Caracteristici Climatice Generale ale Depresiunii Oravita
CUPRINS
Introducere
Cap. I Poziția fizico – geografică a Depresiunii Oravița
1.1. Localizare
1.2. Condiții geomorfologice și fitogeografice ale Depresiunii Oravița
Cap. II Parametrii climatici
2.1. Temperatura aerului
2.1.1 Temperatura medie anuală
2.1.1.1. Abaterea temperaturii medii anuale față de media multianuală
2.1.1.2. Temperaturi medii pe decenii
2.1.2. Temperatura medie lunară
2.1.3. Temperaturi extreme în Depresiunea Oravița
2.1.4. Temperaturi orare
2.2. Umezeala aerului
Umezeala medie anuală
Umezeala medie lunară
Umezeala minimă
Valori orare ale umezelii aerului
2.3. Presiunea atmosferică
Presiunea atmosferică media anuală
Valori orare ale presiunii atmosferice
2.4. Precipitații atmosferice ……
Distribuția multianuală a cantităților de precipitații
Distribuția lunară a cantităților de precipitații
Precipitații atmosferice – analiza cantităților diurne
Valori extreme și abateri semnificative în regimul precipitațiilor
2.5. Vântul
Frecvența direcției predominante lunare
Viteze medii lunare ale vântului
Viteze maxime multianuale ale vântului
Structura vântului
2.6. Fenomene meteorologice specifice sezonului de producere
.
Cap. III Particularitățile vântului cald Coșava
Aspecte generale – proveniență, caracteristici, trăsături, tipuri, prevedere
Influența vântului cald Coșava asupra principalilor parametrii climatici
Cap. IV Studii de caz
4.1. Studiu de caz 1 – Contextul sinoptic pentru intervalul 15 – 18 Februarie 1979
Studiu de caz 2 – Contextul sinoptic pentru intervalul 13 – 17 Ianuarie 1985
Studiu de caz 3 – Contextul sinoptic pentru intervalul 31 Octombrie –
03 Noiembrir 2012
Cap. V Propuneri pentru eliminarea efectelor și folosirea potențialului vântului
Concluzii
Bibliografie
Anexa
INTRODUCERE
Lucrarea de față intitulată „ Caracteristici climatice generale ale Depresiunii Oravița”, dorește a fi o analiză climatică a Depresiunii Oravița, pentru intervalul 1955 ( anul înființării Stației Meteorologice Oravița și deci începutul efectuării unor observații asupra parametrilor meteorologici la un nivel profesional) și până în anul 2012. Dar în mod special se dorește a fi o analiză asupra vântului care se manifestă în zonă „și nu este vorba despre un vânt oarecare, ci despre cel mai violent vânt din țara noastră, cunoscut sub denumirea de Coșava, viteza lui fiind mult superioară celorlalte”.
De aici și motivația de a răspunde întrebărilor pe care acest fenomen ne-a făcut să ni le punem de-a lungul timpului.
De ce intensități atât de puternice? Din ce cauză majoritatea parametrilor meteorologici își schimbă valorile semnificativ, când acesta începe să se manifeste? De ce în această zonă se înregistrează temperaturile minime cele mai ridicate pe timp de noapte și în lunile de iarnă ?
Pentru a răspunde acestor dileme, pe de-o parte, prin aportul de date și exemplificări concrete și pentru a încerca să lămurim „controversele care există între diferiți autori în ce privește tipul de vânt”, pe care aceștia îl aseamănă cu Foehnul, Bora sau Austrul .
„Coșava este un foehn romanesc foarte specific” și „La Oravița avem un fenomen de foehn foarte caracteristic, iar acest vânt cald este cunoscut în regiune sub numele de Coșava”.
„Coșava în Banat este o variantă periculoasă a Austrului” s-au „Coșava este rece și suflă mai multe zile in șir, amintind într-o oarecare măsura de Bora”.
Studiul din teren, șansa ca de aproape 30 de ani, fiecare manifestare a vântului Coșava să nu-mi fie străină, îmi dă pe de o parte dreptul, dar și convingerea că dacă se poate demonstra, este de datoria mea să o fac, căci acest vânt își are propriile caracteristici și însușiri.
Am considerat că prin șirul lung de date, fiecare caz în parte, prin „amprenta” pe care a manifestato asupra parametrilor meteorologici, prin competența celor care m-au sprijinit în demersul meu cu informațiile și experiența lor, se poate arăta că Coșava cu bune și rele își are propria „personalitate”.
Sursele principale pentru elaborarea acestei lucrări au fost datele meteorologice din arhiva Stației meteorologice Oravița, iar pentru unele subcapitole, în vederea evidențierii fenomenului și a comparației parametrilor meteorologici, date din arhiva Stației meteorologice Bozovici.
Sursele bibliografice sunt reprezentate de manuale de specialitate, lucrări științifice în care într-o anumită măsura este amintit vântul Coșava, articole publicate în reviste de specialitate, registrele sinoptice de la Stația meteorologica Oravița, tabelele lunare TM-1M de la Stația meteorologica Oravița și Stația meteorologica Bozovici, iar hărțile barice de sol din arhiva Centrului de Prevedere Timișoara.
Importanța teoretică a acestei lucrări este aceea de a reuși să fie adunată o sursă importantă de informații de lungă durată. Prezentarea fizico – geografică a zonei studiate se regăsește in „Capitolul I”. Acest șir lung de date, respectiv perioada 1955 – 2012, al parametrilor meteorologici care au fost influențați în mersul lor firesc de vântul Coșava au fost analizați în “Capitolul II”, iar caracteristicile și particularitățile vântului care influențează toți acești parametrii au fost evidențiate în „Capitolul III”. Studiile de caz cele mai semnificative asupra vântului Coșava cu influența manifestată asupra principalilor parametrii meteorologici am considerat a fi cele din anii 1979, 1985 și 2012 și au fost analizate cu ajutorul harților topografiei barice la 500 mb. și a hărților sinoptice din data de caz, în cuprinsul „Capitolului IV”. Pe parcursul „Capitolului V” am sugerat ideea folosiri acestui potențial numit ”forța vântului” și eventuale propuneri pentru diminuarea efectelor acestuia. Concluziile se regăsesc în cuprinsul „Capitolului VI”. De asemenea aș dori ca această lucrare să poată fi utilizată ca bază a unor studii climatologice comparative și parțial a celor geografice asupra acestei zone.
Importanța s-a practică constă în faptul ca oferă date reprezentative și exacte, grafice și tabele asupra unui număr semnificativ de parametrii meteorologici , punând la dispoziția celor interesați o „radiografie climatologică” a zonei și cu siguranță va putea fi de un real folos în continuarea studiilor asupra fenomenului ca atare în special și a zonei în general.
Eficiența elaborării, sistematizării și asamblării tuturor datelor și informațiilor acumulate și-au găsit rezultatul datorită coordonatorului meu de licența Lector univ.dr.Iulica Văduva, cu ajutorul căreia am reușit să-mi văd un vis împlinit și anume acela de-a oferi ceva din munca mea, acel ceva ce și mie mi-a fost oferit cu atâta generozitate, în meseria de meteorolog…informație, diversitate și imprevizibil în orice moment.
Prin această lucrare aș dori să mulțumesc Asist.univ.dr. Zenaida Chițu pentru îndrumarea acordată în prelucrarea datelor în Sistemul Informațional Geografic (GIS) și nu în ultimul rând tuturor cadrelor didactice din cadrul Facultății de Geografie, care pe parcursul celor trei ani de studiu m-au ajutat să-mi îmbogățesc cunoștințele, să-mi lărgesc orizonturile geografice și nu în ultimul rând să contribui cu acest „puțin” la dezvoltarea cercetării geografice în general și al climatologiei în special.
CAPITOLUL I
POZIȚIA FIZICO – GEOGRAFICĂ A DEPRESIUNII ORAVIȚA
LOCALIZARE
Depresiunea Oravița este „așezată” in județul Caraș – Severin, acesta fiind situat în partea de sud – vest a României. La intrarea Dunării pe teritoriul românesc se învecinează cu Republica Serbia la sud – vest, cu județul Mehedinți la sud est, cu județul Gorj la est, cu județul Hunedoara la nord – est și cu județul Timiș la nord – vest.
Fig. 1.1. Localizarea Depresiunii Oravița și a ariei afectate de vântul Coșava
Sursa: Romanian Journal of Meteorology vol.10, nr.2-2010
Depresiunea Oravița este situată pe următoarele coordonate geografice: latitudine 45002’ N , longitudine 21041’E si o altitudine cuprinsa între 260 metri și 310 metri.
Fig. 1.2. Harta fizico – geografică a Depresiunii Oravița
(prelucrare proprie în Arc GIS)
Depresiunea este străbătută de la est la vest de pârâul Oravița , râul Caraș și râul Nera.
Particularitățile reliefului din depresiune au impus dezvoltarea localității în lungul râurilor mai mari, potențialul de habitat rezumându-se la luncile și terasele acestora. Este și cazul orașului Oravița, dispus pe aproximativ 7 kilometri (Fig. 1.3.) în lungul râului omonim, cu aspect liniar tipic tuturor localităților din Depresiunea Oravița.
Principalele căi de acces ale depresiunii sunt spre nord – vest la 49 km cu municipiul Reșița, care este și reședința de județ, la est cu orașul Anina, la 105 km spre nord – vest cu municipiul Timișoara, iar la sud se află punctul de fontieră Naidăș prin care se face legătura cu Republica Serbia.
Fig. 1.3. Așezarea orașului Oravița de-a lungul văi.
Sursa: Primăria Orașului Oravița.
Depresiunea Oravița este orientată nord – est, sud – vest (Fig. 1.4.) cu o largă deschidere spre vest către Câmpia Banatului (Fig. 1.5.).
Fig. 1.4. Limita estică a Depresiunii Oravița
Sursa: arhiva personală
Fig.1.5. Depresiunea Oravița cu deschidere spre vest
Sursa: arhiva personală
„ Asemenea depresiuni se încălzesc mai mult decât cele ce au deschidere spre nord, deoarece în anumite circumstanțe atmosferice când se creează un gradient baric orientat E – V, în sensul că presiunea este mai scăzută în vestul țării, s-au când presiunea începe să scadă în vest, rămânând staționară s-au fiind în creștere în est se declanșează în zona Oravița vânturi din sectorul estic.
Aceste vânturi iau caracter catabatic coborând în cascadă pe versanții vestici ai masivului Semenic ( 1446 m), până în Valea Oraviței unde se intensifică și mai mult și de unde se canalizează spre nord- vest către câmpie.”
CONDIȚII GEOMORFOLOGICE ȘI FITOGEOGRAFICE ALE DEPRESIUNII ORAVIȚA
Depresiunea submontană a Oraviței se înscrie ca un larg golf depresionar, în partea sud-vestică a munților puțin înalți ai Banatului.
Fig.1.6. Poziția geografică a Depresiunii Oravița în cadrul Munților Banatului.
Sursa: Istoricul Stației meteorologice Oravița.
“Rama muntoasa nu conturează precis decât în sud și est, forma de patrulater a depresiunii. Spre vest depresiunea este larg deschisă spre Câmpia Banatului, în timp ce latura nordică, ce privește spre Câmpia Timișului este parțial schițată de munții joși și împăduriți ai Dognecei ( 615 m) spre nord-est și culmea cristalină, înaltă de doar 641 m a Vărșețului (Serbia), un veritabil martor de eroziune în plină câmpie. Spre sud, limita o formează Munții Locvei (726 m), aceștia fiind puternic erodați, dar care înaintează ca un pinten cristalin de-a lungul Dunării până la confluența Nerei. Doar spre est Munții Aninei, de fapt o prelungire spre vest a Munților Semenic, au un profil mai energic, datorită atât altitudinii și care se impune prin Vf. Rol (976 m),Vf. Simion (902), Vf. Tâlva Mare (845 m) și Vf. Tâlva Mica (674 m ), dar mai ales reliefului calcaros care a generat o serie de forme tipice ca: turnuri, hornuri, văi cu versanți abrupți, chei, etc.”
„Depresiunea Oravița este de origine tectano – erozivă, formată prin prăbușirea în trepte a unei zone montane cristaline preexistente. Ulterior relieful a fost supus eroziunii apelor curgătoare, care au fragmentat suprafața inițială într-o serie de câmpuri și piemonturi erozivo –acumulative. Contactul cu regiunile montane limitrofe este bine tranșat și de cele mai multe ori în trepte, ceea ce constituie un argument în explicarea oravița vânturi din sectorul estic.
Aceste vânturi iau caracter catabatic coborând în cascadă pe versanții vestici ai masivului Semenic ( 1446 m), până în Valea Oraviței unde se intensifică și mai mult și de unde se canalizează spre nord- vest către câmpie.”
CONDIȚII GEOMORFOLOGICE ȘI FITOGEOGRAFICE ALE DEPRESIUNII ORAVIȚA
Depresiunea submontană a Oraviței se înscrie ca un larg golf depresionar, în partea sud-vestică a munților puțin înalți ai Banatului.
Fig.1.6. Poziția geografică a Depresiunii Oravița în cadrul Munților Banatului.
Sursa: Istoricul Stației meteorologice Oravița.
“Rama muntoasa nu conturează precis decât în sud și est, forma de patrulater a depresiunii. Spre vest depresiunea este larg deschisă spre Câmpia Banatului, în timp ce latura nordică, ce privește spre Câmpia Timișului este parțial schițată de munții joși și împăduriți ai Dognecei ( 615 m) spre nord-est și culmea cristalină, înaltă de doar 641 m a Vărșețului (Serbia), un veritabil martor de eroziune în plină câmpie. Spre sud, limita o formează Munții Locvei (726 m), aceștia fiind puternic erodați, dar care înaintează ca un pinten cristalin de-a lungul Dunării până la confluența Nerei. Doar spre est Munții Aninei, de fapt o prelungire spre vest a Munților Semenic, au un profil mai energic, datorită atât altitudinii și care se impune prin Vf. Rol (976 m),Vf. Simion (902), Vf. Tâlva Mare (845 m) și Vf. Tâlva Mica (674 m ), dar mai ales reliefului calcaros care a generat o serie de forme tipice ca: turnuri, hornuri, văi cu versanți abrupți, chei, etc.”
„Depresiunea Oravița este de origine tectano – erozivă, formată prin prăbușirea în trepte a unei zone montane cristaline preexistente. Ulterior relieful a fost supus eroziunii apelor curgătoare, care au fragmentat suprafața inițială într-o serie de câmpuri și piemonturi erozivo –acumulative. Contactul cu regiunile montane limitrofe este bine tranșat și de cele mai multe ori în trepte, ceea ce constituie un argument în explicarea originii tectonice a acestei depresiuni.
Depresiunea se prezintă ca o regiune mai bine fragmentată spre est și spre sud, adică acolo unde este în contact direct cu muntele, gradul de fragmentare scăzând proporțional spre vest. Altitudinea medie este de aproximativ 150 – 200 metri, dar pe latura estică depășește 300 de metri.
Carașul străbate de la nord – est spre sud – vest întreaga depresiune, dând linia de înclinare a acesteia. Carașul are o vale bine conturată, datorită reliefului calcaros, cu o serie de afluenți, mai numeroși pe partea stângă ca: Valea Oraviței si Valea Ciclovei, văi bine precizate, cu un curs permanent.
Climatul acestei depresiuni este influențat de regimul activității maselor de aer care vin dinspre Marea Mediterană și Marea Adriatică. Acest fapt se manifestă în ansamblul elementelor climatice, prin ierni mai blânde ca în alte regiuni ale țării și prin veri călduroase dar nu caniculare.
Influența climatului submediteranean se resimte puternic și în vegetație prin numărul destul de mare al elementelor termofile cum ar fi: liliacul sălbatic (Syringa vulgaris), mojdreanul (Fraxinus ornus), stejarul pufos (Quercus punescens), castanul comestibil (Castanea sativa).
Regiunile muntoase sunt acoperite cu păduri de fag (fagus sylvatica) și de gorun (Qurcus petraea).
Pădurile au ocupat în trecut o suprafață mult mai vastă, întinzându-se chiar și în zona depresiunii propriu-zise, dar datorită activității antropice, ca rezultat al creșterii populației și satisfacerii necesităților acesteia, a făcut ca o mare parte din aceasta să fie înlocuită de culturile de cereale, pomi fructiferi și defrișări pentru material lemnos.
Oravița este cel mai important centru al depresiunii. Orașul este așezat la poalele Munților Anina, chiar pe linia de contact tectono – eroziva, care separă depresiunea propriu – zisă de zona munților cristalino- mezozoici.”
CAPITOLUL II
PARAMETRII CLIMATOLOGICI
Principalii parametrii meteorologici analizați sunt: temperatura aerului, umezeala aerului, presiunea atmosferică, precipitațiile atmosferice, vântul, fenomene meteorologice influențate în mersul lor logic și normal de vântul Coșava. Parametrii asupra cărora, pe parcursul celor 58 de ani analizați, vântul local denumit Coșava și-a pus „amprenta” de-a lungul timpului.
Fig. 2.1. Stația automată Vaisala – furnizoarea parametrilor meteorologici.
Sursa: Arhiva personală
2.1. Temperatura aerului
Temperatura aerului este mărimea care caracterizează starea atmosferei, în imediata apropiere a suprafeței terestre.
Temperatura aerului „este unul dintre cei mai importanți parametrii ai stării aerului, rezultat direct al interacțiuni dintre procesele de circulație și radiație cu suprafața terestră.”(Instrucțiuni pentru stațiile meteorologice, 1995).
„Temperatura aerului nu este o mărime constantă, ea variază temporal și spațial ca urmare a schimburilor în intensitatea fluxului radiativ solar pe suprafața terestră”. ”Iar diferența în grade dintre temperatura maximă și minimă a aerului din cursul unei zile reprezintă amplitudinea termică diurnă.”
Acest parametru este determinat cu ajutorul termometrului ordinar, termometrului de minimă, termometrului de maximă și a senzorului de temperatură al stației automate și se măsoară in grade Celsius (0C)
2.1.1 .Temperatura medie anuală
Caracteristicile generale ale mersului anual al temperaturii aerului sunt puse în evidentă de variația valorilor medii lunare multianuale.
Temperatura medie multianuală pentru intervalul 1955 – 2012 în Depresiunea Oravița este de 11.20 C, o valoare ridicată, apropiată de temperaturile medii anuale din țară “cele mai ridicate din țară, în sud sunt 11,50C”.
2.1.1.1. Abaterea temperaturii medii anuale față de media multianuală
Abateri semnificative de la media multianuală înregistrată în Depresiunea Oravița în intervalul 1955 – 2012 s-au semnalat în sens negativ, respectiv mult mai scăzute, în anul 1980 cu o medie de 10.00C, urmată îndeaproape de media anuală înregistrată în anul 1991 de 10.10C și cea a anilor 1964 și 1976 de 10.30C.
Anul 1972 a fost singurul an în care s-a înregistrat o valoare similară cu cea a temperaturii multianuale medii de referință, respectiv 11.20C, iar cu medii apropiate de această valoare se situează anii 1974, 1975, 1982, 1989 și 1995 cu 11.10C.
La polul opus, respectiv valori medii anuale mai ridicate față de media multianuală de referință, se situează anul 2000 (considerat unul dintre cei mai calzi ani ai secolului XX) cu o medie anuală de 13.20C, adică cu 2.00C peste valoarea medie de 11.20C, ceea ce înseamnă o creștere foarte mare raportată și la anul anterior, respectiv 1999 când media anuală a fost de doar 11.50C. Cu o medie anuală de 12.80C urmează anul 1958, și anii 2007 și 2008 cu o medie anuală de 12.60C deci o diferență de 1.40 C
Din figura 2.2. se pot observa oscilațiile temperaturilor medii anuale față de valoarea de referință a Depresiunii Oravița, respectiv, 11.20C pentru intervalul 1955 – 2012.
Fig. 2.2.Abaterea temperaturii medii anuale față de media multianuală pentru intervalul
1955 –2012 la Stația meteorologică Oravița.
2.1.1.2. Temperatura medie pe decenii
Temperaturile medii pe decenii prezintă următoarele oscilații, având în vedere că media multianuală de referință este de 11.20C. Deceniul 1955 –1964 cu o medie de 11.50C, deci cu 0.30 mai ridicată decât media multianuală a depresiunii. In deceniile următoare media a scăzut continuu de la 11.00C în deceniul 1965 – 1974, la 10.80C în deceniul 1975 – 1984, deci cu o scădere de 0.70C față de deceniul 1955 –1964 și cu 0.40C față de media multianuală de referință. Începând cu deceniul 1985 – 1994, deceniu în care media a corespuns cu media multianuală a depresiunii, respectiv 11.20C, aceasta a crescut continuu cu fiecare deceniu, respectiv deceniul 1995 – 2004 cu o medie de 11.40C, cu 0.20C peste media de referință, iar în cei 7 ani ai deceniului 2005 – 2014 s-a înregistrat o medie de 11.70C, o creștere semnificativă față de deceniul 1975 – 1984, respectiv cu 0.90C și o creștere de 0.50C față de media multianuală de referință. Din cele prezentate, rezultă că „și în această regiune tendința de încălzire s-a manifestat începând cu deceniul 8 al secolului XX și a continuat până astăzi. Această creștere se înscrie în tendința generală de la nivel global de creștere a temperaturii aerului.
Corelarea unor factori locali de ordin fizico-geografic, cu alții de ordin socio-economic, care au drept urmare creșterea concentrației gazelor cu efect de seră (CO2, cloroflorocarboni) în atmosferă, la care se adaugă și predominarea în regiune a maselor de aer cald, stau la baza acestei tendințe generale de încălzire a climatului. „
Tabel nr.2.1. Valori medii lunare pe decenii ale temperaturii aerului față de mediile plurianuale 1955 – 2012.
Temperatura medie lunară
Temperatura medie lunară, reprezintă oscilații de la o lună la alta în funcție de sezon.
Repartiția temperaturilor medii lunare multianuale în Depresiunea Oravița este prezentată în figura 2.3.
Fig. 2.3. Variația temperaturii multianuale pentru intervalul 1955-2012 la Stația
Meteorologică Oravița.
Se poate observa (Fig.2.3.) că media lunară multianuală cea mai scăzută este de 0.30C înregistrată în cursul lunii ianuarie, deci o valoare pozitivă pentru cea mai rece lună a anului, urmată în ordine crescătoare de luna februarie cu o valoare de 1.80C, decembrie cu 2.20C, martie cu 6.00C, noiembrie cu 6.90C, aprilie cu 11.40C, octombrie cu 12.20C, luna mai cu 16.20C, septembrie cu 16.70C, iunie cu 19.20C, iulie cu 20.70C iar cea mai ridicată medie multianuală se înregistrează în cursul lunii august și este de 21.00C (valori comparabile cu cele de pe litoralul romanesc al Marii Negre).
S-a menționat in subcapitolul 1.1. că această depresiune este mai călduroasă decât altele. Datorită influențelor climatice mediteraneene, pe de o parte, se încălzeșe mult mai ușor iar pe de o parte datorită intensificării vântului Coșava din lunile de toamnă, iarnă și primăvară face ca media anuală a temperaturii să se mențină ridicată.
Pentru a scoate în evidentă și mai bine acest lucru am prelucrat schematic (Fig.2.4.) așezarea Depresiunii Oravița și a Depresiunii Bozovici și am evidențiat procesele meteorologice care au loc pe cei doi versanți în data de 08.01.2010 la ora 14 TMG. Se pot observa diferențieri majore de la temperatura aerului, la umezeala aerului până la sistemele noroase existente și implicit producerea unor fenomene meteorologice. Respectiv pe versantul opus Depresiunii Oravița temperatura aerului scade de la 100C odată cu creșterea înălțimi la 50C, umezeala crește de la 75% la 100 % datorită formațiunilor noroase bogate în vapori de apă, respectiv nori Cumulonibus și odată cu avansarea pe pantă încep precipitațiile sub formă de averse. Însă, odată cu escaladarea pantei formațiunile noroase bogate în vapori de apă se dispersează, făcând loc norilor înalți și fragmentați de tip stratiformi, aerul se încălzește adiabatic și umezeala scade foarte mult “și toate acestea datorită forțării orografice prin canalizarea curgerii aerului pe suprafețe relativ înguste, rezultând la poalele versantului fenomenul numit Coșava.”
Fig. 2.4. Procese meteorologice care au loc în Depresiunea Oravița și Depresiunea Bozovici în data de 08.01.2010.(prelucrare:http:despremeteorologie.weebly.com/cosava.htm)
Depresiunea Bozovici deși este situată la doar 28 km (în linie dreaptă) față de Depresiunea Oravița, ne ajută să scoatem în evidentă valorile ridicate ale temperaturii aerului pentru zona studiată. Și în mod special o evidențiere a Depresiunii Oravița care are valori mult ridicate ale temperaturilor medii anuale, cu abateri semnificative de la mersul lor normal și firesc. În depresiunea învecinată se înregistrează valori care se încadrează în parametrii normali și firești mai ales pentru lunile de iarnă.
Fig. 2.5. Medii lunare multianuale pentru Depresiunea Oravița și Depresiunea Bozovici.
Se pot observa diferențe ale amplitudinilor dintre cele două depresiuni în fiecare lună (Fig.2.5.), cele mai semnificative înregistrându-se în lunile de toamnă, respectiv noiembrie (2.90C) și octombrie cu (2.80C). Cu observația că valorile medii pentru lunile ianuarie și decembrie unde în depresiunea învecinată acestea sunt negative, respectiv –2.10C și -0.40C, iar în Depresiunea Oravița aceste valori sunt pozitive, respectiv 0.30C și 2.20C , înregistrând o diferență de 1.90C în ceea ce privește media multianuală în favoarea depresiunii studiate.
Temperaturi extreme în Depresiunea Oravița
„Mersul zilnic al temperaturii aerului conform valorilor orare multianuale reprezintă o oscilație simplă cu o singură minimă și o singură maximă”.
Cele mai scăzute valori ale temperaturii aerului implicit cel mai rece an din istoria măsurătorilor acestui parametru este considerat anul 1964 (Sursa: Tabele meteorologice TM-1M, arhiva stației meteorologice Oravița). Dar minima absolută pentru intervalul analizat, respectiv 1955 – 2012, a fost de –22.70C și s-a înregistrat în anul 1963 (Tabel nr.2.2.)
Tabel nr. 2.2 Temperaturi minime absolute pentru intervalul 1955-2012, la Stația Meteorologică Oravița..
Această valoare fiind una de excepție, deoarece media temperaturilor minime in Depresiunea Oravița este de –13.40 C.
Cea mai scăzută temperatură înregistrată într-o lună de vară, când în mod normal avem valoarea cea mai ridicată din intervalul unui an (41,80C), s-a consemnat în data de 2 iulie 1960 cu o valoare de 6,40C, diferență semnificativă având în vedere că media multianulă a temperaturii aerului pentru această lună este de 20,70C.
La extrema cealaltă se află temperaturile maxime absolute (Tabel nr.2.3.) pentru intervalul 1955 – 2012, iar luna iulie a anului 2007 (cu cel mai intens val de caldură și cu durata cea mai mare) a fost cea mai călduroasă din istoria măsurătorilor asupra acestui parametru, respectiv 41,80 C.(Sursa: Tabele meteorologice TM-1M, din arhiva Stației meteorologice Oravița)
Tabel nr. 2.3. Temperaturi maxime absolute pentru intervalul 1955-2012, la Stația
Meteorologică Oravița.
Ca informație aparte nu pot lipsi din această analiză temperaturi extreme în „condiții extreme”, respectiv data de 22 februarie 1966 când s-a înregistrat o temperatură maximă de 23.30C. Având în vedere că media multianuală a lunii februarie este de 1.80C, iar media multianuală a temperaturilor maxime și minime pentru același interval este de 15,50C, respectiv –9,50C. Un alt caz semnificativ este cel din 07 ianuarie 2001 cu o temperatură maximă de 22.20C, când în mod normal cele trei variabile ale temperaturii aerului (media multianuală, media maximei și media minimei) pentru aceasta lună sunt este de 0,30C, 13,90C respectiv – 11,10C.
In ambele cazuri, manifestarea vântului Coșava și-a făcut simțită prezența, doar că în aceste cazuri intensificările de vânt nu au fost foarte puternice, respectiv, 16 m/s (58 km/oră) și 12 m/s (43 km/oră), dar s-a manifestat pe parcursul mai multor zile în mod continuu (5 – 7 zile).
Toate aceste „anomalii” apărute în mersul normal al temperaturii aerului în funcție de sezon, luna sau mersul diurn sunt datorate intensificărilor vântului Coșava care se manifestă cu precădere în lunile de iarnă, primăvară și toamnă, menținând valorile temperaturii aerului mult peste mediile anuale celor din țară și în special a valorilor temperaturii minime, care face ca această regiune să fie una din cele mai calde regiuni ale țării pe timp de iarnă.
Temperaturi orare
Temperaturile orare reprezintă valori ale temperaturii aerului citite la termometrul ordinar s-au furnizate de senzorul stației automate.
Pentru a exemplifica cât mai elocvent influența vântului Coșava asupra evoluției orare a temperaturii aerului, adică creșterea acestora contrar cursului normal pentru anumite intervale orare zilnice s-au pentru un anumit sezon, am extras valori orare cu o oră înainte de manifestarea fenomenului de vânt tare și intervale orare din care sa reiasă creșterea acesteia și fenomenele meteorologice care însoțesc această creștere. Temperatura aerului fiind unul din principalii parametri meteorologici” afectați” de manifestările vântului Coșava.
Tabel nr.2.4. Temperaturi orare la Stația meteorologica Oravița pentru data de 07.01.2001.
Se poate observa ca la orele 06 si 07 TMG (Tabel nr.2.4) sunt valori negative, dar nu foarte scăzute pentru o zi din luna ianuarie, ceea ce înseamnă că intensificările de vânt s-au manifestat și înainte de aceasta ora, dar nu atât de pregnant, ca după ora 08 TMG, temperatura aerului începe să crească proporțional cu creșterea în intensitate a fenomenului de vânt tare (viteze medii ale vântului mai mari s-au egale cu 16 m/s, respectiv 56.7 km/ora), ajungând la 9.50C, valori pozitive și o amplitudine de 11.70C în doar 6 ore.
Un alt caz în care temperatura aerului este influențată de creșterea în intensitate a vântului (Tabel nr.2.5.) este cel din data de 25-26.11.2005. În acest caz se poate foarte ușor confunda cu faptul că avem de-a face cu o inversiune termică, ceea ce este total fals.
Tabel nr.2.5. Temperaturi orare la Stația meteorologica Oravița pentru data de 25-26.11.2005.
In condiții atmosferice normale în intervalul orar 12 – 15 TMG se produce temperatura maximă din cursul unei zile, iar la orele dimineții respectiv 05 – 06 TMG temperatura minimă din intervalul de 24 de ore. In cazul de față la ora 12 TMG avem o temperatură de –0.40C, nimic neobișnuit, o valoare normală pentru sfârșitul lunii noiembrie, fenomenele meteorologice care erau în desfășurare sunt aversele de ninsoare și ceața, dar la un moment dat temperatura aerului începe să crească, dispar fenomenele care erau bogate în vapori de apă (ceața și ninsoarea), locul acestora fiind luat de fenomenul de vânt tare (viteze medii ale vântului mai mari s-au egale cu 12 m/s, respectiv 56.7 km/oră). Iar în mod paradoxal maxima zilei din data de 26.11.2005 se înregistrează la ora 03 TMG .
2.2. Umezeala aerului
„ Umezeala aerului reprezintă cantitatea de vapori de apă existenți la un moment dat în atmosferă.
Umezeala aerului prin toate componentele sale (umezeala relativă, temperatura punctului de rouă, tensiunea vaporilor, deficitul de saturație ) prezintă oscilații periodice zilnice și anuale care depind de temperatură și umezeală și de cantitatea de apă evaporată dar și de variații altitudinale”.
Mersul zilnic al umezelii aerului este dependent de mersul zilnic al temperaturii aerului.
„Parametrii umezelii aerului sunt și ei afectați de manifestările vântului, care în cazul intensificării acestuia se mărește și intensitatea evaporației. Iar pe timp de noapte în lipsa Soarelui, a slăbirii vitezei vântului și turbulenței, avantajează acumularea vaporilor de apă în stratul de aer aflat la contact cu suprafața de evaporare până la starea de saturație, slăbind mult s-au oprind evaporarea.
Mersul anual al umezelii aerului prezintă aceeași dependență fată de temperatură ca și mersul diurn. Acesta fiind determinată de condițiile climatice locale și generale” .
Acest parametru meteorologic a fost determinat cu ajutorul higrometrului, higrogra-fului și a senzorului de umezeală al stației automate.
Umezeala medie anuală
Valorile medii lunare multianuale pentru perioada 1955 – 2012 sunt relativ uniforme fără diferențe semnificative între sezonul rece când datorită temperaturilor mai scăzute, fenomenelor meteorologice specifice sezonului de iarnă, aceasta ar trebui sa aibă valori mai ridicate, dar datorită vântului Coșava care se manifestă atât toamna timpuriu, pe parcursul iernii și începutul primăverii intensificând evaporarea, iar în sezonul estival valorile acestui parametru sunt mai scăzute în primul rând datorită radiaț iei solare mai accentuate.
Media multianuală pentru Depresiunea Oravița este de 71 %.
Umezeala medie lunară
Umezeala aerului prezintă oscilații de la o luna la alta în funcție de sezon și de manifestările altor parametrii meteorologici bogați in vapori de apă (precipitații, ceață, etc.) și este invers proporțională cu variația temperaturii aerului.
Fig 2.6.Umezeala medie multianuală în Depresiunea Oravița pentru intervalul 1955 – 2012.
După cum se poate observa (Fig. 2.6.) în lunile de iarnă: ianuarie, februarie, respectiv decembrie se înregistrează valori medii de 79%, 77%, respectiv 80%, odată cu venirea primăverii acestea scad ușor, respectiv 67% în martie, 64% în luna aprilie, luni în care sunt înregistrate importante intensificări ale vântului Coșava. În cursul lunii mai, iunie si iulie, media umezelii aerului crește în primul rând și datorită căderilor de precipitații mai însemnate, crescând astfel aportul de vapori de apă din atmosferă și lipsa intensificărilor semnificative de vânt. În acest interval nu s-a înregistrat nici un fenomen de vânt tare ( viteze medii ale vântului egale s-au mai mari de 16 m/s). Lunile de toamna se caracterizează tot prin valori destul de reduse ale umezelii aerului, respectiv 69 % atât pentru luna septembrie, cât și pentru octombrie. Odată cu apropierea sezonului de iarnă, a intensificării proceselor meteorologice specifice ( ceață, precipitații, transport de zăpadă, temperaturi mai scăzute) umezeala aerului crește la 74 % in cursul lunii noiembrie, dar și valoarea acestei luni este influențată de intensificările vântului Coșava.
Aminteam anterior că umezeala relativă în Depresiunea Oravița este mult mai scăzută, dar acest lucru poate fi evidențiat cel mai bine dacă comparăm același parametru cu zone învecinate sau apropiate de zona de studiu. Pentru a evidenția aceste valori mai scăzute (Tabel nr. 2.6), mai ales pentru sezonul de iarnă, toamnă si primăvară am luat pentru comparație valori medii multianuale de la Stația meteorologica Bozovici, situată în depresiunea omonimă.
Tabel nr.2.6. Mediile multianuale ale umezelii aerului (%) la Stațiile meteorologice Oravița și
Bozovici.
Umezeala minimă
Perioada de toamnă – primăvară când în zonă se manifesta vântul Coșava, valorile umezelii aerului scad semnificativ.
De-a lungul anilor cele mai scăzute valori ale acestui parametru meteorologic au fost de 2 % în luna decembrie a anului 1977 și martie 1991 și valori puțin mai ridicate, respectiv 7 % în luna decembrie a anului 1990. După cum se poate observa minime ale umezelii aerului înregistrate în plină iarnă s-au început de primăvara.
Valori orare ale umezelii aerului
Pentru a evidenția scăderea umezelii aerului direct proporțional cu creșterea tempe- raturii aerului pe de o parte și începerea manifestării fenomenului Coșava, din cauza căruia acesta scade direct proporțional cu creșterea în intensitate a acestuia am ales două cazuri de excepție, respectiv 24 – 25 martie 1991 (Tabel nr. 2.7) și 17 – 18 decembrie 1997 (Tabel 2.8). Și aceasta datorită umezelii foarte scăzute, respectiv 2 %, valoare rar întâlnită în analele meteorologiei privind măsurarea acestui parametru. Aceste două cazuri au fost alese în primul rând pentru valorile mici înregistrate, iar datorită faptului că intensificările de vânt care au mers în paralel cu scăderea semnificativă a umezelii aerului, nu a fost de lungă durată (doar două zile) și nici nu au avut un impact semnificativ asupra unor fenomene meteorologice asociate s-au asupra activității umane, nu îmi dădeau posibilitatea de a le evidenția.
Tabel nr.2.7. Valori orare ale umezelii aerului pentru 24-25.03.1991, la Stația meteorologică
Oravița.
Se poate observa că temperaturile în aer sunt mult mai ridicate, față de valorile normale pentru această lună (media lunii martie fiind de 6,00C ) a anului și aceasta crește continuu pe întreg intervalul în care se manifestă intensificările de vânt, iar media umezelii aerului pentru această lună este de 67 %, Umezeala aerului este destul de scăzută și la începutul intervalului, ceea ce înseamnă ca vântul a avut intensificări și înainte, dar cu intensități mult mai mici, ceea ce a determinat o evaporație constantă, iar odată cu începerea fenomenului Coșava, aceasta a scăzut considerabil. Și să nu uităm că aceste valori sunt consemnate în luna martie și decembrie, luni cu fenomene meteorologice bogate în vapori de apă (ceață, precipitații, etc.).
Tabel nr.2.8. Valori orare ale umezelii aerului pentru intervalul 17-18.12.1997, la Stația
Meteorologică Oravița.
Presiunea atmosferică
Presiunea aerului prezintă variații care sunt determinate de încălzirea inegală a suprafeței terestre, de deplasarea și schimbul maselor de aer în cadrul circulației generale a aerului atmosferic și de cauze strict locale.
Presiunea atmosferică variază conform gradientului baric orizontal sau vertical care reprezintă creșterea sau descreșterea presiunii atmosferice între izobare.
„Variațiile presiunii atmosferice sunt foarte importante pentru meteorologie, cu ajutorul acestui parametru meteorologic se întocmesc hărțile speciale în care apare tendința barometrică, se delimitează nuclee de scădere (ciclon) s-au de creștere (anticiclon) a presiunii, numite nuclee izobarice, rezultând hărțile de prognoză și prevedere a vremii”.
Valorile acestui parametru meteorologic au fost determinate cu ajutorul barometrului cu mercur și a senzorului pentru presiunea atmosferică al stației automate.
Presiunea atmosferică media anuală
Valorile anuale pentru intervalul 1955 – 2012 ale presiunii atmosferice în Depresiunea Oravița dau o medie multianuală de 980.8 mb, aceasta reprezentând presiunea atmosferică la nivelul stației, adică presiunea citită la barometru, la care s-au aplicat corecții de temperatură și de gravitație.
„Condițiile aerosinoptice care favorizează producerea fenomenului Coșava în sud-vestul țării noastre se datorează prezenței unui regim anticiclonic cu centru fie în nord, nord-est s-au est de țara noastră, sau care acoperă teritoriul țarii în timp ce în vestul sau sud-vestul țării noastre se află o vastă zona depresionară s-au talvegul unei depresiuni centrate în bazinul vestic al Mării Mediterane.
Intensificările de vânt pot să apară și în cazul regimurilor barice de tranziție, în situața în care anticiclonul se retrage la est de țara noastră sau slăbește ca intensitate, iar dinspre vest și sud-vest înaintează o zonă depresionară. În ambele cazuri orientarea izobarelor este de la sud la nord, iar gradientul baric între cele două regiuni este mare”.
Din fig.2.7. se pot observa anii în care presiunea atmosferică este semnificativ mai scăzută față de valoarea medie de referință a zonei, respectiv 980,8 mb., ceea ce înseamnă o activitate ciclonică mai intensă, deci implicit un număr de cazuri mai mare pentru respectivii ani cu manifestări ale vântului Coșava.
Fig. 2.7. Mediile anuale ale presiunii atmosferice pentru intervalul 1955 – 2012, la Stația
Meteorologică Oravița.
„În altitudine, în troposfera inferioară, cât și în cea mijlocie, acționează de regulă un câmp de geopotențial ridicat, fie deasupra țării noastre, fie la est de țara noastră, în timp ce în vestul sau sud-vestul țării se află un câmp de geopotențial slab.”
Valori orare ale presiunii atmosferice
Oscilații orare semnificative în evoluția zilnica a presiunii atmosferice se înregistrează la trecerea unui anticiclon, când se înregistrează un câmp de înaltă presiune, acest câmp este caracterizat în general prin vânturi slabe, în partea centrală a câmpului de înaltă presiune predomină calmul, și la trecerea unui ciclon se înregistrează un câmp de minimă presiune unde în marea majoritate a cazurilor dezvoltarea acestora este legată de activitatea frontală, determinând vânturi intense ( Savin C.,1996).
Evoluția presiunii atmosferice la nivelul solului la începerea vântului Coșava, poate fi exemplificată prin valori orare (Tabel nr.2.9.), valori care scot în evidență tendința acesteia. Pentru aceasta am extras valori orare din data de 08.01.2010.
Tabel nr. 2.9. Valori orare ale presiunii atmosferice din data de 08.01.2010 la Stația
Meteorologică Oravița.
Se poate observa ca înainte de începerea vântului Coșava presiunea atmosferică este foarte apropiată de valoarea de referința a depresiunii, aceasta scăzând ușor de la ora 04 TMG la ora 05 TMG, iar odată cu începerea fenomenului de vânt tare aceasta scade accentuat înregistrându-se o tendință barometrică de 14.0 milibari, ceea ce înseamnă foarte mult pentru un interval de 7 ore. În momentul în care vântul își diminuează din intensitate presiunea atmosferică începe să crească ușor.
Precipitațiile atmosferice
„Totalitatea particulelor de apă lichidă s-au solidă, care cad din nori izolați s-au din sisteme noroase și ating suprafața terestră, poartă denumirea de precipitații.
După starea de agregare a apei ele pot fi lichide (ploaia), solide (ninsoare, măzărichea, grindina, etc.) și mixte (lapoviță). Sunt considerate precipitații și produsele de condensare a vaporilor la suprafața terestră: roua, bruma și chiciura, având însă o importanță mult mai redusă sub raport cantitativ.
Observațiile meteorologice asupra precipitațiilor au ca scop: determinarea fenomenului, durata, cantitatea, intensitatea și caracterul acestora.”
Mersul zilnic al precipitațiilor este puternic influențat de factorii locali, acestea fiind foarte complexe și adesea nici valorile medii multianuale nu relevă clar legitățile.
Valorile acestui parametru au fost dereminate cu ajutorul pluviometrului, pluviogra-fului și senzorului de precipitații al stației automate.
Distribuția multianulă a cantităților de precipitații
Mersul anual al precipitațiilor este condiționat de circulația generală a atmosferei și condițiile fizico – geografice.
„Modul de distribuție al acestora pe diferite perioade ale anului, luni și anotimpuri, constituie alături de regimul termic, un factor hotărâtor în viața plantelor și în desfașurarea activităților umane”.
Regimul precipitațiilor atmosferice în Depresiunea Oravița pentru intervalul 1955 – 2012 se prezintă după cum urmează (Fig.2.8.).
Fig. 2.8. Mediile anuale ale precipitațiilor atmosferice pentru intervalul 1955 – 2012, la Stația
Meteorologică Oravița.
Distribuția lunară a cantităților de precipitații
Pe parcursul unui an, evoluția sumelor lunare de precipitații sunt sesizabil diferite de la o lună la alta, în strânsă relație cu raporturile ce se stabilesc între marile centre barice ce impun circulația generală a atmosferei, care traversează sud-vestul țării noastre pe deoparte și producerea fenomenului Coșava pe de altă parte, care datorită intensificărilor sale dispersează sistemele noroase bogate în vapori de apă s-au efectiv picăturile de ploaie nu mai ajung la sol.
Cele mai mari cantități de precipitații se înregistrează în cursul lunii iunie și iulie. Maxima lunară s-a înregistrat în luna iulie a anului 1997 și fost de 261,5 mm./lună, iar la polul opus se află anul 2011 cu o cantitate de doar 0,2 mm/lună și aceasta înregistrânu-se în cursul lunii noiembrie.
În luna noiembrie 2011 pe teritoriul României, regimul pluviometric a fost deosebit de deficitar după cum se poate observa și din figura 2.9. În cea mai mare parte a țării cantitățile de precipitații lunare au fost sub 1 mm (Oravita 0.2mm).
Fig. 2.9. Cantitățile de precipitații cumulate, lunare – noiembrie 2011
Sursa: secția climatologie ANM
Formațiunile noroase ce au tranzitat spațiul geografic al țării noastre, în luna noiembrie 2011 au fost generate de periferii frontale sau fronturi destrămate, alcătuite în special din nori stratiformi, din care temporar au căzut doar ploi slabe sau burnițe, iar începând din a doua decadă, vremea s-a răcit și au aparut fulguieli. Frecvent s-a produs ceață, local, îndeosebi dimineața și noaptea, iar spre sfârșitul lunii ceața a fost persistentă, asociată și cu depunere de chiciură, în centrul țării și în regiunile vestice.
Începând cu luna august, predomină regimul anticiclonic care are drept consecință scăderea cantității de precipitații.
Cantitățile cele mai reduse de precipitații în Depresiunea Oravița se înregistrează în cursul lunilor martie (46,7 mm./lună), februarie (52,7 mm/lună), și octombrie (54,1 mm/lună).
Activitățile frontale dezvoltate de ciclonii care se deplasează din Marea Mediterană spre Europa Centrală, în mod normal în sud –vestul țării în această perioadă determină cantitați de precipitații, dar în zona afectată de vântul Coșava acestea nu ajung să se manifeste datorită dispersării s-au evaporării acestora.
Precipitații atmosferice – analiza cantităților diurne
Cantitățile de precipitații diferă mult de la o zi la alta astfel că media valorilor chiar pe o perioadă lungă de timp nu reușește să estompeze marea variabilitate a acestora.
În situații sinoptice concrete, precipitațiile pot lipsi cu desăvârșire foarte multe zile.
Pentru intervalul 1955 –2012, anul 2000 este anul în care s-au înregistrat cele mai puține zile cu precipitații (cantități egale s-au mai mari de 0,1mm/zi), respectiv 111 zile/an, ceea ce reprezinta 30% de zile cu precipitații pentru anul 2000.
Cantități maxime înregistrate în interval de 24 de ore s-au produs în lunile de vară și sunt determinate mai ales de advecțiile maselor de aer rece de altitudine peste masele de aer cald locale care determină puternice convecții termice, generatoare de ploi torențiale.
Cantitatea maximă în zona analizată s-a înregistrat în data de 10 iunie 2002 și a fost de 94,6 mm/24 ore. „ Aceasta a fost determinată de ascendentele sinoptice de pe partea anterioară a ciclonului mediteranean. Dorsala termică și cea de geopotențial de la nivelul de 500 hPa s-au retras spre est, determinând pătrunderea unui aer mai umed și instabil, această instabilitate a fost determinată și de flotabilitatea pozitivă a particulelor (indicele Lifted, index cu valori de până la – 3 conform rulării modelului GFS, în acest caz). Dacă Indicele Lifted ia valori negative masa de aer este instabil stratificată. Cu cât valoarea este mai mică , respectiv –3 și –5, cu atât este mai mare probabilitatea apariției ploilor torențiale.”
Valori extreme și abateri semnificative în regimul precipitațiilor
Abaterile negative și pozitive față de valorile medii multianuale (Fig.2.8), caracterizează deficitul s-au excedentul de precipitații și demonstrează, comparativ cu alți parametrii meteorologici (temperatura, presiune, etc.), marea variabilitate a acestora.
Rezultatul acestor abateri s-a concretizat în valori maxime anuale care au atins 1291,2 mm. în anul 2005, fiind anul cel mai ploios din istoria efectuării observațiilor asupra acestui parametru meteorologic și valori minime anuale înregistrate în anul 2000 cu o cantitate de 495,1 mm., deci cel mai secetos an (Fig.2.9).
Fig. 2.10. Abateri pozitive și negative față de media multianuală în regimul precipitațiilor,
pentru intervalul 1955 – 2012.
Abateri semnificative ale precipitațiilor față de suma anuală de referință a depresiunii, respectiv 828,6 mm.( abateri considerate pozitive la cantități mai mari de 100 mm/an fața de valoarea de referință și abateri considerate negative la cantități mai mici de 100 mm/an față de aceeași valoare de referință) s-au înregistrat în următorii ani (Tab.2.10).
Tabel nr.2.10. Abateri semnificative ale cantităților de precipitații pentru intervalul 1955-2012,
față de media multianuală.
Se poate observa că există și trei ani cosecutivi, respectiv 1968, 1969, 1970 în care cantitățile de precipitații au fost mai însemnate decăt suma multianuală de referință s-au doi ani consecutivi, respectiv anii 1980 – 1981, 2005 – 2006, 2009 – 2010 , iar la extrema cealaltă ani consecutivi în care cantitățile de precipitații au fost mai mici decât suma anuală cum ar fi anii 1992, 1993, 1994, s-au de doi ani respectiv 1983 și 1984.
Nu se poate aprecia cu cât aceste cantități de precipitații ar fi fost mai însemnate dacă nu exita fenomenul Coșava. Însă observațiile zilnice orare demonstrează faptul că acest fenomen datorită intensificărilor sale a dispersat sistemele noroase s-au a transportat la distațe mari picăturile de ploaie s-au ninsoare față de locul unde acestea trebuiau să se manifeste.
Vântul
“Vântul reprezintă deplasarea în sens orizontal a aerului datorită diferențelor de presiune, se mai numește și mișcare advectivă.
Diferențele de temperatură creează densități diferite ale aerului care atrag diferențele de presiune respectiv maxime și minime barometrice.
Aerul se deplaseaza întotdeauna de la centrele de presiune maximă către cele cu presiune minimă. Deplasarea aerului se face până când diferența de presiune dintre cele două regiuni se echilibrează și apare calmul atmosferic” .
„Particularitațile orografice ale regiunilor din țara noastră, oferă posibilitatea de amplificare a intensității și de canalizare a direcției vântului.”
“Regimul vânturilor în țara noastră marchează răscrucea climatică a a țării în care se resimt influențe vestice, estice, mediteraneene sau cele baltice. Pentru altitudinile mai joase, datorită orografiei și a centrelor barometrice regionale, regimul vânturilor capătă particularități și denumiri locale, denumiri care caracterizează efectele lor nedorite asupra agriculturii, cum ar fi : Sărăcilă, Traistă goală, Vântul negru.” Dar dintre cele mai reprezentative vânturi locale din țara noastră amintim: “ Crivățul, Nemira, Austrul, Băltărețul, Vântul Negru, Vântul Mare, Bora, Brizele de munte și de vale, Brizele marine și nu în ultimul rând Coșava”
2.5.1. Frecvența direcției predominante lunare
Direcția vântului pentru intervalul analizat 1955–2012, a fost măsutată cu girueta Willd (Fig.2.11) și cu ajutorul senzorului de vânt de la stația automată (Fig.2.12).
Fig.2.11. Girueta Willd – pentru măsurarea direcției și vitezei vântului.
Sursa: arhiva personală
Fig.2.12.Stația automată – Senzor cu ultrasunete pentru măsurarea direcției și vitezei vântului.
Sursa: arhiva personală.
Direcția vântului “se stabilește în funcție de punctul cardinal și intercardinal dinspre care bate vântul. Pentru aceasta se folosește roza vânturilor. Ea se exprimă în grade sexagenale de la 0 la 360 în sensul de rotație al acelor de ceas.
Direcția vântului reprezintă o variație diurnă și una anuală.”
Direcția constituie o caracteristică importantă a vântului și este scoasă în evidență cu ajutorul observațiilor efectuate de-a lungul unei perioade foarte lungi, respectiv intervalul
1955 – 2012.
Pentru a evidenția direcția predominantă în Depresiunea Oravița s-au luat în studiu valorile pentru fiecare lună ale frecvenței vântului (exprimate în %) pe 8 direcții, inclusiv frecvența cazurilor de calm.
Tabel nr. 2.11. Frecvența vântului (%) pentru intervalul 1955 – 2012.
Rezultatul acestor observații sunt reflectate prin “roza vânturilor”, care dă direcțiile predominante ale vântului.
Alcătuind astfel de grafice ( Fig. 2.13. a, b, c, d, e, f, g, h, i, k, l, m), pentru fiecare lună s-a obținut direcția predominantă a vântului.
După cum se poate observa, exceptând situația de calm, frecvențele cele mai mari ale vântului în 9 din cele 12 luni ale anului revin direcției E, respectiv lunile ianuarie, februarie martie, aprilie, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie,( Fig. 2.13. a, b, c, d, h, i, k, l, m) iar în 2 cazuri se înregisrează o direcție imediat apropiată, respectiv NE în lunile iunie, iulie (2.13.f, g) și august și doar într-un singur caz, luna mai (Fig. 2.13. e) direcția predominantă este NV.
Direcția predominantă pentru Depresiunea Oravița este direcția est, și aceasta într-o proporție covârșitoare.
Se poate observa o corelație între direcția predominantă, respectiv est și vitezele medii mai ridicate, care se manifestă din această direcție pentru 8 din cele 9 cazuri. Doar în cursul lunii august când avem direcție predominantă est, dar nu și medii ale vitezei vântului ridicate se face excepție de la „regula” impusă de acest vânt. În acest caz direcția din care s-a înregistrat cel mai frecvent intensificări ale vântului a fost est, doar că vitezele acestuia pe parcursul lunii august sunt mai reduse.
În lunile mai, iunie și iulie intensificările de vânt sunt de scurtă durată, respectiv 30 – 40 minute, în majoritatea cazurilor capătă aspect de vijelie, fiind însoțit de averse de ploaie și/sau grindină și descărcări electrice (oraje).
Fig. 2.13.a. Fig. 2.13.b.
Fig. 2.13.c. Fig. 2.13.d.
continuare
Fig. 2.13.e. Fig. 2.13.f.
Fig. 2.13.g. Fig. 2.13.h.
Fig. 2.13.i. Fig. 2.13.k.
continuare
Fig.2.13.l. Fig.2.13.m.
Fig. 2.13. Frecvența direcției și vitezei vântului
Viteze medii lunare ale vântului
Viteza vântului reprezintă distanța parcursă de particulele de aer într-o secundă și se măsoară în m/s, sau km/oră (1 m/s = 3,6 km/oră, iar 1 km/oră = 0,278 m/s ). Aceasta prezintă o variație diurnă, lunară și anuală.
Pe aceleași grafice cu frecvența direcției predominante (Fig. 2.12.a, b, c, d, e, f, g, h, i, k, l, m), au fost suprapuse și vitezele medii lunare ale vântului, pe de o parte că acestea sunt în strânsă corelație și pe de altă parte pentru a avea o imagine completă a manifestării celor două elemente.
Vitezele medii lunare au o corespondență în faptul că valorile medii cele mai ridicate coincid cu direcția din care vântul are cea mai mare frecvență, respectiv direcția est.
Tabelului nr.2.12 Viteze medii (m/s) multianuale ale vântului pentru intervalul 1955 – 2012.
După cum se poate observa cea mai ridică viteză medie a vântului se înregistrează în luna martie cu 6,3 m/s, fiind urmată de lunile noiembrie cu 5,9 m/s, februarie, aprile și octombrie cu 5,7 m/s, ianuarie cu 5,3 m/s decembrie cu 4,9 m/s și septembrie cu 4,1 m/s. Deci lunile de primăvară, toamnă și iarnă când se manifestă vântul Coșava. In lunile de vară acesta are viteze mult diminuate fiind cuprinse între 3,7 și 3,4 m/s și acestea fiind înregistrate sporadic în timpul vijeliilor s-au al averselor moderate și puternice.
Viteze medii maxime pentru fiecare lună înregistrate pentru intervalul analizat 1955 – 2012, sunt prezentate în Tab.nr.2.13.
Tab.2.13. Valoarea mediilor maxime lunare (m/s) și anul producerii acestora.
Media maximă a vitezei vântului s-a înregistrat în luna martie a anului 1974 având o valoare de 10,2 m/s, mult peste media multianuală a lunii martie, care este de 3,6 m/s, ceea ce denotă faptul că în această lună vitezele orare ale vântului au fost mari păstrându-și constant intensitatea pe parcursul mai multor zile. Valorile maxime medii ridicate merg în tandem cu direcția și viteza medie pentru lunile când se manifestă vântul Coșava.
Viteze maxime multianuale ale vântului
Maximele multianuale sunt scoase în evidență de tăria cu care vântul a bătut cel mai tare într-un anumit interval.
Pentru Depresiunea Oravița este foarte greu de evidențiat o anumită lună s-au un anumit an în care vântul a înregistrat valori maxime. În primul rând pentru că din anul 1955 când s-au efectuat primele măsurători în zonă asupra acestui parametru meteorologic și până în anul 2002, observații asupra vitezei vântului s-au efectuat cu girueta Willd.
Cu ajutorul acestui aparat, valoarea maximă până la care se puteau determina valori era de 40 m/s., la viteze mai mari exista doar mențiunea > 40 m/s, s-au se folosea cifra de cod 88, ceea ce însemnă viteze ale vântului nemăsurabile.
Astfel de valori > 40 m/s s-au înregistrat în aproape toate lunile anului, diferența existând doar în numărul de zile cu aceste viteze. Excepție fac lunile iunie, iulie și august, luni în care nu s-a înregistrat nici un caz cu valori mai mici s-au egale cu 40 m/s.
O excepție în măsurarea vitezei vântului o fac anii 1978 și începutul anului 1979, când a fost montat în incinta stației meteorologice Oravița un aparat experimental pentru înregistrarea vitezei vântului, numit Electrocinemograf (Fig.2.13.), care funcționa numai 60 de minute, de aceea era folosit doar când începeau intensificări accentuate ale vântului.
Acest aparat în data de 17 februarie 1979 a înregistrat rafale de 70 m/s, echivalentul a 252 km/oră, ceea ce a determinat ruperea paletelor aparatului determinând (Fig. 2.14) implicit sfârșitul măsurătorilor mai exacte și nu doar al estimărilor.
Fig. 2.14. Electocinemograful – aparat înregistrator pentru măsurarea vitezei vântului.
Fig. 2.15. Fila registrului de observații cu consemnarea din data de 17.02.1979.
Sursa: Arhiva staíei meteorologice Oravița.
Din anul 2000 când a fost instalată stația automată cu senzor de vânt, cele mai mari valori s-au înregistrat înregistrat în decembrie 2002 cu 46 m/s respectiv 166 km/oră și în decembrie 2008 cu 43 m/s respectiv 155 km/oră. Cele mai recente intensificări ale vântului s-au înregistrat în intervalul 31.10 – 03.11.2012, cu viteze de 37 m/s respectiv 133 km/oră , iar consecințele asupra parametrilor climatologici vor fi prezentați mai detailat în al treilea studiu de caz, in cuprinsul Capitolului IV.
Structura vântului
Structura vântului este “o altă caracteristică a vântului dată de faptul că direcția și viteza acestuia nu sunt constante, acestea putând varia mult în timp. Acesta poate fi laminar, când aerul se deplasează lent fără a-și modifica direcția și viteza, turbulent când își schimbă frecvent direcția și viteza și în rafale când direcția și/sau viteza prezintă variații mari în intervale de timp scurte.”
Ceea ce dă notă aparte structurii vântului din Depresiunea Oravița este caracteristica
„constant și rafale”. Prin „constant” se referă la variabilitatea direcției. Iar acest “constant” denotă faptul că direcția din care bate vântul nu se schimbă semnificativ, respectiv direcția E este cea predominantă în cazurile de vânt în zona analizată.
Caracteristica „în rafale“ se referă la oscilațiile vitezei vântului, adică la rafala cea mai mare în perioada de observație (rafala pentru ultimele 10 minute, respectiv rafala pentru ultima oră, care preced momentul observației). Aceste valori, alături, de viteza mediată a vântului se transmit în cadrul unor grupe speciale (respectiv 910ff și 911ff) întregindu-se astfel „tabloul” asupra informațiilor despre acest parametru meteorologic.
Fenomene meteorologice specifice sezonului de producere
După cum s-a menționat în subcapitolele anterioare, viteze semnificative ale vântului se înregistrează primăvara, toamna și iarna, acesta influențează valorile temperaturii și umezelii aerului, dispersează formațiunile noroase și tocmai din acest motiv fenomenele meteorologice care au perioada firească de manifestare în aceste intervale au de suferit. Și aceasta se concretizează prin numărul redus de cazuri pe parcursul perioadei firești de manifestare s-au dacă acestea există înainte de începerea vântului Coșava, dispar intr-un interval scurt de timp.
Pentru perioada caldă a anului, având în vedere că intensificările de vânt nu sunt semnificative, în consecință nu afectează fenomenele care se produc în acest interval (descărcări electrice, averse de ploaie s-au grindină), acestea nu vor fi analizate.
Fenomenele meteorologice care sunt afectate de intensificările vântului sunt: brumele târzii (perioada de manifestare după 20 martie), brumele timpurii (perioda de manifestare înainte de 15 octombrie), înghețurile târzii (perioada de manifestare după 20 martie), depunerile de chiciură (condiții de formare temperaturi negative și ceață), depunerile de polei (temperaturi apropiate 00C și precipitații sub formă de ploaie s-au burniță), persistența stratului de zăpadă pe sol s-au prin numărul de zile cu sol înghețat .
Perioada optimă de desfășurare a acestor fenomene este 15 octombrie – 20 martie, (înainte și după această dată transmițându-se mesaje de averizare pentru fenomenele în cauză, ceea ce ne arată că producerea lor în afara acestor intervale nu este benefică), respectiv un număr de 156 de zile (ani nebisecți) și 157 de zile (ani bisecți) în care apariția acestora este normală și firească.
Numărul de cazuri înregistrate cu aceste fenomene specifice (brumă, polei, chiciură, zile cu îngheț, zile cu strat de zăpadă) pentru intervalul 1955 – 2012 în Depresiunea Oravița (Fig.nr.2.15.) sunt foarte scăzute și aceasta în primul rând datorită producerii fenomenului Coșava, care datorită însușirilor sale, manifestărilor violente, numărul mare de zile în care acesta se produce face ca și asupra fenomenelor amintite să își pună pregnant “amprenta”, acest fenomen și implicațíile sale vor fi pe larg analizate în Capitolul III.
Fig. 2.16. Numărul de zile cu fenomene specifice sezonului de producere.
Un fenomen meteorologic care este influențat de intensificările de vânt și care se poate produce pe tot parcursul anului, este ceața. Numărul mediu de cazuri este de doar 50 de zile/an.
CAPITOLUL III
PARTICULARITĂȚILE VÂNTULUI CALD
C O Ș A V A
Aspecte generale – proveniență, caracteristici, trăsături, tipuri, prevedere.
“ Sistemele de vânturi care iau naștere sub influența factorilor fizico – geografici locali și care acționează în regiuni geografice mai restrânse se numesc vânturi locale”.
Importanța acestor vânturi locale constă în faptul că “ele exercită o influență remarcabilă asupra vremii și climatului regiunilor în care apar, impunându-le trăsături specifice”.
In motivațía alegerii acestei teme, subliniam faptul că în Depresiunea Oravița se produce un fenomen unic în special prin puterea sa de manifestare și care de-a lungul timpului a fost menționat aproape în toate lucrările de geografie ale României, acest vânt local poartă numele de Coșava.
De unde provine acestă denumire? Se pare că are multiple proveniențe, având în vedere că acest vânt se manifestă atât pe teritoriul țării noastre cât și în nord și nor-estul Serbiei.
In “Istoricul stațíei meteorologice Oravița” este consemnat faptul că în limba slavă veche Coșava înseamnă „creastă de munte”. Această denumire a fost preluată de localnici din Banat, după locul de unde acesta venea, respectiv creasta Munților Anina. Localnici din Banatul sârbesc numesc acest vânt ,„kos“ care înseamnă mierlă, aceștia asemuind șuieratul acestui vânt cu sunetele scoase de această pasăre. Deci, originea acestui vânt ca denumire, de oriunde ar veni el, îmbină foarte bine locul lui de formare cu sunetul specific produs de acesta.
In țara noastră acest vânt se manifestă în Banat, mai ales în părțile sudice, pe valea Dunării, pe văile de pe versanții vestici ai Munților Banatului, în Câmpia Carașului având diferite însușiri împrumutate și de la alte tipuri de vânturi locale, dar pe valea Oravița are o particularitate de sine stătătoare. Acesta se canalizează în continuare și în părțile nord-estice ale Serbiei.
În zona județului Mehedinți aerul care se deplasează spre nord – vest se scindează în două. O parte pătrunde în defileul Dunării (fig. 3.1, săgeata albastră) sub forma unui vânt rece, deoarece transportă cel mai frecvent aer polar continental în regiuni în care temperatura aerului este inițial mai ridicată, pe teritoriul țării noastre acest vânt are caracter catabatic rece de tip Bora. O altă ramură ( săgeata roșie ) escaladează munții și coboară în Depresiunea Oravița și Moldova Nouă, aici fiindu-i imprimate alte caracteristici, în cele două depresiuni se va produce o creștere a temperaturii aerului, mai ales a celor minime, o scădere a umezelii aerului direct proporțional cu creșterea temperaturilor, topirea zăpezilor existente, diminuarea s-au dispariția într-un timp foarte scurt al unor fenomene meteorologice existente inițial. În aceste condiții vântul Coșava “împrumută” din caracteristicile foehnului câteva trăsături (Fig. 3.1.)
Fig. 3.1. Formarea și canalizarea vântului Coșava în partea de sud – vest a României.
Sursa:http://despremeteorologie.weebly.com/
In privița vântului Coșava există păreri controversate și în ceea ce privește tipul de vânt și originea în care acesta s-ar încadra. Astfel în lucrările în care este menționat este considerat ca o variantă a Austrului, o alta ar fi aceea a tipului de vânt Bora s-au cu cea a Foehnului.
Vântul Coșava după locul lui de formare și după zonele pe care le străbate, însușește unele trăsături de la toate cele trei tipuri de vânturi, dar are și zone restrânse unde se manifestă ca un „vânt de sine stătător”.
In continuare vor fi definite cele trei tipuri de vânturi cu care adesea Coșava, care se manifestă în depresiunea Oravița, este comparat s-au de la care „împrumută” unele însușiri.
“Austrul este un vânt local care suflă dinspre vest. Iarna austrul este deosebit de rece și lipsit de precipitații”, s-au “Austrul este denumirea locală, a vântului cald și uscat ce bate mai ales vara”.
In cazul Austrului ipotezele sunt ușor de combătut, având în vedere că atunci când se manifestă vântul Coșava iarna temperaturile cresc semnificativ, iar în sezonul de vară acesta nu se manifestă. .
“Bora este un vânt rece uscat, care coboară din munți, îndreptându-se către o mare caldă, uneori bate în rafale violente“. S-au “Vânturile de tipul borei sunt mai puțín cunoscute în Carpați. În Munții Banatului se cunoaște Coșava…”
Vântul Coșava este întradevăr un vânt uscat și în același timp bate cu rafale violente, dar este un vânt cald, iar intensificările acestuia sunt mult mai violente decât în cazul vântului Bora.
“Foehnul este un vânt cald și uscat care bate tot timpul anului în regiunile muntoase, pe pantele adăpostite. În ascendență pe pantele expuse, își micșorează umezeala prin precipitare, coborând pe pantele opuse, aerul se încălzește adiabatic, umezeala scade foarte mult”.
Geograful iugoslav P. Vujevic în lucrarea s-a publicată în anul 1948, este de părere că “vântul Coșava ca vânt în cascadă în interiorul continentului ar trebui să aibă caracteristicile foehnului” sau că „Coșava are uneori însușirea termică a foehnului, iar alteori a vântului Bora”.
Asemănarea între Foehn și Coșava este mult mai evidentă, atât în privința caracteristicilor, cât și a însușirilor termice. Diferențierea între cele două vânturi este că Foehnul se manifestă pe tot parcursul anului, pe când Coșava doar toamna, iarna și primăvara.
A doua diferențiere între cele două vânturi ar fi cea a vitezelor mari înregistrate de acestea, net “favorabilă” vântului Coșava.
“Coșava este cel mai cunoscut vânt care suflă în partea de sud – vest a țării și anume în sudul Banatului. În afară de faptul că este un vânt uscat, câteodată mai capătă intensitate deosebit de puternică”.
Fig. 3.2. Culoarul de canalizare al vântului Coșava în Depresiunea Oravița.
Sursa: Google earth
Coșava se formează doar în condiții orografice pe care le întâlnim doar în sudul Banatului.
“Din punct de vedere orografic, jumătatea sudică a Banatului, se caracterizează prin orientarea lanțurilor muntoase și a culmilor dealurilor piemontane de la nord la sud și prin căderea lor în trepte de la est la vest”.
“La intensificarea vântului Coșava mai contribuie și văile înguste de pe versanții vestici ai Munților Banatului, care au în general direcția est – vest, Valea Nerei, Valea Ciclovei, Valea Lungă, Valea Oravița și Valea Lișava “.
Orientarea lanțurilor muntoase favorizează intensificările de vânt din sectorul estic în condițiile aerosinoptice în care prezența unui regim anticiclonic cu centru în nord, est sau nord – est de țara noastră în timp ce în sud – vestul țării se află o vastă zonă depresionară.
Gradientul baric orientat est – vest, datorită presiunii atmosferice mai scăzute din vestul țării, favorizează creșterea vitezei vântului la intensități deosebite.
Durata unei situații aerosinoptice specifice în care se produc intensificări deosebite ale vântului în sud – vestul țării poate cuprinde cel mai adesea un interval de 3 zile, dar în mod excepțional poate acoperi 5 și 7 zile, în funcție de persistența atât la sol cât și în altitudine a unor centrii barici destul de activi.
I.Stăncescu și Doina Damian (1976) în lucrarea lor grupa situațiile aerosinoptice care determină intensificări deosebite ale vântului în sudul Banatului în patru tipuri reprezentative în funcție de repartiția câmpului baric la sol și câmpului de geopotențial în altitudine.
In lucrarea de față, toate cele patru tipuri vor fi exemplificate prin hărți reprezentând structura câmpului de geopotențial la 500 hPa și contextul sinoptic înregistrat la Stația meteorologică Oravița.
Tipul I: Când la nivelul solului se remarcă prezența unui anticiclon persistent deasupra Câmpiei Ruse și a unei zone depresionare cu centrul în bazinul central s-au vestic al Mării Mediterane. Această situație se întâlnește cel mai adesea în lunile ianuarie, februarie, martie și aprilie.
În continuare este prezentată situația sinoptică care pote fi asimilată acestui tip.
Fig. 3.3. Structura câmpului de geopotențial la 500 hPa în 31.01.2009, h.00 UTC, înainte de începerea intensificărilor de vânt.
Fig. 3.4. Structura câmpului de geopotențial la 500 hPa în data de 07.02.2009,
ora 06 UTC data în care s-au înregistrat viteze maxime ale intensificărilor de vânt.
Fig. 3.5. Structura câmpului de geopotențial la 500 hPa în data de 09.02.2009,
ora 06 UTC, după încetarea intensificărilor de vânt.
Se poate observa prezența unei vaste zone depresionare în vestul și nord – vestul Europei și a unei zone de maxim barometric în partea estică a Europei. Astfel situați, acești centri barici determină advecția de aer cald din sector sudic și intensificările de vânt în sud – vestul Banatului.
Tab. 3.1. Situația sinoptică la Stația meteorologică Oravița reprezentativă pentru tipul I, de
producere a vântului Coșava.
Intensificările de vânt au început în data de 01.02.2009, din sector estic. În intervalul 02 – 08.02.2009 intensificările de vânt cresc în intensitate de la 14 m/s la 22 m/s, tot din sector estic. Se observă o creștere continuă a temperaturilor, atât a celor maxime cât și a celor minime în acest interval. Trebuie avută în vedere și data de producere a acestor creșteri, respectiv luna februarie, când în mod normal pentru această zonă media multianuală este de 1,80C. În data de 09.02.2009 odată cu încetarea intensificărilor de vânt, urmează o răcire, s-au mai bine zis o intrare în starea de normalitate a parametrilor meteorologici, răcire determinată de faptul că intrăm sub influența zonei depresionare, ceea ce explică și apariția precipitațiilor.
În cazul de față se mai poate observa și numărul însemnat de zile (respectiv 8 zile), în care vântul Coșava a persistat.
Tipul II: Dorsala anticiclonului scandinav se prelungește spre sud până la nordul și estul țării noastre, în timp ce deasupra bazinului Mării Mediterane activează un câmp de presiune scăzută.
Un câmp de presiune ridicată se întinde din Arhipelagul Britanic, cuprinzând și țara noastră. Acest câmp este mărginit de zone de presiune scăzută.
Fig. 3.6. Structura câmpului de geopotențial la 500 hPa în data de 13.05.2005,
ora 00 UTC, înainte de începerea intensificărilor de vânt.
Intensificările de vânt au început în 14.05.2005 și au înregistrat un maxim în data de 17.05.2005.
Fig. 3.7. Structura câmpului de geopotențial la 500 hPa în data de 17.05.2005,
ora 00 UTC, data în care s-au înregistrat intensificările maxime ale vântului.
Acestea au continuat până în data de 18.05.2005.
Fig. 3.8. Structura câmpului de geopotențial la 500 hPa în data de 18.05.2005,
ora 18 UTC,după încetarea intensificărilor de vânt.
În acest interval vitezele maxime la rafală au atins 23 m/s, direcția fiind predominant din est. Se observă o creștere a temperaturilor în care s-a manifestat vântul Coșava.
În data de 18.05.2005, nucleul ciclonic mediteraneean și sistemul frontal aferent determină apariția precipitațiilor.
Tab. 3.2. Situația sinoptica la Stația meteorologică Oravița, reprezentativă pentru tipul II de
producere a vântului Coșava.
Tipul III : Este o situație mai rar întâlnită și se datorează prezenței la sol a unui vast câmp anticiclonic deasupra celei mai mari părți a continentului și a unei depresiuni sau a unui talveg depresionar în bazinul central al Mării Mediterane.
Fig. 3.9. Structura câmpului de geopotențial la 500 hPa, în data de 12.11.2005,
ora 06 UTC, înainte de începerea intensificărilor de vânt.
Fig. 3.10. Structura câmpului de geopotențial la 500 hPa, în data de 17.11.2005,
ora 18 UTC, data în care s-au înregistrat intensificări maxime ale vântului.
Se poate observa că țara noastră se află sub influența unui brâu de mare presiune atmosferică, rezultat prin unirea anticiclonului Azoric cu cel Siberian. Acest ax de mare presiune separă ciclonul din Atlanticul de Nord de regimul depresionar din bazinul Mării Mediterane.
Tab.3.3. Situația sinoptică la Stația meteorologică Oravița, reprezentativă pentru tipul III de
producerea a vântului Coșava.
Intensificările de vânt au început în data de 13.11.2005, atingând valori de 17 m/s care au continuat și în 16.11.2005, direcția fiind predominant din est și sud – est. Este evidentă creșterea temperaturilor în această perioadă. Precipitațiile care au început să cadă în data de 17.11.2005, au fost determinate de înaintarea ciclonului mediteranean spre țara noastră.
Tipul IV: Prezența unui maxim barometric deasupra Câmpiei Ruse și a unei vaste și adânci zone depresionare deasupra Europei centrale și sud – estice, care acoperă și teritoriul țării noastre.
Fig. 3.11. Structura câmpului de geopotențial la 500 hPa, din 04.03.2009,
ora 12 UTC, înaintea începeri intensificărilor de vânt.
În exemplul următor se poate observa faptul că în zona Europei Centrale și de Vest domina un câmp de presiune joasă, ce este înconjurat de anticiclonul Azoric și anticiclonul Est – European. Din acest câmp ciclonic se izolează un nucleu în zona Mediteranei care se adâncește.
Fig. 3.12. Structura câmpului de geopotențial la 500 hPa, în 05.03.2009, ora 00 UTC, ziua în
care s-a înregistrat intensificări maxime ale vântului.
Fig. 3.13.Structura câmpului de geopotențial la 500 hPa, în 06.03.2009, ora 18 UTC, după
încetarea intensificărilor de vânt.
Tab.3.4. Situația sinoptică la Stația meteorologică Oravița, reprezentativă pentru tipul IV de
producere a vântului Coșava.
În această situație evidentă este în primul rând diminuarea stratului de zapadă, care era destul de consistent pe sol înainte de începerea intensificărilor de vânt, acesta fiind spulberat s-au topit. Avertizări de vânt frecvente s-au înregistrat începând din dimineața zilei de 04.03.2009. Viteze cuprinse între 24 și 30 m/s s-au înregistrat în data de 05.03.2009 din sector estic și sud – estic.
Producerea intensificărilor deosebite ale vântului în sud – vestul țării, poate fi prevăzută dacă din analiza hărților sinoptice de sol și de altitudine a formării și deplasării câmpurilor barice, acestea se încadrează în unul din cele patru tipuri principale de producere.
În acest context se va exemplifica interacțiunea dintre un ciclon mediteraneean ce abordează vestul Peninsulei Balcanice și un anticiclon est – european, în deplasarea lentă către est. Corespunzător, există în troposfera inferioară o masă de aer relativ cald și umed peste jumătatea vestică și sud – vestică a țării și o masă de aer rece și uscat peste cea estică și nord – estică, în contextul în care Munții Carpați și Munții Balcani barează pur și simplu aerul rece care avansează către vest și sud – vest dinspre Câmpia Rusă. Este lesne de înțeles că în acestă situație la nivelurile joase a fost facilitată advecția aerului rece și uscat dinspre Câmpia Rusă, iar la nivelurile intermediare advecția aerului cald și umed de origine mediteraneană.
În fapt, la momentul inițial, în regiunile vestice era aer cald la nivelurile inferioare și aer rece la nivelurile medii, în timp ce în est era aer rece jos și aer cald sus. În aceste circumstanțe, imediat la vest de Munții Carpați, la nivelurile joase aerul cald advectat dinspre sud trebuie să se strecoare forțat către nord, fără a avea posibilitatea unei relaxări normale, prin ascendență, către troposfera medie, dovadă clară în acest sens constituind-o intensificările de vânt din sector sudic și sud-estic înregistrate în Banat, ce atestă apariția unui caz tipic de „Coșava”.
Principalii parametrii climatici influențați de vântul cald Coșava
Pe parcursul Capitolului II au fost prezentațí principali parametrii climatologici, parametrii asupra cărora condițiile orografice și-au folosit în mare măsură influnența. Principala consecință este canalizarea pe aceste forme orografice a fenomenului Coșava și modificarea într-un timp relativ scurt (în unele cazuri chiar de la o oră la alta) a parametrilor climatologici, respectiv începerea intensificărilor de vânt din sector estic.
Asupra temperaturii aerului, este la prima vedere, cea mai semnificativă influnență.
Începând cu media multianuală a temperaturii aerului, care are una din cele mai ridicate valori medii din țară, respectiv 11,2 0C, “ față de 11,5 0C înregistrate în sudul țării ”, până la temperaturile medii ale lunilor extreme, ianuarie cu o medie de 0,30C, ceea ce face ca această zonă să înregistreze valori de temperatură minimă foarte ridicate (chiar cele mai ridicate din țară în unele zile) și să vină cu o noutate, care completează informația deja existentă, din care rezultă că “ temperatura medie oscilează între 0.60C (la Constanța) și 1.00C ( la Mangalia ). În consecință valoarea de 0,30C pentru luna ianuarie se înregistrează și la Oravița. Valorile medii lunare ale lunii ianuarie pentru intervalul 1955 (anul înființării stației meteorologice Oravița și implicit a primelor observații efectuate în mod profesional) și până în prezent (respectiv, anul 2012), sunt atașate la Anexa nr.1.
Extrema cealaltă, a temperaturilor medii din luna iulie, nu iese în evidență față de restul țării, în primul rând că în această perioadă a anului fenomenul Coșava nu se manifestă. Temperaturile maxime sunt în general ridicate, dar nu caniculare. Media multianuală pentru luna iulie în Depresiunea Oravița este de 20,70C, media temperaturii maxime pentru aceeași lună este de 33,20C, iar maxima absolută pentru această lună a fost de 41,80C și s-a înregistrat în anul 2007.
În zilele când sunt semnalate intensificări ale vântului Coșava, diferențele dintre temperatura maximă înregistrată la ora 18 UTC și temperatura minimă înregistrată la ora 06 UTC sunt aproape insesizabile (respectiv 1 – 20). Pentru exemplificare am luat data de 28.03.1999, când temperatura minimă de la ora 06 UTC era de 10.20 C, iar temperatura maximă de la ora 18 UTC era de 11.90C, deci o amplitudine de doar 1.70, iar viteza vântului prezenta valori cuprinse între 16 – 26 m/s și un caz din 18.12.2012 când la ora 06 UTC când temperatura minimă la ora 06 UTC era de 5.1 0C iar temperatura maximă de la ora 18 UTC era de 6.60C, iar viteza vântului a înregistrat valori cuprinse între 22 – 26 m/s, respectiv 79 – 93 km/oră.
Din argumentele aduse mai sus în ceea ce privește manifestarea vântului Coșava asupra evoluției temperaturii aerului și prin exemplele din capitolele anterioare reiese că odată cu începerea momentului de manifestate al acestuia, temperaturile cresc direct proporțional cu creșterea în intensitate al acestuia. În consecință vântul Coșava este un vânt cald.
Umezeala relativă este în “tandem” cu temperatura aerului, cu diferența că odată cu începerea manifestării vântului Coșava , aceasta scade, uneori foarte mult. În general în asemenea situații sinoptice umezeala relativă este scăzută noaptea și dimineața când bate vântul Coșava.
Media multianuală a umezelii relative a aerului este de 71%, cu o maximă în luna decembrie când se înregistrează 80 % și o minimă în luna aprilie când se înregistrează 64%, dar cu diferențe enorme în ceea ce privește valorile minime înregistrate de-a lungul timpului, respectiv 2% și aceasta in cursul lunilor de iarnă. Ultimul astfel de caz înregistrându-se în data de 18 decembrie 1997, binențeles aceste valori fiind consecința producerii în paralel a fenomenului Coșava. Doar că în cazurile când s-au semnalat asfel de valori scăzute ale umezelii relative acestea nu au fost de lungă durată (2 – 3 zile), nu au fost alte fenomene asociate pe care acesta să le influențeze, doar creșterea semnificativă a temperaturii aerului și viteze foarte mari la rafală ale vântului.
Tot în strânsă legătură cu umezeala relativă a aerului sunt și fenomenele bogate în
vapori de apă.
Sistemele noroase care dau precipitații, în perioada de manifestare a fenomenului Coșasva sunt afectate deoarece datorită vitezelor mari ale vântului și în altitudine dispersează sistemele noroase s-au efectiv picăturile de precipitare nu mai ajung până la suprafața solului.
Ceața este unul dintre ele. Aceasta nu are un număr de zile semnificativ de producere pe parcursul anului, respectiv 50zile/an. Având în vedere că perioada de producere a ceții este mai frecventă în intervalul septembrie- aprile, perioadă care coincide cu intensificările vântului Coșava, acesta din urmă influențând durata și numărul de cazuri cu ceață de pa parcursul unui an. Chiar dacă aceasta există ca fenomen meteorologic, odată cu începerea manifestării vântului aceasta se dispersează.
În aceeași situație se află și celelalte fenomene bogate în vapori de apă cum sunt bruma cu doar 31 de cazuri/an, poleiul cu 4 cazuri/an, chiciura cu 3 cazuri /an.
Stratul de zăpadă persistent pe sol este foarte scăzut pe parcursul unui an, în medie se înregistrează 37 zile/an.
Numărul de zile cu viscol sau transport de zăpadă la înălțime, este de asemenea foarte redus și aceasta deși intensificările de vânt cu care acest fenomen se asociază sunt numeroase și violente, stratul de zăpadă care este “materia primă” a producerii acestui fenomen nu ajunge să persiste pe sol fie din cauza vitezelor mari aceasta este spulberată, fie datorită creșterii temperaturii semnificativ, se evaporă.
Numărul de zile cu sol înghețat este și el foarte redus, de doar 93 zile din cele 157 zile din intervalul unui an când în mod normal este perioada lui de manifestare. Înghețurile timpurii, respectiv, cele care se produc înainte de 15 octombrie (conform codurilor de avertizare în vigoare), sunt foarte rare, în zonă acestea manifestându-se și cu o lună mai târziu.
De asemenea înghețurile târzii, respectiv, cele care se produc după data de 20 martie (conform codurilor de avertizare în vigoare), sunt de asemenea foarte rare și toate acestea tot ca o consecință a faptului că perioada de producere a acestora corespunde cu perioada de manifestate a vântului Coșava, care prin procesul de accelerare a vitezei moleculare a aerului pe terasele acestei depresiunii, produce evaporarea. Datorită faptului că în intervalul de producere a fenomenului Coșava toți acești parametrii meteorologici au perioadă scurtă de manifestare s-au efectiv perioade lungi de timp (uneori chiar sezoane) în care acestea nu apucă să se producă, denotă faptul că Coșava este un vânt uscat.
Din studiile efectuate, reiese că în momentul începerii fenomenului Coșava și presiunea atmosferică este influențată, în sensul că aceasta începe să scadă continuu pe tot intervalul cât acesta se manifestă, iar odată cu slăbirea în intensitate a acestuia, aceasta începe să crească.
Ca dovadă, stau anii în care s-au înregistrat numărul cel mai mare de cazuri cu vânt tare ( viteze medii ale vântului egale s-au mai mari de 16 m/s), respectiv anul 1974 cu 52 de cazuri, în acest an înregistrându-se și cea mai mică valoare medie a presiunii atmosferice, respectiv 977,1 mb, față de 980,0 mb. cât este media multianuală de referință a zonei. Cele 52 de cazuri reprezentând o valoare foarte mare având în vedere că durata unui caz poate fi de la 3 la 7 zile. În același context se încadrează și anii 1962 și 1963 cu 45 de cazuri de vânt tare și presiuni atmosferice cuprinse între 978,6 mb., respectiv 978,2 mb., anul 1994 cu o presiune atmosferică de 977,3 mb. și cu un număr de 33 cazuri de vânt tare.
In toate cazurile în care într-o anumită lună din an media presiunii atmosferice a fost mai scăzută de 979,0 mb., cu siguranță în aceea lună s-a înregistrat și un număr semnificativ de cazuri cu vânt tare.
Din perioada celor 58 de ani analizați în 35 de ani s-au produs un număr egal s-au mai mare de 20 cazuri de vânt tare, accentul fiind pus pe intervalul 1972 – 1979, când s-au înregistrat valori care efectiv nu au putut fi măsurate ci doar estimate cu durate ale cazurilor cuprinse între 5 – 7 zile. Din context putem deduce că fenomenul Coșava este un vânt violent.
C A P I T O LU L IV
STUDII DE CAZ
Intervalul de manifestare, durata și intensitatea producerii fenomenului Coșava s-a impus de-a lungul anilor, efectiv “dictând” asupra a ceea ce urma să se întâmple. Asupra fiecărui parametru meteorologic și-a manifestat pregnant influența, afectându-le efectiv “personalitatea”.
In cuprinsul Capitolului II, a fost prezentat fiecare parametru meteorologic în parte și consecințele asupra acestora odată cu începerea manifestării fenomenului Coșava.
Dar, am considerat că merită să insist în detaliu asupra unor studii de caz care într-un fel s-au altul au avut un rol determinant atât asupra parametrilor meteorologici cât și asupra societății umane și a mediului înconjurător , considerându-le cele mai semnificative pentru intervalul celor 58 de ani analizați.
4.1. Studiu de caz 1 – Contextul sinoptic pentru intervalul 15 – 19.02.1979
Am analizat acest caz, nu pentru că ar fi unicul în care s-au înregistrat viteze atât de puternice ale vântului, ca durată și intensitate , ci pentru că prin pagubele aduse locuitorilor din Depresiunea Oravița, este cel mai relevant, din păcate.
În acele zile au fost distruse o parte însemnata din acoperișurile caselor din zonă.
În intensitatea și violența sa a purtat obiecte prin aer, care au distrus geamuri, cel mai elocvent exemplu fiind distrugerea în totalitate a tot ceea ce a însemnat sticlă în cadrul incintei Stației meteorologice Oravița. Imaginile prezentate în Fig.4.1. nu cred că ar mai avea nevoie de nici un comentariu.
Fig. 4.1. Consecințele intensificărilor de vânt din intervalul 15-19 Februarie 1979.
Sursa: Istoricul stațíei meteorologice Oravița.
Pe ruta feroviară Oravița – Iam, în data de 18.02.1979, ora 7, trei vagoane din garnitura respectivă au fost efectiv răsturnate de pe șine.
După cum am menționat în subcapitolul 3.5.3., doar datorită existenței în acel moment în scopuri experimentale a aparatului înregistrator numit Electrocinemograf, am putut avea viteza reală și am cunoscut “dimensiunea” de manifestare a vântului din acele zile, respectiv 70 m/s, echivalentul a 252 km/h.
Pentru a evidenția evoluția fenomenului Coșava în intervalul 15 – 19 februarie 1979 am extras valorile parametrilor meteorologici care pot sugera caracterul cald, uscat, violent și de durată al acestuia. Valorile au fost extrase începând cu data de 15.02.1979 ora 09 UTC, respectiv cu trei ore înainte de începerea vântului Coșava, pe tot parcursul cât acest fenomen s-a manifestat și a atins apogeul și câteva ore după ce acesta și-a redus din intensitate și efectiv s-a oprit. Aceste valori aparțin principalelor termene sinoptice și climatologice (respectiv din 3 în 3 ore) și au fost atașate în cadrul Anexei 2.
Contextul sinoptic înaintea începerii intensificărilor de vânt (Fig.4.2)
Fig. 4.2. Geopotențialul (gpdm) și presiunea la nivelul solului (mb) în data de 15.02.1979
ora 12 UTC după modelul GFS (westwind. ch)
Situația sinoptică la sol în faza premergătoare intensificărilor de vânt prezintă o vastă arie depresionară deasupra Europei cu un nucleu închis la sud – est de Franța și o zonă de presiune ridicată reprezentată de un brâu anticiclonic format din Anticiclonul Azoric deasupra Oceanului Atlantic și Anticiclonul Scandinav deasupra de nord – vestul Europei.
În altitudine la nivelul de presiune de 500 hPa, relieful baric prezintă un talveg cu geopotențial scăzut în cea mai mare parte a continentului, în nord – vestul Franței aflându-se un nucleu izolat de geopotențial mai scăzut și rece, iar deasupra bazinului nord – estic al Oceanului Atlantic o dorsală caldă de geopotențial ridicat până spre Arhipelagul Marii Britanii.
Deasupra României presiunea la nivelul solului, în data de 15.02.1979 este relativ scăzută, dar gradientul baric este semnificativ, iar în altitudine, la nivelul de presiune de 500 hPa, valoarea geopotențialului este de 544 dmgp, ușor scăzută față de normalul perioadei (Fig.4.2.), cu ușoare inflexiuni ale unei dorsale de geopotențial.
Fig. 4.3.Geopotențialul (gpdm) și presiunea la nivelul solului (mb.) în data de 16.02.1979 ,
ora 18 UTC și 17.02.1979 h.06 UTC după modelul GFS (westwind.ch).
In faza de vânt maxim al acestui “episod” de Coșava se remarcă (Fig.4.3.), față de cele prezentate anterior, următoarele condiții sinoptice:
– la sol migrarea nucleului depresionar în bazinul vestic către cel estic al Mării Mediterane, iar Anticiclonul Scandinav se deplasează către Câmpia Rusă și coboară până în nordul Mării Negre.
– în altitudine, coborârea și adâncirea talvegului și a nucleului rece până deasupra Mării Mediterane și nordul continentului african și extinderea dorsalelor de geopotențíal în extremitățile sud-vestice și sud-estice ale continentului european.
În aceste condiții sinoptice, în care ciclonul mediteranean este blocat în deplasarea lui către Peninsula Balcanică, deasupra României sa format un gradient baric și termic pronunțat,
ceea ce a determinat apariția intensificărilor puternice de vânt în sudul Banatului.
Odată cu slăbirea și retragerea spre sud a celor două dorsale de geopotențial, nucleul
ciclonic din Marea Mediterană se deplasează către bazinul sud estic al acesteia.
Gradientul baric deasupra țării noastre se relaxează și devine pronunțat în estul Bulgariei și vestul Mării Negre (Fig.4.4.). Astfel intensificările de vânt de tip Coșava din sudul Banatului se diminuează treptat și dispar.
Fig. 4.4. Geopotențialul (gpdm) și presiunea la nivelul solului (mb) în da ta de 19.02.1979,
ora 06 UTC, după modelul GFS (westwind.ch).
Primele indicii asupra intensificărilor de vânt se regăsesc în sondajele aerologice.
Drăghici I. (1988), arată pe sondajul aerologic de la Belgrad existența cu 12 ore înaintea a frontului, a unui strat situat între 550 și 600 mb. în care umiditatea relativă scade brusc, la valori sub 10%, datorat descendențelor prelungite de la nivelurile medii ale atmosferei.
În acest context am analizat și profilul vertical al atmosferei cu ajutorul datelor rezultate din sondajul aerologic de la Belgrad, în data de 17.02.1979 h.00 UTC. Consider relevant acest demers deoarece sinoptic vorbind, presiunea și geopotențialul erau omogene în vestul României și nordul și estul Serbiei. Totodată distanța mică dintre Belgrad și granița apuseană a României este neglijabilă la scară meteorologică.
Fig. 4.5. Sondajul aerologic de la Belgrad din data de 17.02.1979 h.00 UTC
Sursa: http://weather.uwyo.edu/upperair/sounding
Se poate remarca un strat de inversiune termică, foarte umed în atmosfera inferioară precum și din profilul vertical al vântului, valori foarte mari ale acestuia in apropierea solului
(Fig. 4.5.)
Analiza tabelară a datelor din sondajul aerologic duce la următoarele concluzii:
– creșterea temperaturii cu înălțimea între 650 și 1700 m. altitudine (inversiune termică), de la – 20C la + 6,60C.
– creșterea vitezei vântului în aproximativ același strat atmosferic până la viteza de 56 de noduri, echivalentul a 29 m/s.
scăderea umidității relative.
Tab.4.1. Principalii parametrii meteorologici din sondajul atmosferic de la Belgrad din data de 17.02.1979 h.00 UTC
Sursa: : http://weather.uwyo.edu/upperair/sounding
Se desprinde concluzia că în stratul atmosferic unde la nivelul Belgradului, întâlnim vântul Coșava, temperatura crește și umiditatea relativă scade. Și din acest exemplu reiese faptul Coșava este un vânt cald și uscat.
4.2. Studiu de caz 2 – Contextul sinoptic pentru intervalul 13 – 17.01.1985
Al doilea caz pe care doresc să-l evidențiez asupra căruia fenomenul Coșava a avut un impact deosebit este cel din intervalul 13 – 17 Ianuarie 1985.
În acest caz intensificările de vânt nu au fost atât de violente ca cele din februarie 1979, doar că a avut o influență deosebită asupra stratului de zăpadă existent pe suprafața solului.
Evoluția parametrilor meteorologici și a fenomenelor asociate acestuia, respectiv, transport de zăpadă la înălțime ( viscol ), sunt extrase pentru principalele ore sinoptice și climatologice ( din 3 în 3 ore ) și sunt atașate la Anexa 3.
În context climatologic, se poate observa că la începutul intervalului, resprctiv, 13.01.1985 ora 12 UTC valorile temperaturii aerului erau de – 11,60C, o valoare normală pentru aceea dată a anului, o umezeală relativă destul de scăzută, respectiv 75%, ceea ce înseamnă că și pe parcursul orelor anterioare au fost manifestări ale vântului, dar sub limitele pragului de avertizare ( viteza maximă a vântului la rafală este egală sau mai mică de 12 m/s).
Odată cu începerea intensificărilor de vânt , 13.01.1985 ora 18 UTC, temperatura aerului crește semnificativ de la – 11,60C (ora 12 UTC) la –4,40C ( ora 18 UTC ), umezeala relativă scade de la 75% (ora 12 UTC) la 35% ( ora 18 UTC ). Presiunea atmosferică scade și ea semnificativ de la 988,2 mb. (ora 12 UTC ) la 986,5 mb ( ora 18 UTC ). Stratul de zăpadă existent pe sol era de 37 cm. (ora 12 UTC), încep fenomenele asociate celui de vânt și existența stratului de zăpadă, respectiv transport de zăpadă la înălțime și transport de zăpadă la sol. Acestea au durat până în momentul dispariției în totalitate a stratului de zăpadă și se pare că în mai puțin de 48 de ore acesta nu mai exista pe suprafața solului și aceasta ca o consecință a vitezelor mari ale vântului care a spulberat acest strat pe de o parte, iar pe de altă parte datorită topirii și evaporării acestuia datorită creșterii temperaturii aerului.
Contextul sinoptic, premergător fazei intensificărilor de vânt din partea de sud – vest a României, mai precis în data de 13.01.1985 orele 12 UTC, relevă faptul că la nivelul solului aproape toată Europa continentală era dominată de un câmp anticiclonic, exceptând extremitatea de sud – vest a Peninsulei Iberice și vestul bazinului Mării Mediterane, unde acționau două nuclee slabe depresionare.
În altitudine la nivelul de 500 hPa, relieful baric constă dintr-un talveg de geopotențial scăzut, coborând dinspre nordul Rusiei până în sudul Mării Mediterane, pe țărmul nord – african, care acoperă cea mai mare parte a ccontinentului.
Acest talveg este flancat în vest și nord de o dorsală nord – atlantică, extinsă pe la nord de Arhipelagul Britanic, peste jumătatea nordică a Peninsulei Scandinave, iar în sud de dorsala nord – africană, care este puțin schițată, în bazinul estic al Mării Mediterane.
În acest context sinoptic european avem de-a face cu o circulație polar – întoarsă, cu pătrundere de aer foarte rece dinspre Câmpia Rusă, iar la nivelul țării noastre, circulația atmosferică este zonală , de la vest la est, iar viteza vântului redusă (Fig.4.6.).
Fig. 4.6. Geopotențialul (gpdm) și presiunea la nivelul solului (mb) în data de 13.01.1985
ora 12 UTC după modelul GFS (westwind.ch)
Situația din luna ianuarie 1985 corespunde “Tipului III” al clasificării sinoptice făcute de I. Stăncescu și Doina Damian (1976) asupra vântului Coșava și care a fost descris pe larg în subcapitolul 3.1.
În data de 16.01.1985 ora 12 UTC, deasupra României la nivelul solului acționează o zonă de presiune ridicată anticiclonică, extinsă din Peninsula Balcanică peste vestul Cămpiei Ruse, țările baltice și Peninsula Scandinavă până deasupra Islandei, în timp ce în bazinul vestic al mediteranei este un vast câmp depresionar, iar deasupra Atlanticului de nord – est sunt două nuclee ciclonice de origine islandeză. Anticiclonul Azoric este slab conturat, dorsala acestuia fiind prezentă doar în extremitatea sud – vestică a Peninsului Iberice.
În altitudine la nivelul de 500 hPa, talvegul care acționa peste aproape întreaga Europă, sa retras către nord – vestul Câmpiei Ruse și un talveg de geopotențial scăzut a coborât dinspre Groenlanda peste Arhipelagul Marii Britanii, până în nordul Africii izolându-se un nucleu închis deasupra Franței cu valori de 538 gpdm. În același timp dorsala nord – africană avansează peste extremitatea sud – vestică a continentului și bordează și flancul estic al talvegului peste Europa central estică, extinzându-se până în Islanda.
Față de cazul din februarie 1979 putem observa câteva diferențe care s-au tradus în viteze mai mici ale vântului:
dorsala anticiclonului Azoric este mai slabă și mai puțin extinsă spre continent.
– ciclonul Islandez, deși coborât printr-un talveg până în Mediterana, este puțin adâncit.
– dorsala anticiclonului nord – african, deși mai extinsă spre Europa, până în sudul Groenlandei, nu are nuclee închise mai mari de 552 gpdm.
– la nivelul solului valorile presiunii în cadrul ciclonilor mediteraneeni erau de până la 1005 mb., deci mai ridicate față de februarie 1979.
– anticiclonul centrat în nord – estul Europei avea izobare închise de până la 1035 mb.
( comparativ cu 1045 mb. pentru cazul din februarie 1979 ).
– anticiclonul Azoric, la nivelul solului cu valori de doar 1025 mb., era blocat la nord de un nucleu ciclonic ( Islandez ) bine conturat. (Fig.4.7.)
– gradient baric relativ redus în sud – vestul României.
Fig. 4.7. Geopotențialul (gpdm) și presiunea la nivelul solului (mb) în data de 16.01.1985,
ora 12 UTC după modelul GFS ( westwind.ch ).
Cele descrise anterior au determinat intensificări ale vântului în Banat, însă de o amplitudine mai redusă față de cazul din februarie 1979.
Fig. 4.8. Geopotențialul (gpdm) și presiunea la nivelul solului (mb) în data de 18.01.1985,
ora 00 UTC, după modelul GFS (westwind.ch)
Pana in data de 18.01.1985 odata cu retragerea dorsalei nord-africane, in altitudine, campul de geopotential scade si in Europa central-estica si se uniformizeaza. Desprinderea unui nucleu, din talvegul de geopotential scazut ce actiona in vestul Marii Mediterane si deplasarea acestuia spre est, prin sudul Bulgariei, iar la sol deplasarea nucleului depresionar, din bazinul central al Marii Mediterane catre bazinul estic al acesteia, determină relaxarea gradientului baric și slăbirea intensificărilor de vânt.(Fig. 4.8.).
4.3. Studiu de caz 3 – Contextul sinoptic pentru intervalul 31.10 – 03.11.2012
Pentru cel de al treilea studiu de caz am ales cea mai de actualitate manifestare a vântului Coșava, respectiv intervalul 31 Octombrie – 03 Noiembrie 2012.
Evoluția parametrilor meteorologici pentru acest caz au fost extrași la principalele ore sinoptice și climatologice (respectiv din 3 în 3 ore ) și sunt atașate la Anexa 4.
Din punct de vedere climatologic și în acest caz toți parametrii meteorologici au fost afectați . În acestă analiză avem de-a face într-o primă fază cu o intensificare foarte putenică a vântului care a atins viteza la rafală de 43 m/s, o primă creștere semnificativă a temperaturii aerului de la 2,80C la 16.40C, o scădere a umezelii relative de la 80% la 51% și a presiunii atmosferice de la 978,7 mb. la 964,5 mb., după care aproximativ 12 ore dorește să lase impresia că ar slăbii în intensitate iar parametrii meteorologici să revină la valorile normale pentru acest interval al anului. Dar din păcate intensificările de vânt se reiau, nu cu aceași intensitate, dar parametrii meteorologici încep din nou să își schimbe tendința și asfel începe un nou val de creștere semnificativă a temperaturii aerului de la 13,30C la 19,80C.
În fig.4.9. avem imaginea sinoptică premergătoare intensificărilor de vânt din partea de sud – vest a României.
Fig. 4.9. Geopotențialul (gpdm) și presiunea la nivelul solului (mb) în data de 31.10.2012,
ora 12 UTC după modelul GFS (westwind.ch )
Contextul sinoptic european din data de 31.10.2013 evidențiază la nivelul solului câmp de presiune scăzută în jumătatea de vest a continentului precum și în nord, determinată de un ciclon de origine islandeză ce acționează în nordul Peninsulei Scandinave și altul coborât în nord – vestul Mării Mediterane. Sud – estul continentului, respectiv și zona țării noastre este dominat de dorsala Anticiclonului Est – European. În altitudine la nivelul de 500 mb, relieful baric este conturat de un talveg de geopotențial scăzut ce afectează cea mai mare parte a Europei, până în nord – vestul Mării Mediterane, unde se izolează și un nucleu mai scăzut.
Dorsala nord – africană afectează ușor extremitatea de sud – vest a continentului și sud – estul. La nivelul României circulația atmosferică este zonală.
În data de 01.11.2012, se conturează din punct de vedere sinoptic, o situație descrisă în literatura de specialitate ca blocaj atmosferic de tip omega, care se caracterizează printr-o zonă de presiune înaltă situată între două zone de presiune joasă , a determinat în data de 01.11.2012 intensificări ale vântului care la rafală au depășit 43 m/s (respectiv 155 km/oră ).
În altitudine la nivelul de 500 hPa, dorsala nord – africană avea axul la est de România și era flancată de două talveguri de geopotențial scăzut.(Fig.4.10.)
La nivelul solului Anticiclonul Est – European era bine individualizat la nord de Marea Neagră având în contrapondere o vastă arie depresionară cu două nuclee ciclonice închise, unul în nordul Marii Britanii și cel de-al doilea centrat în nordul Mării Adriatice.
În acest context sinoptic european, în zona țării noastre cu deosebire spre vest, gradientul baric este foarte ridicat, ceea ce a dus la apariția intensificărilor de vânt din Banat.
Ansamblul baric descris seamănă cu cel amintit de I.Drăghici (1988) într-o situație asemănătoare de Coșava s-au curent jet de nivel jos.
Fig. 4.10. Geopotențialul (gpdm) și presiunea la nivelul solului (mb) în data de 01.11.2012,
ora 06 UTC după modelul GFS (westwind.ch )
Acest caz de Coșava s-a inițiat dintr-o arie de difluență regăsită la nivelul de 500 mb.
la est de Italia în ziua de 31.10.2012. Această difluență s-a atenuat în mai puțin de 24 de ore și s-a transformat într-o dorsală.
Prin retragerea ușoară a talvegului de geopotențial scăzut și orientarea zonală a izohipselor, în următoarea zi circulația atmosferică a devenit vestică la nivelul de 500 mb. deasupra României, iar la nivelul solului creșterea presiunii și uniformizarea ei pe întreaga suprafață a țării a dus la dispariția gradientului baric și a determinat și dispariția fenomenului de Coșava în noaptea de 02 – 03.11.2012. (Fig. 4.11.)
Fig.4.11. Geopotențialul (gpdm) și presiunea la nivelul solului (mb) în data de 03.11.2012,
ora 06 UTC după modelul GFS (westwind.ch )
C A P I T O L U L V
Propuneri pentru eliminarea efectelor
și folosirea potențialului vântului Coșava
Partea de est și sud – est a Depresiunii Oravița este conturată de rama muntoasă a Munților Anina, aceasta fiind și direcția pe care se formează și se canalizează vântul Coșava.
Pe cel de al doilea aliniament, respectiv pe cel situat în spatele ramei care dă “dimensiunea” fenomenului Coșava , la o distanță de 8 km în linie dreaptă față de Oravița, în perioada anilor 1972 în plin regim comunist, la propriu, muntele a fost ciuntit. I s-a tăiat vârful pentru a fi construită Termocentrala de la Crivina, care aprținea din punct de vedere teritorial de orașul Anina. Atunci 4,5 milioane de metri cubi de rocă dură au fost date la o parte, fiind efectuate defrișări masive pentru a fi înlocuite cu sute de tone de metal, rezultând un platou imens care sugerează “o rană de rugină” care parcă sângerează pe coama unui munte. O catastrofă pentru natură, cu consecințe pe termen lung asupra mediului. Pe nimeni nu a interesat impactul asupra mediului, care se pare că a fost de neimaginat, ci doar că acestă termocentrală trebuia să macine șist și să producă energie.
În primul rând consecințele s-au datorat factorului antropic, prin modificarea (în sens negativ) a mediului natural, cu consecințe asupra habitatelor existente în “zona retezată”. În al doilea rând ridicarea acestui colos industrial a dus la degradarea solurilor, poluarea atmosferei – acoperind totul în jur cu un strat gros de cenușe, iar factorul antropic și-a pus “amprenta“ încă de la îneputul construcției și pe tot parcursul perioadei cât a funcționat, respectiv anii 1984 –1988. O adevărată dramă ecologică pentru doar patru ani de a “satisface un moft”.
Și nu în ultimul rând acea formă de relief care a fost retezată, putea constitui “un tampon” în ceea ce privește dimensiunea vitezelor vântului.
O altă consecință ar putea fi faptul că după anul 1989 când s-au retrocedat însemnate suprafețe din fondul forestier, au început tăierile necontrolate și fără nici un raționament ecologic.
Pentru diminuarea efectelor produse de acest vânt, ca în mai toate cazurile în care natura se dezlănțuie noi ca simpli ”spectatori “ ai acestei planete nu avem putera necesară de a ne împotrivi. Dar prin ceea ce depinde de noi putem ajuta mediul înconjurător să se regenereze, împăduririle în masă ar fi un prim pas, urmate de defrișări controlate și raționale.
Pentru că zeci de ani vântul Coșava și-a făcut singur “legile” credem că este momentul datorită tehnologiilor moderne să-l exploatăm la maxim.
Un prim pas, s-a făcut când Centrului Meteorologic Regional “Banat-Crișana” care a venit cu sugestia folosirii acestui potențial și cu baza de date. Au urmat proiecte și colaborări ale organizațiilor locale împreună cu investitori din Monaco, astfel s-au pus bazele primului parc eolian operațional din sud- vestul țării.
Fig. 5.1. Parc eolian – situat în partea vestică a Depresiunii Oravița.
Sursa: Arhiva personală.
Potențialul acestui vânt este inimaginabil, trebuie doar exploatat la maxim și cu siguranță întreaga societate ar avea de câștigat.
Avantajele folosirii acestui potențial sunt în primul rând legate de faptul că vitezele vântului( respectiv viteza medie este de 5,4 m/s, iar vitezele maxime sunt cuprinse între 22 – 28 m/s, respectiv, 79.2 – 100,1 km/oră) sunt ridicate pe intervalul a 8 – 9 luni din an, iar calmul atmosferic este foarte rar întâlnit, acesta fiind înregistrat doar pentru câteva ore pe parcursul unei luni.
Printre alte avantaje oferite de aceste parcuri eoliene putem aminti: emisia zero de subsanțe poluante și gaze cu efect de seră, nu implică producerea nici unui fel de deșeuri, este nelimitată în timp, costurile sunt reduse pe unitate de energie produsă și la scoaterea din funcțiune, nu există risc mare de distrugere daca s-ar înregistra în zonă vânturi violente s-au furtuni.
Dacă acest vânt se manifestă cu atâta înverșunare și o periadă atât de însemnată din intervalul unui an, atunci să avem satisfacția că ne este într-o oarecare măsură și folositor.
CONCLUZII
Prin abordarea acestei tematici, respectiv influența unui parametru climatologic vântul în cazul de față, am dorit să evidențiem cum un sigur element prin manifestarea și persistența sa poate da caracteristica climatului unei depresiunii.
În urma analizei generale a tuturor parametrilor climatologici pentru intervalul 1956 – 2012, a contextului sinoptic, ale unor manifestări mai speciale, s-a putut observa modul în care acești parametrii sunt influențați s-au accentuați ca intensitate și variabilitate datorită vântului Coșava.
De ce intensități atât de puternice?
Orografia este în primul rând cea care impune climatul zonei. Datorită accelerării vitezei moleculare a aerului pe terasele Depresiunii Oravița, în fiecare an începând cu luna octombrie și până la sfârșitul lunii aprilie se semnalează intensificări ale vântului. Pe aceste terase, elementul care a contribuit semnificativ și care a favorizat de-a lungul timpului creșterea acestor viteze a fost factorul antropic.
Vântul Coșava prin manifestarea sa în partea de sud – vest a Banatului, favorizează un climat aparte, generând modificarea principalilor parametrii meteorologici.
În aceste împrejurări temperaturile medii lunare pentru lunile de iarnă sunt mult mai ridicate decât cele din alte regiuni, chiar învecinate zonei, datorită manifestării vântului Coșava cu pregnanță în acest interval.
Datorită influențelor climatice mediteraneene, pe de o parte, această depresiune se încălzeșe mult mai ușor față de regiunile învecinate, iar pe de o parte datorită intensificării vântului Coșava din lunile de toamnă, iarnă și primăvară media anuală a temperaturii se menține ridicată (11,20C).
Verile sunt calde , dar nu caniculare.
Temperaturi minime foarte ridicate, fac ca această regiune să înregistreze cele mai ridicate temperaturi pe parcursul nopților. În regimuri ciclonice cu vânturi tari temperatura maximă nu crește mult față de cea minimă . Inversiunile termice sunt puțin frecvente.
Iernile sunt scurte și blânde.
Umezeala relativă este scăzută noaptea și dimineața când sunt semnalate intesificări ale fenomenului Coșava.
Brumele și înghețurile timpurii de primăvară și cele târzii de toamnă, sunt foarte rare, deoarece în intervalul optim de producere al acestor fenomene , respectiv lunile octombrie –martie, este prezent și fenomenul Coșava.
Stratul de zăpadă durează puține zile pe suprafața solului, în comparație cu regiunile învecinate, deoarece datorită intensificărilor vântului Coșava în câteva ore evaporă un strat substanțial existent pe sol.
Datorită faptului că în intervalul de producere a fenomenului Coșava toți acești parametrii meteorologici (bruma, chiciura, poleiul, înghețurile târzii și timpurii, stratul de zăpadă) au perioadă scurtă de manifestare s-au efectiv perioade lungi de timp (uneori chiar sezoane) în care acestea nu apucă să se producă, denotă faptul că Coșava este un vânt cald și uscat.
Ceață puțin frecventă datorită umezelii foarte scăzute.
Concluzia generală pe care o putem trage prelucrând și analizând acest material atât prin studiile de caz cât și a celor de detaliu pentru fiecare parametru climatologic în parte, este aceea că fenomenul Coșava prin “amprenta” sa de-a lungul timpului, a favorizat producerea unor variații ale parametrilor meteorologici care nu se încadrau în tiparele perioadei respective, a modificat în timp și spațiu variația acestora de la modul lor firesc de manifestare, s-au a împiedicat producerea unor fenomene meteorologice care erau în curs de manifestare.
Vântul Coșava, a reușit să ne demonstreze în toți aceși ani că este un vânt care se manifestă numai din sector estic, un vânt cald, uscat, din păcate violent și cu o”personalitate” de necontestat.
BIBLIOGRAFIE
Drăghici , I., (1988), Dinamica atmosferei, Editura Tehnică, București.
Ghibedea, V., Băcanu, Lucia, (1982), Vântul Coșava – monografie, Facultatea de științe
economice , Timișoara.
Măhară, Ghe., (1979), Circulația aerului pe glob, Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Mehedinți, S., (1935), România, ediția XIII, Editura Librăriei Socec, București.
Nichita, C., Hauer, Elza, (2010), A low level jet case study in the southern part of Banat,
Romanian Journal of Meteorology, vol.10, nr.2/2010, București.
Pop, Ghe., (1988), Introducere în meteorologie și climatologie, Editura Științifică și
Enciclopedică, București.
Posea, Gr., (2006), Geografia fizică a României, Editura Fundației România de Mâine,
București.
Povară, Rodica, (2006), Meteorologie generală, Editura Fundației România de Mâine,
București.
Savin, C., (1996), Dicționar științific poliglot, Editura Tipored, București.
Simionescu , I., (1937), Țara noastră, Fundația pentru literatură și artă, București.
Sircu, I., (1971), Geografia fizică a R.S.R., Editura didactică și pedagocică, București.
Stănescu,I., Damian, Doina, (1976), Analiza, unor situații aerosinoptice care determină
intensificări ale vântului în sudul Banatului. Studii și cercetări meteorologice
partea 1, Institutul de Meteorologie și Hidrologie, București.
Stoica, C., Cristea, N., (1971), Meteorologie generală, Editura Tehnică, București.
Topor, N., Stăncescu, I., (1965), Influența orografiei asupra unor factori atmosferici îndeosebi
a temperaturii minime, Culegere de lucrări ale Institutului Meteorologic pe anul
1963, București.
Văduva, Iulica, (2005), Caracteristici climatice generale ale Podișului Dobrogei de Sud,
Editura Universitară, București.
Vujevic, P., (1948), Meteorologia, Universitatea Beograd, Editura Prosvest, Beograd.
*** (1981), Cod sinoptic, Institutul de Meteorologie și Hidrologie, București.
*** (1965), Instrucțiuni pentru stațiile meteorologice, vol.V, Instrumente meteorologice,
București.
*** (1995), Instrucțiuni pentru stațiile meteorologice, I.N.M.H., București.
*** (1956 – 2012), Istoricul stației meteorologice Oravița, consemnări și imagini.
*** Hărți sinoptice, Centrul de Prevedere a Vremii, Timișoara.
*** Imagini fotografice – Arhiva personală.
*** Primăria Orașului Anina – date statistice.
*** Primăria Orașului Oravița – date statistice și imagini fotografice.
*** Registre sinoptice (1955 – 2012 ), Arhiva stației meteorologice Oravița.
*** Tabele meteorologice lunare TM-1M, Arhiva stației meteorologice Oravița.
*** Tabele meteorologice lunare TM-1M, Arhiva stației meteorologice Bozovici.
www://despremeteorologie.weebly.com/coșava.htm. accesat în data de 05.11.2012.
Google earth accesat în 07.11.2012.
www. meteoalert.ro accesat în data de 10.02.2013
http://www.sat.dundee.ac.uk accesat în data de 06.12.2012.
weather.uwyo.edu/upperair/sounding.htlm accesat în data de 04.01.2013
www.theweatherprediction.com/blocking/ accesat în data de 07.01.2013
www:// westwind.ch accesat în data de 07.12.2012
www:// wetter 3.de. accesat în data de 04.01.2012
Anexa 1
Media multianuală a lunii ianuarie: 0.320C
Sursa: Tabele meteorologice TM-1M ale lunii ianuarie, ale stațíei meteorologice Oravița.
Anexa 2
Sursa: Registru sinoptic – februarie 1979. Arhiva stațíei meteorologice Oravița
Anexa 3
Studiu de caz: 13 – 18 Ianuarie 1985
Anexa 4
Sursa: Registru sinoptic – luna octombrie și noiembrie 2012.Arhiva stației meteorologice
Oravița.
Anexa 5
LISTA FIGURILOR ȘI A TABELELOR
_____________________________________________________________________________
Nr.crt. Fig./Tab. Explicații Pagina
_____________________________________________________________________________
1. Fig. 1.1. Localizarea Depresiunii Oravița și a ariei afectate de vântul
Coșava 5
2. Fig. 1.2. Harta fizico – geografică a Depresiunii Oravița 6
3. Fig. 1.3. Așezarea orașului Oravița de-a lungul văii 7
4. Fig. 1.4. Limita estică a Depresiunii Oravița 7
5. Fig. 1.5. Depresiunea Oravița cu deschidere spre vest 8
6. Fig. 1.6. Poziția geografică a Depresiunii Oravița în cadrul Munților
Banatului 9
7. Fig. 2.1. Stația automată Vaisala – furnizoarea parametrilor meteorologici 11
8. Fig. 2.2. Abaterea temperaturii medii anuale, față de media multianuală
pentru intervalul 1955 – 2012, la stația meteorologică Oravița 13
9. Fig. 2.3. Variația temperaturii multianuale pentru intervalul 1955 – 2012
la stația meteorologică Oravița 14
10. Fig. 2.4. Procese meteorologice care au loc în Depresiunea Oravița și
Depresiunea Bozovici în data de 08.01.2010. 15
11. Fig. 2.5. Medii lunare multianuale pentru Depresiunea Oravița și
Depresiunea Bozovici 16
12. Fig. 2.6. Umezeala medie multianuală în Depresiunea Oravița pentru
interrvalul 1955 – 2012 21
13. Fig. 2.7. Mediile multianuale ale presiunii atmosferice pentru intervalul
1955 – 2012 la stația meteorologică Oravița 25
14 Fig. 2.8. Mediile anuale ale precipitațiilor atmosferice pentru intervalul
1955 – 2012, la stația meteorologică Oravița 27
15 Fig. 2.9. Cantitățile de precipitații cumulate, lunare – noiembrie 2011 28
16 Fig.2.10. Abateri pozitive și negative față de media multianuală în
regimul precipitațiilor pentru intervalul 1955 – 2012 30
17 Fig.2.11. Girueta Willd- pentru măsurarea direcției și vitezei vântului 32
18 Fig.2.12. Stația automată – senzor cu ultrasunete pentru măsurarea
direcției și vitezei vântului 32
19 Fig.2.13 Frecvența direcției și vitezei vântului 36
20 Fig.2.14. Electrocinemograful – aparat înregistrator pentru măsurarea
vitezei vântului 38
21 Fig.2.15. Fila registrului de observații cu consemnarea din data de
17.02.1979. 38
22 Fig.2.16. Numărul de zile cu fenomene specifice sezonului de producere 40
23 Fig. 3.1. Formarea și canalizarea vântului Coșava în partea de sud – vest
a României 42
24 Fig. 3.2. Culoarul de canalizare a vântului Coșava în Depresiunea Oravița 44
25 Fig. 3.3. Structura câmpului de geopotențial la 500 hPa în 31.01.2009 45
26 Fig. 3.4. Structura câmpului de geopotențial la 500 hPa în 07.02.2009 46
27 Fig. 3.5. Structura câmpului de geopotențial la 500 hPa în 09.02.2009 46
28 Fig. 3.6. Structura câmpului de geopotențial la 500 hPa în 13.05.2005 48
29 Fig. 3.7. Structura câmpului de geopotențial la 500 hPa în 17.05.2005 48
30 Fig. 3.8. Structura câmpului de geopotențial la 500 hPa în 18.05.2005 49
31 Fig. 3.9. Structura câmpului de geopotențial la 500 hPa în 12.11.2005 50
32 Fig.3.10. Structura câmpului de geopotențial la 500 hPa în 17.11.2005 50
33 Fig.3.11. Structura câmpului de geopotențial la 500 hPa în 04.03.2009 51
34 Fig.3.12. Structura câmpului de geopotențial la 500 hPa în 05.03.2009 52
35 Fig.3.13. Structura câmpului de geopotențial la 500 hPa în 06.03.2009 52
36 Fig. 4.1. Consecințele intensificărilor de vânt din intervalul
15 – 19.02.1979 57
37 Fig. 4.2. Geopotențialul și presiunea la nivelul solului în 15.02.1979 58
38 Fig. 4.3. Geopotențialul și presiunea la nivelul solului în 16.02.1979 59
39 Fig. 4.4. Geopotențialul și presiunea la nivelul solului în 19.02.1979 60
40 Fig. 4.5. Sondajul aerologic de la Belgrad din data de 17.02.1979 60
41 Fig. 4.6. Geopotențialul și presiunea la nivelul solului în 13.01.1985 63
42 Fig. 4.7. Geopotențialul și presiunea la nivelul solului în 16.01.1985 64
43 Fig. 4.8. Geopotențialul și presiunea la nivelul solului în 18.01.1985 64
44 Fig. 4.9. Geopotențialul și presiunea la nivelul solului în 31.10.2012 66
45 Fig.4.10. Geopotențialul și presiunea la nivelul solului în 01.11.2012 67
46 Fig.4.11. Geopotențialul și presiunea la nivelul solului în 03.11.2012 67
47 Fig. 5.1. Parc eolian – situat în partea vestică a Depresiunii Oravița 69
48 Tab. 2.1. Valori medii lunare pe decenii ale temperaturii aerului față de
mediile plurianuale 1955 – 2012 14
49 Tab. 2.2. Temperaturi minime absolute pentru intervalul 1955 – 2012 la
stația meteorologică Oravița 17
50 Tab. 2.3. Temperaturi maxime absolute pentru intervalul 1955 – 2012 la
stația meteorologică Oravița 17
51 Tab. 2.4. Temperaturi orare la stația meteorologică Oravița pentru data de
07.01.2001 18
52 Tab. 2.5. Temperaturi orare la stația meteorologică Oravița pentru data de
25 – 26.11.2005 19
53 Tab. 2.6. Mediile multianuale ale umezelii aerului la stația meteorologică
Oravița și stația meteorologica Bozovici. 22
54 Tab. 2.7. Valori orare ale umezelii aerului la stația meteorologică Oravița
pentru data de 24 – 25.03.1991 23
55 Tab. 2.8. Valori orare ale umezelii aerului la stația meteorologică Oravița
pentru data de 17 – 18.12.1997 23
56 Tab. 2.9. Valori orare ale presiunii atmosferice din data de 08.01.2010
la stația meteorologică Oravița 26
57 Tab.2.10. Abateri semnificative ale cantităților de precipitații pentru intervalul
1955 – 2012, față de media multianuală 30
58 Tab.2.11. Frecvența vântului (%) pentru intervalul 1955 – 2012 33
59 Tab.2.12. Viteze medii (m/s) multianuale ale vântului pentru intervalul
1955 – 2012 36
60 Tab.2.13. Valoarea mediilor maxime lunare (m/s) și anul producerii acestora 37
61 Tab. 3.1. Situația sinoptică la stația meteorologică Oravița, reprezentativă
pentru tipul I de producere a vântultu Coșava 47
62 Tab. 3.2. Situația sinoptică la stația meteorologică Oravița, reprezentativă
pentru tipul II de producere a vântului Coșava 49
63 Tab. 3.3. Situația sinoptică la stația meteorologică Oravița, reprezentativă
pentru tipul III de producere a vântului Coșava 51
64 Tab. 3.4. Situația sinoptică la stația meteorologică Oravița, reprezentativă
pentru tipul IV de producere a vântului Coșava 53
65 Tab. 4.1. Principalii parametrii meteorologici din sondajul atmosferic de la
Belgrad din data de 17.02.1979 61
BIBLIOGRAFIE
Drăghici , I., (1988), Dinamica atmosferei, Editura Tehnică, București.
Ghibedea, V., Băcanu, Lucia, (1982), Vântul Coșava – monografie, Facultatea de științe
economice , Timișoara.
Măhară, Ghe., (1979), Circulația aerului pe glob, Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Mehedinți, S., (1935), România, ediția XIII, Editura Librăriei Socec, București.
Nichita, C., Hauer, Elza, (2010), A low level jet case study in the southern part of Banat,
Romanian Journal of Meteorology, vol.10, nr.2/2010, București.
Pop, Ghe., (1988), Introducere în meteorologie și climatologie, Editura Științifică și
Enciclopedică, București.
Posea, Gr., (2006), Geografia fizică a României, Editura Fundației România de Mâine,
București.
Povară, Rodica, (2006), Meteorologie generală, Editura Fundației România de Mâine,
București.
Savin, C., (1996), Dicționar științific poliglot, Editura Tipored, București.
Simionescu , I., (1937), Țara noastră, Fundația pentru literatură și artă, București.
Sircu, I., (1971), Geografia fizică a R.S.R., Editura didactică și pedagocică, București.
Stănescu,I., Damian, Doina, (1976), Analiza, unor situații aerosinoptice care determină
intensificări ale vântului în sudul Banatului. Studii și cercetări meteorologice
partea 1, Institutul de Meteorologie și Hidrologie, București.
Stoica, C., Cristea, N., (1971), Meteorologie generală, Editura Tehnică, București.
Topor, N., Stăncescu, I., (1965), Influența orografiei asupra unor factori atmosferici îndeosebi
a temperaturii minime, Culegere de lucrări ale Institutului Meteorologic pe anul
1963, București.
Văduva, Iulica, (2005), Caracteristici climatice generale ale Podișului Dobrogei de Sud,
Editura Universitară, București.
Vujevic, P., (1948), Meteorologia, Universitatea Beograd, Editura Prosvest, Beograd.
*** (1981), Cod sinoptic, Institutul de Meteorologie și Hidrologie, București.
*** (1965), Instrucțiuni pentru stațiile meteorologice, vol.V, Instrumente meteorologice,
București.
*** (1995), Instrucțiuni pentru stațiile meteorologice, I.N.M.H., București.
*** (1956 – 2012), Istoricul stației meteorologice Oravița, consemnări și imagini.
*** Hărți sinoptice, Centrul de Prevedere a Vremii, Timișoara.
*** Imagini fotografice – Arhiva personală.
*** Primăria Orașului Anina – date statistice.
*** Primăria Orașului Oravița – date statistice și imagini fotografice.
*** Registre sinoptice (1955 – 2012 ), Arhiva stației meteorologice Oravița.
*** Tabele meteorologice lunare TM-1M, Arhiva stației meteorologice Oravița.
*** Tabele meteorologice lunare TM-1M, Arhiva stației meteorologice Bozovici.
www://despremeteorologie.weebly.com/coșava.htm. accesat în data de 05.11.2012.
Google earth accesat în 07.11.2012.
www. meteoalert.ro accesat în data de 10.02.2013
http://www.sat.dundee.ac.uk accesat în data de 06.12.2012.
weather.uwyo.edu/upperair/sounding.htlm accesat în data de 04.01.2013
www.theweatherprediction.com/blocking/ accesat în data de 07.01.2013
www:// westwind.ch accesat în data de 07.12.2012
www:// wetter 3.de. accesat în data de 04.01.2012
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Caracteristici Climatice Generale ale Depresiunii Oravita (ID: 137313)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.