Caracteristici Hidrologice ale Raului Barlad la Statia Hidrometrica Vaslui

Aspecte introductive

Studiile hidrologice sunt foarte importante pentru societatea actuală, prezența, dar și lipsa acestora contribuind decisiv în ultimii ani la numeroasele evenimente nefaste, ce au avut ca factor principal apa.

Progresul acestei societăți umane depinde în mare măsură de evoluția apelor continentale, aceasta fiind o resursă vitală, dar în același timp, un permanent factor de amenințare, prin fenomenele hidrologice de risc.

Structurarea unor baze de date care să conțină hărți, măsurători, studii, dar și informații de natură hidrologică cu o imagine de ansamblu asupra anilor precedenți, sunt utile la nivel managerial pentru gestionarea corespunzatoare a urmatoarelor evenimente cu potential distructiv, prevenind sau diminuând astfel riscul.

Deși râul Bârlad are un potențial redus în comparație cu alte râuri din România, nefiind printre apele curgătoare mari ale țării noastre, a ridicat multe probleme de-a lungul timpului, reliefând faptul că orice element hidrografic trebuie tratat responsabil și în consecință, studiat.

Motivația alegerii râului Bârlad ca element de studiu este atât una de nivel științific, dar și una de nivel personal, râul Bârlad fiind primul organism hidrografic cu care am luat contact, râu în apele căruia am crescut.

Structura lucrării este una în 5 capitole, în care am încercat să abordez caracteristicile generale, factorii de influență, cei de risc, iar în final regimul hidrologic.

În realizarea acestei lucrări am folosit diverse cursuri, studii, lucrări, disponibile atât în bibliotecile propriu-zise, dar și în bibliotecile online, informațiile din mediul informatic fiind mai ușor accesibile.

Metodologia de lucru are la bază prelucrarea datelor hidrologice oferite de cei de la SGA, filiala Vaslui, date în urma cărora au rezultat graficele de analiză. Un alt pas în realizarea acestei lucrări a fost realizarea hărților în programul ArcGis 10.1, hărți realizate personal pe baza datelor de pe portalul Geo-Spațial și interpretate cu ajutorul hărților de specialitate. Pentru o bună completare a suportului informațional, m-am deplasat pe teren la stația hidrometrică Vaslui, unde am fotografiat stația hidrometrică, punctul de referință după care este amplasată, mira hidrologică și construcțiile hidrotehnice.

Finalitatea acestei lucrări nu ar fi fost posibilă fără îndrumarea domnului Daniel Diaconu, coordonatorul științific al tezei mele, iar pe această cale vreau să îi mulțumesc pentru contribuția deosebită. De asemenea, vreau să le mulțumesc și celor de la SGA Vaslui pentru colaborarea și punerea la dispoziție a datelor hidrologice, dar și a informațiilor oferite de-a lungul lucrării.

Nu în ultimul rând, aș vrea să le mulțumesc profesorilor Facultății de Geografie, în special celor din departamentul de meteorologie-hidrologie, fără sprijinul acestora și fără aportul lor informațional împărțit cu noi de-a lungul timpului, nu aș fi putut duce la bun sfârșit această lucrare.

Capitolul I. Caracterizare generală

Râul Bârlad reprezintă una din arterele hidrografice importante din țara noastră, constituind cel mai important afluent de stânga al râului Siret (râul cu cel mai mare bazin hidrografic din țară), în același timp si afluentul cu cel mai mare bazin hidrografic al acestuia.

1.1. Așezare geografică și limite

Se află în partea de est a țării, izvoraște de pe teritoriul comunei Bozieni, județul Neamț, însa cea mai mare parte a drumul său se desfășoară pe teritoriul județului Vaslui, unde intră prin partea de NV, prima unitate administrativă cu care ia contact fiind comuna Băcești. Își continuă traseul spre sudul țării, până în județul Vrancea, acolo unde se află confluența cu râul Siret, amestecându-și apele cu ale acestuia în arealul comunei Nănești.

Fig. 1 – poziția râului Bârlad în cadrul țării (Sursă prelucrare date: geo-spațial.org)

Ca așezare matematică, râul Bârlad se găsește între 46º14` latitudine N si 27º40` longitudine E, formând un culoar de vale pe o distanță 246,9 de kilometri (I. Ujvari, 1972). Acesta curge în partea superioară pe o direcție NV-SE, ca apoi să își schimbe cursul către sud.

1.2. Istoricul stației hidrometrice

Postul hidrometric Vaslui a luat naștere la data de 26 februarie 1947. Mira hidrologică era situată pe partea stângă a râului, în amonte de punctul fix de amplasare, podul rutier de pe drumul național DN2F Vaslui-Bacău.

Odată cu modernizarea rețelei de infrastructură rutieră, prin construirea unui nou pod, a fost amplasată în anul 1964 o nouă miră și o construcție hidrotehnică de cadru bifilar pentru măsurătorile de debite la 40 de metri în aval de pod. Aceste măsuri au fost luate și datorită faptului că în acel an râul Bârlad începea să aibă scurgerea pe două brațe.

În anul 1969 are loc o nouă schimbare de miră, fapt datorat modificării cursului râului Bârlad, aceasta fiind amplasată la aproximativ 1 km in aval, la podul CFR Vaslui.

În anul 1969 a mai fost instalată si o cabină de utilaje care are are rolul de a regla scurgerea la nivelul râului. Astăzi însă aceasta nu mai este funcțională, construcția hidrotehnică încă existând.

Fig. 2 – Stavile (Sursă: Arhivă proprie)

Fig 3 – Poziția stației hidrometrice Vaslui pe râul Bârlad (Sursă prelucrare date: harta topografică 1989, DTM)

Precedenta celei actuale, a fost amplasată în luna octombrie a anului 1973, plăcile acesteia fiind făcute din duraluminiu, prinse pe piloni de lemn și de metal. Aceasta este situata in amonte cu 3 kilometri fata de cea din 1969.

În anul 2013 odată cu amplasarea unei stații hidrometrice automate, s-a instalat și o miră.

Fig. 4 – Actuala miră hidrometrică (Sursă: Arhivă proprie)

Fig. 5 – Stația automată și punctul de referință (podul rutier) (Sursă: arhivă proprie)

Capitolul II – Cadrul natural și factorii care influențează caracteristicile hidrologice

Caracteristicile hidrologice ale unui râu sunt puternic inflențate de o serie de factori, dintre aceștia evidențiindu-se într-un mod aparte clima, dar nu mai puțin importante fiind și aspectele legate de relief, soluri, vegetație sau activitatea antropică.

Notificăm activitatea climatică ca principal factor de influență al regimului hidrologic fiindcă își pune amprenta în cel mai clar mod, prin cantitatea precipitațiilor, dar și prin temperatură, atât a aerului, cât și a apei, aceasta determinând nivelul evapotranspirației, dar și apariția fenomenului de îngheț.

Structura geologică și relieful influențează mișcarea apei, scurgerea acesteia și formarea rețelei de drenaj.

Vegetația are rolul de a influența scurgerea prin reținerea unei cantități de apă la nivelul acesteia, dar poate determina și formarea precipitațiilor, prezența pădurilor în zona râurilor ajută la creșterea nivelului de precipitații din zona respectivă.

Activitățile umane determină la rândul lor o influență semnificativă asupra apelor râului prin activitățile industriale, prin deversarea apelor uzate sau prin alimentarea cu apă din râu, dar o influență antropică foarte mare și care modifică regimul natural al râurilor, o reprezintă activitatea de executare de construcții hidrotehnice și lucrări de amenajare, cum ar fi lacurile de acumulare, barajele sau îndiguirile.

2.1. Geologia

Platforma geologică are un rol bine definit în formarea scurgerii apei râurilor în general, având o importanță morfogenetică deosebită, chiar dacă reprezintă un factor de influență pasiv, în comparație cu cel climatic.

Relația pe care o are rețeaua hidrografică cu structura geologică este una de reciprocitate. Râurile erodează și transportă rocile modificând astfel structura acestora, în timp ce platforma geologică modifică cursul râului prin rocile dure pe care acesta nu le poate eroda și este nevoit să le ocolească, influențând de asemenea și viteza de curgere a râului prin pantă, în funcție de gradul de înclinare a acesteia, viteza crescând sau scăzând.

În zona analizata a râului Bârlad, la stația hidrometrică Vaslui, în urma forajelor efectuate și a profilelor naturale, s-a constatat că depozitele geologice întalnite sunt de vârstă cuaternară și neogenă (Sarmațian și Meoțian). Cele de vârstă Sarmațiană fiind reprezentate în principal prin etajele Kersonian și Basarabian.

Fig. 6 – Harta geologică a județului Vaslui (Sursă prelucrare date: Institutul Național de Geologie al României, Harta geologică, 1:200 000, 1964)

Meoțianul și sarmațianul care apar la suprafață sunt în mare parte alcătuite din argile, nisipuri și marne, după cum putem identifica în harta geologică a județului Vaslui, reprezentată în figura 6.

Etajul Basarabian reprezintă zona cu cele mai vechi depozite, având un areal mare de întindere și o grosime considerabilă, de până la 350 metri. Partea cea mai semnificativă ca grosime se găsește în nordul Podișului Central Moldovenesc, depozitele acestea îngustându-se pe masura înaintării lor către sud.

Aspectul petrografic al zonei din arealul râului Bârlad, în mare parte permeabil și de acumulare, este influențat în mare măsără de aspectele climatice, aceastea corelandu-se cu factori interni sau externi, generând un relief sculptural.

Existența predominantă a rocilor moi, în special a celor argilo-nisipoase ale cuverturii neogene, duce la apariția unui relief cu altitudini joase, ce reliefează interfluvii largi – boltite, văi cu pante reduse, versanți ce au fost modelați în urma unor procese de alunecare și șesuri dezvoltate (Băcauanu, 1980).

De-alungul râului Bârlad întâlnim o serie de terase, însumând un numar de 7 terase, încadrate altitudinal între 3 și 195 metri. În zona în care se efectuează studiul, în apropierea orașului Vaslui, altitudinea teresei se încadrează în intervalul 10-20 m, având în alcătuirea sa pietrișuri și nisipuri.

Apariția în această zonă a diferitelor tipuri de relief precum cea a cuestelor, dar și apariția văilor atât consecvente, așa cum se întamplă în partea superioară a cursului, dar și subsecvente, definește o structură geologică proprie acestui areal.

Orientarea văilor în paltforma moldovenească este NV-SE, fapt datorat înclinării inițiale a stratelor. Depresiunea Bârladului, zonă unde își desfășoară cursul în mare parte râul Bârlad prezintă văi derivate spre Vest, în sensul în care, această unitate se afundă către regiunea pericarpatică (Bacauanu, 1980).

2.2. Relieful

Relieful reprezintă principala caracteristică la care facem referire atunci când vine vorba de scurgerea apei unui râu, aceasta fiind determinată în mare parte de altitudine. Se manifestă prin gradul de înclinare al pantei, de aici rezultând o viteză de curgere mai mică sau mai mare a apei, care manifestă un grad de risc asupra zonelor din apropiere.

Ca o privire de ansamblu, râul Bârlad are un curs sinuos, sub forma unui semn de întrebare. Analogia cu semnul de întrebare explică oarecum forma cursului, direcția de curgere a acestuia în partea superioară fiind NV-SV, mergând către granița de est, spre râul Prut. La câțiva kilometri de Prut, direcția Bârladului se schimbă brusc (semnul de întrebare justificându-se într-o nehotărâre), începându-și drumul către râul Siret. Acest lucru se datorează în principal reliefului, Siretul captând apele râului Bârlad cu ajutorul diferenței de altitudine, panta înclinând către SV.

Arealul în care își desfașoară apele râul Bârlad, este prezentat ca un complex de dealuri înalte, cu un aspect ușor ondulat în partea superioară a acestora. Tot aici, ca forme de relief sunt întâlnite platourile structurale, mărginite de cueste cu dimensiuni variabile, distribuite sub formă de aliniamente pe câțiva zeci de km, cum sunt coastele din lungul Racovei (afluent de gradul I, pe partea dreaptă al Bârladului ce se varsă în apropiere de postul hidrometric Vaslui), coasta Vasluiului sau coastele din lungul văii Bârladului superior.

Fig. 7 – Harta unităților de relief (Sursă date: geo.spatial.org)

Formele de relief ce domină arealul râului Bârlad sunt cele de tip sculptural și structural, într-un procent mai redus găsindu-se suprafețe de acumulare.

2.2.1. Relieful structural

Regiunile de platformă în general prezintă in alcătuirea lor numeroase forme ce sunt înfluențate de caracteristicile tectono-structurale ale acestora și de activitatea continuă a factorilor modelatori.

Poziția și alcătuirea stratelor din partea superioară a stratelor dau naștere de multe ori unei varietăți de forme caracteristice, acestea luând numele de relief structural. Atat apariția, dar și dezvoltarea acestora sunt puse strict pe seama factorilor externi.

În zona analizată, varietatea amintită se reliefează prin apariția văilor, cuestelor, dar și a platourilor structurale.

Întâlnim aici ambele tipuri de văi, atât consecvente cât și subsecvente, orientarea celor consecvente (Racova, Semnic și Bârladul superior) fiind pe aceeași direcție cu înclinarea stratelor, respectiv NV-SE.

În cazul văilor subsecvente (Vaslui, Horoiala, Similea, Valea Seacă), acestea își urmează cursul spre vărsare pe o directie general perpendiculară pe direcția de înclinare a stratelor.

2.2.2. Relieful sculptural

Numele de relief sculptural vine de la verbul “a sculpta”, în cadru geomorfologic, acest tip de relief este amintit când se face referire la formele morfologice ce s-au format în urma procesului de modelare al acestora de către factorii externi. Pe lângă vânt, care este un puternic agent eroziv și modelator, unul la fel de important este reprezentat de apă, forța acesteia permițându-i sa sculpteze mai ușor sau mai greu, modelând stratele în funcție de duritatea acestora.

Orice unitate de relief analizată (versanți, culmi, platori interfluviale) prezintă urme mai mult sau mai puțin accentuate ale modelarii externe.

În această regiune, relieful sculptural are o mare influență, aceasta fiind facilitată de prezența nispurilor și argilelor din substratul geologic, acest lucru ducând la formarea diverselor procese geomorfologice frecvent întâlnite aici cum ar fi alunecarile de teren (foarte dese), rigole de torențialitate a apelor (atât din surse plvuviale, cât și din surse nivale), dar și prezența unor râpe de diferite mărimi. Aceste acțiuni geomorfologice sunt întâlnite și pe versanții de vale, nu doar pe versanții cu cueste, acest lucru datorându-se tăierii excesive a pădurilor, a unui sistem defectuos agricol, factorul antropic fiind definitoriu.

Cele mai frecvente alunecări de teren sunt constatate pe cuesta Bârladului superior și mediu, multe dintre acestea având loc în apropiere de postul hidrometric Vaslui.

Direct, valea râului Bârlad este afectată de acest relief prin rigolele de torențialitate, acesta colectând apa rezultată în urma unor astfel de procese.

Regimul torențial al râului, pantele longitudinale reduse, albia pe multe sectoare colmatată, contribuie la inundarea unor suprafețe întinse din bazinul său. Lunca largă, inundabilă, însoțește râul din apropierea izvoarelor până la vărsare, lățimi mai mari atingându-se în lungul cursului subsecvent, de la Oniceni până la confluența cu Rebricea, în Depresiunea Vasluiului. (I. Ujvari, 1972).

2.2.3. Relieful de acumulare

Relieful de acumulare reprezintă o zonă ce s-a dezvoltat de-a lungul luncilor ce au o întindere redusă de circa 1,5 – 3 metri, zonă ce se menține umedă o mare perioadă din an, frecvent indundată, evoluția acesteia fiind influențată de caracterul propluvial al versanților.

În zona de influență a râului Bârlad acest lucru se reliefează cu precădere în sectorul colinar (văile râurilor Vaslui, Crasna, Racova), zone ce prezintă o structură argilo-nisipoasă și în care albiile suferă niște procese de supraînălțare, acest lucru determinând o îmbătrânire prematură a rețelei hidrografice (M. Filipescu, 1950).

Acest tip de relief se află în legătură directă cu cel sculptural, aceste două tipuri aparținând sistelui de modelare fluviatil și deluvial.

Relieful acumulativ este în mare parte reprezentat de terase, lunci, glacisuri și conuri aluviale. Acestea din urmă sunt mai relevante la nivelul râului Bârlad, având o largă răspândire, fiind prezente la poalele tuturor cuestelor. Conurile aluviale se formează în special atunci când au loc viituri, afluenții Bârladului transportând o cantitate mult mai mare de material în timpul acestora.

2.3. Caracteristici morfometrice

Caracteristicile morfometrice se află in strânsă legatura cu elementele ce pot fi cuantificate, acestea rezultând în urma măsurătorilor directe (altimetria, fragmentarea reliefului). Vom observa că fragmentarea reliefului va fi mult mai mare in zona de obârșie a râului Bârlad, dar pe parcusul acestuia, în zonele unde valea sa este una subsecventă, valorile fragmentării vor fi mai mici.

Tabel 1 – Altitudinea maximă și lățimea albiei în km la nivelul bazinului Bârlad

După Ujvári I, 1972

Distribuția altitudinilor în zona râului Bârlad este una destul de echilibrată, acest lucru observîndu-se pe ansamblul Podișului Bârlad. Izvoarele râului se găsesc într-o zonă de deal, iar în decursul drumului, până la contactul cu câmpia, altitudinile sunt în jur de 370 m, odată cu pătrunderea în zona de câmpie, altitudinile scad până la aproximativ 145 m (Băcești, în lunca Bârladului).

Cele mai joase altitudini de pe axul văii Bârladului scad din amonte spre aval (Băcauanu, 1980) și 126 m la Negrești si aproximativ 50 m la confluența cu râul Berheci.

Cele mai mici valori sunt înregistrate în Lunca Bârladului, la polul opus situându-se spre izvoarele râului Racova (463 m).

2.4. Clima

Poziția geografică a bazinului râului Bârlad în general, în partea de est a Romaniei și în partea de est a Europei are o influență determinantă în evoluția caracteristicilor climatice, cu rol dominant în formarea scurgerii pe acest râu. La fel ca în oricare regiune, clima acestui areal își are originea în interacțiunea factorilor climatologici: factorii dinamici, reprezentați de circulația generală a maselor de aer; factorii radiativi, reprezentând principala sursă energetică a proceselor și fenomenelor meteorologice (Larion, 2004); factorii fizico-geografici; factorii antropici, activitățile acestora înfluențând în ultimul timp semnficativ parametrii climatici.

2.4.1. Precipitațiile atmosferice

Elementul climatic principal care influențează regimul hidrologic al râului Bârlad este reprezentat de precipitațiile atmosferice. Cantitatea maximă de precipitații se înregistrează în general la sfârșitul primăverii – începutul verii, în lunile mai-iunie, fapt ce duce la creșterea debitului și nivelul râului. Minima pluvială se înregistrează în sezonul rece, ianuarie-februarie, cauza principală a acestei minime fiind temperaturile scăzute inregistrate care diminuează procesul de evapotranspirație, cantitatea de precipitații fiind semnificativ mai mică, iar multe dintre acestea sunt precipitații solide, scurgerea lor în apele râului nemaifiind foarte omogenă. Acest fapt duce la o scădere considerabilă a debitului și a nivelului.

Dinstribuția spațială a precipitațiilor în arealul râului Bârlad este înfluențată în cea mai mare parte de relief. Caracteristicile acestuia se reliefeaza prin diferentele de altitudine, dar și prin dispunerea in trepte a reliefului.

Fig. 8 – Harta precipitațiilor în județul Vaslui (Sursa date: Wordclime.org)

Am analizat cantitatea de precipitații căzute la 3 stații hidrometrice diferite, una fiind Vaslui, iar celelalte două fiindă Băcești și Negrești, ambele în amonte de postul hidrometric Vaslui.

După cum veți observa în graficele de mai jos, cantitatea precipitațiile diferă foarte puțin de la o stație la alta, distribuția lor nefiind pe o suprafață mare, distanța de la o stație la alta fiind de aproximativ 30 de km (Bacești-Negrești-Vaslui) pe direcția Băcești-Vaslui.

Fig. 9 – Precipitațiile medii lunare înregistrate la postul hidrometric Băcești în intervalul 2000-2012 (Sursă date: SGA Vaslui)

Cantitatea medie de precipitații este cea mai ridicată la postul hidrometric Băcești, cantitatea maximă înregistrându-se în luna iulie cu o valoare de 90,8 l/m², iar minima în luna noiembrie cu 27,1 l/m². Media anuală înregistrează o valoare de 46,3 l/m², fiind cea mai mare comparativ cu precipitațiile căzute la stațiile Negrești și Vaslui, aces fapt explicându-se prin poziția postului Băcești, acesta aflându-se la o altitudine mai ridicata (circa 370 m), dar și mai aproape de zona carpatică, fiind la limita cu județul Neamț.

Fig. 10 – Precipitațiile medii lunare înregistrate la postul hidrometric Negrești în intervalul 2000-2012 (Sursă date: SGA Vaslui)

Cantitatea de precipitații înregistrate la postul hidrometric Negrești sunt cele mai scăzute din cele 3 stații analizate (acest fapt de datorează în principal poziției postului hidrometric care se găsește în Depresiunea Negrești), având o medie anuală de 42,7 l/m², maxima fiind de 72,6 în luna iulie, iar minima de 27,1 în luna februarie. Față de stația Băcești unde cantitatea minimă de precipitații se înregistrează în luna noiembrie, aici am amintit mai sus, aceasta se înregistrează în luna februarie, aceasta fiind o consecință a înversiunii termice din depresiune.

Fig. 11 – Precipitațiile medii lunare înregistrate la postul hidrometric Negrești în intervalul 2000-2012 (Sursă date: SGA Vaslui)

Urmărind graficul de mai sus (fig. 11) observăm că la stația hidrometrică Vaslui cantitatea medie de precipitații căzută în intervalul 2000-2012 a fost de 45,3 l/m², maxima înregistrându-se tot în luna iulie 75,4 l/m², iar minima, la fel ca la Negrești, în luna februarie cu o valoare de 26,2 l/m².

O caracteristică definitorie a acestei zone este determinată de frecvența mare a precipitațiilor cu caracter torențial, uneori cantitatea lor pe durata a 24 de ore, depășind media lunară (Erhan E., 1988).

Cele mai frecvente astefel de precipitații cad în luni iulie și august, uneori cu risc potențial, distrugând recoltele, provocând inundații sau spălând solurile.

Într-o analiză de ansamblu, se observă la stațiile analizate o creștere a cantității precipitațiilor din lunile ianuarie-februarie pană în luna iulie, apoi o scădere până în luna noiembrie.

2.4.2. Temperatura aerului

Temperatura aerului reprezintă un parametru climatic cu rol semnificativ pentru un râu, influențând evapotranspirația, topirea zăpezilor, formarea precipitațiilor, producând și fenomenul de ingheț. Prezintă variații diurne, lunare, sezoniere și anuale. Temperatura este inflențată de o serie de factori precum circulația maselor de aer, energia calorică, relieful, vegetația, factorul hidric sau alcătuirea solului.

În intervalul 1961-2012 temperatura medie multianuală măsurată la stația meteorologică Vaslui a fost de 9,6 ºC. Cea mai mare valoare medie anuală s-a înregistrat în anii 1990, 1994 și 2000, fiind de 11 ºC, la polul opus situându-se anul 1985, acesta înregistrând cea mai mică valoare a temperaturii medii anuale, de 7,9 ºC.

Fig. 12 – Harta temperaturii în județul Vaslui (Sursă date: Wordclim.org)

Temperaturile medii lunare cresc începând cu luna ianuarie când se înregistrează -2,6 ºC și înaintează pe o trenă ascendentă până în luna iulie când termometrul arata 21 ºC. Începând cu luna august, temperaturile încep să scadă din nou până în ianuarie.

Din datele analizate remarcăm ca temperatura medie lunară cea mai mică s-a înregistrat în luna februarie 1985 cu o valoare de -9,9 C, în timp ce luna cu cea mai mare medie a temperaturilor a fost august în anul 1992, aceasta fiind de 23,7 ºC.

Fig. 13 – Evoluția temperaturilor medii lunare și media multianuală la stația meteorologică Vaslui (sursă: Jora Ionuț, 2010)

Zona este caracterizată de veri calde (21,0 C) și ierni reci (-2,6 C), în timp ce anotimpurile de tranziție se mențin aproape de media multianuală (9,9 C).

În ceea ce privește temperaturile extreme, acestea sunt importante pentru a ne forma o imagine asupra caracterului climatic al unei regiuni.

Fig. 14 – Variația temperaturilor maxime/minime absolute la stația meteorologică Vaslui

(sursă: Jora Ionuț, 2010)

Se poate observa că temperaturile maxime absolute variază între 15,0 C (în luna ianuarie) și 38,9 C (în luna august). Temperaturile minime absolute oscilează între -32,0 C (în luna februarie) și 6,2 C (în luna iulie).

Temperatura maximă absolută înregistrată la Vaslui a fost de 38,9 C în luna august 1951, iar minima absolută a fost de -32,0 C în luna februarie 1911 și 1990 (Larion D., 2004).

Tabel 2 – Temperaturile maxime/minime absolute înregistrate la stația meteorologică Vaslui

după Larion D. (2004)

În lunile de iarnă temperaturile au oscilat între 22,7 C în luna februarie 1990 și -32,0 C în februarie 1911. În sezonul cald, variațiile au fost cuprinse între valoarea de 38,9 C în august 1951 și 2,4 C în iunie 1904.

2.4.3. Evaporația

Evapotranspirația este un proces complex de transformare a apei în vapori printr-o serie de procese fizice (evaporare în cazul fazei lichide și sublimare în cazul zăpezii și gheții) și biologice (transpirație).

Pentru caracteristicile unui râu, evapotranspirația joacă un rol definitoriu, aceasta influentând atât direct, prin evaporare scăzând nivelul și debitul, cât și indirect, ea ajutând la apariția formațiunilor noroase care într-un final generează precipitații, acestea la rândul lor modificând nivelul și debitul apei.

Evaporarea este în principal influențată de următorii factori: resursele de apă, radiația solară și amestecul turbulent care împrăștie vaporii de apă. Când se produce la suprafața uscatului, ea mai depinde și de proprietățile fizico-chimice ale solului, de relief, de învelișul vegetal, nivelul apei freatice etc.

Temperatura este unul dintre cei mai importanți factori care influențează evaporarea apei. Cu cât valorile înregistrate de termometre este mai mare, cu atât viteza de evaporare crelte.

2.5. Solurile

Înfluența solurilor asupra regimului hidrologic al unui râu este redusă față de alți factori, precum clima, însă trebuie menționată. Principala lor caracteristică în influența apelor unui râu este dată de tipul de sol, acesta modificând gradul de infiltrare al apei pluviale sau nivale sau poate favoriza scurgerea.

Datorită climatului din această zonă, s-au format mai multe tipuri de soluri cu caracteristici și proprietăți diferite.

Clasa Protisolurilor este reprezentată de psamosoluri, aluviosoluri și regosoluri.

Psamosolurile s-au format pe depozite nisipoase, au o textură nisipoasă, cel mult nisipo-lutoasă, sunt sărace în humus și substanțe nutritive și au o capacitate mică de reținere a apei. Sunt răspândite pe pantele tinere.

Aluviosolurile s-au format în zonele slab drenate, pe depozite luto-argiloase; de multe ori procesul de solificare este întrerupt de depunerea de noi materiale. La partea inferioară sunt afectate de procese de gleizare din cauza faptului ca pânza freatică se află la adâncimi reduse. Se găsesc în zona de luncă și la baza versanților.

Regosolurile se întâlnesc pe versanți, fiind astfel supuse eroziunii lente, ceea ce face ca materialul de sol să fie continuu și lent transportat pe pantă. Vegetația este în general slab răspândită pe acest tip de soluri, din această cauză conținutul de humus este mic.

Gleiosolurile se formează pe suprafețele cu exces de umiditate provenit din pânza freatică aflată la adâncimi reduse (1,0 – 1,5 m), în porțiunile mai slab drenate ale luncilor și teraselor inferioare.

Fig. 15 – Harta solurilor în județul Vaslui (Sursă prelucrare date: Harta solurilor, 1:200.000, 1975, ICPA)

Erodosolurile (clasa Antrisoluri) s-au format prin eroziune pe pantele abrupte. Sunt zone lipsite de vegetație sau aceasta este foarte rară, fiind frecvent afectate de eroziunea torențială (ogașe, ravene) sau chiar alunecări de teren.

Clasa Cernisolurilor este reprezentată de cernoziomuri cambice, tipice și argiloiluviale, rendzine și faeoziomuri greice (soluri cenușii de pădure).

Cernoziomurile cambice sunt specifice zonelor de stepă și silvostepă. Roca mamă este formată din loessuri și materiale loessoide, prezintă cantități ridicate de humus datorate descompunerii resturilor vegetale.

Cernoziomurile tipice s-au format pe roci de bază de tipul nisipurilor, marnelor sau nisipurilor cu intercalații de marne. Se găsesc pe platouri și interfluvii.

Cernoziomurile argiloiluviale – roca mamă este de obicei reprezentată de materiale loessoide, nisipuri loessoidizate și luturi. Sunt soluri bogate în humus, fiind în mare parte cultivate. Se găsesc pe interfluvii, platouri slab înclinate și mici depresiuni.

Rendzinele au o distribuție spațială redusă, apărând insular pe unele platouri structurale. Roca mamă este formată roci bogate în calciu de tipul marnelor calcaroase și argilelor marnoase.

Faeoziomurile greice s-au format sub vegetație predominant forestieră. Roca mamă este constituită din marne, nisipuri, nisipuri și luturi loessoidizate. Sunt întâlnite pe unele interfluvii mai joase și pe versanții acestora.

Din clasa Luvisolurilor se remarcă preluvosolurile formate sub pădurile de gorun și fag, și se regăsesc pe platourile slab înclinate. Roca mamă este formată din materiale loessoide, luturi, nisipuri sau marne.

2.6. Vegetația

Vegetația este de asemenea un factor de influență prezent în regimul hidrologic al unui râu. O varietate vegetală și o bogăție verde duce la scaderea scurgerii superficiale, influențând astfel debitele. Cel mai semnificativ factor vegetal este reprezentat de păduri, acestea favorizând inflitrarea apei in sol și menține stratul de zăpadă pentru o perioadă mai lungă de timp.

Întregul bazin al râului Bârlad se află sunt înfluența climatului temperat continental, cu vânturi predominante din est, fapt ce a favorizat extinderea speciilor de stepă și silvostepă, în tot podișul Moldovei.

De-a lungul timpului necesitatea utilizării agricole a terenurilor a dus la despădurirea sau defrișarea unor întinse suprafețe, vegetația spontană întâlnindu-se astăzi pe areale restrânse.

Distribuția etajelor de vegetație este în concordanță cu treptele de relief. Factorii de influență locali, ca relief, sol, condiții climatice si activitățile antropice favorizează apariția unor noi asociații vegetale, care la rândul lor au un impact în scurgerea râului Bârlad.

În funcție de acești factori, în arealul râului Bârlad întâlnim ca elemente vegetative predominante după cum am reliefat în imaginea de mai jos: culturi agricole neirigate, viță de vie, pomi frcutiferi, pășuni, culturi complexe, culturi agricole în combinație cu vegetație naturală. Întâlnim de asemenea și păduri de foioase, iar pe alocuri, păduri de amestec. Vegetația de mlaștină este și ea slab reprezentată în acest areal.

Fig. 16 – Harta vegetației în județul Vaslui (Sursă date prelucrate: www.eea.europa.eu)

2.7. Intervenția antropică

Intervenția antropică la nivelul bazinului Bârlad are ca principal efect procesul de eroziune. În zonele supuse eroziunii a crescut torențialitatea râurilor, semnalându-se apariția unor puternice degradări de albii și apariția fenomenului de secare ( Râurile României. Monografie hidrologica, I.M.H., Bucuresti, 1971).

Intervențiile directe asupra scurgerii râurilor din bazinul hidrografic Bârlad au avut drept scopuri: asigurarea apei potabile populației din judetul Vaslui, suplinirea rezervelor de apă necesare activității economice, protecția populației și a terenurilor agricole de sub influența inundațiilor și a viiturilor.

Alături de importanța practică pe care o prezintă, aceste două unități acvatice sunt responsabile și de modificarea condițiilor climatice, chiar dacă numai la nivel local (Larion, 2004).

Factorul uman, prin acțiunile sale, poate modifica scurgerea prin lucrări agrotehnice, prin construcții și instalații hidrotehnice. Prin lucrările agrotehnice, omul aduce schimbări esențiale în condițiile fizico–geografice ale regiunii, într-un timp scurt, în comparație cu evoluția naturală a acestor condiții. În general, influența acestor operații este foarte complicată. Totuși, prin aceste măsuri, se produce o reducere evidentă a scurgerii. Printre măsurile agrotehnice eficiente asupra scurgerii se pot aminti: arăturile de toamnă, însămânțările de primăvară, arăturile în lungul curbelor de nivel, menținerea apei în sol prin plantarea de perdele de protecție alcătuite din zone împădurite etc.

Omul, prin diferite construcții și instalații hidrotehnice ridicate, consumă mari cantități de apă din râuri, influențând în mod substanțial regimul acestora, mai ales în perioadele secetoase. Prin construirea iazurilor sau lacurilor de acumulare contribuie la transformarea regimului scurgerii, la atenuarea viiturilor etc. Pe de altă parte, datorită evaporației la nivelul acumulărilor, contribuie la pierderea unei cantități însemnate din scurgerea medie anuală. Măsurile expuse, precum și o gospodărire rațională a apelor, pot influența semnificativ regimul scurgerii unui râu. Prin măsurile luate se produce o scădere simțitoare a scurgerii superficiale în bazinele hidrografice din regiunile de șes și deal, intensificându-se în schimb scurgerea subterană spre râuri, în urma infiltrației intense.

Capitolul III – Resurse de apă ale râului Bârlad

Element vital pentru întreținerea vieții, apa a constituit de asemenea, principalul motiv pentru care oamenii au dezvoltat încă din cele mai vechi timpuri așezări în apropierea resurselor de apă. Fie că vorbim de utilizare personală, de apă utilizată în industrie sau agricultură, societatea este și va fi întotdeauna dependentă de resursele de apă.

Când vorbim de resurse de apă, ne referim atât la resursele subterane (ape subterane), cât și la cele de suprafață (râuri și lacuri).

Rețeaua hidrografică, atât permanentă, cât și temporară, izvoarele subterane, heleșteele, iazurile și lacurile naturale și antropice constituie resursele de apă din bazinul hidrografic Bârlad.

În acest bazin întâlnim o serie de acumulări, iazuri și lacuri cu specific piscicol, dar si o serie de canale sau brațe, ce au scos principal regularizarea debitelor când acestea cresc, brațele preluând surplusul. De asemenea, au folosință și în agricultură, canalele fiind construite pentru irigat.

Stratul freatic, o altă resursă importantă a râului Bârlad, se află la suprafață, în luncile principalilor afluenți și se află în legătură directă cu nivelul râului, acesta îndeplinind funcția de regulator freatic printr-un proces simplu: la un nivel ridicat, râul alimentează stratul acvifer, în timp ce la un nivel scăzut, acesta îl drenează (Peta Camelia, 2007).

Bazinul râului Bârlad are o suprafață de 7220 km², fiind afluentul cu cel mai mare bazin din cei ai Siretului.

În ciuda acestui fapt, aportul de ape de care se bucură râul Bârlad nu are aceeași pondere ca suprafața acestuia. Își culege afluenții din podișul Bârladului și fiind un râu tipic de silvostepă, are o scurgere redusă, pornind de la o pantă medie de aproximativ 3m/km în partea superioară, ajungând până la 0,5 m/km până la vărsare, având în medie un debit de 7 m³/s.

La nord și sud de culoarul Bârladului superior s-a dezvoltat o rețea hidrografică consecventă ce are o direcție de curgere nord-sud, cauza acestui lucru fiind modelarea bazinului în depozite poliocene și sarmațiene cu o orientare sudică.

Fig. 17 – structura rețelei hidrografice a râului Bârlad (Sursă prelucrare date: geo-spațial.org)

Seria de afluenți de parte stângă prezintă o tendință de creștere spre aval, exemple fiind râurile Bozieni, cu o suprafață de 38 km² și și o lungime de 15 km, Băiasca cu suprafața de 70 km² și lungimea de 18 km, Sacovățul – suprafața 314 km² și lungime 54 km.

Seria afluenților Bârladului superior se încheie cu râul Stavnic (S = 212 km², L = 46 km) și Rebricea (S = 158 km², L = 27 km).

În aval râul Bârladul pătrunde în Depresiunea Vasluiului aici reducându-i-se simțitor panta fapt ce duce la creșterea gradului de meandrare. Cursul său începe să se îndrepte spre Sud-Est ca o „continuare“ a văii Rebricea, devenind la rândul său consecvent.

Primește și afluenți mai mici precum Uncești (S = 14 km², L = 7 km), Telejna, (S = 53 km², L = 19 km), Delea din partea stângă și Stemnic (S = 150 km², L = 32 km) din partea dreapta.

Larga depresiunie a Vasluiului a condiționat nașterea unei piețe de adunare a apelor, unde Bârladul primește doi dintre cei mai mari afluenți ai săi: Vasluiul (S = 692 km², L = 81 km) venit dinspre dealul Repede și Racova (S = 320 km², L = 49 km) venit dinspre Stogul de Pământ.

În aval de râul Racova, Bârladul mai primește încă doi afluenți: râul Chițoc (S = 49 km², L = 12 km) sosit dinspre Platforma Tutovei și râul Crasna (S = 527 km², L = 61 km) venit din partea estică a Podișului Tanza-Moșna.

În aval începe reorientarea Bârladului spre partea de Sud-Vest, spre Câmpia Siretului inferior, devenind astfel un colector subpiemontan al rețelei hidrografice destul de dese, alungite în Platforma Tutovei.

În aval de Crasna, Bârladul nu mai primește afluenți semnificativi din partea stângă, însă din depozitele pliocene nisipoase drenează prin afluenții săi strate aerifere abundente, dinspre Dealurile Bârsana și Platforma Berești, care formează cumpăna apelor spre Bazinul Prutului. Între aceștia se numără: Idrici (S = 73 km², L = 20 km), Albești (S = 11 km², L = 7 km), Gârbovăț (S = 22 km², Petrișoara (S = 30 km², L = 9 km), Corozel (S = 195 km², L = 41 km), Zorleni (S = 56 km², L = 15 km), Bârzota (S = 66 km², L = 11 km), Jăravăț (S = 152 km², Hobana (S = 92 km², L = 29 km), L = 19 km), L = 20 km), L = 10 km), Trestiana (S = 531 km².

Platforma Tutovei reprezintă de fapt o largă zonă pliocenă de divagare piemontană a Siretului, care a devenit autohtonă în privința evoluției sale după ce Siretul și-a modelat valea sa actuală. Spre Siret există și în prezent un abrupt atacat de afluenții scurți ai acestuia. Rețeaua fluviatilă actuală a atacat această platformă piemontană modelând văi adânci în el iar interfluviile au rămas în bună parte suspendate dezvoltându-se de-a lungul râurilor (Peta Camelia, 2007).

Din cauza permeabilității ridicate a rocilor aflate în legătură directă cu argilele impermeabilele, au fost create condiții optime pentru drenajul adânc, Bârladul având local un curs intermitent, semi permanent sau chiar permanent în mozaicul variat al condițiilor de alimentare subterană.

Datorită structurii monoclinale, majoritatea afluenților din Colinele Tutovei au văile consecvente. Printre aceștia amintim: Pârâul Chițcani (S = 21 km², L = 11 km), Albiei sau Pârvești (S = 27 km², L = 16 km), Horoiala (S = 45 km², L = 29 km), Simila (S = 267 km² L = 44 km), Valea Seacă (S = 54 km², L = 24 km) și primul sistem mai mare Tutova (S = 687 km², L = 86 km).

În aval de Tutova în Bârlad se mai varsă două sisteme mai importante: Pereschivul ( S = 242 km², L = 44 km) cu afluenții lui Pereschivul Mic (S = 81 km², L= 21 km), Căbești, Pleșești și cel mai mare afluent din bazinul Bârladului, Berheciul (S = 1021 km², L = 92 km), cu afluentul său principal Zeletinul (S = 426 km², L = 83 km), drenează partea de nord a Podișului Tutovei, ambele având o asimetrie accentuată spre dreapta, spre vest.

Ultimul afluent al Bârladului pe dreapta, Tecucelul (S = 112 km² L = 28 km), izvorât din Piemontul Nicoreștilor are deja caracterele râurilor din câmpiile piemontane.

Râul Bârlad, de la Negrești până la confluența cu râul Siret este regularizat, de asemenea și cursurile inferioare ale afluenților direcți.

Din punct de vedere al mărimi suprafeței bazinului de recepție râul Bârlad se situează printre cele mai mari din țara noastră, totalizând o suprafață de: 7220 km2. Datorită reliefului său reprezentat prin zone de deal și de câmpie, scurgerea de apă este relativ redusă.

O problemă majoră o constituie pentru acest râu scurgerea maximă și în special debitele maxime care sunt un rezultat al fenomenelor de atenuare ce se petrec în albiile majore foarte întinse pe sectoarele din aval ale râurilor și pe de altă parte, datorită viiturilor și apelor mari.

Capitolul IV – Fenomene hidrologice de risc pe râul Bârlad

Hazardele hidrografice sunt fenomene naturale, ce implică existența apei, care au o influență negativă directă asupra vieții oamenilor, asupra societății și a mediului înconjurator, în ansamblu. Cunoașterea acestor fenomene permite luarea unor măsuri adecvate pentru limitarea efectelor – pierderi de vieți omenești, pagube materiale și distrugeri ale mediului și pentru reconstrucția regiunilor afectate.

4.1. Inundațiile

Cea mai mare parte a hazardelor hidrografice sunt strâns legate și determinate de procesele atmosferice și geomorfologice, motiv pentru care inundațiile sunt cele mai reprezentative fenomene hidrice de risc.

Ca o definiție generală, inundațiile reprezintă acoperirea unei porțiuni de uscat cu o mare cantitate de apă provenită din revărsarea cursurilor de apă, a ploilor abundente sau topirii bruște a zăpezii .

Ele reprezintă unele dintre cele mai dezastruoase fenomene extreme datorate unor factori combinați atmosferici și hidrici. Prin amploarea fenomenului au repercusiuni nu numai asupra oamenilor (pierderi de vieți omenești și materiale), dar și asupra mediului, prin modificarea albiei minore și majore dar și a microreliefului regiunii afectate.

Inundațiile pe râul Bârlad sunt cauzate in principal de:

Inundații fulger de pe versanți ce afectează comunitățile vulnerabile;

Inundații prelungite la confluența cu afluenții datorita efectului de băltire în aceste zone depresionare;

Sistemele urbane de canalizare au capacitate insuficientă de colectare și evacuare a apelor în râul Bârlad datorită nivelului ridicat al acestuia în timpul indundațiilor;

Precipitații puternice directe pe orașe și sate.

Fig.18 – Nivelul mediu al apei râului Bârlad la stația Vaslui (Sursă date: SGA Vaslui)

Fig.19 – Nivelul maxim al apei râului Bârlad la stația Vaslui (Sursă date: SGA Vaslui)

Urmărind primul grafic de mai sus (fig. 18) observăm că media anuală a nivelului apei râului Bârlad pentru intervalul 2000-2012 este de 76 cm, cu valori extreme în anii ce delimitează intervalul, 108 cm în anul 2000, respectiv 54 cm în anul 2012.

Cel de al doilea grafic ne indică valorile maxime anuale ale nivelului apei râului Bârlad. Observăm astfel că media valorilor maxime este de 239, de aproximativ 3 ori mai mare decât media anuală. Cea mai mare valoare se înregistrează în anul 2005, 369 cm, anul de referință pentru inundații în istoria recenă, an în care s-au produs cele mai mari pagube în urma inundațiilor. Cea mai redusă valoare se identifică a fi în anul 2007, valoarea maximă fiind de doar 112 cm.

4.1.1. Managementul gestionării inundațiilor

Astăzi avem la dispoziție numeroase soluții de prevenire a inundațiilor grație învățămintelor pe care le-am tras din producerea evenimentelor trecute. Dintre acestea amintim:

prevenirea pasivă – una dintre cele mai simple și mai eficace metode. Constă în evitarea amplasării construcțiilor în zonele cu grad mare de risc;

construirea de baraje de retenție cu rol de a egaliza viiturile, de a atenua momentele de vârf ale scurgerii (Oberlin, 1994);

evitarea exploatării pietrișurilor și nisipurilor din albii – acest fapt duce la accentuarea pantei și imprimarea unei energii suplimentare râurilor. Astfel crește efectul de drenaj, având consecințe importante asupra vitezei de propagare a viiturilor (Salomon, 1997);

lucrările de protecție;

efectuarea de previziuni;

legislația – ar trebui să aibă în vedere acțiunile antropice care duc la o modificare substanțială a reliefului (lucrări de nivelare, exploatări de pietrișuri în balastiere, cariere etc.), construirea oricărui tip de edificiu în zonele inundabile, orice lucrare care ar putea duce la formarea de obstacole în calea scurgerii viiturilor.

Din păcate, multe dintre punctele explicate mai sus nu se respectă, înundațiile cauzând numeroase pagube anual. Astfel, este necesară organizarea și pregătirea forțelor de intervenție și asigurarea mijloacelor și materialelor de intervenție pentru că de multe ori, acestea fac diferența între viață și moarte.

Avertizarea inundațiilor

Este dificil să se prevadă un timp de avertizare eficient sau o perioadă de avertizare a comunităților din amonte vulnerabile la riscul la inundatii fulger;

Statiile hidrometrice ale Apelor Romane sunt, de obicei, situate in aval de comunitatile din amonte cu risc la inundatii fulger;

Sistemele bazate pe radar par a oferi riscul de precipitații destul de răspandit, dar nu poate identifica cu precizie locația, temporizarea și efectele. Aceasta, prin urmare, necesită modele precipitații-scurgere coroborate cu prognozele precipitațiilor pentru a converti informațiile radar în prognoze ale inundațiilor;

Corelarea instrumentelor radar, de măsură a precipitațiilor și a debitelor râurilor în timp real va îmbunătați avertizarea inundațiilor;

Tehnologiile de mai sus ar putea fi integrate într-un sistem decizional în timp real, care ar putea oferi o soluție integrată de actualizare în timp real.

4.2. Viiturile

Viiturile sunt creșteri bruște și puternice ale nivelurilor unui râu, în urma unei scurgeri superficiale intense, provenită din ploi torențiale, din ploi de lungă durată sau din alte cauze (Pișota I., Buta I., 1975).

În România se produc în fiecare an aproximativ 10-15 viituri, având o frecvență mai mare la altitudini mijlocii în Carpați și Subcarpați și mai redusă în zonele de câmpie. Cele mai frecvente viituri se produc în partea de vest a țării (unde un procent important revine anotimpului de iarnă) cu o frecvență de 30-40 %. Primăvara se formează cu precădere în urma topirii zăpezii iar vara se formează datorită ploilor abundente. Toamna viiturile sunt mai rare și se formează datorită ploilor din octombrie-noiembrie.

O viitură produsă de ploi torențiale poate fi considerată rapidă atunci când următoarele condiții sunt îndeplinite:

– Suprafața bazinului de recepție este cuprinsă între câțiva km² și 200 km²;

– Timpul de concentrare este mai mic de 6 ore.

– Durata ploii torențiale este de maxim 3 ore, fiind de regulă mai mică decât timpul de

concentrare al bazinului;

– Vitura este generată de o precipitație torențiala care depășește 100 mm

Formarea viiturilor rapide în bazinele mici este condiționată de procesele care au loc pe versant și pe formațiunile torențiale (ogașe, ravene, torenți), în timp ce producerea inundațiilor în aval de secțiunile de închidere ale bazinelor mici este condiționată nu numai de debitul maxim generat de o ploaie torențială, ci și de capacitatea locală de transport a albiei în zona localităților. Cea mai importantă caracteristică a unei viituri este „vârful viiturii”.

Viiturile pot fi : simple sau compuse

-Viiturile simple au hidrograful reprezentat printr-un singur vârf. Sunt clar evidențiate perioadele de creștere și de descreștere.

-Viiturile compuse sunt provocate de ploi succesive, de topirea zăpezilor sau de suprapunerea acestora. Hidrograful prezintă mai multe vârfuri deoarece a doua sau a treia viitură apare înainte de a se termina prima, în timp ce nivelurile acesteia erau în scădere.

O cauză determinantă în formarea viiturilor o reprezintă topirea zăpezilor peste care se suprapun ploile, în bazinul Bârladului, fenomenul se produce primăvara (primele manifestări apar în lunile martie-aprilie), sau de cele mai multe ori sunt rezultatul unor cantități însemnate de precipitații din timpul primăverii sau a verii.

În timpul anului se înregistrează viituri în toate anotimpurile, distribuția cea mai mare fiind primăvara (45 %), iarna (8 %), vara (35 %) și toamna (12 %).

4.2.1. Managementul viiturilor

Actuala procedură de măsurare, avertizare și de management al inundațiilor trece printr-o serie de instituții înainte de a ajunge în zona inundată. Există puține echipamente disponibile pentru a oferi informații în timp real cu privire la principalele evenimente meteorologice. Sistemul de avertizare și de informare este de cele mai multe ori bazat pe date oferite de componenta umană. Colectarea și înregistrarea datelor nu este bazată pe proceduri conforme și o mulțime de informații sunt de calitate slabă sau incorect înregistrate în bazele de date. La nivelul județului există o comisie de apărare la inundații, care identifică lucrările de apărare la inundații și măsurile de management al inundațiilor.

4.3. Seceta hidrologică

Seceta hidrologica este un fenomen caracteristic conditiilor fizico-geografice ale râului Bârlad.

Acest fenomen, deși fără o ciclicitate strictă, arată o repetabilitate a fenomenlului la intervale de cca 30-35 ani cu o persistență de circa 12-15 ani, cu perioade scurte de întrerupere de 1-3 ani cu ploi peste valori normale și debite maxime în special cu aspect torențial. Aceste înteruperi nu modifică aspectul general al perioadelor secetoase.

Din analiza datelor înregistrate la stațiile hidrometrice și din observațiile pe teren rezultă că fenomenul de secare se produce preponderent toamna, în luna septembrie, eventual octombrie, când pe unii afluenți ai Bârladului rezervele de apă scad prin drenare până la epuizare.

Analizând secarea organismelor hidrografice de ordinul II din bazinul Bârladului, din cei 80 de afluenți, mai bine de jumătate (adică 46) nu seacă niciodată. Afluenții care seacă sunt în număr de 34 (circa 42,5%), din care 11 sunt cu secare anuală.

Dintre afluenții de ordinul III și IV nu se remarcă nici un organism hidrografic cu secare anuală.

Capitolul V – Regimul hidrologic al râului Bârlad

Regimul hidrologic reprezintă variația în timp și spațiu a principalelor caracteristici ale unui curs de apă sau ale unui bazin hidrografic: alimentarea cu apă din precipitații, evaporație, nivelurile suprafețelor libere, vitezele și curenții, debitele lichide și solide, forma albiilor, eroziunea și depunerea, temperatura apei, ghețurile, etc. Stabilirea regimului hidrologic se face pe baza reprezentării grafice a variației în timp, în diferite secțiuni ale râului sau puncte ale bazinului, a diferitelor elemente caracteristice (Romanescu Gh., 2003).

Cursurile de apă din bazinul Bârladului au o alimentare complexă, în care intră surse subterane și surse de suprafață reprezentate de ploi și zăpezi.

După natura surselor de alimentare, aportul procentual la formarea scurgerii și aspectul hidrografelor debitelor, regimul hidrologic, Bârladul intră în categoria moldavo-valah sau tipul de deal și podiș, cu scurgere sezonieră bogată primăvara, urmată de ape abundente și vara. Scurgerea cea mai scăzută se înregistrează în sezonul de toamnă (după C. Diaconu – Râurile României).

5.1 Scurgerea medie

” Scurgerea apei râurilor este un fenomen hidrologic complex, rezultat al interacțiunii factorilor naturali și antropici din arealul bazinului de recepție” (Pișota, Zaharia și Diaconu, 2010).

Scurgerea medie este elementul de bază prin care se caracterizează regimul hidrologic al unui râu și se exprimă prin debitul mediu Qm (m3/s) ce reprezintă cantitatea de apă ce se scurge prin râu într-o unitate de timp, debitul specific Qm (l/s km2), stratul scurgerii Ym (mm), volumul de apă Wm (mc), coeficientul de scurgere (n), coeficientul modul (k) și valori procentuale.

Din datele hidrometrice acumulate, am selectat pentru studiu cel mai nou interval din datele obținute, pe o perioadă de 13 ani, intervalul cuprins intre anii 2000-2012 la 3 stații hidrometrice de bază cum sunt stația Băcești, aproape de izvoarele Bârladului, stația Negrești și stația Vaslui.

Totodată, a fost realizată omogenizarea datelor cuprinzând cicluri complete de ani ploioși și secetoși.

Șirul de ani luați în calcul corespund unei bune caracterizări a regimului debitelor în bazinul hidrografic Bârlad.

5.1.1 Scurgerea medie multianuală

Scurgerea medie multianuală se exprimă cel mai bine prin debitul modul sau debitul mediu multianual Q0 (m3/s).

Fig. 20 – Debitul mediu multianual la stația Băcești (Sursă date: SGA Vaslui)

Fig. 21 – Debitul mediu multianual la stația Negrești (Sursă date: SGA Vaslui)

Fig. 22 – Debitul mediu multianual la stația Vaslui (Sursă date: SGA Vaslui)

După cum putem observa în urma analizării celor 3 grafice de la stațiile hidrometrice, debitul râului Bârlad are tendința de creștere dinspre amonte spre aval, aceasta fiind considerată o consecință directă a creșterii arealului bazinului de recepție, un rol important avându-l aportul de apă al afluenților.

Variația scurgerii în timpul anului depinde de cantitatea și calitatea surselor de alimentare, ca și de modul lor de combinare, de la anotimp la anotimp și de la lună la lună (Băcauanu, 1980).

Din punct de vedere al variației cronologice, debitele medii anuale oscilează într-o mare masură în functie de particularitățile pluviometrice ale fiecarui an.

Se obervă astfel că cel mai bogat debit s-a înregistrat în anul 2006, cu 3,31 m³/s, consecință a faptului că în acel an precipitațiile cele mai importante au căzut în prima jumatate a anului, perioadă în care evapotranpirația nu este ridicată.

La polul opus se situează anul 2012, cu 0,46 m³/s. Paradoxal, în anul 2012 suma precipitațiilor a fost mai mare decât în anul, însă cea mai mare cantitate de precipitații a căzut în luna decembrie a anului, perioadă în care are loc fenomenul de ingheț și care dă debite foarte scăzute.

5.1.2 Scurgerea medie lunară

Fig. 23 – Debitul mediu lunar la stația Băcești (Sursă date: SGA Vaslui)

Fig. 24 – Debitul mediu lunar la stația Negresti (Sursă date: SGA Vaslui)

Fig. 25 – Debitul mediu lunar la stația Vaslui (Sursă date: SGA Vaslui)

În urma analizei datelor hidrometrice a debitelor medii lunare din intervalul 2000-2012 la stațiile Băcești, Negrești și Vaslui se poate observa de la o lună la alta variații vizibile, uneori extreme pentru scurgerea medie.

Oscilațiile considerabile pe care le observăm sunt datorate variabilității conditiilor climatice, continentalismul având un caracter dominant.

Analizând graficele ce prezintă situația debitelor medii lunare observăm că discrepanță a lunilor cu debit maxim și minim.

Astfel, la stația Băcești, debitul mediu maxim lunar de 0,36 m³/s se înregistrează în luna martie, în timp ce 0,06 m³/s reprezintă valoarea cea mai scăzută, înregistrată în luna septembrie.

De asemenea, la stația Negrești, debitul mediu maxim se înregistrează tot în luna martie cu o valoare de 1,93 m³/s, foarte aproape de media lunii februarie, care este de 1,92 m³/s. La capătul opus se situează luna octombrie de data aceasta cu o valoare înregistrată de 0,29 m³/s.

La stația hidrometrică Vaslui media maximă măsurată este în luna iulie. Cu o valoare de 4,96 m³/s, în timp ce luna imediat următoare, luna august înregistrează cea mai scăzută medie, 0,45 m³/s.

În urma corelării celor trei grafice putem observa că diferențele lunare înregistrate la cele trei stații sunt ușor influențate de zonalitatea lor în funcție de altitudine. La altitudini mai mari, debitul în lunile de toamnă este mai scăzut, consecință a volumului scăzut de precipitații. De asemenea, volumul precipitațiilor influențează în mare măsură și debitele crescute în lunile de primăvara.

Fiind într-o zonă cu climat temperat cu accentuate influențe continentate, în timpul verii seceta hidrologică, acea perioadă de 15 zile fără precipitații, este destul de frecvent întâlnită, astfel în lunile de vară debitele sunt reduse.

Observăm însă la stația hidrometrică Vaslui o puternică variație în luna iulie, element discordant în regimul hidrologic normal al regiunii. Deși în luna iulie sunt prezente perioade de secetă, evapotranspirația este ridicată, graficul prezintă luna aceasta ca fiind cea mai prolifică din punct de vedere al debitului.

Acest fapt se datorează unor valori extraordinare înregistrate în anii 2008 și 2010, ani în care valorile medii ale lunii iulie au fost de 9,76, respectiv 8,11 m³/s. La rândul lui debitul înregistrat la stația Vaslui fiind influențat de cantitatea considerabilă de precipitații căzute, în luna iulie a anului 2010 înregistrându-se 147,6 l/m², cea mai mare valoare din toate lunile cuprinse în intervalul 2000-2012.

5.2 Scurgerea maximă

Datele privind scurgerea maximă reprezintă o inportanță majoră dacă luăm în calcul nenumăratele efecte negative pe care le produc apele râului.

Scurgerea maximă are loc cel mai des în lunile de primăvară, atunci când apele râului sunt alimentate de precipitațiile bogate și de topirea stratului nival. De informațiile asupra scurgerii maxime depind deciziile de realizare a construcțiilor hidrotehnice, dar și siguranța acestora, de multe ori la debite maxime, podurile ce traversează râurile sunt distruse. Cel mai important aspect însă în cunoașterea informațiilor scurgerii maxime o reprezintă componenta umana, prin așezări. Protecția acestora și a culturilor agricole din vecinatatea râului reprezintă principalul element de care trebuie să ținem cont atunci când luăm în considerare scurgerea maximă.

5.2.1 Scurgerea maximă multianuală

Pentru analiza regimului maxim de scurgere în zona de studiu, am ales aceleași trei stații (Băcești, Negrești și Vaslui) pentru care am identificat valorile scurgerii maxime.

Fig. 26 – Debitul maxim multianual la stația Băcești (Sursă date: SGA Vaslui)

Fig. 27 – Debitul maxim multianual la stația Negrești (Sursă date: SGA Vaslui)

Fig. 28 – Debitul maxim multianual la stația Vaslui (Sursă date: SGA Vaslui)

Se observă în urma analizei celor trei grafice de la stațiile Băcești, Negrești și Vaslui că debitul maxim înregistrat a fost în anul 2005, an de referință pentru hidrologie, atunci producându-se cele mai mari inundații din istoria recentă a României.

Variația foarte mare între ani se datorează continentalismului, influențele climatice fiind determinante. Fiind o zonă în care râurile se bazează în mare măsură pe aportul pluvial, debitele sunt influențate de cantitatea de precipitații căzută în anii respectivi.

5.2.2 Scurgerea maximă lunară

Fig. 29 – Debitul maxim lunar la stația Băcești (Sursă date: SGA Vaslui)

Fig. 30 – Debitul maxim lunar la stația Negrești (Sursă date: SGA Vaslui)

Fig. 31 – Debitul maxim lunar la stația Vaslui (Sursă date: SGA Vaslui)

Analiza scurgerii maxime medii lunare pentru râul Bârlad a fost făcută pe baza măsurătorilor provenite de la stațiile hidrometrice Băcești, Negrești și Vaslui pentru intervalul de timp 2000-2012.

La stația Băcești debitele medii lunare maxime variază între 0,17 m3/s, valoarea medie a lunii septembrie și 10,34 m3/s, valoare medie măsurată pentru luna aprilie.

La postul hidrometric Negrești debitele medii lunare maxime sunt limitate de valorile 0,89 m3/s în luna noiembrie și 23,73 m3/s în luna aprilie.

La cel de-al treilea post hidrometric, masurătorile pentru debitele medii maxime se situează în intervalul 1,47 m3/s în luna octombrie și 24,6 m3/s în luna aprilie.

Observăm în urma analizei celor trei grafice o constanță în ceea ce privește cele mai mari debite maxime, acestea fiind înregistrat mereu în luna aprilie, în timp ce în ceea ce privește debitele maxime cele mai scăzute, acestea se înregistrează succesiv în lunile septembrie, octombrie și noiembrie. Acest lucru este normal în regimul râurilor de podiș din zonă temperată, perioada cu debite maxime fiind înregistrate în lunile de primăvară ele fiind favorizate de precipitațiile bogate, dar și de topirea zăpezilor, în timp ce, debitele cele mai scăzute, fie ele maxime sunt influențate de precipitațiile scăzute de toamnă.

5.3. Scurgerea minimă

Împortanța cunoașterii scurgerii minime, alături de cea maximă reprezintă un element de importanță deosebită în societatea actuală. Numeroasele utilizări ale apei râurilor, cu precădere utilizarea în agricultură și alimentarea cu apă a populației face ca informațiile asupra scurgerii minime să fie de o importanță strategică, factorii decizionali reușind să stabilească o strategie pe baza informațiilor oferite, o strategie pe baza căreia populația să nu aibă de suferit.

5.3.1. Scurgerea minimă multianuală

Fig. 32 – Debitul minim multianual la stația Băcești(Sursă date: SGA Vaslui)

Fig. 33 – Debitul minim multianual la stația Negrești (Sursă date: SGA Vaslui)

Fig. 34 – Debitul minim multianual la stația Negrești (Sursă date: SGA Vaslui)

Debitul minim multianual înregistrat la cele trei stații hidrometrice analizate variază de la an la an și este influențat în mare măsură de regimul precipitațiilor din anul respectiv. Observăm astfel valori foarte scăzute pentru anul 2012, an cunoscut ca fiind unul secetos. La polul opus, observăm anii 2005 și 2006 cu valori ridicate, ani în care cantitatea de precipitații căzute a fost însemnată, la nivelul râului Bârlad având loc și viituri cu impact semnificativ.

5.3.2. Scurgerea minimă lunară

Fig. 35 – Debitul minim lunar la stația Băcești (Sursă date: SGA Vaslui)

Fig. 36 – Debitul minim lunar la stația Negrești (Sursă date: SGA Vaslui)

Fig. 37 – Debitul minim lunar la stația Vaslui (Sursă date: SGA Vaslui)

La toate cele trei stații monitorizate, observăm că cea mai ridicată valoare a debitelor minime este luna martie, în timp ce cea mai scăzută valoare se înregistrează în luna august la stațiile Vaslui și Băcești, iar în luna ianuarie la stația Negrești.

La stația de studiu Vaslui, valoarea cea mai ridicată a fost de 0,809 m3/s, iar cea mai scăzute de 0,195 m3/s.

Regimul hidrologic este unul normal și aici, singura discrepanță fiind valoare cea mai scăzută înregistrată la stația Negrești, măsurată în luna ianuarie, cauza acesteia fiind temperaturile mai scăzute din acea zonă, fapt ce duce la intensificarea fenomenului de ingheț, implicit scăderea debitului.

5.4. Debitul solid

Debitul solid reprezintă totalitatea aluviunilor transportate de către un element hidrografic prin secțiunea albiei sale minore într-un anumit interval de timp.

Aluviunile se definesc ca fiind cantitatea de material solid cu o anumită greutate și un grad diferit de mărime a granulelor care sunt transportate de un râu de-a lungul desfășurării apelor sale.

Transportul de aluviuni este influențat de mai mulți factori: climă, litologie, relief, prezența covorului vegetal, învelișul de sol, intensitatea proceselor erozionale. Din cauza activităților antropice, procesele de eroziune au început să capete proporții din ce în ce mai mari, multe din cantitățile de material îndepărtate de pe versanți ajungând în râuri.

Conținutul de material transportat de râu în suspensie poartă numele de turbiditate. Aceasta se exprimă în g/cm3.

Cea mai pare parte a aluviunilor transportate de râul Bârlad este cea a aluviunilor în suspensie, intr-o proporție de 90 %. Aceste particule în suspensie provin în general din eroziunea rocilor moi, argilele și stratul de sol. Aceasta are un caracter activ în zonele arabile, zonele degradate sau cele despadurite, gradul acesteia crescând odată cu creșterea pantei. De asemenea, un factor important în cantitatea aluviunilor în suspensie îl constituie eroziunea laterală.

De asemenea, în cadrul văii râului Bârlad mai sunt transportate și aluviuni prin târâre. Aluviunile târâte sunt acele particule care au o greutate proprie mai mică sau egală cu a apei, tranportul acestora făcându-se pe fundul râului.

Deplasarea acestora prin târâre este datorată vitezei apei raîului. În caz concret, râul Bârlad realizează procesul de târâre numai în cazul particulelor fine cu diametrul de câțiva milimetri.

Greutate, forma și mărimea particulelor în suspensie, dar și miscarea turbulentă influențează în mare măsură tranportul acestora.

Aluviunile în suspensie se află într-un procent de 90% – 98% din cantitatea totală a debitului solid, iar cantitatea de aluviuni în secțiunea vie a unui râu crește de la suprafață către adâncime și de la maluri către mijlocul albiei.

5.5. Proprietățile fizico-chimice ale apei Râului Bârlad

Apa reprezintă un element esențial al organismelor, având un rol deosebit în procesele vitale, datorită proprietăților sale, în mediul său având loc diverse procese fiziologice. De asemenea prin proprietățile sale are rol în termoreglare și menținerea echilibrului acido-bazic. În lipsa apei, reacțiile biologice nu ar mai fi posibile, nu ar mai exista organisme vii, motiv pentru care cel mai importat lucru știu despre apă este gradul de vitalitate al acesteia.

În general, cele mai importante resurse de apa sunt folosite în context socio-economic, oamenii având cele mai mari nevoie în materie de apă. În cadru social, apa este utilizată pentru nevoile fiziologice firești, pentru menaj, pentru igienă: spălat, băut, gătit. În urma unor studii efectuate de către Organizației Mondiale a Sănătății s-a constatat cu volumul de apă necesar strict nevoilor fiziologice individuale este de 5 litri pentru 24 de ore, însă pentru ca omul să poată beneficia și de celelalte beneficii ale apei precum igiena sau hrana, s-a ajuns la concluzia că volumul optim de apa este de 100 de litri pe zi de persoană.

O altă funcție importantă a apei o reprezintă componenta agricolă. Folosită foarte mult în ambele ramuri ale acesteia, apa oferă un mediu important culturii plantelor, fiind zone sărace în precipitații sau rețea hidrografică, unde irigațiile reprezintă singura sursă de apă viabilă. De asemenea, în cadrul ramurii agricole, mai cantități de apă de folosesc în fermele zootehnice.

O altă utilizare importantă a apei este cea din cadrul spațiilor urbane, aceasta fiind folosită pentru întreținerea spațiilor verzi, salubritate, dar și pentru ameliorarea microclimatelor în marile aglomerări urbane. Tot în cadrul orașelor în general, apa este folosită în foarte mari cantități în industrie.

Pentru o bună utilizare a apei în unitățile industirale, agricole sau gospodărești amintite mai sus, o importanță deosebită strategică o reprezintă cunoașterea resurselor de apă, dar și calitatea acesteia, dată în special de proprietățile fizice și chimice.

La nivelul râului Bârlad principalele caracteristici ale proprietăților fizice și chimice ale apei sunt temperatura, regimul de îngheț și caracteristicile hidrochimice.

5.5.1. Observații asupra temperaturii

Observațiile hidrologice la nivelul râului Bârlad la stația hidrometrică Vaslui se fac încă din anul 1947. Pentru temperatura apei însă nu s-a facut încă de la început, iar după ce a au început măsurătorile, acestea nu s-au făcut constant, ajungându-se astăzi la o lacună informațională destul de importantă în ceea ce privește temperatura apei râului Bârlad.

5.5.1.1. Factorii de influență asupra temperaturii apei râului Bârlad

Temperatura apei râului Bârlad are ca ca principal factor de influență în evoluția ei, regimul termic al aerului. Acesta la rândul lui este influențat de condițiie locale.

De asemenea, caracteristicile termice mai sunt influențate și de factorii naturali, factorii antropici, dar și de sursele de alimentare.

Alimentarea apelor râului Bârlad se face atât din surse de suprafață, reprezentate de alimentările pluviale și nivale, dar și de cele subterane.

Factorul orografic are și el o influență asupra regimului termic, determinând zonalitatea verticală a factorilor climatici, însa această este destul de redusă. O mică contribuție la evoluția temperaturii o au litologia și morfologia văii.

5.5.1.2. Temperatura apei Bârladului.

La nivelul râului Bârlad, temperatura crește odată cu desfășurarea apelor râului către sud.

Evoluția termică este în principal influențată de altitudine și de climatul temperat-continentat. Astfel, temperaturile cele mai scăzute ale apei se întâlnesc aproape de izvoare, unde sunt cele mari altitudini, dar și in timpul iernii, temepratura apei fiind în legătură directă cu cea a aerului. Temperaturile cele mai ridicate se regăsesc la confluența cu râul Siret, în extremitatea sudică a râului.

În zona superioară a râului Bârlad, ce corespunde cu zona mai înaltă a râului, temperatura apei are în majoritatea perioadei anului valori pozitive. În lunile de iarnă însă, când temperatura aerului scade mult sub 0 ºC, pe râul Bârlad se formează pe diferite porțiuni fenomenul de îngheț, de multe ori îngheț total dacă temperatura apei atinge un punct critic. Acest lucru corespunde zonei de studiu, stația hidrometrică Vaslui aflându-se în partea superioară a cursului Bârladului.

În ceea ce privește celelalte două secțiuni, respectiv cursul mediu și inferior, temepratura medie a apei este mai ridicată față de cea a cursului superior cu circa 1-2 ºC pe toată perioada anului, astfel in cursul inferior și mijlociu, fenomenul de îngheț este rar întâlnit.

Acest lucru relevă faptul că variația termică de desfăsoară din amonte spre aval.

5.5.1.3. Evoluția diurnă a temperaturii medii a apei râului Bârlad

Evoluția diurnă a temperaturii apelor râului Bârlad, nu este în concordanță cu temperatura aerului din zona respectivă, lucru datorat în general de capacitatea calorică superioară a apei.

Această evoluție diurnă se observă în general la râurile ce au debite mici sau în perioada lor de scurgere redusă, când masa de apă nu este groasă, razele soarelui pătrunzând și încălzind mai bine apa, existând o paralelă între temperatura apei și temperatura aerului.

De asemenea, variația diurnă a temperaturii apei va depinde și de perioada anului și de altitudinea reliefului, astfel încât în sezonul rece se vor înregistra temperaturi mai scăzute ale apei, în timp ce la altitudini mai joase și în lunile mai calde, temperatura va crește.

La nivelul râului Bârlad avem două situații:

Temperaturi scăzute în partea superioară, inclusiv la stația hidrometrică Vaslui, date de altitudine, dar și de poziția longitudinală către nord;

Temperaturi mai ridicate în cursul inferior și mijlociu, date de altitudini scăzute și poziția longitudinală sudică.

În evoluția diurnă se pot înregistra și unele abateri în zonele de depresiune, lucru care se produce și la stația Vaslui, aceasta situându-se la nivel microregional în Depresiunea Negrești. Cauza acestor abateri o constituie inversiunile termice care favorizează un climat de adăpostire.

5.5.1.4. Variația lunară și anuală a temperaturii apei râului Bârlad.

Pe tot parcursul anului, variația temperaturii apei râului Bârlad se modifică în funcție de temperatura medie a aerului.

Datele despre temperatura apei la stația Vaslui nu sunt de actualitate, nu sunt complete, datorită constanței reduse cu care s-au efectuat măsurătorile de temperatură de-a lungul timpului, însă reies date cu privire la acest parametru din studii și lucrări particulare.

Astfel, temperatura apei râului Bârlad pe parcursul anului are valori cuprinse între 0,1 – 0,9 ºC în sezonul rece și 30 – 35 ºC, valori înregistrate în sezonul cald, cu precădere în lunile iulie și august. Maxima absolută a temperaturii apei râului Bârlad este de 38 ºC, valoare înregistrată în data de 3 iulie 1995.

Deși în majoritatea cazurilor temperatura apei râului Bârlad nu scade sub 0 ºC, sunt situații în care acest lucru se întâmplă și cum aminteam mai sus, se produce fenomenul de îngheț.

5.5.2. Regimul de îngheț al Văii Bârladului.

De-a lungul văii râului Bârlad, datorită unei însumări de factori climatici, (în special temperatura și precipitațiile solide), fizico-geografici expunerea versanților, energia de relief), în fiecare iarnă iau naștere diferite formațiuni de gheață, mai mici sau mai mari, întâlnite atât în interiorul masei de apă, cât și la suprafața acesteia.

5.5.2.1. Frecvența formațiunilor de gheață.

Evoluția proceselor de îngheț la nivelui Bârladului este dictată în principal de factorii climatologici (temperatură, precipitații, vânt), factori care prin prezența, intensitatea sau chiar absența lor stabilesc gradului fenomenului de îngheț.

Pe întreaga desfășurare a râului, formarea proceselor de îngheț se datorează scăderii temperaturii aerului sub 0 ºC, fiind o relație directă între cele două temperaturi. Odată cu depășirea negativă a pragului de 0 ºC are rol un schimb puternic de căldură între aerul atmosferic și apa râului.

Pe Valea Bârladului, durata medie a formațiunilor de gheață diferă de la o stație hidrometrică la alta (Pompiliu Miță 1986).

Astfel, la postul hidrometric Băcești, durata a formațiunilor de gheață este cuprinsă în intervalul 40-133 de zile, acestea fiind extremele, media fiind de 82 de zile.

La stația Negrești, media zilelor în care se produce fenomenul de îngheț este la fel ca la stația Băcești, tot de 82 de zile, în timp ce extremele sunt de 123, maxima, respectiv 45, minima.

La stația de studiu Vaslui, durata medie a zilelor în care are loc fenomenul de îngheș este de 71, acestea variind până la extremele de 117, respectiv 5 zile. Faptul pentru care observăm o discrepanță considerabilă între minima de la cele două stații din amonte și stația de la Vaslui se datorează inversiunilor termice din Depresiunea Negrești, acolo unde se află stația Vaslui.

Fig. 38 – Fenomenul de îngheț la stația hidrometrică Vaslui (Sursă: Arhivă proprie)

În ultimii ani, cele mai importante fenomene de îngheț au fost consemnate în iarna anului 2002-2003, atunci când podul de gheață format în bazinul superior, între cele două posturi hidrometrice, Băcești-Negrești a avut o grosime cuprinsă între 20-68 cm pe durata a 116 zile. Accentuând condițiile din partea superioară a râului, menționez că în partea inferioară, la stația Tecuci, durata fenomenelor de îngheț a fost de 66 zile, grosimea maximă fiind de maxim 40 cm.

5.5.2.2. Formațiuni de gheață cu caracter instabil.

Formațiunile de gheața apar odată cu răcirea aerului, fapt petrecut în majoritatea cazurilor la începutul lunii decembrie, perioadă în care se formează cristalele de gheață.

Odată cu scăderea continuă a temperaturii aerului, acele cristale de gheață se unesc, formând o formațiune unitară de gheață la suprafața apei, numită pojghiță, în timp ce în adâncime, pe patul albiei, se formează gheața de fund.

De asemenea, aici întâlnim și năboiul sau inie, care reprezintă o apă amestecată cu gheață; sloi de gheață, mare și sfărâmicios, care plutește pe apă. Amestecul acesta de apă cu gheață dă un aspect de torențialitate.

5.5.2.3. Formațiuni de gheață cu caracter stabil.

În ceea ce privește formațiunile de gheață cu caracter stabil, aceasta apare frecvent pe cursul de apă al Bârladului, cu precădere la începutul sezonului rece, fapt favorizat de perioada scurtă necesară de temperaturi negative, trei-patru zile.

Fenomenele de îngheț au loc cu precădere în perioada noiembrie-aprilie, fiind influențate de relația dintre temperatura aerului și cea a apei, însă s-au consemnat cateva cazuri în care formațiunile de gheață au aparut în luna octombrie, ca efect al condițiilor climatice vitrege din acea perioadă.

În urma analizelor efectuate la stațiile hidrometrice, s-a constatat că producearea fenomenelor de îngheț, gheață la mal și sloiuri se întâmplă într-o proporție de 100 % la stațiile Băcești, Negrești și Vaslui și 96,68 100 % la postul hidrometric Tecuci (Pompiliu Miță, 1986).

La stația Băcești, data medie la care se înregistrează apariția fenomenelor de gheață este 29 noiembrie, perioadă ce variază însă între 29 octombrie și 15 ianuarie, în funcție de condițiile climatice din anii respectivi.

Pentru stația Negrești, data medie este de 27 noiembrie, variațiile timpurii fiind 4 noiembrie, respectiv 14 ianuarie.

La postul Vaslui, diferit de celelalte doua stații, data medie de producere a fenomenelor de îngheț este 7 decembrie, iar variațiile timpurii merg până la 7 noiembrie și 8 februarie.

Data medie de formare a fenomenelor de îngheț inaintează odată cu desfăsurarea râului către sud.

Una din formațiunile cu caracter stabil este podul de gheață. Acesta se formează în urma unirii celorlalte formațiuni stabile de gheață (gheață la mal) sau prin unirea sloiurilor. De regulă, acesta de produce când temperatura aerului rămâne constantă între -8 și -10 ºC pe o perioadă de câteva zile, în timpul acesta densitatea sloiurilor de gheață crescând.

În funcție de evoluția temperaturii aerului, perioada de existență a gheții la mal favorabilă producerii podului de gheață poate varia între 2 și 25 de zile.

Zăporul este și el de asemenea o formațiune de gheață cu caracter importat în regimul hidrologic al râului Bârlad.

Acesta ia naștere odată cu aglomerarea atât la suprafața apei, dar și în adâncime, a sloiurilor, care formează un baraj de gheață, provocând inundații în amonte.

Producerea podului de gheață este influențată nu numai de regimul termic al aerului, dar și de zonalitatea regiunii și de curentul apei pe diverse sectoare ale râului Bârlad (Ion Zăvoianu, 2006).

Ca frecvență procentuală, din totalul iernilor analizate, cel mai mare raport procentual se înregistrează la stațiile Băcești și Negrești, unde podul de gheață se formează în fiecare iarnă, având un procent de 100 %, apoi scade foarte puțin până la 96,6 % la stația Vaslui, iar în aval, la stația Tecuci atinge un procent de 82,8 %.

Durata medie a podului de gheață la stația Băcești s-a măsurat a fi de 60 de zile, valorile extreme situându-se la 114, respectiv 11 zile, numărul acestora scăzând longitudinal. Astfel, la stația Negrești se înregistrează o durată medie de 58 de zile, un maxim de 116 și un minim de 5 zile.

Durata medie a podului de gheță la postul hidrometric Vaslui este de 49 de zile, maximul fiind de 115 zile, iar minul de 10.

Fig. 39 – Pod de gheață la stația Vaslui (sursă: Jora Ionuț)

Cea mai redusă durată se înregistrează la stația Tecuci, unde media este de 16 zile.

Cu cât temperatura negativă persistă, cu atât stratul de gheață se îngroașă, ajungându-se astfel la grosimi maxime ale gheții de 68 cm la Băcești, 58 cm la Negrești, 45 cm la Vaslui (Pompiliu Miță, 1986).

5.5.2.4. Dezghețul râurilor și formarea zăpoarelor

Stratul de gheață se alterează odată cu creșterea temperaturilor în mod constant. La început se topește zăpada de la suprafața gheții, apar fisuri și ochiuri de apă care depreciază calitatea gheții.

Dispariția definitivă a acestuia se produce odată cu depășirea pragului de 0 ºC a temperaturii aerului.

Dispariția podului de gheață are loc odată cu încălzirea aerului peste 0 grade C. Data medie de dispariție a podului de gheață este 04 martie cu variații timpurii și târzii între 27 ianuarie și 23 martie pentru stația Băcești și 20 februarie cu variații timpurii și târzii între 27 decembrie și 24 martie pentru stația Negrești. La stația Vaslui dispariția a podului de gheață este în jurul datei de 22 februarie cu variații timpurii și târzii între 12 ianuarie și 29 martie. (Pompiliu Miță, 1986).

În urma creșterii nivelului de apă de la începutul primăverii, favorizat de precipitații și topirea zăpezii, apare fenomenul de distrugere mecanică a podului de gheață, determinând formarea unor sloiuri de dimensiuni mari. Curentul cursului de apă antrenează în mișcare formațiunile de gheață desprinse din pod, acestea blocând albia de scurgere, moment în care se formează zăpoarele.

Dispariția totală a formelor de gheață în apa Bârladului se produce în medie la 10 martie cu variații timpurii între 9 februarie și târzii la 1 aprilie pentru stația Băcești și 6 martie cu variații timpurii între 9 februarie și târzii la 31 martie pentru stația Negrești. La stația Vaslui dispariția totală a formelor de gheață în apa Bârladului se produce în medie la 9 martie cu variații timpurii între 9 februarie și târzii la 1 aprilie.

5.5.3. Proprietăți chimice

În general, apa cursurilor de apă din locurile în special locuite nu este niciodată pură. Ea conține solvite diferite substanțe care provin din sol, din aer sau din activitatea diverselor organisme (acvatice sau terestre). În felul acesta, ea se prezintă ca o soluție diluată, a cărei concentrație variază în raport direct de intensitatea evaporării și în raport invers cu regimul precipitațiilor.

Compoziția apelor diferă după natura solurilor pe care se situează sau pe care le levighează și variază în cursul anului funcție de regimul precipitațiilor. În apa râurilor se găsesc solvite diferite săruri, gaze și materii organice. Cele mai întâlnite săruri din apele dulci sunt: carbonații sulfații și clorurile de calciu, magneziu, sodiu și potasiu. Se mai întâlnesc diverse combinații ale fierului și manganului, substanțe organice în proporții variabile ce conțin azot și fosfor, metale grele, etc.

Proprietățile chimice includ o serie de parametrii care se bazează pe determinări fizice și chimice. Chimismul apelor se apreciază prin concentrația ionilor de hidrogen (pH-ul apei), alcalinitatea și aciditatea apei, potențialul oxidoreducător și reziduu (fix și calcinat), oxigenul liber dizolvat și consumul biochimic de oxigen, concentrația ionilor de Ca, Mg, amoniu, nitriți, nitrați, etc.

5.6. Calitatea apei râului Bârlad

Supravegherea calității apelor râului Bârlad se face de către direcția bazinală Prut-Barlad și se realizează prin urmărirea în cadrul monitoringului de supraveghere (campanii lunare și trimestriale) și a fluxului rapid (campanii săptămânale) a indicatorilor fizico-chimici, biologici și bacteriologici.

Urmărirea indicatorilor de poluare în flux lent, în bazinul hidrografic Bârlad se face prin intermediul a 7 secțiuni de control. In flux rapid monitorizarea calității apei se realizează la nivelul a 2 secțiuni de supraveghere din care una pe râul Bârlad și una pe râul Vaslui.

Calitatea apei râurilor este urmărită pe mai multe grupe de indicatori – regimul de oxigen, nutrienți, mineralizare, metale și substanțe toxice organice.

– pH-ul apei din bazinul Bârladului variază în limitele de 6,5 – 8,0. (ANPM Vaslui). Un pH de 6,5 indică o apă ușor acidă iar un pH de 8,0 indică o apă ușor alcalină.

– Valorile oxigenului liber solvit în apă se exprimă în mg/l și pentru bazinul Bârladului variază între 5,5 – 9,5 mg/l cu extreme de 2,5 mg/l și 12 mg/l. (ANPM Vaslui)

– Mineralizarea generală a apelor din bazinul Bârladului este dată de către ionii de Ca2+, Mg2+, Na+ + K+, HCO3-, SO42- și Cl- cu limite largi de variații în funcție de precipitații, regimul scurgerii și sursa de alimentare predominantă, litologia terenului și a solului

5.6.1. Poluarea apei

Un element important asupra calității apei râului Bârlad o reprezintă poluare apei. Aceasta reprezintă contaminarea suprafețelor acvatice cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor.

5.6.1.1. Poluarea cu substanțe organice

Poluarea cu substanțe organice se datorează emisiilor/evacuărilor de ape uzate provenite de la sursele punctiforme și difuze, în special aglomerările umane, sursele industriale și agricole. Lipsa sau insuficiența epurării apelor uzate conduce la poluarea apelor de suprafață cu substanțe organice, care odată ajunse în apele de suprafață încep să se degradeze și să consume oxigen.

Poluarea cu substanțe organice produce un impact semnificativ asupra ecosistemelor acvatice prin schimbarea compoziției speciilor, scăderea biodiversității speciilor, precum și reducerea populației piscicole sau chiar mortalitate piscicolă în contextul reducerii drastice a concentrației de oxigen.

5.6.1.2. Poluarea cu nutrienți

O altă problemă importantă de gospodărire a apelor este poluarea cu nutrienți (azot și fosfor). Ca și în cazul substanțelor organice, emisiile de nutrienți se datorează atât surselor punctiforme (ape uzate urbane, industriale și agricole neepurate sau insuficient epurate), cât și surselor difuze (în special celor agricole: creșterea animalelor, utilizarea fertilizanților). Nutrienții conduc la eutrofizarea apelor (îmbogățirea cu nutrienți și creștere algală excesivă), în special a corpurilor de apă stagnante sau semi-stagnante (lacuri naturale și de acumulare, râuri puțin adânci cu curgere lentă), ceea ce determină schimbarea compoziției speciilor, scăderea biodiversității speciilor, precum și reducerea utilizării resurselorde apă (apa potabilă, recreere etc.).

5.6.1.3. Poluarea cu substanțe periculoase

Poluarea cu substanțe prioritare/prioritar periculoase se datorează evacuărilor de ape uzate din surse punctiforme sau emisiilor din surse difuze ce conțin poluanți nesintetici (metale grele) și/sau poluanți sintetici (micropoluanțiorganici).

Substanțele periculoase produc toxicitate persistentăși bioacumulareîn mediul acvatic.

În procesul de analiză a riscului privind poluarea cu substanțe periculoase, trebuie subliniată lipsa sau insuficiența datelor de monitoring care să conducă la o evaluare cu un grad de încredere mediu sau ridicat.

5.6.1.4. Presiuni hidromorfologice

Aceste presiuni influențează caracteristicile hidromorfologice specifice apelor de suprafață și produc un impact asupra stării ecosistemelor acestora.

Construcțiile hidrotehnice cu barare transversală (baraje, stăvilare, praguri de fund) întrerup conectivitatea longitudinalăa râurilor, cu efecte asupra regimului hidrologic, transportului de sedimente, dar mai ales asupra migrării biotei.

Lucrările în lungul râului (îndiguirile, lucrările de regularizare și consolidările de maluri) întrerup conectivitatea laterală a corpurilor de apă cu luncile inundabile și zonele de reproducere, având ca rezultat deteriorarea stării corpurilor de apă.

Prelevările și restituțiile semnificative au efecte asupra regimului hidrologic, dar și asupra biotei.

Astfel, impactul alterărilor hidromorfologice asupra stării corpurilor de apă se poate exprima prin afectarea migrării speciilor de pești migratori, declinul reproducerii naturale a populațiilor de pești, reducerea biodiversității și abundenței speciilor, precum și alterarea compoziției populațiilor. Se remarcă insuficienta cunoaștere și la nivel european a relației dintre presiunile hidromorfologice și impactul acestora.

5.6.2. Surse de poluare

Conform Planului Local de Acțiune pentru Mediu al județului Vaslui, reiese o calitate a apei râului Bârlad pe teritoriul județului, într-o proporție de 56,3 % bună, o secțiune de 77,2 km situându-se în clasa a II-a de calitate, 3,5 km se află în clasa a III de calitate, în timp ce pe o lungime de 54,3 km, reprezentând un proces de 39,6 %, apa râului Bârlad se încadrează în clasa a IV de calitate a apei. Clasa a V-a de calitate nu se regăsește în apele râului Bârlad.

Tabel 3 – Clasele de calitate ale râului Bârlad

Sursă: ANPM Vaslui

Este importantă cunoșterea calității apei în regimul hidrologic al râului Bârlad, deoarece acesta este o sursă de alimentare a orașului Vaslui.

Municipiul Vaslui dispune de 2 rețele, una de alimentare cu apă potabilă și una de alimentare cu apă industrială. Volumul anual distribuit pentru populație a fost de 488.8 mii m³, iar pentru apa industrială de 844.7 mii m³, existând un volum anual de pierderi în rețea de 1339 mii m³.

Alimentarea cu apă a populației se efectuatează din următoarele surse :

de suprafață

– acumularea Solești

– acumularea Pușcași

– râu Bârlad – priză Rediu

subterane

– drenuri – Delea (rezervă)

– puțuri – Vaslui (Vasluieț) (în conservare)

– SC MOVAS SA (rezervă)

– Munteni I+II (în conservare)

După cum se observă în schema de mai sus, o sursă de alimentare de suprafață este râul Bârlad cu priza la Rediu, aceasta fiind în imediata apropiere a stației hidrometrice Vaslui.

Tabel 4 – Sursele majore de poluare, poluanții specifici cât și gradul de epurare

Sursă: ANPM Vaslui

Alți posibil poluatori ai apei râului Bârlad sunt: SC RULMENȚI SA Bârlad;

SC VASTEX SA Vaslui (industria textilă)

SC ULEROM SA Vaslui (Uleiuri)

SC VASCAR SA Vaslui (Producția și conservarea cărnii);

SC TIVAS SRL Vaslui (Producția și conservarea cărnii);

SC SAFIR SRL Vaslui (Creștere păsări pentru carne și ouă)

SC AGRIVAS SRL Vaslui (Creșterea păsărilor);

SC AVICOM SA Vaslui (Creștere păsări pentru carne și ouă).

Observând tabelul de mai sus, remarcăm că cele mai importante surse de poluare la nivelul râului Bârlad în amonte de stația de studiu le reprezintă chiar instituțiile și companiile care se ocupă cu tratarea apei.

Principala cauza pentru care tocmai companiile care ar trebui să asigure calitatea apei poluează cel mai intens o reprezintă stațiile subdimensionate ale stațiilor de epurare.

Concluzii

Analiza regimului hidrologic al râului Bârlad scoate în evidență potențialul limitat al său. Dintre numeroșii factori care își pun amprenta asupra regimului scurgerii, se remarcă în special factorul climatic, urmat la mică distanță de factorul antropic, la care se adaugă influențele factorului geologic, al reliefului, vegetației și solurilor.

Situat în estul țării, râul este puternic influențat de nuanțele de excesivitate ale climatului. Verile deosebit de calde duc la o scădere semnificativă a debitelor, fapt ce afectează populația prin reducerea resursei de apă, atât în sectorul social și industrial ale orașului Vaslui care are o priză de alimentare chiar la stația hidrometrică Vaslui.

Analizând variația cronologică a scurgerii medii la postul hidrometric Vaslui pentru perioada 2000-2012 observăm că cele mai mari debite s-au înregistrat în urma unor ploi de lungă durată, anul 2005 înregistrând cel mai mare debit din perioada analizată, de 99 m³/s în dată de 8 mai.

Repartiția anotimpuală a scurgerii este influențată de modul în care se combină în timpul anului principalele surse de alimentare: surse subterane și de suprafață, care la rândul lor sunt influențate de principalele elemente climatice și proprietăți fizico-geografice ale râului Bârlad.

În sezonul rece se înregistrează cele mai scăzute debite, fapt determinat de producerea fenomenului de îngheț. Cea mai redusă valoare a scurgerii iarna a fost de 0,054 m³/s în intervalul 10-12 februarie 2012, în timp ce, cea mai bogată scurgere în perioada de iarna a fost de 1,66 m³/s înregistrată în data de 1 februarie 2000. Sezonul de primăvară încorporează cea mai bogată scurgere, în această perioadă înregistrându-se cele mai ridicate debite. Cum aminteam mai sus, valoarea cea mai ridicată din anii analizați s-a înregistrat în data de 8 mai 2005 și a fost de 99 m³/s, la polul opus fiind data de 23 mai 2007, când valoarea înregistrată a fost de 0,092 m³/s. În anotimpul de vară, volumul de apă transportat reprezintă circa 15 % din scurgerea medie anuală. În aceasta perioadă se înregistrează raportul maxim de precipitații, însă debitele scad constant din iunie până în august datorită nivelului ridicat al evapotranspirației. Astfel, în intervalul analizat, în sezonul de vară cel mai ridicat debit s-a înregistrat în anul 2010 în data de 2 iulie, cu o valoare de 69,2 m³/s, fiind și cea mai ridicată valoare din anul respectiv, determinată de nivelul bogat al precipitațiilor pe o perioadă de câteva zile. Cel mai mic debit din lunile de vară a fost 0,052 m³/s în data de 28 august 2007. Anotimpul de toamna este caracterizat prin valori scazute ale scurgerii medii, sub efectul persistentei starilor caracteristice acestui sezon si a predominantei circulatiei ciclonale.Cea mai bogata scurgere s-a produs în data de 29 septembrie 2000, cu o valoare de 6,19 m³/s, iar cea mai redusă a fost de 0,056 m³/s, în intervalul 26-30 septembrie 2007.

Asupra regimului de scurgere al apei își pune amprenta și factorul antropic. Lucrările de îndiguire ridică probleme din cauză că se produce o strangulare a albiei majore, având drept consecință formarea remuului, care duce la inundarea terenurilor din amonte. O altă consecință a îndiguirilor este sporirea debitelor în aval de zona îndiguită, ceea ce duce la creșterea posibilității de inundare a terenurilor din aval dar produce și o slăbire a digurilor existente, în timpul situațiilor de risc fiind necesară supravegherea lor și intervenția rapidă în cazul cedării unei secțiuni a digului.

În încercarea de a controla volumele mari de apă venite pe râul Bârlad, la stația Vaslui s-a amenajat o construcție hidrotehnică, o cabină cu utilaje, care intra în funcțiune atunci când debitul apei creștea și exista posibilitatea producerii de pagube în așezările din aval, respectiv localitățile Brodoc, Rediu și Vaslui. Acea cabină funcționa cu ajutorul unor scripeți care în momentul folosirii coborau în apa două blocuri de beton, reducând astfel cantitatea de apă scursă. În ultima perioadă se pare că aceasta construcție hidrotehnică nu a fost recondiționată, în momentul de față nemaifuncționând. De asemenea, pentru a controla efectul viiturilor, pe afluenții Bârladului de la nivelul orașului Vaslui au fost realizate barajele antropice Solești, pe râul Vaslueț și Delea, pe râul omonim.

Diferențierea teritorială a elementelor bilanțului hidrologic este determinată în principal de scăderea generală a umiditățatii aerului dinspre partea vestică și nordică, zona mai înalta a bazinului, spre partea estică și sudică, zona mai joasă a bazinului.

Având în vedere limitele de variatie ale valorilor componentelor bilantului hidrologic stabilite de I. Ujvari (1972) pentru diferite zone de umiditate din România, bazinul hidrologic Bârlad apartine zonei cu umiditate deficitara.

Bibliografie

Aurel C. Ilie – Amenajarea complexă a bazinelor hidrografice, Editura Fundației ,,România de mâine”, București, 2007

Bacauanu, V., – Privire generala asupra proceselor actuale de modelare a reliefului Podisului Moldovei, Editura Universității "Al.I.Cuza", Iasi. pag. 135-143, 1980

Băcăuanu V. – Relieful teritoriului municipiului Vaslui, Lucrările Seminarului Geografic “D. Cantemir”, nr. 8, Iași, 1988

Băloiu V. – Gospodărirea apelor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1971

Băloiu V. – Amenajarea bazinelor hidrografice și a cursurilor de apă, Editura Ceres, București, 1980

Ciulache S. – Meteorologie, manual practic, Editura Universității din Bucuresti, 1973

Ciulache S., Ionac Nicoleta – Dicționar de meteorologie și climatologie, Editura ArsDocendi, București, 2003

Ciulache, S., Ionac, Nicoleta – Esențial în meteorologie și climatologie, Editura Universitară, București, 2007

Diaconu C. – Râurile, de la inundații la secetă, Editura Tehnică, București, 1988

Diaconu D., Tișcovschi A.– Meteorologie și Hidrologie – lucrări practice, Editura Universitară, București, 2004

Diaconu S. – Cursuri de apă. Amenajare, impact, reabilitare, Editura H.G.A., București, 1999

Erhan E. – Fenomenul de secetă în Podișul Moldovei, Analele Științifice ale Universității “Al. I. Cuza”, Iași, 1983

Erhan E. – Clima orașului Vaslui, Lucrările Seminarului Geografic “D. Cantemir”, nr. 8, Iași, 1988

Filipescu M. – Îmbătrânirea prematură a rețelei hidrografice din partea sudică a Moldovei dintre Siret și Prut și consecințele acestui fenomen, revista Natura, an II, nr. 5, 1950

Geanana M., Săvulescu I., Oprea R. – Geografia Solurilor, Editura Credis, București, 2004

Gugiuman I., Cîrcotă V., Băican V. – Județele Patriei. Județul Vaslui, Editura Academiei R.S.R., București, 1973

Jora Ionuț – Studiul hidrologic al râului Vaslui și implicațiile sale economice, Teză de doctorat, 2010

Larion D. – Clima municipiului Vaslui, Editura Terra Nostra, Iași, 2004

Miță P. – Temperatura apei și fenomene de îngheț pe cursurile de apă din România, Studii și cercetări de hidrologie, București, 1986

Pișota I., Buta I. – Hidrologie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1975

Pișota I., Zaharia L., Diaconu D. – Hidrologie, Editura Universitară, București, 2010

Patko C. – Valea Bârladului – Studiu de ecologie și hidrologie, Teză de doctorat, 2007

Romanescu Gh. – Dicționar de hidrologie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003

Tișcovschi A., Diaconu D. – Prelucrarea și reprezentarea datelor climatologice și hidrologice, Editura Universitară, București, 2005

Ujvári I. – Hidrografia R.P.R., Editura Științifică, București, 1959

Ujvári I. – Geografia apelor României, Editura Științifică, București, 1972

Zăvoianu I. – Hidrologie, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006

*** Râurile României. Monografie hidrologica, I.M.H., Bucuresti, 1971

*** Plan de management Prut – Bârlad vol. I, 2012

*** www.apmvs.anpm.ro

*** www.geo-spatial.org

*** www.mmediu.ro

*** www.rowater.ro

*** www.scritube.ro

*** www.worldclim.org

Bibliografie

Aurel C. Ilie – Amenajarea complexă a bazinelor hidrografice, Editura Fundației ,,România de mâine”, București, 2007

Bacauanu, V., – Privire generala asupra proceselor actuale de modelare a reliefului Podisului Moldovei, Editura Universității "Al.I.Cuza", Iasi. pag. 135-143, 1980

Băcăuanu V. – Relieful teritoriului municipiului Vaslui, Lucrările Seminarului Geografic “D. Cantemir”, nr. 8, Iași, 1988

Băloiu V. – Gospodărirea apelor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1971

Băloiu V. – Amenajarea bazinelor hidrografice și a cursurilor de apă, Editura Ceres, București, 1980

Ciulache S. – Meteorologie, manual practic, Editura Universității din Bucuresti, 1973

Ciulache S., Ionac Nicoleta – Dicționar de meteorologie și climatologie, Editura ArsDocendi, București, 2003

Ciulache, S., Ionac, Nicoleta – Esențial în meteorologie și climatologie, Editura Universitară, București, 2007

Diaconu C. – Râurile, de la inundații la secetă, Editura Tehnică, București, 1988

Diaconu D., Tișcovschi A.– Meteorologie și Hidrologie – lucrări practice, Editura Universitară, București, 2004

Diaconu S. – Cursuri de apă. Amenajare, impact, reabilitare, Editura H.G.A., București, 1999

Erhan E. – Fenomenul de secetă în Podișul Moldovei, Analele Științifice ale Universității “Al. I. Cuza”, Iași, 1983

Erhan E. – Clima orașului Vaslui, Lucrările Seminarului Geografic “D. Cantemir”, nr. 8, Iași, 1988

Filipescu M. – Îmbătrânirea prematură a rețelei hidrografice din partea sudică a Moldovei dintre Siret și Prut și consecințele acestui fenomen, revista Natura, an II, nr. 5, 1950

Geanana M., Săvulescu I., Oprea R. – Geografia Solurilor, Editura Credis, București, 2004

Gugiuman I., Cîrcotă V., Băican V. – Județele Patriei. Județul Vaslui, Editura Academiei R.S.R., București, 1973

Jora Ionuț – Studiul hidrologic al râului Vaslui și implicațiile sale economice, Teză de doctorat, 2010

Larion D. – Clima municipiului Vaslui, Editura Terra Nostra, Iași, 2004

Miță P. – Temperatura apei și fenomene de îngheț pe cursurile de apă din România, Studii și cercetări de hidrologie, București, 1986

Pișota I., Buta I. – Hidrologie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1975

Pișota I., Zaharia L., Diaconu D. – Hidrologie, Editura Universitară, București, 2010

Patko C. – Valea Bârladului – Studiu de ecologie și hidrologie, Teză de doctorat, 2007

Romanescu Gh. – Dicționar de hidrologie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003

Tișcovschi A., Diaconu D. – Prelucrarea și reprezentarea datelor climatologice și hidrologice, Editura Universitară, București, 2005

Ujvári I. – Hidrografia R.P.R., Editura Științifică, București, 1959

Ujvári I. – Geografia apelor României, Editura Științifică, București, 1972

Zăvoianu I. – Hidrologie, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006

*** Râurile României. Monografie hidrologica, I.M.H., Bucuresti, 1971

*** Plan de management Prut – Bârlad vol. I, 2012

*** www.apmvs.anpm.ro

*** www.geo-spatial.org

*** www.mmediu.ro

*** www.rowater.ro

*** www.scritube.ro

*** www.worldclim.org