Caracteristici Economice Si Demografice ale Zonelor cu Risc Seismic din Romania
Cuprins
Cap.1 HAZARDELE SEISMICE
CARACTERISTICI
1.1.1 FORȚA CUTREMURELOR ȘI MĂSURAREA EI
1.1.2 CLASIFICAREA ȘI CAUZELE CUTREMURELOR
1.1.3 ZONE DE LOCALIZARE. ISTORIC. EFECTE
1.2 COMPONENTE ALE MEDIULUI SOCIAL ȘI ECONOMIC
AFECTATE DE HAZARDELE SEISMICE
1.3 ZONELE CU RISC SEISMIC DIN ROMÂNIA.
1.3.1 RELIEFUL ROMÂNIEI
1.3.2 CUTREMURELE DIN ROMÂNIA
1.3.3 CARACTERIZARE SOCIO-ECONOMICĂ A ZONELOR CU RISC SEISMIC DIN
ROMÂNIA
1.4 ATENUAREA EFECTELOR HAZARDELOR SEISMICE PRIN PROTECȚIA CIVILĂ
Cap. 2 STUDIU DE CAZ – ZONA SEISMOGENĂ VRANCEA
2.1 ZONA VRANCEA-SURSA PRINCIPALĂ A SEISMICITAȚII TERITORIULUI ROMÂNIEI
2.2 CARACTERIZARE GEOLOGICĂ
2.3 PARTICULARITAȚI MORFOSTRUCTURALE ȘI
MORFOLITOLOGICE
2.4 ASPECTE SOCIO-GEOGRAFICE
2.5 REȚEAUA DE COMUNICAȚII
CAPITOLUL 1. HAZARDELE SEISMICE
CARACTERISTICI
INTRODUCERE
De la începutul existenței sale, omul s-a aflat în mijlocul naturii, folosindu-i toate darurile pe care ea le oferea. Nu rareori, însă, ea îi opunea și manifestări brutale, în fața cărora ramânea neputincios. Forța lui era prea fragilă pentru a i se putea împotrivi sau apăra și deasemenea de a da o explicație. Unele din manifestările naturii au uneori un caracter dezastruos, pe care oamenii și celelalte vietuițoare le suportă greu. Fenomenele generate de natură, cu urmări dezastruoase intră în categoria catastrofelor naturale. Unele dintre ele se produc pe neașteptate, cu manifestări bruște și pot dura câteva secunde sau o perioadă mai mult sau mai puțin lungă. De desfășurarea catastrofelor sunt legate și noțiunile de risc (pericol posibil). Termenul ,,hazard,, provine din limba arabă inițial az-zahr, care înseamnă joc de zaruri și e definit ca o interfață accidentală și neprevazută între două sau mai multe serii cauzale ale căror relații reciproce sunt riguros determinate dar a căror independența relativă nu e cunoscută suficient pentru a fi prevenită. (Grande Larousse). Un hazard nu presupune întotdeauna un dezastru. De exemplu, o erupție vulcanică într-o zonă slab populată este un hazard iar într-o zonă densă este dezastru. Hazardul nu e malefic pentru om dacă nu există o interferență între aria de extindere a fenomenului fizic extrem și aria de distribuție a unei populații vulnerabile la acest fenomen. Pentru ca un hazard să se transforme în dezastru, pagubele provocate de acesta trebuie să depășeasca anumite praguri.
Conform dicționarului multilingv riscul presupune posibilitatea ca în timpul declanșarii unui hazard să existe anumite pierderi umane sau materiale pe unitatea de timp. Hazardul seismic definește probabilitatea producerii unui cutremur într-o zonă la un moment dat, de o anumită intensitate sau magnitudine pe un teren cu o anume structură geologică și are în vedere precizarea zonelor unor seisme probabile, frecvența și magnitudinea lor și particularițatile de manifestare în toate caracteristicile lui. Riscul seismic privește pagubele materiale și economice ce s-ar putea produce, investițiile necesare refacerii și evident numărul de victime omenești. Prin modul lor de manifestare, într-un timp foarte scurt și cu efecte distrugătoare, cutremurele au fost și sunt unele dintre cele mai ingrozitoare catastrofe naturale pe care omul le-a suportat și le suportă încă. Cunoscutul filosof Seneca spunea că ,,nici o primejdie nu e fără leac, de care să nu ne putem feri ; trăsnetul n-a distrus niciodată popoare întregi, ciuma depopulează orașele, dar nu le distruge ; porturile ne adăpostesc contra furtunilor, peșterile sunt adăpost împotriva tunetelor. Dar catastrofa cutremurelor de pământ se întinde departe, e cea mai neînduplecata. Nu numai că înghit case, familii sau orașe, dar distrug popoare și regiuni întregi, uneori acoperă totul sub ruine…,,
Cutremurele de pământ reprezintă unul dintre fenomenele fizice curente prin care pământul își descarcă, adesea cu violență, surplusurile de energie acumulată preferențial în anumite structuri geologice. 90% din numărul total de cutremure produse într-un an sunt de origine tectonică. Cea mai mare parte a lor se produce la contactul plăcilor litosferice, care se freacă între ele, acumulând cantități mari de energie și generează undele elastice, care se propagă în jur cu viteze variabile.
Cutremurele de pamânt sau seismele sunt zguduiri brusce, neașteptate, de durată scurta și de intensitate variabila, care se produc în mod natural în scoarța terestră. Cu studiul cutremurelor se ocupa seismologia, o disciplină geologică-geofizică, apărută în urmă cu aproximativ 100 de ani. Pe baza datelor de care dispune, seismologia pune la dispoziția omenirii un vast material informativ, privind : felul de manifestare al cutremurelor, frecvența cutremurelor, ariile bântuite de cutremure, cauzele care le generează, structura și compoziția probabilă a formațiunilor din scoarță și a zonelor mai adânci din interiorul globului pământesc, raionarea seimică teritorială și indicarea liniilor directoare corespunzătoare privind amplasarea oraselor, a construcțiilor de durată și a complexelor.
1.1.1 FORȚA CUTREMURELOR ȘI MĂSURAREA EI
Având în vedere că seismele nu au mereu aceeași forța și aceleași urmări, s-a simțit nevoia cuprinderii tăriei lor în scări de măsura care urcă gradat de la o limită inferioară, când zguduirile sunt imperceptibile pentru om, până la limita maximă, când distrugerile sunt totale. Scările de masură pot aprecia cutremurul în două moduri : fie după efectele produse asupra oamenilor, construcțiilor și mediului înconjurator, având la bază accelerația maximă a terenului (scara intensitații) sau după energia eliberată din focar înregistrată de seismometre (scara magnitudinii).
Scara intensitații – se bazează pe criterii nesigure, subiective, relative și adeseori cu aprecieri eronate greu de încadrat într-un grad sau altul. Aceasta explică și multitudinea de scări elaborate și folosite în diferite tari, de-alungul timpului. În prezent, pe plan internațional sunt folosite următoarele scări : scara Mercalli modificată cu 12 grade (MM), scara MSK-64, în Rusia, la noi și în alte țări, scara Cancani-Sieberg (12 grade) utilizată în țările vest-europene, scara japoneză cu 7 grade elaborată in 1943 și scara chineză (12 grade).
Scara magnitudinii – a fost elaborată pe baza energiei eliberate din focar. Cu cât energia eliberată e mai mare, magnitudinea ajunge la valori superioare, cuprinse între 0-9 grade. După Tazieff (1966), pentru unul și același cutremur există mai multe intensitați, dar o singură magnitudine. Magnitudinea cea mai ridicată -9 au atins-o cutremurele de la Lisabona (1755) și Assam (India 1950).
Teoretic, conform acestei scări, o magnitudine de gradul 9 nu poate fi înregistrată, deoarece în acest caz rezistența rocilor nu mai permite acumularea energiei. Totuși, potrivit constatărilor experților de la Institutul Tehnologic din California, două cutremure au depașit magnitudinea 9 : Chile în 1960 (M=9,5) și Alaska (M=9,2) . Cea dintâi încercare de elaborare a scării magnitudinii a fost facută de japonezul Wadati în 1931.Cel mai mic cutremur simțit de oameni are magnitudinea 2, cutremurele cu magnitudini mai mici de 2 se numesc microcutremure iar cele cu magnitudinea 7 sau mai mare sunt considerate cutremure majore. Un cutremur de o anumită magnitudine într-o zonă dens populată poate provoca multe pierderi de vieți omenești și distrugeri considerabile, iar altul, de aceeași magnitudine, produs într-o zonă nepopulată, nu va provoca nici un fel de pagube.
Fenomenele însoțitoare ale cutremurelor sunt evaluate în gradele următoare :
Gradul 1- șocurile sunt înregistre numai de aparate speciale
Gradul 2- Cutremure foarte slabe, simțite numai de oameni foarte sensibili
Gradul 3- Cutremure slabe, simțite de cei mai mulți oameni în repaus
Gradul 4- Cutremure moderate, simțite de oameni in mișcare
Gradul 5-Cutremure destul de puternice, simțite de toată lumea. Lămpile, pendulele oscilează. Se trezesc din somn persoanele mai sensibile.
Gradul 6- Cutremure puternice. Oamenii se trezesc din somn. Se clatină mobila grea. Sunt percepute de toți oamenii.
Gradul 7-Cutremure foarte puternice.Se distrug clădirile uzate. Se rastoarnă obiecte, se produce groază și oamenii părăsesc locuințele.
Gradul 8 – Cutremure distrugătoare. Copacii se clatină puternic și o parte din ei se rup. Construcțiile slabe suferă avarii. Se produce panică generală.
Gradul 9 – Cutremur pustiitor. Se dărâmă cladirile mai slabe și pă rți mai puțin rezistente în alte construcții.
Gradul 10 – Cutremur nimicitor. Cea mai mare parte din clădiri sunt distruse din temelii sau primesc avarii însemnate. Se produc crăpături și falii în scoarța terestră. Apa din lacuri și râuri este aruncată peste mal.
Gradul 11 – Cutremur catastrofal. Clădirile sunt distruse, se rup diguri, crăpături largi în pământ, se deplaseză stratele solului.
Gradul 12-Mare catastrofă seismică. Nu mai rezistă nici o lucrare facută de om, se dărâmă stânci, se transformă întreaga regiune : pe pământ apar valuri, se schimbă albiile râurilor, se formează cascade.
1.1.2 CLASIFICAREA SI CAUZELE CUTREMURELOR
Clasificarea cutremurelor se face după mai multe criterii :
-dupa întinderea zonei de propagare :
locale (localizate în epicentru sau pe o arie restrânsă în jurul său)
apropiate (pe o raza de 1000 km)
depărtate (1000-1000km)
foarte îndepărtate (100km departare de epicentru)
-după adâncimea focarului
-normale(superficiale)cu adâncimea sub 60 km ; intermediare(60-300km)
-după origine cutremurele pot fi naturale și artificiale. Cele dintâi, la rândul lor, sunt de origine endogenă, generate de energia internă a Pământului (tectonice,vulcanice epirogenice) sau de origine exogenă, produse de facturi externi (impactul meteoriților). Acestea din urma sunt denumite de unii autori cutremure false. Ele se produc din cauze cu totul locale, ocazionale sau accidentale.
-dupa aria geografică sunt :
– cutremure continentale, care se produc în ariile uscatului continental, fie în regiuni vulcanice tinere, cu vulcani în activitate, fie la contactul dintre plăcile litosfere ; cutremure oceanice sau marine, legate de procesele de acreatie din lungul dorsalelor oceanice mediane. Cutremurele oceanice de mare intensitate provoacă valuri de mare anvergura (înalțime,lungime,viteza) cu care inundă țărmul apropiat. Sunt cunoscutele,,tsunami,,.
-după frecvența și intensitate :
– cutremure polikinetice, caracterizate prin o zguduire principală, la început, urmată de o serie mai slaba, de așa numitele replici,
– cutremure monokinetice, cu o singură zguduire principală, care uneori e precedata de slabe cutremure precursoare și poate fi urmată și de replici.
Multă vreme s-a crezut că mișcarile seismice sunt produse de puteri supranaturale. Unii mai susțin și în prezent ca seismele sunt ,,pedepse,, aplicate pentru păcatele oamenilor. Și această ,,explicație,, gasește adepți creduli și discernământ, adepți care refuză lectura unei carți de stiința și tehnică, dar nu refuza serviciile pe care le aduce omului știința și tehnica. Seismele distrugătoare se repetă periodic în aceleași regiuni geologic-geografice care sunt și cele mai supuse unor astfel de cataclisme, în timp ce în alte regiuni astfel de fenomene nu se cunosc. În producerea cutremurelor pot interveni cauze extraterestre și cauze legate de dinamica proprie a Pământului . În prima grupă ne gandim la cauze exogene, cum ar fi impactul cu meteoriți giganti, prabușiri ale cupolelor naturale, iar în grupa a dde replici.
Multă vreme s-a crezut că mișcarile seismice sunt produse de puteri supranaturale. Unii mai susțin și în prezent ca seismele sunt ,,pedepse,, aplicate pentru păcatele oamenilor. Și această ,,explicație,, gasește adepți creduli și discernământ, adepți care refuză lectura unei carți de stiința și tehnică, dar nu refuza serviciile pe care le aduce omului știința și tehnica. Seismele distrugătoare se repetă periodic în aceleași regiuni geologic-geografice care sunt și cele mai supuse unor astfel de cataclisme, în timp ce în alte regiuni astfel de fenomene nu se cunosc. În producerea cutremurelor pot interveni cauze extraterestre și cauze legate de dinamica proprie a Pământului . În prima grupă ne gandim la cauze exogene, cum ar fi impactul cu meteoriți giganti, prabușiri ale cupolelor naturale, iar în grupa a doua, la cauze endogene, la cutremure legate de vulcanism sau vuano-seisme și la cutremure legate de procese tectonice. Se pot produce cutremure locale și în urma prabușirii unor stanci sau prin alunecari masive în versanți.
1.Cutremurele de prabușire (în peșteri sau în versanți) sunt mai putine ca frecvența (3% din total) și cele mai slabe ca efecte.
2.Cutremure legate de vulcanism, în faza de preerupție și de eruptie a vulcanilor. Reprezinta 7% din totalul cutremurelor. Cutremurele de origine tectonică sunt cele mai frecvente (90%) și mai dezastruoase. Se produc la limitele plăcilor litosferice. Unii geofizicieni consideră drept cauză a cutremurelor cu focare adânci, temperatura ridicată de la adâncimile de 100-700km. Temperatura determină schimbări în structura rețelelor moleculare, urmate de creșterea volumului și de creșterea suplimentara a presiunii. Prin această ipoteza nu este lamurită eliberarea bruscă a energiei. Se admite că dacă tensiunea acumulată în zonele de compresiune se eliberează în intregime seismul este monokinetic, și că al doilea șoc ar urma dupa o perioadă necesară acumulării unor cantitați de energie similare celor din șocul anterior. În SUA, au adus noi posibilitați de interpretare a manifestărilor seismice sub raportul intensitații. În cazul cutremurelor superficiale, cu focarele la adâncimi de 10-20km s-ar putea produce fenomene de ,,lubrefiere,,.
Ar fi suficient ca apa să intre în fisurile rocilor din apropierea focarelor seismice, superficiale, ca să ușureze alunecarea blocurilor și să intervină în descărcarea energiei tensionale acumulate prin seisme de intensitate slabă sau mijlocie. În ce privește și posibilitatea intervenției unor factori cosmici, în momentul declanșării zguduirilor seismice, au fost emise mai multe ipoteze : maree, radiații electromagnetice solare care ar putea modifica migrația polilor magnetici și câmpul geomagnetic, ambele procese reflectându-se în reducerea de rotație a planetei. Luând în calcul datele statistice privitoare la cutremurele din perioada 1950-1953, pentru circa 20000 de seisme, H.Simpson a ajuns la concluzia ca erupțiile solare ar fi o cauză a declansarii seismelor. Acele eruptii ar contribui la încetinirea miscarii de rotatie și la perturbatii în presiunea interna și la modificări ale câmpului geomagnetic.
FIG.1 Fazele unui cutremur major:
– Cutremurele au urmãtoarea structurã :
Unda P – Ajunge prima la destinație, fiind inofensivã.
Unda S – Ajunge a doua și este distructivã asupra clãdirilor.
Unda R – Ajunge a treia, fiind la fel de devastatoare.
A- Alarma monitorizeazã continuu vibratiile suportului pe care este montatã.
B- Cand alarma a detectat o unda P (reprezentând preludiul unui viitor cutremur major), se vor declanșa semnale optice și/sau sonore, functie de tipul alarmei.
Alarma avertizeazã cu 30-60 secunde înainte de producerea cutremurului, în functie de epicentrul și distanta la care vã aflati de acesta, compozitia solului și diverse alte conditii.
C- Faza periculoasã a cutremurului.
1.1.3 ZONE DE LOCALIZARE.ISTORIC.EFECTE
Catastrofele seismice cele mai frecvente și mai violente se petrec în cele două mari centuri ale globului : centura alpină europeană și sud-asiatică și centura circumpacifica, unde gradul de seismicitate este cel mai ridicat. Cei mai mari induci de seismicitate se întalnesc în Japonia (382), Chile(200), Noua Zeelandă (115), Italia (74), Elveția (68),Filipine (50), Indonezia (47), California-SUA (42), Algeria (23). Cele două centuri sunt supuse unei succesiuni de cutremure violente, după care intră într-o perioadă de calm, activitatea mai intensă revenind unor regiuni vecine. Centura alpină sud-europeană și sud –asiatică, concentrează 52,6% din numărul anual de cutremure , iar cea circumpacifică 38,5%,deci, împreună 91,1%. La acestea se adaugă dorsala medioatlantică (5,2%), iar restul de 3,7% revenind blocului sinosiberian (2%), zona central-pacifică (1,2%) și zonele africană-braziliană și austro-indi-malgasă (0,5%).
Centura alpină sud-europeană și sud-asiatică
Portugalia a fost lovită de-a lungul secolului de grave seisme (1151,1666), dar cel de la Lisabona, din 1 nov 1755, a întrecut orice închipuire prin violența cu care s-a manifestat. Se pare ca a durat 120 de secunde. Cutremurul a fost însoțit de un val seismic de 6 m. Au fost distruse 15.000 de locuințe , s-au înregistrat 50.000 de morți din 250.000 de locuitori. Cutremurul a avut epicentrul în regiunea Arhipelagului Azore, cu magnitudinea de 8,6. Zguduirile s-au simțit pe o suprafață de 2,5 mil/km pătrat. Valul seismic a atins țarmurile Franței, Angliei, Olandei, Marocului și chiar ale Americii de Sud. Cutremurul de la Lisabona a fost una dintre cele mai mari catastrofe pe care le-a suportat umanitatea de-a lungul istoriei.
Africa de Nord intră în această centură seismică activă având epicentre de-a lungul munților Atlas. În 1716, orașul Alger a fost aproape distrus, iar în 1856,în urma unui cutremur cu epicentrul submarin, localitatea Djidjelli a fost în întregime năruită.
Italia e una dintre țarile europene cele mai expuse cutremurelor. La 28 iulie 1883 orașul Casamicciola a fost ras de pe suprafața Pămantului. Dar dezastrul cel mai impresionant s-a petrecut la 28 dec 1908, un seism catalopgat ,, de groază ,, în istoria contemporană a Italiei. Deoarece epicentrul a fost submarin, valul seismic, înalt de 8m , a sfărâmat toate clădirile de pe țarm. Căile ferate au fost rupte și îndoite, drumurile și străzile crăpate. În ian 1968 partea vestică a Siciliei a fost grav lovită. Patru localitați și un oraș au fost complet distruse. La 6 feb 1971 un nou cutremur s-a abătut asupra unei zone situate la 80 km N-V de Roma. Au fost distruse valoroase monumente de artă. La 14 iunie 1972 un alt cutremur s-a manifestat în zona Ancona, iar în 1976 o serie de seisme s-au abătut asupra nordului Italiei. Au fost distruse 20 de localități.Un alt cutremur puternic a fost la 23 nov 1980, în partea de sud a țării, acoperind un teritoriu de 15000 km pătrați, pentru Italia cel mai violent din ultimii 65 de ani.
Peninsula Balcanică formează o altă zonă seismică activă. În Iugoslavia, după cutremurul de la Skopje (28 iulie 1963), alt seism s-a produs la 15 aprilie 1979, fiind cel mai puternic petrecut in Iugoslavia în ultimii 70 de ani.
Grecia are mult de suferit de pe urma cutremurelor, care pe langă victimele omenești au produs mari distrugeri asupra numeroaselor valori arheologice.
Statisticile mai vechi înregistrau în medie 275 cutremure pe an. Au rămas în memoria istoriei seismele din 476 i.e.n, care au lovit toată Grecia și au dus la disparitia multor insule, apoi cele din 525, 534, 1034, 1672, 1821, 1825, 1861, 1870. Cutremurul din 1870 a transformat în ruine multe localitați. La 3 aprilie 1881, orașul Chios din insula omonima a fost complet dărâmat. Timp de două zile au continuat 250 zguduiri. În 1953, Grecia a fost lovită de 1265 cutremure, dintre care, cel din 9-12 august (magnitudinea 7,5) a atins Insulele Ioniene.
Asia de sud –vest este o zonă de puternică instabilitate tectonică, unde s-au înregistrat secol după secol numeroase catastrofe seismice. Multe orașe au dispărut sub ruine în această regiune. În anul 17 i.e.n au fost distruse în Anatolia 13 orașe, dintre care Efes, Sard și Laodice. Orașul Antiochia, situat pe Valea Orontos a fost distrus de mai multe ori, in 114, 342, 447, 478, 526, 565, 742, 1178. La cel din 565 s-au înregistrat 250.000 morti. În 1759 a fost nimicit Baalbek, in 1796 Latakia, 1837 Jafta, Tiberiada, Damasc și Beirut.
Turcia, începând din 1939, a fost aproape an de an supusă unor mari catastrofe seismice. Catastrofa de la Varto (Turcia de Est) a transformat localitatea în ,,orasul martir,,. Cu 20 de ani mai înainte, localitatea mai fusese distrusă o data.
S-au înregistrat 3.000 de morți. Foarte grele au fost cutremurele de le Gediz și Emet din vestul țării, la 230 km de Istanbul. În 1971 un alt cutremur a devastat orașul Bingol și satul Genc, unde n-a mai ramas în picioare nici o locuință. La 6 sept 1975, orașul Lice din estul țării a fost complet distrus. La 30 oct 1983, provincia Erzurum a suportat un nou cutremur, dupa ce în ultimii trei ani mai suferise încă 29, încheiate cu un bilanț general de 62.000 morti. La 17 august 1999 Turcia a fost lovită de un cutremur de 7,4 grade, cutremur care a luat viața a cel puțin 20.000 oameni.
Iranul a suportat deasemenea numeroase cutremure grave, în 1041, 1727, 1755, 1863. La 13 dec 1957, seismul de la Farsinaj a ucis 2000 de oameni , iar în 1962, la Kazvin au fost 15.000 morți . Foarte violent a fost cel de la 31 aug 1968, din provincia Khurasan, care a transformat în ruine 15 orase. În multe locuri pământul s-a crăpat îngropând sute de oameni cu locuințe cu tot. Din localitatea Kaklik n-au scăpat cu viața decât 1.000 locuitori din 7.000, iar în satul Ferdons toți cei 15.000 au murit. La 10 aprilie 1972 cutremurul s-a resimțit în sudul țarii, unde 45 de sate au fost distruse. La 16 sept 1978, provincia Khuran a fost lovită la un interval de numai o lună și jumatate de două violente catastrofe seismice. Una s-a petrecut la 11 iunie, când orașul Golbaj și satele montane învecinate au fost total nimicite, miile de victime fiind îngropate sub dărâmaturi… La 21 iunie 1990 au decedat circa 37.000 de persoane, după un seism de magnitudinea 7,7, în provincia Ghilan și Zandjan. Un cutremur puternic, la 12 sept 1927 a lovit peninsula Crimeea, când au avut de suferit orașele Ialta și Sevastopol. Transcaucazia e și ea afectată (1667, 1669, 1679) de cutremure. În aceasta parte se află focarul Semaha, în jurul orașului omonim, lovit de un cutremur grav la 13 feb 1802. Intensitatea și frecvența cea mai mare a seismelor pe acest teritoriu se află în Asia Centrala. Zona cea mai activă urmează munților Tian-San. Numai între 1850-1948, în Asia Centrală s-au produs 3.000 de cutremure. La 26 decembrie 2003 un cutremur a distrus complet orasul Bam și a ucis 31.000 de oameni.
India. Zonă de maximă sensibilitate seismică este localizată în lungul munților Himalaya, în bazinul fluviului Brahmaputra. La 12 aprilie 1897, în statul Assam din nord-estul țării s-a petrecut în numai 15 secunde ,,cutremurul secolului ,, cel mai violent după Lisabona din 1755. Zguduirea a fost simțită pe o arie de 4,5 mil km patrati, distrugând totul pe o arie de 7.500 km pătrați. La 15 aug 1950, statul Assam cunoaște din nou efectele nefaste ale mișcarilor seismice. S-a apreciat că volumul total al rocilor prăbușite a depășit 100 miliarde tone.. La 30 septembrie 1993 un cutremur de 6.4 grade a lovit India, în urma căruia și-au pierdut viața aproape 7.600 de persoane. La 26 ianuarie 2001, o adevarată catastrofă s-a abătut asupra Indiei, un cutremur de 7.9 grade a luat viața a peste 20.000 de oameni.
China e afectată de cutremure mai ales în regiunile nordice. La 24 ian 1556 un cutremur a adus peste 830.000 victime. Acesta este probabil cel mai mare cutremur din istoria omenirii. Un altul s-a petrecut la 16 dec 1920, când s-au înregistrat 150.000-200.000 victime. La 28 iulie 1976 un alt cutremur a zguduit provincia Hebei (magnitudinea 8,2), când s-au înregistrat 242.000 de morți (oficial), și 700.000 de morți conform experților occidentali.
Indonezia. La 26 iunie 1976 provincia Irian Jaya a fost atinsă de un seism distrugător. Regiunea fiind izolată în plina junglă și lipsită de drumuri, nu s-a putut afla nimic despre această catastrofa timp de două săptămâni. Au disparut 17 așezări, s-au înregistrat 6.000 de morti, din care 5.000 îngropaț împreuna cu așezarile în care se aflau. La 26 decembrie 2004 un seism cu magnitudinea de 9,1, a răpus 200.000 de oameni. La 28 martie 2005, un seism cu magnitudinea de 8,7, produs în largul Sumatrei, a adus circa 1.000 de morți.
Arhipelagul filipinez este greu lovit de trei tipuri de necruțătoare manifestări ale naturii : cutremure, activitate vulcanică și uragane. Capitala-Manila a fost devastată de o succesiune de cutremure în anii 1601, 1610, 1645, 1658, 1675, 1699, 1796, 1824, 1852, 1863. La 1 aprilie 1955 a avut loc un cutremur care a atins vestul insulei Mindanao.
Japonia e afectată anual de 7.500 de cutremure din care 30-40 sunt mai puternice. Zonele cele mai des lovite sunt cele din vecinătatea orasului Tokyo. La nord-vest de capitală, localitatea Matsushuro a fost numită ,,orașul cutremurelor,,.
Dintre cele mai grave au fost în : 1585, 1586, 1596, 1662, 1703, care au facut peste 200.000 victime. Au urmat alte seisme, în : 1729, 1738, 1855. La 20 oct 1891, un seism a lovit fostele provincii Mino și Owari. Orașul Gifu a fost complet distrus. La 1 sept 1923 Japonia a suportat un puternic seism, pe care populația l-a numit ,,cutremurul cel mare,,. La 17 ianuarie 1995 s-a produs un cutremur de 7.2 grade, în regiunea Kobe-Osaka, soldat cu aproape 6.500 morți.
Mexic. În 1968, un seism a provocat mari avarii în capitală și în statele federale mexicane vecine. Cu totul nimicitor a fost cutremurul din 19-20 sept 1985, care a atins orașul Ciudad de Mexico, care a suferit cele mai mari pagube mai ales în zona centrală.
America Centrală înregistrează un cutremur violent cam în fiecare lună.
Orașul Kingston, a fost distrus de cutremure de două ori : iunie 1662 și ian 1907. În Jamaica, micul oraș Port Royal a fost scufundat în timpul unui cutremur la 7 iunie 1692. În America Centrala istmică, au avut loc la Managua la 23 dec 1972 și Guatemala 4 feb 1976, două cutremure deosebit de violente. Cel de la Managua a fost considerat cel mai mare dezastru din istoria Americii Latine.
1.2 COMPONENTE ALE MEDIULUI SOCIAL ȘI ECONOMIC AFECTATE DE HAZARDELE SEISMICE
Deși se produc într-un timp atât de scurt, cutremurele violente au urmări grave asupra oamenilor, construcțiilor și mediului natural. Fața de alte catastrofe naturale, ele au cea mai mare frecvența pe glob. Din fericire, majoritatea lor sunt de slabă intensitate. Anual, pe tot globul se înregistrează circa 1 mil de seisme, ceea ce înseamna 3.000 zilnic. Calculele arată că de-a lungul istoriei au pierit în astfel de catastrofe 75 mil oameni. Urmări nefaste au cutremurele asupra :
mediului înconjurător, prin alterarea echilibrului natural al biosferei, ale ecosistemelor ; seismele pot modifica starea de echilibru a structurilor superficiale ale terenului prin ruperi în scoarță (ascendente sau descendente), însotite de prăbușiri sau procese de faliere ; alunecări de terenuri cu antrenarea unor versanti ; tasări și lichefieri de depozite nisipoase saturate ; cutremurele produc rupturi de baraje, revărsari, distrugerea vegetației, formarea valurilor seismice.
populației, prin : acțiuni directe (pierderi de vieti si răniri ) ca urmare a avarierii și prăbușirii unor construcții sau a unor elemente de construcții, mobilier și obiecte, a incendiilor și inundațiilor post seismice sau actiuni directe (pierderi de vieți și răniri, afecțiuni psihice) ca urmare a unor fenomene secundare și terțiare produse de seisme (incendii in lanț, panică, zvonurile, reacțiile psihice post-seismice).
Alunecări ale sedimentelor noi se produc și în mediul oceanic, mai ales pe povârnișul continental. Proporția unor astfel de alunecări, adesea, duce la formarea de pânze de șariaj. Tot în mări, seismele declanșeaza curenți de noroi sub forma unor mase mari de depozite sedimentare reactivate, care rup cablurile telefonice suboceanice. În urma unor seisme puternice se produc fracturi de mari dimensiuni, se reactiveaza falii vechi, se produc deranjamente în structura apelor freatice, a torenților freatici și în cursul apelor de suprafața, se produc deranjamente în structura teraselor, punând în pericol așezări și vieți omenești. Cele mai distrugătoare cutremure se produc în terenuri cu roci afânate, așezate pe un fundament cristalin și mai ales în zonele mlăștinoase. Interesantă în ceea ce privește efectul seismelor din zonele de câmpie e constatarea ca în aceeași zonă, aparent cu aceleași caracteristici morfo-geografice și cu același proiect și îndrumare tehnica și tehnologică a construcțiilor, efectul a fost diferit în ce privește rezistența la zguduire.
1.3 ZONELE CU RISC SEISMIC DIN ROMÂNIA
1.3.1 RELIEFUL ROMÂNIEI- CARACTERISTICI
Relieful constituie o componentă esentială a peisajului României,care determină schimbări evidente în trăsăturile ansamblului de condiții fizico-geografice. El este alcătuit din munți, dealuri, podișuri și câmpii, care prezintă o mare complexitate, atât ca înfatișare Fig.2 Principalele unitati fizico-geografice
cât și ca geneza și evoluție și în interiorul acestuia. Desfașurarea acestor forme de relief relevă caracterul concentric dar și o simetrie aproape în toate directiile.
Structurile marilor unitați de relief s-au realizat în mai multe etape de evoluție tectonică. Cele mai vechi aparțin platformelor pe care se află câmpurile și podișurile extracarpatice, iar cele mai noi orogenului carpatic. Ridicarea munților, la sfârsitul neozoicului și în cuaternar, a antrenat în intregime toate unitațile vecine.
Munții, dealurile, podișurile și câmpiile din țara noastra s-au realizat în timp îndelungat (peste 1 miliard de ani) prin acțiunea energiilor tectonice din interiorul Pământului și cea a agenților modelatori externi. Tectonica a creat marile forme de relief, iar celelalte fenomene au produs fragmentarea și nivelarea culmilor muntoase și deluroase. Evenimentele tectonice care au dus la realizarea reliefului major actual sunt legate de evoluția plăcilor tectonice de-a lungul erelor geologice.
Reflectarea acestui proces major în spațiul românesc s-a transpus prin acțiuni determinate de mișcarea laterala a microplacilor moesică, panonică, transilvană, care au condus la : metamorfozarea și cutarea rocilor, urmate de înălțarea catenelor muntoase din Carpați (cretacic); cutarea rocilor din unitațile de fliș și formarea unor lanțuri de munți (cretacic superior-paleogen); erupții vulcanice (neogen) în lungul unor
Fig. 3 Evoluția paleografică a spațiului românesc
fracturi adânci; ridicarea intensă a Carpaților (pliocen superior-cuaternar), care a antrenat și unitațile vecine, formarea de piemonturi (Podisul Getic), individualizarea unor depresiuni tectonice (Brasov); formarea la exteriorul Carpaților Orientali și Meridionali (neogen) a unei unități deluroase (Subcarpați).
Această succesiune a evenimentelor tectonice a dus la realizarea a două tipuri de structuri majore : platformele, formate în ceea mai mare măsura în precambrian și care s-au comportat tectonic ca regiuni rigide, suferind doar ușoare ridicări sau coborâri : Podișul Moldovei, Dobrogei,Câmpia Romană, Podișul Getic.
-orogenul carpatic realizat îndeosebi în mezozoic și neozoic, ca urmare a producerii mai multor faze de mișcări tectonice alpine. Studiul tectonicii în plăci în țara noastră a fost făcut de mulți geologi și geofizicieni români. În aria noastră geografică este mult mai greu să se urmăreasca mecanismele tectonicii în plăci decât în ariile întinse și ușor descifrabile ale macroplăcilor litosferice. Regiunea noastră se află la contactul ariei nordice a Mării Tethys cu macroplaca eurasiatică, înspre care s-a deplasat și continua să se deplaseze placa africană. Între cele 2 mari macroplăci și la marginea plăcii eurasiatice au funcționat numeroase microplăci cu o evoluție dictată și de confruntarea între ele a macroplăcilor de mai sus. În urmă cu aproximativ 200 milioane ani a apărut un rift prin care au fost puse în loc ofiolitele din Carpații Orientali, din Dobrogea și eventual din Munții Mureșului. O ramură nordica acestuia, o faliere a scoarței, se crede ca a dus la separarea plăcii Moldovei de Est de sub placa interalpină. Aici s-a instalat o mare a Siretului iar în sud a rămas sub placa moesică. Atât din cercetarile anterioare cât mai ales din confruntarea geologică a teritoriului țarii noastre rezultă că instabilitatea de la curbura Carpaților este rezultatul unui "joc" al acestor plăci și microplăci litosferice. Partea de sud a Carpaților Orientali și curbura Carpaților este cea mai seismică regiune din țara noastră. Aici se găsesc în mișcare convergentă : placa eurasiatică, microplaca interalpină, microplaca moesică și microplaca Mării Negre.
Placa eurasiatică în subducția din fața microplăcii interalpine a contribuit la încretirea flișului Carpaților Orientali și la apariția lanțului vulcanic. Placa moesică a participat la procese de coliziune în Carpații Meridionali. Între placa eurasiatică și cea moesică s-a intercalat microplaca Mării Negre, mai nouă, care, după aparențe, ar avea o viteza de mișcare mai mare decât celelalte, imprimând microplăcii moesice și o rotire spre nord-vest. Seismicitatea a fost considerată mai redusă în Subcarpații Munteniei și s-a ajuns la concluzia că ,,depinde în mică măsură de prezența unor focare în substratul lor și că este obligatoriu de admis că aproape întreaga energie elastică ce intră în joc în acest spațiu iși are originea în focarele vrâncene adânci. În această situație, sistemul de fracturi adânci are rolul de vehiculare a energiei cinetice eliberată în focarele aparent intermediare,,.
1.3.2 CUTREMURELE DIN ROMÂNIA
Țara noastră este inclusă pe continent în regiunea seismică mediteraneană, aparținând de centura alpină sud-europeană. Seismicitatea cea mai mare corespunde focarelor adânci din Vrancea, la curbura Carpaților. Multe dintre cutremurele petrecute au fost consemnate înca din sec al XIV-lea în cronici și documente. Unul din ele, în 1472, a provocat mari avarii mănăstirii Neamț, iar în 1677, la București s-a prabușit biserica Baratia. La 9 august 1683 a avut de suferit Suceava, prin năruirea unei biserici, a unor locuinte și a turnului mare al cetații. La 11 mai 1738 a fost lovit mai mult orașul Iași. Seismul s-a simțit și la Focșani, Buzău iar la București s-a dărâmat turnul din Curtea Domnească. Pe 26 oct 1802, ,,cutremurul cel mare,, a dărâmat multe case și foișorul Turnului Coltei din București. Atunci ,,pămantul se legăna ca o barcă pe valuri,,. Prin unele crăpături făcute în scoarță s-au produs emanații de apă și de gaze. Pe o arie întinsă s-a simțit cutremurul de la 31 ian 1838, cu epicentrul în Vrancea. La 31 august 1894, urmări mai grele s-au înregistrat în județele Vrancea, Tecuci și la București. Cutremurul de la 12 mai 1912 cu epicentrul tot în Vrancea, însoțit și de zgomote subterane a fost suficient de intens ca să reactiveze faliile din Moldova și Muntenia. Epicentrul a fost în Bulgaria. În iarna anului 1914 un cutremur de gradul 8 pe scara Mercalli, cu epicentrul în munții Făgărașului s-a manifestat timp de mai multe luni în zona Argeșului, fiind zile în care s-au simțit zguduiri de 5-6 ori. Două cutremure care au provocat mari distrugeri au fost în 1940 și 1977. I. Atanasiu a dat cea dintâi evidență sistematică a zonelor seismice din România : cutremurele polikinetice, caracterizate prin mai multe zguduiri, au fost înregistrate în mai multe regiuni, după care au fost și clasificate – cutremurele danubiene, pe linia Vârșet (Iugoslavia) Moldova Nouă, între care cutremurul din 1879 a produs zguduiri timp de 5 luni ; cutremurele fagarașene, orientate dupa o direcție oblică în munții Făgărașului ; cutremurele pontice, care se manifestă pe o linie paralela cu coasta Marii Negre, au fost inregistrate în : 100 i.e.n, 543 când a fost distrusă cetatea Dionyssopolis și 1901 (gradul 10 in scara Mercalli) ; cutremurele monokinetice caracterizate printr-o zguduire principală ; cutremurele moldavice (cele mai intense) ; cutremurele transilvanice ,cu focarele între Mures și Târnava Mare ; cutremurele prebalcanice, cu focare în Bulgaria ; cutremurele balcanice cu focare sub Câmpia Banatului.
Cutremurul din noaptea de 11-12 nov 1940, cu epicentrul în Vrancea, a avut intensitatea de gradul 8-9, în înteriorul dintre Olt, Dunare și Iași, cu maxime relativ razlețe (gradul 10 în scara Mercalli) la Lopătari, Neculele, Petrești, Focșani, Panciu, Târgu Bujor. Cutremurul s-a produs la orele 4,39 dimineața iar zguduirea s-a simțit intens pe o suprafață de 80.000 kmp. La București, magnitudinea a fost de gradul 7,6 pe scara Richter, iar în regiunea Vrancea de gradul 8. A avut focarul la adâncimea de cel puțin 150 km, ca dovadă și faptul că primele mișcari ale solului au fost verticale până la mari depărtari de epicentru. Caracteristica pentru acest cutremur e zonarea teritoriului într-o maniera aproape simetrica, la nord și la sud, față de epicentru și zona învecinată cu intensitate maximă. Mari distrugeri au avut loc la Panciu, Focșani, Mărășești, Târgu Bujor, Lopătari, Neculele, Bârlad, Galați, Urlați, Câmpina. La București s-a prabușit blocul Carlton cu 12 etaje, chiar în timpul primelor oscilații. Distrugerile au fost mărite și de un incendiu provocat de un rezervor de păcura din subsolul clădirii. Acest cutremur a oferit materialul necesar întocmirii celei mai complexe imagini a seismicitații teritoriului României, exprimata în suprafețe izoseiste. La acest cutremur, 60% din persoane au ieșit din locuințe. Din cei ramași în interior, 60% s-au așezat sub tocul ușii sau lângă un perete iar 40% nu au încercat sa se protejeze.
Cutremurul din 4 martie 1977- a fost considerat ca unul dintre cele mai puternice de pe continent, după 1940, și chiar ale actualului secol. Orele 21 si 22 de minute. Pamântul s-a zguduit ușor de câteva ori, lumina a pâlpâit ca în pragul unui scurtcircuit. A fost momentul în care, la 110 km sub munții Vrancei s-a declanșat un traumatism geologic grav. Magnitudinea cutremurului a atins 7,2 grade în scara Richter. Spre deosebire, însa, de cutremurul din 1940, care a fost maxim în sudul Moldovei, cutremurul din 1977 a afectat mai mult zona Bucuresti-Zimnicea-Alexandria.
Ambele cutremure au fost înregistrate până la depărtări de circa 2000 km de epicentru sub formă de macroseism. În cateva secunde, a străbătut distanța din Vrancea până la Cheia și Bacău. În secundele următoare a lovit Bucureștiul și Iașiul. Cutremurul s-a produs sub lună plină si s-a facut simțit pe o întinsa suprafața, cuprinzând o parte din Europa orientală și Peninsula Balcanică. Acest cutremur a provocat țarii noastre însemnate pierderi omenești, uriașe pagube materiale : peste 32.000 locuințe s-au prabușit și avariat grav.
Cutremurul a lovit crunt sute de unități economice, iar în agricultura s-au produs numeroase distrugeri și avarii. Toate acestea au afectat grav economia, diminuând avuția naționala, după calculul făcut imediat dupa seism, cu 10 mld lei.
În acest cutremur au dispărut 1.570 oameni. Cel mai mult au avut de suferit Bucureștiul, Zimnicea, Craiova și Ploieștiul. În București au suferit grave avarii numeroase întreprinderi industriale. A fost complet distrus Centrul de calcul al Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor. S-au înregistrat 580 morți și 3.214 raniți. În Zimnicea s-au prabușit complet 175 de case iar 523 au fost avariate.
Străzile s-au prefăcut în ruine de la un capăt la altul iar din 15.000 locuitori s-au înregistrat 4000 de sinistrați. La Craiova au fost grav avariate Muzeul de Artă, Muzeul Olteniei, Universitatea și Biblioteca Județeană. Peste 8.300 de locuințe au fost avariate iar 18 unițati economice și-au întrerupt activitatea. Alte județe afectate au fost : Prahova, unde au izbucnit incendii la combinatele petrochimice de la Brazi și Teleajen, s-a prabușit un cămin de nefamiliști cu 160 locuri, Dâmbovita, unde a fost întrerupta activitatea productivă la Combinatul de oțeluri speciale; Târgoviște, Pitești, la combinatul petrochimic a fost scos din funcțiune un mare număr de instalații industriale; Iași, Buzău-nenumărate familii sinistrate, două unițăti industriale complet scoase din funcțiune; Vrancea – case distruse și avariate, n-au fost victime. Toate acestea prezinta grave pierderi pentru economia națională, prejudicii de mari proporții pentru avuța națională. În legătură cu efectul cutremurului asupra unor orașe din Campia Română, mai ales asupra Bucureștiului e necesară o precizare. Întreaga câmpie a rezultat prin colmatarea cu materiale necoezive provenite din marea care a acoperit-o în urma cu milioane de ani. Prin transport de material
efectuat de apele curgătoare permanente și torențiale, au
Fig. 4 Cladire distrusa de cutremurul din 1977
rezultat depozite de sedimente groase.
La 27 oct 2004, ora 23:34, a avut loc un cutremur cu intensitate de 6-7 grade, simtit de oameni, fără a produce pagube materiale, sau pierderi de vieți omenești. L-am simțit pe pielea mea și m-a speriat îngrozitor !
1.3.3 CARACTERIZARE SOCIO-ECONOMICĂ A ZONELOR CU RISC SEISMIC DIN ROMÂNIA
Din studiul profesorului I. Atanasiu și din alte lucrări mai recente, reținem ca zone ca focare seismice pe teritoriul României, următoarele :
Fig. 5 Harta seismicitații teritoriului României (după R. Ciocârdel, 1972 si L. Constantinescu, 1975)
Regiunea Vrancea, care este cea mai importantă, etalează la suprafață aria epicentrală cea mai extinsă. În substratul ei se găsesc distribuite de la exteriorul spre interiorul arcului carpatic, focarele cutremurelor de pământ normale și intermediare. Cutremurele de pământ pe care le declansează sunt cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de cutremure moldavice sau cutremure carpatice. Strâns asociat cu distributia focarelor din substratul zonei epicentrale Vrancea, menționam deocamdata, existența unei puternice mișcări neotectonice ascensionale precum și îngrosarea mare a păturii sedimentare, în total 18 km. Gravimetria și magnetometria au permis să se știe ca în substratul adânc al zonei Vrancea, există o întretaiere de linii tectonice, unele de orientare V-E ; SV-NE ; și N-S, aparținând planului structural carpatic și altele SE-NV, din sistemul ruptural crustal al planului structural al Dobrogei. Județul Vrancea ocupă 1,7% din populația țării. Ca număr de locuitori, sunt orașe cu peste 10.000, ca Focșani, Maraști și Adjud, și sub 10.000 Odobești, Panciu. Un potențial economic complex, o agricultură dominant zootehnică și pomi-viticolă și resurse umane ușor deficitare caracterizează județul Vrancea. Un loc însemnat îl ocupă industriile materialelor de construcții, de exploatare și prelucrare a lemnului.
Zona focarelor Câmpulung Muscel din Subcarpații Getici, cu așezări în scoarță la adâncimi de cel mult 26 km, generează cutremure de magnitudine relativ mică, a căror intensitate poate atinge local gradul 7 în scara MM (scara Mercali modificata de Richter în 1956). Subcarpații Getici reprezintă o unitate subcarpatică situată între Valea Dâmboviței la est, fiind despărțiți printr-un abrupt altitudinal de culmile Carpaților Meridionali la nord, iar la sud trecând spre Podișul Getic.
Subcarpații Getici sunt alcatuiți din :
-un șir de depresiuni subcarpatice, puse în evidență în cea mai mare parte de eroziune : Câmpulung pe Râul Târgului, iar către vest micile depresiuni : Arefu pe Argeș, Jiblea pe Olt, Polovragi pe Olteț ;
-un brâu de dealuri subcarpatice : Măgura Matău, care închide la sud Depresiunea Câmpulung, Dealul Cârlige, Măgura Stânioarei și Dealurile Gorjului.
-un alt șir de dealuri subcarpatice în exteriorul regiunii. Condițiile naturale deosebit de favorabile au atras o populație timpurie și continuă. Factorii demografici înregistreaza valori medii pe țara : mortalitate 11,6 la mia de locuitor pe an, sporul natural 0,2 la mia de loc. În Subcarpații Getici au apărut orașe-capitală ale Țarii Românești (Câmpulung și Curtea de Argeș) încă din perioada feudală. Numeric, orașele se încadrează în categoriile de orașe mari (100.000-200.000 loc) -Râmnicu Vâlcea, orașe mijlocii (25.000-100.000 loc) -Târgu Jiu, Câmpulung, Curtea de Argeș. Campulung a fost prima capitală a Țării Românești, astăzi municipiu, centru industrial, cunoscut mai ales datdrita întreprinderii de autoturisme de teren ARO, dar și Combinatului de lianți și azbociment. Industria energetică dispune de exploatări de lignit, petrol, gaze naturale.
Zona din Banatul meridional se află în conexiune cu sistemul de fracturi situate între domeniul getic și cel danubian (liniile Orșova-Teregova și Moldova Noua-Sasca-Oravița), cu focare situate între 10 și 20 km adancime, care determină cutremure cu efecte locale în liniile rupturale citate.
Aceste linii sunt situate în munții Banatului. Fundamentul lor e alcătuit din șisturi cristaline, care aparțin, predominant pânzei getice (Poiana Ruscă, Semenic, Dognecea, Locva și partea de est a munților Almaj. Sedimentarul domeniului getic e bine reprezentat în zona Reșița-Moldova Nouă, unde se află un sinclinoriu umplut cu depozite paleozoice și mezozoice. În acest sinclinoriu se află cea mai mare și mai compactă suprafata calcaroasă din România. În muntii Banatului aflorează corpurile granitice Sfardinu, Cherbelezu și Ogradena. Banatitele apar la zi pe trei aliniamente. Primul poate fi urmărit pe linia localităților Moldova Nouă, Sasca Montană, Dognecea, al doilea se dezvoltă pe linia Berzasca, Șopotul Nou până în munții Poiana Ruscă, iar al treilea aliniament se găsește la sud de localitatea Teregova. Paleogeografic, în munți Banatului se constată înca din proterozoic-cambrian prezența primului relief dezvoltat pe roci cristaline dure. Ciclurile tectonice herciniu și alpin, până în cretacicul superior, au complicat aspectele inițiale. Una din caracteristicile demografice e tendința generala de scădere a natalitații, fapt care se repercutează negativ asupra sporului natural. Relațiile economice, demografice, social-culturale și administrative dintre localități, care conturează configurația actuala a sistemului de așezari, sunt divergente sau convergente, în funcție de alternanța dintre masivele muntoase și ariile depresionare. Munții Locvei sunt delimitati la nord și nord-est de Nera, iar la est de Culoarul Liubcova-Șopotu Nou. O linie care ar uni localitățile Sasca Montană, Stinapari, Moldovița și Moldova Nouă desparte acești munti în două sectoare distincte. Cea mai importantă localitate e Moldova Nouă situată la confluența dintre valea Baronului și valea Mare. Deși centrul de convergență încă din secolul trecut, Moldova Nouă se dezvolta la început numai ca localitate minieră. În prezent, ca activități industriale mai importante se remarcă costrucțiile de mașini,industria materialelor de construcții și industria alimentară. Din punct de vedere demografic, orașul a înregistrat creșteri continue. Asfel, de la 18.000 în 1985, populația sa a crescut la 25.000 în 2000 ceea ce înseamnă o creștere medie anuală de peste 500 locuitori. Culoarul Timiș-Cerna reprezintă cea mai extinsă arie umanizată din întreg spațiul muntos al Banatului. El a apărut in miocen, procesul de sedimentare din cadrul lui desfașurându-se până către începutul cuaternarului.
Culoarul Cernei, desfașurat în lungul văilor Mehadia și Cerna,corespunde unui bazin de subsidența de tip graben, a cărui scufundare s-a produs în lungul unor linii de fractură orientate nord-sud. Variația condițiilor pedoclimatice în culoar e relativ redusă, însa se repercutează în dominanța unor anumite categorii de pomi fructiferi. În partea de nord predomină marul și ciresul, mai la sud mărul și prunul.
Valorificarea industrială a fructelor se face pe planul local (Teregova, Feneș). Ca activități secundare sunt bine profilate exploatarea forestieră, cu sectoare importante în părțile centrală și sudică ale culoarului (Tergova, Cornea) și exploatările miniere. Activitatea minieră cea mai importantă e reprezentată de exploatarile de cărbune (Mehadia), de feldșpat (Teregova, Armeniș). Depresiunea Orșova e cea mai mică subunitate a culoarului Timiș-Cerna. Ea se caracterizează printr-o extindere mai mare în partea sudică, îngustându-se treptat spre nord și racordându-se culoarul Toplețului. Acesta se individualizează printr-o varietate mare de peisaje, prin puterea industrială și activitatea portuară desfășurată în orașul Orșova. Golful depresionar de la Orșova a apărut în miocen cand mișcările tectonice negative au reactivat unele sisteme de falii. Relieful a constituit un factor restrictiv în dezvoltarea așezarilor, la care s-a adăugat mai târziu influența exercitată de lacul de acumulare. Așezarile existente au valorificat micile bazine depresionare de pe valea Cernei sau terasele și versantii, în cazul orașului Orșova, care reprezintă cea mai importantă localitate a acestei depresiuni, fiind cunoscută înca din epoca romană sub numele de Dierna. Evoluția demografică a orașului a înregistrat o alternanță de creșteri și descreșteri. Asfel, dacă în anul 1930 Orșova numără circa 8.160 locuitori, în 1948 nu atingea decât 5.100. Dupa o creștere relativ lenta abia în 1966 ajunge la nivelul antebelic. Adevărata explozie demografică a cunoscut-o orașul dupa 1970, când acesta a fost reconstruit pe o vatră cu totul nouă și cunoaște o dezvoltare foarte rapidă.
Zona din Banatul occidental și septentrional, cu focare între 6 si 10 km ; focarele produc cutremure ce pot atinge gradul 7 în scara Mm și cu intensități relativ ridicate și zona din nord-vestul Crișanei cu focare ce au poziții puțin adânci în scoarța terestră. Aceste două zone se găsesc în Câmpia de Vest care se desfășoara în vestul României. Se află în estul bazinului tectonic panonic format la mijlocul neozoicului, având un fundament reprezentat de blocuri cristaline scufundate la adâncime diferită, peste care s-au acumulat roci sedimentare groase.
Orașe cu risc seismic din această zonă sunt Arad, Oradea, Carei și o parte din județul Timiș (Jimbolia și Câmpia Timișului). În această câmpie, răspândirea populației a fost și e influențată de evoluția orașelor și de îmbunătățirile funciare. În medie, densitatea populatiei e de 80-90 loc/kmp, ariile de peste 150 loc/kmp sunt marcate de orașele Satu Mare, Oradea și Arad. Regiunea este intens populată. În județele Arad și Timiș natalitatea are valori reduse, de 10-12 la mia de locuitori.
Dupa numărul de locuitori se găsesc orase mari-peste 300.000 loc, ca Timișoara, cu 200.000-300.000 locuitori ca Oradea, orașe mici, sub 25.000 loc : Feini, Ineu, Nădlac, Jimbolia, Pancota. Orasul Carei intră în categoria orașelor cu 25.000 până la 50000 locuitori, Arad are peste 170.000 locuitori,iar Nădlac sub 10.000. În Câmpia de Vest se cultivă cereale grâu, porumb, ceea ce face ca Oradea, Carei și Arad să fie mari centre ale industriei moraritului și panificației.
Culturile de orz oferă materia primă pentru industria berii la Oradea, unde se mai află o mare fabrică de ulei comestibil și fabrici de zahăr. Industria prelucrării bumbacului din import e prezentă la Satu Mare, Arad, Timișoara, tricotaje se produc la Arad, confecții la Oradea și Arad. Culturile de cartofi sunt extinse, aceștia fiind prelucrați, în parte, pentru obținerea amidonului la Oradea și Arad.
Zona din partea de NV a Maramureșului, cu focare în scoarță, la adâncimi relativ mici, asociate probabil câmpului de fracturi crustale în lungul căruia a avut loc ridicarea eruptiilor vulcanice neogene. Această zonă face parte din grupa nordică a Carpaților Orientali. Zone cu risc seismic sunt în depresiunea Oașului, unde exisă 22 așezari rurale, al căror centru polarizator îl reprezintă orașul Negrești Oaș. Poziția geografică favorabilă, de convergență a importantelor cai de comunicații de pe văile Tisei, Izei, Marei și Vișeului, a permis dezvoltarea Sighetului ca oraș (din 1352) și ca unul dintre cele mai renumite centre de schimb din nordul Carpaților Orientali. În dezvoltarea orașului un rol de seamă l-au avut mesteșugurile, în sec al XVI-lea importante fiind breslele măcelarilor, cojocarilor, blănarilor. Spre sfâsitul sec al XIX-lea apare și industria, prin inființarea fabricilor de cherestea (1869) și de mobilă curbată (1887). Construirea căii ferate Satu Mare-Teceu- Sighet în 1872, continuată până în Valea Vișeului (1894) și Borsa (1913) ca și legatura cu liniile înguste construite în 1883, cu salinele Costini și Ocna Sugatag, fac din Sighetu Marmatiei cel mai important nod feroviar și centrul comercial al Maramureșului. În 1852, populația orașului era de 7.300 locuitori, iar in 1869 de peste 9.000 locuitori. În prezent în Sighetu Marmației locuiesc peste 40.000 de oameni.
Zona din Dobrogea de nord cu focare la adâncimi destul de mici, răspândite pe o arie relativ restrânsă, asociate sistemului de fracturi locale și care care au provocat uneori seisme deosebit de violente. Masivul Dobrogei de Nord e situat în partea sud-estică a țării, constituind sectorul de nord al Podișului Dobrogei. Limita nordică e dată de Valea Dunarii, iar în nord-est de Delta Dunării.
În sud e data de linia Hârșova-Capul Midia. Înca din Precambrian are loc individualizarea șisturilor verzi din Podișul Casimcei. Procesul de populare a acestei regiuni e timpuriu, urmele de locuire ale dacilor și romanilor remarcându-se prin continuitate, inclusiv după anul 271 e.n și în tot timpul migrației popoarelor.
Evoluția numerică a populației din această regiune se caracterizează printr-o creștere continuă. Astfel, natalitatea se menține în prezent la o valoare apropiată de media țarii (12 la mia de locuitori ), iar mortalitatea a scăzut și e astăzi de 11,6 la mia de locuitori. În legătura cu numărul de locuitori, Tulcea are în jur de 100.000 iar restul județului cuprinde localități cu un număr de 5.000 până la 10.000 locuitori fiecare. Structura pe grupe de vârsta e caracterizată prin dominarea vârstei de 20-60 ani (populația adultă) si apoi a tineretului. Structura pe sexe e marcată de o proporționalitate între populație masculină și cea feminină exprimând caracterul complex al dezvoltării economice, în care agricultura coexistă cu dezvoltarea industriei. Sub raport național, marea majoritate o formeaza românii, alaturi de care traiesc alte nationalitati : rusi, tătari, turci, greci, bulgari. Forța de munca a cunoscut unele modificari în ceea ce privește ocuparea ei pe ramuri de activitate. Cea mai mare parte a populației e ocupată în sectorul primar (agricultura), la care se adaugă forța de munca ocupată în sectorul secundar (industria). Așezarile rurale și urbane din această regiune au vechime, fiind concentrate preponderent în nordul județului.
În afara acestor zone, I. Atanasiu a trasat un număr important de așa-numite ,,linii de sensibilitate seismică,,. :
Depresiunea Transilvaniei reprezintă cea mai intinsă arie morfologică negativă inter-carpatică, formată in timpul cutărilor alpine, un element morfostructural de compensare izostatică în echilibrul general dintre masele de roci componente ale scoarței din teritoriul României. Ea reprezintă cea mai mare unitate de dealuri și podișuri din România (peste 26.600 kmp), fiind situată în centrul țarii : aproape în întregime e înconjurată de Carpați. Subunitați : dealurile și depresiunile circumtransilvane, Podișul Someșan, Câmpia Colinară a Transilvaniei, Podișul Târnavelor (Dealurile Târnavei Mici, Podișul Hartibaciu, Podișul Secaselor).
Legăturile cu exteriorul arcului carpatic, întretinute prin zona ,,de curbură,, a orogenului sunt demonstrate de acumulările de sare din depresiune. Existența acestor depozite de sare și plasticitatea lor în procesul tectonic, cu deplasări gravitaționale ale stratelor din acoperiș, reprezintă nota evidenta de specificitate pentru regiunea din interiorul arcului carpatic. Latura rasariteană e dominată de un relief mai înalt, grefat pe dislocări tectonice, căruia i se asociază precipitații bogate, un înveliș forestier din foioase. În aria mediană, relieful e coborât, cantitățile de precipițatie sunt mai scăzute, iar valurile termice mai ridicate. Pe măsura trecerii dinspre interiorul depresiunii către regiunile periferice au loc o suită de modificări introduse în peisal de altitudinea reliefului, de poziția și orientarea culmilor deluroase. Populația din aceasta zona are vechime, procentul de populare al depresiunii excelând prin perenitate. Un rol important în consolidarea elementului autohton l-au avut așezarile romane de aici (Napoca, Apullum, Potaissa, Porolissum), veritabile centre suport ale dezvoltării social-economice.
Evoluția numerică a populației din această regiune se caracterizează printr-o creștere continuă. Natalitatea se menține în prezent la o valoare apropiată de media țării. Mobilitatea geografică e generată de 3 factori esențiali : diferențieri în rândul fenomenelor demografice, disponibilizarea unor eșaloane de forța de muncă prin retehnologizare, reconsiderarea unor sectoare economice care au absorbit forța de muncă disponibilizată. Consecința acestor factori o constituie deplasările de la sate la oraș, precum și spre așezările rurale bine consolidate din punct de vedere economic (exploatarea gazului metan). În prezent, În Depresiunea Colinara a Transilvaniei trăiesc peste 2,4 mil locuitori, concentrate în 38 de orașe și peste 350 comune. Dintre orase, 5 au funcții complexe (iar dintre acestea 3 au o populație de peste 100.000 locuitori). Densitatea populației din aceasta regiune înregistrează o serie de diferențieri regionale. Astfel, ea are valori de peste 100 loc/kmp pe Valea Mureșului mijlociu și Someșului, precum și în zonele preorășenești, iar în restul teritoriului densitatea e inferioară mediei țării (96,8/kmp). Structura pe vârste a populației se caracterizează prin dominarea celei adulte, între 20-60 de ani, care deține peste 50% și apoi a tineretului (sub 20 de ani). Structura este marcată de ușoara predominare a populației masculine, ca reflex direct al dezvoltării industriei extractive a gazelor naturale, precum și a construcțiilor de mașini, chimiei, prelucrării lemnului. Aliniamentele seismice sunt situate între Mureș și Târnava Mare.
Platforma Moesică. Reprezintă un scut foarte vechi placat de o serie de depozite sedimentare mezozoice și tertiare. Forma alungită a scutului, cu orientare vest-estică, a determinat dubla arcuire a lanțului muntos carpato-balcanic. Unele linii de fractură, din profunzime, par a fi influențat direcția câtorva dintre văile râurilor: Jiul, Oltul în cuprinsul Câmpiei Române care se suprapune acestei platforme. Câmpia Romana, situată în sudul României este cea mai intinsă unitate de câmpie, cu o suprafața de 52.600 kmp. Aliniamente seismice sunt în București, Galați, Craiova, Brăila, Focșani, Buzău, Vaslui. București este cel mai important centru politico-administrativ și industrial, cel mai mare nod feroviar, rutier și aviatic. Industria alimentară e foarte diversificata produse de morarit și panificație la București, Brăila, Galați, Craiova, Buzău ; zahăr la Galați, Buzău, Craiova ; conserve de legume și fructe la București. Industria energetica este reprezentată prin exploatări de petrol și gaze naturale. Industria energiei electrice cuprinde termocentralele : București, Galați, Buzău. Industria materialelor de construcții are unitați la București, Pitești, Galați și produce cărămizi în județul Vrancea, sticla la Buzău și București, azbociment la Brăila. În privința demografiei, în această zonă sunt orașe cu număr mare de locuitori, ca : Galați – 302900 locuitori, Buzău – 139.000 locuitori, Brăila – 222.000 locuitori și capitala cu circa 1500.000 locuitori.
Platforma Moldovenească reprezintă fundamentul Podișului Moldovei, întâlnit in țara noastră numai în foraje la peste 900-1.000 metri. Unitatea se înscrie printre primele zone de uscat ale globului, astfel că, în indelungata sa evoluție, s-a transformat într-o veritabilă suprafață netezită. Fracturată și scufundată, marginea sud-vestică a platformei Moldovenești a opus rezistență și a direcționat arcul Carpaților Orientali pe toată lungimea sa. Situat în partea de nord-est a țării, Podișul Moldovei e delimitatat la est și nord de Valea Prutului, apoi de linia frontierei cu Ucraina, în vest de Obcinele Bucovinei și Subcarpații Moldovei, iar în sud de Câmpia Română. Aliniamente seismice sunt în Botoșani, Bacău, Vaslui.
Industria bumbacului s-a dezvoltat la Botoșani și Vaslui, întreprinderi de confecții se află la Vaslui, Botoșani. Pentru creșterea animalelor, partea de nord a Podișului Moldovei face parte din prima regiune a țării, alături de zona Obcinelor Bucovinei și Maramureș, județul Suceava, a cărui parte estica face parte din Podișul Moldovei, se află pe primul loc la creșterea bovinelor, urmat de județul Botoșani. În județul Vaslui și Botoșani se cresc oile karakul pentru blanițe de calitate superioara.
Industria energetică dispune de resurse primare reduse : gaze naturale extrase la Glavanești.
Energia electrică se produce în termocentralele de la Botoșani, Bârlad.
Fig 6 Densitatea populatiei
Industria chimică valorifică o gamă largă de materii prime, dintre care în subsolul Podișului Moldovei se exploatează sarea, la Cacica.
Subcarpații Curburii sunt situați în partea central-sud estică a țării, continuând sectorul de mijloc al Subcarpatilor Romanești. Limita nordică o constituie Valea Trotușului, iar in vest, Valea Damboviței, spre Câmpia Română limita fiind data de contactul piemontan de tranziție spre câmpiile înalte ale Targoviștei și Ploieștilor. Contactul cu zona montană (munții Vrancei, Buzăului, Ciucaș, Baiului precum și grupa Bucegi-Leaota) se realizează prin intermediul unor depresiuni submonane situate pe văile râurilor. Subcarpați Curburii se inscriu ca o arie de veche și perpetuă populare, proces puternic stimilat de punerea în valoare a bogatelor resurse ale subsolului, precum și de pretabilitatea pedoclimatică pentru culturile vitipomicole.
POTENȚIAL DEMOGRAFIC6
1.4 ATENUAREA EFECTELOR HAZARDELOR SEISMICE PRIN PROTECȚIA CIVILĂ
Necesitatea și scopul pentru pregatirea antiseismică
Activitățile umane sunt afectate de seisme într-o mare măsură prin intermediul construcțiilor în care populația locuiește sau lucrează.
Ingineria seismică a progresat foarte mult în ultimele decenii, totuși nu se poate spune că efectele seismelor recente sunt neglijabile chiar în țări avansate și cu resurse tehnico-economice suficiente în domeniu. Protecția antiseismică a populației se poate realiza prin : proiectarea antiseismică a structurilor de construcții, ansamblurilor construite și localităților; protecția și pregătirea antiseismică individuală și de grup a populației prin educare, informare și antrenare periodică pentru o reacție rațională în caz de cutremur; măsurile de intervenție preseismică și post-seismică.
S-a constatat că măsurile preventive adecvate pot reduce considerabil consecințele negative ale cutremurelor la un cot social-economic mult mai redus decât costul intervențiilor post-seismice. Totalitatea măsurilor de protecție antiseismică preventive sunt cunoscute sub denumirea de pregătire anticipată pentru cutremur. Acesta e deci contextul în care se încadrează participarea conștientă a populatiei din zone expuse seismelor la însușirea unor cunoștințe privind propria protecție în caz de cutremur, sub îndrumarea specialiștilor.
Populația de toate vârstele e informată și educată prin diapozitive, afișe, filme, exerciții.
PROTECȚIA ANTISEISMICĂ A CONSTRUCȚIILOR
Începând cu perioada ce a urmat seismului distrugător din 10 nov 1940 în țara noastră s-au studiat și s-au introdus treptat norme obligatorii de proiectare antiseismică a construcțiilor în raport cu evoluția cunoștințelor și datelor din țara noastră s-au studiat și s-au introdus treptat norme obligatorii de proiectare antiseismică a construcțiilor în raport cu evoluția cunostințelor și datelor din țară și și cu cercetările științifice. În anii 1963, 1970, 1981 și cel mai recent în 1991 s-au introdus în practică noi normative de proiectare antiseismică, standarde, instrucțiuni și norme anterior anului 1940 și concludente în privința concepției de bază corecte a normativelor noastre. După 1977 și 1990 au fost obținute prin rețeaua de seismografe datele inginerești despre caracteristicile mișcărilor seismice puternice pe teritoriul țării noastre. În noul normativ pentru proiectarea și realizarea construcților rezistente la cutremur se prevăd măsuri la nivelul unor norme similare din țări cu seismicitate ridicată. Prin protecția antiseismică a construcțiilor se urmărește limitarea degradărilor, a avariilor precum și evitarea prăbușirii elementelor structurale (de rezistența), ale celor nestructurale (despărțitori, alte elemente secundare), ale echipamentelor și instalațiilor pentru :
-evitarea pierderilor de vieți omenești sau a ranirii oamenilor ; evitarea întreruperii activităților și a serviciilor esențiale pentru menținerea continuității vieții sociale și economice în timpul cutremurului și imediat după cutremur ; evitarea distrugerii sau a degradării unor bunuri culturale și artistice de mare valoare ; evitarea degajării unor substanțe periculoase (toxice, explozibile) ; limitarea pagubelor materiale. În practică, aceste deziderate se realizează prin proiectarea antiseismică, execuția și exploatarea construcțiilor conform unor prevedri tehnice detaliate, riguroase, care țin seama de cercetarile recente și constatările din țara noastră și pe plan mondial. Pe lângă măsurile de protecție antiseismică ce privesc realizarea unor viitoare clădiri, probleme specifice ridică și evaluarea nivelului de protecțtie și punerea în siguranță a acelor clădiri deja construite, la proiectarea cărora nu erau valabile exigențele normelor actuale. Există în același timp o serie de cauze care nu țin direct de rezistența structurilor sau care se încadreaza în degradările admisibile, dar care reprezintă pericole evidente pentru viața și integritatea corporală a populației din zone seismice cum ar fi :
– căderea unor obiecte din locuință ; căderea unor elemente secundare de construcții în afara locuinței; garduri de zidarie sau beton degradate sau instabile; stâlpi și fire electrice ; versanți ; efecte seismice secundare (incendii, inundații) .
Măsuri și reguli privind protecția antiseismică a locuințelor și comportarea în caz de cutremur a localitatilor.
Recomandări privind protecția antiseimică în incinta și în zona învecinată :
A. Măsuri de pregatire a locuinței
1. Identificați mobilierul auxiliar și obietele grele care atârna peste pături, canapele, mese, ce pot cădea peste acestea și înlocuiți-le cu altele mai ușoare, sau mutați-le astfel încat sa nu vă pericliteze viața (lămpi grele, tablouri, oglinzi, vase, boxe, rafturi etc).
2. Asigurați piesele de mobilier grele, zvelte, între ele și prin prindere de un perete, grindă solidă, mai ales la etajele superioare, în locuintele unde se aglomereaza de obicei familia, copii etc.
3. Amplasați toate aparatele casnice grele sau cu rotile așa încăt să nu fie în vecinătatea ieșirilor din încăperi sau apartamente spre a nu le bloca prin deplasări la seisme.
4. Amplasați obiectele fagile și valoroase într-un loc mai jos și sigur, iar vasele cu chimicale, combustibil în dulapuri în care să nu se poată răsturna,în încaperi în care nu se locuiește și nu există pericol de contaminare și incendiu.
5. Verificați periodic tavanele, podul, acoperișul, balcoanele, coșurile, terasa așa încât la seisme sa nu cadă cărămizi, placaje, tencuieli, ornamente,țigle.
6. Consultați un specialist în structuri de rezistența cu privire la tipul și starea pereților despărțitori din locuință, spre a nu prinde de aceștia obiecte grele sau pentru a preveni căderea lor în spațiile din locuință.
7. E recomandabil să aveți în locuință cel puțin un extinctor amplasat într-un loc cunoscut și accesibil, lănga surse potențiale de incendiu și să știți să-l utilizați.
9. E util să aveți depozitat grupat, într-un loc cunoscut din cămară, o rezervă specială de alimente uscate și conserve, apă de baut, o trusă de prim ajutor, lanterne, un radio cu tranzistori și baterii utilizabile în caz de urgența, de întreruperea alimentării cu energie electrică pentru trei zile.
10. Asigurați ușile, dulapurile cu închizători eficiente la oscilații, așa încât deplasarea veselei depozitate să nu producă accidente.
11. Rețineți locul de amplasare al comutatoarelor, siguranța lor, robinetele generale și locale pentru electricitate, apă și gaze, și modul lor de manevrare, așa încât la nevoi, după seism, să puteți lua unele măsuri de intervenție, de urgența (închidere/deschidere). Păstrați la îndemână o trusă de scule adecvate.
B. Dacă locuiți într-o clădire multifamilială (bloc) să vă informați personal sau prin administrația asociației despre îndeplinirea obligațiilor actuale a structurii clădirii : evaluarea rezisțentei antiseismice actuale a structurii clădirii; reparațiile și consolidările necesare; asigurarea pentru daune seismice. Adresați-vă numai instituțiilor autorizate în acest scop, respectând prevederile și termenele legale, mai ales dacă la seismele precedente structura clădirii a manifestat deficiente sau sensibilități.
C. Retineți în memoria dumneavoastră particularitățile localității, cartierului și împrejurimilor locuinței dumnevoastră, ale drumului pe care vă deplasaț zilnic la serviciu, scoală sau cumpărături având în vedere eventuale pericole cum ar fi :
– căderea unor elemente nestructurale ; spargerea și căderea unor geamuri ; căderea unor obiecte, mobilier etc ; căderea unor stalpi și linii electrice ; alunecari de teren, avalanșe in zona muntoasă.
D. Discutati cu toți membrii familiei, vecinii sau colegii, un plan despre ce va face fiecare în caz de cutremur. Consultați brosura oficiala despre protecția antiseismica.
Ce trebuie să faceți în timpul unui cutremur puternic
1. Păstrați-va calmul, nu intrați în panică, linistiți-i și pe ceilalți, protejați copiii, bătrânii și femeile.
2. Preveniți tendințele de a părăsi locuința, deoarece durata redusă a fazei seismice inițiale va face ca faza puternica a mișcării să vă surprindă pe scări, accidentându-vă.
3. Dacă vă aflați în afara unei clădiri rămâneti departe de aceasta, feriți-vă de tencuieli, cărămizi, coșuri, parapete, geamuri, departe de ferestre care se pot sparge.
5. Protejați-va sub o grinda, toc de ușă solid, birou, sau masă.
6. Închideț sursele de foc cât puteți de repede, iar dacă a luat foc ceva interveniți imediat.
7. Dacă sunteți la serviciu, aplicați imediat măsuri de protecție specifice locului de muncă.
8. Nu fugiți spre ușă, nu sariți pe fereastră, nu alergați pe scări, nu utilizați liftul, iar dacă puteți deschideți ușa, spre a preveni blocarea acesteia.
9. Nu alergați în stradă sau pe stradă, deplasați-va calm spre un loc deschis și sigur, feriți-vă de versanți de unde pot cădea roci sau unde pot avea loc alunecări de teren.
10. Dacă seismul vă surprinde în autoturism, opriti-vă cât puteți de repede într-un loc deschis, evitând cladirile prea apropiate, linii electrice, aeriene, poduri.
11. Dacă sunteți într-un mijloc de transport în comun sau în tren, stați pe locul dumneavoastră pana se termină mișcarea seismică.Conducatorul trebuie se oprească și să deschidă ușile, dar nu este indicat să vă imbulziți la coborâre. În metrou, pastrați-vă calmul și ascultați recomandările personalului, dacă acesta s-a oprit între stații în tunel, fara a părăsi metroul.
12. Dacă vă aflați într-un loc public (teatru, cinematograf, stadion, săli de sedinte) nu alergați către ieșire, îmbulzeala produce mai multe victime decât cutremurul.
Ce trebuie să faceți după un cutremur puternic
1. Nu plecați imediat din apartament. Acordați mai întâi primul ajutor celor afectați de seism. Calmați persoanele speriate și copii.
2. Ajutați-i pe cei răniți sau prinși sub mobilier, să se degajeze.Atenție, nu mișcati rănitii grav până la acordarea primului ajutor, ajutați-i pe loc.
3. Îngrijiți-vă de siguranța copiilor, bolnavilor, bătrânilor, asigurându-le îmbrăcăminte și încălțăminte corespunzator sezonului în vederea unor eventuale evacuări din locuință pentru anumită perioadă de la câteva ore la câteve zile.
4. Nu utilizați telefonul decât pentru apeluri în salvare, pompierii sau organisme cu însărcinări oficiale în privința intervenției post-seismice, în cazuri justificate, spre a nu bloca circuitele necesare altor acțiuni.
5. Ascultați numai anunțurile posturilor de radio- televiziune și recomandările de acțiune imediata.
6. Verificați preliminar starea de electricitate, gaz, apă, din locuința, verificați vizual și starea construcției din interior.
7. Parasiți calm locuința.
8. Pentru orice eventualitate preveniți ranirea provocată de căderea unor tencuieli, cărămizi, la ieșire din clădire utilizati o casca de protecție sau în lipsa acesteia un scaun de bucătărie sau alt obiect.
9. Dacă la ieșire întâlniți uși blocate, actionați fără panică pentru deblocare.
10. Evitați clădirile grav avariate cu excepția unor acțiuni de ajutor sau salvare, ce trebuie întreprinse cu un minim de măsuri de securitate, fără riscuri inutile.
11. Fiți pregatiți psihic și fizic pentru eventualitatea unor șocuri ulterioare primei mișcări seismice dar fiți conștienți că aceasta se va petrece în mod natural cu intensități variabile, fie în câteva ore, zile, săptămâni sau luni.
12. Pentru cutremurele din Vrancea, specialiștii vor aprecia relativ, rapid pe baza înregistrării mișcărilor respective, dacă energia consumată indică un eveniment puternic de o anumită magnitudine și veți fi informat.
13. După părăsirea locuinței, obtineți informații corecte despre intensitatea mișcarii și efectele sale și verificați mai întai pe afară și apoi, cu precauție și în interior, de regulă ziua, starea structurii și a altor elemente și obiecte care ar putea provoca răniri prin caderea lor.
CAP. 2 STUDIU DE CAZ – ZONA SEISMOGENĂ VRANCEA
Riscurile naturale și antropogene din aria Seismogenă Vrancea sunt studiate în unități de relief cu o diversitate morfologică, complexitate petrografică și structurală, mobilitate tectonică și o activitate seismică intensă. Condițiile de sedimentare și tectogeneză au dus la ridicarea și consolidarea în etape a unitaților morfostructurale, respectiv lanțul muntos carpatic grefat pe zona flișului Paleogen din Munții Vrancei și Buzăului și Subcarpații Buzăului și Vrancei, dezvoltați pe molasa Miocen-Pliocen. Flișul Paleogen din munți constituit din gresii, șisturi argiloase, șisturi menilitice cu intercalații subțiri de calcar se diferențiază în două subunități : Flișul gresiei de Tarcău și Flișul gresiei de Fusaru.Trăsăturile morfografice reflectă prezența depozitelor de fliș pe care s-a dezvoltat un relief cu altitudini mijlocii, cu energie de relief de 400-600 m în Munții Buzăului și Vrancei, iar versanții cu înclinări de 25-35˚, sunt predominanți comparativ cu cei de peste 45˚. Spațiul carpatic și subcarpatic dintre Trotuș și Teleajen se înscrie printre regiunile cu cea mai accentuată dinamică a proceselor de versant și albie. Ritmul extrem de rapid al desfășurării acestora denotă varietatea petrografică și structurală, fizionomia reliefului, manifestările neotectonice inclusiv seismice și activitățile antropice.
2.1 ZONA VRANCEA – SURSA PRINCIPALĂ A SEISMICITAȚII TERITORIULUI ROMÂNIEI
Regiunea seismogenă Vrancea este situată în Carpații și Subcarpații de Curbură, fiind recunoscută ca având rolul cel mai important pentru seismicitatea României. Seismicitatea acestei regiuni a fost pusă în evidență din evul mediu, în numeroase documente istorice (cronici laice și religioase). Acestea cuprind informații referitoare la efectele unor cutremure puternice asupra localităților și căilor de comunicații. Localizarea epicentrelor cutremurelor puternice la curbura Carpaților a devenit posibilă odată cu începerea observațiilor instrumentale, la începutul secolului XX. Toți seismologii și cercetatorii sunt de acord că activitatea seismică din zona Vrancea este sursa principală a seismicității teritoriului României. Jeffreys a obținut primul rezultat cantitativ privind localizarea unui cutremur intermediar vrancean într-un studiu asupra cutremurelor intermediare din diferite regiuni ale globului. Studiile privind localizarea și caracteristicile cutremurelor din Vrancea s-au dezvoltat mult după cutremurul din 10 noiembrie 1940. Un alt moment important de adâncire a investigațiilor este legat de cutremurul din 4 martie 1977. Pe baza înregistrării, epicentrul cutremurelor vrâncene intermediare și normale cu magnitudinea>4, produse în perioada 1901-1970, a fost realizată o hartă a distribuției acestora în care este conturată mai exact Regiunea Seismogenă Vrancea. Se remarcă poziția preferentială a cutremurelor intermediare spre interiorul arcului carpatic și a celor crustale spre exterior, arealul acestora din urmă prelungindu-se și în domeniul platformei, la nord-est de Focșani.7 Majoritatea cutremurelor au planele de falie tangente la arcul carpatic, cu o înclinare de 55-60˚ spre nord-vest, iar celelalte, puțin numeroase, au o direcție transversală și o înclinare de 40-50˚ spre nord-est. C. Radu, prin studiul activițătii seismice pe teritoriul României din intervalul 1956-1970, ajunge la o imagine foarte importantă pentru cunoașterea distribuției în adâncime a focarelor vrâncene.(fig 7). Secțiunea seismică reprodusă în figură e perpendiculară pe aria epicentrală Vrancea și trece prin vecinatatea localităților Covasna și Dumitrești.
În planul vertical al secțiunii sunt proiectate focare le cutremurelor studiate, proiecții care se înscriu pe două zone seismice : prima, până la adâncimea de 60 km cu focarele Râmnicu Sărat, Focșani, Tecuci și Pechea, a doua, până la adâncimea de 163 km, incluzând seismele intermediare. Forma și înclinarea stratului reproduc caracteristici ale dislocației de tip Benioff, ceea ce îi conferă o semnificație geotectonică deosebit de importantă.
Graficul din figura 8 arată că frecvența cutremurelor în lungul acestui strat, prezintă trei maxime situate în adâncimi cuprinse între 30-40 km, 90-100 km și 130-140 km, situate probabil la baza stratului granitic, la baza litosferei și în axa canalului astenosferic.
Regiunea Vrancea cuprinde în interiorul ei “ aria geografică în care se încadrează ansamblul cutremurelor identificate ca vrâncene, arie corespunzatoare spațiului în care se situează ansamblul focarelor.8 “Pentru acest spațiu seismogenetic a fost utilizată și noțiunea de "vatră seismică" desemnând persistența și izolarea ansamblului surselor de cutremure din Vrancea. În România, Regiunea Seismogenă Vrancea se încadrează in "provincia seismologică-fiziografica nr. 1"9
Pe plan internațional corespunde regiunii geografice nr. 358 și regiunii seismice nr. 30. Pe baza acestor aspecte, în Regiunea Seismogenă Vrancea, sunt incluse unitățile de relief de la Curbura Carpaților, respectiv Munții Vrancei si Subcarpații Vrancei, Munții Buzaului și Subcarpați Buzăului.10. Unitațile de relief componente ale Regiunii Seismogene Vrancea au atras atenția prin fenomene intense de degradare a terenurilor încă din secolul al XIX-lea.
Cutremurul din 4 martie 1977, cu magnitudinea de 7,3 pe scara Richter, a determinat declanșarea unei game largi de procese geomorfologice cercetate de specialiști din diferite domenii. În sudul regiunii au fost înregistrate efectele seismului în perimetre amplasate pe versanți cu orientari diferite.
2.2 CARACTERIZARE GEOLOGICĂ
Regiunea Vrancea cuprinde depozite ce apartin flișului intern (Clabucetele intorsurii), flisului extern (culmile ce aparțin muntilor Siriu, Podul Calului, Penteleu) și depozite de molasă (Subcarpații Vrancei și Subcapații Buzăului).
La contactul cu Subcarpații a fost pusă în evidență o zonă de interfață carpato-subcarpatică, ce se desfașoară de la Valea Slănicului Buzăului către vest, unde formațiunile miopliocene ale depresiunii Drajna-Chiojd se prelungesc până in valea Bascei- Rozilei, în timp ce formațiunile flisului paleogen ale Pintenilor de Văleni și Homoraciu pătrund mult către sud-vest în plina zona subcartpatica.11
Pintenul de Homoraciu se dezvoltă sub forma unei bolți anticlinale filiate axial cu flancul sud estic ridicat. In Piemontul de Văleni structurile sunt mai complicate fiind strâns cutate și afectate de falii longitudinale și transversale.
Atât flișul intern cât și cel extern prezintă o structură în pânze de șariaj. Flișul intern e reprezentat prin cele două pânze – Pânza de Ceahlău și Pânza de Teleajen.
Pânza de Ceahlău încaleca peste Pânza de Teleajen la est în lungul liniei Lutu Roșu. În ambele pânze se disting cute anticlinale și sinclinale având alura unor cute solzi.
Molasa. Procesul de sedimetare după individualizarea flișului extern, formațiunile acumulate aparțin intervalului Burdigalian-Sarmațian superior și sunt în facies de molasă. Pe aria flișului extern s-au conservat numai în partea sudică a acesteia, în sinclinalele Drajna și Slănic2. Sinclinalul Slănic este cea mai internă cută cu o structură asimetrică fiind încalecat pe flancul sau nord-vestic de Pânza Macla- Zagon (considerată de Mutihac ca fiind o digitație a Pânzei de Tarcău).
Sinclinalul Drajna are o poziție mai coborâta decat Sinclinalul Slanic. Flancul său nordic are o structură simplă în schimb flancul său sudic este complicat de mai multe falii longitudinale, paralele cu dislocația majoră care delimitează Sinclinalul Drajna de Pintenul de Văleni.
2.3 PARTICULARITAȚI MORFOSTRUCTURALE ȘI MORFOLITOLOGICE
Caracteristica esențială a regiunii o reprezintă complexitatea structurală și petrografică. Aceasta este imprimată de formațiunile de fliș, care în zona de Curbură a Carpaților ating lățimea maximă de 80 km și de formațiunile de molasă cu o lățime de 30-35 km. În Subcarpații de la curbură raporturile sunt foarte variate între acestea și formele de relief,care sunt grupate în patru unități mofostructurale :
Unitatea munților dezvoltați pe flișul Cretacic și Paleogen corespunde munților Buzăului și Vrancei. În cuprinsul acesteia se disting doua subunități :
-subunitatea structurilor cretacice dezvoltate pe flișul intern, alcatuită din Pânza de Ceahlău și Pânza de Teleajen ;
-subunitatea structurilor cretacice și paleogene dezvoltate pe flișul extern.
În cadrul flisului extern sunt separate trei unitati – Audia, Tarcău și Vrancea.
Unitatea de Audia apare ca o fâșie îngustă intre Covasna si Basca Chiojdului. Unitatea de Tarcău are lațimea maximă în Munții Vrancei și este formată din gresii silicioase glauconitice, șisturi negre la obârsia văii Bâsca Mica.
Unitatea Vrancea acoperită de Pânza de Tarcău, apare sub forma unei semiferestre cu o lungime de 23 km și o lățime de 18-20 km. Structura ei se reflectă în relief prin suprafețe structurale și aliniamente de cruste care apar la periferia estică a munților Vrancei. Între vaile Putna și Naruja, Munții Vrancei sunt alcătuiți din calcare, conglomerate cu ciment silicios, orizonturi șistoase. Datorită acestor formațiuni dure, ei sunt caracterizați prin altitudini mari, pante repezi, iar valorile medii ale energiei reliefului trec în multe locuri de 400 m. În aceste formațiuni sunt bine păstrate suprafețele de nivelare și umerii de pe valea Putnei.13
Unitatea Vrancea are caracter de pânză deoarece la rândul ei e șariata peste molasa pericarpatică, fapt dovedit prin numeroase foraje. Ea apare ca o zonă cu importante întreruperi, determinată de avansările pânzei de Tărcău. În acest mod, aparițiile au aspectul unor semiferestre tectonice : Semifereastra Putna- Suceava, Humor, Bistrița, Slănic-Oituz, Vrancea. Semifereastra Vrancea apare între valea Putnei și valea Naruja. Unitatea Vrancea este alcatuită din depozite apartinând Cretacicului, Paleogenului și Miocenului Inferior. Unitatea piemontană monoclinală Romanian- Cuaternara cuprinde o fâsie alungită de la nord la sud între Trotuș și Buzău. Aceasta este fragmentată transversal de rețeaua hidrografică și transformată într-o unitate colinara în cuprinsul căreia sunt delimitate dealuri asimetrice cu morfologie diferită : Magura Odobeștilor, D. Deleanu, D. Căpățânii, C.Budei, C. Blejani, înălțate cu intensități diferite în Cuaternar.
Unitatea câmpiilor de acumulare Pleistocen- Polocen este puțin reprezentată în partea de sud vest. Ea corespunde părtii mai înalte a câmpiei piemontane acoperită cu depozite de luvial-proluviale și cu depozite loesoide, ce face trecerea spre culoarul Siretului.
FIG. 9 Harta judetului Vrancea
2.4 ASPECTE SOCIO –GEOGRAFICE
Aria Seismogenă Vrancea reprezintă o realitate geografică foarte complexă, atât sub aspectul componentelor fizico-geografice, cât și al celor economice și umane, aflată într-un continuu proces de transformare spatială, structurală și functională. Reprezintă suportul necesar existenței umane și derulării proceselor naturale și antropice specifice. Este vorba despre disparități teritoriale rezultate din diferențele calitative ale procesului de umanizare a spațiului subcarpatic și montan, apreciate prin diferiți indicatori, care, la rândul lor, exprimă nivele de organizare și nivele de calitate a vieții.14
Așezarea rurală apare istoric sub trei ipostaze : " comunitate socială, prin oamenii săi, vatră construită de aceștia și teritoriului agricol, adica moșia"15
Între aceste trei componente se stabilesc, de-a lungul timpului, relații complexe de dependență, asezarea fiind rezultatul raporturilor dintre om, comunitate, diferitele grupuri care o alcătuiesc și cadrul natural. Plecâd de la afirmația ,,poziția în diviziunea mincii este un determinant major al distribuției inegalității sociale,, ce aparține lui Coates s-a putut concluziona că nivelul ocupării determină clasele sociale. La baza pieței forței de muncă se concentrează forța de muncă cu o calificare slabă ; cererea nu are o structură specifică și se face însă, o distincție între munca la negru și cea legală. Din perspectiva valorilor pe care le ia indicele sărăciei comunitare, spațiul analizat se suprapune peste județe care fac parte din categorii de mărimi diverse ; Vrancea, Buzău, Prahova și Dâmbovița. În județul Vrancea se disting 2 tipuri de subspații : cel carpatic, cu sărăcie mai mare, și cel subcaraptic cu sărăcie mai redusă. Distribuția teritorială acelor mai sărace localitați din zona Vrancea evidențiează gruparea lor în județul Vrancea. Distribuția teritorială a populației someră indica o concentrare în comunele din județele Buzău și Prahova, în timp ce Vrancea se remarcă printr-un număr redus.Numărul total de șomeri din localitățile rurale și urbane din aria seismogenă Vrancea era în anul 2004 de 20.545 persoane. Analiza comparativă a indicatorilor sărăciei pe categorii de gospodării după statutul ocupațional și nivelul de intruire a persoanei declarate cap de gospodărie precum și pe numărul de copiii și dimensiunea gospodăriei evidențiează urmatoarele
densitatea, profunzimea și severitatea sărăciei, prin urmare un risc mai mare de sărăcie, la gospodăriile al caror cap de gospodarie este șomer, țăran si lucrator pe cont propriu
riscul de sărăcie apare la toate tipurile de gospodării
săracia, evaluată din perspectiva multidimensională.
Caracterizarea principalilor parametri ai nivelului de trai al populației sărace este realizată pe baza datelor privind nivelul veniturilor, al cheltuielilor și al consumului gospodăriilor aflate în primele două decile ale distribuției acestora.
Distribuția veniturilor se caracterizează prin diferențele sensibile între nivelul veniturilor diferitelor categorii de gospodării, în funcție de statutul ocupațional al capului gospodăriei, de mărimea gospodăriei și de numărul de copii aflați în întreținerea familiei, precum și printr-un grad relativ mare de inegalitate între veniturile gospodăriilor situate la extremele distribuției. Veniturile ce revin în medie pe o gospodărie săracă se situează la mai puțin de jumătate din nivelul mediu al veniturilor gospodăriilor non-sărace. Diferențele între gospodăriile sarace și cele non- sărace sunt sensibil mai mari dacă se au în vedere veniturile bănești și îndeosebi veniturile din salarii, și foarte mari la veniturile realizate din vânzări.
Calculate în medie pe o gospodărie, veniturile bănești ale gospodăriilor sărace sunt de 2,2 ori mai mici decât ale celor non-sărace.
2.5 RETEAUA DE COMUNICAȚII
Regiunea seismogenă Vrancea se caracterizează printr-o retea complexă de comunicații. În cadrul acesteia rețeaua de transport este mai reprezentativă. Sistem teritorial deosebit de complex, regiunea dispune de importante căi de comunicații, care o pun în contact cu spațiul înconjurator și național. Configurația spațială a rețelei este circulară, principalele artere înconjurand spațiul analizat, dar și transversală, datorită numeroaselor drumuri care străbat Carpatii, Subcarpatii de Curbură transformându-i într-un spațiu accesibil. Regiunea este străbătută de toate tipurile de căi de transport, de cele feroviare de importanță natională sau doar regională și locală, de șosele europene, naționale, județene și comunale, drumuri forestiere. De jur împrejurul regiunii se desfașoară un brâu feroviar ce permite accesul în regiune prin ramificațiile pe care le dezvoltă spre interiorul acesteia. În partea de sud și est se află calea ferată de importanță națională ce leagă Bucureștiul de Moldova, ajungând până în extremitatea nordica a acesteia. Traseul leagă capitala de reședințele județelor pe suprafața cărora se întinde regiunea seismogenă și de alte importante centre din estul țării. Pentru nevoile economiei locale, cu precădere a celei forestiere specifice spațiului montan, s-au amenajat drumuri forestiere pe Valea Putnei și a afluenților ei. Alte tipuri de transporturi, de foarte mare importanță pentre dezvoltarea regională, sunt conductele de petrol, gaze naturale, apă potabilă și termoficare dar și rețeaua de distribuție a energiei electrice.
S-a constatat faptul că, spre deosebire de spațiul urban, cel rural are un mare deficit în domeniul retelelor de transport și a energiei electrice.
Telecomunicațiile- au un caracter deficitar ; rețeaua unităților poștale acoperă o mare parte din arealul analizat, nici una dintre comune nefiind lipsită de acest serviciu. Deficitară este însa reteaua telefonică, indispensabilă în prezent oricărui spațiu în proces de dezvoltare. În ultimii ani rețeua de telefonie fixă a fost completată în mică măsură de cea de telefonie mobilă, a cărui potențial de dezvoltare este important. Un rol deosebit în dezvoltarea socio-economică o are și accesul populației la informațiile mass-media prin intermediul rețelelor de radio Îi televiziune. Numărul abonamentelor este însemnat, cele TV fiind chiar mai numeroase. Toate aceste caracteristici prezintă particularități spațiale, regiunea caracterizându-se prin mari disparități. Astfel, spațiul montan, caracterizat printr-o accesibilitate mai redusă se confruntă cu slaba prezența a multora dintre serviciile amintite, atât densitatea rețelelor de transport, cât și a celor de telecomunicații dar și calitatea acestora fiind mai slabe. Spațiul subcarpatic are în schimb un potențial de populare mult mai ridicat, ceea ce a permis și dezvoltarea mai accentuată a serviciilor. Disparități se remarcă însă nu doar pe marile unități de relief ci și între extremitățle nord-estică și vestică ale regiunii. Acest fapt vine să reconfirme diferențele de potențial socio-economic, care există la nivel județean, Prahova, în comparație cu Vrancea și Buzțul, având un nivel de dezvoltare mult mai ridicat.
CONCLUZII
După cum s-a văzut în capitolele anterioare, țara noastră cuprinde regiuni cu risc seismic major, pe teritoriul cărora, de-a lungul timpului s-au înregistrat cutremure care au distrus multe în calea lor. Dupa cum s-a văzut, cutremurele din 1940 și 1977 au avut efecte dezastruoase. Trebuie ca oamenii să cunoască aceste efecte pentru a ști la ce să se aștepte când este vorba de un cutremur și să se informeze la protectia civilă ce trebuie să facă și cum să acționeze în timpul unui cutremur și după acesta. Aceste informații sunt foarte prețioase pentru viața unui om, putând salva multe vieti. Personal, am ales această temă pentru ca mi s-a părut foarte interesantă și am încercat să aduc la cunoștință ce sunt cu adevărat cutremurele, ce pericol reprezintă ele pentru omenire. Viața unui om e cel mai de preț lucru pe care-l are și trebuie protejat. Sper că am reusit să arăt ce sunt cutremurele, ce efecte au acestea și ce ar trebui să facem în cazul unui cutremur.
Acum depinde și de noi, chiar dacă nu putem opri forțele naturii dezlănțuite…să încercam totuși să ne apărăm viața macar puțin…chiar dacă un cutremur, uneori, nu iartă nimic în calea lui.
BIBLIOGRAFIE
Airinei Șt., Teritoriul Romaniei și tectonica plăcilor, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979
Airinei Șt., Radiografia geofizică a subsolului României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980
Atanasiu I., Cutremure de pământ în România, Editura Academiei, București, 1961
Bălteanu D., Relieful ieri, azi, mâine, Editura Albatros, București, 1984
Bran F., Relatia economie-mediu la începutul mileniului al treilea, Editura ASE, București, 2002
Bran F., Ioan I., Ecosfera și politici ecologice, Editura ASE, București, 2003
Cornea I., Cutremurul din Romania de la 4 martie 1977 și efectele sale asupra construcțiilor, Congr.Int. C.O.P.I.S., 1978
Cucu V., România-Geografia umană și economică, Editura ORAJ, 2001
Enescu D., Intense cercetări seismologice pe teritoriul României, Editura Știintifică și Tehnică, București, 1979
Enescu D., Predicția cutremurului vrâncean, Editura Știintifică și Tehnică, București, 1982
Giurcăneanu C., Înfruntând natura dezlănțuită, Editura Albatros, București, 1986
Grumăzescu H., Ștefănescu I., Județul Vrancea, Editura Academiei Române, București, 1970
Lăzărescu V., Geologie fizică, Editura Tehnica, București, 1980
Lupei N., Dinamica Terestră. Editura Albatros, București, 1971
Marikovski P., Animalele și cutremurele de pământ, Editura Tehnica, București, 1988
Mândrescu N., Omul în fața unor catastrofe naturale, Editura Tehnica, București, 19845
Mândrescu N., Cutremure de pământ, Editura Tehnica, București, 1991
Mutihac V., Geologia României, Editura Tehnica, București, 1980
Mutihac V., Structura geologică a teritoriului României, Editura Tehnica, București, 1990
Negoescu B., Vlăsceanu Gh,. Geografia României, Editura Teora, 1996
Socolescu M., Airinei St., Ciocardel. R, Popescu., Fizica și structura scoarței terestre din România, Editura Tehnica, București, 1975
Tufescu V., România. Natura, om, economie, Editura Stiintifica, București, 1974
*** Anuarul Statistic al României, Institutul Național de Statistică, București 2005
*** Durere și eroism – După zguduitoarea noapte din 4 martie 1977, Editura Eminescu, București, 1980
*** Raportul Național al dezvoltării Umane, București, 2000
*** România – Calitatea solurilor și rețeaua electrică de transport – Atlas Geografic, Editura Academiei Române, 2004
*** 1984, Geografia României vol II, Editura Academiei R.S.R, București
http://www.9am.ro/revistapresei/Social/28454/bucureștiul–bulina-roșie
www.google.com – cutremure
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Caracteristici Economice Si Demografice ale Zonelor cu Risc Seismic din Romania (ID: 130685)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.