Caracteristici ALE Curriculum Ului Ascuns LA Grădiniță. Utilizarea Lui ÎN Scopul Sporirii Calități Actului Educativ

CARACTERISTICI ALE CURRICULUM-ULUI ASCUNS LA GRĂDINIȚĂ. UTILIZAREA LUI ÎN SCOPUL SPORIRII CALITĂȚII ACTULUI EDUCATIV

– CUPRINS –

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND CURRICULUM-UL

1.1. Definire și accepțiuni ale termenului de curriculum

1.3. Ipostazele și dimensiunile curriculum-ului

1.4. Tipologia curriculum-ului

CAPITOLUL II. CURRICULUM-UL ASCUNS CA PARTE A CURRICULUM-ULUI GENERAL

2.1. Curriculum-ul ascuns parte integrantă a curriculum-ului general

2.2. Caracterizarea curriculum-ului ascuns

2.3. Utilizarea curriculum-ului ascuns în scopul obținerii de rezultate eficiente

CAPTOLUL III. CURRICLUM-UL ASCUNS ÎN INVAȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR ȘI ROLUL ACESTUIA ÎN SCOPUL SPORIRII CALITĂȚII ACTULUI EDUCATIV

3.1. Forme ale curriculum-ului ascuns în învățământul preșcolar

3.2. Modalități de utilizare a curriculum-ului ascuns

3.3 Rolul curriculum-ului ascuns în sporirea calității învățării

CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ (CERCETARE)

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

CAPTOLUL III. CURRICLUM-UL ASCUNS ÎN INVAȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR ȘI ROLUL ACESTUIA ÎN SCOPUL SPORIRII CALITĂȚII ACTULUI EDUCATIV

3.1. Forme ale curriculum-ului ascuns în învățământul preșcolar

3.2. Modalități de utilizare a curriculum-ului ascuns

3.3 Rolul curriculum-ului ascuns în sporirea calității învățării

3.1. Forme ale curriculum-ului ascuns în învățământul preșcolar

În perioada micii copilării au loc schimbări vizibile în plan comportamental,

emoțional și social. Este dovedit faptul că la vârsta preșcolară copiii devin mai încrezători în forțele proprii, capacitatea de exprimare se dezvoltă cu rapiditate, iar relațiile sociale se extind odată cu intrarea în grădiniță.

Cercetările de specialitate arată că jocul are o importanță covârșitoare în salturile pe care micuții le înregistrează. Copiii își dezvoltă prin joc abilitățile de cunoaștere, învață să interacționeze cu cei de vârsta lor sau cu adulții apropiați.

Odată cu intrarea în grădiniță se observă schimbări majore în plan emoțional, mental și fizic. În acest sens, Ioan Cerghit afirma in lucrarea „Metode de învățământ”:

Învățarea în grup exersează capacitatea de decizie și inițiativă, dă o notă mai personală muncii, dar și o complementaritate mai mare aptitudinilor și talentelor ceea ce asigură o participare mai vie, mai activă, susținută de foarte multe elemente de emulație, de stimulare reciprocă, de cooperare fructuoasă.

Experiențele neintenționate ale preșcolarilor, cele care nu se regăsesc în obiectivele și conținuturile curriculumului, dar care influențează manifestarea copiilor preșcolari, sunt specifice curriculumului ascuns.

Dacă înscrierea la grădiniță în grupa mica reprezintă pentru copii intrarea într-o lume necunoscută și străină, începând cu grupa mijlocie acest mediu școlar organizat le oferă posibilitatea creării unor relații de calitate atăt cu personalul didactic, cât și cu colegii de grupă.

După cum este bine-cunoscut, copilul preșcolar învață prin imitație. La începutul grupei mici, în jocurile și activitățile alese îi surprindem pe copilași imitând gesturi și cuvinte ale apropiaților din familie, iar mai apoi, în grupele mijlocie și mare regăsim cuvinte, gesturi sau chiar atitudini de-ale noastre sau ale personalului de îngrijire. Educatoarei îi revine sarcina de a căuta cele mai eficiente căi și mijloace prin care să contracareze influențele negative pe care copiii și le-au însușit independent de voința noastră. Educatoarea este cea care creează copilului o imagine pe care s-o poată imita, fără a-i afecta dezvoltarea emoțională, iar atunci când greșește, corectarea să fie făcută cu finețea unui bun pedagog și cu inima unui bun părinte, fără apostrofări, etichetări sau cuvinte jignitoare, prin explicații care să clarifice situația apărută, având totodată constanță în conduită.

Demersul didactic desfășurat în cadrul organizat al grădiniței este proiectat astfel încât să dea posibilitatea copiilor să se dezvolte din punct de vedere intelectual, afectiv, moral, social și fizic, fără a le umbri bucuria copilăriei. Știind că în grădiniță jocul este formă de organizare, metodă și procedeu, educatoarea are menirea de a transforma oricare din metodele interactive în joc cu multiple valențe formativ-informative, care să stimuleze personalitatea fiecărui copil.

La vârsta preșcolară și școlară mică, preșcolarii și școlarii au imaginea de sine raportată la felul în care se comportă cadrele didactice față de ei. Este momentul în care ei interiorizează o imagine despre sine pe care o primesc de la persoane importante. Cadrul didactic este cel de la care așteaptă aprobarea sau dezaprobarea pentru ceea ce a realizat sau a spus. Sunt copii care fixează cu privirea educatoarea sau învățătorul ca să citească aprobarea după chipul acestuia.

Din experiența la grupă am identificat variate forme ale curriculum-ului ascuns, multe dintre ele fiind constructive, experiențiale. Întâlnim însă și forme mai puțin dorite de manifestare a curriculum-ului ascuns.

Pentru a identifica formele curriculum-ului ascuns e nevoie să creăm un mediu de manifestare adecvat, neîngrădit, stimulativ.

Curriculum-ul ascuns în activitățile artistico-plastice

În cadrul activităților artistico-plastice în care copiii au desenat personaje din poveștile cunoscute, în prezentarea lucrărilor aceștia au formulat argumentele pe baza experientei proprii, apelând la aprecieri preluate după exprimarea făcută de cadrul didactic colegilor de grupă sau lor. În cazul personajelor negative, elocventă a fost redarea prin culori închise și forme neclare, iar caracterizarea a reluat expresii pe care le folosesc între ei atunci când ajung la divergențe. Pentru a stimula exprimarea am adresat întrebări deschise, care au pus în evidență imaginația și exprimarea verbală a copiilor, precum și imaginația creatoare. Astfel am avut posibilitatea să identific comportamente și experiențe acumulate de copiii din grupa pe care o coordonez, unele dintre ele aparținând curriculum-ului ascuns.

În urma acestui exercițiu am remarcat următoarele aspecte:

Copiii au folosit cuvinte și expresii cu care le apreciez rezultatele, atunci când au prezentat personajelor pozitive;

În descrierea personajelor negative au folosit expresii de forma: „… vine să își ceară scuze”, „ … vreau să îl învăț cum să fie mai bun”, „ … a fost pedepsit și a învățat să nu mai fie rău”, „ … Vrea să-și facă prieteni să nu mai fie singur”ș. a.;

Au folosit alte variante, dând un curs optimist întregii povești;

Originalitatea a fost evidentă atât în alegerea personajelor, cât și în prezentarea lor;

Experiența lor de viață este ancorată în realitate și în mediul comunității din care fac parte;

Am fost plăcut surprinsă să văd că aplică și operează cu elemente ale educației morale, altele decât cele din curriculum-ul de bază, fiind de fapt rezultatul curriculum-ului ascuns și al celorlalte forme de educație, informală și nonformală.

Având în vedere faptul că la vârsta preșcolară și școlară mică (și nu numai) copiii au nevoie de modele, cadrelor didactice (educatoarei) le revine obligația morală de a asigura consensul educativ între toți factorii care au impact asupra dezvoltării copiilor: grădiniță, familie, societate. Nu este suficient ca în grădiniță copilul să participe la activități educative organizate după demersuri pedagogice ce au în vedere transformarea lui într-o persoană responsabilă și creatoare, iar familia și societatea să-i ofere modele controversate.
Rolul adulților în dezvoltarea generală a copiilor este hotărâtor, iar conștientizarea părinților privind acest rol hotărâtor îi revine educatoarei.

Curriculum-ul ascuns în jocurile și activitățile alese

Jocurile și activitățile alese reprezinta o altă modalitate de identificare a formelor de curriculum ascuns ce se evidențiază la preșcolarii cu care lucrez. În acest caz, poziția educatoarei este cea a observatorului imparțial. Am identificat gesturi și mimică de care mă folosesc în activitățile cu întreaga grupă, iar în gândirea pozitivă și încurajarea la care făceau apel în cadrul grupului de joacă m-am regăsit cu satisfacție.

În multe ocazii i-am surprins pe copii adresându-și expresii de felul:

„ Nu te lăsa, vei reuși!”

„ Ai încredere în tine!”

„ Vrei să facem echipă împreună?”

„ Altădată vei fi mai atent, nu te vei grăbi și va fi mai bine.”

Demersurile educative practicate în grădiniță se desfășoară utilizând cele mai eficiente strategii didactice care își aduc aportul la dezvoltarea personalității fiecărui copil, la educarea pentru o mai bună conviețuire în grupurile sociale, la deschiderea spre cooperare, comunicare, încredere și spirit creator. În activitatea la grupă creez permanent un mediu incluziv în care fiecare preșcolar să se simtă important. Pentru ca activitățile pe care le desfășor să fie eficiente, copiii să participe cu plăcere la ele, să fie un punct pentru activitățile viitoare, apelez la:

Experiența de viață a copiilor;

Mijloace de învățământ atractive;

Individualizez învățarea (jocul);

Stimulez copiii să-și exprime părerile;

De câte ori este posibil apelez la activitatea în grup/ în echipă;

Comunicare permanentă cu părinții și cu reprezentanții autorității locale.

Curriculum-ul ascuns în activitățile de cunoașterea mediului

Activitățile de cunoaștere a mediului sunt elocvente în evidențierea formelor curriculum-ului ascuns, mai ales în condițiile în care copiii provin din mediul rural. Cunoașterea lumii se construiește individual pentru fiecare copil, printr-un proces în care acesta interacționează cu informațiile, modificându-și schemele cognitive pentru a-și întregi și completa cunoașterea. Cunoașterea și învățarea se realizează atunci când copiii sunt capabili să poată opera cu ele în contexte variate. Cunoașterea poate fi doar ghidată, nu determinată strict, fiind determinată de cunoștințele anterioare, context și stare afectivă.
Experiența de viață, contactul cu lumea înconjurătoare pe care o descoperă întâmplător sau în mod organizat în activitățile din grădiniță, se pun în evidență în mod inevitabil.

De exemplu, la temele: „Vine, vine primăvara”, „ În grădină”, „Lumea animalelor domestice”, „La florărie”, ș.a, copiii au demonstrat că au cunoștințe vaste, cu care pot opera teoretic și le pot aplica și practic. În aceste cazuri, cunoștințele aparținând curriculum-ului ascuns au fost însușite în moduri și momente diferite, în observările libere, în gospodăriile proprii sau în activitățile extrașcolare.

Curriculum-ul ascuns în proiectele tematice

Cunoștintele și experiențe preșcolarilor cu care lucrez le valorific în cadrul proiectelor tematice. Deosebit de reușite și cu un puternic impact pozitiv pentru preșcolari și părinți au fost proiectele derulate sub următoarele generice:

„Eu și lumea mea”

„Lumea necuvântătoarelor”

„Înfloresc grădinile”

„Vreau să știu!”

„Cu ce circulăm?”

Educația timpurie este deosebit de importantă, știut fiind faptul că dezvoltarea copiilor este rapidă în perioada preșcolară și cea a micii școlarități, iar valorificarea potențialului pe care îl au la această vârstă creează premisele performanțelor viitoare.

Cercetările în domeniul educației timpurii evidențiază corelații puternice între

frecventarea grădiniței și comportamentele viitorilor școlari. Astfel, se remarcă progresul evident în plan intelectual al copiilor, indiferent de mediul din care provin, reducerea comportamentelor deviante, a eșecului școlar, dezvoltarea abilităților sociale, ca urmare a interacțiunilor create în timpul învățării.

Curriculum-ul ascuns în activitățile matematice

În cadrul activităților matematice, comportamente ale curriculum-ului ascuns au fost evidente atunci când obiectivele vizau:

Comportamente centrate pe sarcină;

Rezolvare de sarcini în mod liber, în funcție de ritmul propriu;

Cunoștințe și deprinderi noi;

Explorări, exerciții, încercări și experimentări, ca experiențe individuale de învățare;

Încredvoltarea copiilor este rapidă în perioada preșcolară și cea a micii școlarități, iar valorificarea potențialului pe care îl au la această vârstă creează premisele performanțelor viitoare.

Cercetările în domeniul educației timpurii evidențiază corelații puternice între

frecventarea grădiniței și comportamentele viitorilor școlari. Astfel, se remarcă progresul evident în plan intelectual al copiilor, indiferent de mediul din care provin, reducerea comportamentelor deviante, a eșecului școlar, dezvoltarea abilităților sociale, ca urmare a interacțiunilor create în timpul învățării.

Curriculum-ul ascuns în activitățile matematice

În cadrul activităților matematice, comportamente ale curriculum-ului ascuns au fost evidente atunci când obiectivele vizau:

Comportamente centrate pe sarcină;

Rezolvare de sarcini în mod liber, în funcție de ritmul propriu;

Cunoștințe și deprinderi noi;

Explorări, exerciții, încercări și experimentări, ca experiențe individuale de învățare;

Încrederea în propriile cunoștințe, priceperi, deprinderi;

Preșcolarii de grupă mijlocie au fost consecvenți în rezolvarea aspectelor de ordin practic, folosindu-se de experiența anterioară sau de cunoștințele dobândite in jocurile de acasă, ori de la frații mai mari. S-au folosit de experiența acumulată în jocurile libere sau în cele de construcții pentru a rezolva cerințe ale temelor:

Recunoașterea și denumirea obiectelor din grupele formate și identificarea de către preșcolari a însușirii comune, apoi gruparea obiectelor;

Denumirea poziției spațiale relative pe care o ocupă grupele de obiecte în clasă;

Compararea a două sau mai multe grupe de obiecte pentru sesizarea diferenței raporturilor cantitative dintre ele;

Aprecierea cantității global folosindu-se de argumente proprii: „cred că sunt mai multe pentru că…”, „ consider că sunt mai puține deoarece…”

Aprecierea cantității prin punere în corespondență/formarea de perechi;

Ordonarea obiectelor unei grupe după formă, dar având dimensiuni diferite, în șir crescător, apoi în ordine descrescătoare;

Jocuri logico-matematice pentru perceperea și denumirea însușirilor de formă, mărime, culoare ori grosime.

În aceste activități am remarcat forme ale curriculum-ului ascuns, care au determinat individualizarea acțiunii copiilor, în funcție de experiența dobândită în alte activități din grădiniță sau în afara acesteia.

De exemplu, atunci când preșcolarii de grupă mijlocie au avut de identificat însușirea comună a obiectelor pentru ca să le poată grupa după acest criteriu, am observat că unii au dus fiecare forma și au observat-o comparativ cu cele din grupa la care credeau că se potrivește și doar după aceea au luat o decizie.

La activitatea de așezare si denumire a poziției spațiale relative pe care o ocupă grupele de obiecte în clasă, copiii au fost deosebit de ingenioși în alegerea poziției și foarte încântați că au procedat altfel decât colegii lor.

Curriculum-ul ascuns în activitățile de limbă și comunicare

Forme ale curriculum-ului ascuns din activitățile aparținând domeniului limbă și comunicare au reieșit, în cadrul unei activități matematice, atunci când copiilor li s-a prezentat cerința de a aprecia global cantitatea. Atunci când le-am cerut să spună de ce cred ei că sunt mai multe, respectiv mai putine, în argumentele expuse am identificat aspecte desprinse în urma activităților din aria curriculară limbă și comunicare. În același timp, am observat bucuria cu care au căutat alte variante verbale în a argumenta, creativitatea de care au dat dovadă în aceste situații.

Printre răspunsurile cele mai elocvente au fost:

„cred că sunt mai multe figuri de culoare roșie pentru că ocupa mai mulț loc”;

„consider că sunt mai puține piese de culoare galbenă deoarece văd culoarea galbenă mai puțin și văd albastru mai mult”(era vorba despre piesele din trusa cu figuri geometrice);

„sunt mai multe pentru că așa am și în trusa mea Lego”;

„văd mai puține piese de culoare galbenă pentru că știu număra și le-am numărat”;

„vreau să fie mai multe figuri de culoare roșie deoarece cel mai mult îmi place acestă culoare”

„cele mai multe ar fi galbene pentru că este cea mai vesela culoare”.

Cercetările din domeniul psihologiei și pedagogiei au dovedit că odată cu intrarea în grădiniță copiii își continuă construirea propriei identități. Dacă în familie se raportau la ceilalți frați (în cazul în care aceștia existau), de data aceasta, acest proces are loc față de alți copii de aceeași vârstă. Odată ce începe să relaționeze cu colegii de grupă, apare și fenomenul de comparare cu aceștia, încep și exercițiile de negociere a regulilor în grup, iar comportamentele sunt în funcție de colegi.

Până la intrarea în grădiniță copiii au fost sprijiniți emoțional de adulții din familie, aceștia fiind și modele de comportament pentru cei mici. Odată cu frecventarea grădiniței apar noi persoane care îi îndrumă și în care, treptat investesc încredere. Educatoarea este cea care trebuie să îi încurajeze și să le acorde sprijin necondiționat, să le consolideze încrederea în ei, să îi valorizeze, controlând comportamentele nedorite cu multă atenție. Elocvente sunt, în acest sens, aprecirile cercetătorilor în domeniul preșcolar:

 Educatoarea devine pentru acesta (copil) un punct de reper în contextul bogat în provocări al grădiniței. Copilul se străduiește să obțină atenția și aprecierea educatoarei, acceptă fără condiționări regulile impuse de aceasta și îi recunoaște autoritatea absolută.

Curriculum-ul ascuns în activitățile extracurriculare

Activitatea instructiv-educativă și formativă pe care o desfășoară educatoarea în vederea atingerii obiectivelor prevăzute de curriculum nu se limitează doar la activitățile din programul zilnic, ci se prelungește în activitatea educativă extracurriculară (extrașcolară).

Activitățiile extracurriculare contribuie la dezvoltarea capacității copiilor de a interacționa mai ușor cu cei din jur, la completarea procesului de învățare, precum și în dezvoltarea fizică și psihică a fiecărui copil. Potrivit psihologilor, în alegerea activităților ce se vor derula extracurricular (activități nonformale), trebuie avute în vedere caracteristicile psiho-fizice ale copiilor și preferințele la acestă vârstă.

Activitățile extrașcolare le-am considerat întotdeauna “timpul liber” al copiilor, momentele în care ei sunt mai adevărați ca oricând. De aceea, caut ca acest timp să fie cu adevărat plăcut. Plăcerea pentru plimbare, pentru exursie și joc, le-o stimulez printr-o pregătire afectivă corespunzătoare. Copiii au nevoie de sprijinul nostru în a se bucura de frumusețea și armonia naturii, pentru a simți plăcerea urcușului într-o pădure sau a plimbării într-un parc. Am considerat de fiecare dată că nu este suficient să le asigur copiilor posibilitatea de „a vedea”, cât mai ales de a percepe, de a simți și trăi bucuria momentului.În acest sens Rene Macheu afirma:

Timpul liber nu are numai o funcție de destindere ci, mai ales, o funcție de creație; el trebuie să contribuie la formarea umană, socială și civică. De aici rezultă necesitatea de a concepe o organizare a timpului liber care să ofere o gamă vastă de posibilități pentru dezvoltarea gustului, a judecății și a simțului critic, ca și necesitatea de a încuraja unele atitudini pozitive și de a pune în valoare aptitudini creatoare.

Activitățile extrașcolare se prezintă ca un ansamblu de activități originale, fundamental distincte pe de o parte, activități productive pe de alta. Referindu-se la creativitate, profesorul Ion Moraru, afirma pe bună dreptate că:

Ființa umană are în dotarea ei naturală predispoziția creativității, care prin instrucție, educație și cultură poate deveni capacitate efectivă de creație și trăsătură definitorie personalității.

Prin activitățile extrașcolare, bazându-mă pe metode intuitive, verbale și practice, am stimulat dorința copiilor de a vorbi; spontaneitatea expresiei. În activitățile extracurriculare am identificat forme ale curriculum-ului ascuns în planul educației morale. Astfel, plimbările prin localitate, vizitele, participarea la evenimente organizate de comunitate, mi-au oferit posibilitatea de a urmări comportarea preșcolarilor în situațiile date. Vizionările și spectacolele au fost activitățile prin care am apelat la afectivitatea copiilor. Voi enumera câteva dintre activitățile extrașcolare la care copiii grupei mijlocii au participat cu plăcere și s-au manifestat spontan:

Ieșiri în natură – observări și jocuri libere;

Sărbătorirea zilelor de naștere a copiilor;

Participări la evenimentele comunității sau cele pentru copii;

Vizionare de spectacole pentru copii/ teatru de păpuși;

Concursurile „Piticot”,„Colorăm și învățăm”, ș.a;

Curriculum-ul ascuns se regăsește în toate activitățile desfășurate cu copiii din grădiniță. Cadrele didactice din învățământul preșcolar, la nivelul relației didactice, sunt partenerii de joc, care cunosc toate detaliile și regulile care trebuie respectate. Copiii preșcolari au nevoie de sprijin în achiziționarea de cunoștințe, capacități, deprinderi și atitudini. Educația timpurie contribuie la egalizarea șanselor copiilor, la asigurarea unei dezvoltări armonioase spre progresul acestora și integrarea în activitatea școlară viitoare.

Modul în care fiecare educatoare valorifică formele curriculum-ului ascuns ține de condițiile proprii în care se desfășoară activitatea în grădiniță.

Curriculum ascuns poate fi interpretat ca având o încărcătură morală puternică, prin care contribuim la socializarea elevilor, în spiritul unui set de valori; această socializare se poate afla la limita îndoctrinării sau manipulării. El are un rol deosebit în învățarea din școală. Se au aici în vedere mai ales atitudinile și conduitele sociale: preferințele pentru anumite ținute, atitudini, influența informală și exemplul concret al cadrului didactic, relațiile și modalitățile de acceptare într-un grup școlar, modalitățile de a relaționa cu profesorii pentru a le câștiga bunăvoința.

3.2. Modalități de utilizare a curriculum-ui ascuns

Valorificarea cunoștintelor, priceperilor și deprinderilor copiilor preșcolari se face de către educatoare în toate activitățile Curriculum-ul ascuns sau subliminal este diferit de la o grupa la alta și de la o grădiniță la alta, în funcție de mediul psiho-social și cultural al grupei și, nu în ultimul rând, în funcție de temperamentul educatoarei, de mediul cultural al familiilor din care provin copiii sau chiar cel al comunității. Curriculum-ul ascuns are în vedere obiective și procese neexprimate în documentele curriculare oficiale, dar prezente în organizarea activității didactice fie le nivelul comportamentului didactic al partenerilor la educație, fie la cel al conținuturilor.
În activitățile cu copiii valorific în mod constant ceea ce aceștia și-au însușit în mod involuntar, dacă achizițiile sunt pozitive și corectez, cu tact și răbdare acele achiziții care dăuneză dezvoltării intelectuale. În general, la intrarea în grădiniță părinții manifestă interes pentru cunoașterea activității și manifestării copilului în grupul clasei. Atunci când părinții simt că toți copiii sunt priviți și tratați în mod egal, indiferent de particularitățile individuale ale acestora sau de mediul social din care provin, ei rămân sensibili la problemele ce vizează educația copilului în familie sau la măsurile indicate de educatoare pentru înbunătățirea activității. Educatoarea este cea care observă și cunoaște cel mai bine cadrul de manifestare al copiilor, care sugerează și urmărește comportarea acestora în așa fel încăt să răspundă la pretențiile zilelor noastre, la nivel preșcolar și, mai apoi școlar.

Utilizarea curriculum-ui ascuns în activitățile extracurriculare

În activitățile extrașcolare, îmi propun activitățile în așa fel încât să alternez activitățile de joc și mișcare cu acțiuni de educație civică sau rutieră. Mă interesează în mod deosebit formarea și dezvoltarea unor capacități cognitive aptitudinale, care se constituie în fundamente ale procesului de formare a unei personalități creatoare.

Analizând și concretizând diferite concepții care s-au exprimat în legătură cu aria de răspândire a capacităților creatoare, psihologul, Al. Roșca întărește opinia altor cercetători în acest domeniu după care însușirile creative nu aparțin unor ființe singular, ieșite din comun și predestinate din naștere pentru a deveni creatori, ci:

…la orice persoană normală, creativitatea poate fi dezvoltată, într-o măsură mai mică sau mai mare, într-o direcție sau alta…” că “…aptitudinile creatoare pot fi deliberat și măsurabil dezvoltate.

Activitățile în aer liber constituie în mod curent o ocazie de familiarizare a elevilor cu noi aspecte ale realității. Principalele forme practicate în acest cadru sunt: plimbările, vizitele și excursiile. În cursul lor elevii descoperă numeroase lucruri interesante, își satisfac dorința de a cunoaște obiecte, fenomene și acțiuni caracteristice naturii și vieții sociale. Vocabularul elevilor se îmbogățește considerabil, iar comunicarea se intensifică.

De exemplu, în cadrul plimbărilor în mijlocul naturii, întâlnirea unui cățel, (întrebați fiind de cine le amintește) a sugerat unor copii imagini asemănătoare cu:

drumul lui “Patrocle” din “Dumbrava minunată”;

imaginea “Cățelușului șchiop” care s-a făcut sănătos;

imaginea unui “Zdreanță” pedepsit și alungat de acasă.

Utilizarea curriculum-ui ascuns în activitățile de limbă și comunicare

Atât cadrul natural, cât și lipsa oricărei îngrădiri creează copiilor o dispoziție verbală și creativă deosebită. Prin aceste exerciții de imaginație am verificat atât corectitudinea exprimării, cât și creativitatea și emoția creată de cadrul natural. Prin astfel de exerciții copiii sunt solicitați să analizeze, să compare, să creeze acțiuni noi cu personaje îndrăgite, pe care le recunosc și le combină în mod original cu elemente reale sau imaginate de ei, să reproducă numele acestor personaje.

Metodologia pe care o abordez în cadrul acestor activități are în vedere activitatea copiilor motivată de plăcerea de a vorbi despre obiecte și situații care le sunt familiare din lecții. Aceste activități valorifică constructiv părți din curriculum ascuns prin:

Exersarea și dezvoltarea vorbirii expresive;

Utilizarea unor expresii din poveștile cunoscute;

Descrierea imaginilor pe baza operațiilor de analiză, sinteză, comparație, în funcție de modul de înțelegere a situațiilor, raportate toate la experiența personală a preșcolarilor;

Aplicarea cunoștințelor însușite prin crearea unor întâmplări noi, cu personaje cunoscute sau imaginare.

O altă modalitate de valorificare a curriculum-ui ascuns a fost tot de domeniul creativității, dar bazată pe comportament.

De exemplu, imaginea unui copil cu mingea, jucându-se în apropierea unei străzi, a solicitat copiii să arate ce s-ar putea întâmpla dacă mingea ar ajunge în mijlocul străzii. Soluțiile pe care le-au propus preșcolarii grupei mijlocii au fost multiple:

“mașina ocolește mingea”;

“polițistul semnalizează și mașina se oprește”;

“mama strigă băiatul și astfel el nu mai fuge după minge”;

“mașina are o defecțiune, se oprește brusc, copilul fuge și își ia mingea”.

Prin acest procedeu am educat atât flexibilitatea gândirii, cât și creativitatea, bazându-mă pe obiective care aparțin curriculum-ui ascuns. Gândirea divergentă, această calitate creativă a inteligenței, presupune transferuri de idei, analogii, aptitudini pentru a crea posibilități variate de rezolvare a unor situații. În felul acesta, pe lângă multiplele semne de întrebare pe care copiii le au în legătură cu realitatea înconjurătoare, apar și multiple soluții propuse pentru rezolvarea unor situații.

Utilizarea curriculum-ui ascuns în activitățile de cunoașterea mediului

O plimbare prin împrejurimi, întâlnirea cu flori care de care mai proaspete și frumoase a dat copiilor ocazia să inventeze povestea „nașterii” florii preferate. Prin analogie cu povestea „Ce mi-a povestit un greier mic”, copiii au redat cu multă plăcere drumul de la sămânță spre floare. Unii au găsit interesantă prietenia dintre plantă și razele soarelui.

Întâlnirea cu una din păsările călătoare, rândunica, care a străbătut mări și țări, a solicitat copiii în redarea imaginară a drumului străbătut de aceasta spre “cuibul de acasă”. Ei și-au amintit fragmente ilustrative din poeziile despre primăvară.

Valorificarea ambianței și a diferitelor momente din viața copiilor pentru lărgirea orizontului de cunoaștere și pentru exersarea vorbirii are avantaje față de procesul desfășurat în cadrul activităților. Aceste atuuri ar fi:

Astfel are loc o comunicare liberă care favorizează o expresie spontană;

Munca individuală, ca și aplicarea unor procedee diferențiate, este mai variată și mai eficientă;

Totodată se poate desfășura o activitate mai productivă cu elevii timizi sau care întâmpină greutăți de exprimare.

Prin variate metode de lucru pe care le-am folosit, copiii au putut surprinde multiple fenomene și frumuseți ale naturii, observări ale căror rezultate s-au materializat în emoții și sentimente redate verbal atât de variat și într-un mod original.

În toate activitățile desfășurate mă simt fericită în lumea văzută de copiii din grupa mea, o lume a realității împletită fără nicio forțare cu imagini fantastice, ale poveștilor atât de adevărate pentru ei. Ceea ce mă bucură cel mai mult este atunci când reușesc să-i fac pe copii (chiar dacă pentru moment) să nu treacă indiferenți pe lângă un pom înflorit, o floare sau o vietate îndrăgită.

Utilizarea curriculum-ui ascuns în activitățile de educație fizică

Un vechi proverb chinezesc spune că „O călătorie de o mie de mile începe cu un pas”, iar cercetările din domeniul educației dovedesc că atragerea elevilor spre educația fizică începe prin activități plăcute și interesante. Dacă pentru a face activități matematice, de limbă și comunicare sau alte activități se pledează ca necesitate în activitatea ca viitori școlari, argumentele pro educație fizică sunt cu mult mai convingătoare în ceea ce privește importanța dezvoltării fizice sănătoasă a preșcolarilor, școlarilor și tinerilor. Nu au nevoie de condiție fizică doar sportivii de performanță, ci noi toți, de la mic la mare. Efectele benefice ale sportului nu pot fi lăsate doar în seama activităților de educație fizică; trebuie avute în atenție și în cadrul celorlalte activități. Preșcolarii, la fel ca și școlarii mici, sunt atrași de desfășurarea unor lecții cât mai dinamice, atât sub aspectul mișcării, cât și în ceea ce privește modul de abordare a temelor. Educația fizică constituie un factor favorizant nu numai pentru sănătate și dezvoltare fizică, dar și pentru atingerea valorilor necesare asigurării încrederii și respectului față de sine, a dezvoltării cooperării și a activității în echipă, elemente de bază ale educației civice și democratice. De exemplu, în cadrul proiectului “Minte sănătoasă în corp sănătos” am cuprins activități concrete de călire a organismului, activități de mișcare în natură sau în spațiile de joacă (piste pentru alergări). De asemenea, activitatea ce atingea aspecte ale unui regim de viață sănătos a fost concepută tot ca o activitate sportivă, în spațiul verde pentru agrement. Elevii au înțeles că factorii de călire sunt lipsiți de efect fără mișcare. Educația fizică are o contribuție importantă la întărirea sănătății, la fortificarea organismului, în formarea unor deprinderi motrice variate, precum și la petrecerea timpului liber în mod plăcut. Nu pot fi neglijate nici aspectele legate de cultivarea unor calități motrice și voliționale, precum și a personalității. Tot de educația fizică se leagă și formarea unor deprinderi de igienă corectă, a unor calități morale și de voință. Curajul, spiritul de cooperare, de echipă, disciplină ori voință, sunt deziderate ce depind de o serie de condiții obiective. În cadrul acestor activități am regăsit laturi ale curriculum-ui ascuns din activitățile de cunoașterea mediului, matematică (exerciții de numărare și grupare) ori cele aparținând educației limbajului. Utilizarea curriculum-ui ascuns în activitățile derulate în cadrul proiectelor tematice Numeroase studii de specialitate subliniază ideea potrivit căreia copiii la vârsta preșcolară au tendința naturală de a aborda realitatea într-un demers global, asemănător omului de știință, dar fără să separe și să includă cele constatate în domenii disparate de cunoaștere. Activitățile în cadrul proiectelor tematice se pretează în evaluările sumative. Proiectul reprezintă o metodă complexă de evaluare, individuală sau de grup, recomandată profesorilor pentru evaluarea sumativă. Proiectul, ca metodă de evaluare prezintă o serie de avantaje, printre care ar fi:

este o metodă eficientă de evaluare, dar și o metodă de învățare interactivă;

facilitează abordările de tip interdisciplinar și transdisciplinar;

cultivă responsabilitatea pentru propria învățare și rezultatele acesteia;

asigură implicarea tuturor copiilor în realizarea sarcinilor propuse;

plasează copilul într-o situație de cercetare autentică (căutare/descoperire);

promovează autoevaluarea și interevaluarea;

oferă posibilitatea aprecierii unor rezultate de diverse tipuri-cunoștințe, capacități, abilități;

permite exersarea și evaluarea: capacității de a observa, de a investiga, operațiile gândirii;

asigură dezvoltarea competențelor de relaționare, a competențelor de comunicare;

facilitează dezvoltarea încrederii în propriile forțe;

stimulează creativitatea;

Proiecte ce se pot derula cu grupa mijlocie sau celelalte grupe din grădiniță sunt cele pe teme de anotimpuri. De exemplu, am derulat proiectul „Toamna” pe parcursul unei săptămâni. Toate activitățile au avut subiecte legate de anotimpul ales. La matematică am organizat un joc didactic de separare a fructelor (jetoane) după culori, mărime, poziții spațiale. Pentru limbă și comunicare am pregătit activități de memorizare a poeziilor „Toamna” și „În grădina de legume”. La muzică s-a învățat un cântec despre toamnă, la educație plastică și abilități practice copiii au realizat colaje, iar finalizarea proiectului a fost realizarea unei cărți a toamnei, în care s-au regăsit cele mai reușite lucrări. Împărțirea copiilor pe grupe am făcut-o printr-un joc de grupare după același desen, sau același număr de frunze primite pe jetoane.

Pentru fiecare activitate am plecat întotdeauna de la ceea ce știau copiii, ce pot să facă, spre ce are înclinații fiecare, apoi am avut în vedere ce nu știe, ce nu poate să facă, ce n-a înțeles. Pentru ca preșcolarii să fie participanți activi la activități este necesară o bună cunoaștere a lor. Combinarea metodelor tradiționale cu cele specifice învățământului alternativ (gândire critică sau Step by Step) duce la obținerea unor rezultate foarte bune în ceea ce privește participarea la activități a tuturor copiilor. Pe parcursul derulării acestui proiect am observat că:

mulți dintre copiii din grupa mijlocie au operat cu cunoștințe mult mai vaste (decât cele abordate în activitățile pe domenii) despre anotimpul toamna;

au realizat lucrări artistico-plastice deosebit de reușite;

au cooperat și s-au mobilizat în cadrul echipelor găsindu-și fiecare câte un responsabil;

și-au distribuit sarcinile în funcție de ce știa și putea face fiecare cel mai bine;

au aplicat practic regulile de igienă și curățenie a grupei și a spațiului de lucru fără să fiu nevoită să intervin;

crearea situațiilor de învățare care au determinat o participare activă a copiilor în procesul de învățare prin interacțiuni directe.

Prin activitatea în cadrul proiectelor tematice la vărsta preșcolară, educatoarea are deplina libertate în a respecta particularitățile de vârstă și pe cele individuale prin crearea unor situații de învățare care să permită copiilor progresul pe căi diferite, finalitatea fiind realizarea acelorași obiective. Elocvent pentru progresul copiilor este modul în care aceștia operează cu cunoștințele dobândite în mod controlat, prin activitatea coordonată de educatoare, sau involuntar, în situații diverse, ca substrat al curriculum-ui ascuns.

Utilizarea curriculum-ui ascuns în activitățile alese Copiii de vârstă preșcolară sunt fini observatori ai adulților și, pentru că își doresc să fie mari, îi imită pe aceștia ori de câte ori au ocazia. Cel mai bine se observă aceste manifestări în cadrul activităților alese, când devin adevărați „doctori”, „vânzători”, „mame sau tătici”, „educatoare”, „Feți-Frumoși ori Zâne”, după momentul, preferința sau consensul cu un grup de colegi. Jocurile alese de copii, alături de programul distractiv practicat în grădinițe au rolul de a crea copiilor momente de bucurie și destindere. Dintre jocurile distractive practicate în grădiniță, cele mai cunoscute sunt:

jocurile de creație cu subiecte din viața cotidiană sau jocurile cu subiecte din povești și basme;

jocurile de construcție;

jocurile de mișcare (cu caracter sportiv);

jocurile hazlii;

În cadrul acestor jocuri copiii se manifestă spontan, ghidându-se după replicile si gesturile partenerilor de joc. Este ocazia sigură de a ne identifica cu multe din gesturile sau mimica din timpul activităților. Este cadrul în care cuvintele si expresiile pe care le folosim mai des apar în jocurile alese. Dacă vom urmări cu atenție reacțiile copiilor din timpul jocurilor vom avea oglinda comportării și vorbirii multora dintre adulții cu care preșcolarul vine în contact mai des. Deși nu ne-am propus la nicio activitate ca obiective să fim imitați sau să ne fie reținute cuvintele, s-a întâmplat, iar explicația o găsim cu ușurință abordând curriculum-ul ascuns. Experiența demonstrează că deși le denumim diferit, iar cercetătorii în domeniul psihopedagogiei le atribuie clasificări și catalogări distincte, curriculum-ul ascuns nu poate fi controlat, dar poate fi valorificat în activitățile cu copiii. Curriculum-ul ascuns îl valorific în activitatea la clasă prin:

Conceperea unui demers didactic echilibrat, indiferent de modalitatea de abordare a temelor;

Formularea de obiective care permit dezvoltarea tuturor competențelor din grădiniță și din afara grădiniței;

Implicarea activă a preșcolarilor în propria formare;

Perspectivă flexibilă asupra conținuturilor;

Dezvoltarea capacității de învățare prin cooperare, de lucru în echipă;

Realizarea unei motivări reale pentru învățare și pentru propria formare.

A asculta pe copil, a căuta să-l înțelegi, a-l accepta din punct de vedere afectiv, adică a-l iubi indiferent de ceea ce descoperi greșit în actele sau în caracterul lui, nu înseamnă a asista pasiv, resemnat la modul defectuos în care evoluează copilul, după cum nu înseamnă nici a-l supune unor constrângeri aspre aplicate în numele unui ideal de perfecțiune.

3.3 Rolul curriculum-ului ascuns în sporirea calității învățării

Modernizarea curriculumului școlar reprezintă o etapă firească a procesului de dezvoltare curriculară. În locul promovării învățării abstracte, teoretice, insuficient racordată la nevoile comunicative ale preșcolarilor, actualele programe pentru grupa mijlocie și grupa mare vizează formarea personalității copiilor. Accentul de pe memorizare, repetare și învățare mecanică s-a mutat spre învățarea procedurală, înspre structurarea unor strategii și procedee proprii de rezolvare a sarcinilor, spre explorarea și investigarea situațiilor create. Orice copil se bucură că este „mare”, că este la grădiniță și va merge la școală. Jocurile și activitățile din grădiniță sunt plăcute și interesante, reprezintă o adevărată provocare. Viziunea modernă asupra educației preșcolare presupune folosirea învățării dirijate și spontane, învățarea fiind acțiunea principală a dezvoltării inteligenței copilului.

Grădinița răspunde cerințelor noilor generații prin abordarea cu rezultate notabile a unor metode interactive de organizare și desfășurare a activităților, îmbinându-le, în același timp, cu metodele tradiționale. Creșterea calității procesului instructiv-educativ din grădinită și rezultatele obținute depind de metodele utilizate de educatoarea fiecărei grupe.

În condițiile actuale, desfășurarea eficientă a activității în grădiniță nu este posibilă fără participarea preșcolarilor. Inovarea și desfășurarea procesului didactic cuprinde atât formele în care se desfășoară actul didactic, cât și participanții la acest proces, preșcolari/elevi, cadre didactice, părinți și actuala societate. Copiii zilelor noastre se confruntă cu o serie de dificultăți unele dintre ele diminuându-le sau blocându-le informarea. Depășirea lor este direct legată de nivelul de educație, indiferent de vârsta acestora. Cunoașterea competențelor, operarea cu acestea în condiții variate sau nou create, duc la acțiuni concrete în sfera aplicării practice a cunoștințelor. Predarea tradițională, adică activitatea în care educatoarea explica iar copiii aveau doar rolul de a urmări, este de domeniul trecutului. S-a renunțat la aceste practici deoarece nu produc învățare decât în foarte mică măsură. Educatoarea trebuie să găsească acele metode care să permită aplicarea informației pentru mai mult timp și cunoștințele să fie în concordanță cu nevoile de actiune și dezvoltare ale preșcolarilor. În acest sens, cadrele didactice care lucrează în învățământul preșcolar aplică Programa cu obiectivele și cerințele acesteia, în concordanță cu particularitățile specifice fiecărei grupe și individuale.

Sporirea calității învățării este cerință și necesitate a activității didactice organizată la vârsta preșcolară și școlară mică. Acest deziderat se realizează prin obiectivele programei, în condițiile în care educatoarea este preocupată de valorificarea experienței copiilor, folosirea metodelor activ-participative, a mijloacelor de învațământ adecvate fiecărui tip de lecție.

Pentru ca sporirea calității învățării să se realizeze, e necesară valorificarea formelor curriculum-ului ascuns în toate împrejurările. Educatoarea este regizorul care pune în lumină calitățile fiecărui copil, iar curriculum-ul ascuns departajează ceea ce și-a propus cadrul didactic în funcție de ce trebuie să știe copiii și ce știu ei în fapt.

Cercetările în domeniul psihologiei copilului au pus în evidență curiozitatea de care dau dovadă aceștia la vârsta preșcolară și școlară mică. Odată cu frecventarea grădiniței, pentru copii se schimbă atât conținutul activității sale anterioare, cât și poziția în raport cu ceilalți copii, învățarea fiind o activitate dirijată, serioasă, cu răspundere. Această calitate aduce modificări în relațiile copilului cu cei din jur. În grădiniță se formează nu numai priceperi și deprinderi, ci și obișnuințe cum ar fi cea care vizează comportarea în societate. Este vorba de conduita civilizată, ale cărei temelii sunt puse din perioada preșcolară și pe care școala, prin activitățile de învățare și joc, le cultivă sistematic. Transformarea deprinderilor în obișnuințe are loc doar prin intermediul procesului instructiv-educativ. Acesta contribuie în egală măsură la formarea și cultivarea deprinderilor, priceperilor și obișnuințelor. Dezvoltarea copilului preșcolar este influențată în mod direct de educatoarea cu care lucrează în grădiniță. Cerințele cadrului didactic, aprecierile făcute asupra comportării preșcolarilor, exemplul acestuia îi impresionează pe micuți și le determină o comportare corespunzătoare. La vârsta preșcolară, în procesul de învățare se îmbogățesc cunoștințele și se dezvoltă procesele psihice, se formează deprinderi de muncă intelectuală și deprinderi practice, se dezvoltă aptitudinile creatoare, simțul estetic și cel artistic, precum și grija și responsabilitatea față de natură. Valorificarea curriculum-ului ascuns în activitățile de dezvoltare a limbajului o realizez în toate împrejurările. Exprimarea cerințelor, gândurilor, trăirilor și a emoțiilor este făcută de copiii de grupă mijlocie în funcție de experiența proprie, de capacitatea de a opera cu cuvintele, precum și cu calitatea vocabularului. Mediul familial este deosebit de important în măsura în care copiii sunt lăsați să vorbească și coordonați cu subtilitate. Prin dezvoltarea limbajului, copilul își mărește posibilitățile generale de a învăța, de a acumula cât mai multă experiență socială și culturală, își formează personalitatea, conștiința de sine și de altul, se împlinește ca ființă umană. Sub influența întregii activități didactice, a jocului, a procesului de învățământ în întregul său, în această perioadă are loc o intensă dezvoltare intelectuală a copiilor. Dezvoltarea psihică se realizează în stadii, fiecare fiind reprezentat printr-o configurație proprie de procese și însușiri psihice. Aptitudinile preșcolarului se dezvoltă în concordanță cu activitatea pe care o desfășoară el. Se dezvoltă la această vârstă emoțiile și sentimentele intelectuale, morale, estetice: viața în grup, raporturile de cooperare, contribuind hotărâtor în dezvoltarea judecății morale la copil. Curiozitatea, trebuința de a afla, de a cunoaște, de explorare și documentare constituie premise ale stimulării, formării și dezvoltării motivației școlare. Importante sunt la această vârstă expresiile și cuvintele încurajatoare în urma activității desfășurată în clasă. Copiii sesizează faptul că li se apreciază mai ales caracteristicile implicate în obținerea rezultatelor de către educatoare și părinți. De altfel, ocaziile de a se exprima în alte direcții sunt relativ restrânse. Preșcolarii sunt deosebit de fericiți când simt că în fiecare zi lucrurile pe care le descoperă le pot face cunoscute celorlalți, iar educatoarea valorifică acest potențial (ca formă a curriculum-ui extins) în extinderea sferei cunoașterii. Orientarea spațială pe foaia de hârtie, percepția de spațiu, diferențierea formelor, antrenează activitatea perceptivă. Activitatea de învățare antrenează memoria, inteligența, atenția, reprezentările. Activitățile organizate pe domenii, alături de jocurile și activitățile alese sau de activitățile extracurriculare, contribuie la dezvoltarea voinței, la formarea caracterului. Rezolvarea sarcinilor pe care procesul de învățare le pune începând cu intrarea în grădiniță este mai ușoară, când între joc și învățare se întind punți de legătură. Tocmai în aceast proces de a înlătura sau a învinge greutățile se valorifică formele curriculum-ui ascuns. Nu întâmplător activitatea în grădiniță se desfășoară preponderent sub formă de jocuri. Dezvoltarea intelectuală a copiilor de vârstă preșcolară și școlară mică este strâns legată de dezvoltarea motorie. Dacă la vârsta preșcolară se pun bazele unor serii de deprinderi motorii implicate în activitatea de autoservire, acestea își lărgesc aria de acțiune în cursul micii școlaritați, când se formează deprinderi și priceperi legate de nevoile, tipul de activități și relații în care este încadrat copilul. În perioada preșcolară și în școlaritatea mică copiii se disting printr-o mare diversitate temperamentală. În cadrul activităților instructiv-educative, depistând și cunoscând portretele temperamentale ale copiilor, aspectele pozitive și limita fiecăruia, se poate facilita intervenția avizată, diferențiată și flexibilă a educatoarei în scopul unor compensări temperamentale: (…) temperamentul se modulează, căpătând anumite nuanțe emoționale, suportă toate influențele dezvoltării celorlalte componente superioare ale personalității și dobândește o anumită factură psihologică. Fiecare copil este unic și, ca atare, în grupul clasei există o diversitate de copii, având o diversitate de personalități fizice, psihice și emoționale. Respectând diversitatea copiilor avem posibilitatea adoptării unor diverse stiluri și procedee de lucru, pentru a crea fiecăruia condiții potrivite de stimulare și învățare. Tratarea diferențită înseamnă respect față de individualitatea fiecărui copil, precum și acordarea de șanse egale de dezvoltare pentru toți copiii grupei. A-i trata diferențiat pe preșcolari presupune adaptarea metodelor și procedeelor didactice la particularitățile învățării individuale și ale unui grup, prin stimularea și corelarea relațiilor interindividuale, precum și încurajarea învățării. Totodată, a-i trata diferențiat înseamnă a valorifica ceea ce știu, ceea ce pot să facă, axându-ne pe curriculum-ul ascuns ce se pune în evidență. Tratarea diferențiată se poate realiza în forme variate, de la activitățile frontale, la activitățile pe grupe, precum și în activități individuale. Cadrul psihopedagogic și social cel mai propice apropierii de copiii preșcolari în scopul cunoașterii lor și tratării diferențiate îl constituie atât activitățile desfășurate pe domenii sau jocurile și activitățile alese, cât mai ales, activitățile desfășurate extracurricular, în mediu diferit de cel al clasei, ocazie cu care comportamentul iese din regulile grădiniței. Alături de observarea comportamentului elevilor în diferite situații, educatoarea apelează și la convorbiri individuale cu părinții, analiza produselor artistico-plastice, a evaluărilor. Învățarea diferențiată are drept scop eliminarea unor lacune din cunoștințele și deprinderile cu care operează copiii, atingerea performanțelor minimale acceptate, iar rolul cel mai important în acest tip de învățare îl are îmbogățirea și aprofundarea cunoștințelor acelor copii capabili de performanțe. Pentru a realiza o educație eficientă cerințele familiei și ale școlii trbuie să fie în concordanță. Evitarea unor situații în care copilul să se simtă azvârlit de colo- colo, situații în care asupra lui se abat o ploaie de sfaturi, care pentru puterea lui de înțelegere contrazic realitățile cunoscute, se realizează doar prin abordarea un climat educativ concentric, în care sfaturile primite din familie să fie aceleași cu cele transmise la grădiniță. Exemplul pozitiv pentru un copil este imaginea pe care el și-o face în anumite situații. De asemenea, demn de subliniat este rolul esențial pentru solicitarea copilului în cuprinsul unei zile avut de ritmul biologic al funcțiilor organismului. Solicitarea și oboseala pot avea efecte negative asupra capacității de manifestare. Pentru preșcolari și școlarii mici, putem vorbi despre o adaptare la viața școlară numai în măsura în care este obișnuit să se descurce singur în realizarea sarcinilor ce-i revin, un rol important avându-l curriculum-ul ascuns. Exercitarea unei tutelări excesive, efectuarea în locul lui a activităților pe care singur este în stare să le facă, blochează tendința spre independență, spre efort și o dezvoltare normală. Realizarea unei cerințe prin eforturi proprii produce mari satisfacții copilului, iar la vârsta preșcolară procesul căutării, al activității devine mai interesant decât rezultatul obținut. Într-o perspectivă formativă, au fost reconsiderate evaluarea și autoevaluarea, ca modalități de ameliorare a progresului școlar. În acest sens, de un real folos este cercetarea educațională. Identificarea fiecărei „probleme“ de către cadrul didactic poate constitui un punct de plecare spre o cercetare pedagogică: Cercetarea psihopedagogică răspunde problemelor ridicate de practica educațională, de complexitatea și diversitatea interacțiunilor dintre variabilele psihologice și pedagogice ale procesului de predare-învățare, de funcționalitatea și dinamica lor. În acest context, educatorul-practician poate deveni și educator-cercetător, acțiunea educațională constituind pentru el atât câmp al acțiunii practice cât și domeniu al reflexiei, analizei, interpretării conceptuale în scopul ameliorării și optimizării întregului proces.

CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ (CERCETARE)

Prin cercetarea pe care am realizat-o am urmărit forța pe care o are curriculum ascuns în determinarea calității rezultatelor la învățătură în raport cu curriculum oficial. Am desfășurat cercetarea cu sprijinul a 3 cadre didactice, 53 de preșcolari și 53 de părinți, prin aplicarea de chestionare. Astfel am obținut date de la fiecare partener implicat în educația preșcolarilor, ceea ce m-a ajutat în determinarea forței pe care o are curriculum ascuns în raport cu curriculum oficial. Titlul proiectului

Forța curriculum-ului ascuns în determinarea calității rezultatelor la învățătură în raport cu curriculum-ul oficial

Motivația alegerii temei

Succesul unei acțiuni depinde de motivarea interioară, de educarea voinței, de dezvoltarea capacității pentru învățare, de aptitudinile personale ale copiilor. Realizarea educației la vârsta preșcolară vizează dezvoltarea acestor calități voliționale, fiind obiective ale curriculum-ui oficial. În cadrul activității la grupă am observat că în obținerea rezultatelor la evaluări, un rol important îl au preocupările pe care copiii le au în afara grădiniței, cunoștințe, priceperi sau deprinderi dobândite involuntar, adică cele aparținând curriculum-ui ascuns. Pentru ca acest potențial ascuns să fie pus în valoare, creez condiții optime de afirmare a individualității fiecărui copil, în situații personalizate de învățare. Am în vedere folosirea în activitatea didactică a unor diverse metode și procedee activ-participative, crearea unor situații de învățare bazate pe autonomia intelectuală și acțională a preșcolarilor, stimularea imaginației creatoare, a potențialului lor creator, a gândirii critice, dar și a gândirii divergente centrată pe strategii euristice. Am ales ca temă de cercetare Forța curriculum-ului ascuns în determinarea calității rezultatelor la învățătură în raport cu curriculum-ul oficial având în vedere faptul că proiectarea pe care o realizăm la nivelul curriculum-ui oficial este cea prin care pregătim activitățile ce vor urma, iar într-o activitate nu se poate face o direcționare unilaterală a copiilor cu care lucrez, ci întreaga activitate pornește de la cunoscut spre noutate, de la simplu spre complex, sau de la concret spre abstract. Părinților le-am aplicat chestionare după ce le-am prezentat cerintele programei la nivelul grupei mijlocii, pentru a identifica modul în care copiii grupei pe care o conduc iși petrec timpul liber, aspecte ale comportamentului de acasă, preocupările și jocurile în care se regăsesc activitățile din grădiniță. Curriculum ascuns sau subliminal derivă, ca experiență de învățare, din mediul psiho-social și cultural al clasei și al școlii: Curriculum-ul ascuns are în vedere obiective și procese neexprimate în documentele curriculare oficiale, dar prezente în organizarea activității didactice fie le nivelul comportamentului didactic al partenerilor la educație, fie la cel al conținuturilor. Cu ajutorul datelor culese de la părinți încerc să determin rolul curriculum-ului ascuns în determinarea calității rezultatelor obținute la învățătură. Așa după cum este definit de cercetătorii din domeniul educației, curriculum ascuns reprezintă un concept ce exprimă factorii externi ce pot afecta realizarea curriculumului formal și poate fi interpretat ca având o încărcătură morală puternică, prin care contribuim la socializarea elevilor, în spiritul unui set de valori. El are un rol deosebit în învățarea din grădiniță, având în vedere mai ales atitudinile și conduitele sociale: preferințele pentru anumite ținute, atitudini, influența informală și exemplul concret al educatoarei, relațiile și modalitățile de acceptare într-un grup de joacă, modalitățile de a relaționa cu adulții pentru a le câștiga bunăvoința. La nivelul proiectării curriculare, prin evaluarea continuă cu funcție pronunțat formativă, am realizat-o pe parcursul desfășurării procesului didactic, având ca scop permanent verificarea sistematică a progresului înregistrat de copii. Reglarea/autoreglarea activităților de educație și instruire, pe unitati de învățare, în funcție de obiectivele specifice și generale, permite cunoașterea exactă a rezultatelor înregistrate sistematic, transparent. Am realizat evaluarea continuă, formativă, pe secvențe mici, cu probe orale, scrise, practice, pe care le-am aplicat la sfârșitul unei unități de învățare. Pentru realizarea acestei lucrări, în cadrul etapei de cercetare aplicativă, cercetarea pedagogică, am desfașurat-o respectând etapele agreate de cercetările în domeniu. Etapa constatativă a cercetării în cadrul căreia s-au aplicat copiilor testele de evaluare inițială, este cea prin care am urmărit determinarea gradului în care preșcolarii de grupă mijlocie operează cu cunoștințele cuprinse în curriculum oficial. În elaborarea conținutului probelor de evaluare inițială s-a ținut cont de ceea ce urmează să învețe preșcolarii pentru a putea anticipa demersul de continuare optimă a instruirii prin analiza rezultatelor. Am conceput și realizat în acest mod testarea inițială pentru a constitui instrument de diagnoză a stării inițiale de instruire și spre a indica cum să-mi concep demersul didactic viitor. Evaluarea inițială a fost organizată după perioada de reactualizare a cunoștințelor  prevăzută de programă, pe baza fișelor de evaluare. Fișele de evaluare au fost structurate în concordanță cu programa și au vizat toate conținuturile științifice menționate. Proiectarea activității didactice o realizez ghidându-mă după cerințele curriculum-ui oficial, în așa fel încât să valorific potențialul particular al fiecărui copil și să-i ofer posibilitatea de a se dezvolta individual. Am ales ca temă de cercetare „Forța curriculum-ului ascuns în determinarea calității rezultatelor la învățătură în raport cu curriculum-ul oficial”și pentru a veni în întâmpinarea demersurilor pe care le fac părinții în vederea educării copiilor încă din perioada preșcolară.

2. Scopul proiectului

Principalul scop al acestui proiect este acela de a crește calitatea învățării prin corelarea cerințelor curriculum-ui oficial cu aspectele de ordin practic ale curriculum-ui ascuns. Prin testele și chestionarele aplicate am obținut date referitoare la particularitățile psihice individuale ale copiilor, capacitatea de percepere, spiritul de observație, posibilitatea de reactualizare a cunoștințelor, dar mai ales gradul în care operează cu cunoștințe apartinând curriculum-ului ascuns. Aceste date le-am corelat cu cele obținute prin alte metode. Apelarea la metodele active în cadrul activităților de dezvoltare a limbajului, precum și în cadrul celorlalte activități, au contribuit la dezvoltarea abilităților de comunicare și de lucru în echipă, având în același timp un impact benefic asupra activizării a ceea ce au învățat în mod involuntar, adică ceea ce ține de domeniul curriculum-ului ascuns.

3.Descrierea problemei

În activitatea la grupă, am încercat să stabilesc relații de colaborare și cooperare cu părinții copiilor, să țin cont de particularitățile de vârstă și individuale ale preșcolarilor pentru realizarea cu succes a procesului instructiv-educativ. Astfel, am constatat că rolul meu nu se reduce doar la educația la clasă, ci presupune și activitate de relaționare cu familiile copiilor, ce implică participarea acestora atât la activitățile din grădiniță cât și extrașcolare, o informare asupra evoluției micuților și practicarea toleranței față de un punct de vedere diferit. Aceste activități mi-au oferit datele despre evoluția psihologică a copiilor, în interdependență cu influența celorlalți factori (externi) ai dezvoltării. În activitatea cu copiii acord o atenție deosebită observării și analizării produselor activității, activitate prin care obțin informații despre procesele psihice și unele trăsături de personalitate ale preșcolarilor, prin prisma obiectivării lor în produsele realizate: desene, lucrări artistico-plastice, construcții și creații (în jocurile și activitățile libere). Prin aceste produse obținem informații importante legate de caracteristicile lor individuale. În activitatea la grupă, educatoarea recurge la cercetări pedagogice proprii, ori de câte ori constată piedici în abordarea unor noțiuni, scăderea randamentului copiilor sau orice alte neajunsuri în demersul instructiv-educativ pe care îl desfășoară. Am constatat că prin valorificarea formelor curriculum-ului ascuns în activitățile desfășurate cu copiii de grupă mijlocie, preșcolarii au înregistrat progres în receptarea mesajului oral sau cel exprimat în scris, în aplicarea în practică a cunoștințelor învațate, ceea ce duce la schimbări pozitive în atitudinea copiilor preșcolari în activități, precum și la creșterea stimei de sine și a încrederii în forțele proprii. Educația autentică trebuie să plece întotdeauna în opera de modelare a naturii umane de la cunoașterea diversității caracteristicilor și forțelor pe care le posedă fiecare copil, elev sau individualizate în parte. Cunoașterea structurii și dinamicii caracteristicilor personalității, a nivelului de dezvoltare intelectuală, emoțională, atitudinală constituie, de fapt, piatra unghiulară a oricărui proces educațional care își propune formarea dirijată a omului, influențarea modului său de comportare, adaptare și integrare în viața socială.

4. Ipotezele cercetării

a) Dacă educatoarea folosește curriculum-ul ascuns în activitatea cu preșcolarii obiectivele curriculum-ui oficial vor fi mai ușor atinse;

b) Dacă se realizează interdependența între curriculum oficial si cel ascuns, atunci va crește calitatea actului educativ;

c) Dacă curriculum ascuns este neglijat, atunci rezultatele școlare și curriculum oficial pot fi influențate negativ;

Obiectivele cercetării

Identificarea așteptărilor pe care le au părinții privind educația copilului în grădiniță și familie;

Cunoașterea părerilor pe care le au preșcolarii despre activitatea din grădiniță;

Cunoașterea opiniilor altor cadre didactice care lucrează în învățământul primar despre curriculum ascuns și curriculum oficial;

Urmărirea concordanței dintre opiniile formulate de părinți si celelalte educatoare privind programa preșcolară;

Identificarea relației de interdependență dintre curriculum ascuns și curriculum oficial, pentru asigurarea succesului școlar;

Valorificarea concluziilor obținute pentru programele de intervenție personalizate, în vederea prevenirii eșecului.

Metodologia cercetării

În prezenta cercetare am folosit metoda anchetei, bazată pe chestionar.

Planul de cercetare

Pentru a derula cercetarea conform obiectivelor, am conceput un set de chestionare, câte unul pentru fiecare partener al actului educativ, respectiv pentru părinți, pentru copii si pentru cadrele didactice. Chestionarul aplicat copiilor are 4 întrebări, cel aplicat părinților are 6 întrebări, iar cel pentru cadrele didactice are 3 întrebări.

Chestionar aplicat preșcolarilor: (Anexa 1)

Chestionarul a fost aplicat unui număr de 53 de preșcolari de grupa mijlocie (două grupe fiind din localitățile apropiate). Întrebările au vizat identificarea preferințelor preșcolarilor atât la grădiniță, cât și acasă. De asemenea, am urmărit cunoașterea relațiilor pe care copiii le au cu familia și cu ceilalți copii. Răspunsurile primite la fiecare întrebare sunt centralizate astfel:

1)Îți place la grădiniță?

R1: DA – 47 răspunsuri, adică 88,7% R2: NU – 6 răspunsuri – 11,3%

În reprezentarea grafică folosesc următoarea notație: R1: pentru primul răspuns de la fiecare întrebare, R2; pentru al doilea răspuns din întrebare (a doua opțiune); R3, R4, R5 sau R6, fiecare pentru opțiunea cronologică a întrebării.

Reprezentare grafică întrebarea 1

În reprezentarea grafică se observă faptul că preșcolarilor chestionați le place la grădiniță și numai un număr mic de copii au răspuns negativ. Printre cei cărora nu le place la grădiniță se regăsesc copiii care nu frecventează constant grădinița.

Ce îți place să faci cel mai mult, cind esti la gradinita?

R1: Să mă joc – 19 preferințe = 35,8% R2: Să ma uit la teatru de păpuși – 11 preferințe = 20,8% R3: Să pictez, să desenez, să colorez – 15 preferințe = 28,3% R4: Să fiu cu colegii – 8 preferinte = 15,1 %

Reprezentarea grafică procentuală a rezultatelor :

Reprezentare grafică întrebarea 2

Răspunsurie sunt aproape echilibrate, cu excepția preferinței pentru joc. Este firesc să fie așa, având în vedere faptul că prin joc se organizează activitatea cu copiii de vârstă preșcolară.

Îi spui mamei sau tatălui ce faci tu la grădiniță?

R1: DA – 49 dintre răspunsuri = 92,4% R2: NU – 4 dintre răspunsuri = 7,6%

Reprezentare grafică întrebarea 3

Se observă că între copii și părinți există o bună comunicare, iar copiii împărtășesc părinților experiențele din grădiniță.

Ce îți place să faci cel mai mult atunci când ești în familie?

R1: Să mă joc cum vreau eu – 11 copii = 20,8%

R2: Să mă joc ca la grădiniță – 19 copii = 35,8%

R3: Să mă joc împreună cu părinții – 8 copii = 15,1%

R4: Să fiu cu frații/surorile – 6 = 11,3%

R5: Să plec cu familia la cumpărături – 4 copii = 7.6%

R6: Să merg la bunici 5 copii = 9,4%

În reprezentare grafică aceste rezultate arată astfel:

Reprezentare grafica întrebarea 4

Din răspunsurile primite se observă că acasă copiii preferă în cea mai mare proporție să se joace ca la grădiniță (35,8%), ceea ce denotă faptul că activitatea din grădiniță este plăcută și importantă, este de fapt activitatea care li se potrivește la această vârstă.

Chestionarul aplicat părinților are un set de 6 întrebări, cu ajutorul cărora am dorit să cunosc măsura în care părinții cunosc unele aspecte ale activității instructiv-educative din grădiniță. (Anexa 2) 1 . Cum catalogați grădinița pe care o frecventează copilul dumneavoastră?

R1: Foarte bună – 47 dintre părinți = 88,7% R2: Bună – 4 părinți = 7,6% R3; Nu am o părere – 2 părinți = 3,7%

În reprezentare grafică procentuală răspunsurile la această întrebare arată astfel :

Reprezentare grafică întrebarea 1 părinți

Din răspunsul la această întrebare reiese faptul că părinții apreciază activitatea desfășurată cu copiii în grădiniță, că o cunosc (din discuțiile cu copiii și din alte surse) și le putem cere sprijinul atunci când este nevoie.

2 . Cât de interesați sunt copiii dumneavoastră de activitatea de instruire și educație?

R1: Foarte interesat – 39 răspunsuri = 73,6%

R2: Interesat – 10 răspunsuri = 18,8%

R3: Deloc interesat – 4 răspunsuri = 7,6%

Reprezentare grafică întrebare 2 părinți

3 . Considerați eficientă comunicarea dintre grădiniță și părinți?

R1: Da – 53 opțiuni = 100%

R2: Nu – 0 opțiuni = 0% Răspunsurile la această întrebare, opțiunea de 100% pentru comunicarea dintre grădiniță și familie, denotă faptul că părinții sunt interesați de activitățile pe care le practică proprii copii în timp ce se află la grădiniță.

Cea de-a patra întrebare, deși pare una de ordin tehnic, de specialitate în domeniu, am ales-o având în vedere faptul că la ședințele cu părinții prezentăm cerințele curriculare pentru fiecare domeniu de activitate, pentru a-i conștientiza pe părinți de importanța frecventării grădiniței în mod constant, chiar dacă nu este încă obligatorie prezența la grădiniță.

4 . Cunoașteți curriculum național/oficial (planul de învățământ)?

R1: Da – 19 răspunsuri = 35,8%

R2: Parțial – 31 răspunsuri – 58,5%

R3: Nu – 4 răspunsuri = 7,6%

Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute:

Reprezentare grafică întrebarea 4 parinți

Chiar dacă majoritatea părinților recunosc că doar parțial cunosc cerintele curriculum-ui oficial (este firesc, nu operează frecvent cu aceste noțiuni), este un rezultat care denotă că actualii părinți sunt conștienți de faptul că grădinița îi pregătește pe micuți pentru activitatea școlară.

5 . Ați fost consultați în alegerea disciplinelor opționale?

R1: Da – 47 opțiuni = 88.7%

R2: Partial – 6 opțiuni = 11,3%

R3: Nu – 0 opțiuni = 0%

Reprezentare grafică întrebarea 5 părinți

Consultarea parinților în alegerea disciplinelor opționale este deosebit de importantă pentru ca activitățile organizate să fie pe placul copiilor și să fie în același timp eficiente în dezvoltarea preșcolarilor. Cu atât mai necasară este consultarea părinților în conceperea CDȘ-ului la nivelul grădiniței, dacă ne gândim că la vârsta preșcolară în alegerea disciplinelor opționale nu putem miza pe părerile copiilor, având în vedere inconsecvența specifică acestei perioade. Părinții îi cunosc cel mai bine pe copii, îi simt în ceea ce fac cu plăcere sau pentru că este impus. În alegerea disciplinelor opționale se ține seama și de curriculum-ul ascuns, având posibilitatea de a-l valorifica în completarea curriculum-ui oficial. Întrebarea nr. 6:

Sunteți informați de către educatoare de rezultatele școlare și comportamentul copilului dvs. în grădiniță ?

R1: Da – 53 dintre răspunsuri, adică un procent de 100%

R2: Ocazional – 0 răspunsuri

R3: Nu – 0 răspunsuri

Reprezentare grafică întrebarea 6 părinți

Părinții preșcolarilor și școlarilor actuali sunt mult mai bine informați și interesați de activitatea si comportamentul copiilor lor (în marea majoritate), față de cum erau părinții în urmă cu 20-30 de ani. Chiar și în cazul excepțiilor, educatoarea are rol hotărâtor în a-i atrage pe părinți spre comunicare. Beneficiarii direcți ai acestei relații educator – părinți, vor fi copiii. Având în vedere tema pe care mi-am ales-o pentru cercetare, cea de Forță a curriculum-ului ascuns în determinarea calității rezultatelor la învățătură în raport cu curriculum-ul oficial, consultarea părinților face parte din activitatea curentă. Pentru a afla păreri ale persoanelor care sunt în interiorul actului educativ, am aplicat chestionare axate pe influența celor două forme de curriculum, cel oficial și cel ascuns, colegelor educatoare care își desfășoară activitatea tot la grupa mijlocie, în satele aparținând comunei în care este situată și grădinița la care lucrez. Chestionarul aplicat cadrelor didactice care lucrează cu copii de grupă mijlocie în anul școlar 2013 – 2014 cuprinde 3 întrebări care se referă strict la cele două forme de curriculum la care prezenta cercetare face trimitere. ( Anexa 3) Aceste sunt: 1). Cât de importantă este experiența copiilor, mediul familial, în realizarea obiectivelor curriculum-ui nucleu?

R1: Foarte importantă 2 răspunsuri = 66,7%

R2: Puțin importantă – 1 răspuns = 33,3%

R3: Nu știu/nu răspund -0 răspunsuri În reprezentare grafică opțiunile se prezintă astfel:

Reprezentare grafică întrebarea 1 educatoare

La cea de-a doua întrebare cadrele didactice chestionate au avut de răspuns la întrebarea:

Considerați necesară colaborarea cu familia pentru creșterea eficienței actului educativ?

R1: Da – 3 răspunsuri = 100%

R2: Nu

Reprezentare grafică întrebarea 2 educatoare

La cea de-a treia întrebare am dorit să aflu răspunsul la întrebarea / ipoteza formulată în demersul acestei cercatări. 3). Care considerați că este valoarea de adevăr a afirmației: Valorificarea curriculum-ui ascuns este importantă (chiar necesară) pentru creșterea actului educativ și pentru realizarea curriculum-ui oficial.

R1: Adevărat – 3 răspunsuri = 100% din opțiuni

R2: Fals

Reprezentare grafică întrebarea 3 educatoare

Curriculum-ul ascuns trebuie cunoscut pentru că ajută să fim mai conștienți de limitele în care putem controla, prin grădiniță/școală și alte modalități de educație, formarea personalității celor educați. Este binecunoscută expresia școala vieții care desemnează, în general valorile specifice pentru supraviețuire și conviețuire pe care le asimilează ființele umane. Forța curriculum-ului ascuns, împreună cu curriculum-ul oficial, este cea care formează în timp nu doar personalitatea unui copil, ci îi trasează și evoluția socială prin apartenența la anumite grupuri sau comunități.  Copiii cu care lucrez au reusit să facă dovada că toate cunoștințele însușite le pot fi utile, le aplică în mod corect în activitățile de comunicare, operează cu ele în domenii practice. Operarea practică cu noțiunile specifice vârstei preșcolare a creat cadrul de realizare a feedback atât pentru educatoare, cât și pentru părinți. Rezultatele concludente obținute la evaluările finale îmi oferă certitudinea de a continua activitatea la grupă prin folosirea curriculum-ului ascuns în corelație cu cerințele Programei pentru învățământul preșcolar, adică curriculum oficial. În cadrul activității la grupă creez condiții optime de afirmare a potențialului individualității fiecărui preșcolar în situații personalizate sau socializate de învățare. Am în vedere folosirea în activitatea didactică a unor diverse metode și procedee activ-participative, crearea unor situații de învățare bazate pe autonomia intelectuală și acțională a elevilor, stimularea imaginației creatoare, a potențialului lor creator, a gândirii critice, dar și a gândirii divergente centrată pe strategii euristice. Progresul înregistrat de copiii grupei s-a datorat faptului că am reușit să îmbin și să valorific curriculum-ul ascuns ca o completare a curriculum-ui oficial, să adaptez metodele de predare – învățare – evaluare pentru fiecare conținut, pentru fiecare formă de organizare și pentru profilul psihologic al copiilor. Copiii și-au format deprinderi de a aplica cunoștințele însușite, au depășit blocajele care altădată le obstrucționau activitatea. Au manifestat un comportament adecvat cu colegii din grupul de lucru, în cadrul activităților de proiecte sau portofoliu. Având în vedere faptul că preșcolarii sunt diferiți din punct de vedere al aptitudinilor, al ritmului de învățare, al gradului de înțelegere, al capacității de învățare și al rezultatelor obținute, am folosit tratarea diferențiată și individuală a copiilor. Am stimulat colaborarea, interesul și motivația preșcolarilor prin organizarea unor activități de învățare variate. Forța curriculum-ului ascuns în determinarea calității rezultatelor la învățătură în raport cu curriculum-ul oficial este evidentă, mai ales în condițiile în care, cadrul didactic, perfecționându-și continuu activitatea, cunoscând particularitățile individuale ale copiilor cu care lucrează, valențele conținuturilor pe care trebuie să le atingă prin predare-învățare-evaluare, acționează astfel încât dezvoltarea aptitudinilor să fie stimulată.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Prin cercetarea pedagogică desfășurată la grupă am pus în evidență Forța curriculum-ului ascuns în determinarea calității rezultatelor la învățătură în raport cu curriculum-ul oficial, pentru a putea face corelații cu propriile experiențe de viață, aplicând în contexte practice cunoștintele însușite. Lucrarea evidențiază faptul că formele variate sub care regăsim curriculum-ul ascuns reprezintă un instrument pentru educatoare în activitatea de fiecare zi, pentru a-i face pe preșcolari mai receptivi și astfel cunoștințele însușite să devină durabile și să poată fi aplicate în situații variate. Aplicarea practică a cunoștințelor acumulate pe parcursul anului școlar s-a îmbogățit, copiii reușind să-și formeze și consolideze deprinderile de activitate independentă și sistematică. Treptat, progresiv, potrivit particularităților de vârstă și individuale ale fiecărui elev, a avut loc și dezvoltarea intelectuală. Raportând rezultatele obținute de către fiecare copil la capacitatea de învățare, concluzionez că nivelul dezvoltării psihointelectuale, capacitatea de învățare, nivelul cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor le vor permite asimilarea în mod diferențiat a noilor cunoștințe prevăzute în curriculum-ul școlar specific, prin valorificarea curriculum-ului ascuns. Confirmarea ipotezelor de lucru în cadrul contextului experimental a demonstrat faptul că valorificarea curriculum-ului ascuns generează progres școlar atât la nivel individual, cât și la nivelul colectivului de copii din grupă. La activitățile de limbă și comunicare activitatea diferențiată se impune, având în vedere faptul că nu toți copiii au aceeași afinitate pentru folosirea limbajului în comunicare, la fel cum diferită este si receptivitatea față de mesajul transmis. Educația autentică trebuie să plece întotdeauna în opera de modelare a naturii umane de la cunoașterea diversității caracteristicilor și forțelor pe care le posedă fiecare copil, elev sau individualitate în parte. Cunoașterea structurii și dinamicii caracteristicilor personalității, a nivelului de dezvoltare intelectuală, emoțională, atitudinală constituie, de fapt, piatra unghiulară a oricărui proces educațional care își propune formarea dirijată a omului, influențarea modului său de comportare, adaptare și integrare în viața socială.

Având în vedere faptul că preșcolarii sunt diferiți din punct de vedere al aptitudinilor, al ritmului de învățare, al gradului de înțelegere, al capacității de învățare și al rezultatelor obținute, în activitatea viitoare îmi propun să realizez tratarea diferențiată și individuală a copiilor, apelând la cunoștințele, priceperile și deprinderile care aparțin curriculum-ului ascuns, prin:

Valorificarea curriculum-ului ascuns: nivelul de operare cu deprinderile de bază, capacitățile intelectuale și trăsăturile lor de personalitate, aspecte importante în stabilirea măsurilor cu caracter ameliorativ și introducerea factorului de progres.

Acțiuni individualizate desfășurate pe fondul activităților frontale, cu toți copiii grupei.

Voi stimula colaborarea, interesul și motivația prin organizarea unor activități de învățare variate, adaptate nevoilor individuale ale fiecărui copil.

Datele experimentale rezultate în urma cercetării întreprinse mi-au permis formularea unor observații si concluzii care au contribuit la îmbunătățirea demersului didactic și a activității cu copiii preșcolari. Tendințele moderne ale cercetării pedagogice evidențiază importanța investigațiilor orientate în direcția educației permanente. În acest mod se valorifică problematica teoriei educației la nivelul unor modele operaționale aplicabile în domeniul instruirii permanente, posibilă numai în contextul unor abordări intradisciplinare, interdisciplinare și trandisciplinare. Faptul că învățarea participativ-creativă a devenit problema centrală a didacticii moderne a demarat numeroase căutări în vederea descoperirii modalităților eficiente de educare a copiilor în spiritul unei atitudini conștiente și active, care să-i antreneze permanent în activitatea de învățare. Contextul experimental a oferit confirmarea ipotezelor de lucru. A fost demonstrat faptul că curriculum-ul ascuns determină și influențează rezultatele la învățătură în raport cu curriculum-ul oficial.

ANEXE:

Anexa 1

CHESTIONAR PENTRU COPII

Îți place la grădiniță?

R1: DA .

R2: NU .

Ce îți place sa faci cel mai mult,cind esti la gradinita?

R1: Să mă joc ;

R2: Să ma uit la teatru de păpuși ;

R3: Să pictez, să desenez, să colorez ;

R4: Să fiu cu colegii .

Îi spui mamei sau tatălui ce faci tu la grădiniță?

R1: DA .

R2: NU .

Ce îți place să faci cel mai mult atunci când esti în familie?

R1: Să mă joc cum vreau eu 

R2: Să mă joc ca la grădiniță 

R3: Să mă joc împreună cu părinții 

R4: Să fiu cu frații/surorile 

R5: Să plec cu familia la cumpărături 

R6: Să merg la bunici 

Anexa 2 CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚI

1 . Cum catalogați grădinița pe care o frecventează copilul dumneavoastră?

R1: Foarte bună 

R2: Bună 

R3: Nu am o părere 

2 . Cât de interesați sunt copiii dumneavoastră de activitatea de instruire și educație?

R1: Foarte interesat 

R2: Interesat 

R3: Deloc interesat 

3 . Considerați eficientă comunicarea dintre grădiniță și părinți?

R1: Da 

R2: Nu 

4 . Cunoașteți curriculum național/oficial (planul de învățământ)?

R1: Da 

R2: Partial 

R3: Nu 

5 . Ați fost consultați în alegerea disciplinelor opționale?

R1: Da 

R2: Partial 

R3: Nu 

6 . Sunteți informați de către educatoare de rezultatele școlare și comportamentul copilului dvs. în grădiniță ?

R1: Da 

R2: Ocazional 

R3: Nu 

Vă mulțumesc pentru sinceritate!

Anexa 3

CHESTIONAR PENTRU CADRE DIDACTICE

Stimate colege, pentru cercetarea pe care o inteprind la lucrarea de gradul I am nevoie de răspunsurile dumneavoastră sincere.

Tema cercetării este: „Forța Curriculum-ului ascuns în determinarea calității rezultatelor la învățătură în raport cu curriculum-ul oficial”

Cât de importantă este experiența copiilor, mediul familial, în realizarea obiectivelor curriculum-ui nucleu? 

R1: Foarte importantă 

R2: Puțin importantă 

R3: Nu știu/nu răspund 

Considerați necesară colaborarea cu familia pentru creșterea eficienței actului educativ?

R1: Da 

R2: Nu 

Care considerați că este valoarea de adevăr a afirmației: Valorificarea curriculum-ui ascuns este importantă (chiar necesară) pentru creșterea actului educativ și pentru realizarea curriculum-ui oficial.

R1: Adevărat 

R2: Fals 

Vă mulțumesc pentru sinceritate!

BIBLIOGRAFIE

MEN, Curriculum National. Planuri-cadru de invatamant pentru invatamantul preuniversitar(coord.D.Georgescu, M.Cerchez, M.Singer, L.Preoteasa), Editura Corint, Bucuresti, 1999.

Călin M., Procesul instructiv-educativ, EDP, București, 1995

Cerghi Ioan, Metode de învățământ, EDP, București,1997.

Cucoș Constantin, Teoria și metodologia evaluării, Editura Polirom, Iași, 2008.

Dumitriu Constanța, Metodologia cercetării educaționale, Bacău, 2011.

Dumitriu Gheorghe, Sistemul cognitiv și dezvoltarea competențelor, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2004.

Dumitriu Gheorghe, Dumitriu, Constanța, Psihopedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2004.

Georgescu D., Cerchez M, Singer M, L. Preoteasa, București, Cerghit, I..,Vlăsceanu,L., Curs de pedagogie, Editura Corint, 1999

Glava A., Glava C., Introducere în pedagogia preșcolară, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002.

Isembert Andre, L`education des parents- Paris, Presses Universitaires de France, 1998, în Revista de pedagogie Nr. 2/2010

Macheu Rene , Revista de psihologie, Nr. 2, 2006.

Popovici Dumitru, Pedagogie generală, (Colecția Idei Pedagogice Contemporane), E. D. si P. R.A., București, 1998.

Popovici Dumitru, Didactica. Soluții noi la probleme controversate, (Colecția Educația 2000), E. Aramis, București, 2000.

Moraru Ion, Psihologia creativității, vol. I, Ed. Victor, București, 1997.

Roșca, Al., Creativitate, modele, programare, Ed Academiei, București, 1981.

Tomșa, Gh., Psihopedagogie preșcolară și școlară, Ed. Coresi, București, 2005.

BIBLIOGRAFIE

MEN, Curriculum National. Planuri-cadru de invatamant pentru invatamantul preuniversitar(coord.D.Georgescu, M.Cerchez, M.Singer, L.Preoteasa), Editura Corint, Bucuresti, 1999.

Călin M., Procesul instructiv-educativ, EDP, București, 1995

Cerghi Ioan, Metode de învățământ, EDP, București,1997.

Cucoș Constantin, Teoria și metodologia evaluării, Editura Polirom, Iași, 2008.

Dumitriu Constanța, Metodologia cercetării educaționale, Bacău, 2011.

Dumitriu Gheorghe, Sistemul cognitiv și dezvoltarea competențelor, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2004.

Dumitriu Gheorghe, Dumitriu, Constanța, Psihopedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2004.

Georgescu D., Cerchez M, Singer M, L. Preoteasa, București, Cerghit, I..,Vlăsceanu,L., Curs de pedagogie, Editura Corint, 1999

Glava A., Glava C., Introducere în pedagogia preșcolară, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002.

Isembert Andre, L`education des parents- Paris, Presses Universitaires de France, 1998, în Revista de pedagogie Nr. 2/2010

Macheu Rene , Revista de psihologie, Nr. 2, 2006.

Popovici Dumitru, Pedagogie generală, (Colecția Idei Pedagogice Contemporane), E. D. si P. R.A., București, 1998.

Popovici Dumitru, Didactica. Soluții noi la probleme controversate, (Colecția Educația 2000), E. Aramis, București, 2000.

Moraru Ion, Psihologia creativității, vol. I, Ed. Victor, București, 1997.

Roșca, Al., Creativitate, modele, programare, Ed Academiei, București, 1981.

Tomșa, Gh., Psihopedagogie preșcolară și școlară, Ed. Coresi, București, 2005.