Caracteristicile Agresivitatii
Cuprins
CAPITOLUL I . CARACTERISTICILE AGRESIVITĂȚII
1.1 Introducere
Capitolul II Cadurul teoretic. Delimitări conceptuale
2.1Definirea agresivității
2.1.2 Definiții de agresiune, violență și de comportament antisocial
2.1.3 Evoluția agresivității
2.2 Dimensiunii bio-psiho-sociale ale agresivității
2.2.1 Anatomia comportamentului agresiv.
2.2.2 Forme ale agresivității
2.3 Agresivitatea ca reacție emoțională
2.3.1 Mânia
2.3.2 Violența
2.3.3 Diferențele dintre genuri
2.4 Teoria rolului social
2.4.1 Teorie privind etiologia
2.4.2 Teoria învățării sociale
2.4.3 Teoria frustrare – agresivitate
2.5 Influenta agresivității
2.5.1 Alcoolismul
2.6 Personalitatea
2.6.1 Tipuri de atitudini generale: introvertit și extravertit
2.6.2 Cele opt tipuri psihologice ale lui Jung
2.6.3 Agresivitatea că trăsătura înnăscută
2.6.4 Diminuarea agresivității
2.7 Terapia prin muzică
2.7.1 Terapie de a crește a empatiei și să scadă agresiunea prin mișcare
2.7.2 Terapie pentru agresiunii și violenței
2.8 Cum schimbăm comportamentul agresiv
Capitolul III Obiective si Ipoteze
3.1 Obiective:
3.1.2 Ipoteze:
IV Metodologia cercetării
4.1 Explicarea procedurii
4.1.2 Ghid de interviu
Capitolul V Prezentarea rezultatelor
Capitolul VI Interpretarea rezultatelor
Concluzii
Continuarea studiului
Bibliografie
Anexe
CAPITOLUL I . CARACTERISTICILE AGRESIVITĂȚII
1.1 Introducere
Am ales acesta tema pentru că am fost pasionată de felul omului de a gândi și de a reacționa în situații de criză. Fiecare ne comportam mai agresiv sau suntem mai pasiv agresiv sau suntem aproape neagresivi. Acesta tema a fost foarte fascinantă pentru mine pentru că am avut de a face cu oameni agresivi și am învățat acum cum pot diminua agresivitatea și cum anume aș putea să observ cum se manifesta oamenii agresivi.
Agresivitatea are o legătură cu personalitatea din punctul meu de vedere pentru că un coleric este mult mai agresiv decât un melancolic care este pasiv agresiv .
Am descoperit multe fațete ale agresivității și am descoperit cum se face legătura între personalitate, frustrare și agresivitate.Am observat că bărbații sunt mai agresivi decât femeile. În general femeile sunt pasiv mai agresive decât bărbații.
Pentru mine personal agresivitatea este o formă neplăcută de manifestare a sentimentelor reprimate. Am descoperit că frustrarea este hrana agresivității. Dacă suntem frustrați mai bine rezolvăm problema civilizat decât să ne vărsăm agresivitatea și violența pe obiecte, plante, animale și oameni.
Am descoperit că persoanele colerice și sangvinice sunt mai agresive decât persoanele melancolice și flegmatice, dar persoanele sangvinice și colerice sunt mult mai puțin pasiv agresivi decât flegmaticii și melancolocii.
Mi-a făcut plăcere să mă documentez pentru această temă de licență.
Capitolul II Cadurul teoretic. Delimitări conceptuale
2.1Definirea agresivității
“Agresivitate este tendința de a ataca.
Într-o accepțiune mai largă, termenul caracterizează dinamismul unui subiect care se afirmă, care nu fuge nici de dificultăți, nici de luptă; pe un plan încă și
mai general, caracterizează acea dispoziție fundamentală datorită căreia ființă vie poate obține satisfacerea trebuințelor sale vitale, în principal alimentare și
sexuale.Pentru mulți psihologi agresivitatea este strâns legată de frustrare: un copil împiedicat să se joace se îmbufnează sau tropăie de furie.
Învățarea are un rol important în agresivitate. În cartea sa Omul agresiv (1987), P. Karli arata ca în unele grupuri umane (în Tahiti sau în Mexic, de exemplu) orice agresivitate este stigmatizata, sortita oprobriului. El considera că și în societatea noastră ar fi posibilă diminuarea agresivității prin măsuri educative, prin glorificarea conduitelor altruiste și a valorilor morale.” (Norbert Sillamy, 2000)
„Însușirea de a fi agresiv, constituind uneori un simptom patologic. Însușire a unor agenți patogeni de a ataca organismul animal sau vegetal. „(Iorgu Iordan,1998)
Agresivitatea este comportamentul destructiv și violent orientat spre persoane, obiecte sau spre sine. Implica negare activa și produce daune sau doar transformări. Există și o cale de a calma, violenta dar întotdeauna semnifica atac, ofensiva, ostilitate, punere în primejdie sau chiar distrugere a obiectului ei.
Prototipul a fost exemplificat prin comportamentul animal, dar K. Lorenz (1966) a atras atenția asupra faptului că, chiar și lupul ataca numai sub imperiul nevoii de hrană, iar nu din tendința competitivă cum se întâmplă deseori la om.
După ce, timp îndelungat, a fost susținută teza despre originea instinctivă astăzi
această teză a fost larg contrazisa. K. Lorenz susține că atât la animale cât și la om este un rezultat al învățării, al modelarii comportamentului prin imitație și antrenament. Nu există un instinct cum este cel de hrană, reproducere, construire a cuibului (la păsări), migrație etc. Kuo (1930) a crescut împreuna
pui de pisica și de șobolani, dovedind absența oricărei agresivitate la vârsta adultă a acestora.Preluând o idee a lui S. Freud,V.Scott și J. Dollard (1939) au formulat teoria reactivității ce susține că agresivitatea este un rezultat al frustrației sau împiedicării (prin barieră) a unei tendințe vitale în a-și atinge țelul.Deci,
agresivitatea ar fi cauzată de contrarierea unor tendințe instinctuale, dar aceasta ne duce la ideea că totuși agresivitatea , în forma ei primară, are o legătură, fie
și indirect, cu baza instinctivă. E. Fromra susține că la om, exista o agresivitate
specifică,exprimată prin tendințe destructive. X. Miilor (1941) dovedește că nu
întotdeauna frustrația produce agresivitate,ci numai în anumite cazuri.
2.1.2 Definiții de agresiune, violență și de comportament antisocial
Laici și cercetători folosesc adesea termenul de "agresiune" diferit. Laici pot descrie un agent de vânzări care încearcă într-adevăr greu să-și vândă marfă că "agresiv." agent de vanzarinu, cu toate acestea, vreau să dăuneze clienți potențiali. Majoritatea psihologilor sociali definesc agresiunea umană ca orice comportament destinat să rău o altă persoană care nu vrea să fie rănit
(Baron & Richardson, 1994; Bushman & Huesmann, 2010). Această definiție include trei
caracteristici importante. În primul rând, agresivitatea este un comportament, îl puteți vedea. Agresiunea nu este o emoție,cum ar fi furia. Agresiunea nu este un gând, cum ar fi repeta mental o crimă. Nu se poate se comporta agresiv de gândire, nici nu poți comporta agresiv de sentiment. O persoană poate doar se comporta agresiv de a face ceva. (Brad J. Bushman ,2011)
2.1.3 Evoluția agresivității
Exista o problemă a dirijării pozitive a agresivității prin:
Acceptarea rațională a frustrației
canalizarea ei în acțiuni socialmente utile (după unii și inteligența sau
elanul creativ ar fi agresiv dar de factură intelectuală);
c)adaptarea unor comportamente agresive acceptabile cum sunt cele implicate în competițiile sportive. M. Epuran (1967) propune ca în sport (care nu implica destructivitate) să se renunțe la termenul de agresivitate și să se denumească tendința pozitivă a luptei pentru performanta prin termenul de combativitate.
Dacă la anumite persoane grav frustrate și anxioase, agresivitatea ia proporții
și se instalează în forme nocive este necesar să se recurgă la psihoterapie în variantele ei de joc, de descărcare a resentimentelor în ședințe speciale de
grup, de terapie ocupațională sau recreaționala.( Paul Popescu-Neveanu, 1978)
„Într-un mod mai puțin pretențios, agresivitatea poate fi considerată a fi o caracteristică a acelor forme de comportament orientate în sens distructiv,
în vederea producerii unor daune, fie ele materiale, moral-psihologice
sau mixte. Deci actul agresiv poate viza unele obiecte (casă, mașină, mobilă,etc.),ființa umană(individul uman izolat,microgrupurile, colectivitatea) sau ambele. Opusul agresivității ar fi comportamentul prosocial,care presupune cooperare,toleranță, echilibru. Pentru a găsi exemple privind comportamentul agresiv nu este nevoie de eforturi speciale.Datorită uriașelor disponibilități privind mediatizarea, suntem, din nefericire,aproape zilnic martorii diferitelor forme de manifestare a agresivității (războaie,crime, jafuri,tâlhării,violuri, incendieri, distrugeri, etc.).Delincvența și infracționalitatea constituie formele „de vârf” ale manifestării agresivității,iar statisticile întocmite în diferite arăt\ o creștere îngrijorătoare a ratelor acestui „flagel”, acum la sfârșitul celui de-al doilea mileniu. Numai în SUA, de exemplu, la fiecare 6 minute se comite un viol; în fiecare minut, o altă persoană devine victima unui atac tâlhăresc; la fiecare 22 de secunde se comite un furt de mașină; la fiecare 25 de minute se comite un omor etc. (cf.A. Karmen,1990).Referitor la încerc\rile de definire, analiza și interpretare a agresivității de către specialiști, nu numai că nu regăsim un consens mai general, dar se pare că nivelul de „împrăștiere” a punctelor de vedere este chiar mai mare decât în cazul altor fenomene psihologice. Rezistenta extrem de crescută întâlnită la diverși cercetători din domeniul socio-uman în făta încercării de construire și utilizare a unei „grile” de analiză și interpretare a agresivității se explica, înainte de orice, prin marea complexitate a acestei realități. Iată, totuși, câteva din punctele de vedere exprimate mai recent. Autorii lucrării înțelegerea psihologiei sociale (cf. S. Worchel et al., 1991) pun problema dacă, în definirea agresivității, trebuie să punem accent pe actul agresiv în sine Sau pe intenție? De exemplu, un părinte poate manifesta agresivitate fata de copil, dar cu intenția clară de a „face om din el”. Opțiunea autorilor este mai mult pentru accentuarea asupra intenției. Astfel, agresivitatea poate fi definit\ ca orice act ce are ca intenție producerea unui prejudiciu țintei vizate (cf. R.A. Baron, 1977). Acceptând faptul că intenția este cel mai important factor în definirea agresivității, autorii menționați ajung în fața unei alte dificultăți și anume, cea legată de modalitățile de determinare a intenției.” (Adrian Neculau, 1996)
“Nu există îndoială că agresiunea a fost un comportament adaptiv pentru mulți dintre strămoșii noștri care au trăit în grupuri mici. Masculii folosit agresiune pentru a avea acces la femele, hrană, adăpost și alte resurse. Femelele folosesc agresiune ca să-și apere puii lor și pentru a obține resurse pentru ei . Astfel, persoanele cele mai agresive în evolutiv nostru trecut au fost la un moment dat cei care erau cel mai probabil să treci pe genele lor de la generațiile următoare. Ca oameni devenit mai socială, cu toate acestea, fata de alții agresiune în grupul social pe care unul a devenit supraviețuitor gene mai puțin de adaptare și prosocial a devenit comun.Agresivitatea astăzi, De fapt, se pare mal adaptiv și distructiv. Agresiune rase de agresiune, și pare a provoca mai multe probleme decât rezolvă. Chiar dacă acesta funcționează pe termen scurt, da greș pe termen lung. Majoritatea psihologilor sociale azi sunt interesați în a înțelege de ce oamenii devin agresivi, ceea ce factori influențează agresiune, și cum să-l reducă.”( Bushman, B. J., & Huesmann, L. R. ,2010)
2.2 Dimensiunii bio-psiho-sociale ale agresivității
a) Elemente înăscute în comportamentul animalelor
„Se știe de multă vreme că animalele nu trebuie să învețe toate comportamentele. Când un fluture abia născut se ridică în aer, iar un păianjen cu cruce își țese plasa fără să fi învățat această în prealabil, vorbim despre performanțe instinctuale.Tot despre instinct vorbim și atunci când o pasăre migratoare se îndreaptă spre ținta să îndreptată ca și cum ar fi condusă de o forță secretă, mulțumindu-se cu o formulă explicativă goală de sens. Conceptul de înăscut a fost în repetate rânduri criticat, invocându-se argumentul că nu există dezvoltare independentă de experiență.” (Irenäus Eibl-Eibesfeldt,2009)
b)Elemente înăscute în comportamentul omului
“Cercetările cele mai recente au arătat că și comportamentul omului este, în domeniile indicate mai sus, preponderent prin adaptări filogenetice.Desigur, programările din comportamentul agresiv al omului se vor bucura de o mai mare atenție. “ (Irenäus Eibl-Eibesfeldt,2009)
c)Metoda comparativă
“Biologia este o știință comparativă. Biologii compară caractere indiferent dacă este vorba de organe, comportamente sau forme de organizare de un tip complex. Mulți cercetători consideră că că doar astfel de asemănări bazate pe o moștenire comună (așa-numitele homologii) interesează etologia , mai ales atunci când este vorba de compararea animalului cu omului.Biologii recunosc homologia pe bază mai multor criterii. În cele mai multe cazuri asemănarea formală nu este suficientă.Doar atunci când este vorba de structuri foarte complicate care apar la reprezentanții unei grupe taxonomice,reprezentanți care trăiesc în cele mai diferite nișe ecologice,homologia poate fi considerată ca probabilă.”(Irenäus Eibl-Eibesfeldt,2009)
2.2.1 Anatomia comportamentului agresiv.
„ Literatura de specialitate identifica un sistem neuro-umoral complex și ierarhizat care
controlează comportamentul agresiv uman.
Primul nivel anatomo-functional al acestui sistem de control este format din
trunchiul cerebral și hipotalamus, și este cunoscut în literatura medicală sub numele de
sitemul „amenintare-raspuns”.
Nucleii senzorio-motori pontini și mezencefalici trimit output-uri către centrii
motori descendenți responsabili de elaborarea componentei stereotipe a comportamentului
motor, contextual determinat, de abordare sau de evitare a unei persoane. Importanța lor în
controlul comportamentului agresiv este una relativ redusă, aceștia aflându-se la rândul lor
sub controlul unor formațiuni nervoase superioare. Acesta este și motivul pentru care leziunile trunchiului cerebral pot distrugă doar fragmente ale comportamentului agresiv fără a produce însa modificări patologice ample ale acestuia. În ceea ce privește hipotalamusul, s-a observat că stimularea ariilor laterale ale acestuia favorizează producerea comportamentului agresiv în timp ce stimularea ariilor medii-centrale inhiba manifestările agresive . Se presupune că,rolul hipotalamusului este acela de a stabili un prag pentru declanșarea răspunsului agresiv,cu alte cuvinte, acela de a stabili când un anumit context social este suficient de amenințător,enervant, sau frustrant pentru a declanșa un răspuns agresiv. Atunci când procese patologice de natura diversă afectează regiunea ventro mediala a hipotalamusului persoana respectivă
manifestă frecvente atacuri agresive nemotivate asupra persoanelor care se afla în momentul
respectiv în apropierea sa . La următorul nivel anatomo-funcțional de control al comportamentului agresiv se găsește amigdala cerebrală. Aceasta este o structură nervoasă cheie pentru producerea comportamentul uman socio-afectiv în general și a comportamentului agresiv în particular. Amigdala cerebrală este interconectată cu multiple regiuni senzoriale corticale superioare,trimițând la rândul ei aferente către hipotalamus și trunchiul cerebral. Rolul ei este acela de a conecta centrii hipotalamici, nucleii somato motori pontini și mezencefalici, responsabili de producerea și exprimarea fricii, durerii și a altor emoții primare, cu inputurile senzoriale procesate la nivel cortical superior în vederea elaborării unei imagini despre realitatea exterioară. Cu alte cuvinte, funcția fundamentală a amigdalei și a structurilor temporolimbice asociate este aceea de a conecta nivelul inferior, executiv al sistemului de control al agresiunii cu nivelul superior, de comandă al acestuia. În acest mod este conferita o anumită valoare emoționala percepției persoanelor sau obiectelor din realitatea înconjurătoare. Amigdala cerebrală este în mod particular importanta în producerea agresivității motivată de frică, ce apare ca răspuns la o amenințare, așa-numita agresivitate „reactiva” sau „defensiva”.Afectarea acestei structuri nervoase determina producerea unui comportament excesiv de agresiv ca răspuns la provocări minore.”( Rom J Leg Med ,2007)
2.2.2 Forme ale agresivității
„Dată fiind marea complexitate a acestui fenomen psihosociologic, orice încercare de tipologizare se lovește de dificultăți mai mari sau mai mici. Criteriile de clasificare
ies în evidență în mod direct sau indirect din analiza coordonatelor de definire a
agresivității. Fără a ne pierde în prea multe detalii, considerăm că pot fi identificate
următoarele criterii:
Distorsiuni și reconstrucție
1. în funcție de agresor sau de persoana care adopta o conduită agresivă.
2. în funcție de mijloacele utilizate în vederea finalizării intențiilor agresive.
3. în funcție de obiectivele urmărite.
4. în funcție de formă de manifestare a agresivității.
în raport cu primul criteriu, diferențiem:
• agresivitatea tânărului și agresivitatea adultului;
• agresivitatea masculină și agresivitatea feminină;
• agresivitatea individuală și agresivitatea colectivă;
• agresivitatea spontană și agresivitatea premeditată.
în raport cu al doilea criteriu, diferențiem:
• agresivitatea fizică și agresivitatea verbală;
• agresivitatea directă, cu efecte directe asupra victimei, și agresivitatea indirectă,
între agresor și victimă existând intermediari.
Privitor la al treilea criteriu, diferențiem:
• agresivitatea ce urmărește obținerea unor beneficii, a unui câștig material;
• agresivitatea ce urmărește predominant rănirea și chiar distrugerea victimei.
în această privință, unii autori (cf. S. Worchel et al., 1991) fac distincție între
agresivitatea datorată supărării sau mâniei și agresivitatea instrumentală.
Diferența principală consta în faptul că prima formă apare, mai ales, că
Urmare a supărării sau ostilității, în timp ce a doua (instrumentală) este orientată, în primul rând, în direcția obținerii unui câștig material (bani, obiecte etc.),
iar actul agresiv în calitate de mijloc de obținere a unor asemenea achiziții. O formă particulară de agresivitate instrumentală o constituie conflictul
realistic de grup, formulare ce aparține autorilor americani Levine
și Campbell.” (P.Iluț, 1994).
Specific pentru acest tip de conflict este faptul că anumite grupuri de dimensiuni diferite într\ în raporturi competitive (de cele mai multe ori acutizate) pentru o resursă de existența limitată (teritoriu, locuri de munca etc.).Menținerea stărilor conflictuale, cu manifestare
efectivă, reciproca, a agresivității, inclusiv fizice, conduce, din nefericire,
în loc de câștiguri, mai ales la pierderi, de cele mai multe ori irecuperabile, cum este cazul vieților omenești.
Privitor la al patrulea criteriu, putem diferenția:
• agresivitatea violenta și agresivitatea nonviolentă;
• agresivitatea latent\ [i agresivitatea manifest
Desigur, nici pe departe nu se poate considera că aceste tipologii epuizează toate
criteriile de clasificare [i toate formele de existențe și manifestare a agresivității. și aici, ca și în alte cazuri, utilizarea unor scheme de clasificare forțează realitatea să se simplifice și să se subordoneze tendințelor de realizare a unei „ordini” științifice. O dovadă clară o constituie faptul că agresivitatea manifestată la nivel interpersonal este, prin excelență, un fenomen psihosocial și, ca atare, el ridică problema „coparticipării” celor doi membri ai relației conflictului (agresor-agresat). Nu întotdeauna și oriunde „rol-status-urile” celor doi membri ai diadei sunt aceleași și exclusive (unul numai ataca, numai face rău, iar celălalt „are sarcina” numai de a suporta consecințele directe și indirecte ale agresivității). Un exemplu tipic pentru ceea ce încercam să demonstrăm aici îl constituie cuplul penologic infractor-victima. Fără a intra în detalii de ordin juridic, infractorul este persoana care comite o faptă de agresiune (love[te,
atacă, ucide, violează etc.) asupra altei persoane (victima) care suporta consecințele. Așa privind lucrurile, vina celor doi membri ai diadei penologice este foarte clară:
primul, vinovat și al doilea, complet nevinovat. Realitatea, însa, demonstrează că
lucrurile nu stau deloc a[a, deoarece, în multe cazuri, „vina” se împarte între cei doi, culminând cu situația în care victima poate să fie mai „vinovată” chiar decât
infractorul. Să ne referim la două exemple concrete:
1. Șotul rămâne infirm pe viață în urma unui act de agresiune din partea șotiei (în
fața instanței juridice, șotul apare în calitate de victima, iar șotia în calitate de
infractor). Se afla, însa, că actul de agresiune al soției a fost consecința bătăilor
repetate din partea soțului și, mai ales, a încercărilor acestuia de a viola fetița în
fă]a ei (deci, anterior actului de agresiune al șo]iei, „rolurile” celor doi erau
schimbate).
2. O femeie tânără, sub influența alcoolului, intra în miez de noapte într-un bar în
care erau numai bărbați adopta o conduită provocatoare (dansează obscen, se
dezbracă parțial etc.); la un moment dat, bărbații o atacă și o obligă la un viol
colectiv. Deci, în urma acestui act de agresiune, bărbații apăr în calitate de infractori, iar femeia în calitate de victimă. Care este, însa, gradul ei de participare și de răspundere privitor la actul de agresiune produs?
Nu întâmplător, în cadrul unei clasificări a victimelor, cum este cea a lui Stephan
Shaffer (1977) (T. Bogdan, 1988), apar categorii precum: victime provocatoare, care, anterior victimizării lor, au comis ceva – conștient sau inconștient – fata de infractor. Asemenea cazuri pot fi întâlnite atunci când o persoană (victima ulterioară) se comporta arogant fata de viitorul infractor sau dacă nu-și ține o promisiune data solemn, ori dacă întra în lateguri amoroase cu iubita infractorului etc.; victime care precipita declanșarea acțiunii răufăcătorilor. Este cazul persoanelor care, prin conduita lor, influențează răufăcătorii în a comite infracțiuni, deși între ei nu a existat niciodată vreo legătură.
Concluzia este c\, de multe ori, comportamentul agresiv este stimulat, provocat,
declanșat, întreținut de conduită partenerului relației interpersonale ce suportă consecințele agresiunii. De aici, ideea clară pentru psilohogia aplicată, cum este cazul psihoterapiei, de a acționa nu unilateral (fie numai asupra celui acuzat de comportament agresiv, fie numai asupra celui agresat), ci asupra cuplului (marital, parental, profesional etc.) care capătă în timp proprietatea de a oferi „cadrul” manifestării agresivității (cel agresat poate, direct sau indirect, voluntar sau involuntar să se constituie într-un factor de potențare a conduitei agresive a partenerului respectiv).”( Adrian Neculau , 1996)
2.3 Agresivitatea ca reacție emoțională
“Cercetările asupra agresivității permit evaluarea acestor teorii distincte. În analiza care urmează, vom începe prin a descrie aceste puncte de vedere, raportându-ne la cercetările respective, apoi vom continua referindu-ne la diferența acestor puncte de vedere din perspectiva prezenței agresivității în mass-media. Trebuie să remarcăm faptul că termenul „agresivitate" desemnează un comportament care, în mod intenționat, lezează (fizic sau verbal) o altă persoană sau distruge o proprietate. Conceptul cheie din aceastĂ definiție este „intenționat". Dacă, într-un lift aglomerat, o persoană va calca din greșeală pe picior cere imediat scuze, comportamentul el nu poate fi considerat că agresiv, dar dacă cineva trece peste dumneavoastră, calcan-du-vă pe picior, când sunteți la birou, nu veți ezita să considerați acest act că agresiv.
2.3.1 Mânia
„Principala formă de manifestare a agresivității pasive este mânia.
Ea reprezintă o reacție puternică, declanșată de o altă emoție negativă, ce are ca
rezultat atacul de intensitate variabilă care nu este întotdeauna justificat. Aceasta
formă de mânie este denumită ,,mânie agresivă” și se manifesta sub forma verbală a
unei amenințări sau a unui țipat, dar și sub forma fizică a unei lovituri, atunci când spargi sau distrugi ceva din jur. Însa, mânia nu este întotdeauna acel demon pe care ni-l imaginam ce mai mulți dintre noi. Mânia latenta are și ea câteva din aceste componente, dar se poate
spune că este o comportare evitată și contraproductiva care se manifesta prin acțiuni cu finalitate subtilă și manipulatoare. Este conștient plănuită, intenționat pusă în aplicare sau viclean vindicativa, sau, dimpotrivă, poate fi inconștienta. Acest tip de mânie are ca motiv intenția dea a răni, de a indispune sau de a distruge și are un efect nociv asupra relațiilor și grupurilor de oameni mai ales în timp, deoarece se autoalimentată prin intermediul nevoilor care nu au fost satisfăcute sau care au la baza credințe iraționale. Agresivitatea pasivă, ca parte din tabloul mai amplu al mâniei latente, poate fi asociată cu unele dintre simptomele următoare:
– Iritabilitate cronică și depresie cronică;
– Egocentrism/ narcisism/ vanitate( o persoană a autointitulării);
– Grad scăzut de apreciere;
– Comportament autodistructiv sau demonstrativ;
– Abuz de substanțe care creează dependența și comportament aditiv;
– Conduita inadmisibilă care se vede scuzata din multe motive.
Sunt momente în care însa mania poate servi unui scop util sau valoros, mai ales dacă există o intenție pozitivă și un deznodământ pozitiv. Atunci când te aperi pe tine însuti , ascunzându-ți furia, sau pentru că încerci să te concentrezi pe rezolvarea unei probleme, sentimentul de mânie poate fi folositor. Te poate determina să te exprimi prin comunicare rațională, onestă și directă (mânie productivă), mai degrabă decât prin manipulare, pasivitate și evitare ( mânie neproductiva). Oamenii care își ascund sentimentele de mânie din forul interior fac acest
lucru ca să salveze aparențele și să nu fie respinși de cei din jur, deoarece acceptarea
socială este nevoie fundamentală pentru ei. Persoanele pasiv-agresive sunt șireti, adică
știu exact ce și cum să spună că să arunce vina asupra celorlalți. Ambiguitatea este și ea o componenta-cheie în aceste situații. De foarte multe ori, cineva care își ascunde mânia procedează așa fiindcă nu reușește să se decidă.”( Murrphy Tim, Oberlin Hoff Lorian,2007)
2.3.2 Violența
“Violența este agresiunea care are răul extrem ca scop (de exemplu, deces). toată violența
este agresiune, dar multe cazuri este de de agresiune nu violență.”( Craig A. Anderson and Brad J. Bushman,2002)
“Bărbații nu sunt singurii ale căror niveluri hormonale fluctuează și pentru a asigura un nivel crescut de comportament agresivi. Femeile, de asemenea, au fost raportate pentru a arăta un nivel mai ridicat de agresivitate care se corelează cu zilele lor premenstruale și menstruale. Un studiu implică observarea a 23 de femei care au fost adăpostite într-un spital sigur pentru pacienții cu înclinațiile periculoase și violente. Când un pacient "acționat" a fost limitat la camera ei. Înregistrări ale acestor două conflicte precum și datele lor de menstruale au fost păstrate și să constatat că cele mai multe dintre conflicte a avut loc săptămână înainte de menstruație decât oricare alta. Acest comportament poate fi atribuit la o scădere a progesteron, un hormon care de obicei borduri tendințe agresive la bărbați.”( Kim Carter, Jenny Kasubski,1998)
„Posibilitatea ca factorii genetici sunt printre cauzele comportamentului infracțional a fost testată prin compararea convingeri instanță de 14427 adoptați cu cele ale părinților lor biologici și adoptivi. O corelație semnificativă statistic a fost găsit intre adoptați și părinții lor biologici pentru convingerile de crime de proprietate. Acest lucru nu era adevărat cu privire la crime violente. Nu a existat nici o corelație semnificativă statistic între convingeri adoptat și adoptiv instanță mamă. Frații adoptate separat, în diferite case tind să fie concordante pentru convingerile, mai ales dacă tatăl biologic comun a avut, de asemenea, un record de comportament criminal.”( Mednick SĂ, Gabrielli WF Jr, Hutchings B,1984)
“În analiza noastră meta-analitică de diferențe de sex în comportament agresiv raportate în social psiholog-literatura iCal am constatat că, deși batbatii au fost ceva mai agresivi decât femeile dar pe medie, diferențele de sex sunt incompatibile toate studiile. Magnitudinea de diferențele de sex a fost semnificativ legate de diverse atribute ale studiilor. În special, tendința pentru bărbați să agreseze mai mult de femei a fost mai pronunțat pentru agresiune care produce durere sau vătămări fizice decât pentru agresiune care produce daune psihologice sau sociale. În plus, diferențele de sex în agresive.Comportamentul au fost mai mari în măsura în care femeile, mai mult decât bărbații, perceput ca adoptarea unui comportament ar produce daune la țintă, vinovăție și anxietate în sine, precum și un pericol pentru sine. Rezultatele obținute și interpretate subliniază faptul că diferențele de sex și agresiunea sunt o funcție de perceput.Consecințele de agresiune, care sunt învățate ca aspectele legate de rolurile de gen și alte roluri sociale.”( Alice H. Eagly and Valerie J. Steffen,1986)
“Conceptul de agresiune ar trebui înlocuit cu violent. Acest cuvânt provine din latinescul aggredi care înseamnă a ataca. Estista o diferență semnificativă între a agresa și a fi violent .”(Judy Korn,Thomas Mücke,2007)
“Agresiune față de un partener în atât fizic cât și verbal sau forme abuzive emoțional are rezultate foarte negative pentru adulți, inclusiv a prejudiciului (următoarele Popper de control al interfeței de utilizator nu pot fi Tab accesibile. La următorul buton pentru a reveni de control pentru un utilizator va versiunii.Distrugerea accesibilă interfață control Archer, 2000) și relația defalcarea (următoarele Popper de control al interfeței de utilizator nu pot fi Tab accesibile. la următorul buton pentru a reveni de control la o versiune.Distrugerea accesibil interfața control Lawrence & Bradbury, 2001). Înțelegerea schimbări intra-individuală în agresiune partener ar fi foarte informativ pentru programe de prevenire și tratament și, astfel, este o prioritate cheie de cercetare. Mai multe studii pe eșantioane reprezentative la nivel național și comunitar au arătat că ratele de prevalenta de agresiune față de un partener tind să fie mai mare la vârste mici și să scadă cu vârsta (Archer;. Următoarele Popper de control al interfeței de utilizator nu pot fi accesibile Tab la butonul următor pentru a reveni de control versiunii.Distrugerea accesibilității control Gelles interfața cu utilizatorul, și Ștraus, 1988). Pe baza datelor transversale, următoarele Popper de control al interfeței de utilizator nu pot fi accesibile. Tab la butonul de lângă reveni de control la versiune.Distrugerea accesibilă interfață controlO'Leary (1999) a estimat că prevalenta de agresiune fizică de oameni ar arăta o creștere bruscă de vârsta 15 – 25 ani, o prevalență de vârf în jurul vârstei 25 ani, și o scădere bruscă la aproximativ vârsta de 35 de ani. Studii de agresiune partener, cu toate acestea, au ales să limitat să fie date longitudinale transversale sau pe termen scurt și sunt în primul rând descriptiv, astfel, puțin se știe despre problemele importante ale abținerea și persistența în agresiune bărbați față de un partener, mai ales pe vârsta de vreo 20 de ani, prin 30 de ani, și modul în care aceste modificări intra-individuală se desfășoară în timp.”( Hyoun K. Kim, Heidemarie K. Laurent,* Deborah M. Capaldi, și Alan Feingold, 2008)
“De ce sunt bărbații mai agresivi decât femeile? Pentru a afla, psiholog criminalist și Anne Campbell ascultat voci de bărbați și femei obișnuite, precum și persoanele pentru care agresiunea este un fapt centrala de viață hoți și membri ai grupărilor criminale. Răspunsul, ea susține, constă nu numai în biologie sau în creșterea copiilor, ci în modul în care bărbații și femeile formează opinii despre propria lor agresiune. Femeile cred că rezultatele lor de agresiune de la o pierdere de auto-control, în timp ce bărbații se vedea comportamentul lor, ca un mijloc de a obține controlul asupra altora. Fiicele sunt profund rușinat atunci când se înfurie, dar fii învăța să asocieze agresiune cu integritate, curaj, și triumf. Campbell arată cât de bărbați și femei de vedere diferite de furie și de reținere afectează profund acțiunile lor de furie în căsătorie la violență în stradă, și ce înseamnă acest lucru pentru noi toți.Interpretare greșită a sensului de agresiune conduce o pană între sexe, care afectează totul, de la capacitatea lor de a comunica unul cu altul la modul în care în mod tradițional de sex masculine.”( Anne Campbell,2007)
„Violența și agresivitatea au afectat lumea din timpuri imemoriale. Oamenii ucid persoanelor ei urăsc, oamenii pe care îi iubesc, și oameni cu care nu am mai întâlnit. Creierele noastre și influența noastră machiaj genetic dacă vom răspunde la o insultă la agresiune, dar nu atât de cultura noastră. Trăsături de personalitate a mări sau micșora înclinația noastră de a comite violențe, dar așa poate contextul situațional imediat în care se află oamenii. Deblocarea misterul de ce oamenii se comportă violent este o sarcină descurajatoare, unul care a nedumerit oamenii de știință socială, filosofi, și laici de milenii.”( Nathan DeWall,2011)
„Violenta are multiple manifestări și înțelesuri și este omniprezenta în viața individului, precum și în acea a grupurilor sociale, începând cu persoană, familia și sfârșind cu integrarea omenirii. La om, o teorie recenta s controversata, dezvolta Wragham și Peterson (1996), susține că agresivitatea reprezintă apanajul atavic ereditar al bărbaților, moștenit din rudeniile noastre primare. „(Laverne Antrobus, 2009)
Influențarea agresivității
„Din păcate, sunt extrem de multe asemenea surse și ele creează mari probleme sociale,
pentru a căror rezolvare este nevoie de uriașe investiții materiale și eforturi socioprofesionale.
(N.Mitrofan,2004) împarte aceste surse în trei categorii:
a) surse ce țin mai mult de individ, de conduită și de reactivitatea lui comportamentală;
b) surse ale agresivității în cadrul familiei;
c) surse ce țin de mijloacele de informare a maselor.
În prima categorie sunt incluse: tipul de personalitate, în special tipul A (D.C. Glass, 1977), ce se caracterizează mai ales prin:
a) extrem de competitiv;
b) tot timpul grăbit (pe fugă);
c) în special iritabil și agresiv.”( N.Mitrofan,2004)
2.3.3 Diferențele dintre genuri
„Din punct de vedere biologic, antropologic, sociologic și psihologic. Importantă
revizuire a problemelor privind diferențele dintre sexe, publicată în 1974 de Maccoby și Jacklin, a devenit în zilele noastre clasică. The Psychology of Sex Differences (Maccoby și Jacklin, 1974) prezintă o serie de mai bine de 1.400 de studii psihologice publicate inițial în unele reviste
americane, analizate în termenii unor variabile ca memorie verbală, performante
școlare, anxietate și conformism. Aceste dimensiuni au fost grupate în două secțiuni, prima reunind intelectul și reușita, cea de-a doua având în vedere comportamentul social. Conform celor doi autori, diferențele între sexe sunt luate în considerare atunci când, pentru o variabilă specifică, un mare număr de studii furnizează rezultate în general concordante într-o direcție data și se observa puține diferențe notabile în direcția opusă. Această metodă a fost calificata drept metoda consensului (vote-counting) sau metoda studiului descriptiv. Maccoby și Jacklin afirma că sunt în măsură să distingă, în lipsa unor probe, opt considerații privind diferențele între sexe :
1) fetele sunt mai sociabile decât băieții;
2) sunt mai influențabile ;
3) au un respect de sine mai puțin accentuat;
4) învața mai mult pe de rost și se dovedesc mai pricepute la simplele exerciții
repetitive, în timp ce băieții dovedesc un nivel mai ridicat de dezvoltare cognitivă;
5) băieții au un spirit mai analitic ;
6) fetele sunt influențate mai mult de ereditate, iar băieții de mediu ;
7) fetele sunt mai puțin motivate de reușită; și, în sfârșit,
8) fetele sunt „auditive", în timp ce băieții sunt „vizuali". Este interesant de
remarcat că unele dintre aceste dimensiuni corespund unor consensuri stereotipe
privind natura diferențelor dintre sexe, deși le lipsesc datele comportamentale
care să permită justificarea acestor stereotipuri. Analiza altor șapte variabile (sensibilitatea tactilă, teama și timiditatea, nivelul de activitate, competitivitatea, dominantă, supunerea și educabilitatea) ne determina să gândim că pot exista anumite diferențe, însa ea rămâne puțin concludentă.
Doar patru variabile indica în mod concret și sistematic diferențe în performanțele medii
ale bărbaților și femeilor. Trei dintre ele stabilesc existența unor diferențe
în ceea ce privește performanta intelectuală. Fețele și femeile demonstrează o aptitudine verbală mai dezvoltată, dar băieții și bărbații au rezultate mai bune la teste de aptitudine vizual-spatiala și matematice. Unica trăsătura de personalitate care pune în evidență o diferență persistenta este agresivitatea, caracteristica bărbaților și băieților, în raport cu femeile și fetele.
După mai bine de un deceniu, în studiul său despre diferențele între performanțele intelectuale, Halpern (1986) semnalează faptul că majoritatea cercetărilor psihologice realizate între timp confirma concluziile lui Maccoby și Jacklin, dar că nici una din aceste patru variabile nu furnizează date total edificatoare. Concluziile generale ale lui Maccoby și Jacklin concorda, de fapt, cu punctul de vedere care constă în sublinierea similitudinilor și minimizarea diferențelor între bărbați și femei (Archer și Lloyd, 1985 ; Tavris și Wade, 1984).” (Serge Moscovici, 1998)
„Diferențele în gradul de liberalizare dintre bărbați și femei au fost atribuite nivelului lor respectiv de maturație fizică. în medie, fetele ating vârsta pubertății înaintea băieților, dar studiile demonstrează în egală măsură că indivizii cei mai precoce de ambele sexe prezintă o centralizare mai puțin dezvoltată comparativ cu cei care ating mai târziu vârsta pubertății (Waber, 1976). S-au descoperit, de asemenea, anumite diferențe între sexe privind utilizarea preferențială a uneia dintre cele două mâini. Cercetările recente efectuate asupra diferențelor anatomice dintre creierul de bărbat și cel de femeie au dezvăluit noi informații privind fundamentele lateralizații. Datorită rezonantei magnetice (Allen, Richey, Chai și Gorski, 1991) la copil și la adult, precum și prin autopsii făcute pe creierele unor adulți (Allen și Gorski, 1991), s-a putut măsura corpul calos, adică podul neural ce leagă emisferele. Rezultatele furnizate de aceste studii ar putea explica,
într-o manieră mai completă, diferențele între sexe în ceea ce privește lateralizarea
și performanță cognitivă. În procesul de lateralizare a creierului sunt implicați anumiți hormoni. Desigur, teoriile hormonale cunosc un succes deosebit, dar atenție la dezinformare. Menționăm că estrogenii și progesteronii, numiți hormoni feminini, și andorgenii, hormoni
masculini, sunt produși în cantități diferite de ovare și testicule (Archer și Lloyd, 1985). Pe de o parte, concentrația acestor transmițători chimici diferă la bărbat și la femeie, iar pe de altă parte, ea este influențată de capitalul genetic, de creșterea și dezvoltarea receptorilor, ca de altfel și de sensibilitatea specifică a acestora. În căutarea unei explicații hormonale, teoreticienii au fost tentați să extrapoleze, plecând de la studii efectuate pe animale – studii ce demonstrau efectele hormonilor prenatali asupra organizării funcționale a creierului (MacLusky și Naftolin, 1981).” (Serge Moscovici, 1998)
„Provocarea sporește agresivitatea dar diminuează magnitudinea de diferența de sex. Acest lucru sugerează că o mai mare implicare a oamenilor în agresiune ar putea deriva de la nivelurile lor ridicate de furie sau de la nivelul lor mai mici de frică și inhibarea frica legate. O trecere în revistă a literaturii de specialitate sugerează că nu exista diferențe de sex în furie dar diferențele pronunțate în frică, mai ales de pericol fizic. Trei forme de inhibiție comportamentală (controlul reactiv, voluntar și de sine), care construiesc în dezvoltare pe o infrastructură de frică, arată asocieri negative cu agresivitate și diferențele de sex în general favorizarea femei. Inhibiție cognitivă arată asociațiilor mai slabe cu agresivitate (atunci când IQ este controlată) și diferențele de sex inconsistențe. Empatia și vină, ambele din care sunt corelate cu inhibarea, agresiune, și sexul sunt, de asemenea, considerate ca posibili mediatori. Utilitatea relativă de teoriile evoluționiste și sociale rol în contabilitate pentru acest model a rezultatelor este considerată.”( Anne Campbell,2006)
2.4 Teoria rolului social
“ Teoria socială: studiul modului în care individul exercita diferite roluri. Exista în general (referitor la mediu) o relație pozitivă între numărul pozițiilor sociale pe care le ocupa cineva (ex: soț, părinte, lucrător etc.) și satisfacția generală în viață.” (Septimiu Chelcea , 2001)
Pespectiva sociobiologiei-wilson-agresivitatea este parțial înnăscută, ființele umane evoluează într-un context al selecției naturale, iar tendințele către conduite agresive ar putea fi mai bine înțelese dacă luăm în calcul rolul evoluției ființei umane în contextul selecției naturale(succesul de reproducere)
agresivitatea este un răspuns la frustrare–berkowitz, fesbach. Agresivitatea este determinată de condiții externe, de stimularea externă în a răni sau prejudicia pe altul-teoria frustrare-agresivitate formulată de dollard:agresivitatea este întotdeauna o consecință a frustrării, frustrarea conduce întotdeauna către o anumită formă de agresivitate. Teoria lui dollard este amendată și de către berkowitz care afirmă că frustrarea provoacă supărare, o stare de pregătire emoțională pentru a agresa, fără a da întotdeauna curs furiei agresivitatea este înnăscută-freud, lorentz-teoria instinctuală a agresivității, dorința de moarte ca sursă a agresivității, sau instinctul de luptă-thanatos sau eros .Freud-agresivitatea este preponderent distructivă, oamenii se nasc cu instinctul de a agresa și de a fi violenți-este necesară găsirea în procesul influențării educațional-culturale, a modalităților nedistructive de canalizare a tendințelor agresive. Lorentz-accentuează asupra naturii biologic-instinctuale a comportamentului agresiv (și la nivelul speciilor de animale-supraviețuire)-adaptarea agresivitatea este o reacție la evenimentele aversive-berkowitz, punctul de vedere cognitiv neo asociaționist, există o relație între afectele negative și agresivitatea deschisă. Expunerea la evenimente aversivă generează afecte negative care, la rândul lor, activează automat tendințele către agresivitate și luptă.agresivitatea este un comportament social învățat-bandura-teoria învățării sociale a agresivității. Comportamentul agresiv se învață prin mai multe modalități:
– direct, prin învățare directă
– observarea și imitarea unor modele de conduită ale altora-adulți
Modele de conduită:în familie, mediul social, mass-media” ( curs maria oprea, 2013)
2.4.1 Teorie privind etiologia
„Sindromul de “agresivitate” descoperit recent și, care după unele constatări apare cu o frecvent Na de circa 1% în anumite populații. Se întâlnește la bărbații cu formula cromozomiala XYY. În aparență, acești bărbații sunt normali, dar în anumite circumstanțe de stres devin agresivi și constituie adesea, un pericol social.” (CONF.DR.CASIAN HELLENE,2010)
3.2.1Agresivitatea că instinct ,agresivitatea la alte specii
Dacă agresivitatea este, într-adevăr, un instinct primar, precum foamea, atunci putem regăsi, la speciile de mamifere, pattern-uri de agresivitate asemănătoare cu ale noastre (ap cum, la alte specii, se regăsesc pattern-uri ale foamei asemănătoare cu ale noastre). Dovezile legate de această problemă s-au schimbat de-a lungul anilor. În anii '60, primele lucrări de etologie sugerau cã există diferențe majore între oameni i alte specii — mai exact, cã animalele, spre deosebire de oameni, dispun de mecanisme care controlează instinctele
agresive (de exemplu, Ardrey, 1966; Lorenz, 1966). Lucrările ulterioare, din anii '70 '80, precizau că, totuși, animalele nu sunt mai puțin agresive decât oamenii. Incidenta crimei, violului i infanticidului printre animale s-a dovedit cu mult mai mare decât se credea în 1960.” (Atkinson, R.L., Atkinson, R.C., Smith, E.E., 2002)
Konrad Lorenz a afirmat că oamenii se dezvolta la fel ca șo animalele, cu instinct de luptă.” Agresiunea este un instinct ca oricare altul și, în orice condiții naturale, este menit și el să contribuie la menținrea vieții și a speciei”( Konrad Lorenz, 1998)
Irenäus Eibl-Eibesfeldt a argumentat în așa fel încât a lăsat impresia că etiologii cred în existența instinctelor mistice, și cu acest concept el a atacat un concept de instinct pe care biologia l-a abordat de mai mult de cinzeci de ani.
2.4.2 Teoria învățării sociale
La fel ca alte tipuri de comportament și comportamentul agresiv poate fi învâNat, fie pe calea directă a recompensei ori pedepsei, fie indirect, prin modele. Învățarea comportamentului agresiv se realizează
de cele mai multe ori prin model (un adult semnificativ). S-au realizat experimente cu copii care observă adulți jucându-se cu păpuși. În unele montaje experimentale, adulții se comporta agresiv
faNa de păpușă. Într-o fază ulterioară, când copiii sunt puși să se joace cu păpușa aceștia se vor purta așa cum i-au văzut pe adulții făcând-o. Agresivitatea a crescut atunci când:
– modelul a fost recompensat
– modelul a fost de același sex cu copilul
– modelul a avut anterior legături intense cu adulții
Este evident de ce, în numite medii socioculturale, agresivitatea apare ca reflex la cea mai mică incitație a mediului. Avantajul modelului prezentat este acela c a dacă agresivitatea este, în primul rând, învățarea, atunci ea poate fi controlată mai ușor.
2.4.3 Teoria frustrare – agresivitate
Este teza lui John L. Dollard și a colegilor săi de la Universitatea Yale. Frustrarea a fost definită ca stare afectivă negativă provocată de privarea individului de bunurile sau drepturile cuvenite, precum și de apariția neașteptată a unor obstacole reale sau imaginare în calea atingerii scopurilor, aspirațiilor și dorințelor. Cele două postulate ale acestora sunt:
Agresivitatea este întotdeauna o consecință a frustrării și Frustrarea conduce întotdeauna la o form a de agresivitate.Teoria a fost ulterior supus a unor revizuiri, considerată a fi prea simplist:
În primul rând, nu întotdeauna frustrarea generează agresivitate, putând genera și tristețe, ori depresie. Apoi, în cadrul relației frustrare – agresivitate trebuie luate în considerare o serie de variabile intermediare: de exemplu, atribuirile. Altfel spus, frustrarea determina agresivitate, în mod indirect, prin intermediul variabilelor care se interpun în această relație. S-a pus în evidență că în situațiile în care
frustrarea este de înțeles, legitimă și neintenționata, probabilitatea de apariție a comportamentului agresiv scade. Într-un experiment condus de E. Burnstein și P. Worchel (cf. Aronson, E. et al., 1998) s-a constatat că gradul de agresivitate scade când frustrarea provocată de un agent frustrant este percepută ca fiind determinată fără intenție. Procedură experimentală consta în rezolvarea unei probleme în grup. Unul dintre membrii grupului împiedica, în mod neintenționat, rezolvarea problemei, din cauza defectării aparatului auditiv. „(Simona Marica,2008)
2.5 Influenta agresivității
Două întrebări au dominat dezbaterea publică despre violenta mass-mediadin 1930: Are expunerea la mass-media violente au dăunătoare efecte asupra tinerilor? Cum ar trebui societate se ocupe de această problemă? Chiar înainte de creșterea explozivă a televiziunii, în 1950, de cercetare pe efectele potențial nocive ale violenței în film a fost într-adevăr descoperirea.Efectele unor astfel de (de exemplu, Blumer și Hauser, 1933; vezi Wartella & Reeves, 1985, pentru o privire de ansamblu istorică). Dezbaterea publică încă agită spiritele, în ciuda numeroase organizații de sănătate guvernamentale și neguvernamentale recenzii și rapoarte, toate din care au ajuns la concluzia că cercetarea arată semnificativ efectele nocive cânt (de exemplu, din 1954 audieri Kefauver,1969 Comisia Națională cu privire la cauzele și prevenirea violență, Televiziune din 1972 Surgeon General raport și în creștere up [SUA Științifi c Comitetul consultativ Surgeon General, 1972],1982 Institutul Național de Sănătate Mintală [NIMH] Raportare Televiziune și comportament, și Eron, Gentry, și raportul Schlegel din 1994 pentru americanPsychological Association). (În E. Borgida & S. Fiske (Eds.), 2008. )
2.5.1 Alcoolismul
„Disfuncție a sistemului central serotoninergic a fost diferit asociat cu depresia și cu suicidară și / sau comportament impulsiv agresivi. Pentru evaluarea funcției serotoninergice centrale în raport cu aceste variabile, răspunsuri prolactină la o provocare cu o singură doză cu clorhidrat fenilamina (60 mg oral), un inhibitor de eliberare / absorbție agentul care inhibă, au fost examinate la 45 pacienți de sex masculin cu afectivă majoră clar definite (n = 25 ) și / sau tulburări de personalitate (n 20) și la 18 pacienți de sex masculin de control normale. Răspunsuri Prolactina a Fenilamina printre toți pacienții au fost reduse în comparație cu răspunsuri de control. Răspunsurile prolactina redus la fenilamina au fost corelate cu istoria de tentativa de suicid la toți pacienții, dar cu rating clinician și raportat singur de agresiune impulsiv la pacienții cu tulburare de personalitate numai, nu a existat nici o corelație cu depresie. Aceste rezultate sugerează că reducerea funcție centrală serotoninergici este prezentă într-un subgrup de pacienți cu afective majore și / sau tulburări de personalitate și este asociat cu antecedente de tentativa de suicid la pacienții cu tulburare, dar cu agresiune impulsiv la pacienții doar cu tulburare de personalitate.”( Emil F. Coccaro, MD; Larry J. Siever, MD; Howard M. Klar, MD; Gail Maurer, PhD; Karen Cochrane, MEd; Thomas B. Cooper, MĂ; Richard C. Mohs, PhD; Kenneth L. Davis, MD,1989)
„Profesorul american Elvin Morton Jellinek a realizat o clasificare a formelor de alcoolism:
Alcoolismul alfa (faza prealcoolică) cu o durată care se întinde de la câteva luni până la câțiva ani. Inițial alcoolul este consumat ocazional iar ulterior constant în scopul ameliorării unui conflict intrapsihic sau a efectului anxiolitic. Nu se ajunge la dependența fizică.
Alcoolism beta. Consumul abuziv de alcool este datorat obiceiurilor socioculturare. Datorită abuzului pot apărea complicații medicale diverse.
Alcoolism gamma. Se constată pierderea controlului asupra cantității consumate, creșterea interesului pentru procurarea alcoolului concomitent cu scăderea interesului general și neglijarea îndatoririlor sociale și familiale (psihopatizare). Se identifică în mod constant un tablou clinic de sevraj după 3-7 zile ce denotă instalarea dependenței fizice.
Alcoolism delta. Se caracterizează prin perioade de intoxicație prelungite ce favorizează degradarea treptată a personalității, scăderea abilităților noetice până la apariția demenței și a psihozelor alcoolice. Dependența fizică este foarte intensă, nepermițând suprimarea consumului nici pentru 1-2 zile.
Alcoolism epsilon (dipsomania). Se caracterizează prin consum de alcool periodic în cantități exagerate timp de câteva zile. Are un debut și un final brusc, cu intervale libere de chiar luni de zile. Poate apărea în contextul unei patologii afective bipolare, al unei turburări de somn asociate cu tulburări medicale/psihiatrice, tulburările de somn asociate cu tulburări mentale, tulburări de personalitate sau în epilepsie. Dipsomania este considerată forma cea mai gravă a alcoolismului.
La întreruperea consumului, se instalează sevrajul etanolic, care poate fi clasificat în 4 categorii, în funcție de severitatea simptomelor și momentul apariției lor:
1. Sevrajul etanolic minor (tremor) care apare în 6-12 ore de la ultima băutură și care se manifestă prin tremor, anxietate, grețuri, vărsături și insomnie.
2. Sevrajul etanolic major (halucinații) care apare în 10-72 ore de la ultima băutură și care se manifestă prin halucinații tactile, auditive și vizuale, tremor al întregului corp, vărsături, diaforeză și hipertensiune. Prezența halucinațiilor este un factor predictor de apariție a Delirium tremens.
3. Convulsiile care apar în 6-48 ore la pacienți care în mod normal nu au convulsii, prezintă EEG normal și care se caracterizează prin crize tonico-clonice generalizate cu perioadă postictus scurtă. Aproximativ 40% din pacienții cu sevraj etanolic au crize izolate, doar 3% din pacienți evoluează spre status epilepticus. Circa 33% din pacienții cu sevraj și convulsii evoluează spre Delirium tremens.
4. Delirium tremens (DT) este cea mai severă complicație a sevrajului etanolic și se manifestă în general la 48-96 ore de la întreruperea consumului de alcool. Majoritatea semnelor clinice care apar în DT sunt similare celor din sevrajul necomplicat, dar diferă ca severitate: tremor, instabilitate vegetativă (hipertensiune și tahicardie), agitație psihomotorie, stare confuzională, halucinații, febră.”
2.6 Personalitatea
Precizări terminologice. În psihologie, ca de altfel,și în celelalte științe socio-umane, circulă, de cele mai multe ori ca sinonime, trei termeni: individ, persoană, personalitate. La o analiză mai atentă, cei trei termeni exprima conținuturi diferite.Termenul de individ desemnează
acea entitate indivizibilă care este determinată biologic. El este aplicabil în descrierea și analiză nu numai a omului, ci a oricărui organism viu – plantă sau animal.Termenul de persoană este corespondentul, în plan social, al individului în plan biologic. El desemnează individul uman ca entitate concretă într-un cadru relațional dat, așa cum este perceput de cei din jur.Termenul de personalitate este legat în sociologie, istorie, etică ,filosofie de atributul valorii; în psihologie el se ia într-o accepțiune
diferită, ca desemnând modul și gradul de integrare și ierarhizare sistemică a componentelor biologice, psihice și socioculturale la omul normal, considerat într-un mediu social concret.Astfel, din punct de vedere semantic și operațional, personalitatea este un concept integrator supraordonat, care subordonează toate celelalte concepte ale psihologiei, inclusiv pe cele de psihic,conștiință, comportament.Din punct de vedere ontologic, personalitatea reprezintă
o realitate complexă, care face obiect de studiu pentru biologia umană, pentru psihologie, pentru sociologie, pentru etică și filosofie.Psihologia se ocupă cu studiul componenței psihice
și comportamentelor mediate psihic, ale acestei realități.
2.Direții de definire a personalității în psihologie
De când personalitatea a devenit un domeniu specific de cercetare psihologică
(deceniul al treilea al sec. XX), definirea ei a suscitat mari contro-verse, ceea ce a fă
cut să apară un număr foarte mare de definiții: în 1950, McClelland inventaria nu mai puțin de 100 formulări diferite,iar la începutul deceniului al nouălea, numărul acestora depășirea 150 este meritul lui G. Allport de a fi realizat o primă sistematizare a definițiilor existente, el identificând trei grupe mari:
1) definiții prin efect extern;
2) definiții prin structură internă și
3) definiții pozitiviste.
Definiția care pare să aibă circulația cea mai mare este următoarea: „Personalitatea este unitatea bio-psiho-socială care se formează stadial în ontogeneză și determină
un mod specific și relativ stabil de raportare a omului la lume și la sine însuși”.În descrierea personalității, întâlnim patru modele mai importante:
1) modelul analitic al trăsăturilor;
2) modelul factorial (trăsăturile sunt înlocuite cu factori, numeric mai puțin și mai riguros definibili);
3) modelul blocurilor funcționale: blocul dinamico-energetic (temperamentul), bloculconativ-relațional (caracterul), blocul instrumental (aptitudinile), blocul reorientaseși axiologic (idealuri, valori dominante);
4) modelul Big-Five,care pune la baza structurii personalităț
îi cinci dimensiuni: extraversia (arată capacitatea de orientare a persoanei către exterior, modul de implicare în acțiune, sociabilitatea); agreabilitatea (include diferențe individuale relevate de interacțiunea socială prietenie, plăcere);conștiinciozitatea (vizează, modul concret al individului de a aborda sarcinile, activitățile, problemele care apar în viața lui); stabilitatea emoțională (diferențe individuale referitoare la caracteristicile structurii emoționale) (Mihai Golu,2011)
2.6.1 Tipuri de atitudini generale: introvertit și extravertit
Jung a împărțit energia psihică în două tipuri de atitudini generale de bază: introvertit și extravertit. Aceste tipuri sunt îmbinate cu celelalte, explicate mai târziu, pentru a crea tipurile de personalitate Jung. În plus, tipuri de atitudini generale introvertit și extravertit ale lui Jung apar ca două caracteristici total opuse în cadrul mai multor sisteme de personalitate moderne, inclusiv Myers Briggs® și Keirsey.
Cele patru tipuri funcționale
Pe lângă cele două atitudini – introvertit și extravertit, Jung a mai dezvoltat și un cadru de patru tipuri functionale ale psihicului. Acestea sunt:
-reflexiv și
-afectiv, acestea ajutându-ne să decidem și judeca (au fost numite funcții rationale),precum și
-senzorial și
-intuitv,despre care Jung a spus că sunt necesare pentru a percepe și judeca (a aduna informația și a decide), în scopul de a supraviețui și a avea un comportament normal. Potrivit psihologului elvețian, fiecare dintre noi prefera una din două modalități prezente în fiecare pereche.
2.6.2 Cele opt tipuri psihologice ale lui Jung
Informația prezentată până acum duce la cele opt Tipuri Psihologice majore ale lui Jung, construite adăugând câte unul din cele patru tipuri funcționale la un tip de atitudine generală introvertita sau extravertita. Astfel sunt realizate cele opt tipuri psihologice principale. Acestea nu includ funcțiile auxiliare și prin urmare nu reprezintă tipuri de personalitate complete.
Reflexiv extravertit, reflexiv introvertit , afectiv extravertit, afectiv introvertit, senzorial extravertit, senzorial introvertit, intuitiv extravertit, intuitiv introvertit.
Cele 16 tipuri de personalitate ale lui Jung
Aceste tipuri reies din teoria lui Carl Gustav Jung, deși psihologul elveția nu le-a evidențiat în mod special. Acestea ne ajuta să avem o privire de ansamblu completă asupra teoriei lui Jung și sunt legate în mod direct de interpretarea Myers Briggs și echivalentele aferente acestor tipuri (pentru echivalentele respective Myers Briggs a utilizat două dimensiuni adiționale: Judecativ – Perceptiv, pentru a determina dominanta între cele două tipuri funtionale preferate, după atitudinile introvertit sau extravertit).
Extravertit Reflexiv Senzorial – ET(S)
Extravertit Reflexiv Intuitiv – ET(N)
Extravertit Afectiv Senzorial – EF(S)
Extravertit Afectiv Intuitiv – EF(N)
Extravertit Senzorial Reflexiv – ES(T)
Extravertit Senzorial Afectiv – ES(F)
Extravertit Intuitiv Reflexiv – EN(T)
Extravertit Intuitiv Afectiv – EN(F)
Introvertit Reflexiv Senzorial – IT(S)
Introvertit Reflexiv Intuitiv – IT(N)
Introvertit Afectiv Senzorial – IF(S)
Introvertit Afectiv Intuitiv – IF(N)
Introvertit Senzorial Reflexiv – ÎS(T)
Introvertit Senzorial Afectiv ÎS(F)
Introvertit Intuitiv Reflexiv – ÎN(T)
Introvertit Intuitiv Afectiv – ÎN(F)
Cu ajutorul acestor informații despre tipurile funcționale și de atitudini, fiecare dintre noi poate identifica și înțelege mai bine propriul tip de personalitate Jung.
Deși teoriile lui Jung sunt utilizate pe scară largă în testele psihometrice și de personalitate, acestea au fost inițial destinate cercetărilor clinice pentru înțelegerea și tratarea afecțiunilor mintale, precum și îmbunătățirea calității existenței umane. Prin urmare Jung a pus un accent mai profund pe subconștient decât se obișnuiește în psihometria modernă și teoriile comerciale ale personalității.
Dacă privim dincolo de acest model de categorisire a personalităților, putem observa că acceptarea și conștientizarea celor patru funcții sunt importante pentru a beneficia de o existență sănătoasă, chilibrata. În schimb, reprimarea uneia dintre aceste patru funcții, de către sine sau de cineva din exterior, este nesănătoasă și duce mai devreme sau mai târziu la apariția unor probleme.
Dovada celor spuse anterior este condiționarea părinților care își forțează copiii să adopte un anumit comportament sau cazurile în care adulții își reprimă sau neagă sentimentele. Alte exemple de ieșire la suprafața și pătrundere a subconștientului în comportamentul conștient sunt stările aflate sub influența alcoolului sau a stresului. Subconștientul este un element principal în teoriile analizei tranzacționale; acestea, împreună cu teoriile lui Jung, oferă o perspectivă importanta asupra personalității și comportamentului.
Scopul studierii și învățării acestor idei duce chiar la obiectivele lui Jung și la recomandările acestuia de a încerca să dezvoltăm funcțiile care au fost reprimate și de a accepta toate cele patru funcții ca făcând parte integrantă a unei persoane normale.” (Carl Jung)
2.6.3 Agresivitatea că trăsătura înnăscută
Odată cu lucrarea lui K.Lorenz – „On Agression” s-a consolidat și popularizat ideea naturii biologice a agresivitaNii. Instinctul agresivitatiitrebuie șanse de supraviețuire și reproducere mai mari. Agresivitatea are funcție pozitivă nu doar în competiția pentru hrana, ci și în cea a împerecherii. Indivizii mai agresivi mai periculoși, câștigând competiția pentru femele, transmit o parte din bagajul lor genetic și astfel se reproduce și agresivitatea. Totuși, agresivitatea are și efecte negative asupra speciei, de aceea, la multe animale instinctul agresiv este dublat de unul ce inhiba distrugerea totală a adversarului. Vorbim, în acest
sens, despre comportamentul agresiv ritualizat. La oameni, acest tip de comportament nu s-a dezvoltat, nu a apărut deci, controlul agresivității (Iluț, Radu, Matei, 1994).
Această teză este criticabila. Reținem, totuși, existența unor influențe biologice cum ar fi cele neuronale, hormonale, biochimice etc.
2.6.4 Diminuarea agresivității
„Una dintre cele mai vechi metode de reducere a agresivității este catharsisul, ce presupune descărcarea tensiunii emoționale care poate lua formă agresivă. Aici se pot imagina metode cum ar fi vizionarea de materiale cu scene violente, spectacole sportive etc., angajarea în acțiuni violente,dar fără consecințe antisociale, consumarea scenelor violente la nivel imaginar etc.O altă modalitate de reducere a agresivității este pedeapsa. Pedepsele pot fi instituționalizate sau neinstituționalizate. În legătură cu teoriile agresivității ca învățare socială, o altă cale de reducere a fenomenului este reducerea efectelor învățării sociale. În acest sens, este necesară reducerea contactului persoanei cu modelele agresive din societate, deoarece agresivitatea se poate învăța, fie direct, fie prin imitație.Reducerea agresivității se mai poate încerca și prin alte tehnici, cum ar fi expunerea la modele non agresive, formarea deprinderilor sociale etc.”( Simon Marica,2008)
„Pentru diminuarea agresivității ajuta mult sportul precum boxul competitiv, karate și muzica .
Concluziile studiului au arătat că terapia prin muzică poate oferi uneori un context de explorare în condiții de siguranță de agresiune și de sentimente profunde. Se poate permite, de asemenea individului de a sublima emoțiile negative prin expresia cea mai adecvată. “( Art Psychotherapy,2013)
2.7 Terapia prin muzică
„Terapia prin muzica reprezintă folosirea muzicii în cadrul relației terapeut client, cu scopul de a încuraja dezvoltarea fizică, mentală, socială și emoțională și starea de bine în general.
Femeile suportă mai ușor durerile nașterii dacă asculta muzica, pacienții care asculta muzicalizate de o operație au nevoie de 50% mai puține calmante, iar în timpul intervenției au un nivel al hormonilor de stres mult mai redus. Sistemul vascular nu este atât de încărcat și activitatea cerebrală se desfășoară mai liniștit. Urmarea este că se folosesc mai puține medicamente.”(terapie prin muzică,2011)
2.7.1 Terapie de a crește a empatiei și să scadă agresiunea prin mișcare
"Dans liber si terapie (DMT) este eficient în a ajuta afacerea tineri cu foarte perceput problemele sociale și complexitatea emoționale, asistarea în tratamentul și prevenirea conflictelor, violență la egal la egal, și abuzul "(American Dance Therapy Association,2008, Fișa DMT, p.. 5). DMT poate oferi o priză sigură de exprimare a sentimentelor, mai ales furie și sau frustrare. Este o modalitate pentru copii să învețe că au aceste sentimente negative este în regulă, dar acționează în comportamentele negative nu este când adulții învăța să identifice aceste sentimente, ei sunt mai în măsură pentru a afla cum pot controla impulsul de a acționa asupra lor. "Dezvoltarea unui repertoriu de comportamente care permit exprimarea în condiții de siguranță sau distragere a atenției de la aceste sentimente intense este o mare parte din management al furiei "(Kornblum,2002.).
Hervey & Kornblum (2006) a folosit o abordare mixtă, metoda de evaluare a
eficacitatea lui Kornblum Dezarmarea programul Teren de joacă, printre 56 clasa a doua studenți. Scopul acestei evaluări a fost de a găsi modalități de a continua să dezvolte și
îmbunătăți programul, precum și găsi că modalități mai bune de a evalua cât de eficient este.”( Alexis Anne Lanzillo,2009)
2.7.2 Terapie pentru agresiunii și violenței
„Psihoterapia poate avea un efect profund în tratarea agresiunii și violenței. Există o gamă largă de modele de tratament psihoterapeutice disponibile pentru tratamentul de comportamente agresive și violente. Diferite tipuri de psihoterapie pot lucra mai bine depinde de personalitate și experiențelor de viață. De exemplu, terapia cognitiv comportamentala se concentrează pe predarea persoanelor cu comportamente agresivi și violente pentru a înțelege mai bine și de a controla aceste comportamente, să învețe mecanisme de coping cu care a canaliza în mod adecvat gândurile și sentimentele asociate cu comportamentele lor violente și de agresiune, și să învețe cum să evalueze corect Consecințele acestor comportamente. În abordări terapie psihodinamice, persoanele cu un comportament agresivi și violent sunt încurajați să devină conștienți de sentimentele mai vulnerabile care stau la baza de obicei mecanisme de protecție, cum ar fi agresiune. Când sentimentele vulnerabile sunt tendința de a, cum ar fi rușine, umilire, teama, sau pierderea, agresiune de protecție tinde să se disipeze. Dacă violență sau agresiune apare în contextul unei relații, persoanele implicate pot beneficia foarte mult de la terapia de cuplu sau de terapie de familie.”(Terapie pentru agresivi,2010)
2.8 Cum schimbăm comportamentul agresiv
„Nici o cauză unică biologice sau de mediu de comportament agresiv în oameni cu a fost identificat autism sau dizabilități intelectuale. multe dezvoltare cai de a contribui la forma actuală de agresiune unei anumite persoane. În continuare, factorii circulante menținerea agresiunii pot modifica în timp.De exemplu, ignorând greșeală a răspunsurilor de comunicare intervenții de adaptare și tratament diferențiat a răspunde la cererile în ce mai intruzive pot inițial forma agresiune. Mai târziu, același topografia poate veni pentru a obține ajutor în timpul perioadele de boală.Este important de remarcat faptul că agresiunea apare adesea cu alte provocatoare comportamente, cum ar fi non-conformitate, accese de furie și de auto-prejudiciu.”( Peter Sturmey ,2010)
Capitolul III Obiective si Ipoteze
3.1 Obiective:
1. Să investighez diferentele agresivității între genuri
2. Să investighez daca personalitatea influențează agresivitatea
3. Să investighez agresivitea pasivă
3.1.2 Ipoteze:
1.Există diferențe semnificativepentru agresivitate între persoanele testate de genul feminin și genul masculin.
2.Există diferențe între nivelul de agresivitatea a persoameleor în funcție de tipul de temperament.
3.Genul feminin are o agresivitate pasivă mai ridicată decât genul masculin.
Variabila dependentă 1= Genul
Variabila independentă1= rezultatele subiecților
A1=Bărbați
A2=Femei
Variabila dependentă 2= temperamentul
Variabila independentă 2=influența agresivității
A1=Bărbați
A2=Femei
Design- Bifactorial, unidirecțional
IV Metodologia cercetării
4.1 Explicarea procedurii
Am în total am aplicat trei teste într-o firmă din Arad. Condițiile testului au fost bune. Bărbații și femeile au răspuns de bună voie la toate testele aplicate. Nu am avut dificultăți . Instrumentele folosite au fost creion și hârtie. Testarea a durat aproximativ 30 de minute. Am aplicat testele la două grupuri: treizeci de bărbate și treizeci de femei.
Primul test se numește Aggression Inventory (AI). Acest test l-am tradus și l-am aplicat pe populația românească. Am aplicat Alpha cronbach pentru a vedea dacă pot să folosesc acest test și la licența mea. Rezultatul Alpha cronbach= 0,799. AI măsoară trăsături aggressive . Testul are patru subscale: agresiune fizică(Pa),agresiune verbală(VA) ,impulsiv/ impertinent (II) și evitare .
Al doilea test se numește State-Trait Anger Expression Inventory (STAXI) . Acest test măsoară agresivitatea. Staxi are opt subscale: stare de furie, trastura de furie,temperament,reactive, furie interioară,în afară furiei,control și expresie.
Al treilea test aplicat se numește Eysenck (EPI) . Acest test măsoară personalitatea. Testul are trei subscale : lie(mincina),nevrotism, inroversie și extraversie.
Inventarul agresiunii (AI)
Autor: Brian A. Gladue
Scop: Se măsoară caracteristici agresive ale comportamentului sau a trăsăturilor.
Descriere: Acest instrument de 30 de itemi este proiectat să măsoare trăsături agresive. Respondenții gradează itemii pe o scală de cinci puncte, variind de la ,, nu mi se potrivește deloc’’ la ,, mi se potrivește întocmai’’.
AI conține 4 subscale: Agresiune fizică: Pa = 9; 11; 12; 13.
Agresiune verbală: VA = 3; 4; 5; 7; 8; 16; 21.
Impulsiv/ impertinent: II = 15; 18; 20; 24; 25; 28; 30.
Evitare : E = 17; 22.
Deoarece e posibil să fie diferențe de gen în multe aspecte ale agresivității, scorurile la AI trebuie cotat diferit pentru femei și bărbați.
De exemplu: factorul analizat prevede diferențe în termenii explicați, variat din constructul agresiunii pentru ansamblarea subscalelor. Pentru itemul model din varianța explicată PA (32.6%); VA (12.7%); II (15.2%); PA (5.6%) ; E (5.3%).
Norme: AI-ul a fost aplicat pe 60 de persoane.Această populație a fost în primul rând romani și este compusă din 20 de bărbați si 40 de femei, tineri adulți.( vârsta medie = 38.9 ani, variind de la 17 la 64 de ani).
Scorare : Subscalele sunt scorate de însumarea răspunsurilor la itemi, după care împărțind la numărul de itemi pentru subscala anumită. Scorurile cuprinse le la 1 la 5 cu scoruri mai înalte reflectă mai multă agresiune.
Încadrare: Ai-ul are o bună loialitae consistentă internă. Pentru bărbați coeficienții alfa au fost: PA = .82; VA = .81; II = .80; E = .65. Pentru femei coeficienții alfa au fost: PA = .70; VA = .76; II = .76; E = .70. Data pentru stabilitate nu a fost raportată.
Validitate: Validitatea subscalelor AI a fost sprijinită de un factor analizat, prin diferențele între bărbați și femei. Scrisoarea servește în a sugera că AI are grupuri loiale cunoscute ca fiind validate, unde bărbații și femeile au diferit semnificații la fiecare subscală, cât și la itemii individuali, șase la număr.
Prima referință: Gladul, B. A (1991), diferențe caracteristice: calitative și cantitative, de gen în autoraportarea agresivității comportamentale.
Rapoartele psihologice 68, 675- 684. Instrument reprodus cu permisiunea lui Brian A. Glade și raporturi psihologice.
Disponibilitate: Dr. Brian, A. Glade, Departamentul de psihologie, 115 Minard Hall, North Dakota Stae University, P.O. Box 5975, Fargo, ND. 58105-5075.
STAXI
1 INTRODUCERE
Inventarul Expresie Furia și de stat și Trait (STAXI, engleză, de stat-Trait Anger Expression inventar) prevede măsuri succintă a experienței și exprimarea furiei. Adolescenti si adulti termina, de obicei, STAXI între 10 și 12 minute.
Experiența de furie, masurata prin STAXI, este conceptualizată ca având două componente majore: de stat și trăsătură furie. Starea de furie este definita ca o stare emotionala caracterizata prin sentimente subiective care variaza în intensitate, variind de la iritare ușoară sau iritații la furie intense și de furie. Starea de furie este de obicei însoțită de tensiunea musculara si entuziasm. Intensitatea starea de furie variază în funcție de nedreptate, atac sau nedrept tratament percepute de alții și de frustrările rezultate din obstacole la un comportament obiectiv-regizat.
Urmă de furie este definita ca dispoziția de a percepe o gamă diversă de situații la fel de neplăcut și frustradoras și tendința de a răspunde unor astfel de situații, cu cresteri mai frecvente în furie de stat. Persoanele cu o urmă de furie experienta de stat foarte mare de furie mai frecvent si cu o intensitate mai mare decât persoanele cu o urmă de furie jos.
Exprimarea furiei este conceptualizată ca având trei componente principale. Prima componentă presupune exprimarea furiei față de alte persoane sau obiecte din mediul înconjurător (în afara Anger). Cea de a doua componentă de exprimare a furiei este mânie îndreptată spre interior, de exemplu, suprimarea sentimentelor de furie (furie activă). Diferențele individuale în măsura în care o persoană încearcă să controleze exprimarea furiei este al treilea component al expresiei de furie.
2 CARACTERISTICI evaluate și conceptele sale
STAXI este format din 44 de elemente, care formează două șase scale și sub-scale. Numele, numărul de elemente și componente de furie, care conține fiecare sistem sunt descrise mai jos.
Stare de furie: O scară de 10-element care masoara intensitatea sentimentelor de furie, la un anumit moment.
Trăsătura furie: O gamă de furie măsoară diferențele individuale în etapa a experimenta furie. Această scală are două scale:
Temperament furios: A subscalei 4-element, care masoara o tendință generală de a experimenta și exprima furia fără provocare specifică.
Reacție de furie: Un scale de 4-element care măsoară diferențele individuale în dispoziția de a exprima furia atunci când a criticat sau tratate incorect de către alții.
Furie în termen de: O gamă de exprimare a furiei de 8 elemente de măsurare a frecvenței cu care sentimentele de furie sunt reprimate sau stocate.
În afara furie: O serie de exprimare a furiei de 8 elemente de măsurare a frecvenței cu care individul isi exprima furia față de alte persoane sau obiecte din mediul înconjurător.
Exprimarea furiei: O scară bazată pe răspunsuri de la 24 de elemente ale scalelor de furie in interiorul, exteriorul și Anger Furia de control, care oferă un indice general al frecvenței cu care furia este exprimată, indiferent de direcția de exprimare.
Răspunzând la fiecare din cele 44 de articole ale STAXI scară, persoanele fizice sunt clasificate în 4 puncte scara care evalueaza atat intensitatea sentimentelor de furie ca frecvența cu care furia este experimentat, și-a exprimat, suprimat sau controlate.
CORECTAREA
Pentru a face calculul de scorurile obținute la testul, corecta sub la un moment dat, după cum urmează:
● Pentru prima subscalei (Anger stat): Anumite puncte obținute la punctele 1 la 10.
● Pentru a doua subscalei (trăsătura furie): Anumite puncte obținute la punctele 11-20.
● Pentru a treia subscală (Temperament): Anumite puncte obținute la punctele 11, 12, 13 și 16.
● Pentru a patra subscală (reacție): Anumite puncte obținute la punctele 14, 15, 18 și 20.
● Pentru a cincea subscalei (Rabia interior): Anumite puncte obținute la punctele 23, 25, 26, 30, 33, 36, 37 și 41.
● Pentru al șaselea subscalei (în afara Rage): Anumite puncte obținute la punctele: 22, 27, 29, 32, 34, 39, 42 și 43.
● Pentru a șaptea subscalei (de control): Anumite puncte obținute la punctele: 21, 24, 28, 31, 35, 38, 40 și 44.
● Pentru a opta subscalei (expresie): Folosiți următoarea formulă: totală Rabia Rabia + total interior exterior
Etalon test Eysenck
CHESTIONAR DE PERSONALITATE(H. Eysenck)
Chestionarul de personalitate Eysenck determină doi factori de bază:
extraversiunea / introversiunea și nevrotismul.
Primul factor e bipolar și reprezintă caracteristica individual
– psihologică a omului, extremele căreia corespund orientării personalității la lumea exterioară (extraversiune) sau la lumea interioară
(introversiune). Se consideră că extravertiții sint sociabili, impulsivi, flexibili și foarte adaptabili.
Introvertiții, din contra, sint rezervați, pasivi, nesociabili și, deseori, intimpină dificultăți de adaptaresocială.Factorul al doilea -nevrotismul –
reprezintă insușirea, starea ce caracterizează omul din punctul devedere
al stabilității emoționale, anxietății etc. Acest factor este, de asemenea, bipolar și formează o scală launuldin polii căreia se află persoanele foarte stabile, adaptative, iar la celălalt pol
– persoanele extrem denestabile,
nevrotice și nonadaptative. Majoritatea oamenilor se află intre acești doi poli, mai aproape de
centru.Intersecția acestor două caracteristici bipolare permite raportarea destul de clară a omului la unul dincele patru tipuri temperamentale.
Nevrotism
(instabilitate emoțională)
IntrovesiuneMelancolic ColericExtroversiuneFlegmatic Sangvinic Stabilitate emoțională
Chestionarul cuprinde 57 de intrebări la care subiectul trebuie să răspundă prin cuvintele „Da” sau„Nu”, in conformitate cu felul său de a fi. Testul poate fi aplicat atit individual, cit și colectiv.
Tehnica de aplicare:
individual și in grup.
Scopul:
examinarea a doi factori de bază: extraversiunea/introversiunea și nevrotismul.
Instrucțiuni:
Citiți cu atenție fiecare intrebare fi răspundeți prin „da” sau „nu”, in funcție de faptul dacă conținutul ei corespunde sau nu cu felul dvs. de a fi. Este in interesul dvs. să nu pierdeți prea mult timpla nici o intrebare. Fiți atent pentru a nu omite nici una din intrebări. Nu există intrebări juste sau nejuste, prezentul chestionar reprezintă doar o măsură a modelului in care dvs. vă comportați.
Scala minciuna (L)
DA: 6, 24, 36.
NU: 12, 18, 30, 42, 48, 54.
Daca L>5, atunci profilul se invalideaza.
Scala Extraversie (E)
DA: 1, 3, 8, 10, 13, 17, 22, 25, 27, 39, 44, 46, 49, 53, 56.
NU: 5, 15, 20, 29, 32, 34, 37, 41, 51.
Daca E>7, atunci profilul denota extraversie.
Daca E<3, atunci profilul denota introversie.
Daca E = 4, 5, 6, atunci profilul denota ambiversie.
Scala Nevrotism (N):
DA: 2, 4, 7, 9, 11, 14, 16, 19, 21, 23, 26, 28, 31, 33, 35, 38, 40, 43.
NU: -.
Daca N>15-16, atunci sunt prezente elemnte simptomatice ale nevrotismului.
4.1.2 Ghid de interviu
Am intervievat-o pe GSD de 29de ani din Arad. Ea lucrează într-o firmă din Arad că muncitoare pe bandă. Este singura la părinți . Nu provine dintr-un mediu agresiv. A avut rezultate bune la testele de agresivitate, este o persoană introvertită și liniștită. Părinții ei sunt căsătoriți și trăiesc în armonie.
Am intervievat pe PNI de 24 de ani din Arad. El lucrează că inginer într-o firmă din Arad. El vine dintr-o familie numeroasă și și agresivă. Părinții sunt divorțați și nu comunică defel. La testele de agresivitate a avut un scor mare , iar la testul de personalitate a arătat că este coleric. Este o persoană iritabilă . Acest lucru se vede din modul de vorbire și din comportament.
Capitolul V Prezentarea rezultatelor
Pentru prelucrarile făcute pentru cercetare am folosit porgramul SPSS 10.00.
Am facut calculat cu ajutorul programului diferențele dintre genuri cu ajutorul Split file. Am avut rezultate semnifictive între bărbați și femei.
Bărbații extravertiți sunt mai agresivi decât femeile introvertite.
Talel V.1
Acest tabel arată vârsta, localitatea, genul subiectilor la care am aplicat testele . Persoanele testate au fost cooperante și au acceptat cu ușurință completarea testelor. Toți cei testați sunt din localitatea Arad.
Grafic V.1
Acest grafic arată initialele femeilor și vârsta lor. Am vrut să arăt în acest grafic până la ce vârstă am testat femeile. Toate femeile au fost de acord să completeze testele date.
Grafic V.2
Acest grafic arată inițialele bărbaților si vârsta lor. Prin acest grafic am arătat vârsta tuturor bărbaților testați. Toți bărbații au completat de bună voie testele date .
Grafic V.3
Acest grafic arată rezultatele testului AI la femei. Testul măsoară influența agresivității, agresiunea verbală, impulsivitatea și impertinența și evitarea.
Grafic V.4
Acest grafic arată rezultatele testului AI la bărbați. Testul măsoară influența agresivității, agresiunea verbală, impulsivitatea și impertinența și evitarea.
Grafic V.5
Acest grafic arată rezultatele testului STAXI la bărbați. Testul măsoară starea de furie, trăsătura de furie, temperamentul furios, reacția la furie, furia în termen de , înafara furiei, exprimarea furiei și starea de furie plus reacție de furie.
Grafic V.6
Acest grafic arată rezultatele testului STAXI la femei. Testul măsoară starea de furie, trăsătura de furie, temperamentul furios, reacția la furie, furia în termen de , înafara furiei, exprimarea furiei și starea de furie plus reacție de furie.
Grafic V.7
Acest grafic arată rezultatele tetului EPI la bărbați. Majoritatea bărbaților sunt extrovertiți. Testul măsoară extroversia/ introversia, nevrotismul și minciuna.
Grafic V.8
Acest grafic arată rezultatele testului Epi la femei. Majoritatea femeilor sunt introvertite. Testul măsoară extroversia/ introversia, nevrotismul și minciuna.
Capitolul VI Interpretarea rezultatelor
Tabel VI. 1
Testul T
Acest tabel arată rezultatele testului T în urma prelucrărilor în SPSS 10.00. Pragul de semnificație este <0,05 . Asta înseamnă că ipoteza se susține.
Analiza statistică îmi arată că există diferențe semnificative între bărbați și femei. Bărbații sunt mai agresivi decât femeile.
Pentru ipoteza 1 am avut următoarele rezultate :
Variabila dependentă1= Genul
Variabila independentă1= rezultatele subiecților
A1=Bărbați
A2=Femei
Tabel VI. 2
p<0,05 așa dar ipoteza se susține. Rezultatele prelucrării arată că există diferențe între bărbați și femei privind agresivitatea.
Pentru ipoteza 2 am aput urmatoarele rezultate :
Pentru a vreifica validitatea acestei ipoteze am folosit testul T.(Independent Samples T)
Tabel VI.3
P<0,05 așa dar ipoteza se susține.Rezultatele prelucrării arată că există diferențe legate de personalitate între bărbați și femei.
Pentru ipoteza a 3-a am folosit testul T(Independent Samples T)
VD2= temperamentul
VD2=influența agresivității
A1=Bărbați
A2=Femei
Tabel VI .4
P<0,05 așa dar ipoteza se susține. Rezultatele prelucrării în Spss 10.00 arată că există diferențe între barbați și femei privind personalitatea și agresivitatea.
Există diferențe semnificative între barbați și femei privind agresivitatea.
Analiza statistică la personalitate a arătat că femeile sunt mai introvertite decât bărbații.
Tabel VI.5
Acest tabel ne arată rezultatele prelucrării în Spss 10.00. Aici putem observa prelucrarea datelor pentru testul de personalitate EPI. Din acest tabel putem observa diferențele dintre bărbați și femei.
Statistics
Grafic VI. 1
Acest grafic arată rezultatele nevrotismului la bărbați. Mediana este de 5.6 și deviația atandard este de 1,98.
Grafic VI.2
Acest grafic arata temperamentul la bărbați. Din grafic putem vedea că bărbații sunt predominant extrovertiți.Media este de 1.30 și deviația standard este de 0,47.
Grafic VI.3
Acest grafic arată influența agresivității la bărbați. Mediana este de 1,33 și deviația standard este de 0,48.
Grafic VI.4
Acest grafic arată agresiunea fizică la bărbați. Media este de 2,40 și deviația standard este de 0,81.
Grafic VI.5
Acest grafic arată agresiunea verbală la bărbați. Media este de 2,07 și deviația standard este de 1,04.
Grafic VI.6
Acest grafic arată rezultatele impusiv/impertinent la bărbați.Media este de -2,22 și deviația standard este de -0,76.
Grafic VI.7
Acest grafic arată evitatea la bărbați. Media este de 2,52 și deviația standard este de 1,10.
Grafic VI.8
Acest grafic arată starea de furie la bărbați. Mediana este de 17,5 și deviația standard este de 3,69.
Grafic VI.9
Acest grafic arată trăsătura de furie la bărbați. Media este de 5,8 și deviația standard este de 1,76.
Grafic VI.10
Acest grafic arată temperamentul furios la bărbați. Media este de 10.2 și deviația standard este de 3,81.
Grafic VI.11
Acest grafic arată reacția de furie la bărbați . Media este de 11,8 și deviația standard este de 3,42.
Grafic VI.12
Acest grafic arată furia în termen de la bărbați. Media este de -25,4 și deviația standard este de -5,11.
Grafic VI.13
Acest grafic arată rezultatele înafara furiei la bărbați. Media este de 25,2 iar deviația standard este de 3,42.
Grafic VI.14
Acest grafic arată rezultatele furiei la bărbati . Media este de -25,9 și deviația standard este de -4,23.
Grafic VI.15
Acest grafic arată rezultatele stării de furie plus reacția de furie . Media este de 30,2 iar deviația standard este de 5,33.
Grafic VI.16
Acest grafic arată nivelul minciunii la bărbați. Media este de 3,0 iar deviația standard este de 0,89.
Grafic VI. 17
Aceast grafic arată rezultatul nevrotismului la femei. Media este de -5,9 iar deviația standard este de -1,66.
Grafic VI.18
Acest grafic arata temperamentul la femei. Aici se poate observa că femeile sunt mai introvertite decât bărbații. Media este de -1,60 iar deviția standard este de -0,50.
Grafic VI.19
Acest grafic arată rezultatele influenței agresivității. Media este de -1,73 iar deviația standard este de -0,45.
Grafic VI.20
Acest grafic arată rezultatele agresiunii fizice la femei. Putem observa că este semnifictiv mai mic rezultatul la femei față de rezultatul la bărbați. Media este de -2,34 iar deviația standard este de -0,84.
Grafic VI.21
Acest grafic arată agresiunea verbală la femei. Mediana este de -2,11 iar deviația standard este de -0,86.
Grafic VI.22
Acest grafic arată rezultatele impulsivității și impertinenței la femei. Media este de 2,77 iar deviația standard este de 0,93.
Grafic VI.23
Acest grafic arată rezultatle evitării la femei.Media este de -3,33 iar deviația standard este de -1,25.
Grafic VI .24
Acest grafic arată rezultatele stării de furie la femei. Media este de -11,9 iar deviația standard este de -3,73.
Grafic VI.25
Acest grafic arată rezultatele trăsăturii de furie la femei. Media este de -3,5 iar deviația standard este de -1,36.
Grafic VI.26
Acest grafic arată temperamentul furios la femei. Media este de -6,1 iar deviația standard este de 1,96.
Grafic VI.27
Acest grafic arată rezultatele reacției de furie la femei. Media este de -8,1 iar deviația standard este de -3,19.
Grafic VI.28
Acest grafic reprezintă furia în termen de la femi. Media este de -20,8 iar deviația standard este de -3,81.
Grafic VI.29
Acest grafic reprezintă rezultatul înafara furiei la femei. Media este de -18,9 iar deviația standard este de -5,94.
Grafic VI.30
Acest grafic reprezintă rezultatul exprimării furiei la femei. Media este de -19,6 iar deviația standard este de -5,34.
Grafic VI.31
Acest grafic arată rezultatele stării de furie plus reacția de furie la femei. Media este de -23,3 iar deviația standard este de -3,47.
Grafic VI .32
Acest grafic arată rezultatele mincinii la femei. Media este de -2,1 iar deviația standard este de -1,01.
Rezultatele prelucrărilor din SPSS 10.00 pentru personalitatea femeilor și a bărbaților.
Grafic VI.33
Acest grafic arată rezultatele minciunii la femei și la bărbați. Media este de 2,6 iar deviația standard este de 1,06.
Am folosit testul EPI . La acest test exista o cotă pentru mincină. Dacă mincina este mai mare de 5, testul nu este valabil. Din câte se vede nu a raspuns nimeni peste 5.
Acest grafic arată rezultatele temperamentului la femei și la bărbați. Media este de 1,45 iar deviația standard este de 0,50.
Tabel VI.6
Acest tabel atată rezultatele cifrice la mincina. Aici vedem că toate testele aplicate sunt avlide pentru că nu a depăși nimeni cota de 5.
Minciuna
Tabel VI.7
Acest tabel arată rezultatele cifrice a temperamentului la barbați și femei. Aici putem vedea câti dintre persoanele testate sunt introvetite și câte persoane sunt extravertite.
Tempreament
Tabel VI.8
Acest tabel arată rezultatele cifrice la nevrotism la bărbați și femei. Aici putem vedea nivelul de nevrotism.
Nevrotism
Grafic VI. 34
Graficul de mai sus arată rezultatul la testul Epi la cota nevrotismpentru bărbați și femei.
Tabel VI.9
Am folosit testul T (Independent Samples T) pentru a afla rezultatul final.
One-Sample Statistics
Tabel VI.10
Aici vedem rezultatele finale a testului T.
One-Sample Test
Cu tabelele de mai sus am arătat rezultatele finale ale personalității la bărbați și femei.
Concluzii
Am constatat că sunt deferent semnificative între bărbate și femei. Bărbații sunt mai agresivi decât femeile iar femeile sunt pasiv mai agresive decât bărbații. În urma testului de personalitate am constatat că personalitatea influențează agresivitatea. Persoanele colerice și sangvinice sunt mai agresive decât persoanele melancolice și flegmatice. Am împărțit personalitatea în două părți. Introvertiți extravertiți. Cei extravertiți au fost semnificativ mai agresiv decât cei introvertiți.
Putem diminua agresivitatea prin terapie muzicală, terapie prin dans, terapie prin anumite sporturi(box, karate) .
Factorii care influențează agresivitatea în special sunt : căldură, alcoolul , drogurile, frustrarea și neajunsurile.
Toți acești factori îi putem elimina cu diplomație. Nu este nevoie de a ne maifesta agresiv.
În final pot aș putea să menționez că frustrarea este cel mai important factor de generare a agresivității.
Există comparații semnificative între bărbați și femi privind agresivitatea și personalitatea.
Toate ipotezele se susțin pentru că p<0,05 la toate prelucrările în programul de statistică SPSS 10.00.
La toate rezultatele prelucrărilor se vede că bărbații sunt mai agresivi decât femeile. De asemenea cei extravertiți sunt mai agresivi decât cei introvertiți. Femeile sunt pasiv mai agresive decât bărbații iar bărbații sunt mai agresivi fizic decât femeile.
Continuarea studiului
Aș mai fi vrut să studiez efectul terapiilor de relaxare la stres. Este o temă fascinantă și de actualitate pentru că toți am fost odată sau de mai multe ori stresați. Terapiile de relaxare ajuta la calmarea stresului.
Bibliografie
Neculau,A.(1996).Psihologia socială aspecte comportamentale, Iași. Editura Collegium
Bushman,B. J.& Huesmann.L. R. (2010). In S. T. Fiske. D. T. Gilbert, & G. Lindzey (Eds.). Handbook of social psychology (5th ed., Ch. 23, pp. 833-863). New York. Editura .John Wiley & Sons
Sillamy,N. (2000).Larousse Dictionar de psihologie , București. Univers
Enciclopedic
Neveanu, P.P.(1978) Dictionar de psihologie.București.Editura Albatros
– HELLENE ,C.(2010)Curs de genetică, București, Editura Collegium
Lorenz,K.(1998) Așa-zisul rău. Despre istoria naturală a agresiunii, București, Editura Humanitas
Irenäus E,E.(2009Agresivitatea umană, București. Editura Trei
Chelcea,S.(2001)Curs.Bucuresti.Editura Polirom
Atkinson, R.L.Atkinson, R.C. Smith, E.E. (2002).Introducere în psihologie, București.Editura Tehnică
Iordan,I.(2007).Dicționarul explicative al limbii române. București. Editura Univers enciclopedic
Murrphy T. Oberlin H L.(2007) Agresivitatea pasivă- cum sa o recunosti și
controlezi la tine si ceilalti. București.Editura Trei
Moscovici, S. (2008) Psihologia socială a relatiilor cu celalalt.București.Editura Polirom
Rom,J.M .(2007) Romanian Society of Legal Medicine. New York. Editura University (09-05-2013.ora:14:44)
Oprea. M.( 2013)Note de curs. Arad.
In E. Borgida & S. Fiske Eds.(2008). Beyond Common Sense: Psychological Science in the Courtroom (pp. 281-300). Malden, MA: Blackwell. Editura Univers , New York (Ora 14:40 .-09.05.2013)
Brad, J. B.(2011). Handbook of Psychology, 2nd Edition, Volume 5, H. Tennen & J. Suls. England.Editura Univers
DeWall, C. N. Anderson Aggression. Chapter to appear in I.(2010) The Ohio State. Amsterdam Weiner .Editura University and VU University
– DeWall, C. N. (2011).Personality and Social Psychology.Ohaio University Uv.
http://www.la-psiholog.ro/info/tipuri-de-personalitate-carl-jung (ora 12:54, 20-04-2013)
Golu,M..(2009) Fundamentele psihologiei, București.Editura Humanitas
Marica, S. (2008) Psihologie socială București.EdituraRomânia de mâine
Elsevier, L.(2013)The Arts in Psychotherapy Campbell, A. (2006). Sex differences in direct aggression: What are the psychological mediators? Aggression and Violent Behavior.Misigan. Editura Univers
Annu. Rev. Psychol.( 2002). Annual Reviews. Department of Psychology, Ohaio .Iowa State University
Alice H. Eagly and Valerie J. Steffen.(1986)Vol1No.3 Gender and Aggressive Behavior: A Meta-Analytic Review.Ohaio.Edition Social
Judy K,Thomas M,(2007) Gewalt im Griff , Misigan.Edition sozial
http://www.newstream.ro/be-mindful/psihologie/174-terapia-prin-muzica-meloterapia.html (ora 14:55. 05-05-2013)
Hyoun K. Kim, Heidemarie K. Laurent,* Deborah M. Capaldi, și Alan Feingold J .(2009).Marriage Fam. Manuscript available in PMC . Nevada.Edition Knowledge
Anne C.(2007) Men, Women, And Aggression. Oxford. Edition Oxford University Press
Kim C and J K Men.(1998) Women, and Aggression: A socioboilogical view. New York.Edition Univers
Kim C, Jenny K..(1994) Men, Women
Mednick S.A. Gabrielli WF Jr. Hutchings B.(1984) .Genetic influences in criminal convictions: evidence from an adoption cohort.Ohaio. Edition Press
Nathan D. (2011)Social and Personality Psychology Self-Control Inhibits. Ohaio. Edition University
Laverne A . Berkowitz, L. (2009) . Frustrarea, Bucuresti. Editura Polirom
N.Mitrofan,(2004).,Personalitatea, București . Editura Polirom
-Aggression: its causes, consequences and control, McGraw Hill Inc, N – Y.Oxford. Edition Press
Dollard, J. Doob I. Miller N. Sears R. (1939), Frustration and Aggression. New
Haven.Editon.Yale University Press
Alexis A. L.(2009)The Effect of Dance/Movement Therapy on Incidences of Aggression and Levels of Empathy. Los Angeles. Edition Psichology
Peter. S. (2009)Treatment interventions for people with aggressive behaviour and intellectual disability. New York. Edition Press
-Emil F. C. MD Larry J. Siever. MD. Howard M. Klar, MD. Gail Maurer, PhD. Karen.(2013).Serotonergic Studies in Patients With Affective and Personality Disorders Correlates With Suicidal and Impulsive Aggressive Behavior. New York . Edition Press.
Anexe
ANEXA 1 AI
Te rog acordă raspunsul care ți se potrivește cel mai bine. Folosește următoarele scale de mai jos și încercuiește raspunsul potrivit ție.
1= Nu mi se potrivește deloc
2=Mi se potrivește oarecum
3=Mi se potrivește destul de bine
4=Mi se potrivește bine
5=Mi se potrivește exact
Îmi face plăcere să lucrez cu mâinile, să fac sarcini repetitive. 1 2 3 4 5
Admir oamenii care pot evita o ceartă sau o neînțelegere. 1 2 3 4 5
Când o persoană e nedreaptă cu mine mă înfurii și ripostez. 1 2 3 4 5
Când o persoană încearcă să intre în fața mea când stau la rând îi spun ferm să nu facă asta. 1 2 3 4 5
Oricând am dificultăți cu înțelegerea unei probleme cer altora un sfat. 1 2 3 4 5
Când o persoană mă critic eu tind să îi răspund înapoi și să protestez. 1 2 3 4 5
Când o persoană încearcă să mă comande eu îi opun rezistență puternic.1 2 3 4 5
Cred că e înregulă să îi fac probleme unei personae enervante.1 2 3 4 5
Intru în conflict cu alte persoane. 1 2 3 4 5
Când cineva mă critică sau comentează negativ despre hainele sau părul meu, eu îi spun că nu e treaba ei/lui.1 2 3 4 5
Realmente admir persoanele care știu să se lupte cu pumnii sau corpul lor. (ne utilizând arme) 1 2 3 4 5
Când cineva mă provoacă la ceartă sau mă împinge încerc să-i dau o îmbrâncitură sau un pumn puternic. 1 2 3 4 5
Când o persoana începe o luptă cu mine, eu ripostez. 1 2 3 4 5
Prefer să ascult rock-and-roll în locul muzicii clasice. 1 2 3 4 5
Devin ușor nerăbdătoare și ititat/ă dacă trebuie să astept. 1 2 3 4 5
Dacă o persoană e rea sau obraznică cu mine încerc să-i răspund la fel. 1 2 3 4 5
Ori de câte ori cineva îmi produce neplăcere cred că e mai bine să tac decât să fac zarvă. 1 2 3 4 5
Alții zic că îmi pierd răbdarea ușor. 1 2 3 4 5
Mă consider o figură autoritară pentru unii oameni. 1 2 3 4 5
Consider că fac lucruri pe care le regret mai des decât alți oameni. 1 2 3 4 5
Dacă o persoană mă insultă o insult și eu . 1 2 3 4 5
Prefer să mă dau la o parte și să mă feresc de necazuri ori de câte ori sunt provocat la ceartă. 1 2 3 4 5
Când sunt în relații proaste cu o persoană de obicei se termină într-o ceartă. 1 2 3 4 5
Îmi pierd repede răbdarea dacă continui să fac același lucru pentru o durată mai lungă. 1 2 3 4 5
Se întâmplă des să acționez pripit. 1 2 3 4 5
De fiecare dată înainte să construiesc ceva nou citesc manualul de instrucțiuni. 1 2 3 4 5
admir persoane care stiu să se lupte cu arme. 1 2 3 4 5
Adesea acționez înainte de a avea timp să gândesc. 1 2 3 4 5
Când sunt foarte supărat pe cineva eu strig la ei. 1 2 3 4 5
De obicei mă hotărăsc repede. 1 2 3 4 5
ANEXA 2
CHESTIONAR STAXI
Citiți propozițiile de mai jos care descriu anumite stări. Încercuiți numărul care indică cum vă simțiți în momentul de față. Nu există răspunsuri bune sau greșite, dați răspunsul care descrie cel mai bine starea dvs. prezentă. Nu vă gândiți prea mult.
Deloc Puțin Moderat Foarte mult
Sunt furios. 1 2 3 4
Sunt iritat. 1 2 3 4
Sunt mânios. 1 2 3 4
Îmi vine să strig la cineva. 1 2 3 4
Îmi vine să sparg lucruri. 1 2 3 4
Îmi ies din minți. 1 2 3 4
Îmi vine să dau cu pumnul în masă. 1 2 3 4
Îmi vine să lovesc pe cineva 1 2 3 4
Mă consum interior. 1 2 3 4
Îmi vine să înjur. 1 2 3 4
Citiți propozițiile de mai jos. Încercuiți numărul care indică cum vă simțiți în general. Nu există răspunsuri bune sau greșite. Nu vă gândiți prea mult, dați răspunsul care descrie cel mai bine cum vă simțiți în general (de obicei).
Deloc Puțin Moderat Foarte mult
11. Mă pot calma ușor . 1 2 3 4
12. Am o fire aprinsă. 1 2 3 4
13. Mă înfierbânt repede. 1 2 3 4
14. Mă enervez când sunt încurcat
de greșelile altora. 1 2 3 4
15. Mă deranjează dacă nu sunt apreciat pentru
munca mea bine făcută. 1 2 3 4
16. Îmi pierd ușor cumpătul. 1 2 3 4
17. Când sunt nervos spun lucruri urâte. 1 2 3 4
18. Mă înfurii dacă sunt criticat de față cu alții. 1 2 3 4
19. Când mă simt frustrat, nedreptățit, îmi vine să
lovesc pe cineva. 1 2 3 4
20. Mă înfurii dacă fac un lucru bun și nu este bine
apreciat. 1 2 3 4
Fiecare om se simte din când în când nervos sau furios, dar oamenii diferă între ei în modul în care reacționează sau se comportă când sunt furioși. Citiți propozițiile de mai jos care descriu moduri de reacție la furie. Încercuiți numărul carte indică cât de des reacționați în maniera descrisă, când sunteți furios. Nu există răspunsuri corecte sau greșite. Nu pierdeți prea mult timp gândindu-vă la răspuns.
Când sunt furios sau nervos :Aproape Uneori Deseori Aproape niciodată întotdeauna
21. Mă controlez. 1 2 3 4
22. Îmi manifest deschis supărarea. 1 2 3 4
23. Țin în mine. 1 2 3 4
24. Sunt răbdător cu alții. 1 2 3 4
25. Mă înbufnez. 1 2 3 4
26. Mă retrag dintre oameni. 1 2 3 4
27. Fac observații răutăcioase la adresa celorlați. 1 2 3 4
28. Îmi păstrez stăpânirea de sine . 1 2 3 4
29. Fac unele gesturi, ca de exemplu trântesc ușile. 1 2 3 4
30. Fierb pe dinăuntru, dar nu mă manifest. 1 2 3 4
31. Îmi controlez comportamentul. 1 2 3 4
32. Mă cert cu alții. 1 2 3 4
33. Am tendința să port pică fără să spun nimănui. 1 2 3 4
34. Șterg cu buretele cauzele care m-au înfuriat. 1 2 3 4
35. Când am motive să devin furios mă pot înfrâna.1 2 3 4
36. Îi critic în sinea mea pe ceilalți. 1 2 3 4
37. Sunt mai nervos decât vreau să admit. 1 2 3 4
38. Mă calmez mai rapid decât majoritatea oamenilor.1 2 3 4
39. Spun lucruri urâte. 1 2 3 4
40. Încerc să fiu tolerant și înțelegător. 1 2 3 4
41. Sunt mult mai iritabil decât își dau oamenii seama. 1 2 3 4
42. Îmi pierd repede calmul. 1 2 3 4
43. Dacă cineva mă supără sunt capabil să-i spun
ceea ce simt sau gândesc. 1 2 3 4
44. Îmi controlez starea de furie sau enervare. 1 2 3 4
ANEXA 3
Testul Eysenck
Forma A
Instructiuni
Chestionarul cuprinde 57 de intrebari, care se refera la modul in care va comportati, in care actionati.
Nu exista intrebari juste sau nejuste, acest chestionar nefiind un test de inteligenta sau de aptitudini, ci doar o masura a modului in care dvs. va comportati.
Nu omiteti nici o intrebare si raspundeti printr-un sigur raspuns.
Va place sa treceti prin situatii care va dau emotii?
Simtiti adesea nevoia de prieteni care sa va inteleaga, sa va consoleze?
De obicei sunti nepasator?
Suportati greu un refuz?
Va ganditi mult inainte de a face ceva?
Daca va angajati sa faceti un lucru, va tineti promisiunea indiferent de urmari?
Cei din jur considera ca sunteti un om cu toane, schimbator?
Actionati si vorbiti rapid, fara sa stati prea mult pe ganduri?
Vi se intampla vreodata sa fiti nefericit fara un motiv serios?
Ati face orice atunci cand sunteti pus la ambitie?
Va simtiti dintr-o data timid cand trebuie sa intrati in vorba cu o persoana necunoscuta care va atrage?
Vi se intampla in diverse ocazii sa va pierdeti calmul si sa va enervati?
Actionati deseori dupa inspiratia din acel moment?
Vi se intampla deseori sa fiti necajit de lucruri pe care n-ar trebui sa le faceti sau spuneti?
Preferati in general tovarasia cartilor decat a oamenilor?
Va simtiti cu usurinta jignit?
Va place mult sa iesiti in oras?
Vi se intampla sa aveti ganduri si idei care n-ati vrea sa fie cunoscute de alte persoane?
Va simtiti uneori plini de energie, iar alte ori apatic, abatut?
Preferati sa aveti prieteni putini?
Aveti obiceiul de a visa cu ochii deschisi, de a va lasa purtat de ganduri?
Daca cineva tipa la dvs. ii raspundeti pe acelasi ton?
Va incearca deseori sentimente de vinovatie?
Se poate spune ca modul dvs. de a trai este bun si ca poate fi dat ca exemplu?
La o petrecere puteti sa va distrati foarte bine?
Va apreciati ca fiind cateodata molatic, cateodata extrem de nervos?
Sunteti considerat un om plin de viata?
Dupa ce ati realizat un lucru imprtant ramaneti cu impresia ca l-ati fi putut face mai bine?
Cand sunteti intr-un grup de persoane ramaneti majoritatea timpului tacut?
Barfiti cateodata?
Aveti noaptea ganduri care va impiedica sa dormiti?
Daca aveti nevoie de o lamurire mai degraba intrebati pe cineva decat sa cautati intr-o carte?
Aveti palpitatii la inima?
Va plac activitatile care cer o atentie deosebita?
Aveti uneori frisoane sau tremuraturi?
daca ati putea intra intr-un cinematograf fara sa platiti si stiind ca nu veti fi prins, ati face-o?
Va displace sa fiti intr-un grup de oameni care-si fac farse, glume?
Va enervati usor?
Va plac situatiile in care trebuie sa actionati repede?
Va tulbura imaginea unor lucruri rele care vi s-ar putea intampla?
Sunteti in general comod in felul dvs. de a va misca?
Vi s-a intamplat vreodata sa intarziati la o intalnire sau la serviciu?
Aveti multe vise urate sau cosmaruri?
Va place atat de mult sa vorbiti incat uneori va adresati cu usurinta unor persoane necunoscute?
Aveti junghiuri si dureri?
Ati fi foarte nefericit daca cercul de prieteni ar lipsi in majoritatea timpului?
Va considerati o persoana nervoasa?
Printre oamenii pe care ii cunoasteti va sunt unii antipatici?
Credeti ca aveti suficienta incredere in dvs.?
Sunteti cu usurinta jignit de criticile la adresa dvs. sau a munci dvs.?
Va este greu sa va distrati bine la o petrecere?
Aveti deseori sentimente de inferioritate?
Puteti sa antrenati cu usurinta o petrecere in general plicticoasa?
Vi se intampla cateodata sa vorbiti despre lucruri despre care nu stiti nimic?
Va faceti griji legate de sanatatea dvs.?
Va place sa faceti glume, farse altora?
Suferiti de insomnii?
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Caracteristicile Agresivitatii (ID: 164763)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.