Caracteristici Constructive ALE Costumului In Stil Romantic CU Aplicarea Elementelor Etnice Romanesti

CARACTERISTICI CONSTRUCTIVE ALE COSTUMULUI ÎN STIL ROMANTIC CU APLICAREA ELEMENTELOR ETNICE ROMÂNEȘTI

Cuprins

Introducere

Astăzi istoria modei se înfățișează ca o surprinzătoare oglindă a istoriei civilizației, deoarece s-a manifestat ca un fenomen colectiv delimitat în spațiu și timp.

Moda reprezintă un ansamblu de gusturi, preferințe și deprinderi, ce țin de vestimentație, ținută și comportament, și care la un moment dat domină într-un anumit mediu social.

În toate țările puternic dezvoltate, în care revoluția tehnico – științifică contemporană a condiționat salturi calitative în modul de gîndire economico – socială și de interpretare științifică a relațiilor dintre creație și scop, activitatea de design s-a dezvoltat ca un demers sintetizator, ce unifică într-o singură concepție punctele de vedere ale cercetătorului, tehnicianului, economistului, managerului, sociologului și antropologului asupra produsului nou creat.

Designul este puternic influiențat de curentul estetic, de progresul tehnic, de transformările sociale. El trebuie să contribuie la creșterea competitivității produselor și a cererii, prin crearea nevoii irezistibile de a avea un anumit produs, putînd să sugereze chiar noile propuneri care să corespundă cerințelor tot mai mari, mai exigente și dorinței de nou a consumatorului [18].

Rolul designerului este acela de a face sinteza între sectorul productiv, tehnico – științific și domeniul general al artelor, pentru ca noul proiect să nu se reducă doar la o viziune parțială asupra obiectului. În ceea ce privește prezentarea finală a produsului designerului trebuie să fie un foarte bun specialist în formă și culoare. Îmbrăcămintea, îndeplinește funcții utile și estetice depinde de nevoile materiale și spirituale ale societății. Pe lîngă necesitatea de acoperire a corpului și de a-l proteja devreme, crearea vestimentației are ca scop și modoficarea înfățișării fizice a omului, conferind siluetei o notă de eleganță. În diferite etape sociale, îmbrăcămintea s-a deosebit printr –un stil mai larg, termenul stil difinind expresia artistică unitară a unei anumite epoci, formarea corectă a unui deal estetic.

Tema precăutată în această lucrare este costumul romantic cu elemente tradiționale românești.

Scopul proiectului de diplomă: lucrarea prezintă elaborarea unui sistem de noi modele de produse vestimentare, orientat spre un anumit grup de purtători.

Actualitatea temei: moda, în permanență ne va oferi, ne va prezenta noutăți, care au valoare incontestabilă pentru noi despre viață, trecutul și viitorul acestui domeniu.

Obiectivele proiectului de diplomă: sînt în principal de a prezenta un scurt istoric a costumului românesc și evoluției stilului romantic, și a influenței acestui stil asupra personalității umane, precum și multitudinea modalităților de rezolvare tehnică, și totalizarea experiențelor creatoare a designerilor vestimentari; formarea abilităților practice în elaborarea imaginilor plane pentru corpul reprezentativ individual și tip; formarea abilităților practice în studiul și analiza tendințelor modei pentru sortimentul selectat, precum și în utilizarea acestora la elaborarea noilor modele de produse vestimentare.

Teza este structurată în trei capitole cu șase, cinci subcapitole axate pe probleme artistice și plastice, estetice, tehnologice ale colecției.

Capitolul 1. Proiectarea artistică a colecției de modele.

Capitolul 2. Elaborarea documentației de proiectare constructivă pentru modelul de bază.

Capitolul 3. Elaborarea documentației tehnologice pentru modelul de bază.

Proiectarea artistică a colecției de modele

Studiul și analiza tendințelor modei pentru sortimentul proiectat

Moda haute-couture, care pînă acum putea fi creată doar de marii artiști cu bogate tradiții din puținele Case de Modă pariziene, suferă renaștere dorită tinerilor talente ce înaintează cu mare avînt în această lume. Acești tineri creatori nu încearcă deloc să copie arta creatorilor ce activează de mult timp în lumea modei, scopul lor e nașterea ideilor noi folosind tactica anilor trecuți. Se prea poate, datorită acestui fapt, și necătînd la toate experimentele cu liniile, formele, volumele și lugimile produselor, dar și balansării între sportul aspru și romantismul dulce, șic și minimalism; moda își întoarce acel element principal pe care l-a pierdut într-o oarecare măsură- frumusețea [7].

Se crede că primii „gemeni” ai modei au apărut în Egiptul antic o dată cu apariția luxului și eleganței vestimentare de la curtea faraonului. Această opinie este mai puțin plauzibilă întrucât este de crezut că atunci și acolo se schimbă forma, dimensiunea și culoarea veșmântului în manieră și intervalele de timp ce caracterizează particularitățile modei, așa cum se cunoaște azi.

Specialiliștii definesc moda ca un asamblu de gusturi, preferințe și deprinderi privind îmbrăcămintea, ținuta și comportarea, care domină la un moment dat, într-un mediu social, este un standard de frumusețe acceptat în mod curent, de un anumit segment al populației.

Moda se schimbă, deoarece este oglinda unei civilizații în perpetuă schimbare, mai lentă sau mai rapidă, pentru că în toate timpurile omul s-a slujit de veșminte, de podoabe, ca să-și proclame afinitățile și diferențele, ca să fie recunoscut, admis, incomfundabil. Ea este în continuă transformare, deaceea, când o nouă modă devine populară, se impune un nou standard de frumusețe [28].

O piesa vestimentara care a făcut furori acum cîteva sezoane, dar care a continuat să rămînă în trend, pe catwalk, este rochia. Această piesă vestimentară a fost reînventată, de-a lungul anilor, devenind în prezent o piesă vestimentară extrem de întrebată. În acest sezon, designeri celebri au prezentat numeroase modele de rochii, potrivite atît pentru ținute de zi, cît și elegante de cocktail. 

Designerii au profitat de frumusetea florilor și au reusit să transforme rochiile în adevărate piese de artă. Modelele watercolor sunt difuze, iar florile par pictate și se disting doar la o privire de ansamblu. Însă, cu toate acestea, printul este unul de success. Poartă rochii watercolor indiferent de ocazie, atât la ținute office, cât și la cele romantice, potrivite pentru plimbări sau ieșiri în oraș [33].

Figura 1.1. Tendințele modei 2015, rochii cu print floral, Ellie Saab

Motivele florale sunt prezente în majoritatea colecțiilor din fiecare sezon așa că nu puteau lipsi nici în colecțiile cu caracter etnic. Regula imprimeului floral se păstreaza și în acest caz: alege-l pe cel mărunt dacă ești plinuță și pe cel mare dacă ești prea slabă sau nu ai probleme cu silueta. Accesorizarea este dictată, în mod special, de materialul din care este realizată srochia [32]. Cele din materiale prețioase pot fi asortate la plicuri și pantofi cu toc iar cele din bumbac pot fi parte dintr-un look casual construit cu ajutorul unor sandale cu talpă joasă, sau cu platformă, și a unor genți XXL, (figura1.2.).

Figura 1.2. Motivele florale propuse din acest sezon în colecțiile cu motive etnice, Dolce Gabbana

Titlul de "must-have" din acest sezon le revine culorilor nude. Acestea subțiază și alungesc silueta astfel că, indiferent de conformație, orice femeie ar trebui să aibă în garderobă piese vestimentare nude. Urmărind un alt trend, poți opta pentru o ținută all nude, construită cu accesorii în aceleași nuanțe sau, daca nu te atrage această idee, poți să optezi pentru accesorii neon (figura 1.3.).

Figura 1.3. Culorile propuse în acest sezon, Ellie Saab

Culorile puternice sunt în topul tendințelor din acest sezon. Dacă vrei să nu treci neobservată poartă o rochie în culori tari, de albastru electric sau roșu regal. Firile îndrăznețe pot accesoriza aceste ținute cu alte culori neon. Designerii nu s-au temut să combine, în acest sezon, două sau chiar trei culori tari în aceeași ținută. Le poți urma exemplul sau, daca ești de părere că o singură nuanță tare este suficientă, alege accesoriile în culori neutre precum negrul sau nude-ul [5].

Rochia din dantela se gaseste într-o varietate de culori și modele, potrivite pentru toate vârstele și preferințele femeilor. Puteți opta pentru culori luminoase precum rosu, verde, roz, alb, galben, sau culori mai sobre cum ar fi negru, albastru închis, maro sau gri (figura 1.4.).

Figura 1.4. Culorile propuse în acest sezon în dantelă, Vera Wang

Accesoriile din acest sezon fac și ele parte din ținuta unei femei. Accesoriile sunt cele ce completează o colecție vestimentară și în acest sezon sunt actuale acelea care au un volum mai mare (figura 1.5.). Materialele folosite sunt cele mai neașteptate, dimensiunile și formele deasemenea variază. Încălțămintea ne impresionează, căci în acest sezon putem purta încălțăminte de orce formă, dimensiune și înălțimea tocul căreia variază sau lipsește.

Figura 1.5. Accesoriile propuse în sezonul 2015, Dolce Gabbana

Un element nou propus de către designeri în acest sezon sunt diademele, care încearcă să unescă o ținută vestimentară punînd accent nu doar pe culori dar și elementele decorative (figura 1.6.) [47].

Figura 1.6. Diademe propuse în sezonul 2015, Dolce Gabbana

În această lumină, rochiile intră cu ușurință în categoria pieselor-cheie ale sezonului, care pot fi adaptate cu ușurință tuturor celorlalte tendințe.

Argumentarea alegerii sursei de creație utilizate la elaborarea colecției de modele

Poezia, cântecul și dansul ocupă un loc important în viața de toate zilele a poporului românesc. Ele însoțesc țăranul la muncă, îl înveselesc și îi înviorează petrecerile. Folclorul românesc are o tradiție milenară, iar forța creatoare acestui popor este viguroasă. Tezaurul tradițional a exprimat expresia idealurilor lui. Ca parte integrantă a istoriei și civilizației poporului român, portul popular constituie un document viu care, dăinuind peste veacuri, a transmis generațiilor mesajul unei creații artistice autentice. Costumul popular este un prețios document artistic, social și istoric. Țărănimea poporului român este înzestrată din fire cu atâta gust și atâta pricepere încât provoacă și admirația străinilor. Pe când bărbatul caută să împodobească cu fel de fel de ornamente încrestate sau cioplite case, mobile, unelte de lucru, covoarele și brâiele țesute pe stative și îndeosebi cămășile și ștergarele, oferă femeilor familiei prilejul binevenit de a-și manifesta talentul, de a-și arăta gustul, brodându-le cu motive bogate în cele mai vii culori. Se poate spune că femeia româncă transformă acul în pensulă, firul de ață în acuarelă pentru realizarea unor cusături de înaltă valoare artistică [7].

Portul popular reprezintă una dintre cele mai importante forme de cultură ale unui popor, pe baza lui realizându-se numeroase cercetări: geneza istorică și etapele principale de evoluție, formele contemporane și aria de răspândire, originalitatea sa în raport cu portul altor popoare, contribuția lui în procesul de geneză al unui popor. Portul românesc ca și întreaga artă populară (arhitectura, crestăturile în lemn, ceramică, etc.) s-a născut și a dăinuit pe teritoriul țării românești din cele mai vechi timpuri (figura 1.7.). Obârșia broderiilor de pe îmbrăcămintea țăranilor trebuie căutată în trecutul cel mai îndepărtat. Faptul că aceste broderii au atins la străbunii noștri culmea dezvoltării, dovedește cât de departe trebuie să fie începutul acestei arte naționale românești [29].

Femeile erau înalte, zvelte, mândre la port, cu o dulce mlădiere în mișcări și cu multă blândețe și duioșie în chipul lor frumos, în ochii lor mari, galeși, umbriți de gene lungi. Purtau o haină ușoară până-n călcâie, pe deasupra o dulamă până la genunchi, strânsă la brâu, pe cap o broboadă de in sau de cânepă, mărgele la gât și flori în cosițe”, ne amintește Al. Vlahuță (vezi figura A.1.1.).

Portul femeiesc era compus dintr-o cămașa de pânză (ie), realizată probabil din patru foi de pânză, una pentru a se croi partea din față, alta pentru realizarea părții din spate și două pentru mâneci. Foile se încrețeau în jurul gâtului formând o deschizătură. Dupa care urma poalele și o piesă tesută din lână, având ornamentație mai simplă sau mai complicată, care acoperea partea inferioară a corpului. Aceasta din urmă a primit ulterior diferite denumiri, în funcție de formă si de zonă: catrință, valnic, fotă, opreg. O reprezentare a fotei este relevată pe două cupe getice găsite la Popești. Columna lui Traian ni le înfățișează purtând uneori și o manta lungă, bogat drapată.

Figura 1.7. Elemente din portul românesc, ie

Arta populară de împodobire a obiectelor textile s-a dezvoltat pe parcurs de secole, însă cea mai originală și bogată în tehnici de lucru și motive decorative a fost în secolul al XVIII – prima jumătate a secolului al XIX-lea, cînd îndeletnicirile casnice și atelierele meșteșugărești de pe lîngă mănăstiri și casele boierești erau în deplină dezvoltare, cînd tradițiile țesutului și broderiei erau înalt apreciate ca valori al statutului social-economic al fetelor tinere [3].

Analizînd tehnologia și ornamentica broderiilor prin prisma istorică atestăm urme de influență orientală, europeană, slavă. Acestea se datoresc poziției geografice a României și relațiilor ei comercial-economice cu alte state în perioadele precedente.

Pe toate piesele de port se remarcă motivele ornamentale geometrice, predominând romburile derivate din zig-zag-uri, motive străvechi întâlnite pe ceramica din cultura Cucuteni, pe ceramica dacică din secolele III-II î.H., pe crestăturile din lemn, pe covoarele și lăicerele moldovenești. Se adaugă stilizările vegetale, zoomorfe, antropomorfe, cosmomorfe și scheomorfe. Îmbinarea motivului vegetal cu cel zoomorf este frecventă: pasărea și copăcelul – o stilizare a pomului vieții – pasărea fiind încadrată de floarea de măr sau de trandafir etc. Roata, ca motiv decorativ, conduce spre analogii mitologice referitoare la cultul soarelui [11].

Totodată cusăturile românești, broderia și-au păstrat un stil original cu variate procedee tehnice de realizare și compoziții ornamentale, cu motive și nuanțe cromatice diverse.

Cusăturile decorative se folosesc ca și în trecut la înfrumusețarea vestimentației, îndeosebi a cămașelor femeiești și bărbătești de sărbătoare, la țesăturile decorative din casa mare, pe unele obiecte albe pregătite ca zestre fetelor și pentru „legătorile de nuntă” [6].

Fota populară este o parte foarte importantă din portul national, pe care femeile o purtau în jurul taliei. Fota cu multe ornamente și mărgele pe ea, era purtata la nuntă, aducând o pata de culoare la ținută. Are o formă dreptunghiulară și este facută la război sau cusută de mână din bumbac, lana și mătase. Pe această fotă este bine reprezentat trandafirul, un simbol al iubirii Domnului [24].

Mai mult decât atât, aceste flori sunt un simbol al afecțiunii și delicateții (figura 1.7.).

Figura 1.7. Modele de fotă

Deci trandafirul a început să cîștige mai mult loc decît orce onament și începe să-și schimbe forma și locul de amplasare. Designerii moderni aplicîndul pe toate elementele costumului (figura 1.8.).

Figura 1.8. Evoluția decorului, ie

Pentru colecția dedicată sezonului de toamna-iarna 2015, Domenico Dolce și Stefano Gabbana și-au ales ca inspirație Sicilia secolului al XVIII -lea, cu influente baroce și romantice.

Astfel, colectia a fost marcată de dantelă, de modelele florale inspirate de goblenurile din tradiția siciliană și bogatele broderii aurii ce amintesc de opulentele decorațiuni baroce. Imprimeurile precum florile, ingerii sau cupidon au împodobit atât ținutele cât și accesorile propuse pentru acest sezon.

Auriul, negrul și albul au fost notele dominante ale colecției completate maiestuos de imprimeurile și broderiile bogate. În materie de accesorii, Dolce & Gabbana au propus bijuteriile masive, ciorapi lungi până la nivelul genunchilor, botinele sau cizmele înalte din danteă și genți în diverse marimi și forme [30].

În cadrul acestei colecții, cei doi designeri au relansat și una dintre tendintele acestui sezon: bentita pentru păr. În interpretarea Dolce & Gabbana acest accesoriu vine decorat cu perle, pietre si aplicatii metalice, în ton cu ținutele baroce de inspirație siciliană (figura 1.9.).

Figura 1.9. Colecția vestimentară 2015, Dolce-Gabbana

Designerul Valentina Vidrașcu vine și ea în acest sezon cu o colecție inspirată din portul tradițional (figura 1.10.). În toți acești ani, designerul basarabean a perseverat în a realiza ii și rochii-ii stilizate, oferind tuturor iubitorilor de frumos un produs care respiră autenticitate și modernitate rafinată. Creațiile Valentinei Vidrașcu păstrează tradiția, fiind lucrate manual și doar din materiale naturale, dar adaugă accente moderne iei clasice prin utilizarea inventivă a unor materiale prețioase precum dantela, mătasea, catifeaua etc [36].

Figura 1.10. Colecția vestimentară 2014, Valentina Vidrașcu

Deci ia din portul românesc a venit să cucereasca toate scenele lumii. Exemplu de design colectiv de mare rafinament, feminitatea și delicatețea iei au inspirat, de-a lungul anilor, colecții ale unor designeri precum Yves Saint Laurent, Jean-Paul Gaultier, Oscar de la Renta sau Tom Ford. Fiind purtată de celebrități precum Sophia Loren, Kate Moss, Anne Hathaway sau Adele, ia a fost printre primele obiecte care au pus numele României pe harta internațională a design-ului [34].

Analiza stilului și argumentarea structurii compozițional-constructive a modelelor sistemului proiectate

Stilul exprimă esență, unicitatea fenomenului creației artistice, iar costumul indică pretutindeni și depune mărturie în profunzime despre o societate, o anumite civilizație. Stilul, constituie comunitatea sistemului plastic a cărui mijloace de expresie plastică, artistică, procedeelor de creație, condiționate de unitatea conținutului de idei, el mai poate fi definit ca expresia artistică a unei epoci ce reflectă ideologia timpului și culturii respective [14].

Colecția este propusă în stil difuz având criterii și elemente caracteristice exprimate prin stilul folk și romantic ce determină: feminitate, rațiune, ordine și prin urmare claritate.

După studierea modei vedem că intrăm îndrăzneț în acest sezon cu stilul folk. Care, la rândul său, reprezintă imaginea femeii puternice ca personalitate, covârșitoare, plină de carismă și seducătoare, de femeia copilăroasă, independentă și foarte feminină care se poate transforma într-o divă fatală care iubește luxul și detaliile. O femeie care se respectă, interesată de aspectul exterior, pricepută la asortarea accesoriilor din garderoba personala. Fiecare element din vestimentație devine detaliu prețios – fie că e broderie veche, fie că e blana naturala finisata cu fir de aur si pietre prețioase. Stilul folk este dominat de motivele portului popular, tinde spre păstrarea aspectului exterior al produsului și se dezvoltă variat. Designerii, în colecțiile sale, folosesc detalii din costumul tradițional. Silueta costumului în stil folk este, frecvent, de formă trapeză. Dacă vorbim de costumul românesc sunt utilizate materialele din in și lână. Formele caracteristice – trapez, dreptunghiular, oval; volumele acestora – mari. Croiala mânecii – corespunzătoare celei utilizate în costumul studiat. Iar culoarea reflectă cromatica costumului național – acestea sunt culorile vii și deschise [26].

Stilul romantic este unul din cele mai feministe stiluri, ceea ce subliniază tendințele modei al secolului XIX-lea, utilizate în colecția de modele propusă. Acest stil înfrumusețează femeia cu rafinament, delicatețe și nu în ultimul rând cu finețe (vezi figura A.1.2.).

Principiul de bază al stilului romantic este liniile ce pun în evidență silueta. Formele în stilul romantic pot fi diverse, combinații de forme mari cu forme mici.

Tipurile de croieli în stilul romantic au o mare importanță, este neapărat ca acestea să accentueze talia, șoldurile și bustul.

Colecția propusă este formată din ansambluri vestimentare intermediară și exterioară, produse care sunt prevăzute ca compleuri, unde stilul difuz este obținut prin siluetă, culoare, formă și nu în ultimul rând de calitate.

Varietatea de produse individuale sau industriale din toate timpurile, într-o măsura mai mică sau mai mare, concomitent cu realizarea acestora benefică de ordin estetic, funcționalitate utilitară și nu în ultimul rând de expresivitate estetică a creației artistice [21].

La fundamentul imaginii artistice stă compoziția ce înglobează întregul spectru de mijloace și procedee de orchestrare și ordonare a componentelor acesteia. Compoziția se reflectă ca un reper de definire a elementelor care alcătuiesc o unitate, o structură sau este felul în care sunt dispuse elementele imaginii a unei structuri optime de exprimare a unei idei, unde artistul operează cu mijloace specifice imaginii fie forma, volumul, linia, culoarea, pata.

În marea majoritate produsele propuse în colecție sunt de siluetă ajustată, normalizată. Silueta este un factor esențial în activitatea de creație, deoarece aceasta determină conturul plan pe care produsul de îmbrăcăminte îl conferă purtătorului.

Se spune că schimbările de siluetă sunt determinate mai ales de modă, iar moda oglindește cultura vestimentației. Silueta produselor vestimentare propuse sunt influențate de o serie de calități sau proprietăți ca de exemplu: flexibilitate, rigiditatea țesăturilor utilizate în confecționarea acestora.

Mijloacele compoziționale ale colecției pot fi definite ca o lucrare integră, în care toate elementele se găsesc într-o legătură reciprocă și reuniune armonioasă.

Elementele principale ale colecției vestimentare sunt formele, materialul. Forma ne vorbește despre ansamblu de elemente capabile de a ne delimita și semnaliza vizual orice prezență în spațiu, prin ea se subînțelege lumea tangibilă și volumul tridimensional al acestora. Despre forme ale imaginii subînțelegem transformări ale aparențelor formale ce creează capacitatea prezentării confluiențelor armonizate în trei dimensiuni: lungime, lățime, adâncime. Forma utilizată în colecția de modele propusă este dominată de umeri marcați, și talie accentuată [19].

Prin formă se înțelege totalitatea mijloacelor de limbaj care alcătuiesc aspectul exterior: culoare, linie, volum. Compoziția formelor în corelația propusă este organizarea de către echilibru, asimetrie, accent. În colecție sunt utilizate forme mai puțin complicate însă care exprimă rafinamentul femeilor în viziunea marelui designer Pol Poiret. Dimensiunile și formele propuse în această colecție sunt percepute prin siluetă, iar o mare parte a celorlalte elemente de stil. Din elementele care determină în principal valoarea estetică afectivă a formei fac parte: materialul, liniile conținute și culoarea.

Principiile care sunt aplicate, în adresa căror sun făcute referințe de analiză a unui ansamblu vestimentar sunt: proporția, contrastul, armonia…, despre care la rândul lor se poate spune că nu pot respira de una singură, de exemplu: forma nu poate exista fără linie și suprafață, iar culoarea depinde de lumină. Într-un spațiu plastic, prin organizarea elementelor de limbaj plastic (puncte, linii, culori, forme) după anumite principii, se creează o forma unitară numită compoziție plastică.

O compoziție este considerată unitară dacă prin eliminarea unui element se strică ordinea și echilibrul acesteia, iar atunci dispare și armonia

„ Limbajul artistic este cu atât mai expresiv, cu cît sensurile lui sunt mai multiple, cu cît cel ce îl receptează îl poate mai bine adapta nevoilor lui spirituale așteptărilor, năzuințelor” [20, p.10].

În colecția propusă fiecare model constă dintr-un costum integral compus. Piese de îmbrăcăminte, încălțăminte, bijuterii și maniera de a le purta pot fi numite sistemul artistico – plastic ce definește costumul. Într-o lucrare piesele ansamblului trebuie să posede o unitate de stil, care să se armonizeze după culoare, formă, material și destinație.

Pe primul plan, în colecție s-a optat pentru minimalismul de culori și combinația acestora, care evocă eleganță fast și dăruiește instant un aer somptuos. Culorile de bază care sunt utilizate în colecția de modele sunt: albul și azvori pentru material de bază iar pentru decor înbinarea amai multor culori deschise ca verde, roz, albastru.

Contrastul este senzația unor diferențe sau opoziția dintre două sau mai multe elemente plastice care creează un ansamblu expresiv spre exemplu: închis deschis, unde contrastul, apare ca un principiu fundamental de creație artistică. În cazul dat se vorbește despre contrast de tonuri. Fiecare aspect al fiecărui element poate conduce la armonie. În colecție s-a reușit de a realiza armonia suprafețelor, armonia culorilor și poziționarea contrastelor prin culori [7].

În industria modei și publicități, culoarea este unul dintre cele mai puternice instrumente ale comunicării. Impresia pe care o creează culoarea este de 60% din tendința de a accepta sau respinge un produs.

Haina ca obiect trăiește împreună cu omul și reflectă modul lui de viață. Cele cinci modele au elemente de costum caracteristice stilului Poiret (cu influențe moderne), ce optează pentru simplicitate, confort și gust estetic.

Modele propuse sunt dominate de linie. Linia este un element compozițional „simplu”, iar prin varietatea sa, sunt obținute linii constructiv-decorative în costum, exemplu în modelul unu liniile de relief ne servesc ca lini constructive de transferare a penselor în ia pentru obținerea unei imagini exterioare și poziționare perfectă [13].

Prin urmare liniile au un limbaj propriu și servesc la delimitarea corpurilor și a suprafețelor. În vestimentațiile propuse mai sunt utilizate linii subțiri și puțin curbate.

Ritmul-este un principiu compozițional important, utilizat atât cu scopul ordonării formelor și elementelor colecției, cât și pentru a sugera efectul de mișcare, care are o anumită orientare. Cu cât este mai activă unitatea ritmică, cu atât ea cere mai multă atenție și, totodată, mărește mai mult expresivitatea formei acesteia. Ritmul creează senzația unei mișcări organizate. Acesta, ca mișcare organizată, se poate percepe în câteva direcții, contribuind, astfel, la unitatea ansamblului.

Ritmul este un principiu ce are o putere moderată, chiar și atunci cînd se aplică liniei, suprafeței sau formei. Linia prin aspecte diferite oferă multiple posibilități în generarea unei mari varietăți de grupări ritmice.

Ritmul radial este bine sesizat în colecția propusă. Prin utilizarea efectului elementelor radiale se poate concentra atenția spre anumite zone ale corpului [15].

Liniile simple generează o senzație de gingășie, simplitate ce nu delimitează forma produsului și exprimă dinamicitate în costum. Liniile ușor curbate ne sugerează mișcare, vivacitate, dinamism, calm, melancolie. Cu ajutorul liniilor curbate se accentuează un caracter feminin de maleabilitate.

Liniile ușor curbate utilizate în colecția propusă pot fi observate în modelul unu – linia gulerului, în modelul trei la fel în linia gulerului tip ștei ce redă plastică suprafețelor prin caracterul cursiv al liniei.

În modelele propuse mai predomină și linia verticală, ceea ce redă suplețe și monumentalitate figurilor.

Până la începutul acestui secol, modificările în modă erau mai lente, iar bogăția era afișată prin materiale scumpe. După siluetele austere din timpul războaielor, moda a reflectat, întotdeauna libertate și nestatornicia prin stiluri mai ușoare și mai feminine [12].

Modalitățile de expresie estetică a colecției sunt bazate în marea parte pe elemente constructive–decorative, expresive, ce sunt inspirate din vestimentația femeii secolului XIX-lea.

Proporția este aranjamentul vizual asupra dimensiunilor aparente ale figurii sau siluetei ce se bazează pe legi și principii matematice, corelate cu percepția vizuală a omului care nu permite disonanțe. Ea este numită „frumusețea interioară” a lucrurilor, o matematică a designului.

Proporția în produs de îmbrăcăminte afectează proporțiile aparente de siluetă umană și creează frumusețe și perfecțiune acolo unde nu există, unde ea trebuie să corespundă cu anumite proporții ale corpului pentru a oferi confort. Prin diversificarea acestora poate fi obținut rezultatul dorit, iar contrastul de culori oferă varietatea necesară oricărei proporții (figura 1.8.).

Proporția în corelație cu forma, pot crea echilibru vizual ce corectează de exemplu proporții mai puțin plăcute sau din contra.

Figura 1.8. Colecție vestimentară, Coban Alina

Problema determinării legităților de creare a formei armonioase începe de la studiul matematic, deoarece pentru descrierea cazurilor individuale a structurii formei este nevoie de limbajul geometric. Structura spațială a unui obiect (în special al costumului), care nu posedă particularități a materialului, reprezintă o mulțime de semne geometrice aranjate după o anumită consecutivitate. A. Dürer considera că evidențierea parametrilor geometrici este o condiție necesară pentru existența a oricărei opere de artă. Astfel procesul de creare a formei se petrece prin utilizarea configurației geometrice. Procesul de creare a formei costumului este o modificare dinamică a parametrilor geometrici, modificarea elementelor structurii formei în tendința spre organizare și armonie [16].

Organizarea proporțională a costumului necesită căutarea unei alternative, mai simple decât metodele existente până acum. Proporționarea este determinată de conținutul unui obiect, care este însăși omul, (figura lui), unde proporțiile formei costumului în primul rând sunt determinate de proporțiile figurii omului, ținând cont și de corelația pe care o dorim să obținem, dintre corp și vestimentație.

Caracteristica materialelor utilizate pentru confecționarea modelelor proiectate

Una dintre necesitățile vitale ale ființei umane din toate timpurile a fost ca, pe lângă asigurarea hranei, să-și procure și materialele necesare confecționării îmbrăcămintei. În acest scop, ca și în alte cazuri, omul s-a adresat naturii. Prin încercări, timp de mii și mii de ani, el a reușit să identifice diferite materiale adecvate acestui țel și să elaboreze tehnologiile necesesare prelucrării lor.

În toată această perioadă, progresele s-au referit la elaborarea unor tehnologii perfecționate de prelucrare care au permis ca din materiile prime naturale să se obțină cantități tot mai mari de îmbrăcăminte cu calități din ce în ce mai bune, precum și alte articole de decorații interioare [17].

Materia primă folosită la confecționarea colecției vestimentare propuse în această lucrare este: crepul, fatinul și șifonul (vezi anexa 1.1.).

Crepul este o țesătură vopsită, neted, neuniform compactă. Se execută din fire de lînă pură cu torsiune sau din fire în amestec. Deasemenea crepul este întîlnit și în legăturile cu mătasea. În cadrul sortimentului predomină țesături cu legătură pînză cu umplutură liniară nu prea mare.

Tipul de legătură a crepului folosită la realizarea colecției este tip pînză, din fire artificiale (vezi tabelul 1.1.).

Sortimentul de țesături de șifon e unul dintre cele mai variate și largi. Locul de frunte din cadrul sortimentului le revine țesăturilor șin fibre și fibre chimice, care alcătuiesc 98% din sortimentul total de țesături de mătase. Țesăturile din fire de mătase în amestec cu alte fibre, sunt țesături transparente de diferite culori, cu mărginile, după croire, deșirabile ce necisită surfilarea acestora.

Propuneri de soluționare a proiectului artistic

Ansamblul presupune o interdependență reciprocă, o legătură organică, o unitate a părților componente a costumelor prin siluetă, proporție, culori, facturi, decoruri. Ansamblu include în sine vestimentația, încălțămintea, acoperământele de cap bijuterie care reprezintă un tot întreg și nu trebuie să includă nici-o schimbare.

În procesul creerii colecțiilor trebuie să fie analizate principiile fundamentale ce stau la baza întocmirii colecțiilor de modele:

Prima etapă-presupune formarea unui cadru conceptual privind colecția propusă, în funcție de destinație și de problemele impuse de acestea. Principalele caracteristici ce reunesc modelele într-o colecție sunt, de obicei, unitatea și armonia, proporția dintre diferitele elemente constructive, gama cromatică etc;.

Figura 1.8. Proiectul colecției propuse, Coban Alina

Orice colecție trebuie să fie caracterizată de armonia și unitatea tuturor elementelor sale componente care pot determina reacții pozitive sau negative, cu alte cuvinte, acceptarea sau neacceptarea acesteia. Eșecul unei colecții poate fi cauzat de orice mica eroare, cum ar fi o culoare, un model sau o atitudine nepotrivită etc.

Concluzii la capitolul 1

În capitolul unu s-a lucrat cu informația acumulată în manuale, reviste, articole, cărți. S-a încercat realizarea unei analize asupra tendințelor modei pentru sortimentul proiectat în anul 2015, argumentarea alegerii sursei de creație utilizate la elaborarea colecției de modele, analiza stilului și argumentarea structurii compozițional-constructive a modelelor sistemului proiectat, de altfel s-a încercat și caracterizarea materialelor utilizate pentru confecționarea modelelor proiectate, și propunerile de soluționare a proiectului artistic.

Cu toții avem nevoie de îmbrăcăminte în viața noastră de zi cu zi. Bine aleasă, cu un design adecvat, îmbrăcămintea poate fi o sursă de plăcere, confort și sprijin. Acum, mai mult ca oricând, cu toții suntem liberi să ne îmbrăcăm așa cum ne place. Deciziile personale ale fiecărui purtător pot constitui obiectul unor studii fascinante.

O colecție ce surprinde prin croială și linii curbe. Culorile neutre ne duc cu gândul la sobrietate feminină, abordate la ocazii deosebite.

Modelele propuse în colecți sunt inspirate de la rochiile romantice și de la costumul tradițional românesc adaptate și sunt dedicate femeilor. Culorile predominante sunt deschise, care dau finețe întregii colecții. La un nivel mai profund, vestimentația poate indica starea de spirit și personalitatea fiecăruia. Culorile, accesoriile, modelul hainelor, lungimea sunt toate indicatori ai sistemelor personale de valori. Astfel, spunem despre unele persoane că se îmbracă extravagant, clasic sau sport, iar prin aceasta facem deducții despre modul de viața și personalitatea lor. Contrastul între modă și artă există la nivelul subtilității tratării temei. Moda este o altă variantă subtilă de afișare a unui concept artistic.

Scopul care a fost pus la realizarea capitolului unu a fost realizat cu succes, rezultatele obținute pot fi analizate și studiate în partea practică a acestei teze care constă dintr-o colecție de cinci modele, realizate la un nivel destul de înalt.

2. Elaborarea documentației de proiectare constructivă pentru modelul de bază

2.1. Elaborarea schemei nivelurilor constructive a modelului proiectat

Designerul este un specialist care, prin pregătire, cunoștințe tehnice și artistice, experiență și sensibilitate vizuală, este capabil să rezolve complexitatea problemelor legate de alegerea materialelor, construcția, forma, culoarea, finisajul, decorarea produselor etc., care, de regulă, sunt realizate în serie, prin procedee industriale.

Obiectivul clasic al unui specialist în design era, în trecut, acela de a realiza desene, schițe ce trebuiau supuse aprobării clientului sau realizatorului și care constituiau instrucțiuni pentru fabricant. În prezent, designerului i se cere și trebuie să se împlice în realizarea noului produs, a noului model (prototip), pentru ca viziunea sa artistică, imaginea și mesajul ce sunt dorite a fi materializate și transmise consumatorului să corespundă cu realitatea. Este adevărat că desenul rămane un instrument de lucru dar, de multe ori, ceea ce s-a pus pe hartie, ce s-a văzut într-o imagine plană (bidimensională) poate să nu satisfacă in transpunerea practică, care este cel mai adesea tridimensională [5].

La proiectarea produselor vestimentare, ținînd seama de calitățile fibrelor, trebuie să se conceapă articole de îmbrăcăminte avandu-se în vedere: scopul de utilizare, respectarea structurii optime și a parametrilor textili în lumina cunoștințelor din domeniul fiziologiei actuale a acestuia.

Cercetări remarcabile sunt întreprinse, prin urmare, pentru realizarea „îmbrăcămintei planificate“, care să fie plăcută, sănătoasă, tolerată de piele, ușor de întreținut și în concordanța cu vîrsta purtătorului. În preocuparea de ridicare continuă a nivelului de trai și de creare a unor condiții cît mai bune de lucru, îmbrăcămintea ocupă un rol însemnat [22].

2.2. Analiza particularităților de model al produsului proiectat

Modelul vestimentar propus în această lucrare reprezintă în sine o rochie în stil romantic cu implementarea elementelor tradiționale stilizate a costumului românesc. Culorile dominante a țesăturii de bază fiind ivory, alb și a decorului verde-pastelat, albastru-pastelat, portocaliu-pastelat, Se propune pentru: prezentările de modă și piese de teatru, domnișoarelor cu vîrsta cuprinsă între 18 și 20 ani. Mărimile recomandate sunt: 88-92; 164-174.

Rochia este de siluietă ajustată și este divizată în mai multe elemente. Deci, partea de sus a rochiei, partea de jos fiind o fustă soare, pestelca stilizată din portul românesc și măneca care sunt toate unite între ele. Partea de sus a modelului-față-corset este împărțită în trei părți orizontale, partea superioară reprezentînd o platcă decorată cu elemente tridimensionale decorative efectuate manual și este situată mai sus de linia bustului cu 5,5 cm. Partea de mijloc a corsetului se începe mai sus de linia bustului cu 5,5 cm și se termină mai jos de linia bustului cu 10,0 cm. Linia inferioară a corsetului este situată mai jos de linia taliei cu 10,0 cm. Partea inferioară a corsetului-față este compus din trei elemente păstrind pensele de talie. Spatele rochiei-corset este compus din patru elemente. La fel ca și fața-corset în partea de sus avem o platcă compusă din două elemente, linia inferioară fiind amplasată cu 3,0 cm mai sus de linia bustului. Partea inferioară a corsetului-spate este compus din două elemente care își păstrează pensele de talie. Și la rindul său linia inferioară a corsetului-spate este situată mai jos de linia taliei cu 10,0 cm.

Fusta soare reprezintă partea de jos a modelului avînd o lungime de 102,0 cm și este compusă din două elemente ce sunt unite în liniile de simetrie. Linia superioară a acesteia este amplasată mai jos de linia taliei cu 10,0 cm. Dat fiind faptul că autorul modelului efectuiază fusta din material ca șifonul, aceasta va fi utilizată de două ori pentru obținerea unui efect vaporos și rigid in același timp. Ca urmare amîndouă fuste vor avea aceleași dimensiuni.

Mîneca reprezintă o mînecă clasică aplicată care are lungimea de 65,0 cm și în partea de sus, mai jos de linia capului mînecii cu 5,0 cm, aceasta este decorată cu o panglică decotativă efectuată manual cu lățimea de 10,0 cm.

Pestelca stilizată este aplicată în partea din față a modelului avînd o lungime de 125,0 cm și o lățime în partea superioară de 17,0 cm și în partea de jos de 35,0 cm.

Produsul proiectat este complectat cu elemente decorative: efectuate manual cu ajutorul cîrligului și deasemenea brodate.

2.3. Selectarea datelor inițiale necesare pentru construcția tiparului de bază al modelului proiectat

Prin caracteristică dimensională (dimensiunea corpului, sau cotă antropometrică) se ințelege valoarea dimensiunii unui segment al corpului uman delimitat de două puncte sau două planuri antropometrice, exprimată în cm, sau mm. Dimensiunile produsului la nivelul suprafeței lui interioare vor depinde, în primul rand, de dimensiunile corpului, iar dimensiunile produsului la nivelul suprafeței lui exterioare vor depinde de structura straturilor din care este alcătuit și de grosimea materialelor (tabelul 2.1.).

Tabelul 2.1. Caracteristicile dimensionale ale corpului tip 178-88-96, grupa II-a de conformație, necesare pentru elaborarea construcției compleului vestimentar

Continuatea tabelului 2.1.

În satabilirea și dimensiunilor trebuie să se țină cont de faptul că un produs de îmbrăcăminte este caracterizat prin formă și dimensiuni interioare și respectiv exterioare. Dimensiunile produsului la nivelul suprafeței lui interioare vor depinde de dimensiunule corpului, iar dimensiunile produsului la nivelul suprafeței lui exterioare vor depinde de structura straturilor din care este alcătuit și de grosimea materialului [13].

În aceste condiții, dimensiunile produsului de îmbrăcăminte se obțin prin majorarea dimensiunilor corpului cu anumite valori (adaosuri), care tin cont de tipul produsului, destinație, grupa de purtători, model, modă, respectiv caracteristicile materialului din care se confecționează (tabelul 2.2.).

Tabelul 2.2. Valorile adaosurilor constructive necesare pentru elaborarea construcției tiparului de bază al produsului rochie de siluetă ajustată

2.4. Argumentarea alegerii metodei de proiectare constructivă a tiparului de bază

Un produs de îmbrăcăminte îmbrăcat pe corp are o formă spațială cu o configurație complexă. In ultimele decenii au fost desfășurate lucrări de perfecționare și respectiv de unificare a soluțiilor constructive pe tipuri de produse și grupe de purtători. Un obiectiv important urmărit a fost fundamentarea științifică a relațiilor de calcul pentru dimensionarea unor segmente constructive, fie prin utilizarea unui număr mai mare de mărimi antropometrice, fie prin modelarea matematică a corelațiilor dintre diferite mărimi corporale, care să inlocuiască relațiile de proporționalitate stabilite empiric.

Construcția tiparelor pentru orice tip de produs din această categorie incepe cu construcția corpului (fața și spatele) și apoi se proiectează tiparul manecii intr-o rețea de linii de bază proprie, sau direct pe tiparele corpului, in funcție de croiala produsului și de modul de rezolvare a răscroielii manecii (pentru brațe), pe tiparul feței și a spatelui (vezi tabelul A.2.4).

La proiectarea tiparului oricărui produs vestimentar este nevoie de un șir de caracteristici dimensionale, obținute pe calea măsurării corpului sau preluate din standardele dimensionale pentru corpuri tip. În cazul confecționării individuale, caracteristicile dimensionale se obțin în rezultatul măsurării corpului propriu-zis și, parțial, prin calculele conform formulelor propuse de metoda de proiectare, iar în cazul producerii în masă se utilizează datele corpurilor tip din standardele dimensionale. Simbolizarea caracteristicilor dimensionale în ambele cazuri este aceeași.

Caracteristicile dimensionale se clasifică în două grupe:

Caracteristicile dimensionale de bază;

Caracteristicile dimensionale auxiliare.

Caracteristicile dimensionale din prima grupă, fără care nu e posibil proiectarea produsului vestimentar, se preiau direct de pe corp (vezi anexa 1.2.).

La efectuarea măsurărilor este necesar de a studia minuțios particularitățile morfologice ale corpului și de a observa devierile acestuia. Cel mai des se întâlnesc: asimetrii, ținută încordată sau încovoiată, omoplații proeminenți, fesele proeminente sau plate etc. Este important grosimea stratului de îmbrăcăminte de pe corpul măsurat. Persoana trebuie să fie îmbrăcată în îmbrăcăminte intermediară cu grosimea mică a materialelor (bluză, rochie) și în lenjerie destinată produsului proiectat.

Pentru realizarea constructivă a compleului vestimentar este utilizată metoda miuler și Fiul, ce dispune de un număr mediul de caracteristici dimensionali (vezi tabelul 2.1.). La alegerea metodei de proiectare s-a ținut cont de tipul de material și proprietățile acestuia fizice (tabelul 2.3.).

Tabelul 2.3. Calcului necesar pentru construcția tiparului de bază

Continuarea tabelului 2.3.

Continuarea tabelului 2.3.

Construcția tiparelor de bază pentru produsele cu sprijin în talie (fustă) se realizează pe aceleași principii generale. Astfel, sunt necesare informații despre dimensiunile și forma părții inferioare a trunchiului și a membrelor inferioare, trebuie stabilit adaosul de bază pe linia șoldurilor (adaosul pe linia taliei fiind un adaos minim necesar) și unele dimensiuni proprii produsului (vezi tabelul A.2.4.).

Pentru cazul în care se cunoaște lungimea și lățimea fustei la terminație, Lf , lf, coeficientul k poate fi determinat după relația:

k = Lf / (lft – SPt )

La construcția tiparului fustei conice tip „cloș” se poate întâmpla ca lățimea fustei la nivelul liniei șoldurilor să fie mai mică decât cea planificată (SPș + Aș). În acest caz construcția fustei se realizează în conformitate cu etapele constructive prezentate în anexe (vezi tabelul A.2.4.), [39].

2.5. Elaborarea tiparului de bază și de model. Elaborarea algoritmului de modelare constructivă

Pentru elaborarea construcției de model a modelului proiectat au fost folosite procedee de modelare constructivă de tipul I : transferul penselor, marcarea și proiectarea liniilor de divizare suplimentară, proiectarea elementului de închidere (linia cantului); procedee de modelare constructivă de tipul II : evazarea conică, modificarea configurației contururilor.

Etapele de modelare a produsului rochie-corset:

Construcția tiparului de bază a rochiei de siluetă semiajustată.

Construcția liniei răscroielii gîtului la față după model, adîncirea răscroielii gîtului la față cu 3,0 cm.

Lărgirea liniei răscroielii gîtului la față cu 8,5 cm.

Construcția liniei inferioare a reperului mijlociu a corsetului-față mai jos de linia bustului cu 10,0 cm.

Închiderea pensei bustului în linia inferioară a reperului mijlociu a corsetului-față.

Construcția plătcii pe reperul față a corsetului mai sus de linia bustului cu 5,0 cm.

Construcția liniei inferioare a corsetului la față mai jos de linia taliei cu 10,0 cm.

Construcția pestelcei stilizate din portul românesc ca element decorativ cu lungilea de 125,0 cm și lățimea in partea superioară de 17,0 cm și în partea inferioară de 35,0 cm.

Construcția liniei răscroielii gîtului la spate după model, adîncirea răscroielii gîtului la spate cu 3,0 cm.

Lărgirea liniei răscroielii gîtului la spate cu 8,5 cm.

Construcția plătcii pe reperul spate a corsetului mai sus de linia bustului cu 3,0 cm.

Demodelarea pensei de omoplat astfel: 0,5 cm sunt plasați în linia răscroielii gîtului la spate, linia răscroielii mînecii la spate și în linia inferioară a plătcii.

Corectarea liniei răscroielii gîtului la spate.

Corectarea liniei inferioare a plătcii.

Construcția liniei inferioare a corsetului la spate mai jos de linia taliei cu 10,0 cm.

Construcția tiparului de bază a mînecii clasice cu o cusătură cu lungimea de 65,0 cm.

Construcția liniilor ajutătoare pentru aplicarea decorului efectuat manual cu lățimea de 10,0 cm mai sus de linia cotului cu 8,5 cm.

Construcția tiparului de bază a fustei de tip cloș-soare, două repere.

2.6. Elaborarea schemelor de construcție a șabloanelor principale și derivate

Orice produs de îmbrăcăminte este structurat dintr-un număr determinat de elemente componente. Elementul de produs reprezintă o parte a produsului care îndeplinește o funcțiune proprie (de protejare, de îmbrăcare-dezbrăcare, de terminație a unei margini, de ornamentare etc.). El poate fi regăsit în totalitate, fără prelucrări suplimentare, pe alte modele ale aceluiași tip de produs. Un element de produs, la randul său, poate fi constituit dintr-un număr diferit de părți, numite repere.

Reperul este partea indivizibilă a unui produs de îmbrăcăminte, croită dintr-un anumit tip de material, un element poate fi realizat din unul sau mai multe repere. Croiala este o caracteristică constructivă a unui tip de produs și este determinată de modul de divizare a suprafeței produsului, considerat înveliș al corpului în elementele lui principale, cu rol de îmbrăcare (acoperire protejare) a corpului. Aceste elemente principale sunt: fața, spatele, elemental decorative, fusta [28].

Șabloanele se obțin prin copierea tiparelor multiplicate. Ele sunt copii ale tiparelor la care se adaugă rezervele de cusături. Acestea se execută pe carton, placaj sau plăci sintetice, principiul de lucru fiind:

•La tipare se adaugă rezervele de cusături

•Acestea se așează pe carton sau pe un alt material și cu ajutorul unei rulete se urmărește conturul tiparului mărit cu rezerve de cusături. Ruleta este prevăzută cu o rolă cu dinți care, prin apăsare, imprimă conturul tiparului pe carton [19].

•Cu ajutorul unei foarfece sau a unei mașini de tăiat, se taie

cartonul pe conturul imprimat. Cel mai utilizat material pentru obținerea șabloanelor este cartonul.

•Pentru a controla efectul uzurii în procesul de croire asupra șabloanelor, acestea se marchează cu un dispozitiv de marcat special.

Șabloanele folosesc procesului de croire și controlul detaliilor, acestea se foloses: șabloane principale și șabloane derivate.

În cazul compleului vestimentar propus în această lucrare, rezervele șabloanelor constituie 1,0 cm, iar pentru tiv 2,0 cm.

2.7. Concluzii la capitolul 2

Pentru a urmări cu consecuvitate principiile generale prezentate în capitolul doi vom enumera principalele caracteristici: analiza particularităților de model al produsului proiectat, selectarea datelor inițiale necesare pentru construcția tiparului de bază al modelului proiectat, argumentarea alegerii metodei de proiectare constructivă a tiparului de bază, elaborarea tiparului de bază și de model, elaborarea algoritmului de modelare constructivă. Aceste caracteristici permit construcția și modelarea cît mai exactă a modelului propus, și în întegime a colecției vestimentare.

Designerul, atunci când dorește să construiască un produs de îmbrăcăminte, are în vedere o serie de aspecte similare: conformația corpului tip, structura și proprietățile fizice a materialelor, metoda de proiectare. Acestea fiind reguli foarte flexibile ce poartă denumirea de principii ce dezvoltă imaginația [20].

În lucrarea dată autorul a efectuat construcțiile tiparelor de bază a rochiei pentru femei de siluietă semiajustată prin metoda Miuler și fiul, ce este destinată proiectării individuale a produselor vestimentare. În calitate de date inițiale au fost utiliyate valorile caracteristicilor dimensionale ale corpului tip 178-80-86 și valorile adausorilor de lejeritate- conform metodei propuse, însă către perimetrele de bază (bust, talie, șolduri) s-au utilizat aceleași valori ale adaosurilor.

Pe parcursul elaborării construcțiilor s-a observat că metoda dispune de relații analitice de calcul proporționale, și particularități constructive ce permit proiectarea produselor pentru corpuri de diferită conformație și ținută.

3. Elaborarea documentației tehnice pentru modelul de bază

3.1. Alegerea utilajului și regimurilor de prelucrare tehnologică

Îmbinarea reperelor de produs cu ajutorul cusăturilor reprezintă conform statisticilor aproximativ 80% din timpul de realizare a unui produs de îmbrăcăminte. Asamblarea prin coasere se realizează cu ajutorul cusăturilor, prin intermediul unuia sau mai multor fire de ață de cusut care trec de o parte și de alta a pieselor pe porțiunea de îmbrăcăminte, într-o ordine dată cu ajutorul organelor de lucru ale mașinii de cusut care, participă la formarea cusăturilor [21].

Mașinile de cusut asigură asamblarea prin cusături mecanice și se pot grupa după mai multe criterii: din punct de vedere a modului de realizare a cusăturilor, a destinației produsului, a numărului de fire care participă la realizarea îmbrăcămintei, a modului de realizare a produsului.

Utilajul tehnologic existent are grad diferit de automatizare și concentrare a operațiilor tehnologice, care caracterizează calitatea îndeplinirii operațiilor și productivitatea muncii. În baza clasificării sunt puse fazele tehnologice ciclice de bază și auxiliare: manuale, manuale-mecanice, mecanice, automate (tabelul 3.1.), [23].

Tabelul 3.1. Caracteristica mașinilor universale și cu destinație specială

Continuarea tabelului 3.1.

Utilajul de finisare hidro-termică, este unul din utilajele de bază, folosit în fabricarea confecțiilor textile. Utilajul de finisare hidro-termică se divizează în: universal, special, mese de călcat, fier de călcat, utilajul auxiliar și alt utilaj [16].

Majoritatea instalațiilor, preselor și meselor de călcat, prezintă un set, care constă din prese de construcțiile de bază și un set de forme și fiere de călcat (tabelul 3.2.).

Tabelul 3.2. Caracteristica utilajului pentru TUT

Un produs tehnologic de confecționare implică existența unui sistem de fabricație, care să poată realiza produsul de îmbrăcăminte definit prin proectul tehnologic (tabelul 3.3.). Documentația tehnologică trebuie să stabilească și posibilitățile de realizare a transformărilor tehnologice pentru constituirea elementelor de produs și apoi a produsului prelucrat la repere-elemente-produs vestimentar fiind posibil de efectuat în mod succesiv sau în paralel (tabelul 3.4.).

Tabelul 3.3. Cerințele tehnice ale asamblărilor prin coasere

Tabelul 3.4. Regimurile de efectuare a cusăturilor

3.2. Elaborarea succesiunii tehnologice de prelucrare a modelului

Indiferent de criteriul de clasificare în care se încadrează, produsul de îmbrăcăminte, trebuie să se caracterizeze prin aspect plăcut, calitate superioară și preț agreabil pentru un segment important de consumatori.

În context, trebuie stabilită o corelație între motivație practică a îmbrăcămintei și celelalte forme de motivații care susțin alegerea unui produs dintr-o gamă disponibilă: motivația morală, estetică, socială și nu în ultimul rînd motivația psihică. Funcțiile impuse produselor de îmbrăcăminte își au originea în motivațiile sus-amintite și pot asigura într-un anumit context, succesul pe piață al produselor prin: valoarea de prezentare și disponibilitate [18].

Produsele de îmbrăcăminte se realizează succesiv, prin prelucrarea reperelor în vederea obținerii elementelor de produs, urmată de cuplarea elementelor în subansambluri a căror complexitate și grad de prelucrare cresc până la obținerea produsului finit.

Produsele de îmbrăcăminte se realizează succesiv, prin prelucrarea reperelor în vederea obținerii elementelor de produs, urmată de cuplarea elementelor în subansambluri a căror complexitate și grad de prelucrare cresc până la obținerea produsului finit.

Procesul tehnologic – reprezintă ansamblul de operații mecanice, fizice, chimice, care prin acțiune simultană sau succesivă transformă materiile prime în bunuri sau realizează asamblarea, repararea ori întreținerea unui sistem tehnic [19].

Din punct de vedere al structurii, procesul tehnologic de prelucrare reprezintă partea din procesul de fabricație care cuprinde totalitatea operațiilor și fazelor intercorelate, necesare pentru executarea pieselor finite, în cadrul unei unități de producție. Elementele de structură ale procesului tehnologic (operații, faze) au ele însele o anumită structură. De regulă, procesele tehnologice de prelucrare pot fi divizate (detaliate cu un anumit grad de detaliere) în moduri diferite în operații, iar acestea în faze componente. Modificarea componenței operațiilor și a numărului de operații ale procesului, prin schimbarea modului de divizare, conduce la modificarea structurii procesului tehnologic. Aceeași funcție a sistemului-proces poate fi îndeplinită de procese tehnologice cu structuri diferite.

Procesul tehnologic de finisare – asigură transformarea produsului vestimentar din obiect al muncii în produs marfă, prin obținerea unei forme, a aspectului și calității adecvate destinației [20]. Finisarea în confecții, presupune două categorii de operații: operații mecanice, operații termice și umidotermice.

Deci procesul tehnologic de fabricație a unui model din colecția propusă de către autor se poate schematiza astfel (tabelul 3.5.):

Tabelul 3.5. Succesiunea tehnologică de prelucrare a modelului

Continuarea tabelului 3.5.

Continuarea tabelului 3.5.

3.3. Elaborarea desenului aspectului general

Procesul tehnologic de confecționare este alcătuit din:

Operații pregătitoare: rihtuirea, însemnarea, măsurarea, etc. Aceste operații există în toate etapele procesului tehnologic și în toate procesele industriale.

Operații de coasere mecanizată: se efectuează cu mașini clasice și speciale și sunt utilizate la îmbinarea sau fixarea detaliilor. Operațiile de coasere manuală: însăilare, montat mâneci și guler, sunt foarte restrânse în producția industrială [16].

Operațiile de tratare umidotermică: descălcare, presare, netezire, aburire, pot fi efectuate în toate etapele procesului de confecționare și diferă în funcție de natura operației.

Documentația tehnologică surprinde aspectele calitative și cantitative ale sarcinii de fabricație, servind ca bază de comunicare între compartimentele de proiectare și fabricație și drept program de funcționare pentru procesele de fabricație.

În continuare, pentru cele mai utilizate tipuri de elemente de produs se prezintă posibilități tehnologice de realizare, într-o manieră simplificată ce nu evidențiază decât parțial tipul de utilaj folosit. La reprezentările în secțiune se va utiliza: – linia groasă pentru materialul de bază; – linia subțire pentru cusătură; – linia întreruptă pentru întăritură. Plasarea cusăturilor va fi evidențiată prin: – linii dreptele se identifică cu traiectoria acului (acelor), în cazul cusăturilor de suveică, lanț din unul și două fire sau acoperire; – cerc, pentru cusăturile de surfilare.

Desenul aspectului general cuprinde în sine schemele cusăturilor. Cusătura este procesul de îmbinare a două sau mai multe materiale textile ce se realizează prin puncte de cusătură.

Punctele de cusătură se obțin cu ajutorul pașilor de coasere care se formează din ață de cusut sau din substanțe chimice [25].

După mijloacele cu care se execută, cusăturile pot fi: cusături manuale, cusături termochimice și cusături mecanice.

3.4. Particularități de proiectare tehnologică a modelului proiectat

O colecție vestimentară este o dovadă de a experimenta în domeniul modei, este demonstrația, adesea surprinzătoare, paradoxală dintre tradiție și inovație. Imaginația creatorului izvorăște din tradiționalitatea, funcționalitatea liniilor, formele ce definesc femeia contemporană. Nu în ultimul rînd se atrage atenția și la țesăturile folosite care redau luxul: servicii și produse de calitate superioară, la prețuri mai rezonabile [6].

În colecția propusă centrul compozițional este format de elementele decorative ce completează colecția. Decorarea produselor de îmbrăcăminte constă în utilizarea unor detalii sau elementele de garnisire a unor accesorii, utilizate cu scopul înfrumusețării modelelor.

Decor–este un termen generic pentru elemente sau ansambluri de elemente destinate să împodobească un obiect. Decorul dominant în colecție este croșeta și broderia, fiind și una din multiplele modalități atractive prin care produsul de îmbrăcăminte poate fi accentuat, ceea ce duce la creșterea valorii artistice [26].

Pentru efectuarea acestuia autorul a folosit două tipuri de ațe: bumbac și mătasă-poliester. Culorile acestora sunt variate de la nuanțe de alb, verde, albastru și cafeniu (tabelul 3.6.).

Tabelul 3.6. Caracteristica ațelor folosite la decor-brodat

Continuarea tabelului 3.6.

A fost ales bumbacul, anume acestă ață, deoarece din punct de vedere al defectelor exterioare ațele se împart în două calități. Calitatea ațelor este determinată prin examinarea la exterior a o sută de forme de depănare și depinde de numărul defectelor observate. Pentru ațele albe de calitate întîi sînt admisibile pînă la 45 puncte. Pentru ațele de calitatea a doua defectele nu trebuie să depășească 110 puncte.

Ațele de mătase-poliester se produc prin răsucire dublă a ațelor complexe de poliester. Ele se produc în ghemuri 50-100 m [14].

Deoarece moda se schimbă atît de rapid, viitorul designer trebuie să cunoască elementele decorative tradiționale și modul lor de folosire, apoi înarmat cu bun gust, în baza acestor cunoștințe și a posibilităților ce-i stau la îndemînă, el poate crea ornamente noi, unice, de strictă actualitate.

Arta decorării produselor de îmbrăcăminte constă în utilizarea unor detalii sau elemente accesorii, ornamentale sau funcționale, în scopul punerii în valoare.

Elementele decorative trebuie să accentueze produsului de îmbrăcăminte sau să-l facă neașteptat, neobișnuit, deci în final, să determine creșterea volumului potențial. Culorile și dimensiunile elementelor decorative să completeze întregul și să sublinieze, să întărească, sau să înfrumusețeze proporțiile îmbrăcămintei.

În colecția propusă de autor ca elemente decorative apar două tehnici: broderia și croșetarea care se pot fi observate în fiecare model propus.

Arta de a croșeta oferă posibilitatea de a utiliza o gamă bogată de îmbinări de lațuri din firul de ață și procedee tehnice, care oferă ca rezultat o mare varietate de noi modele a pieselor croșetate. Acestea prezintă o prețioasă comoară de valori decorative exprimate prin simțul practic și gustul artistic al artei populare românești (vezi figura A.3.1.), [12].

Un rol important în realizarea colecției este crearea unor elemente decorative noi. Cu ajutorul cărora designerul încearcă să creeze o pînză nouă, la realizarea unui model, sau înbogățirea altuia cu ajutorul acestor elemente (figura 3.1.).

Figura 3.1. Elemente decorative folosite la realizarea colecției vestimentare-croșetare

Arta populară de înfrumusețare a obiectelor textile are o istorie și tradiții seculare, fiind prezentă în viața românilor din mediul rural și urban pînă în zilele noastre.

Dragostea de frumos se manifestă la ei pretutindeni: în felul de a-și împodobi locuința, modul de a se îmbrăca zilnic și îndeosebi la sărbători. Dovada de împodobire a vestimentației vine de la strămoșii noștri, găsite fiind unele monumente originale din antichitate [34].

Autorul folosește în lucrarea sa broderia, și anume la ornarea elementelor decorative și stilizate a costumului român, pentru a pune accent pe aceste modificări (figura 3.2.), (vezi figura A.3.2.).

Figura 3.2. Elemente decorative folosite la realizarea colecției vestimentare-broderie

Amplasarea decorului în colecția propusă este realizată după orizontală, la purtare obținându-se efectul liniei curbe. Scopul acesteia este de a atrage privirea, astfel, evidențiindu-ne zone ale corpului. Acesta este amplasat în zonele care mai puțin se expun frecării, întinderii.

Un element nou ce intră în vogă în acest an sunt diademele, ce semnifică o cunună din metale și pietre prețioase, purtată pe cap de suverani, de unii reprezentanți ai bisericii și, în reprezentările plastice, de anumite divinități; podoabă din diverse materiale purtată de femei pe frunte, la anumite ocazii [35].

Pentru realizarea colecției date autorul vine și el cu cîteva modele efectuate manual cu ajutorul florilor artificiale (figura 3.3.).

Figura 3.3. Diademe propuse de autor, Coban Alina

Se pare că moda, spre deosebire de alte sfere ale culturii, reunește în mod organic aspectul spiritual cu cel material. Poate că aceasta este motivul pentru care mulți dintre noi o adoră, trecînd cu vederea doza de pragmatism care o caracterizează și supunându-se regulilor ei schimbătoare. Specialiștii știu, însă, cât de exacte și crude sunt aceste reguli și numai câțiva dintre aceștia simt, cînd și unde ele trebuie încălcate, astfel încît să ia naștere altă senzație [31].

Moda ne surprinde cu fiecare sezon, ne aduce noi atitudini și devine din ce în ce excentrică dar cu o mare doză de rafinament și stil.

3.5. Concluzie la capitolul 3

Capitolul trei „Elaborarea documentației tehnice pentru modelul de bază” unește în sine studierea și alegerea utilajului care corespunde prelucrării tehnologice a modelului de bază. Elaborarea succesiunii tehnologice a facilitat coaserea mai operativă și mai bună a produsului proiectat.

Aici a avut loc asamblarea produsului care este îmbinarea a două sau mai multe piese definitive prelucrate într-o anumită succesiune, astfel încît să formeze un produs finit, care corespunde din punc de vedere tehnic scopului pentru care a fost proiectat.

Procesul tehnologic de asamblare trebuie să indeplinească urmatoarele condiții:

să asigure realizarea tuturor prescripțiilor tehnice impuse produsului;

să garanteze realizarea normelor de precizie și de rigiditate;

să permită obținerea produsului la un pret de cost cat mai redus.

Ceea ce a fost realizat cu exactitate de către autor.

La baza clasificării produselor de îmbrăcăminte stă funcția principală pe care trebuie să o îndeplinească orice produs de îmbrăcăminte, care este cea de protejare sau acoperire a corpului, produsul fiind un înveliș al suprafeței exterioare a acestuia.

Capitolul cuprinde în sine analiza și alegerea utilajului necesar pentru realizarea modelului, executarea cusăturilor și a planului de coasere. Pentru înbunătățirea aspevtului exterior a vestimentului, și decorare au fost propuse cele mai tradiționale tipuri de ornamentare.

Concluzii finale

Moda generează cea mai competitivă și aglomerată piață de desfacere. În plus, orgoliile din aceasta zonă sînt atît de mari încît competitivitatea atinge niște zone de multe ori bolnăvicioase.
Paradoxal, chiar dacă creierele și creativitatea sînt atît de încinse, rezultatele nu sînt mereu pe măsură. Rar cînd te izbește ceva de-a dreptul memorabil.

S-a ales drept sursă de inspirație rochia în stil romantic cu elemente stilizate din portul românesc, ceea ce dă un rafinament aparte modelelor propuse, cinci la număr.

Portul popular reprezintă un document de viață și trebuie tratat ca atare. Strâns legat de existența omului, costumul popular a reflectat în decursul timpului, așa cum reflectă și astazi, mentalitatea și concepția artistică a poporului. Costumul popular s-a dezvoltat odată cu istoria, fiind expresie a tradițiilor închegate de-a lungul veacurilor. În confecționarea îmbrăcăminții, creatorul popular s-a supus anumitor “canoane”, care stau la baza formei (a croielii), a structurii costumului, a compoziției ornamentale, a amplasării acestora în spațiu și a coloritului. Relațiile bine stabilite între aceste valori – în perfect acord cu scopul practic al costumului – sunt rezultatul unei îndelungate experiențe și supuse unor discipline riguroase care se integrează în tradiție și conferă costumului popular calitatea de “creație autentică” cu valoare de document. De la o regiune la alta însă, costumul a primit – pe parcursul istoriei aspecte diferite. Noțiunea de costum tradițional autentic se referă la creația populară structurată pe anumite elemente de stil ce s-au perpetuat în zonele constituite etnografic [5].

Așa cum remarca poetul filosof Lucian Blaga, în Trilogia culturii, "în asemănare cu cromatica altor popoare, cea românescă reprezintă cazul rar al unei arte populare de natură clasică, în sensul că e măsurată discret… Prin funcția pozitivă a golului, a cîmpului ca factor ritmic prin acest mod degajat, arta populară românească reprezintă în răsărit o insulă de duh european… duh al măsurii." Culorile vii nu sunt niciodată stridente, iar culorile potolite nu sunt niciodatã mohorîte.

Produsele de modă trezesc emoții, dar munca din spatele lor este extrem de solicitantă: drumul de la schiță la profit trebuie să păstreze poezia, dar nu il poti urma fără pragmatism, s-a încercat crearea unei colecții inedite fără încercarea de a copiua pe cineva, și putem conchide cu mare satisfacție că acest scop a fost atins cu succes.

Colecția este una desăvîrșită care și-a atins toate țelurile propuse, dar și care respectă toate principiile de creare a unei astfel de lucrări.

Lucrarea dată este bazată pe toate criteriile de oformare și după punctele stabilite.

Expansiunea rapidă a tehnicii industriale, declanșată de revoluția electronică, ne-a propulsat într-o nouă eră a civilizației, în care cultura populară, cu marea ei putere de adaptabilitate, își croiește noi drumuri.

Așa cum constata renumitul etnolog american de origine românã, acad. Paul Petrescu, în prefata volumului ”Portul popular de sărbătoare din România”, "…nu cultura populară și nici portul popular au nevoie de ajutorul înviorător al tehnicii vremilor noi, ci oamenii tehnicii noi au nevoie într-un anume fel, de cultura populară." Pretutindeni în lume, produsele unicat sau de serie mică, create de mesterii populari și artizani, ce păstrează specificul diferitelor culturi se bucurã de un interes larg, la accentuarea căruia contribuie filmele etnografice și expansiunea turismului.

Cercetarea se îndreaptă și spre tehnicile artistice convenționale utilizate de-a lungul timpului în grafica vestimentară, a tehnicilor mixte dar și acelor neconvenționale (monotip, colaj), remarcând pluritatea și varietatea de mijloace de expresie plastică. În epoca contemporană, inovațiile tehnice sunt dublate de noi orientări conceptuale și abordări experimentale capabile să deslușească și să exprime sensurile universurilor poetice. În lucrarea de cercetare s-a analizat elementele de originalitate din punct de vedere compozițional, cît și al capacității sale de a se adapta și de a se reinventa de fiecare dată. În încheiere, reafirmăm faptul că acest domeniu este de maximă actualitate aflat într-o continuă schimbare, un fel de oglindă culturală a societății, o formă complexă de cunoștere și comunicare interumană, atât din perspectiva activității de creație cât și din cea a publicului receptor.

Bibliografie

Balan Stela. Modelarea constructivă a produselor vestimentare. Chișinău: Editura Tehnica-INFO, 2001. 120p.

Bierbemann Hans. Dicționar de simboluri vol. I,II. București: Editura Saeculum I.O., 2002. 225p.

Bâtcă Maria. Însemn și simbol în vestimentația țărănească. București: Editura Abeona, 1997. 56p.

Budea Dana. Stil. București: Editura Bonton, 2010. 304p.

Brumariu A. Proiectarea îmbrăcămintei. Iași: Editura Rotaprin, 1989. 98p

Caragea C. Istoria vestimentației europene. București: Editura Casa, 2001. 280 p.

Ciclu de perlegeri volumuil I. Studiul materialelor textile. Chișinău: Editura U.T.M., 2005. 84p.

Constanța Ghițulescu. Zestrea între normă și practică. Țara Românească în secolul al XVII-lea, în SMIM, vol. XVIII-lea. Iași: Editura Polirom, 2000, 120p.

Curteza Antonela. Design vestimentar noțiuni fundamentale. Iași: Editura Pergormantico, 2003. 272p.

Cacoveanu M. Proiectarea tiparelor în designul vestimentar. ClujNapoca: Editura Clusium, 2003. 255p.

Clompton Claire. 200 de modele de flori croșetate. București: Editura Litera, 2012. 128p.

Dragu Petrache. Modă, tipare, multiplicări. București: Editura Mast, 1986. 218p.

Damaschin Mioc. Elemente de etnografie și folclor ale cronicarului Nicolae Stoica de Hațeg, în „Tibiscus” – etnografie. Timișoara: 1978. 153p.

Elena Lupsan. Portul popular. București: Editura Didactica și pedagogia, 2006. 104p.

Filipescu E., Avădanei M. Structura și proiectarea confecțiilor textile. Îndrumar de laborator. Iași: Editura Performantica, 2007. 68p

Filipescu E. Structura și proiectarea confecțiilor. Iași: Editura Performantica, 2003. 123p.

Institutul de lingvistică Iorga Iordan. Dicționar explicativ ediția II. București: Editura Universul Enciclopediei, 1996. 210p.

Leslei Stanfield. 100 de modele de flori de croșetat și tricotat. București: Editura Litera, 2012. 128p.

Oțetea Georgeta. Țesături populare românești din satele vechiului Scaun al Săliștei. București: Editura SCIA, 1957. 140p.

Miller Margarita. Vechi motive decorative românești. București: Editura Vestala, 2007. 47p.

Mitu S., Mitu M., Pintilie E. Indrumar de laborator la disciplina bazele tehnologiei confecțiilor textile. Iași: Editura Performantica, 2003. 88p.

Pintilie Ecaterina, Mitu Mihaela, Mitu Stan. Bazele tehnologie confecțiilor textile. Îndrumar de lucrări practice. Iași: Editura Performantica, 2003. 204p.

Sburlan Smaralda. Croșeta de aur. Iași: Editura Ceres 1983. 215p.

Брун Вольфганг, Тильке Макс. Всеобщая история костюма. От древности до нового времени. Москва: Эксмо-пресе, 2011. 360p.

Брун Bольфранг, Тидьке Макс. История костюма от древности до нового времени. Москва: Эксмо-пресе, 1999. 345p.

Гущина К.Г. Ассортимент, свойства и технические требовакния к материалам для одежды. Москва: Легкая индустрия, 1978. 205p.

Куренова С.В., Савельева Н.Ю. Конструирование одежды: Учеб. пособие для ВУЗов/ Ростов-на-Дону: Феникс, 2005. 480 с.

Марковой А.Н. Культурология. История мировой культуры, под редакцией профессора. Москва: Эксмо-пресе 1998. 250p.

Мюлер и сын. Сборник Ателье-2012 Техника кроя. Москва: ЗАО КОН-Лига Пресс, 2010. 172p.

Мюлер и сын. Сборник Ателье-2011 Техника кроя. Москва: ЗАО КОН-Лига Пресс, 2010. 170p.

Медведков В.М., Боронина Л.П., Дурыгина Т.Ф. и др. Справочник по конструированию одежды. Москва: Лег. и пищ. пром-сть, 1982. 311p.

Новикова Д.Э. Карнавалы-праздники. Москва: Мир энциклопедий, 2005. 29p.

Пармон Ф.М. Композиция костюма. Москва: Легпромбытиздат, 1997. 318p.

Петушкова Г. Ц. Теория проектирования костюма: Учеб. Москва: Академия, 2003. 416p.

Рачинская Е.И., Сидоренко В.И. Моделирование и художественное оформление одежды [Текст]: учебное пособие. Ростов н/Д: Феникс, 2002. 608p.

Современная энциклопедия. Мода и стиль. Москва: Аванта, 2002. 476p.

Сафина Л.А., Тухбатуллина Л.М., Хаматова В.В. Дизайн костюма [Текст]: учебное пособие. Ростов н/Д: Феникс, 2006. 390p.

Такер Э. История моды. Москва: АСТ: Астрель, 2003. 144p.

Теткхем К.,Симен Дж. Дизайн в моде. Москва: Рипол классик, 2000. 90p.

Терещенко Мария, Текстильные волокна: Учеб пособие / Мария Терещенко; Междунар. Независимый у – т Молдовы, Фак. Информатики и инженерии. Каф. Дизайн. Chișinău: ULIM, 2009. 116p.

Труханова А.Г. Справочник молодого швейника. Москва: Высшая школа, 1985. 43p.

Форина Ф. Народные традиции в моделировании одежды. Москва: Легпромбытиздат, 1984. 289p.

Чащихина Н. В. История развития стиля и моды в костюме. / Н. В. Чащихина; – Димитровград, 2002. 120p.

Шершнева Л.П., Рогова А.П. Проектирование и производство женского платья. Москва: Лег. и пищ. пром-сть, 1983. 223p.

Rochii de mireasă 2015. 6 tendințe majore. http://www.divahair.ro/moda (accesat la 05.01.2015).

Roghii en Vogue. http://www.mirandi.ro/colectii/ocazie_2015.php (accesat la 05.01.2015).

Rochii cu broderie cristalini cu broderii. Tendințele sezonului de toamnă iarnă 1014-2015. http://blog.cristallini.ro/2015/09/03/rochii-cu-broderie-cristallini-in-tendintele-sezonului-toamna-iarna-20122013/ (accesat la10.01.2015).

Tendințe în modă. http://woolbanglebagsbyrodica.blogspot.com/p/tendinte-in-moda.html (accesat la10.02.2015).

Haine croșetate. http://www.lyla.ro/moda/haine-crosetate/ (accesat la 24.03.2015).

Vedetele preferă rochii fabuloare create de Elie Saab. Vezi noua colecție. http://www.ele.ro/fashion/tendinte-moda/vedetele-prefera-rochii-fabuloase-create-de-elie-saab-vezi-noua-colectie-11870 (accesat la 27.03.2015).

ANEXE

Anexa 1.2.

Figura A.1. 1. Măsurarea figurii

Tabelul A1.2.1. Caracteristicile dimensionale

Anexa 1.3.

Figura A.1.2. Costumul tradițional românesc

Figura A.1.3. Costumul romantic

Anexa 2.1.

Tabelul A2.1. Calcului necesar pentru construcția tiparului de bază

Continuarea tabeluluiA2.1.

Continuarea tabeluluiA2.1.

Tabelul A.2.2. Calcului necesar pentru construcția tiparului de bază a mînecii

Continuarea tabelului A.2.2.

Tabelul A.2.3. Constructia tiparului de bază a fustei

Tabelul A.2.4. Constructia tiparului de bază a fustei, valorile coeficienților

Anexa 3.1.

Tabelul 3.1. Tabelul 3.6. Caracteristica ațelor folosite la decor-brodat

Anexa 1.1.

Tabelul A. 1.1. Caracteristica materialelor de bază

Tabelul A.1.2. Caracteristica ațelor de cusut

Tabelul A.1.3. Caracteristica elementelor suplimentare

Anexa 3.2.

Figura A.3.1. Metoda de realizare a decorului-croșeta

Figura A.3.2. Metoda de realizare a decorului-broderie