Caracteristici Privind Inregistrarea Contabilitatii Imobilizarilor la Sc

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL I. Definiri, evaluari și clasificari privind imobilizarile corporale

1.1.Abordari conceptuale ale noțiunilor de activ

1.2.Norma IAS 16 “IMOBILIZĂRI CORPORALE”

1.2.1. Definiri și delimitări

1.2.2. Costul imobilizarilor corporale

1.3. Conturi utilizate pentru reflectarea informațiilor referitoare la imobilizarile corporale

1.3.1 Simbolurile conturilor și functionarea grupei 21

1.4. NORMA IAS 36 “ DEPRECIEREA ACTIVELOR”

CAPITOLUL II. SC MECHEL TÂRGOVIȘTE SA

2.1.Prezentarea generală a SC MECHEL TÂRGOVIȘTE SA

2.2 Norma IAS 16 la SC MECHEL TÂRGOVIȘTE SA

2.3 Analiza IAS 36 la SC MECHEL TÂRGOVIȘTE SA

CAPITOLUL III. Caracteristici privind înregistrarea contabilității imobilizarilor la MECHEL TÂRGOVISTE SA

3.1. Organizarea contabilității amortizării activelor imobilizate la SC MECHEL TÂRGOVIȘTE SA

3.2. Achiziția de imobilizari

3.3. Exemplu privind reevaluarea și modul în care a influențat calculul amortizării

3.4. Estimarea deprecierii a activelor

Concluzii

Bibliografie selectivă

PAGINI 42

=== proiectul ===

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL I. Definiri, evaluari și clasificari privind imobilizarile corporale

1.1.Abordari conceptuale ale noțiunilor de activ

1.2.Norma IAS 16 “IMOBILIZĂRI CORPORALE”

1.2.1. Definiri și delimitări

1.2.2. Costul imobilizarilor corporale

1.3. Conturi utilizate pentru reflectarea informațiilor referitoare la imobilizarile corporale

1.3.1 Simbolurile conturilor și functionarea grupei 21

1.4. NORMA IAS 36 “ DEPRECIEREA ACTIVELOR”

CAPITOLUL II. SC MECHEL TÂRGOVIȘTE SA

2.1.Prezentarea generală a SC MECHEL TÂRGOVIȘTE SA

2.2 Norma IAS 16 la SC MECHEL TÂRGOVIȘTE SA

2.3 Analiza IAS 36 la SC MECHEL TÂRGOVIȘTE SA

CAPITOLUL III. Caracteristici privind înregistrarea contabilității imobilizarilor la MECHEL TÂRGOVISTE SA

3.1. Organizarea contabilității amortizării activelor imobilizate la SC MECHEL TÂRGOVIȘTE SA

3.2. Achiziția de imobilizari

3.3. Exemplu privind reevaluarea și modul în care a influențat calculul amortizării

3.4. Estimarea deprecierii a activelor

Concluzii

Bibliografie selectivă

INTRODUCERE

Dintotdeauna, toate societățile comerciale indiferent de mărimea, forma de organizare, naționalitate, sector de activitate sau posibilități financiare, utilizează fluxuri comerciale sau productive inclusiv în domeniul serviciilor pentru crearea de bunuri. Aceste bunuri pot fi de natură materială, nematerială sau financiară. Cele de natură și anume imobilizările corporale prin aceea că au o durată de folosință mare în activitatea întreprinderii obținute.

Activitatea unei întreprinderi fie la nivel microeconomic, fie la nivel macroeconomic nu poate fi concepută fără imobilizări corporaleș în întreprinderile mari, imobilizările corporale participă la procesul de producție atât direct cât și indirectș eficiența imobilizărilor corporale duce la creșterea productivității munciiș în contabilitatea curentă se asigură evidența permanentă a existenței și mișcării imobilizărilor corporale, precum și calculul amortizărilor și provizioanelor constituie pentru deprecierea acestora. Imobilizările corporale, denumite și imobilizări materiale sau active fixe tangibile reprezintă bunurile materiale de folosință îndelungată în activitatea unei întreprinderi. În cazul în care bunurile materiale de folosință îndelungată în activitatea întreprinderii nu sunt terminate, ele sunt incluse în categoria imobilizărilor în curs sau învetiților în curs.

Activele imobilizate corporale cu excepția terenurilor, își pierd în timp, din valoarea lor ca urmare a uzurii, determinată de utilizarea lor, de acțiunea agenților naturali și progresului tehnic. Constatarea contabilă a pierderii de valoare suferită de activele fixe materiale și includerea sa în cheltuielile exercițiului poartă numele de amortizare.

Importanța deosebită a acestor active în dimensionarea rezultatelor rezidă în faptul că de calitatea și de performanțele tehnice ale echipamentelor productive depind în final de rezultatele activității de ansamblu ale unității economice.

Capitolul 1

DEFINIRI, EVALUARI ȘI CLASIFICĂRI PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE

ABORDĂRI CONCEPTUALE ALE NOȚIUNII DE ACTIV

Un activ corporal trebuie recunoscut în bilanț dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru persoana juridică și costul activului poate fi evaluat în mod credibil. Imobilizările corporale sunt active care:

a) sunt deținute de o persoană juridică pentru a fi utilizate în producția proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;

b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an; și

c) au valoare mai mare decat limita prevazută de reglementările legale în vigoare.

Imobilizarile corporale cuprind terenuri, constructii, instalatii tehnice si masini alte instalațtii, utilaje și mobilier, avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție. Contabilitatea terenurilor se ține pe două categorii: terenuri și amenajări de terenuri.

În contabilitatea analitică, terenurile pot fi evidențiate pe următoarele grupe:

– terenuri agricole,

– terenuri silvice,

– terenuri fară construcții,

– terenuri cu zăcăminte,

– terenuri cu construcții și altele.

Imobilizările corporale deținute în baza unui contract de leasing se evidențiază în contabilitate în funcție de natura contractului de leasing. Contabilitatea sintetica a imobilizarilor corporale se ține pe categorii, iar contabilitatea analitică se ține pe fiecare obiect de evidență, prin care se înțelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele și accesoriile acestuia, destinat să îndeplinească în mod independent, în totalitate, o funcție distinctă. După destinația lor în întreprindere, imobilizarile corporale se clasifica în: – imobilizări profesionale; – imobilizari neprofesionale. Delimitarea imobilizarilor corporale în funcție de destinație este utilă pentru fundamentarea necesarului în fond de rulment aferent exploatării și în afara exploatării.. Fiecare mijloc fix este trecut în registrul numerelor de inventar. În cadrul imobilizărilor corporale sunt evidențiate în mod distinct imobilizările corporale iîn curs. La sfârșitul fiecărui exercițiu, ca și pentru alte categorii de bunuri și valori, întreprinderea întocmește un inventar detaliat al imobilizărilor. Imobilizările corporale care fac obiectul deprecierilor sunt supuse procesului de diminuare sistematică a valorii care ia forma amortizărilor, sau de corectare temporară a valorii, care îmbraca forma provizioanelor pentru depreciere. Imobilizările corporale amortizate integral rămân înscrise în bilanț atâta timp cât ele există în întreprindere. Investițiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, luate cu chirie sau în locație de gestiune, se înregistrează în contabilitatea unității patrimoniale care le-a efectuat. La expirarea contractului de concesiune, închiriere sau locație de gestiune, valoarea investițiilor executate la mijloacele fixe luate cu acest titlu se scade din contabilitatea unității patrimoniale care le-a efectuat și se înregistrează în contabilitatea unității patrimoniale căreia i-au fost restituite, cu valoarea lor majorându-se valoarea de intrare a mijloacelor fixe respective, potrivit contractelor încheiate.

Evaluarea imobilizărilor corporale

Imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată inițial la costul său determinat potrivit regulilor de evaluare din prezentele reglementări, în funcție de modalitatea de intrare în entitate. Exemple de costuri care se efectuează în legătură cu construcția unei imobilizări corporale, direct atribuibile acesteia, sunt:

a) costurile reprezentând salariile angajaților, contribuțiile legale și alte cheltuieli legate de acestea;

b) cheltuieli materiale;

c) costurile de amenajare a amplasamentului;

d) costurile inițiale de livrare și manipulare;

e) costurile de instalare și asamblare;

f) cheltuieli de proiectare și pentru obținerea autorizațiilor;

g) onorariile profesionale plătite avocaților și experților etc.

În costul unei imobilizări corporale pot fi incluse și costurile estimate inițial cu demontarea și mutarea acesteia la scoaterea din evidență, precum și cu restaurarea amplasamentului pe care este poziționată imobilizarea, atunci când aceste sume pot fi estimate credibil și entitatea are o obligație legată de demontare, mutare a imobilizării corporale și de refacere a amplasamentului

Costurile estimate cu demontarea și mutarea imobilizării corporale, precum și cele cu restaurarea amplasamentului se recunosc în valoarea acesteia, în corespondență cu un cont de provizioane (contul 1513 “Provizioane pentru dezafectare imobilizări corporale și alte acțiuni similare legate de acestea”).

Cheltuieli ulterioare

Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizări corporale trebuie recunoscute, de regulă, drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate

Cheltuielile efectuate în legătură cu imobilizările corporale utilizate în baza unui contract de închiriere, locație de gestiune sau alte contracte similare se evidențiază în contabilitatea entității care le-a efectuat, la imobilizări corporale sau drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate, în funcție de beneficiile economice aferente, similar cheltuielilor efectuate în legătură cu imobilizările corporale proprii.

Costul reparațiilor efectuate la imobilizările corporale, în scopul asigurării utilizării continue a acestora, trebuie recunoscut ca o cheltuială în perioada în care este efectuată.

Sunt recunoscute ca o componentă a activului investițiile efectuate la imobilizările corporale, sub forma cheltuielilor ulterioare. Acestea trebuie să aibă ca efect îmbunătățirea parametrilor tehnici inițiali ai acestora și să conducă la obținerea de beneficii economice viitoare, suplimentare față de cele estimate inițial.

Obținerea de beneficii se poate realiza fie direct prin creșterea veniturilor, fie indirect prin reducerea cheltuielilor de întreținere și funcționare.

Imobilizările corporale în curs de execuție reprezintă investițiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză. Acestea se evaluează la costul de producție sau costul de achiziție, după caz.

Imobilizările corporale în curs de execuție se trec în categoria imobilizărilor finalizate după recepția, darea în folosință sau punerea în funcțiune a acestora, după caz.

Costul unei imobilizări corporale construite în regie proprie este determinat folosind aceleași principii ca și pentru un activ achiziționat. Astfel, dacă entitatea produce active similare, în scopul comercializării, în cadrul unor tranzacții normale, atunci costul activului este de obicei același cu costul de construire a acelui activ destinat vânzării. Prin urmare, orice profituri interne sunt eliminate din calculul costului acestui activ. În mod similar, cheltuiala reprezentând rebuturi, manopera sau alte resurse peste limitele acceptate ca fiind normale, precum și pierderile care au apărut în cursul construcției în regie proprie a activului nu sunt incluse în costul activului.

Evaluarea la data bilanțului

O imobilizare corporală trebuie prezentată în bilanț la valoarea de intrare, mai puțin ajustările cumulate de valoare.

Clasificarea și codificarea imobilizărilor corporale

Dată fiind marea diversitate a imobilizărilor corporale, pentru organizarea contabilității este necesară clasificarea și codificarea lor.

Există trei criterii importante de clasificare:

a) după domeniul în care se utilizează imobilizările:

–         pentru producția industrială –         pentru producția agricolă

–         pentru activități comerciale –         pentru scopuri administrative

–         pentru scopuri sociale

b) după natura și particularitățile tehnico-constructive:

–         terenuri –         amenajări la terenuri

–         construcții –         mașini, utilaje, etc

–         mijloace de transport –         animale și plantații

–         mobilier și aparatură de birotică

c) după apartenența lor la patrimoniul întreprinderii

–         imobilizări corporale proprietatea întreprinderii

–         imobilizări corporale deținute în administrare sau folosință temporară (concesiune, locație de gestiune, închiriere, leasing)

Pentru o bună gestionare și un control riguros, imobilizările corporale se codifică apelând la două sisteme de codificare:

a) sistemul de codificare generală (unitar în economia națională) prin care imobilizările corporale sunt codificate pe grupe și subgrupe, indicându-se pentru fiecare durata normală de utilizare (15/1994 republicată, cu privire la amortizarea capitalului în active corporale și necorporale)

b) sistemul de codificare internă (propriu fiecărei întreprinderi) prin care la intrarea în patrimoniu se atribuie fiecărui obiect de natura imobilizărilor un număr de inventar, sub care acesta este înmatriculat și se codifică pe toată durata existenței lui în patrimoniu

NORMA IAS 16 “IMOBILIZĂRI CORPORALE”

IAS 16 descrie tratamentul contabil al imobilizărilor corporale, identificarea momentului de recunoaștere a acestor active, valoarea contabilă și amortizarea lor.

Întrepriderile care aplică IAS au obligația să respecte de regulile de definire și recunoaștere pentru ca imobilizările să fie înscrise în bilanț.

Definirea lor este în directa corelația cu scopul dobândirii acestora: de a fi utilizate în producția de bunuri și servicii, închiriate terților sau pentru administrare. De asemeni, utilizarea lor să fie pe parcursul mai multor exerciții. Nu este suficient ca un activ să îndeplinească numai regulile de definire, ci și de recunoaștere ca efect al resurselor controlate.

Recunoașterea imobilizarilor corporale are loc atunci când:

Este posibilă generarea de beneficii economice viitoare aferente activului;

Costul activului poate fi măsurat în mod credibi

Norma națională clasifică activele imobilizate în trei categorii: imobilizări corporale, necorporale și financiare. Imobilizările corporale sunt clasificate în conturi sintetice de gradul I , care la rândul lor cuprind sinteticele de gradul II. Avansurile acordate pentru imobilizări în curs fac obiectul clasei a doua din Planul contabil general. Imobilizările necorporale în structura bilanțiera a întreprinderilor din România au o pondere ca valoare relativ mica față de cele corporale. Sigur definirea și recunoaștera lor va rămâne în atenția noastră chiar în cadrul acestui

Spre deosebire de norma națională în care recuperarea costului istoric se realizaează la valoarea contabilă de intrare, IAS 16, face distincția între amortizare și valoarea amortizabilă. Amortizarea reprezintă alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa durată de viață utilă.

Valoarea reziduală reprezintă suma netă pe care o întreprindere o estimează ca o va obține pentru un activ la sfârșitul duratei de viață utilă, după deducerea costurilor de vânzare estimată.

Dupa norma internațională din punct de vedere contabil întreprinderea va fi cea care va decide metoda de amortizare și va estima durata de viață utilă. În mod practic metoda de amortizare utilizată trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice aduse de aceste active sunt consumate de către întreprindere. Valoare amortizării trebuie recunoscută ca o cheltuială cu excepția cazului în care este inclusă în valoarea contabilă a unui alt activ. Durata de viață utilă pe care întreprinderea o estimează trebuie să aiba în vedere capacitatea de producție fizică estimată a activului, uzura fizică estimată funcție de condițiile de exploatare, uzura morală ca urmare a modificărilor aduse procesului de producție sau limite impuse de aspecte juridice asupra folosirii activului în cazul contractelor de leasing.

Durata de viață utilă și metodele de amortizare trebuie revizuite periodic dacă estimările actuale diferă în mod semnificativ de cele anterioare.

Amortizarea în ambele variante reglementată în țara noastră în condiții de inflație prezintă o serie de efecte negative atât asupra poziției financiare cât și prezentării situațiilor financiare. Este motivul pentru care se recurge la tratamente contabile alternative. Reevaluarea practicată în România prin actele legislative nu a reușit să diminueze efectele inflației în totalitate. Întreprinderile care aplică metodele destinate să țină cont de inflație (IAS 29) dețin o pondere mică de circa 13%, restul de 87% aplică reglementările contabile simplificate.

1.2.2. Costul imobilizarilor corporale

Costul unui element de imobilizări corporale va fi recunoscut ca activ dacă și numai dacă :

a) este posibilă generarea către entitate de beneficii economice viitoare aferente activului;
b) costul activului poate fi măsurat în mod credibil;

Piesele de schimb și echipamentul de service sunt, în general, înregistrate ca stocuri și recunoscute în profit și pierdere atunci când sunt consumate. Totuși , piesele de schimb și echipamentul permanent sunt considerate imobilizări corporale când o entitate preconizează să le utilizeze mai mult de o perioadă.

Durata de viață utilă este :

a) perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o entitate
b) numărul de unități de producție similare preconizate să se obțină din activ de către o entitate;

Elementele de imobilizări corporale pot fi achiziționate pentru siguranța sau din motive legate de mediu. Achiziția unor astfel de imobilizări corporale, deși nu crește în mod direct beneficiile economice viitoare, poate fi necesară unei entități în obținerea beneficiilor economice viitoare din alte active. Astfel de elemente de imobilizări corporale se califică pentru a fi recunoscute ca active deoarece dau posibilitatea entității să obțină beneficii economice viitoare din activele conexe în exces față de ceea ce s-ar putea obține dacă acele elemente nu ar fi fost achiziționate.

Un element al imobilizarilor corporale care este recunoscut ca activ va fi evaluat inițial la costul său. Costul este format din:

a) prețul de cumpărare , incluzând taxele vamale și taxele nerecuperabile, după deducerea reducerilor comerciale și a rabaturilor;

b) orice costuri care se pot atribui direct aducerii activului la locația și condiția necesare pentru ca acesta să poată opera în modul dorit de conducere;

c) estimarea inițiala a costurilor de demontare și mutare a elementului și restaurarea amplasamentului unde va fi mutat, obligația pe care o dobândește entitatea la achiziționarea elementului sau ca o consecință a utilizării elementului pe o perioadă anumită în alte scopuri decât cele de a produce stocuri în timpul acelei perioade.

Exemple de costuri direct atribuibile :

– costuri initiale de livrare și manipulare; – costuri de instalare și asamblare;

– onorariile profesionare; – costuri de testare a funcționarii corecte a activului , etc.

Costul de achiziție inițial – componente

La intrare, activele corporale sunt formate din:

Prețul de cumparare,

Reducerile comerciale care se scad din prețul de cumparare,

Taxele vamale și taxele nerecuperabile;

Cheltuielile direct legate de punerea în funcțiune a activului:

{-costuri de amenajare a amplasamentului; {-costuri inițiale de livrare și manipulare;

{-costuri de montaj; {-onorariile arhitectilor și inginerilor;

{-costuri estimate pentru demontarea și mutarea activului, respectiv costuri de restaurare a amplasamentului, în măsura în care costul este recunoscut ca un provizion pe baza IAS nr.37 Provizioane, datorii și active contingente;

Costul îndatorării respectiv dobânda direct atribuită ca parte a costului;

Diferențe de curs valutar ce afectează datoriile ce nu pot fi decontate cu condiția ca valoarea contabilă ajustată să nu fie mai mare, decât minimul dintre costul de înlocuire și suma recuperabilă prin vânzarea activului.

Costul de productie este format din:

Cheltuieli directe de producție: consum de materii prime și materiale, manopera directă inclusiv costul îndatorării conform IAS nr. 23

Cota de cheltuieli indirecte: alocată sistematic bunului obținut: amortizare, întreținerea secțiilor și utilajelor, conducerea și administrarea secțiilor Nu se include în costul de producție al activului:

Cheltuielile de administratie; – Cheltuielile generale ale intreprinderii;

Cheltuielile de distributie; – Costurile care preced productia;

Pierderile inițiale din exploatare efectuate înainte ca activul să atingă parametrii planificati.Toate sunt cheltuieli ale perioadei și nu fac obiectul costului de producție al activului.

1.3. Conturi utilizate pentru reflectarea informațiilor referitoare la imobilizările corporale

În bilanțul de la sfârșitul exercițiului, imobilizările corporale sunt evidențiate la valoarea rămasă, respectiv, valoarea contabilă minus amortizarea calculată până în momentul întocmirii acestuia.

             Planul General de Conturi rezervă imobilizărilor Clasa a doua denumită „ Conturi de imobilizări „ .

             Această clasă cuprinde următoarele grupe:

Grupa 20 – Imobilizări necorporale Grupa 21 – Imobilizări corporale

Grupa 23 – Imobilizări în curs     Grupa 26 – Imobilizări financiare

Grupa 28 – Amortizări privind imobilizările

Grupa 29 – Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor  

                Contabilitatea analitică a imobilizărilor corporale trebuie astfel organizată încât să asigure individualizarea fiecărui activ, cunoașterea existenței și mișcării lor pe locuri de folosință și a gradului de depreciere  pe structura categoriilor de active fixe.

                De aceea se organizează pe locuri de folosință, pe categorii de imobilizări și în cadrul acestora pe obiecte de evidență.

                Contabilitatea analitică a imobilizărilor corporale de poate ține folosind Registrul numerelor de inventar și Fișa mijlocului fix, fie utilizând Registrul pentru evidența mijloacelor fixe.

                Întreprinderile dispun de active imobilizate corporale numeroase care se deosebesc între ele din punct de vedere al construcției, însușirilor tehnice, destinației, gradului de depreciere.

                Pentru identificarea cu ușurință a fiecărui activ și pentru a se asigura controlul lor indiferent de locul de folosință, se atribuie fiecărui obiect de evidență un număr de inventar (simbol cifric), care se trece în toate documentele ce privesc activul respectiv. Aceasta se realizează cu ajutorul Registrului numerelor de inventar, în care se scrie denumirea fiecărui activ corporal intrat, caracteristicile de identificare și numărul de inventar ce i se atribuie, în ordinea succesivă a numerelor.

                Pentru fiecare categorie de active imobilizate corporale se rezervă o anumită serie de numere , în vederea intercalării ulterioare a unui activ intrat. Numerele de inventar ale activelor imobilizate corporale scoase din funcțiune sau vândute nu pot fi atribuite altor active imobilizate corporale intrate ulterior, ci ele rămân libere până la o nouă renumerotare.

                După înscrierea imobilizărilor corporale intrate în Registrul numerelor de inventar, se completează Fișa mijlocului fix , care cuprinde date privind denumirea, numărul de inventar, codul de clasificare, valoarea de intrare, durata de viață normală, norma de amortizare, data punerii în funcțiune, amortizarea calculată.

                Fișele mijloacelor fixe se păstrează în cartoteci, pe categorii de imobilizări corporale, în ordinea și pe locuri de folosință.

                Registrul pentru contabilitatea analitică a imobilizărilor corporale folosit de unitățile mici, se completează de către contabilitate și cuprinde aceleași date ca și Fișa mijlocului fix, servind la stabilirea numerelor de inventar în scopul identificării imobilizărilor corporale.

1.3.1 Simbolurile conturilor și funcționarea conturilor de imobilizări corporale

      Datele din documentele primare după ce au fost prelucrate în sistemul evidenței operative la nivelul gestiunilor, sunt prelucrate în sistemul conturilor sintetice și analitice, unde se desăvârsesc sub forma indicatorilor contabili.

Existența și mișcarea imobilizărilor se evidențiază cu ajutorul clasei 2 din Planul de conturi general, denumită “CONTURI DE IMOBILIZĂRI”.

Cu ajutorul acestui cont Contul 211 “Terenuri si amenajări de terenuri”se ține evidența terenurilor și amenajărilor de terenuri (racordarea lor la sistemul de alimentare cu energie, împrejmuirile lucrările de acces etc.). Este un cont de activ.  În debitul contului 211 “Terenuri” se înregistrează:

– valoarea terenurilor achiziționate, a celor reprezentând aport la capital, valoarea terenurilor primite cu titlu gratuit și a celor în regim de leasing financiar (404, 456, 131, 167);

– valoarea la cost de producție a amenajarilor de terenuri realizate pe cont propriu (231, 722);

–   valoarea creșterii rezultate din reevaluarea terenurilor (105).

  În creditul contului 211 “Terenuri” se înregistrează:

– valoarea terenurilor respectiv amenajărilor de terenuri cedate, amortizate (281, 658);

–  valoarea terenurilor aportate, retrase (456);

– valoarea descreșterii rezultate din reevaluarea terenurilor (105);

-valoarea terenurilor care fac obiectul participării în natură la capitalul social și al societații comerciale (261, 262, 263).

  Soldul contului reprezintă valoarea terenurilor și costul efectiv al emenajărilor de terenuri.

În cadrul Contul 212 “Construcții” se includ clădirile și construcțiile speciale.

  Cu ajutorul contului 212 se ține evidența existenței și mișcării construcțiilor. Contul 212 “Construcții” este un  cont de activ. În debitul contului 212 “Construcții” se înregistrează:

– valoarea construcțiilor achiziționate, realizate din producție proprie, primite cu titlu gratuit, aport la capitalul social, primite în regim de leasing financiar (404, 231, 722, 131, 456, 167);

-valoarea creșterii rezultate din reevaluarea construcțiilor (105);

– valoarea amortizării investițiilor efectuate de chiriași la construcțiile primite cu chirie și restituite proprietarului (281).

  În creditul contului 212 “Construcții” se înregistrează:

–  valoarea construcțiilor cedate sau scoase din evidență (281, 658);

– valoarea construcțiilor distruse de calamități (671);

–  valoarea construcțiilor aportate și retrase (456);

-valoarea construcțiilor cedate în regim de leasing financiar (267);

– valoarea descreșterii rezultate din reevaluarea construcțiilor (105);

– valoarea clădirilor care fac obiectul participării în natură la capitalul social al altei societăți comerciale (261, 262, 263).

  Soldul contului reprezintă valoarea construcțiilor existente.

Contul 213 “Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații”

   Cu ajutorul contului 213 se ține evidența existenței și mișcării instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor de reproducție și muncă a plantatiilor. Contul 213 “Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații” este un cont de activ. În debitul contului 213 “Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații” se înregistrează:

-valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor achiziționate, realizate din producție proprie, primite cu titlu gratuit, aport la capitalul social, primite în regim de leasing financiar (404, 446, 231, 722, 131, 456, 167);

-valoarea amortizării investițiilor efectuate de chiriași la imobilizările corporale primite cu chirie și restituite proprietarului (281);

– valoarea creșterii rezultate din reevaluare (105).

  În creditul contului 213 “Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații” se înregistrează:

-valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor cedate sau scoase din evidență (281, 658);

-valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor aportate, retrase (456);

-valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor cedate în regim de leasing financiar (267);

– valoarea descreșterii rezultate din reevaluare (105).

  Soldul contului reprezintă valoarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor și plantațiilor, existente.

Contul 214 “Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale”

Contul 214 “Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale” este un cont de activ. În debitul contului 214 “Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale” se înregistrează:

– valoarea contului 214 mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a altor active corporale achiziționate, realizate din producție proprie, primite cu titlu gratuit, aport la capitalul social, primite în regim leasing financiar (404, 446, 231, 722, 131, 456, 167);

– valoarea amortizării investițiilor efectuate de chiriași la imobilizările corporale primite cu chirie și restituite proprietarului (281);

-valoarea creșterii rezultate din reevaluare (105).

  În creditul contului 214 “Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale” se înregistrează:

-valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a altor active corporale cedate sau scoase din evidență (281, 658);

-valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a altor active corporale aportate și retrase (456);

-valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a altor active corporale cedate în regim de leasing financiar (267);

– valoarea descreșterii rezultate din reevaluare (105).

  Soldul contului reprezintă valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a altor active corporale existente.

1.4. NORMA IAS 36 “ DEPRECIEREA ACTIVELOR”

Domeniul de aplicare

IAS 36 se aplică tuturor activelor, cu excepția:

stocurilor (IAS 2 )

activele care provin din contractele de construcții (IAS 11 )

impozitul activele amânat (IAS 12 )

active rezultate din beneficiile angajaților (IAS 19 )

active financiare (IAS 39 )

investiții imobiliare contabilizate la valoarea justă (IAS 40 )

activelor agricole la valoarea justă (IAS 41 )

Activele contract de asigurare (IFRS 4 )

Curent activele deținute în vederea vânzării (IFRS 5 )

Prin urmare, IAS 36 se aplică (printre alte active):

teren

clădirilor

mașini și echipamente

investiții imobiliare contabilizate la cost

active necorporale

bunăvoință

investițiilor în filiale, entități asociate, precum și asociații în participațiune contabilizate la cost

activele contabilizate la valori reevaluate în conformitate cu IAS 16 și IAS 38

Deprecierea: un atu este afectată atunci când valoarea contabilă a acesteia depășește valoarea sa recuperabilă

Valoarea contabilă: valoarea la care un activ este recunoscut în bilanț după scăderea amortizării acumulate și pierderilor din depreciere acumulate

Valoarea recuperabilă: cea mai mare dintre activului la valoarea justă un minus costurile de vânzare (denumit uneori prețul net de vânzare) și valoarea sa de utilizare

Valoarea justă: suma obținute din vânzarea unui activ, în lungime de braț o tranzacție între părți aflate în cunoștință dispus

Valoarea de utilizare: prezenta valoarea actualizată a fluxurilor viitoare de numerar preconizate să apară de la:

utilizarea continuă a unui activ, și de la

eliminarea acestuia la sfârșitul duratei sale de viață utilă

Identificarea unui activ care poate fi afectată

La fiecare dată a bilanțului, revizuirea tuturor activelor pentru a căuta orice indiciu că un activ poate fi depreciat (valoarea sa contabilă poate fi în plus față de cea mai mare dintre prețul său de vânzare nete și valoarea sa de utilizare). IAS 36 are o listă de indicatori externe și interne de depreciere. Dacă există un indiciu că un activ poate fi depreciat, apoi atunci tu trebuie să calculeze valoarea activului recuperabilă.

Sumelor de recuperat din următoarele tipuri de active necorporale ar trebui să fie măsurată anual dacă există sau nu este niciun indiciu că ar putea fi afectată. În unele cazuri, de calcul cele mai recente referitoare la valoarea recuperabilă a făcut într-o perioadă anterioară pot fi utilizate în test de depreciere pentru acel activ în perioada actuală:

unei imobilizări necorporale cu o durată de viață utilă nedeterminată

un activ necorporal care nu sunt încă disponibile pentru utilizare

fondul comercial dobândit într-o combinare de întreprinderi

Un indiciu că un activ poate fi depreciat pot indica faptul că viața activului utilă, metoda de amortizare sau valoarea reziduală poate fi necesar să fie revizuite și ajustate.

Cap. III SC MECHEL TÂRGOVIȘTE SA

2.1.Prezentarea generală a SC MECHEL TÂRGOVIȘTE SA

Descrierea activității de bază a societății comerciale

S.C. Mechel Târgoviște S.A. produce și comercializează oțeluri sub formă de produse laminate, forjate sau calibrate. Domeniul principal de activitate conform CAEN Rev2 este corespunzator grupei 241 – producția de metale feroase sub forme primare și feroaliaje,în cadrul diviziunii 24 – Industria metalurgică

Modul de constituire a societății comerciale

Societatea comerciala MECHEL TÂRGOVIȘTE s-a înființat în conformitate cu prevederile Legii 15/1990, având forma juridică de societate pe acțiuni.

Până în luna martie 2005 denumirea societății a fost COST S.A. Tărgoviște.

Societatea este înmatriculata la Registrul Comertului Dâmbovița sub numărul J15/284/1991, cod fiscal/ Cod Unic de Înregistrare RO 913720.

Descrierea principalelor rezultate ale evaluării activității societății

Criza manifestată în anul 2009 în România a afectat profund piața de produse metalurgice internă în sensul scăderii majore a cererii de produse din oțel și implicit menținerea unui nivel scăzut al prețurilor pe tot parcursul anului.

Totodată, prețurile resurselor primare, îndeosebi la fierul vechi, nu au avut același trend de scădere comparativ cu prețul produselor metalurgice acesta menținandu-se la o cotație destul de mare cu efecte negative asupra rezultatului iar la fluide energetice s-au înregistrat creșteri de preț.

Comprimarea excesivă a pieței interne, importurile de oțel precum și necesitatea promovării oțelului pe piețe externe au impus măsuri suplimentare de strategie managerială pentru reducerea costurilor și creșterea competitivității produselor.

În acest context implementarea măsurilor de reducere, monitorizarea costurilor a constituit o prioritate absolută. Astfel, în anul 2009 au fost finalizate lucrările de investiții la cuptorul de încalzire din secția LPMU care generează reducerea consumului de gaz metan.

De asemenea, au fost puse în funcțiune, prin efort propriu, două instalații de răcire dirijată în secțiile de laminare, care asigură reducerea costurilor pe tonă de produs finit (pentru anumite sortimente de oțel) cu peste 95 lei/to.

În anul 2009 s-a continuat procesul de asimilare al oțelurilor speciale pe turnare continuă, astfel că începand din ianuarie 2010 toate oțelurile speciale sunt turnate continuu protejat, eliminandu-se integral din flux o procesare intermediară care genera o creștere a costurilor cu peste 300 lei/to.

Au fost adoptate și măsuri organizatorice de optimizare a fluxurilor de transport intern a materiei prime, asigurarea fluxurilor cu semifabricat cald și altele.

Elemente de evaluare generală

Principalii indicatori de evaluare generală a activității din anul 2009 sunt prezentați în tabelul urmator:

S.C. Mechel Targoviște S.A. are un portofoliu diversificat de furnizori, care asigură siguranța surselor de aprovizionare în condițiile unei piețe libere, fără bariere vamale. În stabilirea prețurilor sunt avute în vedere trendurile și cotațiile internaționale pentru materiile prime utilizate.

Volumul stocurilor de materii prime și materiale asigură continuitatea producției.

Pentru atenuarea influențelor generate de evoluția costului achiziției, au fost promovate strategii manageriale de reducere a consumurilor specifice prin monitorizarea normelor de consum, intărirea disciplinei tehnologice, optimizarea stocurilor de materii prime și materiale și a activității în sectoarele de bază.

Evaluarea aspectelor legate de angajații/personalul societății comerciale

În anul 2009 S.C. Mechel Târgoviște S.A. a avut un număr mediu de 3.002 angajați față de 3.513 salariați în 2008 și 4.142 în anul 2007. Pe structură, numărul mediu de angajați se prezintă astfel:

Numărul efectiv de salariați la 31.12.2009 a fost de 2.824 salariați.

Gradul de sindicalizare la 31.12.2009 este de 90,5 %.

Pe fondul crizei economico – financiare mondiale care a afectat și România și pe baza rezultatelor obținute de societate pe 5 luni 2009, conducerea societății a inițiat concediere colectivă respectând procedura legală prevazută în Codul Muncii respectiv de consultare cu sindicatele, de notificare a Inspectoratului Teritorial de Munca Dâmbovița și a Agentiei Județene de Ocupare a Forței de Muncă Dâmbovița . Astfel, în anul 2009 au

fost concediate colectiv prin desființare de posturi 67 de persoane.

Având în vedere situația de pe piață, în anul 2009 societatea a fost nevoită să întrerupă parțial activitatea în unele sectoare, pentru perioade limitate de timp, perioade în care salariații au ramas la dispoziția angajatorului la domicilul fiecaruia fiind plătiți cu 75% din salariul de bază.

Având în vedere deprecierea situației economic-financiare a societății, pe lângă implementarea măsurilor organizatorice în vederea realizării de economii la cheltuielile cu materii prime, materiale, energie electrică, gaz metan, este necesara și optimizarea cheltuielilor cu forța de muncă. În anul 2010, urmare a modernizărilor efectuate la cuptorul de la sectia OE2 și turnarea continuă, conducerea societății a hotarat turnarea oțelului numai continuu nu și la lingou, fiind astfel eliminat fluxul OE2 LDS, în condițiile în care consumurile de energie electrică și gaz metan în secția LDS erau foarte ridicate. Astfel, este planificat ca numărul efectiv de personal la sfârșitul anului 2010 să fie de 1780 salariați.

Salariații sunt reprezentați de sindicate în relația cu conducerea societății. Salariații societății sunt organizați în două sindicate: SINDICATUL LIBER INDEPENDENT COS TÂRGOVIȘTE și SINDICATUL METALURGISTUL MECHEL TÂRGOVIȘTE. În urma finalizării negocierilor, a fost semnat Contractul

Colectiv de Munca 2010 – 2012 care intră în vigoare în data de 01.02.2010.

Capitalul social

Capitalul social al S.C. Mechel Târgoviște S.A. este de 172.125.307,50 lei, integral subscris și vărsat.

Acțiunile societății sunt de tip nominativ, cu o valoare nominală de 2,50 lei/acțiune și sunt cotate la Bursa de Valori București la Categoria a II-a începand din anul 1998. Nu există acțiuni cu drepturi preferențiale.

Societatea nu a emis obligațiuni. Nu au avut loc modificări în ceea ce privește drepturile acționarilor S.C. Mechel Târgoviște S.A.

În anul 2009 nu au fost înregistrate modificări ale capitalului social sau schimbări de acționariat la nivelul deținerilor peste 5% din capitalul societății.

Structura sintetică a acționariatului S.C. Mechel Târgoviște S.A. la 31.12.2009 este urmatoarea :

Nr. Denumire acționari Nr. Acțiuni Valoare (lei) Procent

crt. (%)

1. Mechel International Holdings

GmbH Baar Elveția 59.626.520 149.066.300,00 86,6034

2. SIF Oltenia 6.142.826 15.357.065,00 8,9220

3. AVAS 2.785.356 6.963.390,00 4,0455

4. Alți acționari persoane juridice 17.767 44.417,50 0,0258

5. Persoane fizice 277.654 694.135,00 0,4033

TOTAL 68.850.123 172.125.307,50 100,00

În cursul anului 2009 S.C. Mechel Târgoviște S.A. nu a dobândit sau instrăinat participații la alte societăți comerciale. La 31.12.2009 S.C. Mechel Târgoviște deține următoarele participații la alte societăți comerciale:

– 20 părți sociale cu valoare nominală de 10 lei, reprezentând 100 % (asociat unic) din capitalul social al S.C. Mechel Reparații Târgoviște S.R.L. (Sediu social: Târgoviște, Sos. Gaești, nr. 9-11, J15/1278/04.10.2007, CUI 22513589, Capital social: 200,00 lei);

– o acțiune cu valoarea nominală de 10 lei, reprezentând 0,000556% din totalul de 180.000 acțiuni ale S.C. Ductil Steel S.A. (Sediu social: Buzâu, Aleea Industriilor, nr. 1, J10/216/10.06.1999, CUI 11845183, Capital social: 1.800.000,00 lei), celelalte 179.999 acțiuni fiind deținute de Mechel Internațional Holdings GmbH Elveția.

– o parte socială cu valoare nominală de 10 lei, reprezentând 0,1 % din capitalul social al S.C. UPS S.R.L. (Sediu social: Buzău, Aleea Industriilor, nr. 1, J10/679/20.11.1998, CUI 11542104, Capital social: 10.000,00 lei), celelalte 999 părți sociale fiind deținute de S.C. Ductil Steel S.A.

– o parte sociala cu valoare nominala de 10 lei, reprezentând 0,1 % din capitalul social al S.C. AMC Service S.R.L. (Sediu social: Buzău, Aleea Industriilor, nr. 1, J10/148/20.04.1999, CUI 11692322, Capital social: 10.000,00 lei), celelalte 999 părți sociale fiind deținute de S.C. Ductil Steel S.A.

– o parte socială cu valoare nominală de 10 lei, reprezentând 5,0 % din capitalul social al S.C. Mechel East Europe Metallurgical Division S.R.L. (Sediu social: Târgoviște, Sos. Găesti, nr. 9-11, J15/1388/21.10.2008, CUI 24633123, Capital social: 200,00 lei), celelalte 19 părți sociale fiind deținute de Mechel International Holdings GmbH Elveția.

În perioada 01.01 – 28.04.2009 componenta Consiliului de Adminstrație a fost formată din:

Administrator Functia si vechimea in functie Calificare

SHMYGA VIATCHESLAV presedinte AGA 18.04.2008 Inginer

POLIN VLADIMIR membru AGA 18.04.2008 Inginer

TRIGUBKO VICTOR membru – ales de AGA 20.06.2008 Economist

CUCUI ION membru – AGA 18.04.2008 Economist –

VULPESCU

OCTAVIAN-VIOREL membru AGA 18.04.2008 Inginer

Cap III. Organizarea contabilității amortizării activelor imobilizate la SC MECHEL TÂRGOVIȘTE SA

3.1. Organizarea contabilității amortizării activelor imobilizate la SC MECHEL TÂRGOVIȘTE SA

Ieșirea mijloacelor fixe la S.C. Mechel Târgoviște S.A. se evaluează la costul istoric sau, după caz, la valoarea rămasă actualizată, dacă acestea au fost reevaluate.

Ieșirea lor din patrimoniu este cauzată de casare, cesiune (vânzare), cazuri excepționale (lipsă la inventar, calamități naturale etc.).

Conceptul de dezinvestire se concretizează în cesiunea (vânzarea) de mijloace fixe care antrenează crearea de lichidități. Conducătorii întreprinderii se angajează în operațiuni de dezinvestire, căutând astfel să se debaraseze de mijloacele fixe considerate ca fiind insuficient de rentabile. În acest fel, ei speră să aducă schimbări în ciclul de exploatare și să se angajeze în activități mai performante. Operațiile de dezinvestire nu generează fluxuri de trezorerie importante.

Operațiile privind cesionarea (vânzarea) la S.C. Mechel Târgoviște S.A. în luna februarie 2004 sunt contabilizate astfel:

a) scoaterea din inventar prin diminuarea amortizării și creșterea cheltuielilor pentru valoarea rămasă de amortizat sau valoarea netă contabilă conform notei contabile nr. 2/20.02.2004și a procesului verbal de scoatere din funcțiune nr. 34/20.02.2004:

% = 2133 60.984.000

2813 Mijloace de transport 48.360.000.

Amortizarea mijloacelor fixe

6588 12.624.000

Alte cheltuieli din exploatare

b) vânzarea mijloacelor fixe la prețul de vânzare și TVA, înregistrate pe baza facturii:

b) vânzarea de mijloace fixe conform facturii nr. 024872/20.02.2009

461 = % 142.800.000

Debitori diverși 7583 120.000.000 Venituri din operații

de capital

4427 22.800.000

TVA colectată

c) scoaterea din inventar a unei clădiri speciale casate complet amortizată conform procesului verbal de scoatere din funcțiune nr. 35/21.02.2009:

2813 = 2133 84.624.000

Amortizarea mijloacelor fixe Mijloace de transport

d) colectarea cheltuielilor efectuate cu dezmembrarea construcției conform notei contabile nr.24/25.02.2004:

6588 = % 36.000.000

Alte cheltuieli de exploatare 302 14.400.000

Materiale consumabile

421 21.600.000

Personal –salarii datorate

e) înregistrarea materialelor de construcție recuperate conform notei contabile nr. 25/25.02.2004:

302 = 7588 18.000.000

Materiale consumabile Alte venituri din exploatare

f) subscriere mijloace fixe ca aport la capitalul social conform actului adițional la contractul de societate:

456 = 1011 148.800.000

Decontări cu asociații Capital subscris nevărsat

g) înregistrarea aportării efective a mijloacelor fixe:

2133 = 456 148.800.000

Mijloace de transport Decontări cu asociații

h )regularizarea conturilor de capital:

1011 = 1012 148.800.000

Capital subscris nevărsat Capital subscris vărsat

i) achiziționarea unui utilaj de la SC PETROSTAR SA conform facturii nr. 0478621/25.02.2004:

% = 404 142.800.000

2131 Furnizori de imobilizări 120.000.000

Echipamente tehnologice

4426 22.800.000

TVA deductibil

Exemplificare a calcului și înregistrării amortizării unui mijloc fix la Mechel Târgoviște S.A.

SC MECHEL TARGOVISTE SA. achiziționeazǎ un mijloc de transport, având valoarea de intrare în contabilitate de 438.515.000 lei;

Timpul sau durata normatǎ (normalǎ) de utilizare este de 5 ani.

În vederea determinǎrii amortizǎrii degresive în variantǎ AD1, se parcurg urmǎtoarele etape:

a) Se determinǎ mai întâi amortizarea anualǎ (anuitatea amortizǎrii) prin aplicarea regimului de amortizare liniarǎ, în baza urmǎtoarei relații de calcul:

Aa = Vi X Ra

în care: Aa – amortizare anualǎ;

Vi – valoarea de intrare în gestiune a mijlocului fix;

Ra – rata medie a amortizǎrii anuale;

Pentru aplicarea formulei de calcul trebuie determinatǎ rata amortizǎrii anuale:

100 100

Ra = –– X 100 = –– X 100 = 20 %

T 5

b) Se determinǎ rata amortizǎrii anuale medii, prin aplicarea coeficientului de amortizare degresivǎ aferent mijloacelor fixe, cu o duratǎ normalǎ de utilizare cuprinsǎ între 2 și 5 ani, respectiv coeficientul 1,5.

Rezultǎ:

100 100

Rad = –– X 100 X 1,5 = –– X 100 X 1,5 =20 % X 1,5 = 30 %

T 5

c) – Considerând cǎ avem de-a face cu ani întregi ( fǎrǎ fracțiuni de an, când este necesar sǎ aplicǎm prorata temporis a amortizǎrii) amortizarea anualǎ degresivǎ în variantǎ AD1 este redatǎ în tabelul urmǎtor:

mii lei

ANUL 1 (A1):

Determinarea ratei medii anuale de amortizare, multiplicatǎ cu coeficientul de amortizare degresiv ( 1,5 ):

(Rata anualǎ de amortizare degresivǎ – Rad)

100 100

Rad = ––- X 100 X 1,5 = ––- X 1,5 = 20 % X 1,5 = 30%

T 5

Determinarea amortizǎrii anuale degresive din primul an:

438.515.000 x 30

Ad1 = Vi x Ra x 1,5 = 438.515.000 x 30 % = –––––––- = 131.554.500 lei

100

Formula contabilă este:

6811 = 2813 131.554.500

Cheltuieli privind amortizări Amortizarea mijloacelor de transport

Determinarea valorii nete contabile (valoarea rǎmasǎ) dupǎ primul an: VNC1 = Vi – Ad1

în care:

VNC1 – valoarea netǎ contabilǎ (valoarea rǎmasǎ), dupǎ primul an;

Vi – valoarea de intrare în contabilitate a mijlocului fix;

Ad1 – amortizarea degresivǎ din primul an;

Rezultǎ:

VNC = Vi – Ad1 = 438.515.000 – 131.554.500 = 306.960.500 lei

ANUL 2 (A2):

Determinarea ratei medii anuale de amortizare multiplicatǎ cu coeficientul de amortizare degresivǎ (Rata anualǎ degresivǎ – Rad):

100 100

Rad = –– X 100 X 1,5 = ––- X 100 X 1,5 =20 % X 1,5 = 30 %

T 5

Determinarea amortizǎrii anuale degresive din al doilea an:

306.960.500 x 30

Ad2 = Vi x Rad = 306.960.500 x 30 % = –––––––- = 92.088.150 lei

100

Formula contabilă este:

6811 = 2813 92.088.150

Cheltuieli privind amortizări Amortizarea mijloacelor de transport

Determinarea valorii nete contabile (valorii rǎmase) dupǎ al doilea an: VNC2 = VNC1 – Ad2

în care:

VNC2 – valoarea netǎ contabilǎ (valoarea rǎmasǎ) dupǎ al doilea an de amortizare;

VNC1 – valoarea netǎ contabilǎ (valoarea rǎmasǎ) dupǎ primul an de amortizare, la care s-a aplicat rata anualǎ de amortizare degresivǎ;

Ad2 – amortizarea degresiva din anul al doilea.

Rezultǎ:

VNC2 = VNC1 – Ad2 = 306.960.500 – 92.088.150 = 214.872.350 lei

ANUL 3 (A3):

Având în vedere modul de aplicare a variantei de amortizare Ad1, înainte de a continua procedeul de amortizare prezentat pentru primul și al doilea an, verificam dacǎ, nu cumva, prin împǎrțirea ultimei valori nete contabile (valoare rǎmasǎ), la numǎrul de ani care au mai rǎmas de amortizat, obținem o valoare egalǎ sau mai micǎ decât amortizarea calculatǎ în regim liniar.

Se procedeazǎ astfel deoarece, conform legislației în vigoare, dacǎ se ajunge la un asemenea prag, în continuare amortizarea se realizeazǎ dupǎ regimul de amortizare liniar.

– efectuarea verificǎrii dupǎ metoda amortizǎrii liniare:

Vi 438.515.000

Aa = ––- = –––––- = 87.703.000 lei / an

T 5 ani

Respectiv: VNC2

Ad3 = ––––––

Tr

în care:

Ad3 – amortizarea anualǎ degresivǎ care urmeazǎ a fi calculatǎ în al treilea an;

VNC2 – valoarea netǎ contabilǎ (valoarea rǎmasǎ) a mijlocului fix, dupǎ anul al doilea de amortizare, care pentru anul al treilea devine baza la care se aplica rata anualǎ de amortizare degresivǎ (Rad);

Tr – timpul rǎmas sau durata normatǎ (normalǎ) de utilizare, rǎmas pânǎ la amortizarea completǎ a mijlocului fix.

Rezultǎ:

VNC2 214.872.350 lei

Ad3 = –––– = ––––––- = 71.624.116,67 lei / an

Tr 3 ani

Din acest calcul observǎm cǎ într-adevǎr, prin raportarea valorii rǎmase (valoare netǎ contabilǎ), la timpul rǎmas de amortizat, se obține o valoare mai micǎ (71.624.116,67 lei / an) decât în cazul aplicǎrii procedeului de amortizare liniarǎ (87.703.000 lei / an).

Adicǎ: 71.624.116,67 <87.703.000

În consecințǎ, așa cum menționeazǎ legea, în urmǎtorii 3 ani se aplicǎ amortizarea liniarǎ, rezultatǎ prin raportarea valorii rǎmase ( valoarea netǎ contabilǎ) la timpul rǎmas, adicǎ, anii 3, 4 și 5 se vor amortiza cu câte 71.624.116,67 lei/an.

În consecințǎ, pentru anul 3 (A3) vom avea urmǎtoarea situație:

Amortizarea anualǎ = 71.624.116,67 lei

Valoarea netǎ contabilǎ (valoarea rǎmasǎ) :

VNC3 = VNC2 – Ad3 = 214.872.350 – 71.624.116,67 = 143.248.233,33 lei

Formula contabilă este:

6811 = 2813 71.624.116,67

Cheltuieli privind amortizări Amortizarea mijloacelor de transport

ANUL 4 (A4) :

Amortizarea anualǎ = 71.624.116,67 lei

Valoarea netǎ contabilǎ (valoarea rǎmasǎ):

VNC4 = VNC3 Ad4 = 143.248.233,33 – 71.624.116, 67 = 71.624.116,66 lei

Formula contabilă este:

6811 = 2813 71.624.116,66

Cheltuieli privind amortizări Amortizarea mijloacelor de transport

ANUL 5 (A5) :

Amortizarea anualǎ = 71.624.116,66 lei

Valoarea netǎ contabilǎ ( valoarea rǎmasǎ):

VNC5 = VNC4 – Ad5 = 71.624.116,66 – 71.624.116,66 = 0 lei

Dacă S.C. COMCM S.A. ar utiliza metoda de amortizare degresivă în varianta AD2, se poate considera următoarea ipoteză:

Se calculează amortizarea degresivă în varianta AD2, pentru o instalație, în următoarele condiții:

~ Valoarea contabilă de intrare (Vi) = 50.000.000 lei

~ Timpul sau durata normată (normală) de utilizare = 15 ani

Pentru calculul amortizării degresive în varianta AD2, cu luare în considerare a uzurii morale, se parcurg următoarele etape:

Se determină mai întâi amortizarea anuală (anuitatea amortizării), prin aplicarea regimului de amortizare liniar, respectiv:

Aa = Vi x Ra

în care:

Aa – amortizarea anuală, calculată în regim de amortizare liniar;

Vi – valoarea contabilă de intrare în gestiune a mijlocului fix;

Ra – rata amortizării anuale.

Din relația prezentată, pentru a putea calcula amortizarea anuală, este necesar să se determine rata amortizării anuale:

100

Ra = ––- x 100

T

în care:

Ra – rata amortizării anuale;

T – timpul sau durata normată (normală) de funcționare a mijlocului fix.

Rezultă:

100 100

Ra = –– x 100 = –– x 100 = 6,7 %

T 15

Cunoscând rata amortizării se poate determina amortizarea anuală în regim liniar, astfel:

Aa = Vi x Ra = 50.000.000 x 6,7 % = 3.350.000 lei/an

Se determină rata medie anuală a amortizării în regim degresiv, prin multiplicarea ratei amortizării anuale, cu coeficientul de amortizare degresiv, aferent unei perioade de 15 ani (deci o perioadă mai mare de 10 ani), care este de 2,5 astfel:

Rad = Ra x Kd

în care:

Rad – rata medie anuală a amortizării în regim de amortizare degresivă;

Ra – rata amortizării anuale, în regim de amortizare liniar;

Kd – coeficientul amortizării degresive, în cazul acesta (2,5).

Rezultă:

Rad = Ra x Kd = 6,7% x 2,5 = 16,7 %

2. Se determină timpul sau durata de utilizare aferentă regimului de amortizare liniar, recalculată în funcție de cota medie anuală de amortizare degresivă, în baza următoarei relații de calcul:

100

Tr = ––-

Rad

în care:

Tr – timpul sau durata de utilizare aferentă regimului liniar, recalculată în funcție de cota medie anuală de amortizare degresivă, exprimată în ani;

Rad – rata amortizării anuale în regim degresiv.

Rezultă:

100 100

Tr = ––- = ––- = 6 ani

Rad 16,7

3. Se determină durata de utilizare, în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală, exprimată în ani, în baza următoarei relații de calcul:

Ti = T – Tr

în care:

Ti – timpul sau durata de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală, exprimată în ani;

T – timpul sau durata normată de utilizare, preluată din „catalog”, exprimată în ani;

Tr – timpul sau durata de utilizare aferentă regimului liniar, recalculată, în funcție de cota medie anuală de amortizare degresivă, exprimată în ani.

Rezultă:

Ti = T – Tr = 15 – 6  = 9 ani

4. Timpul sau durata de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală, se determină, atât în regim de amortizare degresivă, cât și în regim de amortizare liniară, respectiv:

a) Timpul sau durata de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală în regim de amortizare degresivă:

Tid = Ti – Tr

în care:

Tid – timpul sau durata de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală, în regim de amortizare degresivă, exprimată în ani;

Ti – timpul sau durata de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală, exprimată în ani;

Tr – timpul sau durata de utilizare aferentă regimului liniar, recalculată în funcție de cota medie anuală de amortizare degresivă, exprimată în ani.

Rezultă:

Tid = Ti – Tr = 9 – 6 = 3 ani

b) Timpul sau durata de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală, în regim de amortizare liniară:

Til = Ti – Tid

în care:

Til – timpul sau durata de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală, în regim de amortizare liniar, exprimată în ani;

Ti – timpul sau durata de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală, exprimată în ani;

Tid – timpul sau durata de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală, în regim de amortizare degresivă, exprimată în ani.

Rezultă:

Til = Ti – Tid = 9 – 3 = 6 ani

5. Se determină timpul sau durata de utilizare aferentă uzurii morale, pentru care nu se mai calculează amortizare, în baza următoarei relații de calcul:

Tum = T – Ti

în care:

Tum – timpul sau durata de utilizare aferentă uzurii morale, pentru care nu se mai calculează amortizare, exprimată în ani;

T – timpul sau durata normată de utilizare, conform „Catalogului”, exprimată în ani;

Ti – timpul sau durata de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală, exprimată in ani.

Rezultă:

Tum = T – Ti = 15 – 9 = 6 ani

Societatea este amplasată în zona industrială a municipiului Târgoviște, având acces direct la drumul național Târgoviște – Găești – Pitești și calea ferată București – Târgoviște – Pietrosita.

S.C. Mechel Târgoviste S.A. este amplasată în apropierea unor centre industriale importante din ramura construcțiilor de mașini: București, Brașov, Ploiești, Pitești, Craiova.

Activitatea de producție a societății este organizată pe două fluxuri principale, capacitatea de producție anuală a cuptorului EBT fiind de 575.000 tone de oțel.

S.C. Mechel Târgoviște S.A. are în proprietate imobilizari corporale materializate în terenuri, clădiri, construcții speciale, mașini și mijloace de transport, instalații, utilaje, mobilier, imobilizări în curs. Evolutția acestora în ultimii 3 ani se prezintă astfel (valoarea ramasă) :

La data de 31.12.2009 gradul de uzura contabilă a mijloacelor fixe aflate în patrimoniul societății era de 82,35 %.

Cash flow:

Situatia activelor imobilizate

Situatia amortizarii activelor imobilizate

3.2. Achiziția de imobilizări

prețul de cumpărare al utilajului 10.000 EURO;

cheltuieli cu montajul facturate de furnizor 2.000 EURO;

costuri de amenajare a secției de producție în vederea montării instalației (facturate de o firmă specializata) 5.000 lei;

costuri cu instruirea personalului ce va manevra instalația respectivă 2.500 lei;

onorariul arhitectului 4.000 lei;

costuri cu promovarea noilor produse ce vor fi obținute cu ajutorul instalației 15.000 lei;

pierderi inițiale din exploatare obținute înainte ca instalația să ajungă la parametrii tehnici de operare 1.300 lei;

costuri cu salariile personalului de conducere din societatea comercială respectivă 1.600 lei;

curs valutar 3,5 lei/EURO.

1. Înregistrările contabile privind intrarea prin achizitie a imobilizarilor corporale:

%                                                        =          404 "Furnizori de imobilizări" 51,000

21 "Imobilizări corporale"      42,587

4426 "Taxa pe valoarea adăugată deductibilă" 8,413

Plata facturii de achiziție:

404 "Furnizori de imobilizări"          =          512 "Conturi curente la bănci" 51,000

2. Inregistrările contabile privind intrarea din producție proprie a imobilizărilor necorporale:

  20 =   721 5,700

"Imobilizări necorporale"    "Venituri din producția de imobilizări necorporale”

3. Inregistrările contabile privind intrarea din productie proprie a imobilizarilor corporale:

  21                         =                  722 1,000

"Imobilizări corporale” “Venituri din producția de imobilizări corporale"

 Nota: Valoarea înregistrată în urma intrării din producție proprie cuprinde: costul materiile prime și materialelor utilizate la producția bunului respectiv, costul manoperei (se iau în considerare numărul de persoane și numărul de ore lucrate), precum și evenutalele servicii externe parțiale prestate pentru obținerea bunului respectiv.

4. Înregistrarea amortizării lunare a imobilizarilor corporale:

681                          =                  280 1.000

"Cheltuieli de exploatare "Amortizări privind imobilizările necorporale"

privind amortizările”

3.3. Exemplu privind reevaluarea și modul în care a influențat calculul amortizării

Clădire care are valoare contabilă de 20.000 lei și durata normală de funcționare de 20 ani. Dupa 8 ani se reevalueaza, indicele de actualizare fiind de 120 %. Înregistrarea reevaluării în contabilitate se face utilizând metoda valorii brute.Rezerva din reevaluare se încoroprează la rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare.

Valorarea contabilă actualizată = valoarea contabilă neactulizată * indicele de actualizare = 20.000 x 120 % = 24.000 lei.

Valoarea amortizării cumulate actualizate = valoarea amotizarii neactualizate x indicele de actualizare (20.000 : 20) x 8 = 8.000 x 120% = 9.600 lei.

Diferența din reevaluare aferentă valorii contabile = valoarea contabilă actualizată – valorea contabilă neactualizată = 12.000 -10.000 = 2.000 lei

Diferența între plusul valorii contabile și plusul amortizării = (12.000 -10.000) – (4.800 – 4.000 ) = 2.000 – 800 = 1.200 lei.

Înregistrarea în contabilitate a operației de reevaluare :

Transferul anual direct în rezerve a surplusului realizat din rezerva din reevaluare, reprezentând diferența dintre valoarea amortizării calculate pe baza valorii contabile reevaluate și valoarea amortizării calculate pe baza costului inițial: (4.800 – 4.000 ) :12= 66,67 lei

Factorii ce influențeaza calculul amortizării sunt :

• Costul reprezintă prețul net de achiziție, plus toate cheltuielile oportune privind transportul și pregatirea activului pentru exploatare

Costul reprezintă suma platită în numerar sau echivalente de numerar , ori valoarea justă a altor contraprestații efectuate pentru achiziționarea unui activ, la data achiziției sau construcției acestuia

Deci amortizarea se calculează plecând de la costul istoric al imobilizării supuse amortizării.
• Valoarea reziduală a unui activ reprezintă recuperarea netă, sau valoarea de schimb la data estimată a scoaterii din funcțiune.

Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează că o va obține pentru un activ la sfârșitul duratei de viață utilă a acestuia, după deducerea prealabilă a costurilor sau construcției acestuia. 

• Valoarea de amortizare este costul activului sau o altă valoare substituita costului, din care s-a scăzut valoarea reziduală, ce trebuie repartizată pe toată durata de funcționare a activului.
• Durata de viață estimată (utilă) ce reprezintă :

• perioada pe parcursul căreia se estimează că întreprinderea va utiliza activul supus amortizării ;
• numărul de unități produse sau a unor unități similare ce se estimează că vor fi obținute de întreprindere prin folosirea activului respectiv ;

Pentru calculul duratei estimate de utilizare a unui activ, contabilul trebuie să ținăcont de toate informațiile relevante, inclusiv de :

• experiența trecută cu active similare ;

• starea actuala a activului ;

• politica firmei privind reparațiile și întreținerea ;

• tendințele tehnologice și industriale actuale ;

• condițiile locale, clima.

Regimul de amortizare utilizat.

Teoretic, în virtutea principiului permanenței metodelor, societățile pot influența rezultatul, prin politica de amortizare, doar în anul când realizează o investiție. În realitate însă, societăților le este permis să schimbe durata de amortizare, metoda de amortizare, valoarea reziduală, dacă estimările inițiale nu corespund situației actuale .

Existența obligației de a înregistra o pierdere de valoare de fiecare dată când valoarea contabilă a unui activ este mai mare decat valoarea recuperabilă creează un teren favorabil pentru creativitate.

Aparent, valoarea contabilă este obiectivă, deoarece, la data intrării imobilizărilor în întreprindere , ea a fost validată pe piață.

Nu trebuie uitat că în vederea comparării cu valoarea recuperabilă, valoarea de intrare trebuie corectată cu amortizările deja înregistrate.

Pentru a determina durata de utilitate trebuie să fie luat în considerare ansamblul următorilor factori :

• utilizarea asteptata de la acest activ de către întreprindere.Această utilizare este evaluată prin referire la capacitate sau la producția fizică așteptată de la activul respectiv ;

• uzura fizică asteptată, care depinde de factorii de activitate precum ritmurile în care este utilizat activul, programul de întreținere și reparații al întreprinderii ;

• uzura morală de tip tehnic, care decurge din schimbările sau ameliorarile în producție, sau în evoluția cererii pieței pentru produsul sau serviciul la care concura activul ;

• limitele juridice referitoare la utilizarea activului, în special datele de expirare a contractelor de locație.

Durata de utilitate trebuie să fie reexaminată periodic și dacă previziunile sunt sensibil diferite de estimările anterioare, cheltuielile cu amortizările exercițiului în curs și ale exercițiilor viitoare trebuiesc ajustate.

Reexaminările cad și sub incidența normei IAS 8, atunci când se solutionează schimbările de estimări contabile.

Efectul unei schimbări de estimare contabilă trebuie să fie impus în determinarea rezultatului net :

• al exercițiului schimbării, dacă schimbarea nu afectează decât acest exercițiu;

• al exercițiului achimbării și ulterioare, dacă acestea sunt vizate și ele de schimbarea în cauza.

În cursul utilizării unui activ poate să devină evident că estimarea duratei sale de utilitate este neadecvată.

Durata de utilitate poate să fie prelungită ca urmare a cheltuielilor ulterioare privind activul, ce ameliorează starea acestuia dincolo de nivelul de performanță inițial;
Unele schimbări tehnologice sau evoluții ale pieței produselor corespondente pot să conducă la reducerea duratei de utilitate a activului, în acest caz durata de utilitate precum și cota de amortizare sunt ajustate pentru exercitțiul în curs și exercițiile ulterioare.
Politica de reparații și de mentenanță pe care o practică întreprinderea poate să afecteze durata de utilitate a unui activ.O atare politică poate genera o extindere a duratei de utilitate a activului sau o creștere a valorii reziduale.

3.4. Estimarea deprecierii a activelor

Se cunosc următoarele informații privind un activ:

în u.m.

Valoarea justă Valoarea de Valoarea Valoarea Mențiuni

Netă utilitate recuperabilă contabilă

100.000 175.000 175.000 150.000 Nu există depreciere

100.000 138.000 138.000 150.000 Există o depreciere

De 12.000 u.m., prin

contabilizarea acesteia

valoarea contabilă devine

138.000 u.m.

130.000 125.000 130.000 150.000 Există o depreciere

De 20.000 u.m., prin

contabilizarea căreia

valoarea contabilă devine

130.000 u.m.

Situația ajustărilor pentru depreciere

CONCLUZII

Procesele de normalizare a practicilor contabile, la nivel național, dar și regional sau mondial, au adus un nou calificativ limbajului contabil, acela de limbaj normalizat, adică standardizat.

Așa cum am prezentat în această lucrare imobilizările corporale se referă la drepturile reale asupra bunurilor corporale. În contabilitatea românească, imobilizările corporale includ terenurile și mijloacele fixe.

De-a lungul lucrării de imobilizări corporale, investiții materiale, active fixe, potențialul tehnic , au căpătat aceiași semnificație, desemnând acea parte din capitalul investit care participă nemijlocit la mai multe procese de producție. Participând la mai multe procese de producție, valoarea lor se repartizează, în principiu, pe mai multe exerciții, prin mecanismul amortizări.

Amortizearea reprezintă deci, singura cale de recuperare a valorii investițiilor în imobilizări corporaleș reprezintă alocarea valorii amortizabile a unei imobilizări pe durata sa de utilizare previzionată. Prin, urmare, o atenție deosebita trebuie acordată de contabilitatea problemelor ridicate de amortizare.

Întreprinderile sunt obligate să amortizeze imobilizările corporale și necorporale potrivit Legii privind amortizarea capitalului imobilizat, utilizând unul din regimurileȘ amortizare liniară, amortizare degresivă și amortizarea accelerată.

Este de remarcat faptul că fiscalitatea recunoaște doar aceste metode de amortizare, deși o metodă echitabilă de repartizare a valorii amortizabile ar fi amortizarea proporțională cu producția, aceasta fiind o metodă de amortizare recunoscută de norma IAS 16 “Imobiliy[ri corporale”.

Concepțiile și calculul amortizării reprezintă o problemă cu implicații fiscale. Termenii în care este rezolvată își găsesc expresie în duratele normale de utilizare, în regimurile de amortizare opozabile agenților economici, implicit în gradul de deductibilitate al amortizării la determinarea profitului impozabil și valoarea luată în calculul amortizării.

O atenție deosebită trebuie acordată și delimitările privind imobilizările corporale, precum și evaluărilor și reevaluărilor imobilizărilor corporale.

Evaluarea și reevaluarea imobilizărilor corporale devin o necesitate imperioasă în condițiile unor fluctuații mari ale indicelui prețurilor. Astfel, dacă se urmărește conceptul de menținere a capitalului fizic se solicită adoptarea costurilor actuale, ca bază de evaluare.

În ceea ce privește înregistrarea în contabilitate, în general, se poate constata ușurința cu care se apelează la conturi, făcându-se confuzii între active și cheltuieli. Aceasta, în lipsa unui cadru contabil conceptual și a unor norme temeinice elaborate pe baze conceptuale.

Așadar, numai întreprinderile mari aplică în contabilitatea lor standardele internaționale de contabilitate. Dar, putem spune, că se vrea o reformă profundă a sistemului de normalizare. Desigur, acest produs de depășire a stadiului actual, trebuie însoțit de o întărire a rolului jucat de profesia contabilă liberală.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ