Caracteristici Generale ale Copiilor Supradotati Si Talentati

ARGUMENT

,, Educația nu înseamnă doar arta de-a trăi frumos,

educația-i pur și simplu arta de-a exista!’’

( John Dewey)

În jurul nostru observăm în fiecare zi oameni diferiți. Aceste diferențe nu se referă doar la înălțime, forma fizică, conturul fetei, culoarea pielii, ci, mai ales la felul de manifestare al fiecăruia, la ritmul activității, la calitatea muncii sale. De asemenea, aceste diferențe sunt constatate și la nivel intelectual, nivel de care depind în cea mai mare măsură reușita sau nereușita unei activități. Acești copii sunt ființe de lumină care răspândesc prin munca lor inspirație, credință în efortul lor creator, dorința de a face mai bine în lume și, mai ales, răspândesc căldură. Ei sunt învățăceii de mâine, dar mai curând maeștri.

Cercetătorii nu s-au pus de acord în privința stabilirii coeficientului intelectual (QI) al unui copil supradotat. Această valoare oscilează de la un studiu la altul, însă lucrul cu care sunt de acord toți autorii este faptul că acești oameni supradotați se situează la un nivel intelectual peste medie. Ei au capacități intelectuale peste medie, dar au și nevoi speciale. În ultima vreme, această este ideea care domină universul conceptual al supradotării.

Despre excepționalitate sau supradotare putem vorbi încă de timpuriu. Încă din copilărie, un copil poate fi identificat și consemnat că supradotat, în urmă unor testări temeinice. Relația școală – familie trebuie să fie una de colaborare și susținere reciprocă. Foarte mulți părinți consideră un copil supradotat ca pe o nereușită sau ca pe o veșnică problema. De ce? Pentru că pur și simplu nu știu care este poziția pe care ar trebui să o adopte față de copilul lor, nu știu cum să se comporte.

Ideal ar fi că fiecare elev supradotat să aibă posibilitatea de a se dezvoltă normal în în familie și la școală, fără a simți frustrare și nesiguranță. Poate un curriculum diferențiat și personalizat ar fi în măsură să satisfacă cerințele cognitive ale copilului supradotat, dar ce facem cu latura să afectivă?

Este foarte bine cunoscut că elevii supradotați nu sunt lipsiți de probleme, dar mai ales ei constituie problema. Tulburările apar atunci când ei conștientizează faptul că sunt altfel decât cei de vasta lor.

De cele mai multe ori problemele apar la nivel afectiv și apoi se reflectă și în rezultatele școlare. Dacă ar fi să amintim câteva dintre problemele elevilor supradotați, ar trebui să spunem că inadaptarea socială este una dintre cele mai importante.

De la faptul că acest copil nu reușește să se adapteze situației sale, pornesc toate neplăcerile ulterioare care ajung să-l copleșească. Este vorba atât de eșec școlar, cât și de eșec relațional. Copilul supradotat este de cele mai multe ori izolat, închis în sine și sub o presiune permanentă, care conduce la anxietate. Numai cu ajutorul familiei și a unui specialist, copilul va reuși să depășească această situație.

Profesorii elevilor supradotați sunt persoane în măsură să-i ajute, deoarece una dintre caracteristicile comune copiilor cu aptitudini superioare este dificilă integrare în viață școlară. Fără îndrumare elevul se va mulțumi doar să îndeplinească sarcinile școlare care nu-l solicită prea mult din punct de vedere intelectual. În cazul acesta se poate vorbi chiar de o subrealizare școlară, copilul nefiind pus în valoare, nefiind stimulat îndeajuns.

Vom încerca să urmărim, înlucrarea de față problematica relațiilor din universul copilului superior dotat.

CAPITOLUL I

CARACTERISTICI GENERALE ALE COPIILOR

SUPRADOTAȚI ȘI/SAU TALENTAȚI

,,Cel care mută un munte începe întotdeauna prin a îndepărta pietrele mai mici.” ( Confucius)

Supradotarea-trăsătură excepțională

În general, pe referențialul social comun, definiția supradotarii cuprinde capacități psiho-fizico-intelectuale deosebite, orientate științific sau artistic, spre leadership ori management, spre mediu, sau kinestetice. De asemenea, se mai include că o altă variabilă independența față de capacitățile menționate și creativitatea, iar a treia caracteristică de baza inclusă în definiție este dată de aptitudinile academice.

Supradotarea este o manifestare umană deosebită, cu multiple fațete, având ca element comun excepționalitatea și fiind realizată prin combinarea fericită a unor capacități intelectuale și aptitudini deosebite cu anumite trăsături de personalitate (și în condițiile unui mediu socio-familial-cultural favorizant). Copiii supradotați nu constituie un grup populațional omogen. Nu se poate vorbi de un profil psihologic unic.Totuși, supradotații constituie un grup aparte, care se diferențiază prin caracteristicile de personalitate, stil de învățare, mod de interacționare cu semenii. Ei sunt considerați persoane cu nevoi speciale, tocmai pentru că sunt speciali. Cu toate progresele psihologiei, geneticii și neurofiziologiei, originea capacităților intelectuale continuă să rămână parțial neelucidată. Mai mult, apariția unor noi tehnologii de psihologie cognitivă că aceea a "inteligenței multiple" elaborată de H. Gardner (1994, 1995) pare a complică și mai mult lucrurile, mutând accentul de pe delimitarea dintre inteligență generală și cea specială, pe discriminarea între orice formă de inteligență și alți factori de personalitate.

Ca axiomă psihopedagogică, s-a impus astăzi teoria intercorelației factorilor ereditari, de mediu și de educație în determinarea performanțelor intelectuale.

Copiii capabili de performanță înalta sunt cei identificați de persoane autorizate ca având realizări și /sau aptitudini potențiale în oricare din următoarele domenii, izolate sau combinate:

• capacitate intelectuală generală;

• aptitudini academice specifice;

• gândire productivă sau creativă;

• abilitate de leadership;

• talent pentru arte vizuale sau scenice;

• aptitudini psihomotrice.

Acești copii au nevoie de programe diferențiate și /sau servicii în plus față de cele oferite în școală obișnuită, în vederea realizării contribuției lor față de sine și față de societate."

(Raportul Maryland, Comisia pentru Educație a Congresului SUA) .

Supradotarea reprezintă un grad superior mediei convenționale de dezvoltare a aptitudinilor generale sau specifice, care necesită experiențe de învățare diferențiate prin volum și profunzime de experiențele obișnuite furnizate de școală.

Special Education Information Handbook, Toronto: Ministry of Education, Ontario, 1984

"Excelență intelectuală poate fi evaluată global, la scară ontogenezei, prin analiză "succesului global"repurtat de un individ. Succesul global este un construct psihopedagogic și sociologic care exprimă atât evoluția în context educațional a disponibilităților aptitudinale, creative, motivaționale și afctive, cât și gradul lor de recunastere în sistemele de valori ale individului și ale societății." (Carmen Crețu)

"Excepționalitatea intelectuală este un construct complex, multidimensional, care poate fi abordat din multiple puncte de vedere: componențial (mecanismele mentale care determina nivelele excepționale ale inteligenței); experiențial (abilitățile de a face față elementelor de noutate și abilitățile de a formă automatisme în prelucrarea informației); contextual (capacitatea de adaptare, transformare și selectare a mediului). Pe baza acestei teorii "triarhice" sunt delimitate trei forme de manifestare a inteligenței: analitică, sintetică și practică. Pentru analiză complexității fenomenului excepționalității intelctuale avem nevoie de un concept mai larg decât cel de inteligență. În acest scop, este propus conceptul de inteligență succesuala."

(R. Stenberg, 1985, 1986, 1998)

2.2. Dotare aptitudinală înaltă. Caracteristici.

În literatură de specialitate există tot mai multe preocupări orientate spre identificarea, inventarierea și clasificarea caracteristicilor psihocomportamentale ale indivizilor dotați și talentați. Prezentăm în continuare o sinteză a caracteristicilor specifice copiilor supradotați, vizând domeniile:

a. Cognitiv:

Majoritatea autorilor remarcă drept definitorii următoarele trăsături:

• inteligență superioară mediei;

• capacitate înalta de concentrare;

• memorie superior dotată;

• dezvoltare precoce a vocabularului;

• precizia și expresivitatea comunicării;

• originalitatea gândirii;

• aptitudini în utilizarea sistemelor de simboluri;

• intuiție;

• spirit de observație;

• gândire probabilistică;

• spirit investigativ;

• claritate și precizie în formularea ideilor.

b. Afectiv – motivațional

• emotivitate;

• senzitivitate generală mărită;

• simțul umorului;

• nivel înalt de energie, vitalitate;

• trăiri emoționale intense;

• activism;

• atașament și angajare personale puternice;

• sensibilitate artistică;

• motivație intrinsecă pentru învățare;

• urmărirea unor idealuri;

• anxietate;

• sentimente de izolare;

• interese academice multiple;

• nivel înalt de aspirații;

c. Personalitatea

• perseverență;

• spirit de inițiativa;

• calități carismatice;

• optimism;

• sentimentul de a fi diferit de colegii de vârstă;

• tendința de dominare în relațiile cu colegii;

• voluntarism;

• dorința de dezbatere

Fiecare copil are o inteligență predominantă. Conform cu teoria inteligențelor multiple există o diversitate de abordări intrinseci și talente pe care un om folosește pentru a percepe, înțelege și a-și formă o imagine asupra lumii cu alte cuvinte, mai multe tipuri diferite de inteligență. Așadar, fiecare copil are o inteligență diferită, sau diferite combinații ale acestora, care îi influențează modul de a învața.  Joanne Ruthsatz, autoarea cercetării și totodată profesor de psihologie la Universitatea Ohio State depistează unele asemănări între copiii cu autism și copiii cu aptitudini înalte.

Copiii supradotați studiați prezentau scoruri mai mari ale inteligenței generale în comparație cu media, însă ceea ce îi diferenția cu adevărat de restul populației era scorul excepțional obținut în testele ce evaluau memoria funcțională. Toți copiii studiați au obținut scoruri mai mari în testele ce măsurau memoria funcțională decât cele obținute de 99% din populație. Inteligența copiilor a fost evaluată cu ajutorul testului Stanford-Binet, iar trăsăturile tipice autismului cu ajutorul evaluării „Autism-Spectrum Quotient”. Rezultatele obținute de copii în testul ce măsura trăsăturile tipice autismului au fost comparate cu cele obținute de 174 de adulți din grupul de control, care fuseseră contactați aleatoriu prin poștă.

Ruthsatz afirmă că rezultatele din testele de autism au fost cele mai surprinzătoare. Copiii supradotați prezentau un scor mai mare în toate trăsăturile tipice autismului în comparație cu grupul de control, însă scorul lor era, în medie, mai mic decât cel înregistrat de persoanele diagnosticate cu Asperger's.

Copiii înregistraseră un scor mai mare decât persoanele diagnosticate cu Asperger's într-o singură subsecțiune a testului: atenția la detaliu.

„Acești copii geniali prezintă un nivel excepțional al memoriei de detaliu. Nu ratează nimic, ceea ce îi ajută cu siguranță să obțină succesul excepțional de care dau dovadă”, afirmă cercetătoarea.

În testele de inteligență, copiii au obținut rezultate bune, însă nu toți prezentau o inteligență excepțională. Dacă 5 dintre cei 8 copii studiați prezentau o inteligență mai mare decât cea a 90% din populație, unul dintre ei depășea doar 70% din populație, iar altul doar 79%.

Ca și în testele ce măsurau trăsăturile autismului, copiii au prezentat rezultate ieșite din comun într-o subsecțiune a testului de inteligență: cea care măsura memoria funcțională. Toți cei 8 copii au obținut în testele de memorie funcțională scoruri mai mari decât 99% din populație. Memoria funcțională este un sistem din creier ce permite oamenilor să țină în minte pe termen scurt mai multe informații pentru a îndeplini o sarcină.

Cercetarea oferă o mai bună înțelegere a trăsăturilor care caracterizează copiii supradotați, explică Ruthsatz.

„În concluzie, am descoperit că acești copii supradotați prezintă o inteligență peste medie, cu memorie funcțională excepțională, alături de un scor ridicat al autismului, cu o atenție la detaliu excepțională”, a declarat Ruthsatz.

Aceste rezultate sugerează că există asemănări extraordinare între copiii supradotați și „autiștii savanți” – persoanele cu dizabilități de dezvoltare asociate autismului ce prezintă un talent extraordinar.

„Pe când «autiștii savanți» prezintă multe din dezavantajele asociate autismului, copiii supradotați nu au acest dezavantaj. Întrebarea este «de ce?»”, spune Ruthsatz.

Răspunsul ar putea consta într-o mutație genetică ce permite copiilor supradotați să beneficieze de talentul extraordinar al savanților, dar fără deficiențele asociate autismului. Pentru a desluși acest mister, spune Ruthsatz, este nevoie de mai multe cercetări.

„Studiul sugerează că acești copii supradotați ar putea avea o formă moderată a autismului care le permite să demonstreze un talent extraordinar”, a concluzionat cercetătoarea.

Elevul supradotat este acel subiect cu o capacitate intelectuală superioară mediei, (la nivel psihometric, peste 130),observându-se diferențe cognitive atât la nuvel cantitativ, cât și calitativ, o maturitate mai mare (percepție și memorie vizualǎ), dezvoltarea capacității metacognitive la o varstă timpurie (aproximativ 6 ani) și intuiție în rezolvarea problemelor, talent creativ și motivație intrinsecă pentru învățare, precocitate și talent.[1]

Cea mai completǎ definiție a supradotǎrii a fost prezentatǎ în Raportul Maryland, propus de Comisia pentru Educație a Ministerului Educației din Statele Unite  (la Congresul pe tema educației, 1971). Conform ei, copiii supradotați și talentați sunt acei copii capabili de performanțe ridicate, care demonstreazǎ achiziții și/sau abilitǎți potențiale, precum: capacitate intelectuală generală, aptitudine academică specifică, gândire creativă sau productivă, capacitate de lider, arte vizuale și reprezentative, capacitate psihomotorie.

1.2 Caracteristici generale ale copiilor supradotați și/sau talentați

1. În mod tipic aceștia învață să citească de timpuriu și cu o mai bună înțelegere a nuanțelor limbii. Mai mult de jumătate dintre copiii supradotați și/sau talentați au învățat să citească înainte de școală. Toți acești copii citesc mai mult, mai repede și au un vocabular mai bogat decât alții.

2. Achiziționează deprinderile de baza mai bine, mai repede și cu mai puțin exercițiu.

3. Sunt mai capabili să construiască și să utilizeze abstracțiuni decât colegii lor de vârstă.

4. Sunt mai capabili să observe și să interpreteze coduri nonverbale și să tragă concluzii, care altor copii ar trebui să li se explice.

5. Sunt mai puțin dispuși să accepte totul pe încredere, căutând ei înșiși răspuns la întrebările de tipul: de ce? cum?

6. Au o mai bună abilitate de a lucra independent, de la o vârstă mai mică și pentru perioade mai lungi de timp decât alți copii.

7. Au perioade mai lungi de concentrare susținută a atenției decât alții.

8. Adesea au interese atât foarte focalizate cât și foarte largi.

9. Au adesea atât de multă energie încât, uneori, sunt în mod greșit diagnosticați că “hiperactivi”.

10. Au bune relații și dialoguri cu părinții, profesorii sau alți adulți. Preferă compania copiilor mai mari sau a adulților, celei a copiilor.

Caracteristici ale creativității

1. Au o gândire fluentă, fiind capabili să găsească sau să producă o mare cantitate de idei înrudite, consecințe și posibilități.

2. Au o gândire flexibilă, fiind capabili să utilizeze mai multe alternative sau abordări în rezolvarea problemelor.

3. Au o gândire originală, căutând mereu noul, neobișnuitul, făcând asociații sau combinații neconvenționale ale informațiilor pe care le dețin. Au abilitatea de a vedea relații sau legături între obiecte, idei sau fapte aparent neinrudite.

4. Au o gândire care elaborează noi pași, idei, răspunsuri sau îmbunătățiri ale ideilor de baza, situațiilor, problemelor.

5. Sunt dornici de a se confruntă cu situații complexe și caută să rezolve problemele dificile.

6. Formulează rapid ipoteze sau își pun imediat întrebarea în multe situații “ce-ar fi dacă?”

7. Sunt adesea conștienți de propria lor impulsivitate și de iraționalul din ei și au multă sensibilitate emoțională.

8. Au o vie curiozitate pentru obiecte, idei, situații sau evenimente.

9. Au o bogată imaginație și fantezie și le place jocul intelectual.

10. Sunt mai puțin inhibați intelectual de colegi în exprimarea opiniilor și ideilor lor și își manifestă, adesea, dezacordul într-un mod spiritual.

11. Au sensibilitate pentru frumos și sunt atrași de dimensiunile estetice ale realiatii.

Caracteristici ale învățării

1. Au o mare capacitate de observație pătrunzătoare, de a sesiza semnificativul și detaliile importante.

2. Citesc adesea o mulțime de cărți, pentru a-și satisface propria curiozitate, preferând, lucrări și reviste destinate celor mai mari că ei.

3. Activitățile intelectuale le fac o mare plăcere.

4. Au o mare putere de abstractizare, conceptualizare și de sinteză.

5. Au o rapidă intuiție în găsirea relației cauza-efect.

6. Au tendința de a îndrăgi structura, organizarea și constanța mediului lor.

7. Pot fi nemulțumiți de violarea structurilor și regulilor.

8. Își pun întrebări și caută informații noi atât de dragul de a le avea, cât și pentru valoarea lor instrumentală.

9. Sunt adesea sceptici, critici și evaluativi. Sesizează rapid inconsecvențele.

10. Au un bogat bagaj de informații despre o gama variată de teme, la care pot rapid face apel și utiliza.

11. Au o rapidă înțelegere a principiilor de baza și pot face ganeralizari valide despre evenimente, oameni sau lucruri.

12. Percep rapid similitudinile, diferențele și anomaliile.

13. Se implică în probleme complexe, separandu-le în componente și analizându-le sistematic.

14. Au o bună dezvoltare a simțului comun.

Caracteristici comportamentale

1. Sunt dornici să examineze tot ce este neobișnuit și au o mare curiozitate.

2. Comportamentul lor este adesea bine organizat, direcționat spre scop, eficient și cu respect pentru sarcini și probleme.

3. Au o motivație intrinsecă pentru învățare, descoperiri și explorare, fiind în același timp și foarte perseverenți. O atitudine de tipul: ”aș face mai degrabă eu însumi/însămi” este pentru ei comună.

4. Le place să învețe lucruri noi și caută noi cai pentru a face ceva.

5. Au un timp de atenție și concentrare mai lung decât colegii lor.

6. Sunt mai independenți și se lasă mai puțin supuși presiunilor decât colegii lor de vârstă.

7. Pot fi conformiști sau nonconformiști, după cum o cer situațiile.

8. Au un foarte dezvoltat simt moral și etic.

9. Pot integra în ei înșiși impulsuri opuse, cum sunt comportamentele destructive și constructive.

10. Sunt visători.

11. Își ascund uneori aptitudinile lor deosebite, pentru a nu “ieși în frunte”.

12. Au o bine dezvoltată imagine de sine și idei realiste despre capacitățile și potențialele lor”.

L.K. Silvermann (1993) stabilește ca scopuri ale consilierii copiilor cu potențial înalt:

-sprijinirea autenticității și a idealurilor

-dezvoltarea creativității

-dezvoltarea autonomiei, a integrității și a responsabilității

-determinarea contribuției acestor elevi, viitori adulți la progresul societății

-formarea unui comportament civic

-formarea unui nivel înalt de dezvoltare morală a altruismului, a compasiunii

-încurajarea judecăților de reflecție, a curajului moral

-încurajarea simțului puternic al eficacității de sine

-dezvoltarea capacității de conștientizare globală a realității interne și externe

Sunt precizate o serie de trei categorii de factori ce ar putea determina alegerile vocaționale:

-factorii psihologici: stereotipurile legate de rolul de sex nu sunt la fel de importante pentru identitatea de sine a elevilor cu calități deosebite în comparație cu ceilalți. Aceștia exercită o singură profesie în viață, unde își implică puternic propriul Ego. Resimt dorința de a realaționa cu societatea și au mereu ca țintă perfecțiunea.

-factorii psihocreativi: acești copii sunt capabili de a crea propriu lor viitor, aflându-se într-o permanentă competiție cu ei înșiși si cu ceilalți.

-factorii sociali: au o mare conștiință a viitorului. Au un puternic simț al responsabilității sociale, percepând lumea din mai multe perspective.

Dificultăți de socializare:

Deși pare greu de crezut una din cele mai frecvente probleme a copiilor supradotați este refuzul de a mai frecventa mediul școlar. Aceste probleme apar din cauza ostilității colegilor care nu empatizează în idei cu copilul supradotat, mai mult, îl împiedică să se adapteze lor și ei refuza să se adapteze lui.Deasemenea solitudinea și izolarea îndelungată pot fi încadrate la dificultăți de socializare. Izolarea de colegi apare ca urmare a gradului diferit de gândire, de obicei copiii supradotați fiind cu 2-3 ani în fața colegilor lor.De aceea copiii supradotați pot refuza mediul școlar sau pot încerca să mascheze diferențele lor față de colegi.

Caracteristicile cognitive, afective și sociale ale copiilor supradotați și talentați

Acești copii necesită programe și/sau servicii educative superioare celor care se găsesc, de regulă, în programa școlară, în vederea realizǎrii contribuției lor fațǎ de sine și fațǎ de societate. Este posibil ca acești copii capabili de realizări înalte să nu-și fi demonstrat încă potențialul printr-un randament înalt, de aceea este foarte importantǎ identificarea lor de cǎtre persoane calificte profesional.

Este absolut necesar să fie luat în considerare conceptul de supradotare în toate formele sale de manifestare, pentru dezvoltarea unui sistem potrivit de servicii, pentru cea mai bună educare a elevilor cu potențial variat și multiplu. O alternativă pentru orientarea spre succes este definirea supradotării ca fiind o dezvoltare avansată în orice domeniu. Tannenbaum introduce conceptul de șansǎ – ea presupune întâlnirea copilului supradotat cu persoana care sǎ-l descopere și sǎ-l orienteze. Toate aceste caracteristici sunt utilizate în educația copiilor înzestrați, iar evaluarea progresului se face pe toate aceste direcții Joseph Renzulli a cuprins toate aceste direcții în formula simplǎ a celor trei cercuri, ce caracterizeazǎ: inteligența, creativitatea și atingerea țelurilor propuse.

Importanța identificării timpurii a supradotaților este primordială și constă tocmai în faptul că majoritatea explicațiilor despre diferențele dintre potențialitate și situația de supradotat își îndreaptă factorii familiari și oportunitățile educative și profesionale spre diferențele substanțiale din mediile favorabile timpurii.

Există diverse obstacole care pot împiedica un specialist să identifice un copil cu aptitudini înalte, iar acesta să treacă neobservat, datorită unor așteptări stereotipe de randament ridicat, false așteptări, lipsa motivației din partea elevului pentru participarea la o educație standardizată, încercarea de a nu-și trăda înaltele abilități, neputințele, comportament inadecvat și timiditate

Copilul meu are cele mai bune note din clasa. Este foarte apreciat de colegii de clasa și de profesori. Participa la olimpiade și învață mult, dar are și timp liber suficient. Mă bucur că reușește să le împace pe toate și să aibă și o viață socială destul de bună.”spune un părinte de copil olimpic. Atunci când vorbim de un copil olimpic, majoritatea dintre noi avem deja formată o imagine despre el: un copil care stă toată ziua în casă, care învață și citește foarte mult, nu iese decât până la școală și înapoi acasă. Nu are prieteni și îi place să vorbească despre ce a mai citit ori despre ce subiect a văzut recent un documentar. Totuși, copiii olimpici pot să aibă și prieteni. Pot avea o rețea socială largă și o stare de bine generală, foarte bună. Așa sunt copiii olimpici care au reușit să găsească și să trăiască în echilibru. Sunt creativi și au un nivel ridicat de inteligență. Trăiesc la o intensitate mult mai ridicată decât celelalte persoane eșecul, dar și succesul. Orice experiență prin care trec este valorificată la maxim. Se implică mult mai mult în orice activitate și consumă energie în cantități mari, epuizându-se în scopul obținerii celui mai bun rezultat.

Pot să aibă un grup larg de prieteni alături de care să se simtă bine, dar la fel, pot să aibă doar unul sau doi prieteni pe care să-i vadă adevărați confidenți.

Au standarde ridicate pe toate domeniile de existența: note bune la școală, relații de prietenie de calitate, relație bună cu cadrele didactice etc.

Pot face față stresului de la școală mai bine decât ceilalți copii. Mulți copii cu inteligență superioară și participanți la olimpiade sunt mai bine adaptați la viață de școlar deoarece sunt “antrenați” să facă față competiției, să nu se lase descurajați de obstacole și să depună efort constant pentru obținerea succesului.

Pe de altă parte, copiii olimpici care nu reușesc să aibă o viață socială și emoțională echilibrată (nu au suficienți prieteni, se simt foarte presați de așteptările celor din jur), pot avea mai multe dificultăți atât la școală, cât și în ceea ce privește pregătirea și participarea la olimpiade.

Care sunt riscurile pentru copiii olimpici, în societate?

Copiii olimpici se pot simți singuri și excluși din majoritatea grupurilor. În general, acest lucru se întâmplă din două motive:

Nu simt că ar avea prea multe de împărtășit cu cei de vârstă lor(neavând pasiuni comune) și ajung să se excludă singuri din mediile sociale. În plus, nici nu au atât de mult timp liber pe care să îl petreacă împreună cu copiii de vârstă lor.

Cei din jur evita interacțiunile cu copiii olimpici fiindcă ei cred că vor fi mereu evaluați, iar orice discuție înseamnă de fapt o competiție de cunoștințe. În plus, performanță copilului olimpic îi poate intimida pe ceilalți copii sau îi poate determina să îl catalogheze că “tocilar”.

Astfel, copilul supradotat sau copilul cu performanțe deosebite riscă să fie mai singur decât copiii care au performanțe medii.

Care sunt riscurile pentru copiii olimpici, la nivel psihologic?

Atunci când copiii care fac performanță nu reușesc să aibă un echilibru socio-emoțional, apar o serie de probleme:

– cresc riscurile de depresie și comportamente de suicid,

– crește vulnerabilitate de a dezvoltă tulburări de anxietate și atacuri de panică,

– dezamăgirile sunt trăite mult mai intens,

– nu reușesc să se bucure de reușitele lor,

– își setează obiective aproape imposibil de atins și tind să fie perfecționiști.

Cum îl ajuți pe copilul olimpic să își facă prieteni?

1. Ajută-l să cunoască alți copii cu aceleași preocupări sau cu același nivel de inteligență, dacă este vorba de un copil supradotat. Este important să între în contact cu alți copii “la fel” că el, care înțeleg importantă pregătirii pentru un concurs, care au aceeași pasiune pentru cunoaștere și care îl pot înțelege. Astfel, copilul tău nu se va mai simți “diferit” față de ceilalți și se va simți acceptat de alți copii de vârstă lui.

2. Învață-l abilități de comunicare și de comportament în situații sociale. Asigura-te că știe să își exprime o părere în contradictoriu, că știe să negocieze, să își ceară scuze, să spună “nu” sau să ceară ajutorul celor din jur. Asemenea situații și multe altele pot fi hotărâtoare în viață socială a copilului, de ele depinzând felul în care ceilalți copii se vor raporta în viitor la copilul tău. Puteți exersa împreună aceste abilități, în discuțiile din fiecare zi, fără a le aborda că pe“lecții” pe care le predai copilului, ci îndrumandu-l discret către cele mai potrivite modalități de reacție în situații dificile de comunicare.

3. Oferă-i posibilitatea de a petrece timpul liber împreună cu alți copii. Poți opta pentru ateliere de creație sau pentru cursuri extrașcolare la care participa mai mulți copii. Astfel, îi vei da ocazia copilului să cunoască persoane noi și să găsească prieteni potriviți. Poți găsi cursul extrașcolar potrivit în rubrica de Activități extrașcolare.

4. Învață-l să comunice și despre alte subiecte decât cele care îl interesează. Mulți copii supradotați găsesc cu dificultate subiecte comune de discuție cu cei din jur, pentru că nu toți copiii sunt la fel de pasionați

1.3 Centrele de excelență – o soluție eficientă pentru instrucția și educația elevului supradotat

„Norocul, ca și roadele toamnei, trebuie cules la timpul lui.”(  Epictet )

Copiii cu posibilități și disponibilități superioare, excepționali, talentați, supradotați, înzestrați, supranormali, manifestă abilități deosebite într-un domeniu sau chiar în mai multe, depășind nivelul inteligenței medii, în plan abstract sau în cel practic-acțional; au o capacitate sporită în rezolvarea problemelor, adoptând soluții creatoare. Inteligența supradotaților determina atât organizarea mentală cât și cea comportamentală, facilitând adaptarea la mediu și relaționarea cu acesta. Astfel, un copil supradotat devine productiv și creator în condițiile când intelectul sau cuprinde dimensiunile de flexibilitate, fluiditate, originalitate, esențializare și autoorganizare (reglare în raport cu realitatea).

Sporirea capacităților și aptitudinilor într-un domeniu sau altul de activitate, este în funcție și de condițiile de viață ale individului și asimilarea experiențelor prin activitatea de învățare organizată sau spontană.

Inteligența este factorul necesar pentru formarea disponibilităților superioare, dar motivația, voință formează cadrul general aptitudinal față de activitate.

Este bine să depistezi la timp copiii cu aptitudini înalte și să li se facă un program care să stimuleze la maximim capacitatea lor creativă. Se impune adoptat un sistem diferențial al educației pentru a le crea posibilitatea dezvoltării în raport cu structurile superioare ale fiecăruia. Din acest punct de vedere se pot aplica:

1. ideea selectării copiilor respectivi și constituirea unor clase sau instituții specializate, bazate pe o metodologie care să accelereze procesul de instruire-educație.

2. aplicarea unei metodologii pentru toți copiii normali pentru că învățământul este interesat în egală măsură să stimuleze întreagă populație școlară și să le formeze o motivație care să permită realizarea performanțelor superioare.

Din perspectiva ideii selectării copiilor respectivi și constituirea unor clase sau instituții specializate bazate pe o metodologie care să accelereze procesul de instruire-educație, 1-3% din totalul copiilor depășesc media dezvoltării psihice. În sprijinul acestor copii se pot iniția următoarele:

2 ani într-unul, cursuri suplimentare, admiterea avansată în univesitati.

Admiterea în școlile respective se poate face de timpuriu în raport de perioada de manifestare a capacităților;

școală, clasa trebuie să dispună de o baza materială avansată, de cadre didactice cu înalta calificare.

Adepții admiterii în școli speciale sau centre de excelență argumentează că astfel de școli, clase, le creează acestora un sentiment de superioritate, infatuare, izolare, iar pentru ceilalți care constituie majoritatea, se ajunge la sentimente de inferioritate, de subapreciere.

Nu dispunem de un sistem științific fundamental psihopedagogic care să imprime procesului de instruire-educație valențele necesare pentru stimularea maximă a capacităților copiilor excepționali și nici de o metodologie care să permită diferențierea exactă între ereditatea potențialului și achizițiile dintr-un mediu relativ favorabil.

Se simte nevoia tot mai mult nu de a uniformiza procesul de instruire-educație ci al diferențierii sale în raport cu particularitățile psihoindividuale ale copiilor.

Pentru copii supradotați criteriul distictiei este acela al realizării unor performanțe superioare în diferite domenii de activitate.

Educația copiilor supradotați nu este o educație elitistică, nu se adresează unui procent redus din educația școlară, ci, prin programele de acumulare, accelerare și îndrumare, sunt promovate, formate și dezvoltate abilitățile naturale și potențialele tuturor categoriilor de copii. O alternativă educațională poate și trebuie să fie orientată către principii de dotare intelectuală, respectiv emancipare, și nu manipulare.

Declarația de la Lisabona  respectă toate principiile enunțate și exprimate clar de zeci de ani de sistemul de educație a copiilor supradotați. Educația copiilor supradotați nu vine în contradicție, ci se suprapune și respectă sistemul de învățământ existent, însă se bazează pe un curriculum, programe și metodologii de învățământ și practică ce pot îmbogăți oferta grădinițelor, școlilor, liceelor și universităților, la alegerea acestora.

Metode și strategii de cercetare

Principalele subiecte pe care vreau să le ating în lucrarea mea este dificultatea adaptării sistemului de învățământ românesc la cerințele unui copil supradotat, dar și nepregătirea socială în fața unui astfel de copil, sau, altfel zis, dificultățile de comunicare si de adaptare pe care le are copilul în fața familiei, colegilor sau a profesorilor.

Dată fiind tema cercetării, timpul scurt de care beneficiez, dar mai ales adaptarea metodei de cercetare la nevoile și rigorile unor astfel de copii am ales ca metodă de cercetare interviul semi-structurat. Astfel, pe baza informațiilor furnizate de Septimiu Chelcea, motivez utilizarea acestui tip de anchetă în felul următor

Oferă un nivel sporit de adaptare a metodei și a întrebărilor asupra modului cum decurge discuția, putând crea noi teme sau dezvolta anumite subiecte pe măsura ce interviul are loc.

Libertatea de a ghida sau încuraja discuția spre temele pe care le doresc a fi cercetate

Întelegerea moduelui de socializare a copiilor supradotați prin propria-mi socializare cu ei

Dimensiuile pe care am încercat să le ating au fost

a)identitatea socială a individului

b)aprofundarea mediului în care își desfășoară activitatea

c) modul cum este perceput de societate și dificultățile de comunicare și adaptare pe care le are

Pentru a ) a trebuit să stabilesc vârsta respondentului, domeniul pe care el îl preferă în a-și arăta sau dezvolta calitățile, b)înțelegerea modului cum studiază sau cum exersează copilul și mediul în care el se învărte datorită calităților lui, și, în cele din urmă c) dezvoltarea subiectelor personale, relațiilor pe care le are el acasă și la școală și o viziune asupra viitorului pe care el îl are.

Pentru găsirea respondeților acestui interviu am pornit de la o cunoștință personală, olimpic internațional pe domeniul astronomiei, în prezent mastedand in Zurich pe domeniul matematicii, fiind și asistent universitar. Acesta, după ce a fost intervievat, mi-a recomandat un pachet de adolescenți cu calități remarcabile, pachet pe baza căruia am putut urmări selectarea mai multor copii din domenii diferite: sport, matematică, muzică, etc.

Interviurile s-au desfășurat în diferite medii, în funcție de disponibilitatea mea și a celor ce mi-au oferit acest interviu, de la domiciliul personal, la instituții de învățământ. În prealabil acestia au fost informați de scopul interviului, i-am faptul că interviul poate fi adaptat discuției pe care o purtăm.

Costul cercetării este nul, subsemnatul Arteni Vlăduț Valentin, student al Facultății de Sociologie și Asistență Socială fiind cel care a intervievat respondenții și a prelucrat datele. Materialele necesare au fost un telefon mobil cu ajutorul căruia am realizat audio interviurile, un laptop, uc ajutorul căruia am prelucrat interviurile si realizat transcripturile, și o agendă pentru a-mi forma idei despre persoana intervievata și pentru a nota eventuale întrebări în momentul realizării interviului. Procesul de analiză și de discutare a datelor se bazează pe răspunsurile adunate în timpul interviurilor. Acestea sunt studiate și interpretate folosind o perspectivă sociologică și utilizând un cadru teoretic bazat pe lucrări asemănătoare sau folositoare, din sau din afara domeniului.

Pentru relevanța anchetei trebuie să precizez că :

Cei intervievați nu se încadrează într-un anumit domeniu de învățământ sau într-un anumit interval de vârstă

Lucrul cu copii supradotați sau cu nevoi speciale necesită pregătire profesională, singurele contacte personale avute cu copii fiind la meditațiile pe care le ofer și la voluntariatul făcut cu copii la Fundația Principesa Margareta, astfel, nu pot garanta datele furnizate de ei în vederea deschiderii pe care am reușit să o am față de aceștia

Datorită faptului că am folosit interviul ca metodă de cercetare, datele colectate pot fi influențate de erori precum efectul de operator. De asemenea, citând studiul lui Paul F. Lazarsfeld și Raymond Franzen din 1945, Chelcea (2001) spune că „în interviurile personale[…]se divulgă un număr mai mic de activități neobișnuite.”.

Ghidul de interviu este unul adaptabil fiecărui caz în parte. El a fost doar o bază a interviurilor, încercând să mă pliez pe caracteristicile fiecărui copil sau adult invervievat și să conduc discuția în funcție de subiectele ce erau deschise pe parcursul interviului. Durata interviurilor este cuprinsă între 14 minute si 45 de minute, fiind influențată de disponibilitatea temporară a celor intervievați și de deschiderea pe care o observam spre discuție și spre aprofundarea fiecărei întrebări.

Spune-mi te rog ceva despre tine. Cum te numești, câți ani ai și unde studiezi.

Cum caracterizezi tu un copil supradotat ? Ce calități și ce defecte crezi că are un astfel de copil ?

Cine a descoperit că ai anumite calități, sau ai descoperit singur ? Și la ce vârstă?

Povesteste-mi puțin despre primele semne că ești un copil supradotat. Cum au fost interpretate de către tine și de către părinții tăi ?

Ai urmat cursuri sau aplicații special create pentru copiii supradotați sau ai lăsat totul sa se dezvolte de la sine ?

Cât de important a fost rolul părinților și a profesorilor tăi în dezvoltarea ta personală ?

Dar a colegilor ?

Cum ai fost perceput de colegii și de profesorii tăi la început și cum esti perceput acum ? Care a fost atitudinea lor ?

Ai regretat vreun moment că ai aceste aptitudini ?

Care este metoda ta de invățare și de aplicare a conuștințelor acumulate?

Pe lângă ( și aici voi aminti domeniul de activitate) ce pasiuni mai ai ?

Cât la sută din ceea ce ești astazi se datorează muncii tale și a celor din jurul tău și cât la sută se datorează ,,talentului" ?

Ce planuri de viitor ai ?

Crezi că sistemul de invățamânt din Romania te-a ajutat sau ți-a pus piedici în dezvoltarea ta ?

Dacă ar fi sa schimbi ceva la sistemul de învățământ din Romania ce ai schimba?

Dacă ar fi sa schimbi ceva la tine ce ai schimba?

Deși am ales ca respondenți persoane ce au prezentat rezultate deosebite în diferite domenii s-au putut observa anumite probleme ce au putut fi remarcate la toți cei ce au răspuns interviului meu.

S-a putut observa o similitudine în ceea ce privește distribuția factorilor care l-au ajutat pe acesta să exceleze. ,,Inzestrarea naturală” a fost pusă pe ultimul plan, munca personală combinată cu un ajutorul celor din jur fiind mereu amintite. Vlad Margărint, 23 de ani, olimpic internațional la astronomie spune ,,Să fiu sincer cred ca 5% talentului și restul muncii mele și a profesorilor pe care i-am avut de-a lungul timpului. Și familia e foarte importantă, dacă nu mă susțineau și mă lăsau să umblu aiurea și să pierd timpul în loc să mă incurajeze spre studiu nu cred că aș fi reușit sa fac ceea ce fac astazi.” Alexandru Corciovă, premiat la Concursul Național de Muzică ,,MuzRitm” aduce în discuție, pe lângă munca personală și norocul. ,,Cu toții am putea face ceea ce ar trebui făcut pentru a excela. Cu siguranță eu nu am avut parte de talent, cei din familia mea nu au avut niciodată talent la muzică și nici măcar mediul în care am crescut nu a fost umplut cu muzică sau cu audiții muzicale de calitate. Eu am avut norocul ca atunci când am spus familiei că-mi doresc o vioară să nu mă descurajeze și să ma întrebe ce și cum, ci pur și simplu să-mi cumpere instrumentul și să mă ducă la profesorul Clapon care mi-a pus bazele. De acolo a fost multă muncă alături de profesor, dar mai ales muncă personala. 6-8 ore pe zi pentru a repeta, pentru a studia partituri și pentru a învăța teoria muzicală. Tatăl meu, care până să-mi descopăr pasiunea pentru vioară mă supraveghea îndreaproape pentru teme și școală a înțeles și a susținut această pasiune. A fost o chestie reciproc acceptată: el mă lăsa să studiez cât voiam eu, iar eu nu slăbeam rezultatele școlare.”

O diferență semnificativă a fost ușor de remarcat prin prisma domeniilor diferite de activitate atunci când s-au deschis subiecte precum programa școlară universală pe domeniul de studiu. Dacă cei ce se ocupă de matematică sau de fizică au specificat că deși programa li se pare ușoară pentru nivelul lor, au spus că depășește media de dificultate, ajutându-i în a pune bazele pentru a realiza performanță, subiecții intervievați care aveau ca domeniu de activitate sportul sau muzica au adus critici puternice programelor școlare adiacente acestor domenii. Alexandru Corciovă spune că ,,Manualele de Educație Muzicală sunt total inutile. Trecând peste faptul că in clasele primare se sacrifică orele de muzică în dauna orelor de matematică sau română nici în școala gimnazială lucrurile nu stau altfel. Profesorii neglijează orele, fac doar audiție muzicală sau chiar nu se prezintă la cursuri. Manualele sunt pentru toți cei 4 ani de școală gimnazială la fel. Aceleași lecțtii tratate superficial și câteva noțiuni teoretice ce sunt repetate manual de manual, indiferent de vârstă. Ce e acolo e ca o bagatelă și aici nu mă refer la piesa muzicală cu același nume. Cred că este inadmisibil ca toți elevii să fie notați cu 10 pe linie din moment ce nu au cunoștințe elementare de Educație Muzicală. Faptul că în școală nu am avut parte de noțiuni mai complexe mi-a pus mari probleme. Am stat acasă multe ore în care aș fi vrut să stau cu vioara în mână ca să învăț să solfegiez, să citesc partituri și să-mi deprind limbajul muzical.” În asentimentul lui Alexandru se găsește si Mihaela Petre, multiplă premiată la concursuri naționale de maraton și semi-maraton. ,,Nu fac sport în școală. Mă dezvolt doar la antrenamente și la concursuri. La orele de sport profesorii lasă băieții să joace fotbal, iar fetele să le țină galerie. De obicei prefer ca la orele de sport să stau în clasă și să-mi fac temele pentru a avea mai mult timp după școală pentru antrenamente.” Nu aceeași părere au avut-o și cei ce se ocupă de domenii precum fizica. Dobre Bogdan, 14 ani, multiplu olimpic național la fizică spune ,,Manualul este teoretic pentru a promova și elevii buni, dar și cei medii. Eu cred însă că este un pic peste medie. Deseori colegi cu rezultate destul de bune la învățătură vin să mă roage să îi ajut să rezolve problemele din manual. Profesoara mea se ocupă de toți elevii în mod egal la ore iar metoda ei de lucru mi se pare perfectă. O jumătate de oră teorie cealaltă jumătate exerciții practice. Ceea ce lucrez eu în particular cu ea e altceva, nu cred ca asta e important sau că îi ajută sau încurcă pe colegii mei ce fac eu în particular la meditațiile pe care le am cu doamna profesoară.”

Relațiile colegiale pe care cei intervievați le-au dezvoltat pe parcursul anilor le-am putut împărți în relații apropiate cu colegii cu care aveau pasiuni comune și relații egale cu toți colegii (indiferent că sunt pozitive sau negative). De remarcat este Vlad Mărgărint, singurul care a spus că nu se știa în rândul colegilor lui din Școala Generală că acesta are un domeniu unde excelează și pentru care a dezvoltat o pasiune. ,, Pe parcursul Școlii Generale colegii mei nu prea au știut cu ce mă ocup în particular. Doar colegul meu de bancă știa că sunt in Asociația Astronomică Sirius și știa că sunt bun la matematică, dar nu credea nici el și nici eu ce-i drept că aș putea excela la ceva” Dacă pe parcursul Școlii Generale nu a împărtășit pasiunea cu colegii lui lucrurile s-au schimbat la liceu, unde, după apariția câtorva rezultate de excelență relațiile colegiale s-au dezvoltat de la sine.,, La Colegiul Național Gheorghe Roșca Codreanu deja e altceva. Acela e un colegiu unde performanța este prezentă continuu, am avut noroc să am un astfel de colegiu la mine în oraș. Se excelează an de an la olimpiade naționale, iar profesorii și elevii sunt bine pregătiți, instruiți și obișnuiti cu performanța. Colegii aveau admirație față de mine fiind olimpic internațional și nimeni nu mă privea cu ură sau să mă disprețuiască, fiecare având un domeniu unde excela mai mult sau mai puțin.” Cazul lui Petcu Mihail, copil de 11 ani cu rezultate la Concursul Internațional Kangurul este unul aparte, fiind singurul care a declarat că nu este prieten cu niciun coleg, ba mai mult, socializarea cu aceștia tinde spre zero. ,,Nu mă interesează părerea lor și nu îi vreau ca prieteni. Am prieteni destui, iar dacă ei nu vor să fie printre aceștia nu e problemă. Nu știu dacă faptul că eu sunt mai timid sau faptul că sunt foarte bun la matematică i-au făcut să nu mă ia în cercul lor de prieteni, dar cred că timiditatea mea i-a făcut să nu fiu prietenul lor. Ei nu râd de mine pentru că sunt bun la matematică și nici nu fac glume pe seama mea, de aceea cred că problema e la timiditate”. Elena Bulgaru, studentă și olimpica națională la Biologie spune despre colegii ei că ,,aveam două colege cu care mă vedeam zilnic și studiam sau citeam. Eram toate trei pasionate de biologie și cu siguranță aceste studii în grup mi-au făcut foarte bine. Cu ele mă înțelegeam cel mai bine, iar biologiei i se datorează această relație de prietenie pe care am păstrat-o în continuare. Cu ceilalți colegi mă înțelegeam ok, nu am avut niciodată probleme, dar cu aceste două colege preferam să vorbesc și să mă distrez tocmai că era ceva ce ne lega și ne motiva să fim cât mai bune la biologie”.

Pentru că delimitarea între un copil normal și elitele pe care le-am intervievat este firească și este dată de rezultatele deosebite pe care aceștia le-au avut am vrut să fac o delimitare între ei, ca elite și copiii supradotați, după ce, anterior interviului audio am avut cu ei o mică discuție neînregistrată, în care pe lângă prezentarea scopului interviului am vorbit și despre caracteristicile copiilor supradotați și problemele pe care aceștia le întâmpină. Pentru ca delimitarea să fie clară i-am întrebat pe cei intervievați dacă ei se consideră a fi copii supradotați și cum caracterizează ei un astfel de copil, cu cu mențiunea că niciunul dintre ei nu terminaseră studiile înainte de vreme și, în urma interviurilor am aflat că niciunul dintre ei nu a făcut parte din centre de educație de tip ,,gifted”. Răspunsul a fost unul unanim, al negării supradotării, accentul fiind pus pe studiu. Vlad Mărgărint spune ,, -Nu neapărat supradotat cât norocos. Am avut profesori care mi-au descoperit și valorificat potențialul. Au înțeles că sunt deschis spre studiu și că învăț foarte repede. Cred că orice copil poate avea rezultate deosebite prin multă muncă, dar mai ales printr-un cadru organizat de studiu, unde profesorii, familia și școala lucrează și colaborează spre binele copilului”. Petcu Mihail, în ciuda vârstei pe care o are (11 ani) a înțeles repede caracteristicile pe care, în teorie le prezintă un copil supradotat, atenția pe care i-am acordat-o lui în a-i explica ce presupune un copil supradotat și cum este considerat a fi recunscut de către știință fiind una net superioară celorlalți, atenție pe care o corelez cu vârsta acestuia și cu gradul lui ridicat de timiditate.Având 11 ani și fiind timid orice semn de copil supradotat pe care l-aș fi putut eu evidenția în fața lui Mihail ar fi putut fi perceput negativ de acesta, iar, în cazul în care ar fi fost un copil supradotat sau o anumită caracteristică s-ar fi suprapus accidental cu personalitatea lui Mihail acesta și-ar fi putut schimba percepția despre sine într-una negativă sau puternic pozitivă. Totodată anumite caracteristici pe care Mihail le-ar fi corelat cu propria lui persoană l-ar fi putut speria pe acesta și să îl determine să înceteze studiul în domeniul matematicii din frica de a nu fi respins de către societate sau din frica de a nu avea probleme de adaptare. Pentru a putea discuta cu Mihail a fost nevoie în prealabil o discuție cu părinții lui pentru a putea înțelege ce fel de copil este Mihail, cum a fost educat și cum percepe el lumea înconjurătoare, dar și o discuție cu Lajos Kristopfor, specialist în educația de tip gifted, discuție în care mi-au fost explicate modalitățile cele mai bune pentru a discuta Mihail. ,,Am înțeles ce e un copil supradotat, dar nu cred că e cazul meu. Sunt în clasa a cincea, am un ritm de învățat ca și colegii mei, de multe ori mă lovesc de probleme în care doar părinții mă pot ajuta. Singurul lucru care mă face a fi altfel față de colegi este că îmi place matematica și că dedic mult timp ei în loc să ies să mă joc în fața blocului sau să stau mai mult la calculator. Fac și asta, dar o fac mai puțin față de colegii mei.” Mihail a fost singurul căruia nu i-am cerut să descrie un copil supradotat, cunoștințele lui și vârsta fragedă neputând, în opinia lui Lajos Kristopfor, să îmi ofere o părere relevantă a lui, spunându-mi altceva în, afară de ce i-am explicat eu că ar putea fi un copil supradotat. Elena Bulgaru, atunci când i-am cerut să descrie un copil supradotat a spus ,, Un copil supradotat e un copil muncitor. Știu că la vârste fragede un copil nu poate fi considerat muncitor, dar poate fi considerat supradotat. E uimitor să vezi cât de repede învață sau cât de repede înțelege anumite chestii un copil și cum se adaptează cerințelor. Dar dacă acest copil nu e și un copil muncitor atunci acest har este pierdut și copilul se uniformizează. El trebuie să fie într-o permanentă mișcare intelectuală, să citească, să-și pună întrebări și să aibă ocazia să învețe și să studieze cu profesori care îi înțeleg potențialul și îl ajută necondiționat.”. Tot la muncă și la cei din jurul copilului a făcut referire si Alexandru Corciovă ,,Un copil supradotat este un copil cu capacități intelectuale intense, cu o gândire rapidă, un alt mod de a vedea lucrurile, de exemplu o privire de ansamblu, cu ajutorul căreia descoperă problemele și găsește soluțiile mult mai ușor.