăderii natalității, valorile pentru cele 2 sexe fiind aproximativ egale, populația adultă prezintă valori mai mici la baza piramidei, decât în anii anteriori, cu valori mai mari spre partea centrală a piramidei între 30-45 de ani, decât în anii anteriori, predominând populația feminină. Populația peste 60 de ani prezintă valori mai mici decât în anii anteriori spre baza piramidei, crescând spre vârful acesteia, în special în rândul populației feminine, datorită fenomenului de îmbătrânire a populației.

Comunele Ghimeș, Brusturoasa, Balcani, Poduri, Berești-Tazlău, Berzunți, Livezi, Luizi-Călugăra, Buhoci, Secuieni, Găiceana se încadrează la piramida nr. 3 având în anul 1992 valori ridicate ale populației tinere, datorită natalității ridicate, cu valori mai mari în rândul populației feminine, cele mai mari valori se înregistrează în rândul populației adulte, cu valori mai mari pentru sexul feminin. Populația peste 60, prezintă valori mai ridicate în rândul populației feminine. Pentru anul 2002, populația tânără a scăzut, odată cu scăderea natalității, ponderile fiind asemănătoare pentru cele 2 sexe, a crescut ponderea populației adulte cu valori mai mari în rândul populației masculine, populația feminină fiind afectată de fenomenul de migrație externă, populația peste 60 de ani a crescut față de 1992, ca urmare a îmbătrânirii populației, înregistrând valori mai mari în rândul populației feminine. Pentru anul 2011, se observă o scădere a populației tinere față de 2002 și 1992, datorită scăderii natalității și fenomenului de migrație, cu valori asemănătoare pentru cele două sexe, crește ponderea populației adulte față de anii anteriori, cu valori mai mari pentru populația de sex masculin, spre vârful piramidei se găsește populația de peste 60 de ani, care a crescut față de 1992 și 2002, ca urmare a fenomenului de îmbătrânire, cu valori mai mari în rândul populației de sex feminin.

Comunele Solonț, Ardeoani, Căiuți, Traian, Plopana, Parincea, Oncești, Pâncești, Răchitoasa, Tătărăști, Parava, Orbeni se încadrează la piramida nr. 5 având în anul 1992 valori scăzute ale populației tinere, datorită natalității scăzute, mai ridicate în rândul populației feminine, cu valori oscilante ale populației adulte, cu valori mai ridicate pentru 15-30 de ani și cu o pondere mai mare a populației masculine, valori care au scăzut între 30-45 de ani. Persoanele peste 60 de ani, prezintă valori mai mari spre baza piramidei, însă numărul lor scade spre vârful acesteia, ponderea mai mare fiind în rândul populației feminine. Pentru anul 2002 se remarcă o creștere a valorilor pentru populația tânără spre baza piramidei, datorită creșterii natalității, valorile fiind mai mari pentru populația de sex feminin. Populația adultă a scăzut față de 1992, datorită fenomenului de migrație externă, având valori mai mari între 15-30 ani în rândul populației masculine. Populația peste 60 de ani a crescut față de 1992, ca urmare a fenomenului de îmbătrânire. Pentru anul 2011 populația tânără a crescut, cu valori mai mari în rândul populației feminine, datorită creșterii natalității, scade în rândul populației adulte, ca urmare a fenomenului de migrație externă cu valori mai mari între 30-45 pentru populația de sex masculin, cresc valorile pentru vârsta peste 60 de ani, ca urmare a îmbătrânirii populației, cu valori mai mari pentru populația de sex feminin.

Comunele Cașin, Bucium, Ștefan cel Mare, Blăgești, Racova, Itești, Hemeiuș, Mărgineni, Măgura, Sărata, Săucești, Letea Veche, Odobești se încadrează la piramida nr. 6 având în anul 1992 valori scăzute ale populației tinere, datorită natalității scăzute, mai ridicate în rândul populației masculine, cu valori oscilante ale populației adulte, cu valori mai ridicate pentru 15-30 de ani și cu o pondere mai mare a populației masculine, valori care au scăzut între 30-45 de ani. Persoanele peste 60 de ani, prezintă valori mai mari spre baza piramidei, însă numărul lor scade spre vârful acesteia, ponderea mai mare fiind în rândul populației feminine. Pentru anul 2002 se remarcă o creștere a valorilor pentru populația tânără spre baza piramidei, datorită creșterii natalității, valorile fiind mai mari pentru populația de sex feminin. Populația adultă a crescut față de 1992, datorită fenomenului de migrație din zonele urbane în cele peri-urbane, având valori mai mari între 15-30 ani în rândul populației masculine. Populația peste 60 de ani a crescut față de 1992 spre baza piramidei, ca urmare a fenomenului de îmbătrânire, ajungând spre vârf la valori apropiate de cele din 1992. Pentru anul 2011 populația tânără a scăzut, cu valori aproximativ egale pentru cele 2 sexe, datorită scăderii natalității, scade în rândul populației adulte spre baza piramidei, ca urmare a fenomenului de migrație externă cu valori mai mari între 30-45 pentru populația de sex masculin spre centru piramidei, scad valorile pentru vârsta peste 60 de ani spre baza piramidei și cresc în rândul populației feminine spre vârful piramidei, ca urmare a îmbătrânirii populației.

Comunele Palanca, Agăș, Asău, Oituz, Mănăstirea Cașin, Pârjol, Măgirești, Bârsănești, Helegiu, Gura Văii, Berești-Bistrița, Negri, Prăjești, Sascut, Podu Turcului se încadrează la piramida nr. 7 având în anul 1992 valori scăzute ale populației tinere, datorită natalității scăzute, mai ridicate în rândul populației masculine, cu valori oscilante ale populației adulte, cu valori mai ridicate pentru 15-30 de ani și cu o pondere mai mare a populației masculine, valori care au crescut între 45-59 de ani. Persoanele peste 60 de ani, prezintă valori mai mari spre baza piramidei, însă numărul lor scade spre vârful acesteia, ponderea mai mare fiind în rândul populației feminine. Pentru anul 2002 se remarcă o scădere a valorilor pentru populația tânără, datorită scăderii natalității, valorile fiind mai mari pentru populația de sex masculin. Populația adultă a scăzut față de 1992, având valori mai mari pentru vârsta de 30 ani în rândul populației masculine. Populația peste 60 de ani a crescut față de 1992 spre baza piramidei, ca urmare a fenomenului de îmbătrânire, ajungând spre vârf la valori apropiate de cele din 1992. Pentru anul 2011 populația tânără a scăzut, cu valori aproximativ egale pentru cele 2 sexe, datorită scăderii natalității, scade în rândul populației adulte spre baza piramidei, ca urmare a fenomenului de migrație externă cu valori mai mari pentru vârsta de 45 pentru populația de sex masculin spre centrul piramidei, scad valorile pentru vârsta peste 60 de ani spre baza piramidei și cresc în rândul populației feminine spre vârful piramidei, ca urmare a îmbătrânirii populației.

Comunele Scorțeni, Strugari, Urechești, Filipești, Dămienești, Filipeni, Izvorul Berheciului, Vultureni, Dealu Morii, Huruiești, Motoșeni și Glăvănești se încadrează la piramida nr. 8 având în anul 1992 valori scăzute ale populației tinere, datorită natalității scăzute, mai ridicate în rândul populației masculine, cu valori oscilante ale populației adulte, cu valori mai ridicate pentru 15-30 de ani și cu o pondere mai mare a populației masculine,valori ce au scăzut spre centrul piramidei, crescând iar între 45-59 de ani, cu o pondere mai mare în rândul populației masculine. Persoanele peste 60 de ani, prezintă valori mai mari spre baza piramidei, datorită fenomenului de îmbătrânire a populației, însă numărul lor scade spre vârful acesteia, ponderea mai mare fiind în rândul populației feminine. Pentru anul 2002 se remarcă o scădere a valorilor pentru populația tânără, datorită scăderii natalității, valorile fiind aproximativ egale pentru cele 2 sexe. Populația adultă a scăzut față de 1992, având valori mai mari între 45-59 de ani în rândul populației feminine. Populația peste 60 de ani a crescut față de 1992 spre baza piramidei, ca urmare a fenomenului de îmbătrânire, cu valori mai mari pentru populația feminină, ajungând spre vârf la valori apropiate de cele din 1992. Pentru anul 2011 populația tânără a scăzut, cu valori aproximativ egale pentru cele 2 sexe, datorită scăderii natalității, scade în rândul populației adulte spre baza piramidei, ca urmare a fenomenului de migrație externă, crește spre partea centrală cu valori mai mari pentru vârsta 30- 45 de ani pentru populația de sex masculin, scad valorile pentru vârsta peste 60 de ani spre baza piramidei și cresc în rândul populației feminine spre vârful piramidei, ca urmare a îmbătrânirii populației.

VI. 2 STRUCTURA ETNICĂ

Influențată în primul rând de factorul geografic, dar și de factorii economici, politici, istorici și sociali. Pentru județul studiat se remarcă cea mai mare pondere a românilor cu valorile cele mai ridicate pe întreg teritoriu. Cele mai mari valori ale populației de etnie română se schițează la recensământul din 1992, perioada 2002 cunoscând valori mai scăzute ca urmare a migrării în masă a populației.

Pentru a studia evoluția structurii etnice a populației județului Bacău, am împărțit populația pe cele 2 medii, iar pentru populația rurală am analizat doar comunele cu o structură etnică mozaicată. Pentru a observa evoluția în timp a structurii etnice am inclus în studiu și anul 1930, deoarece populația recenzată în această perioadă la nivelul județului Bacău, prezenta o structură mozaicată la nivelul etnic al populației, acest an fiind înaintea celui de-al doilea Război Mondial, când încă nu fuseseră prigoniți și deportați țiganii și evreii. Pentru a evidenția această evoluție am realizat grafice, din care se poate observa evoluția până la Război, după Război, în timpul perioadei comuniste și după Revoluție.

Pentru anul 1930, an anterior celui de-al doilea Război Mondial, la nivelul populației urbane se poate observa un mozaic etnic. Pentru mediul urban, se observă că cele mai mari valori le înregistrează populația de etnie română. Cele mai mari valori le înregistrează municipiul Bacău, iar cele mai mici valori orașul Slănic Moldova, explicația fiind dată de faptul că primul oraș este reședința județului, având cel mai mare număr de locuitori, iar orașul Slănic Moldova fiind un oraș cu un număr redus de locuitori, datorită poziției în zona montană, dar și faptului că este o stațiune turistică.

Grafic nr.VI.1

Cu valori mai ridicate după Bacău este orașul Târgu Ocna, care în acea perioadă era un centru urban cu o dezvoltare economică mai mare fost târg aflat la intersecția principalelor drumuri comerciale, ca a Municipiului Onești, cu o populație de etnie română mai redusă, orașul dezvoltându-se industrial abia în 1954, odată cu dezvoltarea platformei industriale. Cu valori importante ale populației de etnie română sunt și orașele Buhuși, Moinești, Comănești orașe bogate în resurse naturale în acea perioadă, Moinești (petrol), Comănești (cărbuni), iar Buhuși vechi târg al comerțului cu postavuri, aflat la intersecția drumurilor comerciale dintre județul Bacău cu județul Neamț.

După populația de etnie română, ponderi mai mari înregistrează populația de etnie evreiască, cu cele mai mari comunități în municipiul Bacău, urmat de Buhuși, Moinești și Târgu Ocna, etnie cunoscută pentru spiritul său antreprenorial, care a dus la prosperarea economică a acestor localități. Valori mai reduse sunt în Onești, Comănești și Slănic Moldova, orașe cu comunități de etnie maghiară. Urmează etnia maghiară, cu valori mai mari în orașele Bacău (ceangăi – populație de origine maghiară stabilită pe valea Trotușului și în Culoarul Siretului), Onești (bozgori), Comănești, Slănic Moldova,cu o populație de origine maghiară minoritară, orașe învecinate cu județul Harghita, unul din județele cu populație numeroasă de etnie maghiară.

Cele mai mici valori sunt înregistrate în orașele Târgu Ocna și Moinești. Alte comunități cu valori importante la nivelul județului sunt germanii cu valori mai ridicate în Buhuși, Bacău și Comănești, ruși în Bacău și Buhuși, poloni în Bacău și Buhuși, rromi cu comunități importante numeric în Comănești, Bacău, Moinești.

Alte comunități sunt ucraineni și armeni în Târgu Ocna și Slănic Moldova, sârbi, bulgari, slovaci în Slănic Moldova, greci în Onești. Cu valori foarte scăzute sunt cei care au altă etnie sau nedeclarată.

Pentru anul 1992, pentru a observa evoluția structurii etnice a populației județului Bacău, trebuie ținut cont de 2 factori importanți, cel istoric și cel economic. La o privire de ansamblu se poate observa că după cel de-al doilea Război Mondial, a scăzut numărul populației de etnie evreiască și rromă, în urma deportărilor, o scădere a populației de etnie germană care după Război și la începutul perioadei comuniste a plecat spre țara de origine. După Revoluția din 1989, odată cu deschiderea granițelor, s-au înregistrat scăderi și în rândul altor etnii.

Grafic nr.VI.2

Pe graficul de mai sus se observă că predomină etnia română, cu cele mai mari valori în municipiul Bacău, oraș reședință de județ, cu populație numeroasă 205029 locuitori, urmat de municipiile Onești și Moinești, orașele Comănești, Buhuși, Târgu Ocna, Dărmănești și cele mai mici valori la Slănic Moldova.

O altă comunitate care se remarcă la nivelul graficului pentru anul 1992, o reprezintă rromii, cu valori mai mari în orașe precum Bacău, Moinești, Onești, Buhuși, Comănești, Dărmănești și Târgu Ocna.

Populația de etnie maghiară prezintă valori mai mici, decât populația de etnie rromă, cu valori mai mari în Onești, Buhuși, Comănești, Moinești și Târgu Ocna.

Minoritatea germană este prezentă în orașele Onești, Buhuși,Comănești, Dărmănești, Moinești și Târgu Ocna.

Alte etnii cu valori scăzute ale populației sunt ucraineni Onești, Moinești și Târgu Ocna, ruși în orașele Comănești , Onești, Moinești și Târgu Ocna, turci la Onești, sârbi la Onești și Târgu Ocna, tătari la Târgu Ocna și Bacău, slovaci la Comănești și Onești, bulgari la Bacău și Buhuși, polonezi la Onești, Bacău și Moinești, evrei la Buhuși și Târgu Ocna, croați la Bacău, cehi la Bacău, Buhuși și Comănești, greci la Onești, Buhuși, Moinești și Târgu Ocna, armeni la Bacău și Târgu Ocna.

Pe lângă aceste etnii există și alte naționalități în orașele Onești, Comănești, Moinești, Târgu Ocna și Slănic Moldova, dar și populație care nu și-a declarat etnia la Onești.

Grafic nr.VI.3

Pentru anul 2002, an în care populația județului a fost puternic afectată de fenomenul de migrație, se remarcă că populația majoritară e reprezentată de români cu valorile cele mai mari în municipiul Bacău, urmat în ordine descrescătoare a valorilor de municipiul Onești, municipiul Moinești, orașele Comănești, Buhuși, Dărmănești, Târgu Ocna și Slănic Moldova.

O altă comunitate care se remarcă la nivelul graficului pentru anul 2002, o reprezintă rromii, cu valori mai mari în orașe precum Bacău, Dărmănești, Moinești. Valori mai mici sunt în orașele Onești, Buhuși și Târgu Ocna.

Populația de etnie maghiară este prezentă în orașele Buhuși, Dărmănești, Moinești și Târgu Ocna, ucraineană în Onești și Târgu Ocna, germană în Buhuși și Târgu Ocna, rusă în Onești, Comănești, Moinești și Slănic Moldova, turcă în Buhuși, tătară în Dărmănești și Bacău, sârbă în Bacău, Onești și Moinești, greacă în Moinești, Bacău, Buhuși, Comănești și Târgu Ocna, evreiască în Buhuși, Moinești și Târgu Ocna, cehă la Onești, poloneză la Comănești, italiană la Bacău, Onești, Comănești, Slănic Moldova și Târgu Ocna, chineză la Comănești, armeni la Bacău, Onești și Târgu Ocna, populație de ceangăii la Onești, Moinești și Târgu Ocna.

Există pe teritoriul județului și minorități de altă etnie prezintă valori mai mici, reprezentați în toate orașele Buhuși, Comănești, Moinești și Târgu Ocna, dar și populație care nu și-a declarat etnia la Buhuși, Moinești și Târgu Ocna.

Grafic nr.VI.4

Pentru anul 2011, se remarcă că populația majoritară e reprezentată de români, cu valori mai scăzute decât cele din 2002. Populația de etnie română are valorile cele mai mari în municipiul Bacău, urmat în ordine descrescătoare a valorilor, municipiul Moinești, municipiul Onești, orașele Comănești, Buhuși, Dărmănești, Târgu Ocna și Slănic Moldova.

Comunitatea rromă se remarcă la nivelul graficului pentru anul 2011 cu valori mai mari în orașe precum Bacău, Moinești, Buhuși și valori mai mici sunt în celelalte orașe.

Populația de etnie maghiară este prezentă în orașele Moinești, Onești, Comănești, Buhuși, Dărmănești, Târgu Ocna și Slănic Moldova, ucraineană în Onești, Comănești și Târgu Ocna, germană în Onești, Comănești, Dărmănești și Târgu Ocna, turcă în Onești , Dărmănești și Târgu Ocna, rusă în Onești, Buhuși și Târgu Ocna, tătară în Bacău, sârbă în Bacău, bulgară în Bacău, greacă în Onești, Dărmănești și Târgu Ocna, italiană în Buhuși, Dărmănești și Târgu Ocna, evreiască în Moinești, cehă în Dărmănești, poloneză în Comănești, chineză în Bacău, Buhuși și Comănești, armeni în Bacău și Târgu Ocna, populația de ceangăii în Moinești, Comănești și Târgu Ocna, macedoneni în Bacău și de altă etnie cu valori mai mici în Târgu Ocna.

Grafic nr.VI.5

În zonele rurale, la nivelul anului 1930, populația dominantă era dată de români, cu cele mai mari valori la nivelul comunelor Sascut, Dofteana și Nicolae Bălcescu, iar cea mai mică la nivelul comunei Izvorul Berheciului.

Dintre minoritățile conlocuitoare pe teritoriul județului la 1930 se remarcă comunitatea germană cu valori însemnate în comune ca: Corbasca, Berzunți, Gura Văii, Ștefan cel Mare, Valea Seacă, Răchitoasa, Căiuți, Asău, Brusturoasa, Balcani, Berești-Bistrița, Coțofănești, Ghimeș, Filipești, Livezi, Pâncești, Podu Turcului, Poduri, Scorțeni,Solonț, Parava, Parincea, Tamași, Sascut, Stănișești și Racova.. Urmează comunitatea maghiară cu cele mai ridicate valori în comunele Ghimeș, Cleja, Agăș, Gârleni, Pârjol, Cașin, Faraoani, Găiceana, Sănduleni, Răcăciuni și Tătărăști.

Dintre minoritățile mai slab reprezentate, dar prezente pe teritoriul județului sunt bulgari la Balcani și Răcăciuni, ucraineni la Bârsănești, ruși la Brusturoasa și Coțofănești, ceho-slovaci la Buhoci și Sascut, armeni la Stănișești, greci la Căiuți, găgăuzi la Răcăciuni și Răchitoasa, sârbi la Plopana, iar alte minorități în comunele Nicolae Bălcescu și Scorțeni.

Grafic nr.VI.6

La nivelul anului 1992, conform graficului de mai jos, populația dominantă era dată de români, cu cele mai mari valori la nivelul comunelor Roșiori, Dofteana și Nicolae Bălcescu, iar cea mai mică la nivelul comunei Izvorul Berheciului.

Dintre minoritățile cele mai bine reprezentate în mediul rural al județului Bacău la nivelul anului 1992, comunitatea germană prezintă cel mai mare număr de locuitori în comunele Asău, Berești-Bistrița, Berzunți, Blăgești, Corbasca, Filipești, Ghimeș, Gura Văii, Lipova, Livezi, Mărgineni, Parincea, Pâncești, Poduri, Racova, Răchitoasa, Săucești, Solonț, Stănișești, Strugari, Ștefan cel Mare, Tătărăști, Tamași și Valea Seacă.

În ordine ierarhică urmează comunitatea maghiară cu un număr important de locuitori în comunele Cașin, Cleja, Dămienești, Filipeni, Găiceana, Gârleni, Helegiu, Hemeiuș, Huruiești, Luizi-Călugăra, Măgura, Nicolae Bălcescu, Pârjol, Târgu Trotuș, Tătărăști și Sănduleni.

O comunitate bine reprezentată este și comunitatea rusă, la nivelul comunelor Bogdănești, Brusturoasa, Căiuți, Coțofănești, Gârleni, Letea Veche, Măgirești și Motoșeni

Alte comunități de pe teritoriul județului Bacău sunt: sârbi în comunele Agăș, Plopana și Sascut, bulgari în comunele Balcani și Răcăciuni, ucraineni în comunele Bârsănești, Cleja, Parava, ceho-slovaci în comunele Buhoci, Dealu Morii, Orbeni și Sascut, greci în comunele Căiuți și Podu Turcului, găgăuzi în comunele Răcăciuni și Răchitoasa, armeni în comuna Săucești și evrei la Vultureni.

Un număr foarte mic nu și-au declarat etnia în comuna Nicolae Bălcescu, în comunele Căiuți, Dofteana, Oituz și Scorțeni foarte puțini locuitori au declarat că au altă etnie.

Grafic nr.VI.7

Pentru anul 2002, pe grafic se poate observa că populația majoritară este reprezentată de locuitori de etnie română, în toate comunele județului, remarcându-se comunele Dofteana, Nicolae Bălcescu, Sascut, Oituz.

Dintre minoritățile cele mai bine reprezentate în mediul rural al județului Bacău la nivelul anului 2002, comunitatea rromă prezintă cel mai mare număr de locuitori în ordine descrescătoare în comunele Corbasca, Valea Seacă, Gura Văii, Berzunți, Parava, Coțofănești, Ștefan cel Mare, Asău, Brusturoasa, Cașin, Căiuți, Livezi, Poduri.

O comunitate cu o bună reprezentare la nivelul județului o reprezintă ceangăii prezenți în comunele Agăș, Balcani, Găiceana, Ghimeș, Pârgărești și Pârjol.

Alte comunități cu valori mai mici sunt maghiarii în Ghimeș, Făget, Agăș, Cleja, Pârjol, germanii la Căiuți, italieni la Nicolae Bălcescu și Buhoci. Există și persoane de altă etnie în comunele Cleja, Gârleni, Parincea și Răcăciuni.

Grafic nr.VI.8

Pentru anul 2011, conform graficului populația de etnie română este majoritară cele mai mari valori în ordine descrescătoare fiind în comunele Dofteana, Sascut, Mărgineni și Odobești. Cea mai scăzută valoare o are comuna Izvorul Berheciului.

După populația majoritară, în ordine ierarhică urmează minoritatea rromă cu efective numeroase în comunele Corbasca-cea mai mare comunitate, Ștefan cel Mare, Asău, Balcani, Berești-Bistrița, Blăgești, Brusturoasa, Buciumi, Buhoci, Dofteana, Filipești, Gura Văii, Itești, Livezi, Parava, Răcăciuni, Strugari, Tătărăști, Urechești.

Populația de origine maghiară este prezentă în comunele Agăș, Cleja, Faraoani, Ghimeș-cea mai mare comunitate, Huruiești, Negri, Oncești, Pârjol, Răcăciuni, Tamași, Târgu Trotuș și Traian. Populația de ceangăi este prezentă în comunele Balcani, Faraoani, Ghimeș, Luizi-Călugăra, Nicolae Bălcescu, Cleja, Pârjol, Răcăciuni, Sărata și Valea Seacă.

Alte minorități slab reprezentate la nivelul județului pentru mediul rural sunt germanii în comunele Berești-Tazlău, Berzunți, Nicolae Bălcescu, Odobești, Orbeni, Pârgărești, italienii în comunele Căiuți, Helegiu, Letea Veche, Măgura, Oituz, Plopana, Poduri, Secuieni, cehi la Livezi, greci la Sănduleni și ruși la Zemeș.

Pe lângă aceste minorități există însă comune cu locuitori de altă etnie așa cum sunt comunele Agăș, Căiuți, Colonești, Coțofănești, Filipești, Găiceana, Gârleni, Hemeiuș, Letea Veche, Măgura, Mănăstirea Cașin, Orbeni, Palanca, Sănduleni, Săucești, Scorțeni și Traian.

VI. 3 STRUCTURA RELIGIOASĂ

Structura religioasă la nivelul județului este direct influențată de structura etnică, de factorul geografic, de factorii economici, politici, istorici și sociali. Pentru județul studiat se remarcă cea mai mare pondere a ortodocșilor cu valorile cele mai ridicate pe întreg teritoriu. Cele mai mari valori ale populației de etnie română se schițează la recensământul din 1992, perioada de după 2002 cunoscând valori mai scăzute ca urmare a migrării în masă a populației.

Pentru a studia evoluția structurii religioase a populației județului Bacău, am împărțit populația pe cele 2 medii, iar pentru populația rurală am analizat doar comunele cu o structură religioasă diversificată. Pentru a observa evoluția în timp a structurii religioase am inclus în studiu și anul 1930, deoarece populația recenzată în această perioadă la nivelul județului Bacău, prezenta o structură mozaicată la nivelul religios al populației, acest an fiind înaintea celui de-al doilea Război Mondial, când încă nu fuseseră prigoniți și deportați țiganii și evreii. Pentru a evidenția această evoluție am realizat grafice, din care se poate observa evoluția până la Război, după Război, în timpul perioadei comuniste și după Revoluție.

Grafic nr.VI.9

Pentru anul 1930, la nivelul populației urbane se poate observa un mozaic religios. Pentru mediul urban, cele mai mari valori le înregistrează populația de rit ortodox. Populația de rit ortodox este prezentă în toate orașele județului Bacău, cele mai mari valori le înregistrează municipiul Bacău, iar cele mai mici valori orașul Slănic Moldova. Urmează populația de rit catolic, prezentă de asemenea în toate orașele județului, cu cele mai ridicate valori în Bacău și cele mai scăzute la Moinești. Un alt rit cu valori ridicate în județ pentru anul 1930 îl reprezintă cultul mozaic cu cele mai mari valori în Bacău și cele mai mici în Târgu Ocna, iar valori intermediare în Buhuși și Moinești. Alături de aceste culte religioase mai sunt prezenți: calvini la Onești, Bacău, Moinești și Târgu Ocna, luterani la Buhuși, Dărmănești, Moinești și Târgu Ocna, unitarieni Buhuși și Târgu Ocna, armeni gregorieni și catolici la Târgu Ocna, baptiști la Comănești, adventiști Bacău, Dărmănești, Onești, Buhuși, musulmani Buhuși, Dărmănești, Târgu Ocna, altă confesiune Bacău, Comănești și nedeclarați la Bacău, Buhuși, Moinești și Târgu Ocna.

Grafic nr.VI.10

Pentru anul 1992, cei mai mulți locuitori sunt de rit ortodox, cu cele mai mari valori în Bacău, iar cele mai mici în Slănic Moldova, valori intermediare înregistrându-se în toate celelalte orașe ale județului. Urmează ritul catolic cu cele mai mari valori în Bacău și cele mai scăzute la Buhuși. Alte confesiuni cu valori mai mici de pe teritoriul județului sunt ortodocși pe stil vechi în Onești, Buhuși, Comănești, Moinești, Slănic Moldova, creștini pe rit vechi în Buhuși, Comănești, Moinești, greco-catolici în Bacău, Onești, Buhuși, Comănești, Moinești, Slănic Moldova, Târgu Ocna, calvini în Onești, Buhuși, Comănești, Dărmănești, Moinești, Slănic Moldova, Târgu Ocna, luterani în Onești, Buhuși, Comănești, Dărmănești, Moinești, unitarieni în Bacău, Onești, Buhuși, Comănești, Moinești, armeni greco-catolici în Bacău, Târgu Ocna, baptiști în Onești, Comănești, Moinești, Târgu Ocna, adventiști în Onești, Buhuși, Comănești, Dărmănești, Moinești, Slănic Moldova, Târgu Ocna, penticostali în Onești, Buhuși, Comănești, Dărmănești, Moinești, Târgu Ocna, creștini după Evanghelie în Buhuși, Dărmănești, Moinești, Slănic Moldova, Târgu Ocna, mozaici în Buhuși, Moinești, Târgu Ocna, musulmani în Onești, Buhuși, Moinești, Târgu Ocna, alte confesiuni în Comănești, Onești, Buhuși, Moinești, Slănic Moldova, atei în Onești, Comănești, Moinești, Târgu Ocna, fără religie Comănești, Moinești, Târgu Ocna și nedeclarați în Onești.

Grafic nr.VI.11

Pentru anul 2002 cei mai mulți locuitori sunt de rit ortodox, cu cele mai mari valori în Bacău, iar cele mai mici în Târgu Ocna, valori intermediare înregistrându-se în toate celelalte orașe ale județului. Urmează ritul catolic cu cele mai mari valori în Bacău și cele mai scăzute la Târgu Ocna. Alte confesiuni cu valori mai mici de pe teritoriul județului sunt ortodocși pe stil vechi în Onești, Buhuși, Comănești, Moinești, Târgu Ocna, creștini pe rit vechi în Onești, Buhuși, Comănești, Moinești, Târgu Ocna, greco-catolici în Onești, Buhuși, Dărmănești, Comănești, Moinești, Târgu Ocna, calvini în Onești, Buhuși, Comănești, Moinești, Slănic Moldova, luterani în Onești, Buhuși, Comănești, Dărmănești, Moinești, Târgu Ocna, unitarieni în Onești, Buhuși, Slănic Moldova, armeni greco-catolici Onești, Moinești, Târgu Ocna, baptiști în Onești, Moinești, Târgu Ocna, adventiști în Onești, Buhuși, Comănești, Moinești, Târgu Ocna, penticostali în Onești, Buhuși, Dărmănești, Târgu Ocna, creștini după Evanghelie în Onești, Comănești, Dărmănești, Târgu Ocna, mozaici în Onești, Buhuși, Moinești, Târgu Ocna, musulmani în Onești, Buhuși, Moinești, Comănești, Târgu Ocna, alte confesiuni în Onești, Buhuși, Moinești, Târgu Ocna , atei în Onești, Comănești, Moinești, Târgu Ocna, fără religie Onești, Comănești, Moinești, Târgu Ocna și nedeclarați în Onești.

Grafic nr.VI.12

La nivelul anului 2011 cei mai mulți locuitori sunt de rit ortodox, cu cele mai mari valori în Bacău, iar cele mai mici în Târgu Ocna, valori intermediare înregistrându-se în toate celelalte orașe ale județului, urmează ritul catolic cu valori mai mari în Bacău și cele mai scăzute în Târgu Ocna. Celelalte culte sunt prezente în mai toate orașele județului, dar cu valori mai mici astfel: reformați în Onești, Comănești, Târgu Ocna, penticostali în Bacău, Onești, Comănești, Dărmănești, Târgu Ocna, greco-catolici în Bacău, Onești, Buhuși, Târgu Ocna, baptiști Bacău, Onești, Comănești, Târgu Ocna, adventiști Comănești, Târgu Ocna, musulmani Bacău, Onești, Comănești, unitarieni Bacău, Comănești, martorii lui Iehova în Moinești, Buhuși, Onești, Comănești, Dărmănești, Târgu Ocna, creștini după Evanghelie în Onești, Comănești, Dărmănești, Slănic Moldova, creștini de rit vechi Bacău, Moinești, Comănești, Dărmănești, Târgu Ocna, luterani Onești, biserica ortodoxă sârbă în Bacău, Onești, Comănești, biserica evanghelică 4 în Bacău, Onești, Târgu Ocna, rit mozaic Bacău, armeni greco-catolici în Târgu Ocna, fără religie în Bacău, Onești, Comănești, atei în Bacău, Onești, Comănești. Există însă și orașe cu informație indisponibilă cu cele mai mari valori în Bacău și cele mai mici în Târgu Ocna.

Grafic nr.VI.13

În mediul rural pentru anul 1930, se observă că populația majoritară este de rit ortodox, cu cele mai mari valori în comunele Mărgineni și Răchitoasa, iar cele mai mici valori în comuna Zemeș. La nivelul anului 1930, pe grafic se poate observa o pondere mai mare a populației de rit catolic în comunele Agăș, Ardeoani, Balcani, Berzunți, Brusturoasa, Buhuși, Căiuți, Cleja, Dămienești, Dofteana, Faraoani, Găiceana, Ghimeș, Gârleni, Horgești, Luizi-Călugăra, Livezi, Măgura, Mănăstirea Cașin, Mărgineni, Negri, Nicolae Bălcescu, Oituz, Palanca, Parincea, Pârgărești, Racova, Poduri, Roșiori, Săucești, Strugari, Ștefan cel Mare, Valea Seacă și o populație de rit mozaic în comunele Asău, Balcani, Berești-Bistrița, Berești-Tazlău, Căiuți, Cleja, Colonești, Dămienești, Dealu Morii, Ghimeș, Hemeiuș, Izvorul Berheciului, Livezi, Mănăstirea Cașin, Parincea, Pârjol, Pârgărești, Plopana, Podu Turcului, Răcăciuni, Sascut, Solonț, Secuieni, Stănișești, Tătărăști, Traian, Ungureni, Urechești. Mai slab reprezentate sunt confesiunile greco-catolici în Ghimeș, calvini în Mănăstirea Cașin, adventiști în Strugari și fără religie în Oituz și Scorțeni.

Grafic nr.VI.14

Pentru anul 1992, după analizarea graficului se observă că cea mai răspândită religie în mediul rural este religia ortodoxă cu cele mai mari valori în Sascut, Dofteana și Nicolae Bălcescu, excepție făcând comunele cu populație de rit catolic din comunele Agăș, Ardeoani, Berești-Tazlău, Berzunți, Buhoci, Brusturoasa, Căiuți, Dămienești, Găiceana, Ghimeș, Helegiu, Huruiești, Izvorul Berheciului, Livezi, Mărgineni, Negri, Oituz, Parava, Pâncești, Pârgărești, Poduri, Roșiori, Solonț, Săucești, Sascut, Ștefan Cel Mare, Tamași, Târgu Trotuș și Zemeș. Un număr important de locuitori aparțin ritului creștini după evanghelie Bârsănești, Cleja, Colonești, Corbasca, Dealu Mare, Filipeni, Măgirești, Măgura, Motoșeni, Sănduleni, Stănișești, Tamași și Zemeș. Confesiuni cu valori mai mici ale adepților sunt: mozaici la Răcăciuni, atei la Blăgești, Brusturoasa, Izvorul Berheciului, Asău, adventiști Coțofănești, Poduri, Valea Seacă, Strugari, penticostali la Dofteana, Horgești, Letea Veche, Parava, Răchitoasa, Ungureni. Există de asemenea un procent redus de locuitori de altă religie în comunele Găiceana, Oncești, Palanca, Podu Turcului, Berești-Tazlău, Corbasca, Dofteana, locuitori fără religie în comunele Balcani, Berești-Tazlău, Cașin, Nicolae Bălcescu, Pârgărești, Pârjol, Scorțeni, Tamași și nedeclarați în comunele Bârsănești, Pârgărești, Nicolae Bălcescu și Ștefan cel Mare.

Grafic nr.VI.15

În anul 2002 cea mai răspândită religie în mediul rural este religia ortodoxă cu cele mai mari valori în Dofteana, Sascut și Poduri. Comunele cu populație de rit catolic au cele mai mari valori în comunele Nicolae Bălcescu și Cleja, cu cele mai mici valori în comuna Berești-Tazlău, urmând cu valori intermediare comunele Agăș, Balcani, Berzunți, Buhoci, Brusturoasa, Căiuți, Dămienești, Dofteana, Găiceana, Ghimeș, Gârleni, Hemeiuș, Horgești, Izvorul, Letea Veche, Livezi, Măgura, Mărgineni, Negri, Oituz, Palanca, Parincea, Pârgărești, Pârjol, Racova, Răcăciuni, Roșiori, Sascut, Ștefan Cel Mare și Zemeș. Un număr important de locuitori aparțin ritului creștini după evanghelie Buhoci, Căiuți, Colonești, Livezi, Plopana, Răchitoasa, Sănduleni. Confesiuni cu valori mai mici ale adepților sunt: ortodocși pe rit vechi la Valea Seacă, ortodocși pe stil vechi Asău, atei la Mărgineni, adventiști Berești-Tazlău, Oituz, Poduri, Strugari, penticostali la Coțofănești, Dofteana, Horgești, Izvorul Berheciului, Valea Seacă, baptiști la Târgu-Trotuș. Există de asemenea un procent redus de locuitori de altă religie în comunele Bârsănești, Gârleni, Horgești, Sascut și Traian, locuitori fără religie în comuna Izvorul Berheciului și nedeclarați în comunele Cleja, Gura Văii, Lipova, Livezi, Măgura și Podu Turcului.

Grafic nr.VI.16

Anul 2011 se remarcă prin faptul că deși numărul locuitorilor a scăzut, cea mai răspândită religie în mediul rural rămâne religia ortodoxă cu cele mai mari valori în Dofteana, Sascut și Blăgești, iar cea mai mică valoare în comuna Izvorul Berheciului. Comunele cu populație de rit catolic au cele mai mari valori în comunele Cleja și Nicolae Bălcescu, cu cele mai mici valori în comuna Berești-Tazlău, urmând cu valori intermediare comunele Balcani, Berzunți, Buhoci, Brusturoasa, Căiuți, Dămienești, Dofteana, Faraoani, Găiceana, Ghimeș, Gârleni, Gioseni, Hemeiuș, Horgești, Letea Veche, Livezi, Luizi-Călugăra, Măgura, Mărgineni, Negri, Oituz, Palanca, Pârgărești, Pârjol, Prăjești, Răcăciuni, Sănduleni, Sărata, Sascut, Săucești, Scorțeni, Ștefan Cel Mare, Tamași, Târgu Trotuș și Zemeș. Confesiuni cu valori mai mici ale adepților sunt: ortodocși pe rit vechi la Asău, Agăș, Blăgești, Căiuți, Corbasca, Ghimeș, Helegiu, Hemeiuș, Letea Veche, Măgirești, Mănăstirea Cașin, Orbeni, Palanca, Pâncești, Pârjol, Plopana, Podu Turcului, Poduri, Sascut, Urechești și Valea Seacă, penticostali cu cele mai mari valori la Horgești, Coțofănești, Dofteana și cele mai mici la Ghimeș, Măgura și Nicolae Bălcescu, greco-catolici la Ghimeș și Cașin, baptiști la Horgești și Colonești, adventiști la Strugari și Oituz cu cei mai mulți adepți, musulmani la Berești-Bistrița, Livezi și Filipești, martorii lui Iehova cu cei mai mulți adepți la Poduri, Orbeni, Asău, creștini după Evanghelie la Plopana,Sănduleni, Bârsănești, evangheliști la Sănduleni și Livezi, fără religie la Dofteana și Gura Văii.

CAPITOLUL VII

CONCLUZII

Evoluția populației pentru perioada studiată, poate fi caracterizată ca o fază de „relativă depopulare” și „relativă îmbătrânire” pentru anumite părți ale județului, determinată de cauze naturale, istorice, sociale și economice, datorită deficitului natural și migratoriu.

Evoluția populației are prezintă uneori valori care lasă impresia că situația revine la normal, crescând pe baza unui spor natural ridicat, dar și a unui spor migratoriu, însă doar pentru anumite localități și pentru un anumit segment al populației, astfel acestea din urmă au contribuit la chiar la unele diferențieri în cadrul județului, atât în ce privește numărul de locuitori, cât și în repartiția geografică a populației. Teritoriile mai înalte, cu fragmentare mare a reliefului, nu permit extinderea vetrelor de sate, iar în zonele mai joase depresionare, de culoar și de podiș se evidențiază o restrângere a acestora în vederea valorificării eficiente a terenului agricol prin agricultură, astfel numărul locuitorilor atinge valori mai mari în aceste regiuni.

Locuitorii sunt în proporție majoritară români, urmați de populația de etnie rromă și maghiară. Alături de aceste etnii se întâlnesc însă și alte etnii (germani, italieni, chinezi, greci, etc.) care au ajuns în acest județ fie prin căsătorie cu persoane care au plecat spre țări din vestul Europei în căutarea unui loc de muncă, fie sunt doar investitori în industria lemnului și a confecțiilor, acestea fiind singurele tipuri de industrie din zonă care mai funcționează și încearcă să revigoreze economia județului care după anul 2000 a cunoscut o perioadă de declin.

Densitatea populației este în general mai scăzută în mediul urban și mai ridicată în mediul rural, dacă luăm în calcul toată suprafața județului. Mișcările populației se organizează în mod evident atât intern de la rural la urban, dar mai ales în sens invers în ultimii ani, cât și extern către regiunile din împrejurimi, în general către Transilvania, dar și în afara granițelor.

Formele de relief folosite pentru așezările omenești la nivelul județului sunt depresiunile intramontane, depresiunile subcarpatice, văile râurilor, Culoarul Siretului și Podișul Bârladului. Tipurile de sate sunt cele recunoscute în România: risipit, răsfirat și adunat. Cele mai răspândite sate de pe suprafața județului sunt cele adunate.

Din punct de vedere economic în ultimii ani, industria județului se află într-un declin economic, datorită reorganizării neperformante a întregului sector industrial, populația ajungând să fie ocupată în domenii aparținând sectorului primar – în agricultură și silvicultură. Serviciile încep să-și contureze un potențial, localitatea Slănic Moldova fiind o arie turistică bine conturată, într-o continuă dezvoltare, dar și în orașul Târgu Ocna, oraș ridicat la rangul de stațiune turistică, datorită minei de sare din zonă.

Căile de comunicație din regiune sunt bine reprezentate, dar întreținerea lor este deficitară, sunt prezente șoselele transcarpatice și drumurile europene E60 și E85, calea ferată mai bine reprezentată în regiunile mai joase, un nod feroviar mai dezvoltat este la Ghimeș-Palanca.

PARTEA a II-a

CAPITOLUL I

1.1. NOTĂ DE PREZENTARE A OPȚIONALULUI ,, Geografia Orizontului local – Județul Bacău”

Pentru învățământul gimnazial a fost propus opționalul: ,, Geografia Orizontului local – Județul Bacău” ce se adresează elevilor din învățământul gimnazial de la clasele a V-a, a VI-a, a VII-a, a VIII-a, dornici să cunoască, alături de informațiile din programa oficială, cât mai multe date despre geografia județului în care locuiesc.

Conținuturile propuse sunt orientative și am încercat abordarea tuturor domeniilor, prin activități de învățare cât mai diverse, în funcție de necesitățile grupului de elevi.

Obiectivele urmărite în cadrul ,, Geografia Orizontului local – Județul Bacău” vizează:

1. promovarea orizontului local, respectiv:

• explicarea și exemplificarea în orizontul local, a conceptelor de geografie fizică și regională, de geografie umană și economică, urmărind integrarea sa în aria curriculară „Om și societate” fixarea unor noțiuni și aplicarea lor în viața lor cotidiană .

• fixarea unor noțiuni și aplicarea lor în viața lor cotidiană .

2. dezvoltarea personală a elevului, respectiv:

• familiarizarea elevilor cu aspectele geografice din orizontul apropiat, precum și dezvoltarea de capacități;

• posibilitățile pe care le au elevii școlii noastre în vederea orientării școlare și profesionale privind ocuparea unui loc de muncă în apropiere de localitatea natală sau pe teritoriul județului.

Obiectivele urmărite de mine prin predarea acestui opțional sunt:

• să asigur educarea elevilor pentru cunoașterea geografiei orizontului local – județul Bacău;

• să facilitez accesul la o informație de specialitate corectă, avizată;

• să realizez, în mod indirect prin colaborarea cu părinții și educația adulților cu privire la geografia orizontului local;

• să contribui în mod indirect la creșterea calității noțiunilor despre geografia orizontului local – județul Bacău prin predarea opționalului.

Pentru învățământul gimnazial programa pentru suportul de curs cuprinde:

• COMPETENȚE GENERALE:

1. Situarea corectă în spațiu și timp;

2. Perceperea și reprezentarea spațiului geografic local;

3. Observarea și descrierea elementelor din mediul geografic local;

4. Descrierea corectă a realității înconjurătoare;

5. Cunoașterea și utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei cu aplicabilitate în planul geografiei locale.

6. Crearea și dezvoltarea unui comportament favorabil ameliorării relațiilor om – mediu înconjurător.

7. Perceperea integrală a elementelor și a fenomenelor din mediul geografic local;

8. Formarea unui comportament constructiv pentru cunoașterea și protecția mediului;

• VALORI ȘI ATITUDINI:

Curriculum-ul ,, Geografia Orizontului local – Județul Bacău” are la bază și promovează următoarele valori și atitudini:

Atitudinea pozitivă față de educație, natură, cunoaștere, societate;

Curiozitate pentru explorarea naturii, a forțelor care pot periclita viața, din imediata vecinătate;

Respectul pentru diversitatea naturală și umană cât și pentru trecutul și prezentul județului;

Conservarea și ocrotirea mediului de viață din orizontul local al județului;

• COMPETENȚE SPECIFICE ȘI CONȚINUTURI:

1. Perceperea și reprezentarea spațiului geografic local.

2. Situarea corectă în spațiu și timp.

3. Observarea și descrierea elementelor mediului geografic local; sesizarea relațiilor dintre elementele componente ale mediului.

4. Cunoașterea și utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei cu aplicabilitate în planul geografiei locale.

5. Crearea și dezvoltarea unui comportament favorabil ameliorării relațiilor om-mediu înconjurător.

• SUGESTII METODOLOGICE ȘI MODALITĂȚI DE EVALUARE

Exemple de activități de învățare utilizate în predarea opționalului:

Descrierea și redarea unei realități observate;

Portofoliu – ,,Obiceiuri și tradiții în Județul Bacău”;

Aplicații/deplasări în orizontul local;

Studiu de caz – ,,Dinamica populației județului Bacău între 1990 – 2012” ;

Interpretarea graficelor și imaginilor;

Lucrul cu harta și fișe de lucru;

Referate despre județul Bacău;

Aplicarea de teste sumative de evaluare în cadrul lecțiilor;

Modalități de evaluare:

• probe orale

• probe scrise, eseuri, chestionare

• probe practice

• autoevaluare

• observația sistematică a elevilor

• portofolii

Exemple de metode și tehnici

• conversația euristică

• jocul de rol

• studiul de caz

• problematizarea

• brainstormingul

• mozaicul

• cubul

• știu/vreau să știu/am învățat

Materiale auxiliare* care pot fi utilizate ca suport de curs:

Albume, postere, referate, reviste, casete video, planșe;

Planul orașului, Harta județului Bacău, schițe de hărți și grafice.

Întocmirea de fișe cu valoare de clasificare, piramida vârstelor, diagrame și historiograme;

Fișe de lucru individuale;

Ghid metodic

Unitatea de învățământ: Școala Gimnazială ,, George Călinescu ” Onești

Disciplina: Geografia Orizontului local – Județul Bacău

Profesor: Marin Mădălina

Clasa: a VIII – a C

Nr. ore: 1 oră / săptămână

An școlar: 2014 – 2015

PLANIFICARE ANUALĂ

Unitatea de învățământ: Școala Gimnazială ,, George Călinescu ” Onești

Disciplina: Geografia Orizontului local – Județul Bacău

Profesor: Marin Mădălina

Clasa: a VIII – a C

Nr. ore: 1 oră / săptămână

An școlar: 2014 – 2015

PLANIFICARE CALENDARISTICĂ – SEMESTRUL I

Unitatea de învățământ: Școala Gimnazială ,, George Călinescu ” Onești

Disciplina: Geografia Orizontului local – Județul Bacău

Profesor: Marin Mădălina

Clasa: a VIII – a C

Nr. ore: 1 oră / săptămână

An școlar: 2014 – 2015

PLANIFICARE CALENDARISTICĂ – SEMESTRUL II

1.2. EVALUAREA ÎN PROCESUL DE EDUCAȚIE

Motto:

1.2.1. Metode de evaluare: concepte

a. Funcția generală a evaluării este aceea de a adapta și sistematiza procesul de învățământ și, prin aceasta, toate componentele și nivelurile sale. [8, pag. 336]

b. Metodele de evaluare sunt modalități prin care este apreciat elevul. Ele însoțesc și facilitează desfășurarea procesului de învățământ.

c. Metoda de evaluare reprezintă calea pe care o urmează, pe care o parcurge profesorul împreună cu elevul/elevii săi în demersul evaluative. [10, pag.238]

În contextul educativ școlar evaluarea acționează din două perspective :

– evaluarea ca utilitate socială, care se traduce prin decizii de orientare, selecție și certificare;

– evaluarea ca utilitate pedagogică tradusă prin decizii de reglare didactică.

Evaluarea este mai mult decât o operație sau o tehnică, fiind o acțiune complexă, un ansamblu de operații mintale și acționale, intelectuale, atitudinale, afective despre care se presupune că apreciază:

– conținuturile și obiectivele ce trebuie evaluate;

– în ce scop și în ce perspectivă se evaluează;

– când se evaluează (la începutul învățării, pe parcursul acesteia, la sfârșit de bilanț);

– cum se evaluează;

– în ce fel se prelucrează datele și cum sunt valorizate informațiile;

– pe baza căror criterii se evaluează.

Evaluarea a devenit astăzi un cuvânt cheie dacă nu chiar o obsesie.

Apare un contrast între importanța evaluării și nesiguranța aplicării ei. Cu atât mai mult cu cât atât teoria cât și practica pedagogică solicită din ce în ce mai insistent plasarea evaluării în contextul general al acțiunii educative precum și realizarea unității și coerenței actului evaluativ în spațiul școlar.

Cu studiul caracteristicilor evaluării rezultatelor elevilor se ocupă docimologia. Termenul a fost avansat de Henri Pieron în 1923, care propunea următoarea definiție, conform vocabularului de psihologie (1968): ,,Docimologia desemnează studiul sistematic al examenelor (moduri de notare, variabilități inter-individuale ale examinatorilor, factori subiectivi etc.)”, (după Yvan Abernot, Les methodes d’evaluation scolaire, DUNOD, Paris, 1996, pag. 59).

Docimologia se ocupă atât cu evaluarea profesorului, cercetează tendințele de generozitate sau severitate ale acestuia, cât și cu efectul de stimulare sau de inhibare al notei școlare, gustul competiției, frica de examen. Docimologia clasică se interesează în mod deosebit de problemele de fidelitate, validitate și aplicabilitate, obiectivitate a evaluării.

Sensul și semnificația evaluării rezultatelor școlare ale elevilor s-au îmbogățit substanțial odată cu introducerea noțiunii de obiectiv în raport cu care este posibil să apreciem un rezultat în funcție de anumite criterii determinante. Din această perspectivă, o altă definiție a evaluării este următoarea: ,,Evaluarea constă într-o măsurare sau apreciere, cu ajutorul criteriilor, a atingerii obiectivelor sau a gradului de proximitate a unui rezultat școlar în raport cu o normă”.

Evaluarea se caracterizează deci printr-o acțiune mai curând punctuală, administrativă, adesea reprezentată prin rezultate cantitative, prezentate studenților sau familiilor și provocând interpretări diverse uneori mai puțin juste și echitabile, mai ales din partea celui evaluat. În consecință, evaluarea este definită ca pozitivă dacă la caracteristicile sale se adaugă ideea de reluare și de continuare.

1.2.2. Rolul si funcțiile evaluării

În educație, evaluarea îndeplinește funcții cu caracter preponderent social, dar și funcții pedagogice. Privite din puncte de vedere diferite, funcțiile pedagogice pot fi diagnostice sau prognostice, de certificare sau de selecție, cu scopul de a forma capacității auto-evaluative.

Scopul fundamental al evaluării este acela de cunoaștere și apreciere și de reglare a activității, face necesar ca evaluarea să îndeplinească mai multe funcții. Unele din acestea au caracter general, revenind acțiunilor evaluative, oricare ar fi obiectul acestora, altele sunt specifice, decurgând din caracteristicile domeniului în care se desfășoară acțiunea de evaluare.

1.2.3. Metode, tehnici, instrumente de evaluare

În funcție de obiectivele educaționale urmărite, se folosesc strategii de evaluare variate, ce îmbină evaluarea continuă, cu utilizarea diferitelor forme de testare.

Este esențial ca aceste acțiuni de evaluare să fie judicios echilibrate, păstrându-se cu măsură raportul dintre aspectele informative și cele formative cuprinse în obiectivele procesului de predare-învățare. Folosirea echilibrată a strategiilor de evaluare menționate impune, la rândul ei, diversificarea tehnicilor și a instrumentelor de evaluare :

a) metode tradiționale:

– probe orale, scrise și practice;

b) metode alternative :

– observarea sistematică a studentului în timpul rezolvării sarcinii;

– investigația;

– proiectul;

– portofoliul;

– autoevaluarea;

1.2.4. Metode tradiționale de evaluare

Progresul achizițiilor în domeniul pedagogiei se realizează întotdeauna pornind de la ceea ce practica pedagogică a confirmat ca eficient. De aceea în evaluarea continuă, metodele tradiționale nu reprezintă ceva vechi, perimat. Ele rămân metodele de evaluare cele mai des utilizate, cu condiția de a se asigura calitatea corespunzătoare a instrumentelor și echilibru între probele scrise, orale și practice.

Metodele tradiționale de evaluare folosite frecvent în practica școlară curentă sunt (I.T. Radu, Teorie și practică în evaluarea eficienței învățământului, 1981):

– probe orale ;

– probe scrise ;

– probe practice;

– testul docimologic.

Examinările prin probe orale. H. Pieron și colaboratorii săi au insistat asupra examinărilor orale : ,,La oral se apreciază întreaga personalitate. Modul de prezentare, ținuta, privirea directă sau nu, prezența de spirit, prestigiul, concentrarea atenției, demn sau servil, șarmul sunt importante.”(H. Pieron, 1963).

Într-adevăr examenele orale nu caută să evalueze aceleași calități ca probele scrise, această diferență este recunoscută de toți, dar sunt rare cadrele didactice capabile să precizeze ce este de făcut. Oricum nu se mențin aceleași criterii de evaluare de la un elev la altul.

Examinările orale impun respectarea unor cerințe privind frecvența examinării, enunțului întrebărilor și elaborarea răspunsurilor, necesitatea antrenării întregii clase în completarea sau corectarea răspunsurilor elevilor chestionați, extinderea verificării de la informația memorată de studenți și a posibilităților de a o reda la capacitatea de transfer și de a opera cu cunoștințele în explicarea altor fenomene.

În folosirea chestionarelor orale este necesar să fie avute în vedere unele limite ale acestora. De pildă, sunt numeroase circumstanțe care influențează obiectivitatea evaluării rezultatelor pe această cale, gradul diferit de dificultate a întrebărilor, de la un elev la altul, variația stării afective a examinatorului și a comportării acestuia în diferite momente ș.a.

Nu poate fi subestimat nici faptul că prin examinarea orală nu este posibilă cunoașterea modului în care elevii stăpânesc un anumit conținut, ea realizând mai totdeauna o evaluare prin sondaj. Atunci când se urmărește verificarea tuturor studenților referitor la o temă mai cuprinzătoare, evaluarea prin această metodă necesită mult timp. (I. T. Radu, op. citată).

Examinările prin probe scrise se realizează recurgându-se la mai multe tipuri de lucrări:

– probe scrise de control curent (extemporalele) cuprinzând câteva întrebări;

– din lecția curentă și care durează 10-15 minute;

– lucrări de control la sfârșitul unui capitol folosite mai ales în condițiile;

– aplicării unui sistem de evaluare continuă;

– lucrări scrise semestriale , de obicei pregătite prin lecții de recapitulare și de sinteză.

Sunt practicate și alte moduri de verificare scrisă, cum sunt: ,,lucrări scurte de tip obiectiv“, constând în câteva întrebări la care studenți răspund în scris, succesiv, corectarea făcându-se de către elevii, fie frontal, pe baza unei lucrări reușite (model), fie prin schimbarea lucrărilor.

Unele avantaje pe care le prezintă probele scrise fac să fie preferate altor metode. Acestea se referă la faptul că anonimatul lor permite examinatorului:

– realizarea unei aprecieri mai puțin influențată de părerea pe care și-a format-o asupra elevului;

– face posibilă verificarea tuturor elevilor referitor la însușirea unui anumit conținut, ceea ce favorizează compararea rezultatelor;

– oferă elevilor timizi sau celor care își elaborează mai lent răspunsurile, posibilitatea de a expune nestânjeniți cunoștințele.

Comparativ cu examinările orale, verificarea prin probe scrise nu permite ca unele erori ale studenților în formularea răspunsurilor să fie lămurite și corectate pe loc de către examinator. De asemenea, nu este posibilă nici orientarea studenților, prin întrebări suplimentare, către un răspuns corect și complet. Probele scrise măresc rolul întâmplării în evaluarea rezultatelor, mai ales atunci când conținutul lor nu acoperă decât o mică parte din materia a cărei asimilare este verificată.

Examinarea prin probe practice realizează verificarea modului în care studenții efectuează diferite lucrări specifice unor obiecte de învățământ. Este folosită, în special, pentru verificarea conținutului experimental și practic al instruirii, deși sunt numeroase situațiile în care verificarea cu ajutorul acestor probe oferă și informații referitoare la gradul de însușire a conținutului teoretic. Probele de acest tip sunt folosite, îndeosebi, la obiectele de învățământ cum sunt: matematica, cunoașterea mediului înconjurător, educația fizică etc.

Testul docimologic constituie un instrument de verificare cu structură și însușiri specifice. Prin forma de examinare adoptată, testul este fie o probă orală sau practică, fie, de cele mai multe ori, o probă scrisă.

Testele prezintă anumite caracteristici:

– oferă posibilitatea măsurării mai exacte a performanțelor elevilor, în comparație cu celelalte probe;

– posedă însușiri ale investigației experimentale (controlul condițiilor de aplicare, posibilitatea repetării probei etc.) ceea ce le conferă o mare precizie;

– permit standardizarea criteriilor de notare, asigurând un grad sporit de obiectivitate în apreciere.

Fiecare din metodele și tehnicile de verificare enunțate prezintă avantaje și limite. Ele fac apel la capacități cognitive diferite și prin urmare nu oferă toate aceleași informații despre procesul didactic. Datorită acestui fapt, precum și diversității obiectivelor activității, nici un instrument de măsurare nu poate fi considerat universal valabil pentru toate obiectivele și conținuturile și nu poate furniza un tablou cuprinzător al schimbărilor și rezultatelor elevilor. Verificarea completă a realizării obiectivelor vizate în procesul de instrucție și educație se obține prin îmbinarea diferitelor tehnici de măsurare, și prin folosirea, de fiecare dată, a celei mai adecvate. (Yvan Abernot, Les methodes d’ evaluation scolaire, DUNOD, Paris, 1996).

1.2.5. Metode alternative de evaluare

Ansamblul tradițional al metodelor de evaluare este îmbogățit cu noi tehnici pe care practica școlară le pune în evidență. Spre deosebire de metodele tradiționale care realizează evaluarea rezultatelor școlare obținute pe un timp limitat și în legătură cu o arie mai mare sau mai mică de conținut, dar oricum definită – metodele alternative de evaluare prezintă cel puțin două caracteristici:

– pe de o parte, realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legătură cu instruirea / învățarea, de multe ori concomitent cu aceasta;

– pe de alta parte, ele privesc rezultatele școlare obținute pe o perioadă mai îndelungată, care vizează formarea unor capacități, dobândirea de competențe și mai ales schimbări în planul intereselor, atitudinilor, corelate cu activitatea de învățare. Evaluarea acestora presupune o investigare de mai lungă durată a comportamentului elevilor.

Dintre cele care se produc în corelație strânsă cu predarea/învățarea sunt:

– observarea sistematică a comportamentului elevului;

– investigația;

– proiectul;

– portofoliul;

– autoevaluarea etc.

Metodele alternative oferă cadrului didactic informații suplimentare despre activitatea și nivelul pregătirii elevului. Ele completează datele furnizate de metodele tradiționale. (A. Stoica, Ghid de evaluare în învățământul primar, 1999).

Observarea sistematică a comportamentului elevului în cursul activității didactice, se poate realiza prin:

– fișă de observații curente;

– fișă de evaluare (calitativă);

– scară de clasificare;

– listă de control/ verificare;

– fișă de caracterizare psiho-pedagogică (la final de ciclu).

Observarea este adeseori însoțită de aprecierea verbală asupra activității/răspunsurilor elevilor.

Pentru evaluarea achizițiilor ce vizează capacități superioare, precum și a calităților de ordin atitudinal și comportamental se pot utiliza cu succes următoarele metode alternative:

1. Investigația se înscrie în categoria activităților practice realizate cu elevii, activități ce includ o latură de evaluare a activității de grup sau individuală a elevului. Acest tip de activitate este conceput pe durata unei ore de curs.

Etapele investigației: elevul primește o sarcină prin instrucțiuni precise. Sarcina de lucru, atribuită elevului vizează o gamă largă de cunoștințe și capacități, pe care elevul trebuie să le aplice creativ, în situații de învățare noi sau nu foarte asemănătoare cu cele anterioare. Acest tip de activitate/evaluare, valorifică un principiu pedagogic de bază la acest nivel: intuiția.

Evaluarea investigației: holistică, evidențiindu-se următoarele aspecte:

– strategia de rezolvare;

– aplicarea cunoștințelor;

– corectitudinea înregistrării datelor;

– abilitatea elevilor în prezentarea observațiilor și a rezultatelor obținute;

– produsele realizate;

– atitudinea elevilor în fața sarcinii;

– dezvoltarea unor deprinderi de lucru individuale/de grup.

2. Proiectul – este o activitate mai amplă, ce permite o apreciere complexă și nuanțată a învățării, ajutând la identificarea unor calități individuale ale elevilor. Este o formă de evaluare puternic motivantă pentru elevi, deși implică un volum de muncă sporit, inclusiv activitate individuală în afara clasei.

Proiectul reprezintă o formă de evaluare complexă, ce conduce la aprecierea unor capacități și cunoștințe superioare, precum:

– apropierea unor metode de investigație științifice (căutarea și utilizarea bibliografiei necesare, a aparatelor de laborator, a dicționarului, etc.) ;

– găsirea unor soluții de rezolvare originale;

– organizarea și sintetizarea materialului;

– generalizarea problemei;

– aplicarea soluției la un câmp mai vast de experiențe;

– prezentarea concluziilor;

3. Portofoliul: este un instrument de evaluare complex, integrator, reprezentând o alternativă viabilă la testele standardizate. Portofoliul include rezultatele obținute prin celelalte metode și tehnici de evaluare.

Aceste rezultate privesc probele orale, scrise și practice, observarea sistematică a comportamentelor școlare, proiectul, autoevaluarea, precum și sarcini specifice fiecărei discipline.

Portofoliul reprezintă cartea de vizită a elevului, urmărindu-i progresul de la un semestru la altul, de la un an școlar la altul sau chiar de la un ciclu de învățământ la altul.

Caracteristici ale portofoliului :

– structura sau elementele componente ale portofoliului sunt în mare parte definite de către profesor. Elevul are însă libertatea să pună în propriul portofoliu materialele pe care le consideră necesare și care îl reprezintă cel mai bine;

– elementele constitutive ale portofoliului trebuie evaluate separat la momentul respectiv, de către profesor. Dacă se dorește o apreciere globală a portofoliului, atunci profesorul va stabili criterii clare, holistice de evaluare, care vor fi comunicate elevilor înainte ca aceștia să înceapă proiectarea portofoliului;

– oferă posibilitatea profesorului de a emite o judecată de valoare bazată pe un ansamblu de rezultate, oglindind complexitatea evoluției elevului;

– este un instrument de evaluare foarte flexibil putând fi proiectat de către fiecare învățător (profesor), în funcție de situația particulară în care îl va folosi;

– oferă o imagine completă a progresului înregistrat de elev pe unitatea de timp vizată, prin raportarea la criterii formulate în momentul proiectării;

– investighează majoritatea ,,produselor” elevilor, care de obicei rămân neimplicate în actul evaluativ, reprezentând și un stimulent pentru desfășurarea unei întregi game de activități la disciplina respectivă;

– preia din sarcinile evaluării continue, eliminând tensiunile induse de metodele tradiționale de verificare/evaluare;

– sintetizând activitatea elevului pe o perioadă mai mare de timp, poate servi și ca evaluare sumativă sau chiar parte a unei examinări. Avantajul este că se obțin astfel date asupra evoluției și a progreselor realizate de elev, împreună cu informații importante despre preocupările sale;’

– stimulează creativitatea, ingeniozitatea și implicarea personală a elevului în activitatea de învățare, dezvoltând motivația internă a acestuia. Prin aceasta, oferă profesorului date despre personalitatea elevului, individualizându-l în cadrul grupului.

Un portofoliu ar putea cuprinde:

– înregistrări ale elevilor, pe banda magnetică (lectură de texte sau expunerea unor produse propuse etc.) ;

– lucrări scrise curente;

– teste criteriale;

– răspunsuri la chestionare/interviuri;

– elaborarea de chestionare;

– redactări/eseuri pe teme date;

– compuneri libere;

– creații literare proprii;

– prezentarea unor autori (fișe de autori) sau de opere literare citite;

– postere, colaje, machete, desene, caricaturi, etc.;

– jurnal personal;

– contribuții la reviste școlare.

Întreaga procedură se adaptează la nivelul obiectivelor programelor școlare. La acest nivel, studenții sunt instrumentați în folosirea unor tehnici de alcătuire a portofoliului care să conducă la abilitatea studentului pentru organizarea și desfășurarea muncii independente, fișe de observații, lucrări individuale sau realizate în echipe (afișate, mini-reviste, mini-culegeri de matematică, expoziții de obiecte vechi din mediul local etc.).

1.3. ABORDĂRI DIDACTICE MODERNE

Motto

1.3.1. Învățarea bazată pe proiecte

Învățarea bazată pe proiecte oferă elevilor un mediu integrator care facilitează realizarea legăturii între cunoștințele dobândite pe parcursul studiului diverselor discipline din programa școlară și oferă oportunități reale de exersare a abilităților necesare vieții cotidiene.

Învățarea bazată pe proiecte oferă elevilor posibilitatea de a se afla în situații practice, concrete, reale sau similare realității, în care trebuie să-și folosească și să-și dezvolte competențele, să identifice și să examineze noi informații, să integreze noi cunoștințe, prin aplicare și exersare, să-și împărtășească experiența, să se adapteze specificului și cerințelor lucrului în echipă, să-și susțină produsele activității și să-și demonstreze performanțele.[4, pag.101]

Metoda proiectului este o metodă activă de învățare care facilitează învățarea prin implementarea cunoștințelor teoretice în activități practice[14]. Proiectul reprezintă o activitate de evaluare mai amplă, care începe în clasă, prin definirea și înțelegerea sarcinii de lucru, eventual prin începerea rezolvării acesteia, se continuă acasă, pe parcursul câtorva săptămâni, timp în care elevul are permanente consultări cu profesorul, și se încheie tot în clasă, prin prezentarea în fața colegilor a unui raport asupra rezultatelor obținute și, dacă este cazul, a produsului realizat[15, pag. 239]. Proiectul este un proces și în același timp un produs. Este un proces în care elevii investighează, descoperă, prelucrează informații, sunt actori cu roluri multiple, experimentează, cooperează. Este un produs care reflectă efortul individual sau de grup, reprezintă expresia performanței individuale și de grup, constituie dovada implicării personale și a interesului pentru împlinirea unui parcurs colectiv [1, pag. 89]. Punctul de plecare în realizarea unui proiect este o temă de cercetare bine precizată și care urmează să fie realizată prin îmbinarea cunoștințelor teoretice cu activitatea practică.

Caracteristici

Viața omului fiind deosebit de complexă, conduce la ideea că toate fenomenele, procesele studiate în cadrul disciplinelor ar trebui abordate ca un tot unitar, intercorelate. Premisa abordării interdisciplinare a conținuturilor învățării este aceea de a asigura unitatea cunoașterii și depășirea granițelor disciplinelor de învățământ. Este unanim acceptat că, în viața de zi cu zi, nu folosim cunoștințe acumulate la anumite discipline despărțite și nu valorificăm capacități specifice unei materii de studiu.

Putem afirma că metoda proiectului permite o apreciere complexă și nuanțată a învățării. Aceasta este o formă de evaluare complexă ce oferă atât posibilitatea aprecierii unor capacități și cunoștințe superioare cât și permite identificarea unor calități individuale ale elevilor. Această metodă este deosebit de motivantă pentru elev și poate fi utilizată atât în evaluări de tip sumativ cât și în evaluări formative. Realizându-se individual sau în grup, evaluarea se poate raporta la munca unui elev sau a unui grup de elevi.

Capacități vizate

Învățarea presupune înțelegere, iar aceasta înseamnă mai mult decât cunoașterea faptelor.

Metoda proiectului are rolul de a-i determina pe elevi să-și însușească unele metode de investigație științifică (căutarea și utilizarea bibliografiei necesare, a aparaturii de laborator, și a altor lucrări de documentare), să găsească unele soluții de rezolvare având astfel un caracter de originalitate, să organizeze și să structureze materialul. Elevii construiesc cunoașterea și înțelegerea pe baza a ceea ce deja cunosc, pe baza cunoștințelor anterioare. Din cauză că elevii au posibilitatea să descopere ei înșiși variante plauzibile și evident folositoare, atunci încep să-și selecteze achizițiile anterioare și să adauge unele noi. Prin metoda proiectului elevii își dezvoltă capacitatea de a observa, capacitatea de a-și alege metodele de lucru, capacitatea de a măsura și de a compara rezultatele, capacitatea de a studia corespunzător bibliografia, capacitatea de a raționa și de a folosi proceduri simple, capacitatea de a prelucra informația și de a utiliza cunoștințele.

1.3.2. Tipuri de proiecte

Există mai multe tipuri de proiecte care își găsesc aplicabilitatea în școli. Proiectele eficiente realizează un echilibru între activitatea elevului proprie, personală și cea organizată, dirijată, orientată de profesor.

Proiecte disciplinare sau pluridisciplinare cu scopul de a prelungi, de a o aprofunda și îmbunătăți activitatea de învățare realizată în clasă prin lecții.

Proiecte cu caracter socio-cultural sau extrașcolare desfășurate în afara orelor de curs (proiecte comunitare de voluntariat, excursii tematice, etc.).

1. Proiectele se concentrează pe obiective operaționale aliniate standardelor de performanță (obiective de referință și competențe specifice).

Proiectele cotate ca fiind cele mai bune se dezvoltă în jurul unor concepte curriculare centrale care răspund obiectivelor naționale sau locale. Proiectul are obiective operaționale clare, care sunt în conformitate cu standardele de performanță (obiectivele de referință și competențele specifice) și se concentrează pe ceea ce trebuie să știe elevii ca rezultat al activităților de învățare. Concentrându-se pe obiective profesorul definește în planul de evaluare modalitățile corespunzătoare prin care elevii demonstrează ceea ce au învățat și organizează activitățile de învățare și procesul de instruire. Activitățile proiectului au drept rezultat produsele elevilor și performanțe legate de sarcini realizate de aceștia, precum prezentările convingătoare și buletinele de informare, care demonstrează că au înțeles obiectivele operaționale și standardele de performanță [14].

2. Proiectele sunt generate de întrebări cheie ale curriculumului.

Întrebările ajută la menținerea concentrării proiectului pe activități importante de învățare. Introducerea unei unități de învățare bazate pe un proiect se realizează prin intermediul unor întrebări care exprimă idei importante și durabile, cu un caracter trans-disciplinar. Elevii sunt provocați să cerceteze mai în profunzime subiectul cu ajutorul întrebărilor de conținut, care se concentrează pe obiective operaționale și pe standarde de performanță. Există trei tipuri de întrebări cheie ale curricumului:

Întrebări esențiale au un caracter general și sunt întrebări deschise care abordează idei importante și concepte durabile pe care oamenii se străduiesc să le înțeleagă. Acestea de multe ori depășesc granița unei singure discipline și îi ajută pe elevi să vadă legătura dintre subiecte;

Întrebări specifice unității de învățare sunt direct legate de proiect și sprijină investigațiile cu privire la întrebarea esențială. Acestea ajută la demonstrarea înțelegerii de către elevi a conceptelor de bază ale proiectului;

Întrebări specifice conținuturilor au mai mult un caracter factual și sunt conforme obiectivelor operaționale și standardelor de performanță[17].

3. Proiectele implică metode de evaluare multiple continue.

Așteptările sunt clar definite la începutul unui proiect și se revine la ele pe parcursul desfășurării proiectului prin modalități multiple de verificare a înțelegerii pe baza unor metode variate de evaluare. Elevii au la dispoziție modele și îndrumări pentru desfășurarea activităților și știu ce se așteaptă de la ei de la începutul proiectului. Ocaziile pentru reflecție, feed-back și adaptare la condiții sunt incorporate în proiect.

4. Proiectul are conexiuni cu lumea reală.

5. Proiectele au relevanță pentru viața elevilor și pot implica reprezentanți ai comunității sau experți din exterior, care asigură un context pentru învățare.

Elevii pot prezenta ceea ce au învățat unui public real, pot face legătura cu resursele comunității, pot apela la experți în domeniul respectiv sau pot comunica prin intermediul tehnologiei. Elevii își demonstrează cunoștințele și competențele prin produsele și performanțele realizate. Proiectele au în mod normal drept rezultat demonstrarea de către elevi a ceea ce au învățat prin prezentări, redactări, demonstrații sau colecții de imagini sau obiecte, propuneri sau chiar simulări, cum ar fi cea a unui proces, de exemplu. Aceste produse finale le dau ocazia elevilor să se exprime și să încerce sentimentul de ,,proprietate” asupra propriei învățări.

Proiectul poate lua forme variate în funcție de natura activității, de gradul de complexitate a temei, de vârsta școlară:

investigația în mediul înconjurător: anchete, culegeri de folclor, studii privind istoricul școlii, al unei instituții social culturale, etc.;

strângerea de materiale locale și prelucrarea lor pentru organizarea unui muzeu al școlii, o istorie a orașului, a județului, etc.;

pregătirea unor colecții sintetice ( dosare tematice);

confecționarea unor materiale didactice;

proiecte – acțiuni: ecologice, culturale, științifice, sociale, etc. [12, pag.125]

1.3.3. Etapele realizării unui proiect

Etapele proiectului presupun direcționarea eforturilor elevilor în două direcții la fel de importante din punct de vedere metodologic și practic: colectarea datelor și realizarea produsului. Fiecare direcție conține elemente care conferă specificitatea proiectului în funcție de disciplina pe care o vizează.

Alegerea temei – urmărește aplicarea cunoștințelor teoretice în rezolvarea unei probleme dintr-un anumit domeniu școlar, social sau personal.

Planificarea activității – pentru realizarea proiectului este necesară o bună organizare a resurselor: membrii echipei și timpul necesar derulării acestuia. Pentru un proiect școlar, respectarea termenului este o cerință care impune echipei un stil de muncă ordonat și responsabil. Aspecte care trebuie urmărite în această etapă a proiectului sunt:

– stabilirea obiectivelor proiectului,

– formarea grupelor,

– alegerea subiectului în cadrul temei proiectului de către fiecare elev/grup,

– distribuirea responsabilităților în cadrul grupului,

– identificarea surselor de informare (manual dacă este cazul, proiecte mai vechi, cărți de specialitate, reviste de specialitate).

Cercetarea propriu – zisă – în care echipa de proiect se documentează urmărind să strângă cât mai multe informații și date despre problema aleasă. Eficiența documentării depinde de mijloacele de documentare utilizate. În funcție de tema și domeniul ales se pot folosi unul sau mai multe mijloace de documentare precum:

surse scrise (proiecte mai vechi, cărți de specialitate, reviste de specialitate)

documentare pe bază de chestionar (discuție dirijată pe baza unor întrebări pregătite) acolo unde este necesar.

În urma documentării secretarul proiectului întocmește lista cu surse bibliografice prin colectarea în prealabil a unor fișe (în ordinea alfabetică a autorilor, cu toate referințele de identificare: editură, anul publicării, www, după caz). De asemenea grupează într-un dosar chestionarele, și le inventariază. Activitatea de documentare necesită o bună organizare astfel încât informațiile culese să fie accesibile și ușor de prelucrat.

Prezentarea rezultatelor cercetării și/sau a materialelor create – documentația de proiect se realizează într-un număr mic de exemplare. Pentru participanții la prezentare, interesați de proiect dar neimplicați direct, se pot pregăti un pliant sau un rezumat – sau în format digital (CD-uri).

Evaluarea – pentru activitate, prezentarea și evaluarea proiectelor de grup pot fi organizate ca o activitate interdisciplinară sub forma unei mini-competiții la nivelul clasei. Elevii vor fi astfel stimulați să se prezinte cât mai bine în fața colegilor și a cadrelor didactice invitate. Coordonatorul proiectelor (profesorul) va conduce activitatea de evaluare astfel încât să fie evidențiate aspectele pozitive: aplicarea cunoștințelor teoretice, consolidarea deprinderilor de operare, dorința de cooperare, modul în care au fost depășite dificultățile, dorința de afirmare colectivă, progresul individual. Evaluarea pozitivă duce la creșterea încrederii în eficiența muncii în grup.

1.3.4. Structura unui proiect

A. Pagina de titlu, pe care de obicei, se consemnează date sintetice de identificare: tema proiectului, numele autorului, perioada în care s-a elaborate proiectul.

B. Cuprinsul proiectului care prezintă titlul, capitolele, subcapitolele.

C. Introducerea, prezentarea cadrului conceptual.

D. Dezvoltarea elementelor de conținut.

E. Concluziile care sintetizează elementele de referință desprinse în urma studiului temei respective, sugestii, propuneri.

F. Bibliografia.

G. Anexe. [11]

1.3.5. Evaluarea proiectului

Evaluarea devine într-adevăr o modalitate de a sprijini procesul de predare – învățare, de a întări aspectele pozitive și de corectare rapidă și eficientă a lacunelor. Pentru a asigura o evaluare cât mai corectă, cadrul didactic va stabili, în prealabil, împreună cu elevii săi strategia de evaluare: se va evalua atât produsul cât și procesul.

Criterii care vizează calitate proiectului

Strategia de evaluare a proiectului, vizează aprecierea răspunsului în totalitatea sa și încadrarea lui într-o categorie prestabilită. Trebuie la rândul ei, să fie clar definită prin criterii negociate, sau nu cu elevii astfel încât să evidențieze efortul exclusiv al elevului în realizarea proiectului.

Sarcinile de lucru formulate pentru dezvoltarea proiectelor devin importante pentru cei ce învață atunci când cunoștințele dobândite astfel le permit rezolvarea unor probleme. Ele sunt complexe și dezvoltă elevilor gândire flexibilă și creativă. Sarcinile autentice implică probleme reale de viață, construite pe experiențe adevărate, necesitând un volum mare de muncă, realizată în general prin colaborarea mai multor elevi.

Putem considera următoarele criterii orientative în evaluarea unui proiect:

Validitatea proiectului;

Completitudinea proiectului;

Elaborarea și structura proiectului;

Soluția/soluțiile proiectului;

Calitatea materialului utilizat;

Creativitatea.

În concluzie învățarea bazată pe proiect poate fi privită ca un proces în urma căruia se obține un produs. Este un proces:

Implică activități de căutare, descoperire, prelucrare de informații care au un interes real pentru elevi;

Asumă roluri diferite care presupun situații practice, legate de viața reală;

Utilizează cooperarea ca modalitate de bază de atingere a obiectivelor individuale și de grup;

Se construiește o comunitate de învățare.

Produsul obținut:

Reflect efortul individual și de grup al elevilor;

Reprezintă expresia performanței individuale a grupului;

Constituie dovada implicării elevilor și a interesului lor pentru atingerea unor obiective comune. [15]

CAPITOLUL II

PROIECT DE CERCETARE CU TEMA – Evaluarea în educație între tradițional și alternativ

2.1 OBIECTIVELE ȘI IPOTEZA CERCETĂRII

2.1.1. Obiectiv fundamental

Obiectivul fundamental al cercetării a fost evidențierea rolului metodelor alternative /complementare de evaluare a rezultatelor învățării elevilor de liceu la disciplina educație pentru sănătate. Evaluarea poate fi numită ca un proces de interpretare și căutare a datelor care să demonstreze elevului și profesorului nivelul de cunoaștere, ce parte a informațiilor trebuie dezvoltată, care este cea mai indicată variantă de predare abordată [3, pag. 386].

După anul 1995, România participă active la diverse standard de evaluare internațională:

Programul Trends in International Mathematics and Science Study (TIMSS) sub auspiciile IEA (Asociația Internațională de Evaluare a Randamentului Școlar) se desfășoară pe eșantion reprezentativ la nivel național și măsoară performanțele elevilor la matematică și științele naturii. TIMSS utilizează ca metode de evaluare: testul scris pentru fiecare participant (format în proporție de 2/3 din itemi de tip alegere multiplă și 1/3 din itemi semi-obiectivi și obiectivi), chestionarul profesorului și al directorului, analiza de curriculum, filmări video ale orelor de clasă, studii de caz.

Program PISA (Programme for International Students Assesement) inițiat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD). PISA este o evaluare standardizată internațional, proiectată împreună cu țările participante. România participă la Proiectul Internațional PISA începând cu luna septembrie 2000. PISA măsoară rezultatele elevilor, aflați la sfârșitul învățământului obligatoriu, în context de viață reală. Principalul element de evaluare este broșura elevului ce conține 1/3 din itemi de tip alegere multiplă și 2/3 din itemi semi – obiectivi și obiectivi, urmată de chestionarul elevului, chestionarul directorului de școală.

PIRLS (Progress in International Reading Literacy Study) este destinat evaluării competențelor de bază la citire și înțelegere a textului. Testarea include un caiet de test al elevului (format în proporție de 45% din itemi de tip alegere multiplă și 55% din itemi semi-obiectivi și obiectivi), chestionarul profesorului, al directorului, al familiei.

La toate testările PISA care au avut loc în România, rezultatele au fost sub media punctajului obținut de țările evaluate la toate cele trei capitol evaluate. Astfel în 2009, țara noastră s-a plasat pe locul 49 din 57 de țări evaluate.

Modelele proiectate și aplicate profesionist, cu care operează cele trei sisteme (PISA, TIMSS și PIRLS) au câteva trăsături comune ce pot fi folosite avantajos în toate evaluările calității centrate pe produs:

– trebuie să se țină cont de existența unor domenii ale formării omului contemporan într-o succesiune temporar-evolutivă ( vârstă, ciclu de învățământ);

– trebuie să se repete măsurile evaluative privind produsele educaționale și înregistrarea informațiilor cu scopul de a putea fi comparate;

– trebuie să se facă legătura dintre rezultatele evaluărilor cu informații conexe privind mediul familial, școlar și economic-social;

– abordarea formării din perspective ,, ce pot face cu aceste cunoștințe și competențe acumulate” și ,,cu ce îmi pot fi mie de folos” competențele dobândite. [15]

2.1.2. Obiective generale

Utilizarea metodelor alternative de evaluare conduce la creșterea motivației elevilor pentru învățare;

Demonstrarea eficienței metodelor alternative de evaluare și a impactului acestora asupra performanțelor școlare;

Propunerea unui model de evaluare tradițional și a unuia alternative din punct de vedere al paralelismului vizat.

2.1.3. Obiective specifice

Aprecierea efectelor atunci când se aplică metodele modern de evaluare;

Construirea unui model de evaluare tradițional și unui model de evaluare alternative;

Evidențierea avantajelor și dezavantajelor în utilizarea metodelor alternative de evaluare;

2.2. METODOLOGIA CERCETĂRII

2.2.1 Organizarea cercetării

Tipul cercetării: de constatare/ameliorare;

Perioada de cercetare. 02 martie – 03 aprilie 2015;

Disciplina de învățământ: ,,Geografia Orizontului local – Județul Bacău”;

Locul de desfășurare: Școala Gimnazială ,, George Călinescu” Onești;

Metode de cercetare:

Metoda observației: este utilizată pe scară largă pentru investigare și culegere de date experimentale.

Metoda analizei psihopedagogie a datelor experimentale, prin clasificarea și ordonarea acestora, folosind calcului statistic, curbele statistice de mărime.

Cercetarea s-a focalizat pe o singură direcție:

Prima direcție s-a concentrat pe urmărirea progresului elevilor la nivelul cunoștințelor, capacităților și aptitudinilor în urma aplicării un test de evaluare (evaluare tradițională);

A doua direcție a urmărit sistematizarea cunoștințelor esențiale prin aplicarea la aceeași clasă a unei metode alternative de evaluare și anume metoda proiectului, metodă utilă pentru cei care vor să aprofundeze acest domeniu.

Participanți:

Pentru prima ipoteză s-a lucrat cu o clasă din Școala Gimnazială ,, George Călinescu” Onești, clasă experimentală, numită în continuare clasa a VIII-a, care are un efectiv de 27 elevi, elevii provenind din familii care le oferă condiții necesare desfășurării actului învățării.

Pentru a doua ipoteză cercetarea a cuprins 27 de elevi de la Școala Gimnazială ,, George Călinescu” Onești, o clasă experimentală, numită în continuare clasa a VIII-a la care s-a efectuat o selectare a inteligențelor, conform unor teste, în baza cărora elevii sunt repartizați în grupe.

2.3. PROCEDURA DE CERCETARE

2.3.1. Prima ipoteză de lucru: evaluare clasică

La sfârșitul semestrului I din anul școlar 2014-2015 am construit și aplicat un test sumativ, test ce măsoară competențele dobândite pe parcursul unității de învățare ,, Populația și așezările ”. Am pornit de la premisa că evaluarea înseamnă un echilibru între sarcinile de lucru, care să urmărească deopotrivă: ,,cât de mult știu”, ,,cât de bine pot să aplice” ceea ce știu și ,,ceea ce sunt capabili să facă” tinerii/ adulții cu ceea ce știu și ,,ceea ce gândesc” despre ceea ce știu. Aceste considerente au determinat construirea testului de evaluare propus în această lucrare pe patru niveluri sau tipuri de sarcini de lucru corespunzător taxonomiei lui Bloom.

Test ,, Populația și așezările”

Toate cerințele sunt obligatorii.

Timpul de lucru 50 de minute.

SUBIECTUL I (4 puncte)

A. Citiți, cu atenție, afirmațiile următoare. Dacă apreciați că afirmația este adevărată, bifați căsuța din fața cuvântului Adevărat/Da. Dacă apreciați că afirmația este falsă, bifați căsuța din fața cuvântului Fals/Nu.

4 puncte

1. Natalitatea reprezintă numărul nou – născuților la 1000 de locuitori într-un an de zile?

⁪ Adevărat ⁪ Fals

2. Mortalitatea reprezintă numărul persoanelor decedate la 1000 de locuitori într-un an de zile?

⁪ Da ⁪ Nu

3. Sporul natural reprezintă diferența dintre natalitate și mortalitate.

⁪ Adevărat ⁪ Fals

4. Mortalitatea infantilă nu reprezintă numărul nou-născuților decedați în primul an de viață.

⁪ Adevărat ⁪ Fals

SUBIECTUL II. ( 10 puncte )

Completați spațiile libere din afirmația următoare astfel încât aceasta să fie corectă:

1. Bilanțul migrator rezultă din…………………dintre…..………..și………………

2. Structura pe sexe și grupe de vârstă se reprezintă prin……………………………….

SUBIECTUL III . ( 66 puncte )

A .Alegeți litera corespunzătoare răspunsului corect. Este corectă o singură variantă de răspuns.

10 puncte

1.Sectorul primar de activitate al populației este reprezentat de:

a) industrie b) agricultură c) comerț d) turism

2.Cengăii aparțin structurii:

a) pe sexe b) pe grupe de vârstă c) pe medii d) etnice

3. Mișcarea mecanică a populației este reprezentată de :

a) natalitate b) mortalitate c) sosiri d) fertilitate

4. Mișcarea naturală a populației este reprezentată de :

a) plecări b) sosiri c) spor natural d) bilanț migrator

B. Din structura populației fac parte structura pe grupe de vârstă, structura profesională și structura etnică.

30 puncte

a) Numiți 3 etnii de pe teritoriul județului Bacău.

b) Enumerați cele 3 grupe de vârstă.

c) completați această problemă cu o altă cerință pe care o formulați voi; rezolvați cerința pe care ați propus-o.

C. Alcătuiți un minieseu intitulat ,, Populația și așezările ”. În acest scop enumerați 6 noțiuni specifice acestei teme. Construiți cu ajutorul acestora, un text coerent, format din patru fraze, folosind corect și în corelație noțiunile enumerate.

26 puncte

NOTĂ: se acordă 10 puncte din oficiu

BAREM DE CORECTARE

SUBIECTUL I ( 4 puncte)

A – 4 puncte

Se acordă câte 1 p. pentru fiecare noțiune corectă: 1-A, 2-Da, 3-A, 4-F 4x 1p.= 4 puncte

SUBIECTUL II ( 10 puncte)

A.- 5 puncte

1. Se acordă câte 2,5 p. pentru fiecare noțiune corectă. 2 x 2,5 p.= 5 puncte

2. Se acordă câte 2,5 p. pentru fiecare noțiune corectă. 2 x 2,5 p.= 5 puncte

SUBIECTUL III ( 66 puncte)

A.- 10 puncte

Se acordă câte 2,5 p. pentru fiecare răspuns corect: 1b; 2d; 3c; 4c. 5 x 2p.= 10 puncte

B.- 30 puncte

a) – precizarea celor 3 etnii 5p. 5 puncte

b) – precizarea celor 3 grupe de vârstă 3 x 5 p.= 15 puncte

c) – formularea cerinței – 5 puncte 1 x 5 p=5 puncte

– rezolvarea cerinței. – 5 puncte 1 x 5 p=5 puncte

C. – 26 puncte

Alcătuirea minieseului, folosindu-se informația științifică adecvată, respectându-se cerințele:

– pentru fiecare noțiune enumerată, specifică temei, se acordă câte 1p. 6 x 1p.= 6 puncte

– pentru coerența textului, de maximum patru fraze, în alcătuirea căruia fiecare noțiune este

folosită corect, în corelație cu celelalte noțiuni, se acordă 20 p. 4 x 5 p=20 puncte

Notă: Se acceptă oricare variantă de răspuns

Raport de analiză

Media obținută pe clasă: 6,80

Număr de elevi care au susținut testul: 27

Rezultate pe itemi:

Tabel nr.II.1 – Rezultate elevi pe itemi

Grafic nr.II.1 – Rezultate elevi pe itemi

Evaluarea tradițională prin teste scrise prezintă desigur unele avantaje și dezavantaje. Fiecare metodă, tehnică sau instrument de evaluare prezintă avantaje și dezavantaje. Ele vizează capacități cognitive diferite și, în consecință nu oferă toate aceleași informații despre procesul didactic. Datorită acestui fapt, precum și diversității obiectivelor activității didactice, nici o metodă și nici un instrument nu pot fi considerate universal valabile pentru toate tipurile de competențe și toate conținuturile.

Rezultate în funcție de note:

Tabel nr.II.2 – Rezultate elevi pe note

Grafic nr.II.2 – Rezultate în funcție de note

Pentru a vedea direcția diferențelor ne vom uita la notele avute de elevi. Observăm că notele din intervalul 6-8 predomină, elevii cu note mari sunt mai numeroși față de cei care au înregistrat rezultate slabe. Cred că se poate afirma faptul că randamentul școlar nu exprimă niciodată în stare pură aptitudinile elevului, ci mai degrabă eficiența școlară a aptitudinilor, condiționată și de interesele, motivația, perseverența, stabilitatea emoțională, atitudinea elevului față de activitatea școlară. Elevii trebuie confruntați cu situații problematice cu rezolvări multiple, proceduri euristice, acte creative, probleme nestructurate sau slab structurate care să determine implicarea activă și voluntară a elevilor.

2.3.2. A doua ipoteză de lucru – evaluare modernă

În semestrul al II-lea am plecat de la premisa ca opționalul să fie orientat spre aspecte practice și totodată această disciplină stimulează munca în echipă. Prin urmare am decis să aplic la aceeași clasă o metodă alternativă de evaluare și anume metoda proiectului, metodă care oferă o bună sistematizare a cunoștințelor esențiale privind dinamica populației și deschide noi orizonturi pentru cei care vor să aprofundeze acest domeniu. În cadrul acestei metode am încurajat elevii să pună întrebări și să propună teme de proiect care să le reflecte creativitatea.

Am considerat că elevii vor găsi reconfortantă această incursiune în domeniul dinamicii populației. În evaluarea proiectelor am ținut cont de aceleași principiu ca în evaluarea testului sumativ: ,,ceea ce știu și, mai ales, a ceea ce pot să fac cu ceea ce știu”, dar implementate din punct de vedere practic.

Menționez că acest proiect a fost aplicat la nivelul școlii noastre și s-a finalizat printr-un concurs școlar organizat la nivelul claselor a VIII-a de la Școala Gimnazială ,, George Călinescu’’ Onești, finalizat prin acordarea de diplome. Concursul a fost organizat pe mai multe secțiuni: proiecte Word, prezentări power-point și confecționare de colaje, perioada de realizare a acestora fiind 02 martie – 30 aprilie 2015.

Temă proiect: Etniile județului Bacău – obiceiuri și tradiții

Obiectivul general: stimularea interesului față de problemele legate de structura etnică, având ca obiectiv principal formarea de atitudini față de obiceiurile și tradițiile fiecărei etnii.

Obiective specifice:

atragerea efectivă a unui număr cât mai mare de elevi, în activități de promovare a tradițiilor și obiceiurilor;

promovarea folclorului, prin mijloace media, între elevii și profesorii școlii;

dezvoltarea colaborării și cooperării între instituțiile promotoare de activități folclorice;

familiarizarea cu termenii etnografici și promovarea culturii și valorilor folclorice specifice fiecărei etnii.

Grup țintă: Elevii din clasa a VIII-a, elevi care au vârste cuprinse între 13-14 ani.

Organizarea activității

Gruparea elevilor se realizează ținând cont de Teoria Inteligențelor Multiple conform căreia elevii trebuie să se poată exprima prin dominantă intelectuală pe care o posedă, speculând și valorificând ceea ce au mai bun în ei. Gardner numește inteligențe, setul de abilități, talente, deprinderi mentale, care alcătuiesc capacitatea cognitivă a omului. Astfel acceptând intelectul multiplu, obiectivul imediat avut în vedere este selectarea inteligențelor, conform unor teste, unor criterii stabilite, în baza cărora elevii sunt repartizați în grupe. Menționez că acest test a fost dat de către psihologul școlii noastre care a clasificat inteligențele, în urma căruia am grupat elevii.

Inteligențe multiple (Test)

Marcați propozițiile care sunt adevărate pentru dumneavoastră, încercuind cifra indicată în paranteză:

Aud cuvintele in minte înainte de a le citi, rosti sau scrie. (1)

Oamenii vin la mine să ceară sfaturi, atât la locul de munca cât și acasă. (6)

Petrec timp în mod regulat meditând, reflectând și gândindu-mă la problemele importante ale vieții. (7)

Îmi place să fiu înconjurat de plante.(8)

Când am o problemă, caut ajutorul altcuiva mai degrabă decât să încerc s-o rezolv singur.(6)

Prefer cărțile cu ilustrații multe.(3)

Am o voce plăcută.(5)

Prefer sporturile de echipa celor care se practică individual.(6)

Trebuie să exersez pentru a-mi forma o deprindere; nu ajunge să citesc sau să urmăresc o demonstrație.(4)

Aud întotdeauna o nota falsă.(5)

Mă simt mai bine când lucrurile sunt măsurate, clasificate, analizate, cuantificate.(2)

Adesea mă joc cu animalele.(8)

Cred că am o coordonare motrica bună.(4)

Adesea bat ritmul sau fredonez când lucrez sau învăț ceva nou.(5)

Cărțile sunt foarte importante pentru mine.(1)

Am participat la sesiuni și seminarii de consiliere și dezvoltare personală ca să aflu mai multe despre mine însumi.(7)

Când închid ochii, văd adesea imagini clare.(3)

Am cel puțin trei prieteni apropiați.(6)

Rețin mai mult de la radio sau ascultând o casetă audio decât de la TV sau din filme.(1)

Îmi place să găsesc erori de logică în ceea ce spun sau fac ceilalți(2)

Țin un jurnal în care consemnez evenimentele din viața mea interioară.(7)

Îmi plac jocurile ca: Scrabble, integrame, etc.(1)

Știu multe melodii.(5)

Sunt patron sau cel puțin m-am gândit serios să încep o afacere proprie.(7)

Prefer să-mi petrec serile cu prietenii decât să stau singur. (6)

Pot să-mi imaginez ușor cum ar arăta ceva văzut de sus.(3)

Dacă aud o melodie o dată sau de două ori, pot s-o reproduc cu acuratețe.(5)

Fac experimente cu plante si animale.(8)

Fac sport/activități sportive în mod regulat.(4)

Îmi place să mă distrez pe mine și pe alții, cu rime sau cu jocuri de cuvinte.(1)

Mă consider lider ,alții mi-au spus că sunt lider.(6)

Sunt sensibil la culori.(3)

Mi-e greu să stau nemișcat mai mult timp.(4)

Pot să socotesc în minte cu ușurință.(2)

Când lucrez îmi place să categorisesc lucrurile după importanța lor.(8)

Consider că am voința puternică și că sunt independent.(7)

Matematica și științele au fost materiile mele preferate în școală.(2)

Pot să țin ritmul cu un instrument de percuție simplu când se cântă un cântec.(5)

Folosesc frecvent un aparat de fotografiat sau o cameră video pentru a înregistra ceea ce văd în jur.(3)

Ceilalți îmi cer câteodată să explic sensul cuvintelor pe care le folosesc când scriu sau când vorbesc.(1)

Îmi place să port haine din materiale naturale.(8)

Sunt realist în privința punctelor mele tari si slabe (datorită feed-back-ului primit din diverse surse.(7)

Cele mai bune idei îmi vin când mă plimb, fac jogging sau desfășor o activitate fizică.(4)

Prefer să joc Monopoly sau bridge decât sa fac pasiențe sau să joc alte jocuri de unul singur.(6)

Ascult frecvent muzică la radio, casetofon, etc.(5)

Visez mult noaptea. (3)

Ca elev, am învățat mai ușor la engleza, științe sociale și istorie decât la matematică și științe.(1)

Prefer să petrec un week-end singur la o cabană în pădure, decât într-o stațiune modernă cu multă lume în jur.(7)

Îmi place să cos, să țes, să cioplesc, să fac tâmplărie sau alte activități manuale.(4)

Câteodată mă surprind mergând pe strada fredonând.(5)

Mă orientez ușor în locuri necunoscute.(3)

Când conduc pe autostradă sunt mai atent la ce scrie pe pancarte decat la peisaj.(1)

Mă simt bine în pădure.(8)

Îmi place să joc jocuri care necesită gândire logică.(2)

Simt nevoia să ating obiectele pentru a afla mai multe despre ele.(4)

Îmi place să desenez sau să mâzgălesc.(3)

Îmi place să-i învăț pe alții (indivizi sau grupuri) ceea ce știu eu să fac.(6)

Îmi place să mă implic în activități legate de munca mea, biserică sau comunitate care presupun prezența unui număr mare de oameni.(6)

Îmi place să fac experimente (ex.” Ce-ar fi dacă aș dubla cantitatea de apă pe care o torn la rădăcina trandafirului în fiecare zi?”) (2)

Pot să răspund la atacuri cu argumente.(7)

Cânt la un instrument muzical.(5)

La școală geometria mi s-a părut mai ușoara decât algebra.(3)

Mintea mea caută structuri, regularități, secvențe logice în jur.(2)

Recent am scris ceva ce m-a făcut să mă simt mândru sau am fost apreciat de ceilalți.(1)

Weekend-ul ideal este o ieșire în natură.(8)

Mă simt bine în mijlocul mulțimii.(6)

Cred că aproape orice are o explicație rațională. (2)

Am un hobby pe care nu-l dezvălui altora.(7)

Prefer să-mi petrec timpul liber în natură.(4)

Mă interesează progresele în știință.(2)

Sunt foarte bun bucătar.(8)

Îmi place să mă joc cu jocuri de puzzle, labirint și alte jocuri vizuale.(3)

Folosesc frecvent gesturi sau alte forme de limbaj corporal când vorbesc cu alții.(4)

Viața mea ar fi mai săracă dacă nu ar fi muzica.(5)

Uneori gândesc în concepte clare, abstracte, pe care nu le formulez în cuvinte sau imagini.(2)

Conversația mea face apel frecvent la lucruri pe care le-am citit sau le-am auzit.(1)

Am câteva scopuri importante în viața, la care mă gândesc în mod regulat.(7)

În camera mea trebuie să fie o floare.(8)

Îmi place “Montagne russe”(roller coaster) și alte experiențe fizice asemănătoare.(4)

Însumați de câte ori aveți fiecare număr și treceți cifra în dreptul numărului corespunzător.

Scorurile cele mai ridicate indică inteligențele dumneavoastră predominante.

1…..; 2…..; 3…..; 4…..; 5…..; 6……; 7…..; 8….. .

Pentru acest test inteligențele au fost numerotate în felul următor;

verbală/lingvistică

matematică /logică

3. vizuală/spațială

4. corporal/ kinestezic

ritmică /muzicală

interpersonală

intrapersonală

naturistă

Stabilirea sarcinilor de lucru și a posibilităților individuale. Sarcinile de lucru sunt împărțite grupurilor în funcție de tipul de inteligență dominant;

Stabilirea spațiului de desfășurare;

Organizarea timpului;

Anunțarea criteriilor de evaluare [16]

Desfășurarea proiectului propriu-zis

Elevii îndeplinesc sarcinile de lucru, iar profesorul orientează elevii către problemă, organizează studiul, monitorizează, observă, oferă ajutor, evaluează pe parcurs dar nu foarte sever.

Prezentarea proiectului

Elevii finalizează activitatea, prezintă proiectul, participă la evaluare, iar profesorul discută produsul final, evaluează.

Evaluarea rezultatelor proiectelor

Se evaluează:

Cercetarea în ansamblu ( procesul de elaborare a proiectului: problemele alese pentru soluționare, bibliografia aleasă, dificultăți întâmpinate, specialiști consultați );

Modul de lucru (analiza situației problemă, prelucrarea materialelor, variante de rezolvare, alegerea soluției optime);

Prezentarea proiectului;

Produsele finale realizate.

Planul de activități – planificarea activităților se realizează sub formă de tabel. Totodată controlul activităților se realizează cu ajutorul diagramei Gantt.

Diagrama Gantt se desenează astfel:

Se ordonează activitățile crescător după termen;

Se reprezintă activitățile prin bare orizontale proporționale cu durata. [17]

Interpretarea diagramei Gantt

Din diagrama Gantt se determină:

succesiunea în timp a activităților;

rezerva de timp;

activitățile care se suprapun;

activitățile critice ( fără rezervă de timp). [16]

Tabel nr.II.3 – Diagrama Gantt

Tabel nr.II.4 – Fișă de evaluare a proiectului

Tabel nr.II.5 – Rezultate pe aspectul evaluat

Am observat că acest tip de evaluare-învățare prin proiect dezvoltă cunoștințe și aptitudini prin sarcini de lucru extinse care promovează investigația.

Beneficiile învățării prin proiecte include încurajarea autocunoașterii și a gândirii de nivel superior, dezvoltă unele abilități complexe ( rezolvare de probleme, cooperarea și comunicarea) precum și accesul la o gamă largă de oportunități de învățare.

Grafic nr.II.3 – Rezultate pe aspectul evaluat

Rezultate în funcție de note:

Tabel nr. II.6 – Rezultate în funcție de note

Observăm că predomină notele de 8,9 și 10 și putem afirma că această metodă de evaluare este deosebit de motivantă pentru elevi, deși putem afirma că presupune un volum de muncă sporit.

Metodele alternative de evaluare prezintă marele avantaj că latura emoțională negativă care însoțesc formele tradiționale de evaluare este eliminată, evaluarea devenind motivantă și nu stresantă pentru elevi.

Se poate observa cu ușurință că prin statutul profesorului, acela de consilier, se reduce factorul stres, iar evaluarea are ca scop îmbunătățirea activității și stimularea elevului și nu sancționarea cu orice preț, lucru posibil datorită faptului că activitățile de evaluare cuprind materiale elaborate de-a lungul unui interval de timp mai mare.

Grafic nr.II.4 – Rezultate număr elevi

Dacă facem o comparație a rezultatelor pe note vom obține:

Grafic nr.II.5 – Rezultate comparative obținute prin aplicarea metodelor tradiționale de evaluare și a celor moderne

Este cunoscut faptul că elevii noștri de cele mai multe ori învață doar pentru notă. Prin metodele alternative de evaluare este descurajată vânarea notelor, elevii devenind mai responsabili fiind implicați activ în derularea unor sarcini de lucru impuse de metoda proiectului.

Dacă facem o comparație între rezultatele evaluării între procentele obținute pe note în evaluarea prin metode tradiționale/clasice și metodele moderne de evaluare vom obține:

Tabel nr.II.7 – Rezultate comparative a evaluării între procentele obținute pe note în evaluarea prin metode tradiționale/clasice și metodele moderne de evaluare

Am observat că folosind metodele alternative de evaluare se asigură o mai bună exersare a priceperilor și deprinderilor practice și intelectuale, iar cunoștințele asimilate sunt ușor de integrat și operaționalizat, incluzându-se în limitele celor vechi. În urma aplicării la clasă a acestor metode, am constatat că elevii se dovedesc foarte receptivi, participând cu entuziasm, simțindu-se motivați și stimulați în dezvoltarea și manifestarea personalității, a dorinței de autoevaluare.

CONCLUZII
Metoda proiectului este o metodă alternativă de evaluare ce pune elevii în situația de a trece de la aspectele teoretice la aspectele practice și oferă șansa de a analiza în ce măsură elevul folosește adecvat cunoștințele și materialele disponibile în atingerea finalităților propuse.

Cred că metodele alternative de evaluare dau o latură practică a oricărei discipline, latură care e puțin vizibilă în învățământul românesc.

Metodele alternative de evaluare asigură o mai bună exersare a priceperilor și deprinderilor practice și intelectuale, iar cunoștințele asimilate sunt ușor de integrat și operaționalizat, incluzându-se în limitele celor vechi.

Metoda proiectului permite elevilor să vadă această parte practică a oricărei arii curriculare, în final ei obținând un produs finit (proiectul), produs realizat de ei înșiși.

În același timp accentuând activitatea profesorului acesta trebuie să-și îmbunătățească continuu activitatea de predare prin alegerea, selectarea celor mai bune metode în funcție de obiectivele propuse.

Un profesor eficient alternează trei tipuri de structuri: cooperativ, individual sau competitiv și evită susținerea unor ore care se desfășoară la fel, menținerea unor metode de evaluare care să impună inițiativa și imaginația elevului.

În final putem spune că nu se poate vorbi de o singură metodă care să fie folosită în mod exclusiv în activitatea școlară ci de o listă întreagă din care se aleg cele mai eficiente, raportate desigur la caracteristicile fiecărei clase.

Metodele alternative nu înseamnă că sunt mai bune decât cele tradiționale ci reprezintă o alternativă la metodele clasice, o alternativă care evidențiază sensul practic al disciplinelor școlare.

BIBLIOGRAFIE

Asiminoaie I., Masalagiu C.,(2004), Didactica predării informatice, Editura Polirom,Iași

Bențea M., Antonescu I.,(1967), Bacău – Ghid turistic al regiunii, Editura Minerva, București

Cucoș C.(2006), Pedagogie, Editura Polirom,Iași

Cucoș C. (2008), Teoria și metodologia evaluării, Editura Polirom,Iași

,,Inteligențe multiple” (test) în Didactic. ro.

Ghinea D.( 1996), Enciclopedia geografică a României. Vol. I. Editura Enciclopedică, București.

Lupu N.N, Văcărașu I., Brânduș C. (1972), Județul Bacău, Colecția Județele Patriei

Nicula I. (1994), Pedagogie, Editura Didactică Și Pedagogică, București

Nicula I. (2003), Tratat de Pedagogie Școlară, Editura Aramis, București

Panțuru S., Păcurar D.C. (1999), Didactica, Editura Universității Transilvania, Brașov

Panțuru S., Voinea M., Necșoi D (2008), Teoria și metodologia instruirii Teoria și metodologia evaluării, Editura Universității Transilvania, Brașov

Petre C., Popa D., Crăciunoiu Ș., Iliescu C.(2002), Metodica predării informaticii și Tehnologiei Informației și a Comunicațiilor, Editura Ares, București

Pisică Irina (2013), Studiul geografic al populației și așezărilor umane din bazinul hidrografic al Trotușului.

,,Predarea interdisciplinară – obiectiv major al învățământului în lumina reformei”, http://articole.famouswhy.ro/predarea_interdisciplinară- obiectiv major al învățământului în lumina reformei/.

,,Programul OEDC PISA”, în EDU.ro, http://www.edu.ro/index.php/articles/c826/.

,,Predarea – Învățarea interactivă centrată pe elev”(2009) în Proiectul Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice prin activități de mentorat, București, http://proiecte.pmu.ro/web/mentorat/docs.

,,Predarea interdisciplinară”,http://www.fundatiadinupatriciu.ro/ro/media_room/stiri/132

Șandru I, Aur I., Toma V. Constantin (1989), Bacău – studiu de geografie umană, vol. II.

Șorgot V., Dobre M (2007), Geografia județului Bacău. Curs opțional. Editura Universitară.

http://www.isjbacau.ro/compartiment-curriculum/geografie/alte-documente/programa-disciplinei-optionale/view

https://www.google.ro/search?q=judetul+bacau+populatie

http://www.deferlări.ro – Prof.dr. Șerban Lucian

http://www.pauliuc.net

Judetul Bacau: date statistice

https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#q=monografie+judetul+bacau

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Caracteristicile Componentelor Cadrului Natural Si Potentialul Lor In Aparitia Si Continuitatea Vietii Umane (ID: 111176)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Caracteristicile Componentelor Cadrului Natural Si Potentialul Lor In Aparitia Si Continuitatea Vietii Umane

Copyright Notice

Colectarea Selectiva a Deseurilor Menajere din Comuna Forasti

Aspecte Problematice ale Contabilitatii Si Auditului Stocurilor

The Language Of Beer Comercials

The Building And Dissemination Of An Image Of Touristic Destination Danube Benddocx

Mutații în Cadrul Pieței Muncii în U.e

Gradul de Sintalitate în Cadrul Grupului de Elevi

Copyright Notice

Similar Posts