Caracteristica Sortimentului, Estimarea Calitatii Si Organizarea Comertului CU Articole DIN Mase Plastice

CARACTERISTICA SORTIMENTULUI, ESTIMAREA CALITĂȚII ȘI ORGANIZAREA COMERȚULUI CU ARTICOLE DIN MASE PLASTICE

(pe baza materialelor S.A. „Aschim”)

CUPRINS

Introducere

Capitolul i. Bazele teoretice ale formării sortimentului, calității și organizarea comercializării articolelor din mase plastice

Materia primă pentru obținerea articolelor din masă plastică

Metodele de fasonare a articolelor din masă plastică

Defectele și cerințe de calitate a articolelor din masă plastică

Marcarea ambalarea, transportarea, depozitarea articolelor din masă plastică

Aspectul teoretic și cadrul legislativ de organizare a comerțului în Republica Moldova

Relațiile comerțului cu producătorii și consumatorii

Capitolul II. Organizarea activității comerciale cu articole din masă plastică la întreprinderea S.A. „Aschim”

Caracteristica organizatorico-managerială a „Aschim

Cercetarea și analiza organizării și desfășurării comerțului cu mărfuri de masă plastică

Analiza indicatorilor economico – financiari a întreprinderii SA “Aschim

Capitolul III. Caracteristica merceologică comparativă și analiza indicilor calității articolelor din polietilenă și polistirenă

Obiectul, locul, izvoarele și metodele colectării și analizei informație

Caracteristica merceologică comparativă a articolelor din polietilenă și polistirenă

Metodologia determinării indicilor de calitate a articolelor din masă plastică

Rezultatele determinării indicilor calității articolelor din polietilenă și polistirenă

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Introducere

Inițial masele plastice s-au întrebuințat mai ales ca înlocuitor ai unor produse naturale, ca pielea, cauciucul, colofoniu, șerlacul etc. Mai târziu s-a constatat că unele mase plastice de sinteză, pot înlocui metalele, precum și hârtia, mătasea și fibrele textile. Pe măsura dezvoltării chimiei organice s-au obținut mase plastice cu proprietăți superioare însușirilor maselor plastice naturale. Astfel noi produși macromoleculari sintetici și simultan multe proprietăți valoroase: greutate specifică redusă, duritate mare, rezistență la tracțiune și șoc mecanic, adeziune față de metale, porțelan și sticlă, stabilitate la agenții chimici și la căldură, precum și proprietăți dielectrice.

Masele plastice au o importanța foarte mare pentru economia mondială. La început masele plastice sintetice aveau niște proprietăți de calitate cu mult mai joase decît cele naturale. Însă datorită perfecționării tehnologice acestea cu succes pot înlocui masele plastice naturale.

Reieșind din cele expuse anterior se conturează actualitatea temei : corespunderea cerințelor consumatorilor, necesitatea de estimare a calității articolelor din masă plastică de menaj și totodată realizarea unei dirijări optime a sortimentului de mărfuri.

Obiectivul tezei s-a stabilit reieșind din actualitatea temei: estimarea proprietăților consumiste a articolelor din polietilenă și polistirenă, analiza sortimentului comercializat pe piața republicii și în special a întreprinderii „Aschim”

În procesul de investigare a obiectului stabilit au fost realizate următoarele sarcini:

Analiza activității economico – financiare a a întreprinderii „Aschim”

Stabilirea proprietăților consumiste ale articolelor din polietilenă și polistirenă;

Analiza comparativă a proprietăților articolelor obținute din polietilenă și polistirenă;

Rezultatele obținute sunt expuse în teza cu următoarea structură :

Partea teoretică, care cuprinde suportul teoretic al abordării problemei factorilor formativi ai proprietăților consumiste și sortimentului de articole din masă plastică și aprecierii lor în unitățile comerciale.

În baza acestor rezultate sunt întocmite concluzii și recomandări, ce sunt utile pentru unitatea comercială.

Lucrarea este ilustrată de tabele figuri și anexe, care atribuie informației expuse un caracter mai explicit și permit sesizarea datelor prezentate, de către un cerc mai larg de persoane cointeresate.

Drept suport teoretic al cercetării au servit lucrările unor cercetători străini și autohtoni, cum ar fi: Buliga I, Алексеев Н, Леженин Е, Ph. Kottler, S. Petrovici, E. Turcov, L Ristea, M Vișean, D Patriche etc.

Metodele cercetării se bazează pe abordarea sistemică și utilizarea metodelor tradiționale de investigare analiza și sinteza, inducția și deducția, analiza comparativă etc. Baza informațională a constituit-o datele statistice ale Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova , informațiile Ministerului Economiei și Comerțului al Republicii, Moldova cadrul legislativ al Republicii Moldova cu privire la reglementarea comerțului interior și protecției consumatorului, proiectele de acte normative în domeniu, diverse publicații economice ale instituțiilor de profil.

Drept suport teoretic al cercetării au servit lucrările unor cercetători străini și autohtoni, cum ar fi: Buliga I, Алексеев Н, Леженин Е, Ph. Kottler, S. Petrovici, E. Turcov, L Ristea, M Vișean, D Patriche etc

CAPITOLUL I. BAZELE TEORETICE ALE FORMĂRII SORTIMENTULUI, CALITĂȚII ȘI ORGANIZAREA COMERCIALIZĂRII ARTICOLELOR DIN MASE PLASTICE

Materia primă pentru obținerea articolelor din masă plastică

Polimerii sunt componentul de bază al materialului plastic. Polimerii pot fi folosiți la fabricarea obiectelor prin presare atît ca atare, cît și sub forma de diferite amestecuri cu diferite adaosuri.

Cele mai cunoscute și mai răspândite materiale plastice obținute prin polimerizare sânt: polietilena, policlorura de vinil, polistirenul, polimeri metacrilici.

Aceste materiale plastice se colorează frumos.

Polietilena – este un produs al etenei cu structura liniară, este un produs macromolecular solid, polietilena se obține din etena la temperaturi de 200-4000C și presiuni de 200-1400 atmosfere. Polietilena se prezintă ca o masă plastică alburie, cu o foarte slabă nuanță sidefoasă, în peliculă subțire este aproape transparentă, este insolubilă la rece în solvenți organici, se dizolvă însă la 65-700C în benzen, xilen sau tetraclorură de carbon. Prin încălzire peste punctul de topire 1150C devine un lichid vâscos, sub 200C se întărește și devine fragilă. Polietilena are excepționale însușiri electroizolante, prezintă o bună rezistență la tracțiune și anume: 120-140kgf/cm2, se comportă bine la prelucrări mecanice, se aprinde foarte greu și arde dezvoltând un miros parafinos. Este stabilă la apă, acizi bazici, dar este atacată de acidul fluorhidric, de ozon și oxigen la temperatura de 1000C. Polietilena are o greutate specifică mică 0,92 gf/cm3, nu și schimbă calitatea în contact cu alimentele și nici nu le influențează.

Polietilena se întrebuințează la fabricarea articolelor de menaj(pahare, lighene, farfurii, tăvi, castroane etc.[9]

Polipropilena – produs cristalin, incolor, inodor, cu densitate 900 kg/m3 și punctul de topire ridicat (165-170°C). Macromolecula este formată din lanțuri lungi liniare, neramificate, care conferă propilenei proprietăți mecanice excelente și o mare rezistență termică înaltă. Este mai fragila decât polietilena de înalta densitate, nu dă fenomenul de fisurare prezent la alte poliolefine, iar articolele din polipropilena se pot steriliza la 115-120°C. Se poate prelucra prin injectare și extrudare, rezistență la șoc scade în apropierea lui 0°C, aceasta se evita prin adaugarea unor cantități reduse de cauciuc sintetic sau prin utilizare copolimerului etileno-propilena. La temperaturi cuprinse între 0 și 100°C este insolubila și inactiva față de cea mai mare parte a produselor alimentare. Se utilizează pentru obținerea articolelor de menaj cît și ambalajelor variate .[8]

Policlorura de vinil – are masa moleculară între 50 000 și 90 000 și densitatea 1 400 kg/m3, în stare pură este dură, foarte rezistentă la acizi concentrați, la baze și la uleiuri și grăsimi.

Are aspect de substanță solidă sub forma unei pulberi fine de culoare albă, greutatea specifică 1,37—1,40 gf/cm3. Este solubilă în derivați organici clorurați, acetonă, tetrahidrofuran etc. Temperatura de vitrifiere a vinilinului este de 750°C; iar temperatura de curgere 170—190°C. Rezistența la tracțiune a policlorurii de vinii este de 550—600 kgf/cm2, rigiditatea dielectrică 37 kV/mm. Are stabilitate față de acțiunea apei, acizilor, bazelor și oxidanților iar în stare plastifiată are însușiri mecanice superioare, proprietăți electro-izolante bune.

Insolubilă în marea majoritate a solvenților organici, se dizolvă în cetone ciclice, ciclopentanona, ciclohexanona, metilciclo-hexanona, în tetrahidrofuran si metiltetrahidrofuran. Sub acțiunea căldurii și luminii, policlorura de vinii iși reduce stabilitatea (pierde molecule de HCI). Protecția se asigură prin adaos de substanțe stabilizatoare în proporție de 0,25 – 5% (săruri de plumb, cadmiu, bariu, calciu sau zinc, împreuna cu epoxizi si fosfati organici).

În industria alimentară este permisă utilizarea PCV având agenți de emulsionare cu toxicitate scăzută cum sunt sulfații de alchil.

Utilizarea policlorura de vinil în stare rigida fără plastifianți se poate prelucra la cald cu obținerea de plăci, țevi etc., sau se poate prelucra analog cu metalele: aschiere, gaurire, pliere, profilare sau ambutișare (ultimele trei operatii se fac la cald). .[18, 17]

Policlorura de viniliden PCVD – are punctul de topire ridicat, este dur, cristalin și insolubil în solvenți obisnuiți la rece și este instabil la punctul de topire.

Se poate plastifia și stabiliza, dar plastifianții și stabilizatorii sunt odoranți și coloranți. Se prezintă fie sub formă de granule, fie sub formă de folie, iar soluția în solvenți organici sau suspensia apoasa permite acoperirea suprafețelor-suport cu pelicule subțiri ca: hârtie, carton, aluminiu, hidrat de celuloza regenerată.

Policlorura de viniliden este netoxică. Se utilizează pentru obținerea articolelor de menaj și pelicule pentru confecționarea de ambalaje termosudabile (pungi etc.) destinate produselor alimentare. [17]

Poliamide (PA) – produse de condensare cu structura liniară. La încalzire PA trec brusc de la faza solida la faza lichidă, fără a trece printr-o zona de plasticitate; de aceea prelucrarea sub forma de folii sau tuburi este dificilă.

Stabilitate termica este excelentă, putând fi sterilizată în abur până la 140°C folosind caldura uscată chiar la temperaturi mai mari. Rezistentă la baze și acizi diluați, cu acizii puternici și agentii de oxidare.

Poliacrilații – compuși macromoleculari obtinuți prin polimerizarea acizilor acrilic si metacrilic precum și a esterilor lor. Masa transparentă, dură, care poate fi prelucrată ușor. Este solubil în esteri, acetona, hidrocarburi aromatice clorurate etc.

Rezistent la uleiuri și grasimi La 300…400°C se depolimerizează până la monomer, are o mare rezistență față de acizi și baze. [20]

Material solid amorf cu temperatură de înmuiere de 220…250°C. Nu-și modifică proprietățile mecanice în funcție de temperatură, păstrandu-și duritatea, rigiditatea și stabilitatea dimensionala până la 130°C, absorbe foarte puțin apa, rezistă la acizii minerali și organici diluați, la oxidanți și reducatori, la soluții de săruri neutre și acide, la grăsimi și uleiuri (minerale, animale, vegetale), nu rezistă la baze și amine, permeabilitate ridicată la vapori de apa și la gaze, rezistentă la colorare de către ceai, cafea, sucuri de fructe, sosuri de tomate, ruj, cerneală, săpunuri și detergenți. Se utilizează pentru obținerea articolelor de menaj și ambalajelor.[19]

Polistirenul – este o masă plastică obținută prin polimerizare, fiind obținut prin polimerizarea în suspensie a stirenului.

Polistirenul se prezintă ca un corp solid, incolor cu miros caracteristic, poate fi obținut și translucid sau opac. Se poate colora și pigmenta, folosindu-se pentru coloranții rezistenți la temperaturi ridicate. Polistirenul se îngălbenește prin expunerea la lumina soarelui sau la temperatura de 800C, este solubil în unii solvenți organici ca: benzen, toluen, xilen, acetați de etil și de butil, în schimb nu este atacaidrocarburi aromatice clorurate etc.

Rezistent la uleiuri și grasimi La 300…400°C se depolimerizează până la monomer, are o mare rezistență față de acizi și baze. [20]

Material solid amorf cu temperatură de înmuiere de 220…250°C. Nu-și modifică proprietățile mecanice în funcție de temperatură, păstrandu-și duritatea, rigiditatea și stabilitatea dimensionala până la 130°C, absorbe foarte puțin apa, rezistă la acizii minerali și organici diluați, la oxidanți și reducatori, la soluții de săruri neutre și acide, la grăsimi și uleiuri (minerale, animale, vegetale), nu rezistă la baze și amine, permeabilitate ridicată la vapori de apa și la gaze, rezistentă la colorare de către ceai, cafea, sucuri de fructe, sosuri de tomate, ruj, cerneală, săpunuri și detergenți. Se utilizează pentru obținerea articolelor de menaj și ambalajelor.[19]

Polistirenul – este o masă plastică obținută prin polimerizare, fiind obținut prin polimerizarea în suspensie a stirenului.

Polistirenul se prezintă ca un corp solid, incolor cu miros caracteristic, poate fi obținut și translucid sau opac. Se poate colora și pigmenta, folosindu-se pentru coloranții rezistenți la temperaturi ridicate. Polistirenul se îngălbenește prin expunerea la lumina soarelui sau la temperatura de 800C, este solubil în unii solvenți organici ca: benzen, toluen, xilen, acetați de etil și de butil, în schimb nu este atacat de acizii și bazele anorganice, nu se dizolvă în grăsimi și uleiuri grase, acetonă. Are proprietăți mecanice ridicate: rezistență la tracțiune 550-700 kgf/cm2; duritatea 1000 kgf/cm2; alungire relativă la rupere 1-5%; temperatura de vitrifiere 90-1000C, temperatura de scurgere 2000C; rezistă la acțiunea apei, prezintă dezavantajul că este casant.

Polistirenul se întrebuințează pentru fabricarea mărfurilor de menaj fiind cel mai ieftin polimer termoplastic.[8]

Vinilinul sau policlorura de vinii se obține prin polimerizarea clorurii de vinii — (CH2 = CHC1) — obținută în prealabil prin clorurarea etilenei.

Se produc polimeri folosind ca monomeri, numai clorura de vinii sau aceasta împreună cu alți monomeri, ca de exemplu, acetatul de vinii, cînd produsul final se numește copolimer.

În urma polimerizării în emulsie se obține un latex, din care polimerul se precipită și se usucă.

Policlorura se prezintă sub forma unui praf alb, care se prelucrează ca atare, în care caz se obțin produse dure sau i se adaugă plastifiant.

Polimerizarea clorurii de vinii se poate face în soluție, în emulsie sau în suspensie.[9]

Fenoplastele – sînt mase plastice ce se obțin prin condensarea fenolilor cu aldehidă formică sau furfurol în prezența unui catalizator.

Din grupa rășinilor fenoplaste fac parte: rășini fenol-formaldebidice, fenol-acetaldehidice, fenol-butiraldehidice și fenol-furfurolice.

Caracteristicile fenoplastelor-Rășinile termorigide fenol-formaldehidice de tipul bachehtei sînt produse ușoare, electroizolante, cu o ridicată rezistență mecanică (de ex. rezistența la tracțiune este de 420—470 kgf/cm2);

au o mare stabilitate termică;

sînt stabile față de acizi și solvenți organici;

au greutatea specifică 1,25 pînă la 1,30g/cm3;

au alungirea relativă la rupere 1,0 pînă la 1,5%;

duritatea 30 fcgf/mm2. [17]

Aminoplastele sînt polimeri carbamidici, care rezultă din reacția aldhidei formice cu grupa amino. Deci aminoplastele sînt mase plastice pe bază de rășini amino-formaldehidă. Se obțin prin condensarea cu formol a unei substanțe cu mai multe grupe amino.

Deosebim trei grupe de aminolaste:

pe bază de uree-formaldehidă;

pe bază de melamină-formaldehidă;

pe bază de anilină-formaldehidă.

Rășinile de uree-formaldehidice sînt bune electroizolante și stabile față de uleiuri și grăsimi, agenți de oxidare, acizi și baze în concentrație slabă.

Se întrebuințează la obținerea articolelor de menaj, ca: cești, farfurii, pahare, tăvi, solnițe, linguri.

Se folosesc de asemenea, la fabricarea materialelor laminate având ca suport materiale textile sau hârtie, la prepararea lacurilor, ca apret pentru țesături spre a le face neșifonabile.

Rășinile melamin-jormaldehidice de tip ultrapas se obțin prin condensarea formaldehidei cu melamine (amida acidului cianuric), iar rășinile anilin-form-aldehidice rezultă prin condensarea anilinei cu formolul. [22]

Ambele grupe de rășini sînt rezistente la acțiunea lumini ultraviolete, a intemperiilor, a solvenților și alcaliilor, sânt însă atacate de acizii concentrați.

Metodele de fasonare a articolelor din masă plastică

Din mase plastice se obțin diverse articole, datorită faptului că în procesul de prelucrare ele posedă proprietăți plastice, iar în condiții normale de explotare ele prezintă corpuri solide sau elastice.

Astăzi se cunosc o mulțime de articole din mase plastice, de aceea și operațiunile de formare a lor sunt enorme, dintre care mai importante sânt[24](anexa1):

calandrarea;

extrunderea;

injectarea;

presarea;

alte procedeie.

Calandrarea – este o operațiune de prelucrare a compușilor macro-moleculari, în vederea obținerii unor produse finite sau semifinite, cu o valoare de utilizare mai mare.

Calandrele sunt mașini destinate pentru fabricarea foilor și foliilor din termoplaste și cauciuc. Grosimea foilor variază între 0,5 și aproximativ 1mm, iar grosimea foliilor este între 0,05 și 0,5 mm. Principala masă plastică prelucrată cu ajutorul calandrelor este policlorura de vinil plastificată.

Alte utilizări ale calandrelor, privesc finisareaerii foilor și foliilor produse prin extrundere. De cele mai multe ori finisarea urmarește îmbunătășirea gradului de lucru al suprafețelor.

Concomitent cu operația de calandrare se poate realiza profilarea sau stagnarea foilor, care constă în imprimarea unor desene în relief. Prin operația de tipărire sau impimare se urmărește reproducerea unor desene colorate pe suprafața foilor și a foliilor, se poate efectua cu dispozitive auxiliare ale calandrelor, de cele mai multe ori pe agregate separate.

O altă operație ce se efectuează cu ajutorul calandrelor este dublarea. Ea constă în lipirea a două sau mai multe foi sau folii de material plastic, acoperirea pe o parte sau pe ambele părți a unui material textil cu material plastic, sau acoperirea unei foi de hîrtie cu o folie de polimer. Calandrele sunt mașini formate, de cele mai multe ori din trei cilindri utilizați pentru răcirea și finisarea plăcilor obținute prin extrundere, are avantajul unei reglări fine a grosimii acestora, dispozitivele de reglaj cu care este echipat un calandrum răspund în mare măsură la normele de precizie.

Extrunderea – dintre operațiunile specifice industriei de prelucrare a compușilor macromoleculari, formarea este una dintre cele mai importante și urmărește să imprime unei mase granulate sau pulverente o formă geometrică utilă.

Extrunderea este cea mai mportantă tehnică de formare a unor produse finite sau semifinite din mase plastice, peste 50% din compușii macromoleculari în prezent se prelucrează cu ajutorul mașinilor de extrundere.

La baza extrunderii stă procedeul de curgere a materialului printr-o filieră de o formă corespunzătoare formei produsului fabricat. Curgerea are loc sub acțiunea unei diferențe de presiuni generate de mașină. Materialul supus operațiunii de extrundere trebuie adus în stare de curgere. Lichifierea se realizează fie prin încălzire pînă la temperatura de curgere, fie prin dizolvare într-un dizolvant, mașina de extrundere constă dintr-un cilindru încălzit, în care se rotește un melc, conducând materialul plastic într-o filieră montată la capătul cilindrului.

Mașinile de extrudere au o funcționare continuă. Printr-o pâlnie aflată la un capăt al cilindrului se face alimentarea, iar prin celălalt capăt iese în mod continuu produsul cu profilul dat de filieră.

Prin extrundere se poate obține o gamă largă de produse, de forma geometrică foarte diferite, ceea ce explică procentul mare de compuși macromoleculari ce se prelucrează prin aceasta tehnică. Din produsele obținute prin extrundere pot fi: tuburi cu secțiune de diferite forme, bare, filamente, profile de geometri diferite, plăci etc.

Injecția- este metoda care se aplică în prelucrarea tuturor materialelor termoplastice și într-o foarte mică măsură a celor termorigide. Injecția se realizează cu ajutorul unor mașini speciale care pot fi acționate manual, mecanic, hidraulic sau pneumatic și care sînt constituite din două părți principale:

– o presă destinată încheierii matriței;

– un agregat de plastificare și de injecție a materialului termoplastic.

Polimerul trebuie să curgă pentru a lua forma cavității matricei și apoi prin răcire să se solidifice în scopul menținerii formei. Importanța injecție constă în obținerea unor articole cu forme complicate și de mărimi diferite. Prin injectie se prelucrează următoarele mase plastice: polietilena, polipropilena, polistirenul, poliamide, elastomeri, derivați de celuloză etc.

Injecția este folosită pentru fabricarea articolelor cum sînt: articole de bucătărie, pieptenii, periuțele de dinți etc.

Presarea – metodă întrebuințată în prelucrarea materialelor termorigide.

Se cunosc două tipuri de presare: obișnuită și presare cu turnare.

Presarea obișnuită se realizează la prese hidraulice cu presiune. Materialul plastic se așează în cavitatea de formare a formei, încăzită pînă la temperatura necesară presării și sub presiune este distribuit în cavitatea de formare a formei.

Produlul format se menține în formă un timp determinat, după care se deschide forma și se scoate.

Procedeul presării prin turnare constă în faptul că materialul care urmează să fie presat se introduce în camera de încărcare a formei, inchisă în prealabil. Încălzirea materialului are loc prin transmisia căldurii de la pereții camerei de încărcare. Materialul devenit plastic se extrudează cu un poanson prin canalele de turnare, în partea de formare a formei.

Alte procedeie de prelucrare

formarea în vid și formarea pneumatică în matriță și suflarea produselor tubulare;

formarea pneumatică și formarea în vid a poansonului intercalat;

formarea prin centrifugare.

Defectele și cerințe de calitate a articolelor din masă plastică

1. Suprafață neomogenă(ondulată) – apare datorită umiditate excesivă, curgerea materialului sau presiunea și temperatura ridicată în procesul producerii, astfel diminuează aspectul.

2. Suprafață grunțuroasă – apare datorită măcinarii neomogene sau temperaturii joase, la suprafață se observă puncte reliefate.

3. Crăpături sau fisuri – cauza apariției este nerespectarea regimului de presare sau răcire, la articolele se observă fisuri puțin observate sau bine evidențiate, de diferită adâncime și mărime, astfel articolul se trece în rebut.

4. Bășicuțe – cauza apariției sunt compuși volatili în exces în compoziție sau nerespectarea regimului de presare, astfel articolele au umflături de forme diverse, pe una sau ambele suprafețe, diminuînd aspectul și micșorînd rezistența mecanică.

5. Deformare – apar datorită comprimării neuniforme la răcirea bruscă și scoaterea pretimpurie din matrice sau nerespectarea regimului de păstrare, astfel se schimbă forma articolului și diminuează grav aspectul.

6. Matisare – cauza apariției este calitate joasă a matricei, la suprafață se observă pete mate ceia ce diminuează aspectul.

7. Deteriorări mecanice – cauza apariției este neglijență în manipulare, astfel apar crăpături, fisuri, perforate, separate în staturi și articolul se trece în rebut.

8. Superbavuri – catilizarea matricelor vechi, asamblarea necorespunzătoare a părților componente articolele au bavuri neprelucrate sau știrbituri, astfel diminuînd grav aspectul.

9. Presare insuficientă – cauza apariției este dozarea necorespunzătoare a materialului, presiunea insuficientă în matrice, are suprafața poroasă fără luciu și marginea superioară se sparge ușor, astfel micșorează rezistența și diminuează aspectul.

10. Șlefuirea insuficientă – cauza apariției este șlefuirea necorespunzătoare a suprafeței, astfel apar fisuri mărunte, asperități la suprafață ceea ce diminuează aspectul.

11. Colorație neomogenă – apare datorită descompunerii colorantului la temperatură ridicată, pe articol apare pete albe (cărunte), intensitatea neomogenă a colorației astfel diminuează aspectul. [ГОСТ 24105-80]

Marcarea ambalarea, transportarea, depozitarea articolelor din masă plastică

Articolele din masă plastică din același fel se ambalează în pachete de hârtie de ambalaj, în peliculă termosudată cîte 4-40 bucăți, în cutii de carton cîte 20-80 bucăți, în saci de polietilenă sau saci de hârtie, în lăzi de carton gofrat, în lăzi de lemn cîte 20-120 bucăți, în lăzi de faneră cîte 100-250 bucăți.

Cutiile, pachetele, lăzile de carton se încleie cu o lentă și dacă e necesar pentru întărire se leagă cu ață tehnică.

Se admite și alte metode de ambalare a articolelor din masă plastică, care garantează siguranța în timpul transportării și păstrării. Metodele de ambalare, materialele de ambalare se înregistrează în documentul normativ. În timpul transportării nu e necesar de a utuliza ambalaj secundar. Dar se recomandă ca în interiorul transportului să se aștearnă hîrtie de ambalaj, iar printre articole să se pună rumeguș de lemn sau alt tip de material ce garantează siguranța.

Marcarea este atribuirea unor semne convenționale pe ambalaj sau pentru identificarea articolului de masă plastică cu scopul imformării consumatorului.

Pe fiecare articol se afișează semnul comercial al firmei producătoare. Se admite afișarea altor semne, care nu ar înrăutăți aspectul exterior al articolului.pentru articolul care intră în contact cu produsu alimentar se afișează semne adăugătoare, ca de exemplu: volumul și modul de întrebuințare, pentru ce fel de produse alimentare se utilizează(reci, calde etc.).

Pentru articolele care nu intră în contact cu produsele alimentare, dar forma cărora ar permite întrebuințarea și pentru produsele alimentare(saci, pahare pentru creioane etc) se indică „Pentru produse nealimentare”.

Marcarea se face cu ajutorul ștampilei, înserare, alipirea unei etichete etc.

În caz dacă marcarea nu se poate de aplicat direct pe articol, se face marcarea pe o etichetă și se lipește de articol. Marcarea trebuie să fie clară, înțeleasă și ușor de citit.

Marcarea include următoarele:

numele producătorului;

semnul comercial;

denumirea articolului;

numărul partizii;

tipul de masă plastică;

data fabricării(luna, anul);

ștampila controlului tehnic;

termenul de valabilitate(dacă e necesar).

Trnsportarea articolelor din masă plastică se efectuează cu toate tipurile de transport: calea ferată, maritimă, rutier, care îndeplinesc toate cerințele necesare pentru transportarea acestor articole.

Articolele ambalate în pachete sau cutii se transportă cu ajutorul transportului de calea ferată în containere de lemn. Articolele trebuie să fie bine așezate astfel încît astfel încît să nu existe locuri goale.

Transportarea pe cale maritimă se face în containere sau în pachete.

Transportarea auto se face în cutii sau lări de carton, fară a folosi lăzile sau containerele din lemn.

Articolele din mase plastice se păstrează în încăperi acoperite, uscate, bine aerisite la distanța de un metru de la sursa de încălzire. Nu se păstrează în apropiere de acizi, baze, lichide arzătoare și ușor inflamabile. Articolele din mase plastice trebuie ferite și de contactul direct cu razele solare.

Articolele ambalate se păstrează pe rafturi, distanța de la podea până la raftul inferior nu trebuie să fie mai mică de un metru.

Aspectul teoretic și cadrul legislativ de organizare a comerțului în Republica Moldova

Noțiunea de comerț are un caracter complex determinat de funcția sa economică, ce constă în a cumpăra bunuri pentru a le revinde în același stadiu din punct de vedere fizic, dar în condițiile cerute de consumator.

Din punct de vedere juridic, noțiunea de comerț definește transferarea titlurilor de proprietate asupra bunurilor între producător, comerciant și consumatorul final.

Dacă privim activitatea de comerț din punct de vedere istoric, se observă că necesitatea ei a apărut în momentul în care oamenii au început să comunice. Deci, forma empirică a comerțului la început a fost sub forma unui schimb de produse și constituia așa-zisul troc. În acest stadiu, pentru a-și procura cele necesare, oamenii cedau produsele care le prisoseau în favoarea altora necesare.

Specialiștii apreciază că o formă avansată a schimburilor comerciale a apărut din cele mai vechi timpuri, respectiv de aproape 4000 de ani. În acea perioadă, țări ca Mesopotamia, China, Anglia sau chiar țările baltice, cu ajutorul flotelor comerciale și a neguțătorilor, realizau activitatea de comerț. Mai târziu, grecii și romanii, prin imperiile constituite și prin traseele comerciale terestre și maritime, au pus bazele unor schimburi comerciale avansate, mai ales prin crearea sistemelor monetare (monezi de aur, argint etc.).

Deci, putem afirma, că de-a lungul timpului schimburile comerciale tot mai diversificate din punct de vedere al produselor și mai ample din punct de vedere al traseelor comerciale, au determinat o dezvoltare a nevoilor de consum ale populației.

În prezent, activitatea de comerț trebuie privită din punct de vedere al societății de consum. Astfel, ea nu mai reprezintă doar o fază intermediară între funcția de producție și funcția de consum, ci reprezintă o funcție distinctă în cadrul actului de comerț.

Fig. 1.5.1. Locul activității de comerț în societatea de consum

În general, în prezent, între producători și consumatori, nu mai există o legătură directă, deoarece apare cel de-al 3-lea partener, și anume comerciantul. Astfel, majoritatea firmelor de producție încearcă să externalizeze activitatea de distribuție pentru a-și canaliza eforturile strict către activitatea productivă.

Având în vedere transformările continue în evoluția societății, conținutul activității de comerț reprezintă o punere a produsului la dispoziția consumatorului, prin cercetarea pe baza studiilor de piață și a determinării nevoilor consumatorilor.

Deci, pe lângă activitatea propriu-zisă de intermediere, comerțul cuprinde și activități de cercetare a pieței, de informare a populației, de educare și protecție a consumatorului, de publicitate etc. În economiile moderne, specifice economiei de piață, comerțul dispune de o rețea de mari piețe cu ridicata, de rețele de vânzători și compartimente de vânzare, fapt pentru care își poate îndeplini rolul lui de reglare a raportului dintre cerere și ofertă.

Funcțiile comerțului

Prin complexa sa activitate, comerțul îndeplinește anumite funcții destinate să asigure un flux normal al produselor spre locurile de consum.

1. Principala funcție a comerțului o constituie cumpărarea mărfurilor de la producători și transferarea acestora în depozite, în vederea pregătirii lor pentru vânzarea către utilizatorii finali sau intermediari. Deci, scopul acestei funcții este de a se asigura materializarea muncii producătorului în formă bănească, prin transferul bunurilor către comercianți.

2. Funcția de stocare a mărfurilor; această funcție presupune studierea de către comerciant a nevoilor consumatorului, pentru a determina stocul optim de mărfuri care sunt necesare în anumite perioade și în anumite teritorii. Comerciantul trebuie să realizeze o repartizare în timp, în funcție de sezonalitatea producției și a consumului, iar atunci când dispune de o rețea de distribuție complexă trebuie să facă o repartizare oprimă și pe regiuni.

3. Fracționarea cantităților mari de mărfuri pentru crearea unor loturi pe sortimente de produse și asigurarea micilor partizi care se vor pune la dispoziția consumatorului. Realizarea acestei funcții presupune organizarea în cadrul rețelei comerciale a unor operațiuni specifice ca de exemplu, poziționarea, dozarea, ambalarea, sortarea după diferite criterii, controlul calității, asigurarea condițiilor de depozitare.

4. Transferul mărfurilor către zonele și punctele cele mai îndepărtate sau mai izolate, pentru a fi vândute consumatorilor, această funcție presupune o bună orientare a transferului de mărfuri în funcție de consumul regional, o manipulare atentă precum și activitatea de transport de la centrul rețelei către periferie. Realizarea acestei funcții presupune o bună cunoaștere a pieței, alegerea celor mai apropiați furnizori, precum și a celor mai scurte căi de transport și ieftine modalități.

5. Crearea condițiilor de realizare efectivă a actului de vânzare – cumpărare; pentru realizarea acestei funcții comerțul trebuie să dispună de o rețea de unități (magazin, puncte mobile de vânzare, depozite, automate etc.), prin intermediul cărora să fie puse la dispoziția consumatorului mărfurile necesare și să se organizeze procesul de vânzare. De asemenea, aceste unități trebuie să dispună de personal calificat, precum și de modalități cât mai moderne de decontare a contravalorii mărfurilor.

6. Cercetarea doleanțelor utilizatorilor, a sugestiilor acestora, a obiceiurilor de consum și a gradului de instruire. Realizarea acestei funcții presupune existența unui personal de înaltă calificare și utilizarea unor metode și tehnici prin care să se facă o centralizare a tuturor prospecțiunilor comerciale, deci ea antrenează alături de comercianți și producători și majoritatea consumatorilor de la care se poate determina partajul de produse și caracteristici ale acestora.

Comerțul cu amănuntul este o formă de circulație a mărfurilor care constă în a cumpăra mărfuri pentru a le revinde consumatorilor finali, în cantități mici și în stare de a fi întrebuințate.

Comerțul cu amănuntul cuprinde toate activitățile desfășurate în cadrul unităților specializate pe circulația mărfurilor în scopul aprovizionării consumatorilor sau utilizatorilor finali. Comerțul cu amănuntul se derulează de către societățile comerciale cu capital public sau privat, regii autonome, cooperative, magazine de desfacere de produse și diverse alte organizații și asociații.

Pentru a asigura oferta de mărfuri în cadrul pieței, unitățile de desfacere cu amănuntul, indiferent de forma de organizare, de forma de proprietate și de gama de produse comercializate se aprovizionează cu mărfuri din cadrul rețetelor de comerț cu ridicata (en-gross) și/sau direct de la producători. Din acest punct de vedere, logistica comerțului cu amănuntul cuprinde 3 procese distincte, respectiv aprovizionare, stocare și vânzare.

Principalele caracteristici ale comerțului cu amănuntul sunt următoarele:

– mărfurile vândute au ca destinație în cea mai mare parte consumul individual;

– vânzarea și cumpărarea se întemeiază pe fundalul relațiilor bănești;

– mărfurile sunt vândute în partizi mici, corespunzătoare consumului unei persoane sau a unei familii, într-o perioadă de timp;

– mărfurile părăsesc prin vânzare sfera circulației și intră în sfera consumului.

Pornind de la aceste caracteristici, în cadrul comerțului cu amănuntul apar mai multe categorii de operații comerciale:

– vânzările de mărfuri alimentare, nealimentare și alimentația publică;

– vânzările de tipărituri (ziare, reviste etc.) prin intermediul chioșcurilor și/sau abonamentelor;

– vânzarea unor produse specifice activităților meșteșugărești;

– vânzarea de bunuri în regim de consignație din depunerile de obiecte făcute de populație;

– livrările de energie termică, energie electrică, apă și alte utilități de către firme de specialitate;

– vânzări ocazionale efectuate de către diferite tipuri de instituții și întreprinderi private sau publice, ce au în vedere o serie de produse alimentare destinate consumurilor sociale (cantinele pentru săraci, cantinele din grădinițe, creșe de copii, internate);

– vânzarea unor produse nealimentare care formează așa-zisul consum gospodăresc al instituțiilor și întreprinderilor respective (materiale de întreținere, mobilier de birou etc.).

Având în vedere faptul că prin activitatea desfășurată, comerțul cu amănuntul reprezintă o legătură între consumator și produse, el îndeplinește 3 funcții specifice:

1. Cumpără mărfuri, pe care apoi le revinde în partizi mici, puse la dispoziția diferitor categorii de clienți, partizi care pot fi în limite inferioare ale etalonului de vânzare ca de exemplu submultiplii metrului, litrului sau kilogramului. Această funcție generează o serie de avantaje importante pentru clienți, deoarece pe de o parte aceștia nu trebuie să-și investească veniturile pentru cantități de produse foarte mari, ci strict pentru cele necesare, iar pe de altă parte, nu trebuie să aibă grija depozitării unor produse care ar depăși consumul curent.

2. Asigură prezența unității de desfacere cu amănuntul în toate zonele, localitățile și punctele populate. Omniprezența unităților de desfacere cu amănuntul presupune atât o amplasare a acestora în toate punctele de consum, indiferent de condițiile de acces, cât și deschiderea acestora în toate zilele anului calendaristic, potrivit unui orar specific cu necesitățile consumatorilor. Această funcție presupune un comerț cu amănuntul, care se realizează atât prin intermediul marilor magazine, a magazinelor de cartier, cât și prin intermediul cabanelor din munți, comerțului electronic sau prin corespondență.

3. Asigurarea unui sortiment cât mai larg și complex de mărfuri prin care clienții să-și satisfacă toate necesitățile și „poftele”.

Asigurarea activității comerciale în Republica Moldova

Conform legii cu privire la comerțul interior atribuțiile pentru reglementarea activității de comerț în Republica Moldova o au următoarele instituții:

Autoritățile administrației publice centrale asigură dezvoltarea armonioasă a rețelei și a tipurilor de distribuție a produselor și serviciilor comerciale, asigurînd condiții egale de activitate pentru toți comercianții, indiferent de forma lor de organizare juridică și forma de proprietate.

Activitățile în comerț desfășurate în teritoriu sînt administrate și coordonate de autoritățile administrației publice locale, care exercită următoarele atribuții:

asigură desfășurarea și implementarea politicii de stat în domeniul comerțului în teritoriu, în limitele competențelor funcționale;

elaborează și implementează programele de dezvoltare a comerțului în teritoriul respectiv;

participă la examinarea proiectelor de acte normative ce reglementează activitățile în comerț;

contribuie la consolidarea resurselor de mărfuri în scopul asigurării unui comerț permanent cu un sortiment minim necesar pentru satisfacerea cerințelor cotidiene ale consumatorilor din teritoriu;

asigură implementarea „ghișeului unic” la eliberarea autorizațiilor de funcționare;

eliberează autorizații de funcționare pentru unitățile care comercializează produse și servicii;

determină tipologia unităților care comercializează produse și servicii, precum și amplasarea lor în baza criteriilor de dezvoltare urbanistică a sectorului comercial în teritoriul respectiv;

stimulează dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii cu activitate în comerț, în scopul majorării gradului de ocupare a forței de muncă;

autorizează desfășurarea comerțului în zonele publice, organizează funcționarea tîrgurilor și a iarmaroacelor;

întreprind acțiuni de protecție a drepturilor consumatorilor, în limitele competenței sale;

coordonează acțiunile structurilor descentralizate în teritoriu cu referire la domeniul comerțului;

efectuează în teritoriu controlul privind respectarea regulilor de comercializare a produselor și serviciilor;

interzice și suprimă activitățile în comerț neautorizate, conform legislației în vigoare; în cazul depistării unor încălcări sistematice, retrage, autorizația de funcționare, conform prevederilor art.17, alin.(2);

organizează trainninguri, seminare, mese rotunde referitor la instruirea și perfecționarea cadrelor din domeniul comerțului.

Ministerul Economiei și Comerțului este organul central de specialitate al administrației publice, responsabil de elaborarea politicii de stat în domeniul comerțului și de reglementarea acestui domeniu.

Atribuțiile principale ale Ministerului Economiei și Comerțului în desfășurarea activităților în comerț sînt următoarele:

elaborarea proiectelor de acte normative privind perfecționarea legislației în domeniul comerțului interior;

elaborarea programelor de stat și a strategiilor de desfășurare a activităților în comerț;

promovarea politicii de stat în domeniul comercializării mărfurilor și serviciilor;

formularea propunerilor privind desfășurarea activităților în comerț, precum și crearea condițiilor favorabile pentru producerea și comercializarea mărfurilor și a serviciilor;

coordonarea activităților organelor centrale de specialitate ale administrației publice și ale autorităților administrației publice locale în domeniul comerțului interior;

elaborarea și înaintarea măsurilor de protecție a pieței interne a Republicii Moldova;

monitorizarea (ținerea) Sistemului informațional al comerțului prin intermediul autorităților administrației publice locale (structurile respective cu profil economico-comercial) și administrarea monitoringului activităților în comerț;

examinarea opiniilor persoanelor fizice și juridice în scopul dezvoltării raporturilor din domeniul comerțului;

înaintarea propunerilor privind optimizarea atribuțiilor organelor de stat abilitate cu funcții de control în domeniul comerțului;

inițierea, organizarea și desfășurarea iarmaroacelor și expozițiilor republicane.

Din categoria organelor de stat cu atribuții aferente comerțului fac parte Ministerul Sănătății, Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, Ministerul Industriei și Infrastructurii, Camera de Licențiere, Serviciul Standardizare și Metrologie etc., care exercită atribuții aferente domeniului comerțului, conform regulamentelor de funcționare a fiecărei structuri.

Relațiile comerțului cu producătorii și consumatorii

Relațiile comercianților cu producătorii – ca de altfel și cele cu consumatorii – fac parte din sistemul de relații externe angajate de comerț. Ele reprezintă ansamblul formelor organizatorice, tehnice și juridice care pregătesc sau însoțesc realizarea actelor de schimb dintre producători și cumpărători.

Conținutul complex al relațiilor comerțului cu producătorii este dat de o serie de elemente specifice cadrului de piață, cele mai importante având în vedere:

studierea cererii și ofertei de mărfuri, cunoașterea acestor două componente esențiale ale pieței conturând însuși obiectul relațiilor în cauză. Informațiile obținute sunt de o importanță covârșitoare pentru ambii parteneri (producător și comerciant), ele referindu-se la piața produsului sau serviciului ce face obiectul schimbului (preț, structuri sortimentale, concurență, putere de cumpărare, capacitatea instituțională a întreprinderilor, preferințe etc);

studierea ofertanților – prezenți sau potențiali – oferă informații de mare importanță în primul rând pentru comerciant, dar și pentru producător, referitoare la potențialii furnizori și la produsele destinate vânzării, cunoașterea prețurilor de vânzare și a condițiilor de livrare, a condițiilor de plată, transport și asigurare etc;

stabilirea structurii și volumului achizițiilor de mărfuri ce vor forma obiectul tranzacțiilor comerciale;

alegerea furnizorilor prin :

testarea credibilității;

alegerea mărfurilor ce răspund cel mai bine cererii cumpărătorilor;

negocierea contractului de vânzare-cumpărare a mărfurilor ce fac obiectul tranzacției;

derularea propriu-zisă a contractului, respectiv livrarea produselor contractate;

realizarea unor analize periodice privind modul în care se derulează contractele, respectiv asupra modului în care partenerii își îndeplinesc obligațiile stabilite prin contract.

Necesitatea unor asemenea relații rezultă din cel puțin următoarele considerente:

Caracterul complex al pieței în condițiile economiei concurențiale. Piața aparține cumpărătorului, acesta imprimând, prin exigențele sale, orientarea producției și formelor de distribuție a mărfurilor. În asemenea condiții, relațiile dintre participanții la procesul realizării mărfurilor nu mai pot avea un caracter spontan, ceea ce are consecințe negative asupra activității partenerilor de afaceri.

Efortul producătorilor de a se apropia de piața produselor lor și de extindere a acesteia. În noile condiții ale pieței asistăm la o separare a producătorului de piața produselor sale, el având alte preocupări, considerate mai importante pentru activitatea sa, în primul rând producția. Ca urmare, sursa principală de informare a producătorului asupra pieței produselor sale o reprezintă comenzile comercianților, iar calitatea activității comerciantului rămâne cel mai eficient mijloc de promovare pe piață a unor asemenea produse. Pe de altă parte însă, comercianții trebuie să se apropie de producător pentru a câștiga o poziție cât mai avantajoasă în relațiile cu unii dintre aceștia sau chiar pentru a pătrunde în sfera producției, uneori preluând o serie de activități de producție. Asemenea fenomene sunt însă caracteristice și unor producători, care, în scopul de a cunoaște direct piața și a accelera difuzarea produselor la consumator, pătrund în rețeaua de distribuție, organizând o rețea proprie de comercializare sau asociindu-se cu comercianții (European Drinks).

Necesitatea armonizării intereselor economice ale partenerilor în relațiile de schimb. Acestea trebuie analizate și negociate de parteneri atât prin prisma gradului de complexitate a pieței și a eforturilor producătorului de a fi cât mai aproape de piața produselor sale, cât și prin prisma condițiilor specifice zonei de piață și momentului tranzacției.

Unul dintre cele mai importante aspecte privind desfășurarea corespunzatoare a activității comerciale îl reprezintă asigurarea unor relații permanente cu consumatorii, in calitatea acestora de viitori cumpărători.

Locul relațiilor cu consumatorii în ansamblul activității comerciale

În ansamblul relațiilor stabilite și promovate de către comerț, relațiile cu consumatorii se înscriu în cadrul relațiilor externe ale comercianților, la fel ca și relațiile cu producătorii. Relațiile comerțului cu consumatorii îmbracă diferite forme, crescând permanent în importanță, pe măsura modificărilor majore din viața economico-socială, din mecanismul pieței, în general, și din relațiile de schimb, în particular. În acest context, la stabilirea locului pe care îl ocupă relațiile în cauză în ansamblul activității comerciale se va porni atât de la transformările pe care le cunoaște societatea, cât și de la mutațiile pe care asemenea transformări le determină în comerțul interior.

Astfel trebuie avute în vedere în principal aspecte precum:

Conținutul relațiilor comerțului cu consumatorii

Sistemul relațiilor comerțului cu consumatorii îmbracă următoarele forme:

a) Organizarea unui cadru propice de dialog cu consumatorii, acest lucru presupunând cunoașterea tuturor formelor ce privesc, pe de o parte, relația dintre consumatori și societate, iar pe de altă parte, aspectele specifice evoluției actului de vânzare-cumpărare.

Principalele forme ale cadrului de dialog cu consumatorii au în vedere:

consultarea;

realizarea unor întâlniri periodice cu consumatorii într-un cadru organizat;

realizarea unor acțiuni de testare a noilor produse;

organizarea unor conferințe periodice, a unor consultații sau demonstrații practice în magazine;

utilizarea mass-media pentru acțiuni de informare și publicitate comercială.

b) Crearea unei ambianțe favorabile actului de vânzare-cumpărare reprezintă în ultimă instanță o importantă funcție a comerțului. În acest domeniu se pornește de la faptul că informarea largă, cuprinzătoare și operativă a consumatorilor, educarea gusturilor acestora și orientarea consumului devin elemente de bază ale sistemului de relații pe care comerțul le întreține cu consumatorii.

c) Asigurarea unor raporturi corespunzătoare între personalul comercial și consumatori presupune un anumit comportament din partea personalului comercial, coroborat cu o anumită atitudine a acestuia atât față de munca desfășurată, cât și față de clienți. Un asemenea comportament influențează de cele mai multe ori hotărâtor, pozitiv sau negativ decizia de cumpărare.

În esență, orientarea și buna funcționare a sistemului de relații comerț-consumatori implică, alături de identificarea consumatorului, cu preferințele, aspirațiile, exigențele și reprezentările sale, o bună cunoaștere a comportamentului de consum, a evoluției acestuia și a factorilor de influentă.

Controlul activităților în comerț din partea statului

Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat verifică asigurarea indicilor corespunzători de inofensivitate și calitate a mărfurilor și serviciilor, înfăptuiește atestarea sanitară a unității comerciale;

Serviciul Veterinar de Stat efectuează atestarea unității comerciale pentru dreptul de prelucrare, transportare, păstrare și comercializare a produselor și materiei prime de origine animalieră;

Serviciul de Stat de Carantină Fitosanitară – efectuează controlul îndeplinirii măsurilor de carantină asupra producției, materialelor și obiectelor supuse carantinei fitosanitare;

Serviciul Standardizare și Metrologie efectuează supravegherea pieței asupra corespunderii produselor și serviciilor, cerințelor prescrise și /sau declarate, inclusiv normele metrologice, precum și respectarea legislației în domeniul protecției consumatorilor.

Camera de Licențiere și autoritățile administrației publice locale (colaboratorii structurilor economico-comerciale ale consiliilor municipale și raionale) controlează corespunderea unității comerciale condițiilor prescrise la eliberarea autorizațiilor și licențelor respective, informației conținute în autorizația de funcționare, verifică respectarea regulilor de comercializare a produselor și serviciilor în limitele competenței sale.

CAPITOLUL II. ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII COMERCIALE CU ARTICOLE DIN MASĂ PLASTICĂ LA ÎNTREPRINDEREA S.A. „ASCHIM”

Caracteristica organizatorico-managerială a „Aschim”

În orașul Durlești activează 157 întreprinderi cu diferită formă de activitate, uzina chimică „ASCHIM" S.A. fiind întreprinderea cu cea mai mare pondere în economia orașului.

În aprilie, anul curent 2012, întreprinderea producătoare SA "Aschim" a fost cel mai tranzacționat emitent din întreaga piață, cu un rulaj de aproape 1,1 mil lei. Prețul pentru aceste acțiuni a crescut brusc la 10 lei /acțiune, asta după ce în ziua precedenta valorile mobiliare respective erau operate la prețul de 8,56 lei/actune. Explicata acestui salt ar putea fi interesul sporit din ultimul timp, al investitorilor, pentru aceasta întreprindere. Astfel de la începutul anului curent s-au tranzacționat aproape 50% din valorile mobiliare emise de societate.

Prezenta societate a fost înființată în anul 1964, în prezent ea funcționează în baza unui statut elaborat în conformitate cu prevederile Codului Civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 06 iunie 2002, Legii Republicii Moldova Nr. 845-XII din 03.01.1992 „Cu privire la antreprenoriat și întreprinderi", Legii Republicii Moldova Nr. 1265-XIV din 05.10.2000 „Cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderii și organizațiilor", legislației în vigoare.

Fondatorul SA „Aschim” este Domnul Brectecico Alexandru. SA „Aschim” este amplasată pe strada Tudor Vladimirescu, Durlești.

Sferele de activitate:

Producerea și comercializarea produselor chimice de uz casnic și articole din materiale polimerice.

Societatea „Aschim" cu forma organizatorico-juridică SA., are statut de persoană juridică de drept privat, activitatea principală – producere și comerț. Persoana juridică are un patrimoniu distinct și răspunde pentru obligațiile sale cu acest patrimoniu, poate să dobîndească și să execute în nume propriu drepturi patrimoniale și nepatrimoniale, să-și asume obligații, poate fi reclamat și pîrît în instanța de judecată.

În lucrare s – a studiat organizarea comercializării produselor de masă plastică din cadrul magazinului întreprinderii SA „Aschim”.

Suprafața comercială a întreprinderii este de 1000 m , iar încăperile cu destinație tehnică, depozitul ocupa 630 m. Suprafața comercială a magazinului SA „Aschim” este de 40m.

Forma de realizare a produselor este combinată. Dintre serviciile suplimentare prestate de magazin menționăm: existența în sala de vânzare a terminalelor de plată, transportul la domiciliul a mărfurilor cumpărate.

Activitatea magazinului este asigurată de către personalul ce realizează deservirea procesului de prestare a serviciilor comerciale. Secția comercială este responsabilă de organizarea activității de încheiere a acordurilor de la diverși producători și intermediari și activează în această secție 3 specialiști-merceologi.

Secția economico-financiară se preocupă de planificarea activității economico-financiare, supraveghează repartizarea resurselor financiare, activează în această secție 4 persoane.

Contabilitatea supraveghează și duce evidența mișcării stocurilor de mărfuri, precum și a achitărilor pentru loturile recepționate și este compusă din 4 specialiști.

Depozitul, 1 la număr, asigură circuitul tehnico-economic al mărfurilor, stopează loturilor primite de le furnizor, le preambalează, pregătește pentru prezentare, comercializare, asigură activitatea ritmică a întregii unități comerciale, contribuie la formarea unui sortiment comercial rațional și optim, de asemenea recepționează loturilor de mărfuri după calitate și nu permite mărfurilor necalitative să pătrundă pe piață. De asemenea se duce evidența furnizorilor, cantităților de mărfuri livrate și comercializate. Sala comerciala este de forma patrata, iluminata din doua parti de lumina de zi. Casa de marcat este situată la intrarea in sala comerciala pe o suprafata suficienta de deservire a cumparatorilor.

Forma sălii comerciale asigură instalarea rațională a mobilierului comercial și miscarea peronalului și a mărfii în interior. Sala comercială cuprinde mai multe zone, cum ar fi:

sistema „intrarea și iesirea” – este elementul de bază în organizarea fluxurilor de cumpărători și locul destinat achitării mărfii procurate. Aici trebuie să se găseasca locul special destinat ambalării pordusului cumpărat, dulapuri pentru amplasarea genților consumatorilor;

casele de marcat – locul de incasare a contravolorii mărfii procurate. Acest proces se derulează foarte operativ, marfa este înmînată casierului care cu ajutorul unui lector optic citeste informatia de pe eticheta articolului, imediat prețul este indicat, calculat si eliberat automat.

culuoarele pentru cumparatori – acestea au scopul de a oferi spațiu necesar cumpărătorilor de a putea parcurge toate etapele procesului de cumpărare, începind cu alegerea mărfii, mișcarea printre purtătorii de marfă, așteptarea la casa pentru achitare.

În cadrul magazinul „Aschim” suprafețele destinate circulației cumpărătorilor se compun din patru părti:

căi de prima importanță, determină direcția fluxului de cumpărători (intrarea principală, căile verticale de circulație);

căi de importanță secundară căile traversale spre diferitele părti ale magazinului;

culoare pentru efectuarea cumpărăturilor, existente de-a lungul mobilierului, utilajului de vînzare;

spațiile destinate staționării în fața caselor de marcat.

suprafața ocupată de inventarul destinat etalării și expunerii mărfurilor.

Dotarea sălii comerciale cu utilități pentru etalarea mărfurilor de masă plastică este prezentată astfel: la perete sunt situate rafturi metalice 5 la număr.

Societatea este creată pe termen nelimitat, ea are dreptul să constituie la rîndul său filiale și reprezentanțe în Republica Moldova și în străinătate. Ea s – a creat pentru desfășurarea activității de producție ce prevede comercializarea producției cu ridicata și cu amănuntul, desfășurată în mod independent, din propria inițiativă, din numele întreprinderii pe riscul propriu și sub răspunderea sa personală de către organele ei cu scopul de a asigura o sursă permanentă de venituri.

Cercetarea și analiza organizării și desfășurării comerțului cu mărfuri de masă plastică

Organizarea și desfășurarea comerțului cu mărfuri de masă plastică la întreprinderile de comerț, ocupă un loc aparte în sistemul deservirii comerciale. El are menirea de a asigura populația cu mărfuri de masă plastică. Calea mărfuri de masă plastică de la locul de producție pînă la magazin este un proces îndelungat, legat de folosirea diferitor feluri de transport, utilaj, forță vie. De aceea o mare însemnătatea pentru economia națională o are perfecționarea metodelor de transportarea a mărfurilor de masă plarstică, micșorarea cheltuielilor pentru transportarea , receptionarea și păstrarea mărfurilo de masă plastică. Cea mai ficientă formă de aprovizionare la magazinul este aprovizionarea direct de la producător. Aceasta influiențiază direct asupra reducerii cheltuielilor de circulație și a creșterii vitezei de circulație și în același timp asigură o legătură directă între producător și magazin.

La acestă întreprindere de comerț managerul întreprinderii prevede stabilirea în cadrul întreprinderii o persoană care este împuternicit de a stabili relații de afaceri cu diferiți alți furnizori străini pentru diversificarea sortimentului de nărfuri de masă plastică. Personalul unității de comerț SA „Aschim” este implicat în căutarea varietăților noi de produse, în căutarea strategiilor privind formarea sortimentului cu mărfuri de masă plastică, a strategiilor de preț.

Aprovizionarea se bazează pe studiul organizat de către personalul comercial privitor la cerere și la solicitările cumpărătorului. În aspect tehnologic se determină ordinea și metodele de livrare a mărfurilor de masă plastică, tipul transportului utilizat, cantitatea de mărfuri de masă plastică și suportarea cheltuielilor de încărcare descărcare a mărfurilor de masă plastică.

Aprovizionarea întreprinderii de comerț SA „Aschim” cu mărfuri de masă plastică presupune respectarea unui șir de cerințe care poate asigura eficiența activității oricărei unități de comerț. Aprovizionarea trebuie să corespundă cerințelor și capacităților de cumpărare din regiunea dată. Oferta de mărfuri de masă plastică trebuie să corespundă necesităților și solicitărilor cumpărătorilor. Cumpărătorii au posibilitatea de a înainta comenzi pentru mărfuri de masă plastică care lipsesc în vmzare, respectiv de a înainta comenzi și sunt respectete drepturile lor în conformitate cu protecția drepturilor consumatorilor. Pentru livrarea loturilor de mărfuri de masă plastică, calitatea și prețul lor trebuie să corespundă documentelor normative.

Una din operațiile principale efectuate la întreprinderea de comerț SA „Aschim” este organizarea recepției mărfurilor de masă plastică. Mărfurile de masă plastică aduse la magazin sunt primite și înregistrate de lucrătorii care poartă răspundere materială pentru păstrarea lor. Sunt recepționate numai mărfurile de masă plastică care corespund cerințelor de standard și condițiilor tehnice. Calitatea mărfurilor de masă plastică este verificată de către vînzătorul magazinului – 1 la număr.

Pentru organizarea bună și operativă a recepționării mărfurilor de masă plastică este necesar ca la magazinul „Aschim” să fie create condiții pentru păstrarea lor; ca lucrătorii angajați la recepționarea mărfurilor de masă plastică să cunoască regulile de recpționare, ordinea de completare a documentelor de însoțire etc. Administrația întreprinderii este obligată să controleza sistematic respectarea regulilor de recepționare, depozitare a mărfurilor de masă plastică, să preîntîmpine încălcările.

La recepția mărfurilor de masă plastică sunt necesare următoarele documente: documente de însoțire (bonul de livrare, foaia de trăsură, factura fiscală etc), documente normative, documente anexate la marfă pichete, indicatoare de preț etc), documente juridice ( contractul de vînzare – cumpărare, contractul de livrare, de achiziție etc).

Recepția mărfurilor de masă plastică se efectuiază prin două metode:

1. metoda cantitativă

2. metoda calitativă

Recepția conform cantității, mai întîi se controlează cantitatea de mărfuri de masă plastică furnizate cu datele indicate în documentele de transport și de însoțire.

Recepția se efectuiază prin două etape. Prima etapă constă în primirea masei bruto, dacă mărfurile de masă plastică sunt ambalate, se verificăbstarea ambalajului, împachetării. Calitatea și starea ambalajului influențiază foarte mult asupra calității de păstrare a mărfurilor de masă plastică. Dacă ambalajul este deteriorat, se văd urme de spargere, marfa poate fi întoarsă înapoi.

La recepționarea mărfurilor în momentul descărcării din mijlocul de transport o mare importanță o are completarea corectă a documentelor de transport. Pe documente trebuie să fie semnătura persoanei cu funcții de răspundere, ștampila întreprinderii, etc. A doua etapă a recepției este etapa difinitivă care prevede verificarea corespunderei datelor din documentele de însoțire cu datele recepționate , aici are loc despachetrea fiecărei unități de ambalaj și se numără, se cîntărește (articolele vîndute la kilogram). În cazul atestării lipsurilor sau surplusurilor de mărfuri de masă plastică recepția se întrerupe și se alcătuiește un act unilateral.

Recepția conform calității, calitatea mărfurilor de masă plastică, cît și calitatea ambalajului dacă mărfurile de masă plastică sunt ambalate, calitatea împachetării și marcajului trebuie să corespundă cerințelor de standard, condițiilor tehnice și altor reguli obligatorii. Calitatea mărfurilor de masă plastică se confirmă prin ștampila de pe scrisorile de trăsură, certifcate, marcajul și ambalajul. Dacă defectele mărfurilor de masă plastică au fost atestate în procesul păstrării ori pregătirii pentru vînzare (neajunsuri), atunci actul trebuie să fie întocmit în curs de maxim 24 de ore, care se semnează de persoanele participante la recepție. Aici se indică data cînd a avut loc recepționarea. Beneficiarul este dator să invite pe reprezentantul expeditorului (producătorului) pentru continuarea recepției și întocmirea unui proces – verbal bilateral. Delegatul furnizorului este obligat să se prezinte la chemarea destinatarului, dacă e din acelaș oraș trebuie să se prezinte nu mai târziu de ziua următoare după primirea invitației, iar dacă e din alt oraș este chemat numai în cazurile prevăzute de condițiile de livrare principale sau speciale stipulate în contract. Reprezentantul din alt oraș este obligat să se prezinte nu mai tîrziu decît în termen de trei zile de la primirea invitației.

În caz de absență a reprezentantului expeditorului recepția mărfurilor și întocmirea procesului – verbal se realizează ținând cont de prezența reprezentantului delegat de întreprinderea producătoare.

Conform indicilor de calitate mărfurile de masă plastică sunt primite de persoanele cu funcții de răspundere materială, de merceologul întreprinderii de comerț. Se verifică, ca regulă, toate mărfurile de masă plastică. Recepția selectivă (cînd rezultatele se extind asupra întregului lot) se admite, dacă aceasta este indicată în standarde, condițiile tehnice, condițiile principale și deosebite de livrări.

Calitatea mărfurilor de masă plastică în întreprinderea de comerț SA „Aschim” se determină prin metoda organoleptică ( după aspectul exterior al suprafeței, culoare, defecte). În caz de necesitate probele de masă plastică se expediază la analiză în laborator. În cazul descoperiri mărfurilor de masă plastică necalitative recepționarea încetează și se invită reprezentantul furnizorului.

Organizarea depozitării și păstrării mărfurilor de masă plastică

Mărfurile de masă plastică se păstreză în ambalaj în depozitul magazinului, bine aerisit, fără iluminare naturală. Mărfurile de masă plastică se pun separat. În timpul depozitării și aranjării mărfurilor de masă plastică este necesar să se respecte regulile tehnicii de securitate. Înălțimea rafturilor pe care sunt aranjate către păstrare mărfurile de masă plastică trebuie să fie în limitele normei. Se ține cont de aspectul și trăinicia ambalajului, de gradul de mecanizare a muncii în magazin. O aranjare nestabilă poate fi cauza deteriorării produsului dar și a unui accident. Rafturile și stelajele se instalează la o distanță de 10 – 15 cm de la perete și de 0,5 – 1m de la sistemele de încălzire și țevile de canalizație.

Lucrătorii întreprinderii SA „Aschim” trebuie să respecte cu strictețe condițiile păstrării acestora, să nu admită reducerea calității lor sau să provoace alte pierderi de marfă normate respectiv perisabilități.

În timpul nerespectării regimului optim de păstrare a mărfurilor plastice, inclusiv pentru articole de masă plastică se depistează 2 tipuri de pierderi:

normate

nenormate.

În Republica Moldova au fost aprobate Normele perisabilităților naturale, din 3 septembrie 1996, Nr. 22, aprobate de către Consiliul colegial al Departamentului Comerțului al Republicii Moldova.

Perisabilitățile normate apar în timpul transportării, păstrării, pregătirii pentru vânzare și vânzării lor.

În magazinul Aschim sînt stabilite norme de trecere la pierderi a produselor dacă au fost furate ori dacă s–au deteriorat articolele de masă plastică. Aceste norme sînt stabilite în dependență de volumul circulației mărfurilor.

Lucrătorii întreprinderii SA Aschim trebuie să respecte cu strictețe codițiile și ordinea păstrării mărfurilor de masă plastică, să nu admită reducerea calității lor sau alte pierderi.

Organizarea pregătirii preliminară a mărfurilor de masă plastică

Pregătirea pentru vînzare a mărfurilor de masă plastică include următoarele operații: scoaterea din ambalajul de transport, alegerea, sortarea și curățirea, aranjarea mărfurilor de masă plastică în coșuri pe stelaje, rafturi, livrarea în sala comercială.

În unitatea SA Aschim mărfurile de masă plastică se realizează prin metoda autoservirii. La vînzarea mărfurilor de masă plastică în calitate de utilaj se folosesc tejghelele, vitrinile înclinate de lîngă perete, care permite de a demonstra tot sortimentul de mărfuri de masă plastică. Mărfurile de masă plastică etalate cu acuratețe crează o asociație frumoasă de culori, împodobesc sala comercială.

Organizarea și tehnologia comercializării mărfurilor de masă plastică

Mărirea volumului de producție de mărfuri de masă plastică, lărgirea sortimentului lor, implică perfecționarea formelor de vînzare a produsului.

Forma principală de vînzare a mărfurilor de masă plastică în magazinul „Aschim” SA este autoservirea. În cazul autoservirii cumpărătorul examinează, alege singur produsul dorit. Autoservirea asigură creșterea circulației mărfurilor și sporirea vitezei de circulație a lor.

Din formele tradiționale fac parte vânzarea la tejghea cu deservirea nemijlocită a cumpărătorului de către vânzător. Avantajele acestei forme se reflectă dintre comunicarea dintre vânzător – cumpărător privind însușirile și prezentarea mărfurilor de masă plastică fiecărui cumpărător în parte.

Neajunsuri: timpul nerațional, formarea rândurilor, se oferă o gamă limitată de mărfurilor de masă plastică.

În comerțul stabil una dintre principalele tendințe ce vor apărea în cadrul procesului de vânzare se referă la asigurarea unor acțiuni comerciale de tipul cumpărare-spectacol. Prin asemenea acțiuni, firmele comerciale vor încerca să-și transforme magazinele în centre de atracție ale populației, deplasarea la cumpărături fiind determinată de noua imagine a unităților comerciale. O asemenea imagine va fi creată prin asigurarea unei ambianțe specifice sortimentelor de mărfuri comercializate, prin procese de climatizare artificială, jocuri de ape și lumini etc., ca la un adevărat spectacol, astfel încât cumpărătorul să resimtă atmosfera folosirii reale a unui produs. Asemenea unități vor folosi un personal supercalificat și servicii dintre cele mai sofisticate (consultații de specialitate, sugestii și recomandări subtile, asigurarea asistenței pentru copii etc.). Sortimentele care se vor comercializa prin astfel de magazine vor fi formate în mod separat, din articole vestimentare, articole muzicale, diverse grupe de produse de uz cultural etc.

O a doua tendință – organizarea diferitelor tipuri de vânzări așa-zise tehnico-informatizate. în cadrul unor asemenea sisteme de comercializare a produselor, o serie de cumpărături vor putea fi efectuate de acasă, cumpărătorul putând consulta rețeaua televiziunii de specialitate, care va asigura gama informațiilor de rigoare cu privire la marcă, preț, calitate, mod de utilizare, comparații și, în unele cazuri, la cererea cumpărătorului anumite demonstrații. In continuare, în cadrul aceluiași proces, prin intermediul tehnicilor informatice, se va asigura preluarea comenzilor, prelucrarea acestora în cadrul depozitului magazin, onorarea cu maximă promptitudine a comenzilor respective, precum și plata electronică a contravalorii mărfurilor prin intermediul moneticii.

Sortimentul de mărfuri ce va fi comercializat prin intermediul unor astfel de metode va fi format, în special, din produse destinate confortului casnic, articole audiovizuale, electronice, de sport, culturale etc. Practicile respective de comercializare a mărfurilor vor necesita, în mod deosebit, sub aspectul personalului comercial, specialiști de înaltă calificare, care să asigure funcționarea liniilor de legătură cumpărător-televiziune, a tehnicii informatice utilizate pentru primirea și onorarea comenzilor, precum și organizarea diferitelor demonstrații.

Cea de-a treia tendință se referă la promovarea unor metode de vânzare practice și rapide. Preocupările vor consta în folosirea unor metode de vânzare care să transforme magazinele într-un fel de săli de expoziție. Suprafața unui asemenea magazin nu va mai fi determinată de necesitatea asigurării unui stoc de mărfuri, ci de cea a capacității de a primi cumpărători și de a efectua decontările legate de eventualele achiziții de produse prin sistemul cărților de credit. Cumpărătorul va introduce cartela respectivă într-unul din lectorii magnetici instalați în dreptul produsului expus și dorit, iar la ieșirea din fluxul de cumpărare se va face plata prin introducerea aceleiași cărți de credit într-un lector optic bancar. Paralel, cumpărăturile vor fi pregătite și vor aștepta proprietarii în zona de predare, fiind ambalate comod și plăcut. Sortimentul de mărfuri care va forma obiectul sistemelor de comercializare bazate pe astfel de metode de vânzare va fi constituit, în principal, din produse de băcănie, panificație, congelate etc.

O tendință mai "timidă" deocamdată o constituie promovarea unui sistem de optimizare a accesibilității consumatorilor la produsele consum, în acest context, se înscriu magazinele de tipul "Shop 24", un tip de magazinem complet automatizate, accesibile populației 24 de ore din 24. Se consideră că un asemenea tip de magazine automate reprezintă un complement ideal pentru diferitele canale de distribuție existente în țările unde costurile sociale și reglementările legale constituie o parte importantă a costurilor de exploatare. Utilizarea sa este indicată pentru supermagazine, băcănii, stații service, restaurante amplasate pe căile rutiere, restaurante la întreprindere, spitale, gări, camping-uri, centre de vacanță etc. Ca principale avantaje – atât pentru comerciant, cât și pentru cumpărător – menționăm: posibilitatea asigurării unei universalități de produse; integrarea unei tehnologii comerciale ultramoderne, combinând computerizarea și informatizarea; promovarea încrederii cumpărătorilor în produsele și serviciile comerciale oferite; posibilitatea realizării unor cumpărături combinate; randament maxim pe suprafața comercială unitară cu minim de efort; bună informare a consumatorilor; discreție cu privire la efectuarea cumpărăturilor; asigură o imagine corespunzătoare cu privire la evoluția comerțului.

Pe lângă transformările avute în vedere referitor la vânzările din rețeaua tradițională de unități ale comerțului stabil, o serie de noi metode de vânzare vor fi introduse în comerțul bazat pe automate comerciale. Comerțul clasic realizat prin automate va asimila noi modele de automate comerciale, având domenii de exploatare necunoscute până de curând. Va putea fi astfel semnalată apariția unor automate ce vor asigura vânzarea diferitelor articole vestimentare, care vor dispune de un sistem de înregistrare a 'măsurilor proprii fiecărui cumpărător, structurarea sortimentului pe mărimi și plata pe bază de cărți sau taloane de credit; implementarea unor automate pentru vânzarea diverselor sortimente de băuturi; integrarea în rețeaua de automate a unor aparate pentru servirea rapidă a diferitelor tipuri de gustări, într-un sortiment și regim de temperatură stabilit de cumpărător, având pentru aceasta în componența lor un mic depozit de materii prime alimentare, un cuptor cu microunde și un frigider; apariția unor automate pentru vânzarea diferitelor tipuri de programe, destinate procesului de utilizare a calculatoarelor personale existente în dotarea populației sau a unor mici firme particulare.

Comerțul mobil va cunoaște și el impactul influențelor generate de mediul înconjurător și îndeosebi de posibilitățile perfecționării și modernizării sale oferite de revoluția tehnico-științifică. Menținându-și ca obiectiv asigurarea aprovizionări cu mărfuri a populației din zonele izolate, din centrele turistice și din cartierele mărginașe ale marilor aglomerări urbane, comerțul mobil va fi caracterizat prin introducerea a noi metode de vânzare – realizarea mărfurilor pe baza unui program bine organizat, atât sub aspectul itinerariului, cât și sub aspectul orelor de oprire și a timpului de staționare în fiecare din punctele stabilite pentru zonele aprovizionate. Se va trece astfel la proiectarea și realizarea unor linii de automatizare care urmează un traseu calculat cu grijă, care să staționeze în locuri dinainte fixate și cu o durată de servire specifică fiecărei localități. Automagazinele vor practica metoda autoservirii și vor avea stabilit un flux unic, într-o asemenea manieră încât să ofere posibilitatea clienților de a trece în linie atât prin fața mărfurilor expuse, cât și prin fața casei de marcat, neadmițându-se fluxuri inverse sau la întâmplare. Sortimentul de mărfuri la care se poate aplica este foarte larg, cuprinzând îndeosebi produse de panificație și de patiserie, fructe și legume proaspete, preparate culinare, produse congelate și câteva grupe de produse nealimentare, în cadrul cărora predomină bunurile de folosință îndelungată, produsele de echipament casnic și întreținere.

În cadrul comerțului fără magazine, principalele tipuri de comercializare care vor cunoaște mutații esențiale sunt vânzările prin corespondență și vânzările electronice. In legătură cu aceste forme ale vânzării trebuie remarcate trei tendințe care privesc ambele metode.

Prima tendință are în vedere o modernizare mai accentuată a celor două metode de vânzare, întreprinzătorii încearcă să realizeze acest lucru printr-o extindere a tehnicilor computerizate în procesul de primire a comenzilor, tratarea acestora și de pregătire a mărfurilor pentru expediere, precum și în cadrul procesului de decontare și plată a cumpărăturilor de către clienți, unde monetica oferă soluții adecvate. De asemenea se încearcă perfecționarea proceselor de vânzare prin lărgirea posibilităților lingvistice de corespondență sau dialog între diversele firme specializate și clientela acestora, soluționarea problemelor legate de legislația vamală, precum și a celor privind sistemul de aprovizionare cu mărfuri, astfel încât să se poată trece la preluarea comenzilor cumpărătorilor din diversele țări ce se situează în zona de operare a unei firme comerciale transnaționale.

O altă tendință privește încercarea de a se asigura treptat o împletire între practicile comerciale sau diversele forme fără magazine cu sistemele, procedurile și metodele de vânzare realizate prin intermediul marilor suprafețe din cadrul comerțului stabil. Astfel, vânzarea pe bază de catalog a fost introdusă ca formă activă de comercializare a mărfurilor în marea majoritate a marilor magazine din Europa și din America de Nord. Aceleași aspecte pot fi consemnate și în legătură cu vânzările electronice care tind să devină din ce în ce mai mult un apanaj al diverselor firme comerciale ce gestionează mari suprafețe de vânzare, utilizându-se fie ca mijloc de accelerare a vânzărilor din cadrul magazinelor, fie ca o activitate distinctă a unor secții special amenajate.

O a treia tendință consemnează o întrepătrundere a înseși metodelor de vânzare caracteristice comerțului fără magazine, completându se reciproc. Un exemplu în acest sens îl poate constitui penetrarea tot mai puternică a telematicii – ca metodă de vânzare electronică – în cadrul vânzărilor prin corespondență, reușindu-se o creștere a operativității acestora din urmă și o valorificare mai eficientă a valențelor moderne oferite de metoda vânzărilor electronice. O asemenea îmbinare duce, de asemenea, și la dispariția oricărei restricții cu privire la orarul de primire a comenzilor, la tratarea a cestora și expedierea mărfurilor, precum și la creșterea posibilităților de lărgire a sortimentelor de mărfuri ce formează obiectivul respectivelor tipuri de vânzări.

Analiza indicatorilor economico – financiari a întreprinderii SA “Aschim”

Întreprinderea ca sistem în care au loc procese specifice activității economice prezintă un deosebit interes și din punct de vedere financiar.

“Cel ce vrea să dea sfaturi în probleme financiare trebuie să cunoască resursele cetății, natura și mărimea lor, pentru a adăuga pe cele ce lipsesc și a mări pe cele ne îndestulate; de asemeni trebuie să cunoască toate cheltuielile cetății pentru a suprima pe cele inutile și a reduce pe cele excesive”. Aristotel

Analiza situației economico-financiare la nivelul microeconomic are ca obiect studierea modului de realizare a autofinanțării în condițiile autonomiei decizionale, asigurarea integrității proprietății (patrimoniului) agentului economic, a unui raport optim între mijloacele economice ale acestuia, a realizării normale a relațiilor financiare cu alte unități.

Analiza situației financiare se bazează pe bugetul de venituri și cheltuieli și execuția acestuia, bilanțul contabil și anexele acestuia, datele evidenței contabile, financiare și de gestiune, raporturi de gestiune și altele.

Întreprinderea S.A. „Aschim” își ține riguros evidența economico–financiară, întocmește bilanțul contabil și rapoartele financiare și statistice în ordinea stabilită de legislația în vigoare.

În procesul activității economico – financiare a întreprinderii S.A. „Aschim” proprietatea sa se formează din contul:

venitul realizat;

uzurii calculate mijloacelor fixe;

creditelor, împrumuturilor și altor mijloace atrase;

donații, sponsorizări;

alte intrări.

Întreprinderea S.A. „Aschim” autonom soluționează problemele vizând finanțarea activității economice și sociale proprii, deschide în acest scop în instituțiile bancare conturi, inclusiv valutare

Scopul funcțional al fiecărui întreprinderi de producere este de aș-i majora volumul producerii prin majorarea volumului vânzărilor pentru obținerea profitului și maximizarea lui.

Tabelul 3.3.1.

Analiza venitului vânzărilor a întreprinderii S.A. „Aschim”

Figura3.3. 1. Dinamica venitului din vînzări

Ponderea tipurilor de activități în totalul veniturilor din vînzări a SA „Aschim”, în anul 2014, este ilustrată grafic în fig. 2..

fig. 3.3.2 Ponderea tipurilor de activități în totalul veniturilor din vînzări a SA „Aschim” în anul 2014

Sursa: Prelucrare după Anexa la Raportul privind Rezultatele Financiare a SA „Aschim” pe anul 2014.

Conform datelor din tabelul nr. 3.3.1 venitul din vânzări în anul 2014 au a scăzut cu 608 mii lei , față de venitul din vânzări ale anului precedent, cea ce a influențat negativ situația financiară a întreprinderii. Cea mai mare pondere din venitul din vânzări îl ocupă venitul vânzărilor conductelor din plastic, care în comparație cu anul precedent s-a micșorat în sumă de 766 mii lei. Unicul indicator pozitv a ieșit la prestarea serviciilor care este mărit de 1,04 ori.

Aprecierea performanțelor, obținute de întreprindere, se efectuează în baza analizei profitului și nivelului rentabilității.

Iar cea mai mare pondere a activităților în totatul veniturilor din vînzări a SA „Aschim” o deține comercializarea mărfurilor, ceea ce se distinge și din specificul întreprinderii.

Profitul este rezultatul final al activității întreprinderii și caracterizează eficiența lucrului acesteia.

În condițiile economiei de piață profitul obținut asigură baza financiară în vederea extinderii activității întreprinderii. Capacitatea întreprinderii de producere S.A. „Aschim” de a asigura un profit necesar determină existența ei și depinde mult de activitatea de conducere a întreprinderii. În atare condiții de activitate de conducere este de neconceput fără sursele informaționale, necesare pentru analiza rezultatelor financiare. Ca surse informaționale servește: „Raportul privind rezultatele financiare”, care include gruparea veniturilor și cheltuielile pe tipuri de activitate: operațională, de investiții și financiară. Aceasta permite calcularea următoarelor tipuri de profit:

profit brut

profit (pierderi) din activitatea operațională

profit (pierderi) din activitatea de investiții

profit (pierderi) din activitatea financiară

Tabelul 3.3.2

Analiza profitului din activitatea operațională (Mii lei)

Sursa: Raportul privind rezultatele financiare 2014

Se distinge faptul că profitul brut este în creștere.

Dinamica profitului brut se datorează faptului că au crescut vânzările nete iar pe de altă parte au crescut prețurile de realizare a produselor.

Tabelul 3.3.3.

Analiza cheltuielilor costului vînzarilor (Mii lei)

Sursa bilanțul contabil

Fig. 3.3.4 Analiza cheltuielilor comerciale

În urma analizării cheltuielilor comerciale am observat că pe parcursul anilor 2013 – 2014 au scăzut.

Această scădere se datorează următorilor factori :

A scăzut volumul produselor vândute ;

S – au micșorat salarii astfel au scăzut cheltuielile pentru retribuirea muncii ;

S-au majorat contribuțiile privind asigurările obligatorii de asistență medicală.

Pe parcursul anilor de gestiune 2013 – 2014 întreprinderea S.A. „Aschim” a obținut și alte rezultate economico-financiare din alte tipuri de activitate. Astfel, pentru a analiza rezultatele din activitatea economico-financiară (profit sau pierdere) a întreprinderii S.A. „Aschim” vom întocmi următorul tabel:

Tabelul 3.3.4

Structura profitului întreprinderii S.A. ASCHIM până la impozitare

Sursa: Raportul privind rezultatele financiare 2013-2014.

Din rezultatele tabelului de mai 3.3.4. am constata că toată structura profitului la întreprinderea Aschim este îm pierdere. Asta se datorează mai multor factori pe piață care acționează direct și indirect activitatea întreprinderii. Apariția concurenților care produc sortiment similar de mărfuri și care au in fluiențat la micșorarea vînzărilor respectiv scăderea venitului din vînzări. Asigurarea unei competitivități din parte ssecției de marketing. Puterea de achitarea datoriilor și potențialul de cumpărare a cumprătorilor din domeniul agrar care singuri sunt în dificultat. Capacitatea joasă de a investi în utilaje mai moderne și capacitatea practic imposibilă de a mări numărul de tipuri de mase plastice obținute ca materie primă pentru confecționarea unui sortiment mai larg de mărfuri în cadrulîntreprinderii. Pierderea unor avantaje de a cîștiga licitațiile de achiziții publice pentru stat.

Toate aceste schimbări care au avut loc în structura activelor întreprinderii le vom putea observa în tabelul 3.3.5. .

Tabelul 3.3.5

Componența și structura activelor întreprinderii

Sursa: Raportul privind rezultatele financiare 2013-2014

Fig. 3.3.5 Evoluția stocurilor în cadrul magazinului ASCHIM

În tabelul nr. 3.3.4 sunt redate stocurile de mărfuri disponibile în cadrul magazinului Aschim.

Mărfurile și materialele în cadrul magazinului Aschim sunt depozitate în stocuri în anul 2014 în sumă de 39575,7 mii lei. Această sumă indică o valoare majorată față de anul precedent cu o deviere de 7612,6 mii lei.

Acest fenomen este negative pentru întreprinderea Aschim, deoarece astfel cheltuielile de depozitare sunt mai mari și se pot deteriora articolelor de masă plastică..

Agenții comerciali au interesul să nu dețină în stocuri mărfurile mult timp deoarece le afectează situația financiară.

Cu ocazia analizării structurii stocurilor de mărfuri trebuie să de stabilească dacă în depozite și în unitățile de desfacere există stocuri, să se identifice cauzele existenței lor și să se stabilească măsuri pentru lichidarea și prevenirea formării lor.

Analiza structurii mijloacelor de finanțare a S.A. „Aschim”

Pentru îndeplinirea obligațiilor economico-financiare orice agent economic trebuie să dispună de un volum optim de mijloace circulante, care pot fi alcătuite atât din mijloace proprii, cât și din surse atrase. Unul din momentele de bază în analiza activității economice este aprecierea surselor financiare ale întreprinderii, pentru analiza structurii și componenții surselor de finanțare ale întreprinderii.

Acești coeficienți sunt:

1. coeficientul de autofinanțare a activității curente, care se poate calcula după următoarea formulă:

Ka.f = Capital propriu / total pasiv.

Mărimea coeficientului dat permite de a aprecia nivelul de autofinanțare a întreprinderii, adică capacitatea întreprinderii de a se finanța din sursele interne (proprii), obținut din excedentul monetar.

În practică acest coeficient se apreciază pozitiv când valoarea lui depășește cifra de 0,5. În 2012 coeficientul dat are o valoare aproximativă de 0,72 crescând în 2013, valoarea lui fiind de 0,79 iar în 2014 de 0,82. Rezultă că întreprinde S.A. Aschim este supus unui anumit risc financiar.

2. coeficientul autonomiei financiare, care se calculă după următoarea formulă:

Ka.f =Capitalul propriu / Capitalul permanent

Pentru anii 2012-2014 acest coeficient este de 2012 – 0,98, 2013 – 0,98, 2014 – 0,

Mărimea coeficientului dat se apreciază pozitiv cînd cota capitalului propriu se află între 0,7-1,0.

coeficientul corelației dintre mijloacele împrumutate și capitalul propriu, care se calculă după următoarea formulă:

Ka.f=(datorii pe termen lung +datorii pe termen scurt)/capital propriu

Indicatorul dat indică ce parte dintr-un leu mijloace proprii revin mijloacelor împrumutate. În 2012 la un leu mijloace proprii reveneau 0,38 lei mijloace împrumutate, în următorii 2 ani acest coeficient a scăzut, în 2013 acesta a scăzut până la 0,25, iar în 2014 până la 0,20

coeficientul atragerii mijloacelor împrumutate pe termen lung, care poate fi calculat după formula:

Ka.f = Datorii pe termen lung / capital permanent

Pentru anii 2012- 2014 acest coeficient are următoarele mărimi:

Ka.f 2012 = 1647,9/94743,9=0,0174

Ka.f 2013 = 1823,8/99828,0=0,0182

Ka.f 2014= 1830,7/114795,0=0,1059

Mărimea mijloacelor împrumutate în anul 2014 sunt argumentate prin majorarea datoriilor amânate privind impozitul pe venit.

Concluzie : din datele prezentate se constată un grad de autofinanțare destul de mare, care asigură stabilitatea întreprinderii și păstrarea intereselor proprietarilor și creditorilor. În dinamică se observă o creștere însemnată a mijloacelor proprii și înlocuirea surselor împrumutate.

Este de menționat faptul, că nivelul de achitare a capitalului statutar 100% și gradul de retragere a lui 0% demonstrează situația cea mai favorabilă din punctul de vedere a stabilității financiare.

Calculele efectuate în datele bilanțului contabil atestă, că valoarea activelor nete (capitalul propriu) la începutul și sfârșitul perioadei raportate (respectiv 98004 mii lei și 112964 mii lei ) depășește mărimea capitalului statutar ( 30167 mii lei ) ceea ce corespunde cerințelor legislației în vigoare privind societățile pe acțiuni. În perioada raportată ca și în anii precedenți întreprinderea n-a recurs Ia atragerea surselor împrumutate prin emiterea obligațiunilor.

Analizând sursele împrumutate notăm, că S.A. „Aschim” a funcționat pe parcursul anului cu folosirea mijloace circulante proprii, ce caracterizează pozitiv starea solvabilității a întreprinderii.

Sursele împrumutate pe termen lung sunt ne considerabile și nu există situația riscului financiar.

Din datele prezentate observăm, că Ia S.A. „Aschim” s-a înregistrat micșorarea datoriilor pe termen scurt îndeosebi a celor mai importante: privind decontările cu bugetul, care s-au micșorat cu 1732 mii lei

Din datele bilanțului se observă un fapt negativ și anume majorarea creanțelor pe termen scurt în suma activelor curente. Acesta se caracterizează prin trecerea la o formă nefavorabilă (în avans) a achitărilor pentru surse materiale și serviciile procurate. În același timp întreprinderea acordează facilități largi clienților principali în urma majorării numărului de concurenți pe piața republicii și peste hotare.

Tabelul nr.3.3.6

Numărul lucrătorilor în întreprinderea S.A. „Aschim” .

Sursa: Raportul privind rezultatele financiare 2013-2014

Din tabelul prezentat mai sus se vede că numărul de angajați a scăzut–aceasta are 2 tendințe: unitatea comerială folosește mai bine potențialul unam propriu și pe de altă parte reduce numărul locurilor de muncă ceea ce este negativ.

Micșorarea numărului personalului poate fi cauzat de mai multi factori: s-a efectuat o restructurare a structurii ceea ce a contribuit la micșorarea cheltuielilor inutile de remunerare sau din considerentul că unii muncitori calificați, specializați s – au concediat benevol din cauza unui salariu nesatisfăcător.

Salariul mediu lunar însă a fost majorat considerabil luînd în considerație condiții economiei de astăzi.

Tabelul 3.3.7.

Productivitatea muncii la SA „Aschim”

Analizînd datele tabelului 3.3.7 observăm că productivitatea muncii unui lucrător a crescut în anul 2014 față de anul 2013 cu 23232 mii lei.

Pe parcursul anilor 2014 și 2013 numărul mediu de zile lucrate și durata medie a zilei de muncă nu s-au modificat, astfel încît acești factori nu au influența asupra volumului desfacerilor de mărfuri.

Pentru a estima eficiența organizării comerțului cu mărfuri de masă în cadrul magazinului „Aschim” am calculat coeficientul suprafeței de instalare, coeficientul suprafeței de demonstrare. Suprafața comercială a magazinului „Aschim” este de .

Coeficientul suprafeței de instalare (K i) – se stabilește prin raportarea suprafeței de instalare la suprafața comercială a magazinului, după formula:

K i = Sinst / Scom

Coeficientul suprafeței de demonstrare (Kd) se calculă prin raportarea suprafeței totale de demonstrare la suprafața comercială a magazinului:

K d= Sdem / Scom

În cadrul magazinului „Aschim” coeficientul suprafeței de instalare unde se comercializează mărfuri de masă plastică influențează asupra gradului de acoperire a suprafeței comerciale cu utilaj și este egal cu 0,36 unități.

K i = 13 / 40 = 0,32

Iar coeficientul suprafeței de demonstrare, ne informează despre capacitatea maximă a utilajului comercial de a etala mărfuri de masă plastică, pentru magazinul Aschim K d= 32 / 40 = 0,80, acest indice reflectă faptul că magazinul indică o eficiență mărită de utilizare a mobilierului și de etalare a articolelor de mărfuri de masă plastică cît mai variat.

Mobilierul și inventarul comercial asigură îndeplinirea operațiilor comerciale la un nivel calitativ mai înalt și reducerea pierderilor de marfă în procesul pregătirii mărfurilor pentru vânzare, cît și asigură un nivel mai înalt al deservirii consumatorilor.

CAPITOLUL III. CARACTERISTICA MERCEOLOGICĂ COMPARATIVĂ ȘI ANALIZA INDICILOR CALITĂȚII ARTICOLELOR DIN POLIETILENĂ ȘI POLISTIRENĂ

Obiectul, locul, izvoarele și metodele colectării și analizei informație

În calitate de obiect de cercetare a sortimentului de mărfuri din mase plastice este nomenclatorul produselor din mase plastice produse de întreprinderea de producere „Aschim” din municipiul Chișinău.

Studierea sortimentului de mărfuri din mase plastice a fost efectuat în depozitul întreprinderii de producere „Aschim” din Chișinău.

Izvoarele de cercetare vor constitui atît sortimentul real din depozitul întreprinderii cît și documentele statistice.

Metodele cercetării se bazează pe abordarea sistemică și utilizarea metodelor tradiționale de investigare analiza și sinteza, inducția și deducția, analiza comparativă etc.

Planificarea sortimentului de articole din masă plastică reiese în primul rând din posibilitățile magazinului, de asemenea se ține cont de resursele de producere, posibilitățile financiare, sistemul de desfacere a producției, calificarea cadrelor. În al doilea rând se ține cont de cerințele pieței, adică de necesitățile, proprietățile de consum ale lor și cerințele cumpărătorilor potențiali etc.

Caracteristica merceologică comparativă a articolelor din polietilenă și polistirenă

Sortimentul întreprinderii S.A. Aschim este variat în tipuri și varietăți după destinație dar este destul de restrîns în dependență de materia primă utilizată. Astfel ținem oportun să comparăm cele două tipuri de materie primă utilizate care se deosebesc după caracteristicile merceologice. Pentru a ne comporta corect cu masele plastice, trebuie sa știm din ce fel de polimeri au fost produse ele – termoplastici sau termoreactivi.

Polimerii termoplastici la încălzire devin moi si in aceasta stare își schimba ușor forma. La răcire ele din nou se solidifica si își păstrează forma căpătată. Fiind din nou încălzite, ele iarăși devin moi, pot căpăta o noua forma si tot așa mai departe. Din polimerii termoplastici pot fi formate prin încălzire si presiune diferite articole care in caz de necesitate pot fi din nou supuse aceluiași mod de prelucrare.

(- CH2 – CH2 – )n este o substanța solida, de culoare alba, termoplastica, puțin grăsoasa la pipăit, asemănătoare cu parafina. Această asemănare poate fi înțeleasa dacă vom lua în considerație faptul că acest polimer prezintă prin structura sa o hidrocarbură saturată (parafină) cu o masa moleculara mare. De aci se poate trage concluzia despre inflamabilitatea polietilenei si despre stabilitatea ei chimica fata de reagenți. Polietilena arde cu o flacăra albăstrie luminoasă. Soluțiile de acizi, baze si oxidanți ( permanganat de caliu ) asupra ei nu influențează. Acidul azotic concentrat o distruge.

(- CH2 – CH – )n. Monomerul acestui polimer este stirenul CH2=CH. El reprezintă C6H5 C6H5 o îmbinare de hidrocarburi nesaturate cu hidrocarburi saturate, ca si cum ar fi etilena, în a cărui molecula un atom de hidrogen este substituit cu un radical de fenil – C6H5, sau benzen, în a cărui molecula atomul de hidrogen este substituit cu un radical de vinil CH2=CH-. Polistirenul are o structura liniara, masa moleculara de la 50 000 pâna la 300 000. Se obține prin polimerizarea monomerului în prezenta de inițiatori. Spre deosebire de polimerii examinați mai înainte, polistirenul la încălzire se depolimerizează foarte ușor, adică se dezintegrează, formând monomerul inițial:

-CH2 – CH – CH2 – CH – CH2 – CH – … nCH2=CH

C6H5 C6H5 C6H5 C6H5

Caracteristica comparativă a polietilenei și polistirenei

Sursa: elaborată de autor în baza mateialelor teoretice studiate

Examinând rezultatul comparației putem spune că cu toate că aceste două tipuri de masă plastică sunt obținute prin aceiași metodă și chiar au o formulă asemănătoare ele au proprietăți diferite și foarte deosebite. Datorită aspectului chimic masele plastice pot fi foarte deosebite și datorită aspectului științific dezvoltat aceste mase plastice au format și alți compuși sau mai bine spus diversități ale polietilenei și polistirenei. Anume aceste aspecte le-au dat șansele acestor mase plastice să fie utilizate în diferite domenii. O deosebita importanta a avut descoperirea făcuta de Karl Ziegler, in anul 1954, si anume ca amestecul de combinații organo – aluminice si tetraclorura de titan catalizează polimerizarea etilenei la presiuni joase. Ca urmare, polietilena de densitate joasa (0,92 g/cm3) se caracterizează prin rezistenta termica si mecanica relativ scăzute (polietilena moale). Procedeul Ziegler a revoluționat tehnologia de obținere a polietilenei, permițând obținerea industriala a acesteia la presiuni de numai câteva atmosfere. Polietilena obținuta prin procedeul Ziegler este cunoscuta sub numele de polietilena de mare densitate, (0,97 g/cm3) sau polietilena dura. Pe lângă utilizările clasice in domeniul ambalajelor, ea are si alte întrebuințări, cum ar fi: conducte de presiune, izolații electrice, rezervoare foarte mari, ambarcațiuni ușoare sau chiar roți dințate. Polietilena are derivați, unul dintre care este polipropilena. Polietilena tereftalata (PET) – este folosita in special pentru obținerea recipientelor pentru băuturi, ulei, oțet. PET-ul a devenit un ambalaj răspândit in industria alimentara fiind utilizat in special pentru îmbutelierea băuturilor răcoritoare, berii, apei. Este un ambalaj ieftin, usor, reciclabil si rezistent la șocuri.   PET-ul se obține din combinația etilenului glicol modificat si acidului tereftalic purificat.

De asemenea și polistirena are derivați, unul dintre cei mai recunoscuți este penopolistirena. O varietate de polimer este penopolistirenul. El se obține, adăugind în timpul preparării materialului a unei substanțe de spumare. Ca rezultat polistirenul capătă o structura asemănătoare cu o spuma solidificată cu porii sinchisi. Acesta este un material foarte ușor. Penopolistirenul se utilizează in calitate de material termo- si fonoizolator, la construcții, in tehnica frigorifica, industria mobilei.

Caracteristicile organoleptice ale acestor mase plastice sunt foarte diferite. Aspectul exterior al acestor mase plastice este foarte diferit: polietilena este moale, flexibilă cu caracter gras la atingere, cu suprafață mată care poate fi de mai multe culori însă nu cu expresivitate mare; polistirena are un aspect neted, lucios cu grad de reflexie mare, plăcută la atingere, care poate să fie atît transparentă cît și colorată chiar în culori foarte vii dar de cele mai dese ori neagră, rigidă sau semirigidă. Datorită posibilității polistirenei de a fi incolore ea are prioritatea de a se deosebi de polietilenă prin faptul de a fi transparentă pe cînd polietilena poate fi numai translucidă.

Metodologia determinării indicilor de calitate a articolelor din masă plastică

Articolele de masă plastică se execută în conformitate cu anumite rețete de fabricare și trebuie să corespundă cu destinația produsului. Materia primă utilizată pentru obținerea articolelor din masă plastică nu trebuie să influențeze compoziția, gustul și mirosul alimentelor.

În conformitate cu documentul normativ tehnic toate mărfurile trebuie să corespundă cu cerințele indicate în el.

După aspect articolele de masă plastică trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

– să nu prezinte deformări sau devieri de la axa de simetrie.

– să nu prezinte muchii și colțuri ascuțite și nici defecte de integritate.

– să aibă suprafața netedă, fără bavuri sau lipsuri de materiale, fără fisuri, zgîrîituri pronunțate, bule de aer, incluziuni de corpuri străine.

– trebuie să aibă culoare uniformă, fără diferențe de nuanțe, iar colorantul să nu migreze, desenele și decorurile să fie clare, bine conturate și aderente.

Articolele de masă plastică trebuie să aibă suprafață orizontală, plană, iar elementele de sprijin trebuie să asigure stabilitate, mînerele, cozile și tortițele să prezinte o prindere corespunzătoare și să fie rezistente pentru a nu se deforma.

La articolele ce se închid etanj trebuie să se sprijine pe întreaga suprafață, accesorile trebuie să funcționeze normal în timpul utilizării.

Rezistența la utilizare se referă la rezistența la cădere liberă, la variații de temperatură și agenți chimici. La aceste considerente articolele de masă plastică nu trebuie să se deformeze, să nu crape și să nu se spargă în timpul utilizării. În urma spălării lor cu detergenți sau cu soluții alcaline să nu prezinte modificări ai culorii sau să se deformeze la suprafață. În contact cu cafeaua sau cu ceaiul se admite o ușoară colorare a suprafeței.

Indicii calității articolelor din mase plastice pentru menaj se determină atât prin metode organoleptice cît și fizico-mecanice și fizico- chimice conform ГОСТ P 50962-96 „Посуда и изделия хозяйстенново назначения из пластмасс, ГОСТ 4650-80 „Пластмассы методы определения водопоглощения”, ГОСТ 14359-69 „Пластмассы методы меxaниckиx иcпытaнии ”.

Indicii organoleptici:

transparența;

culoarea;

caracterul suprafeței;

gradul de rigiditate;

caracterul sunetului.

Indicii fizico-mecanici:

– determinarea densității maselor plastice;

determinarea gradului de absorbție a apei;

determinarea rezistenței la șoc mecanic.

determinarea termostabilității la suprafața maselor plastice;

stabilitatea la fierbere;

determinarea migrării colorantului

migrarea vopselei.

Indicii fizico-chimici

stabilitatea la agenți chimici;

stabilitatea la acțiunea soluției de săpun și sodă;

Analiza organoleptică constă în determinarea următorilor indici care se determină vizual (conform ГОСТ P 50962-96 p. 3.6).

Transparența se determină vizual la lumina trecătoare și poate fi:

transparentă;

translucidă;

opacă.

Culoarea se determină vizual la lumina difuză a zilei și la iluminarea lămpilor cu incandescență și inflorescență. Culoarea poate fi:

naturală;

vie;

închisă.

Caracterul suprafeței:

neted;

lucios;

grunțuros;

mat.

Gradul de rigiditate:

rigid;

semirigid;

elastic;

moale;

flexibil.

Caracterul sunetului obținut la lovirea articolului cu un bastonaș de lemn se verifică prin lovire de bordura mostrei așezate pe masa cu un bastonaș de lemn. Sunetul poate fi:

surd;

melodios;

metalic.

Indicii fizico – mecanici.

Determinarea densității maselor plastice(conform ГОСТ P 50962-96 p. 5.9)

Pentru a detrmina densitatea maselor plastice se utilizează metoda cântăriri hidrostatice. Se efectuează cercetarea la epruvetele de dimensiunile standarde 120x15x10 mm.

Epruveta supusă cercetării se suspendează de o sârmă subțire și se cântărește la balanță hidroscopică mai întâi în aer, apoi imersată în apă distilată cu t0 -200 C.

Densitatea d se calculează conform formulei:

d=;

unde: d – densitatea g/cm3

g- masa epruvetei în aer, g

g0 – masa epruvetei în apă, g

Determinarea gradului de absorbție a apei( conform ГОСТ 4650-80)

Epruveta de masă plastică cu dimensiunile 10x15mm se cântărește la balanța cu precizie de 0,001 g. Epruveta se introduce într-un vas cu apă distilată cu temperatura 18-220C. După 24 de ore se scoate epruveta din apă, se șterge la suprafață cu hârtie și se cântărește.

Gradul de absorbție de apă(A,g/cm2) a masei plastice se calculează conform formulei:

A=

unde:

A- absorbția de apă, g/m2;

m1 – masa epruvetei după cercetare, g

m – masa inițială a epruvetei, g

S – suprafața epruvetei, cm2

Determinarea rezistentei la șoc mecanic. ( conform ГОСТ 14359-69).

Mostra de masă plastică se ridică la o înălțime de 0,5 m de asupra plăcii de fontă și se lăsă să cadă. Se repetă cercetarea la înălțimile 1m, 1,5m, 2m. Se indică de la ce înălțimi și ce fel de deteriorări(fisuri, crăpături, știrbiri, deformări etc ) a suferit mostra de masă plastică și face ți concluzia referitor la gradul de rezistență la șoc mecanic a 5 mostre din mase plastice.

Determinarea termostabilității la suprafața maselor plastice(conform ГОСТ P 50962-96 p. 512).

Se pregătesc epruvetele câte 2 de același fel cu dimensiunile 2×2 cm.

Fierul de călcat se încălzește la temperatura de 160-1800 C și așează pe suprafața epruvetei de masă plastică acoperită cu o foaie de hârtie pentru 20 minute. Se indică schimbările prezentate la epruvetă în urma cercetărilor(topire, înmuiere, pierdere a luciului, marcare, încrețire etc.).

Stabilitatea la fierbere(conform ГОСТ P 50962-96 p. 5.5).

Se pregătesc epruvetele câte 2 de același fel cu dimensiunile 2×2 cm. În vasul de sticlă termorezistentă se toarnă 400ml de apă distilată, se încălzește apa până la fierbere și se introduce în ea câte una din epruvete pregătite, cealaltă epruvetă se lasă ca etalon. După o ora de fierbere cu ajutorul pincetei se scoate epruveta din vas. Epruveta se pune pe o hârtie de filtru și după răcire se șterge de apă cu hârtie .

Se compară epruvetele etalon și cele supuse fierberii. Suprafața epruvetelor nu trebuie să sufere schimbări. Dacă epruveta de masă plastică supusă fierberii prezintă schimbări(deformare, decolorare, fisurare, pierderea luciului), se înregistrează.

Determinarea migrării colorantului conform ГОСТ P 50962-96 p. 5.6).

Se ea o bucată de țesătură albă sau o bucata de vată se înmoie în apă cu temperatura 30-400 C și șterge monstra din masă plastică timp de o minută. Pe tifon sau țesătură nu trebuie să rămînă urme de vopsea.

Indicii fizico-chimici

Stabilitatea la agenți chimici conform ГОСТ P 50962-96 p. 5.7).

Se pregătesc epruvetele (10x20mm) de mase plastice lăsând câte – o epruvetă etalon de fiecare tip. În retorte cu dop etanș se introduce câte o epruvetă de masă plastică și se toarnă câte 10 ml de soluție de diferiți agenți chimici(în fiecare retortă numai un singur fel de agent chimic): soluții de acid azotic(HNO3) concentat și diluat, de acid sulfuric(H2SO4) concentrat și diluat, de acid acetic(CH3COOH) concentrat și diluant, de alcool etilic, acetonă, de benzină, de hidroxid de sodiu(NaOH) concentrat și diluat.

Se lasă epruveta în soluție timp de 4 ore la temperatura de 200 C, apoi se examinează schimbările manifestate în epruvetă: dizolvare, dizolvare parțială, umflare sau dacă nu prezintă schimbări.

Dacă epruveta nu reprezintă schimbări esențiale, ea se scoate cu ajutorul pincetei din retortă, se spală și se usucă la suprafață cu hârtie de filtru apoi se compară cu epruveta etalon pentru constatarea schimbărilor(umflare, matisare, fisurare etc). Totodată se constată , dacă soluția de agent chimic nu suferă schimbări: tulburare, precipitări, schimbarea culorii etc.

Stabilitatea la acțiunea soluției de săpun de rufe si sodă de rufe (conform ГОСТ P 50962-96 p. 5.14).

În vasul de sticlă termorezistentă se toarnă 100ml de apă distilată și se dizolvă în ea 5 g de săpun 3g de sodă de rufe. În soluția preparată se introduce epruvetele din mase plastică și se încălzește soluția până la 50-60 0C. După 5 minute se scoate epruveta cu ajutorul pincetei, se spală în apă curgătoare, se șterge cu o bucată de vată sau țesătură albă și se numără mișcările pînă la observarea migrării vopselei .

Rezultatele determinării indicilor calității articolelor din polietilenă și polistirenă

Pentru determinarea calității articolelor vom lua 2 articole din polietilenă și două articole din polistirenă și vom efectua determinările.

Denumirea articolului: Pâlnie (fig . 3.4.1. ); Cod: 1928/1927/1926; Grupa de destinație:menaj Materia primă: polietilen; Proces tehnologic: deformare prin vacuum; Forma: conică ; Culoarea: albastru; Transparența: opac; Caracterul suprafeței: neted; Dimensiunile articolului: maxi 20cm, midi 15cm, mini 10cm; Defecte: nu sunt prezente; Producătorul: Moldova „Aschim”; Utilitatea: pentru traversarea lichidelor dintr-un vas în altul; Comodotate în exploatate: comodă.

Fig . 3.4.1. Pâlnie ; Lingură pentru măsurat

Denumirea articolului: Lingură pentru măsurat(fig. 3.4.1); Cod: 55402/55403; Grupa de destinație:menaj; Materia primă: polietilenă; Proces tehnologic: injectare; Forma: ovală; Culoarea: roșie; Transparența: opacă; Caracterul suprafeței: neted lucios; Dimensiunile articolului:mare 34cm, mică 24cm Defecte: nu sunt prezente; Producătorul: Moldova „Aschim S.A.”; Utilitatea: pentru prepararea bucatelor; Comodotate în exploatate: comodă.

a. b.

Fig . 3.4.2. a. Tavă dreptunghiulară; b. tavă pentru ambalat

Denumirea articolului: Tavă dreptunghiulară STAR(fig. 3.4.2. ); Cod: 89441; Grupa de destinație: menaj; Materia primă: polisteren; Proces tehnologic: injectare; Forma: dreptunghiulară; Culoarea:albastră; Transparența: opac; Caracterul suprafeței: neted; Dimensiunile articolului: lungime – 40cm, lățime-27cm; Defecte: nu sunt prezente, Producătorul: Moldova „Aschim”; Utilitatea: pentru prepararea și servirea bucatelor; Comodotate în exploatate: comodă

Denumirea articolului: Tavă dreptunghiulară pentru ambalare(fig. 3.4.2. ); Cod: 45671; Grupa de destinație: ambalaje; Materia primă: polisteren; Proces tehnologic: presare; Forma: dreptunghiulară; Culoarea:albă; Transparența: opac; Caracterul suprafeței: poros; Dimensiunile articolului: lungime – 18cm, lățime-12cm; Defecte: nu sunt prezente, Producătorul: Moldova „Aschim”S.A; Utilitatea: pentru ambalarea produselor; Comodotate în exploatate: comodă

Tabelul 3.4.1.

Evaluarea indicilor organoleptici ai calității articolelor din mase plastice

Sursa: elaborat de autor în baza experimentelor

În urma evaluării indicilor organoleptici maselor plastice pentru bucătărie am constat următoarele:

Mostra 1 are culoarea albastrudeschisă, transparența este translucidă, în urma îndoirii repetate am constata ca este flexibilă, carcterul suprafeței este mat iar caracterul secțiunii este omogen , la lovire emite un sunet puțin înfundat, deci putem afirma ca mostra cercetată are materia primă polietilena, ea are un aspect plăcut ceia ce atrage atenția cumpărătorilor și-i motivează să o procure.

În urma cercetării mostrei 2 am constata că are culoarea roșu naturală, este opacă, nu se supune îndoirii, este rigidă, analizînd suprafața atît vizual cît și prin pipăire am constata că are suprafața netedă iar în secțiune omogenă, la lovire a emis un sunet înfundat. Deci comparînd datele obținute cu cele expuse ГОСТ P 50962-96 p. 3.6 putem afirma că mostra dată este obținută din polipropilenă.

Analizînd mostra 3 de culoare albastră deschisă, transparența sa atît la lumina naturală cît și artificială este opacă, nu se supene îndoirii este rigidă, în urma pipăirii mostrei date am observat că are suprafața slab lucioasă iar caracterul secțiunii este vitros, la lovire emite un sunet putin metalic. Facînd o comparație a datelor obținute cu cele din gost mentionat mai sus putem afirma că materia primă folosită la obținerea mostrei date este polistiren.

Mostra 4 are culoare albă dar este mai naturală, analizînd transparența la lumina naturală am constata că mostra dată este translucidă, la fel ca mostra 3 nu se supune îndoirii este rigidă, însă are caracterul suprafeței puțin lucios și caracterul secțiunii fibros, la lovire emite un sunet înfundat. Deci mostra cercetată conform caracteristicei sale este obținută prin polimerizare și este din polistiren.

Pentru a verifica corectitudinea înscrierii în marcarea și pasaportului tehnic al articolului a tipului de masă plastică utilizat pentru confecționarea acestora și corectitudinii analizei organoleptice efectuate, am identificat tipul de masă plastică folosit la obținerea mostrelor date și prin ardere.

Tabelul 3.4.2.

Identificarea tipului de masă plastică prin ardere articolelor din mase

Sursa: elaborat de autor în baza experimentelor

Mostra 1 la apropiere de flacăra a început să se înmoaie, încet a luat și foc, cu o flacăra de culoare albastră deschisă, tot o dată degaja un miros de parafină, apoi a început să picure degajînd funingine, deci mostra dată este din polietilenă ea coincide conform marcării cît și analizei organoleptice efectuate anterior.

Supunînd identificării prin ardere a mostre 2 în comparație cu mostra anterioara a început să se înmoie mai greu, la fel și sa aprins greu, flacăra este slabă de culoare albăstruie deschisă, degajînd un miros slab de parafină, astfel comparînd caracteristicele obținute cu cele expuse în ГОСТ P 50962-96, putem afirma că mostra dată este din polietilenă. Deci corespunde conform pașaportului tehnic și analizei organoleptice.

Ca și precedentele 2 probe mostra 3 s-a aprins cu flacără mare foarte repede, însă a degajat un miros slab înțepător, iar în atmosferă s-a degajat fum negru și funingine, putem afirma că mostra dată este obținută din polistiren.

Identificînd tipul masei plastice la ardere mostrei 4 am constat că la încălzire se trage în fire spre deosebire de mostrele anterioare arde cu o viteză mai mare și are flacăra puternică culoarea flăcării este galbenă iar mirosul de benzen, deci mostra dată este obținută din polisteren.

Mostrele date au fost supuse cercetării stabilității la acizi atît concentrați cît și diluați ca acid azotic, sulfuric și acetic, la fel au fost încercat stabilitatea la hidrohid de sodiu concentrat și diluat, acetonă, benzină, spirt etilic.

Tabelul 3.4.3.

Rezistența articolelor din masă plastică la acidul acetic

Sursa: elaborat de autor în baza experimentelor

În urma cercetării stabilității la agenți chimici a mostrelor am constata că doar 3 mostre sunt parțial instabile și anume:

Mostra 1 este partial stabilă la acid sulfuric concentrat pe suprafața mostrei s-a observat cîteva fisuri, ceia ce nu se admite conform ГОСТ P 50962-96.

Tabelul 3.4.4.

Rezistența la agenți chimici a maselor plastice studiate

Sursa: elaborat de autor în baza experimentelor

Mostra 2 este instabilă la hidrixid de sodiu diluat pe suprafața mostre s-a înregistrat umflături ceia ce nu se admite conform gostului.

Mostra 4 este parțial stabilă la acid acetic concentrat, suprafața mostrei s-a decolorat, ceia ce nu se admite conform gostului.

Deci putem concluziona că mostrele date pot fi utilizate în funcție de destinația, fiindcă la acizi și baze diluate se comportă fără modificări.

Evaluînd indicii fizico-mecanici ai articolor din masă plastică pentru prepararea bucatelor conform tabelului 3.4.5. putem concluziona următoarele.

În urma cîntăririi hidrostatice a mostrelor pentru determinarea densității, am constatat că mostra 4 a depășit limita conform ГОСТ P 50962-96, însă foarte puțin cu doar 0,02 (g\cm3 ).ceea ce diminuează calitatea articolului și anume micșorează rezistența mecanică, termică etc,.

În urma evaluării șocului mecanic a mostrelor cercetate am observat doar mici fisuri la mostra4 ceea ce nu este admis conform ГОСТ 14359-69 „Пластмассы методы меxaниcкиx иcпытaнии ”, deci articolul dat trebuie de manipulat cu atenție fiindcă are o rezistență mecanică mică. Celelate mostre au înregistrat o rezistență mecanică bună.

Tabelul 3.4.5.

Determinarea indicilor fizico-mecanici a articolelor studiate

Sursa: elaborat de autor în baza experimentelor

Evaluînd indicii fizico – chimici a mostrelor analizate conform tabelului 3.4.5 și anume a gradului de stabilitate a vopselei putem afirma: gradul de stabilitate a vopselei la fierbere a mostrelor propuse pentru încercări am constatat că doar mostra 2 a înregistrat o modificare a luciului ceia ce nu se admite conform ГОСТ P 50962-96. deci vopseaua folosită la colorarea mostrei date este de o calitate joasă, ceia ce influențează la calitatea articolului.

Determinînd gradul de stabilitate a decorului și a vopselei la acțiunea soluției săpun – sodă am observat că vopseaua folosită la obținerea articolelor cercetarte este rezistentă la soluția sodă săpun, cu mici excepții mostra 4 care ajungînd la 50 mișcări sa observat pe țesătură urme slab nuanțate de vopsea albastră, însă conform ГОСТ P 50962-96 este admis maxim 50 mișcări. Deci articolul dat în timpul curății de murdărie nu va rezista timp îndelungat.

Însă rezultate bune a înregistrat mostrele analizate la stabilitatea decorului și a pigmentului la migrare, nici una din mostre nu a înregistrat modificări, ceea ce nu se admite conform ГОСТ P 50962-96. Deci articolele date pot fi folosite în funcție de destinație.

Concluzii și propuneri

Indiferent de condițiile economice în care ne aflăm întreprinderile producătoare și comerciale continuă să se dezvolte și să se adapteze la restricțiile și realitățile tehnice și economice.

În urma analizării articolelor din polietilenă și polistirenă am constatat că își îndeplinesc cu succes funcțiile și proprietățile sale, ele constituind principalul factor al valorii de întrebuințare și al calității articolelor din mase plastice.

Masele plastice reprezintă atît avantaje cît și neajunsuri. Neajunsurile maselor plastice sunt:

Nu au rezistență mare la temperaturi ridicate, limitele lor normale fiind cuprinse între 70 – 200   C, iar la temperaturi joase au tendință de rigidizare. Duritatea lor este scăzută, putându-se zgâria ușor.

Mărfurile din masă plastică se recomandă de a fi utilizate pentru consumul alimentelor în stare rece, deoarece pentru spălarea lor în acest caz se utilizează detergenți lichizi. [9]

Masele plastice prezintă fenomenul de îmbătrânire respectiv își modifică proprietățile în timp, sub acțiunea oxigenului din aer, a luminii și a altor agenți atmosferici.

EX. Dacă masele plastice se află un timp îndelungat în mediu atunci ele își modifică aspectul. Se efectuează migrarea colorantului, începe a apărea fisuri. Pentru a înlătura aceste efecte negative se introduc diferite substanțe, ce înlătură aceste fenomene, deci se formează mase plastice neomogene ce se păstrează un timp îndelungat.

Unele neajunsuri sunt caracteristice pentru fiecare tip de masă plastică în parte ca de exemplu:

Polietilena- este sensibilă la hidrocarburi, hidrocarburi halogenate, grăsimi și uleiuri vegetale și animale, care sunt absorbite determinând înmuierea.

Polietilena cu adaos de antioxidanti nu se poate folosi pentru confecționarea articolelor destinate produselor alimentare.

Polistirenul – în stare caldă are un miros caracteristic neplacut, are rezistență limitată la caldură(70…80°C), solubil în alcooli superiori, cetone, esteri, hidrocarburi aromatice și clorurate și în unele uleiuri, care produc crăparea, ca material-bariera este slab pentru vapori de apă, poate modifica proprietățile organoleptice ale unor produse alimentare, în special ale materiilor grase.

Analizînd activitatea economico – financiară a întreprinderii am constata că toată structura profitului este îm pierdere. Asta se datorează mai multor factori pe piață care acționează direct și indirect activitatea întreprinderii. Apariția concurenților care produc sortiment similar de mărfuri și care au in fluiențat la micșorarea vînzărilor respectiv scăderea venitului din vînzări. Asigurarea unei competitivități din parte ssecției de marketing. Puterea de achitarea datoriilor și potențialul de cumpărare a cumprătorilor din domeniul agrar care singuri sunt în dificultat. Capacitatea joasă de a investi în utilaje mai moderne și capacitatea practic imposibilă de a mări numărul de tipuri de mase plastice obținute ca materie primă pentru confecționarea unui sortiment mai larg de mărfuri în cadrulîntreprinderii. Pierderea unor avantaje de a cîștiga licitațiile de achiziții publice pentru stat.

Analizînd rezultatele determinărilor organoleptice și fizico chimice a articolelor de polietilenă și polipropilenă produse de întreprindere putem confirma că ele corespund cerințelor standardului de referință ГОСТ P 50962-96 „Посуда и изделия хозяйстенново назначения из пластмасс și cerințelor satitare Vezi anexa 4,5 care confirmă prin Certificatul sanitar eliberat de Centrul național de sanitarie Publică.

În rezultatul constatărilor și concluziilor putem formula unele recomandări:

Asigurarea calității mărfurilor în continuare cu implementarea sistemului de management alcalității,

Asigurarea materiei prime în sotiment mai larg pentru lărgirea tipurilor de masă plastică obținută în procesul de producere,

Intensificarea măsurilor de marketing carea ar promova marfa și ar reduce stocurile din depozit

Bibliografie

Bălănuță V.Analiza gestionară.-Chișinău 2003

Buliga I, Redeș A. Merceologia produselor industriale.-Editura Didactică Pedagogică: București,1970

Dima D., Felea N. Îndrumar pentru determinarea calității mărfurilor.-București,1992

Garelic M.Organizarea comerțului cu mărfuri nealimentare.-Chișinău:Editura Lumina 1990

Patriche D.Economia comerțului .-București:Editura Economică1998

Petrovici S .Economia comerțului interior.-Chișinău Editura Universitas 1993

Redeș A.Merceologie industrială.-București:Editura Tehnică1990

Sîrbu R.Merceologia mărfurilor industriale.-București :Editura Eficient1998

Spătaru L. Analiza economică-financiară. -București: Editura Economică 2005

Stanciu I. Merceologie.-București:Editura ASE1993

Tiriulnicova N. Analiza rapoartelor financiare. -Chișinău:Editura

ASEM2004

Tudose C. Tehnologia comercializării mărfurilor. -Chișinău: Editura Lumina1991

Vasiliu F. Controlul modern al calității produselor. -București, 2001

Vîlceanu Gh. Analiza economică financiară.-București:Editura Economica2004

Агбаш В.Л., Елизарова В.Ф. Товароведение непродовольственных товаров. –М.: Экономика, 1989.

. Алексеев Н. Товароведение хозяйственных товаров в 2-х томах. – М.: Экономика, 1984.

Алексеев Н. и др. Введение в товароведение непродовольственных товаров. – М.: Экономика, 1982.

Леженин Е. Товароведение хозяйственных товаров – М.: Экономика, 1984.

Савина 3., Комаровская М. Практические работы по товароведению непродовольственных товаров. – М.: Экономика, 1987.

Сероштан М. В. , Михеева Е.Н. Качество непродовольственных товаров.-Москва, 1998.

Шепелев А.Ф., Печенежская И.А. Товароведение и экспертиза непродовольственных товаров. –Ростов-на-Дону: Феникс, 2002

Уманцев Я. Хозяйственные товары и бытовая химия: Учебник. – М.: Экономика, 1986.

Documente normativ-tehnice

1. ГОСТ P 50962-96 „Посуда и изделия хозяйстенново назначения из пластмасс

2. ГОСТ 4650-80„Пластмассы методы определения водопоглощения”.

3. ГОСТ 4650-80„Пластмассы методы определения водопоглощения”.

4. ГОСТ 14359-69 „Пластмассы методы меxaниcкиx иcпытaнии ”.

ГОСТ P 50962-96„Посуда и изделия хозяйстенново назначения из пластмасс.

ГОСТ P 24105-80 „Изделия из пластмасс, тepмины и определения дефектов.

Anexa 1

Procesul tehnologic de obținere articolelor din masă plastică

Anexa 2

Clasificarea sortimentului articolelor produse și comercializate de întreprinderea Aschim S.A.

Tabelul 1

Articole de menaj

Sursa: elaborat de autor în baza informațiilor de pe pagina oficială a întreprinderii http://www.aschim.moldagro.md/ro/sell/2/

Tabelul 2

Articole de galanterie

Sursa: elaborat de autor în baza informațiilor de pe pagina oficială a întreprinderii http://www.aschim.moldagro.md/ro/sell/2/

Tabelul 3

Articole de menire social culturală

Sursa: elaborat de autor în baza informațiilor de pe pagina oficială a întreprinderii http://www.aschim.moldagro.md/ro/sell/2/

Tabelul 4

Alte articole ( ambalaje, materiale de construcție)

Sursa: elaborat de autor în baza informațiilor de pe pagina oficială a întreprinderii http://www.aschim.moldagro.md/ro/sell/2/

Anexa 3.

Anexa 4

ГОСТ Р 50962-96

Группа Л26

ГОСУДАРСТВЕННЫЙ СТАНДАРТ СОЮЗА ССР

ПОСУДА И ИЗДЕЛИЯ ХОЗЯЙСТВЕННОГО НАЗНАЧЕНИЯ ИЗ ПЛАСТМАСС

Общие технические условия

Plastics vessels and articles for economic purposes.

General specifications

ОКС 83.140

ОКП 22 9310, 22 9320, 22 9350*

_________

* Измененная редакция, Изм. N 1.

Дата введения 1998-01-01

Предисловие

1 РАЗРАБОТАН Техническим комитетом ТК 230 "Пластмассы, полимерные материалы, методы их испытаний" и Всероссийским научно-исследовательским центром стандартизации, информации и сертификации сырья, материалов и веществ (ВНИЦСМВ)

2 ВНЕСЕН Управлением по стандартизации и сертификации сырья, материалов и веществ Госстандарта Российской Федерации

3 ПРИНЯТ И ВВЕДЕН В ДЕЙСТВИЕ Постановлением Госстандарта России от 25 сентября 1996 г. N 598

4 ВВЕДЕН ВПЕРВЫЕ

ВНЕСЕНО Изменение N 1, принятое и введенное в действие постановлением Госстандарта России от 25.12.2000 N 407-ст с 01.10.2001 и опубликованное в ИУС N 3, 2001 год

ВНЕСЕНА поправка, опубликованная в ИУС N 4, 2002 год

1 ОБЛАСТЬ ПРИМЕНЕНИЯ

Настоящий стандарт распространяется на посуду, изделия культурно-бытового и хозяйственного назначения (в том числе детского ассортимента) из пластмасс и пленочных полимерных материалов, изготовляемых любым методом переработки пластмасс, и устанавливает общие требования к продукции, а также обязательные требования, направленные на обеспечение ее безопасности для жизни, здоровья, имущества населения и охраны окружающей среды.

Ассортимент изделий приведен в справочном приложении А.

Обязательные требования изложены в 3.6 (кроме 3.6.2 и 3.6.3), 3.8 (таблица 1, показатели 1-4, 7, 11, 15-20, 22-26), 3.9, 5.5-5.8, 5.11, 5.15, 5.18-5.23, 5.25-5.28.

Настоящий стандарт не распространяется на гигиеническую оценку изделий Минздравом России.

(Измененная редакция. Изм. N 1).

2 НОРМАТИВНЫЕ ССЫЛКИ

В настоящем стандарте использованы ссылки на следующие стандарты:

ГОСТ 12.1.005-88 Система стандартов безопасности труда. Общие санитарно-гигиенические требования к воздуху рабочей зоны

ГОСТ 12.3.030-83 Система стандартов безопасности труда. Переработка пластических масс. Требования безопасности

ГОСТ Р 12.4.013-97 Система стандартов безопасности труда. Очки защитные. Общие технические условия

ГОСТ 12.4.021-75 Система стандартов безопасности труда. Системы вентиляционные. Общие требования

ГОСТ 12.4.028-76 Система стандартов безопасности труда. Респираторы ШБ-1 "Лепесток". Технические условия

ГОСТ 12.4.068-79 Система стандартов безопасности труда. Средства индивидуальной защиты дерматологические. Классификация и общие требования

ГОСТ 12.4.121-83 Система стандартов безопасности труда. Противогазы промышленные фильтрующие. Технические условия

ГОСТ 15.009-91 Система разработки и постановки продукции на производство. Непродовольственные товары народного потребления

ГОСТ 17.2.3.01-86 Охрана природы. Атмосфера. Правила контроля качества воздуха населенных пунктов

ГОСТ 17.2.3.02-78 Охрана природы. Атмосфера. Правила установления допустимых выбросов вредных веществ промышленными предприятиями

ГОСТ 61-75 Кислота уксусная. Технические условия

ГОСТ 166-89 Штангенциркули. Технические условия

ГОСТ 427-75 Линейки измерительные металлические. Технические условия

ГОСТ 577-68 Индикаторы часового типа с ценой деления 0,01 мм. Технические условия

ГОСТ 1770-74 Посуда мерная лабораторная стеклянная. Цилиндры, мензурки, колбы, пробирки. Общие технические условия

ГОСТ 2156-76 Натрий двууглекислый. Технические условия

ГОСТ 2226-88 Мешки бумажные. Технические условия

ГОСТ 2789-73 Шероховатость поверхности. Параметры и характеристики

ГОСТ 2991-85 Ящики дощатые неразборные для грузов массой до 500 кг. Общие технические условия

ГОСТ 3282-74 Проволока стальная низкоуглеродистая общего назначения. Технические условия

ГОСТ 3560-73 Лента стальная упаковочная. Технические условия

ГОСТ 4644-75 Отходы производства текстильные, хлопчатобумажные, сортированные. Технические условия

ГОСТ 5100-85 Сода кальцинированная техническая. Технические условия

ГОСТ 5679-91 Вата хлопчатобумажная одежная и мебельная. Технические условия

ГОСТ 5717-91 Банки стеклянные для консервов. Технические условия

ГОСТ 5884-86 Ящики из гофрированного картона для ламп накаливания. Технические условия

ГОСТ 5959-80 Ящики из листовых древесных материалов неразборные для грузов массой до 200 кг

ГОСТ 6309-93 Нитки хлопчатобумажные швейные. Технические условия

ГОСТ 7661-67 Глубиномеры индикаторные. Технические условия

ГОСТ 7933-89 Картон для потребительской тары. Общие технические условия

ГОСТ 8273-75 Бумага оберточная. Технические условия

ГОСТ 9078-84 Поддоны плоские. Технические условия

ГОСТ 9142-90 Ящики из гофрированного картона. Общие технические условия

ГОСТ 9396-88 Ящики деревянные многооборотные. Технические условия

ГОСТ 10131-93 Ящики из древесины и древесных материалов для продукции пищевых отраслей промышленности, сельского хозяйства и спичек. Технические условия

ГОСТ 10350-81 Ящики деревянные для продукции легкой промышленности. Технические условия

ГОСТ 10905-86 Плиты поверочные и разметочные. Технические условия

ГОСТ 12026-76 Бумага фильтровальная лабораторная. Технические условия

ГОСТ 12303-80 Пачки из картона, бумаги и комбинированных материалов. Общие технические условия

ГОСТ 13511-91 Ящики из гофрированного картона для пищевых продуктов, спичек, табачных изделий и моющих средств. Технические условия

ГОСТ 13512-91 Ящики из гофрированного картона для кондитерских изделий. Технические условия

ГОСТ 13513-86 Ящики из гофрированного картона для продукции мясной и молочной промышленности. Технические условия

ГОСТ 13514-93 Ящики из гофрированного картона для продукции легкой промышленности. Технические условия

ГОСТ 13841-95 Ящики из гофрированного картона для химической продукции. Технические условия

ГОСТ 14192-77 Маркировка грузов

ГОСТ 14236-81 Пленки полимерные. Метод испытания на растяжение

ГОСТ 15140-78 Материалы лакокрасочные. Методы определения адгезии

ГОСТ 15846-79 Продукция, отправляемая в районы Крайнего Севера и труднодоступные районы. Упаковка, маркировка, транспортирование и хранение

ГОСТ 16511-86 Ящики деревянные для продукции электротехнической промышленности. Технические условия

ГОСТ 17308-88 Шпагаты. Технические условия

ГОСТ 17811-78 Мешки полиэтиленовые для химической продукции. Технические условия

ГОСТ 18251-87 Лента клеевая на бумажной основе. Технические условия

ГОСТ 18573-86 Ящики деревянные для продукции химической промышленности. Технические условия

ГОСТ 24104-88 Весы лабораторные общего назначения и образцовые. Общие технические условия

ГОСТ 24105-80 Изделия из пластмасс. Термины и определения дефектов

ГОСТ 20435-75 Контейнер универсальный металлический закрытый номинальной массой брутто 3,0 т. Технические условия

ГОСТ 22225-76 Контейнеры универсальные массой брутто 0,625 и 1,25 т. Технические условия

ГОСТ 24597-81 Пакеты тарно-штучных грузов. Основные параметры и размеры

ГОСТ 24888-81 Пластмассы, полимеры и синтетические смолы. Химические наименования, термины и определения

ГОСТ 25336-82 Посуда и оборудование лабораторные стеклянные. Типы, основные параметры и размеры

ГОСТ 25951-83 Пленка полиэтиленовая термоусадочная. Технические условия

ГОСТ 28546-90 Мыло туалетное. Общие технические условия

ГОСТ 29298-92 Ткани хлопчатобумажные и смешанные бытовые. Общие технические условия

ГОСТ Р 51121-97 Товары непродовольственные. Информация для потребителя. Общие требования

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3 ОБЩИЕ ТЕХНИЧЕСКИЕ ТРЕБОВАНИЯ

3.1 Изделия изготовляют из пластмасс в соответствии с требованиями настоящего стандарта и нормативному документу (НД) или техническому документу (ТД), или чертежу на соответствующее изделие или группу изделий, а также образцу-эталону по ГОСТ 15.009. Внешний вид образца-эталона должен соответствовать требованиям 3.6.1, 3.6.2, 3.6.4, 3.6.5 и 3.6.6.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.2 Материалы, применяемые для изготовления изделий, указывают в НД, ТД или чертеже на изделие или группу изделий.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.2.1 Материалы и красители, применяемые для изготовления изделий из пластмасс, должны быть разрешены к применению Минздравом России, а НД или ТД на такие изделия или группу изделий должна быть согласована с Минздравом России в установленном порядке.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.2.2 В случае допущения изготовления изделий из производственных отходов из пластмасс это указывают в НД или ТД на изделие или группу изделий. Применение производственных отходов из пластмасс для изготовления изделий, предназначенных для контакта с пищевыми продуктами, должно быть согласовано с Минздравом России. Применение производственных отходов из пластмасс для изготовления изделий детского ассортимента не допускается.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.3 Изделия изготовляют цельными, ажурными, плетеными, окрашенными и неокрашенными, с рисунком и без рисунка, с отделкой и без нее, с применением и без применения деталей из других материалов.

3.4 Комплектующие детали должны соответствовать требованиям НД, ТД или чертежа на конкретную деталь или группу деталей.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.4.1 Полки и дверки шкафов могут быть изготовлены из стекла и других неполимерных материалов.

Для крепления дверок, полок, зеркал применяют пластмассовую или металлическую фурнитуру по НД, ТД или чертежу на конкретную деталь.

Фурнитура должна прочно прикрепляться к изделию без перекосов и смещений.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.5 Размеры, форма, цвет, вместимость (при необходимости) изделия, эстетические и функциональные показатели назначения изделия должны быть указаны в НД или ТД, или чертеже на конкретное изделие или группу изделий.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.5.1 (Исключен. Изм. N 1).

3.6 Требования к внешнему виду

3.6.1 Изделия не должны иметь острых (режущих, колющих) кромок, если это не определено функциональным назначением изделия. Следы от формующего инструмента не должны иметь острых (режущих, колющих) краев. Не допускается выступание литника над опорной поверхностью.

3.6.2 Внешний вид наружной поверхности изделия в зависимости от метода его изготовления должен удовлетворять следующим требованиям:

– при изготовлении изделий методом литья под давлением не допускаются: дефекты по ГОСТ 24105, портящие внешний вид (раковины, вздутия, трещины, грат, следы течения, линии холодного стыка, царапины, сколы); инородные включения в количествах, более допустимых по нормативному или техническому документу на материал, из которого изготовлено изделие, и их локальные скопления; высота или глубина следов от формующего инструмента не должна быть более 0,5 мм и более 2,0 мм для крупногабаритных изделий (например, канистра, ведро, таз);

– при изготовлении изделий методом формования из листа не допускаются царапины, следы от выталкивателей глубиной более 0,3 мм, сколы;

– при изготовлении изделий методом выдувного формования не допускаются риски, царапины, следы по месту смыкания формы высотой более 0,3 мм, грат высотой более 1 мм;

– при изготовлении изделий методом экструзии не допускаются подтеки, наличие нерасправляющихся (запрессованных) складок, проколов, трещин.

Внешний вид внутренней поверхности изделия в зависимости от метода изготовления должен удовлетворять следующим требованиям:

– при изготовлении изделий методом литья под давлением высота или глубина следов от формующего инструмента должна быть не более 0,5 мм;

– при изготовлении изделий методом формования из листа и методом выдувного формования не допускается грат высотой более 1 мм и более 1,5 мм для крупногабаритных изделий.

На поверхности мешков допускается наличие до 5 проколов включительно на расстоянии не более 30 мм от места открывания при изготовлении их на высокопроизводительных сварочных автоматах; следы перфорации на краях мешков при изготовлении их в рулонах.

3.6.1, 3.6.2. (Измененная редакция, Изм. N 1).

3.6.3 Элементы формующего инструмента, оформляющие внутреннюю и внешнюю поверхности изделий, должны иметь шероховатость поверхности не менее 9-10 классов чистоты по ГОСТ 2789.

3.6.4 Сварной шов для изделий из пленки должен быть равномерным по всему контуру, без пробоин. Ширину шва и расстояние от края среза до шва указывают в НД или ТД, или чертеже на конкретное изделие или группу изделий. При отсутствии указаний ширина шва не должна быть более 5 мм, расстояние от края среза до шва должно быть не более 10 мм.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.6.5 Клеевой шов должен быть ровным, чистым, без пропусков. Ширина шва – не более 5 мм.

3.6.6 Ниточный шов должен быть ровным, хорошо утянутым, в тон материала, без пропуска, стежков, петлистости, пробоин и обрыва нити. Строчение производят хлопчатобумажными нитками по ГOCT 6309 или другими нитками, сочетающимися по цвету с основным материалом. Частота строчки: 10–18 стежков на 50 мм шва, расстояние шва от края изделия должно быть 3 – 5 мм.

3.7 Покрытие, нанесенное на изделие, должно быть ровным, без вздутий, пузырей и отслаивания.

Рельеф должен быть четким, без смещений. Рисунок, нанесенный различными методами (печатью, тиснением и деколем и др.), должен быть четким, без искажений и пропусков. При декорировании изделий цветной пленкой допускается наличие следа пленки, не ухудшающего внешний вид изделия. Не допускается смещение составных частей рисунка относительно друг друга более чем на 1 мм.

3.8. По показателям качества изделия должны соответствовать требованиям, указанным в таблице 1.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

Таблица 1

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.8.1 По показателю "количества миграции вредных веществ, мигрирующих в модельные среды", изделия должны соответствовать гигиеническим нормативам, указанным в таблице 1а.

Таблица 1a

3.8.2 Дополнительные требования и показатели, не влияющие на безопасность изделий, не предусмотренные настоящим стандартом, указывают в НД или ТД на конкретное изделие или группу изделий.

3.8.1, 3.8.2. (Введены дополнительно. Изм. N 1).

3.9 Маркировка

3.9.1 На каждое изделие наносят товарный знак предприятия-изготовителя или его наименование, обозначение полимерного материала, из которого изготовлено изделие, и возможности его вторичной переработки (приложение Д, рисунок Д.1 или Д.2). Допускается не применять маркировку по приложению Д для изделий, изготовленных на формах, выпущенных до 2002 г.

На изделия, контактирующие с пищевыми продуктами, наносят маркировку, указывающую, для каких видов пищевых продуктов они применяются (холодных, горячих, сыпучих или указывают конкретное назначение, например, "для холодной питьевой воды") или маркируют изделия в соответствии с приложением Е, рисунок E.1.

Допускается нанесение дополнительной маркировки, не ухудшающей товарный вид изделий, например, номера формы изделия, гнезда.

Для наборов изделий допускается данные маркировки указывать на ярлыке, вложенном в групповую тару.

3.9.2 На изделиях, не контактирующих с пищевыми продуктами, но форма и размеры которых допускают возможность использования их для пищевых продуктов (например, ведра, тазы, глухие кашпо, стаканы для карандашей, мешки), указывают: "Для непищевых продуктов" или конкретное назначение изделия, например, "Для садово-огородных работ" или маркируют изделия в соответствии с приложением Е, рисунок Е.2.

3.9.1, 3.9.2. (Измененная редакция, Изм. N 1).

3.9.3 Маркировку наносят методами формования, декалькомании, тиснения, печати, штампа, гравировкой в форме.

В случае технологической невозможности нанесения маркировки на изделие в процессе его изготовления и для мешков (пакетов) без рисунка допускается маркировку указывать на ярлыке, прикрепляемом к изделию или вкладываемом в групповую тару, или на аппликации. Для мешков (пакетов) с рисунком, содержащим рекламную информацию, выпускаемых по конкретным заказам, допускается по согласованию с потребителем товарный знак предприятия-изготовителя или его наименование указывать на ярлыке, вкладываемом в групповую тару. Маркировка должна быть четкой, ясной и легко читаемой.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.9.4 На потребительскую тару наносят маркировку, содержащую:

– наименование предприятия-изготовителя и (или) его товарный знак, его юридический адрес;

– наименование изделия (комплекта);

– номер партии;

– количество изделий (комплектов);

– дату изготовления (месяц, год);

– номер или фамилию упаковщика;

– штамп отдела технического контроля;

– правила эксплуатации (при необходимости);

– обозначение настоящего стандарта.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.9.5 Маркировка транспортной тары – по ГОСТ 14192 с указанием реквизитов по 3.9.4 и манипуляционных знаков: "Хрупкое, осторожно", "Верх" или др., указанных в НД или ТД на конкретное изделие или группу изделий.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.9.6 Информация для потребителя – по ГОСТ Р 51121 с учетом 3.9.1, 3.9.2, 3.9.3 и 3.9.4.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.10 Упаковка

Изделия одного вида упаковывают в пачки из оберточной бумаги по ГОСТ 8273 или из термоусадочной пленки по ГОСТ 25951; в картонные коробки по ГОСТ 12303 (I-III); в полиэтиленовые мешки по ГОСТ 17811 или бумажные мешки по ГОСТ 2226 марок НМ, БМ, ПМ, ВМБ с количеством слоев 3-6; в коробки из коробочного картона по ГОСТ 7933; в ящики из гофрированного картона по ГОСТ 13514 (1-16), ГОСТ 13511, ГОСТ 13512, ГОСТ 13513, ГОСТ 5884, ГОСТ 9142, ГОСТ 13841 (1-60); в ящики деревянные по ГОСТ 16511 (1, II-1, III-1), ГОСТ 13361 (I-IV), ГОСТ 18573, ГОСТ 2991, ГОСТ 10350 (1-10), в ящики фанерные по ГОСТ 9396, ГОСТ 5959. Допускается по согласованию с потребителем поставка крупногабаритных изделий (например, бочек) без упаковки.

Пачки, коробки, ящики из картона оклеивают лентой по ГОСТ 18251 и обвязывают шпагатом по ГОСТ 17308.

Количество изделий, упакованных в пачки, способ крепления изделий, дополнительные упаковочные материалы указывают в НД или ТД на конкретное изделие или группу изделий.

Допускаются другие виды упаковки изделий, обеспечивающие их сохранность при транспортировании и хранении. Способы упаковывания, упаковочные материалы и применяемые вспомогательные средства должны быть указаны в НД или ТД на конкретное изделие или группу изделий.

В транспортную тару изделия могут быть упакованы без предварительной упаковки в потребительскую тару. При этом транспортная тара должна быть выстелена внутри оберточной бумагой, а ряды изделий обернуты или проложены бумагой, стружкой или другим материалом, обеспечивающим сохранность изделий. Допускается упаковка изделий в тару, бывшую в употреблении и обеспечивающую сохранность изделий.

Прочность транспортной тары должна обеспечивать сохранность продукции в условиях многоярусной загрузки (3,3 м).

Масса брутто должна быть не более 25 кг для посуды и не более 33 кг для других видов изделий.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.10.1 Изделия, упакованные в транспортную тару, формируют в транспортные пакеты по ГОСТ 24597 на поддонах по ГОСТ 9078, на пакетах-поддонах по НД или ТД.

Транспортные пакеты скрепляют двумя полосами стальной упаковочной ленты по ГОСТ 3560, полипропиленовой лентой или тканой синтетической лентой по НД или ТД, стальной проволокой по ГОСТ 3282.

Масса пакета не более 1 т.

Полиэтиленовые мешки заваривают, бумажные – прошивают машинным или ручным способом.

По согласованию с потребителем допускается поставка изделий без формирования транспортных пакетов.

(Измененная работа. Изм. N 1).

3а ТРЕБОВАНИЯ БЕЗОПАСНОСТИ И ОХРАНЫ ОКРУЖАЮЩЕЙ СРЕДЫ

3а.1 Изделия, изготовленные в соответствии с требованиями настоящего стандарта, не токсичны.

3а.2 При изготовлении изделий должны соблюдаться правила безопасности в соответствии с ГОСТ 12.3.030.

При нарушении режима переработки в воздух рабочей зоны происходит выделение продуктов термоокислительной деструкции полимерного материала.

3а.3 Определение продуктов деструкции полимерного материала – по нормативному или техническому документу на материал, их предельно допустимые концентрации (ПДК) в воздухе рабочей зоны производственных помещений, класс опасности и действие на организм человека – по ГОСТ 12.1.005 и [2].

3а.4 Концентрацию вредных веществ в воздухе рабочей зоны производственных помещений контролируют методами, утвержденными Минздравом Российской Федерации.

Параметры микроклимата производственных помещений должны соответствовать [3].

3а.5 Производственные помещения должны быть оборудованы общеобменной приточно-вытяжной вентиляцией, а рабочие места местной вентиляцией, обеспечивающими концентрацию вредных веществ в воздухе рабочей зоны, не превышающую предельно допустимую. Система вентиляции производственных складских и вспомогательных помещений – по ГОСТ 12.4.021.

3а.6 Персонал, занятый в производстве изделий, должен быть обеспечен спецодеждой из хлопчатобумажной ткани и индивидуальными защитными средствами: очками по ГОСТ Р 12.4.013, перчатками по ГОСТ 12.4.068, респираторами типа "Лепесток" по ГОСТ 12.4.028, а также противогазом марки А, БКФ или М по ГОСТ 12.4.121 для использования в аварийных ситуациях.

3а.7 По степени пожарной опасности производство изделий относится к категории В.

Средства пожаротушения – химическая пена, песок, тонкораспыленная вода.

3а.8 Утилизацию отходов осуществляют в соответствии с [4] или направляют отходы на повторную переработку.

3а.9 Охрана окружающей среды – по ГОСТ 17.2.3.01. Выбросы вредных веществ в атмосферу – по ГОСТ 17.2.3.02".

Раздел 3а. (Введен дополнительно. Изм. N 1).

4 ПРАВИЛА ПРИЕМКИ

4.1 Изделия принимают партиями. Партией считают количество изделий одного наименования и размера, изготовленных из одного материала по одному технологическому регламенту или иному технологическому документу и чертежам.

Количество изделий в каждой партии не должно превышать суточную выработку.

При малой производительности оборудования допускается комплектовать партии из выработки за несколько суток.

Изготовленные изделия одновременно предъявляют к сдаче и оформляют одним документом о качестве.

В документе о качестве указывают:

– наименование предприятия-изготовителя и(или) его товарный знак;

– наименование изделия;

– номер партии;

– количество изделий в партии;

– дату изготовления;

– обозначение настоящего стандарта и НД или ТД на изделие или группу изделий;

– подтверждение о соответствии изделий требованиям настоящего стандарта и НД или ТД на изделие или группу изделий;

– штамп отдела технического контроля.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

4.2 Изделия подвергают приемо-сдаточным, периодическим и типовым испытаниям.

Для проведения испытаний случайным образом отбирают 1 % единиц упаковки от партии, но не менее 1 единицы упаковки, а для ввозимой продукции – 1 единицу упаковки.

4.3 Приемосдаточные испытания на соответствие изделий требованиям настоящего стандарта проводят по 3.4.1, 3.5 (цвет, форма), 3.6, 3.7 (для изделий с покрытием и рисунком) и следующим показателям таблицы 1: 1 – для посуды, в том числе одноразовой, предназначенной для горячих пищевых продуктов, и изделий с предполагаемым применением для пищевых целей, кроме изделий из пленочных материалов и ведер для холодной питьевой воды; 2 – для окрашенных изделий; 4 – для сборных изделий, кроме вешалок и мыльниц; 5 – для изделий, имеющих соответствующее требование в НД, ТД или чертеже; 6 – для канистр; 7 – для изделий, в которых ручка является отдельно присоединяемой деталью, кроме мешков с ручками из пленки; 8, 9, 10 – для посуды, изделий с предполагаемым применением для пищевых целей, изделий детского ассортимента, кроме изделий из пленочных материалов; 13 – для изделий хозяйственного назначения; 15, 18 – для изделий из пленочных материалов; 19 – для мешков, кроме мешков для мусора; 20 – для изделий из пленочных материалов; 22-25.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

4.4 При получении неудовлетворительных результатов приемосдаточных испытаний хотя бы по одному показателю проводят повторную проверку по этому показателю на удвоенной выборке, взятой из той же партии.

4.5. На партии, прошедшей приемосдаточные испытания, не реже 1 раза в 6 мес проводят периодические испытания изделий на соответствие требованиям настоящего стандарта по следующим показателям таблицы 1: 1 – для ведер для холодной питьевой воды и изделий хозяйственного назначения, кроме изделий из пленочных материалов; 3 – кроме одноразовой посуды, изделий из пленочных материалов, вешалок, прищепок; 4 – для сборных вешалок и мыльниц; 6 – для посуды, изделий детского ассортимента и хозяйственного назначения, кроме канистр, одноразовой посуды, мешков из пленочных материалов; 11 – для посуды и изделий с предполагаемым применением для пищевых целей, изделий детского ассортимента; 8, 9, 10 – для хозяйственных изделий, кроме изделий из пленочных материалов; 12; 14; 16, 17 – для изделий из пленочных материалов; 21; 26.

При пуске формы после ее ремонта или изготовления проводят испытания по 3.5 (размеры, вместимость) на двух изделиях с каждого гнезда формы (для всех изделий).

(Измененная редакция, Изм. N 1).

4.6 При получении неудовлетворительных результатов периодических испытаний хотя бы по одному показателю периодические испытания переводят в категорию приемо-сдаточных до получения положительных результатов не менее чем на 3 партиях изделий.

4.7 Типовые испытания изделия проводят на соответствие всем требованиям, установленным НД или ТД на конкретное изделие или группу изделий при изменении конструкции изделия, метода переработки, материала, из которого оно изготовлено.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

4.8 При неудовлетворительных результатах типовых испытаний приемку изделий прекращают до устранения причин образования дефектов.

4.9 Метод отбора изделий из партии, схему отбора изделий в выборку указывают в НД или ТД на конкретное изделие или группу изделий.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

5 МЕТОДЫ ИСПЫТАНИЙ

5.1 От единиц упаковки, отобранных по 4.2, случайным образом отбирают изделия в количестве 1 % от каждой упаковки, но не менее 5 шт. (для прищепок не менее 30 шт.).

Изделия, отобранные в выборку, помещают в любую закрывающуюся тару с прикрепленным ярлыком, на котором указывают: наименование изделий, номер партии, дату отбора, вид испытаний.

5.2 Внешний вид, цвет, форму изделий, количество включений проверяют визуально без применения увеличительных приборов путем сравнения с контрольным образцом, утвержденным в установленном порядке, и требованиями настоящего стандарта.

5.3 Контроль размеров изделия проводят штангенциркулем по ГОСТ 166 или другим измерительным инструментом, обеспечивающим точность измерения в соответствии с НД, ТД или чертежом на конкретное изделие или группу изделий.

Контроль размеров, смещения рисунка покрытия, углублений, следов от оформляющих деталей, вздутий, глубины царапин, раковин проводят индикаторным глубиномером по ГОСТ 7661, штангенциркулем по ГОСТ 166 или универсальным инструментом, обеспечивающим точность измерения в соответствии с НД, ТД или чертежом на конкретное изделие или группу изделий.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

5.4 Вместимость изделий проверяют, наливая воду комнатной температуры из мерной посуды до перелива через края или сливное устройство.

За вместимость принимают объем воды, израсходованной на наполнение изделия.

5.5 Стойкость к горячей воде проверяют путем погружения в нее изделия или, если позволяют размеры, заполнения его водой с температурой (70±5) °С для изделий, контактирующих с горячими пищевыми продуктами, и изделий, применяемых в процессе приготовления пищи, и (60±5) °С для остальных изделий. Крупногабаритные изделия (например, ванночка, канистра, ведро, таз) заполняют горячей водой на (50±5)% их вместимости.

На поверхности не должно быть никаких изменений.

После выдержки в течение 10-15 мин изделие вынимают (удаляют воду), охлаждают и насухо протирают. После испытания изделие должно оставаться без видимых изменений по сравнению с контрольным образцом, а вода вне или внутри его не должна окрашиваться.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

5.6 Миграцию красителя проверяют пятикратной протиркой изделия белой хлопчатобумажной тканью по ГОСТ 4644 или ватным тампоном по ГОСТ 5679, предварительно смоченными водой температурой 30-40 °C.

Для контроля изделий, окрашенных в белый цвет, применяют хлопчатобумажную ткань черного цвета.

По окончании протирки на ткани или тампоне не должно оставаться следов красителя.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

5.7 Химическую стойкость проверяют погружением изделий в 1%-ный раствор уксусной кислоты по ГОСТ 61, предварительно нагретый до температуры (60 5) °C, на 10 мин.

При этом не должна изменяться окраска изделий, а раствор должен оставаться бесцветным, прозрачным, без осадка.

Стойкость посуды к мыльно-щелочным растворам (сода питьевая по ГОСТ 2156 1%-ная, мыло туалетное по ГОСТ 28546 1%-ное) определяют путем ее погружения в предварительно нагретый до температуры (605) °C мыльно-щелочной раствор на 20 мин.

Определение стойкости других изделий из пластмасс проводят в 2%-ном мыльно-щелочном растворе (сода кальцинированная по ГОСТ 5100, мыло туалетное по ГОСТ 28546). Определение стойкости мыльниц проводят при температуре (505) °C.

Затем изделия вынимают из раствора, промывают холодной водой и протирают насухо.

По окончании выдержки изделие при сравнении с контрольным образцом не должно набухать и деформироваться, а раствор – окрашиваться.

При больших габаритах изделия (например, ванночка, канистра, ведро, таз) испытание проводят на образце размером не менее 70х70 мм, вырезанном из изделия. По окончании выдержки образец при сравнении с аналогичным контрольным не должен набухать и деформироваться, а раствор – окрашиваться.

Приготовление растворов – в соответствии с приложением Ж.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

5.8 Сопряжение деталей проверяют, собирая изделие и сравнивая его с чертежом и контрольным образцом.

5.9 Коробление изделий проверяют щупом по НД или ТД. Изделие помещают на поверочную плиту по ГОСТ 10905 стороной, не имеющей декоративных элементов и выпуклой маркировки. К центру изделия прикладывают груз массой (2,0±0,1) кг. Для подносов масса грузов установлена в зависимости от площади (таблица 2).

Таблица 2

Щупом проверяют зазор между изделием и плитой.

Коробление изделий цилиндрической и конической формы проверяют путем измерения диаметров не менее чем в двух взаимно перпендикулярных направлениях штангенциркулем по ГОСТ 166 и сравнением их с заданными в чертеже размерами.

Коробление , %, рассчитывают по формуле

, (1)

где – максимальный зазор между изделием и поверхностью, на которую помещено изделие, или разность диаметров (для изделий цилиндрической или конической формы), мм;

– линейный размер соответствующей стороны изделия или номинальное значение диаметра (для изделий цилиндрической или конической формы), мм.

5.10 Определение стойкости к загрязнению проводят на изделии, а при его больших габаритах (например, ванночка, канистра, ведро, таз) – на выделенном на поверхности изделия участке или образце размером не менее 50х50 мм.

Поверхность обрабатывают горячим мыльным раствором и вытирают насухо. Затем на обработанную поверхность наносят около 5 г вещества-загрязнителя (для изделий, контактирующих с пищевыми продуктами, – молочные продукты или жиры; для изделий, не контактирующих с пищевыми продуктами, – земля с водой; для изделий детского ассортимента – детский крем, чернила).

После выдержки в течение 2-3 ч испытуемую поверхность моют горячим мыльным раствором, насухо протирают и осматривают при дневном освещении.

На поверхности не должно быть никаких изменений.

5.11 Прочность крепления ручек проверяют следующим образом:

изделие с одной ручкой закрепляют в подвешенном состоянии, а затем прикладывают к нему статическую нагрузку, в 2 раза превышающую массу воды, соответствующую вместимости изделия, время выдержки 5 мин;

изделие с двумя ручками наполняют водой до номинальной вместимости или прикладывают к нему статическую нагрузку, равную массе воды, соответствующей вместимости, и последовательно подвешивают за каждую ручку, время выдержки 15 мин.

По истечении указанного времени не должно быть нарушения целостности изделия и ручек (наличия трещин и разрушений).

5.9-5.11. (Измененная редакция, Изм. N 1).

5.12 Определение стойкости рисунка (кроме нанесенного вакуумной и химической металлизацией) к истиранию

5.12.1 Приборы, материалы, реактивы

Прибор типа ДИТ-М по НД или ТД или другой, обеспечивающий номинальное усилие 14,7 Н и частоту вращения бегунка (100±10) 1/мин – для пленочных изделий.

Прибор для определения стойкости рисунка к истиранию (приложение В) – для остальных изделий.

Ткань миткаль отбеленная по НД.

Ткань фланелевая по ГОСТ 29298.

Пенополиуретановая прокладка.

Сода кальцинированная по ГОСТ 5100.

Резинка чернильная по НД.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

5.12.2 Определение стойкости к сухому трению

5.12.2.1 Подготовка к испытанию

Для испытания пленочных изделий миткаль кипятят в течение 1 ч в 2%-ном растворе кальцинированной соды. Затем ее ополаскивают и проглаживают горячим утюгом.

Испытуемое изделие из пленки закрепляют в пяльцы рисунком наружу.

Другие изделия с рисунком закрепляют на плоскости ползуна прибора.

Истирающую ткань для пленок закрепляют на бегунке прибора, а для остальных изделий применяемую чернильную резинку закрепляют на пуансоне прибора

5.12.2.2 Проведение испытания

Включают прибор. Изделие из пленки истирают по кругу при приложении усилия в 14,7 Н (1,5 кг) и частоте вращения бегунка (100±10) 1/мин, количество циклов – 300.

Остальные изделия подвергают истиранию возвратно-поступательным движением ползуна до его основы. Допускается проводить истирание вручную при помощи чернильной резинки.

5.12.2.3 Обработка результатов испытания

За результат испытания изделий из пленки принимают среднее арифметическое значение не менее 3 определений, исходя из оценки по трехбалльной системе:

3 балла – истирание рисунка отсутствует;

2 балла " " до 50%;

1 балл " " более 50%.

За результат испытания других изделий принимают среднее арифметическое значение циклов истирания до основы не менее 5 определений.

5.12.3 Определение стойкости рисунка к мокрому трению

5.12.3.1 Приборы, материалы, реактивы – по 5.12.1 настоящего стандарта.

5.12.3.2 Подготовка к испытанию

Подготовка к испытанию – по 5.12.2.1 настоящего стандарта. При этом истирающую ткань, прошедшую предварительную обработку, смачивают 2%-ным раствором кальцинированной соды.

5.12.3.3 Проведение испытания – по 5.12.2.2.

5.12.3.4 Обработка результатов испытания – по 5.12.2.3.

5.13 Стойкость рисунка, нанесенного методом вакуумной или химической металлизации, прочность адгезии рисунка с поверхностью изделия определяют методом решетчатых надрезов по ГОСТ 15140.

Изделие считается выдержавшим испытание, если отслаивание покрытия вдоль линии надрезов – не более 35 % поверхности с каждой решетки, т.е. не ниже 3-го балла.

5.14 Стойкость рисунка к моющим средствам определяют по 5.12, закрепив на пуансоне фланелевую ткань по ГОСТ 29298 с прокладкой из пенополиуретана толщиной 3-5 мм, обильно смоченные 2 %-ным мыльным раствором.

Определяют количество циклов возвратно-поступательного движения ползуна, необходимое для удаления рисунка.

5.15 Определение гигиенических показателей

5.15.1 Подготовка вытяжек

Выбор модельных сред и подготовка вытяжек – по [5].

5.15.2 Проведение испытания

Запах и привкус водной вытяжки – по [5].

Изменение цвета и прозрачности водной вытяжки определяют визуально, сравнивая на белом фоне 50 мл вытяжки с 50 мл дистиллированной воды, помещенных в цилиндры из бесцветного стекла.

Определение показателя 11.4 таблицы 1 – в соответствии с [1].

5.15-5.15.2. (Измененная редакция, Изм. N 1).

5.16 Перемещение дверок, ящиков, полок и направляющих планок проверяют 10-кратным открыванием дверок, выдвижением ящиков и полок. Выдвижение должно быть без заеданий и перекосов.

5.17 Надежность запирания замков проверяют 10-кратным их открыванием. Открытие и закрытие замка должно осуществляться при легком нажиме. Замок должен удерживать дверки в закрытом состоянии.

5.18 Определения стойкости рисунка флексографической печати к липкой ленте

На изделие с рисунком или образец, вырезанный из него, накладывают полосу из липкой ленты длиной 100 мм, шириной не менее 10 мм, оставляя конец длиной 10 мм неприклеенным. Приглаживают ленту вручную для удаления из-под нее пузырьков воздуха.

Затем ленту оттягивают назад под углом менее 180 град. Первые 50-60 мм ленты оттягивают медленным движением в несколько приемов, а затем сильным рывком.

За стойкость рисунка к липкой ленте принимают среднее арифметическое значение 3 определений в соответствии с трехбалльной системой:

3 балла – на липкой ленте нет следов окраски;

2 балла – незначительное отслаивание краски;

1 балл – полное отслаивание краски.

5.19 Стойкость мешка с ручками к нагрузке определяют, заполняя мешок водой или любым сыпучим материалом массой, равной предусмотренной максимальной нагрузке плюс 1 кг, и выдерживая его в подвешенном за ручки состоянии в течение 1 ч.

Мешок с ручками считают выдержавшим испытание, если он не имеет повреждений.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

5.20 Прочность зажима определяют на разрывной машине любого типа, обеспечивающей скорость раздвижения захватов (500±50) мм/мин.

Пять образцов вырезают из различных участков мешка с зажимом так, чтобы зажим был расположен в середине образца перпендикулярно к направлению движения подвижного захвата машины.

Определение проводят на образцах шириной (30±0,5) мм, длиной не менее 150 мм. Длина рабочей части образца – (50±0,5) мм. Перед испытанием образцы выдерживают в течение 3 ч в комнатных условиях.

За результат испытания принимают среднее арифметическое 5 значений разрушающего усилия, фиксируемого шкалой машины.

5.21 Прочность сварного шва при разрыве определяют по ГОСТ 14236 на разрывной машине любого типа. Образцы для испытания шириной (15,0±0,2) мм или (18,0±0,2) мм и длиной не менее 150 мм вырезают из различных участков швов так, чтобы сварной шов был посередине образца и был перпендикулярен к направлению движения подвижного захвата испытательной машины. Края образцов должны быть ровными, без зазубрин и видимых дефектов.

Длина рабочей части образца – (50±0,5) мм.

Скорость движения зажимов испытательной машины – в соответствии с НД или ТД на конкретный материал. Перед испытанием образцы выдерживают в течение 3 ч в комнатных условиях.

При определении прочности сварного шва, соединяющего несколько слоев пленки, за толщину материала принимают суммарную толщину слоев пленки в образце.

За результат испытания принимают среднее арифметическое пяти определений, допускаемое расхождение между которыми не должно превышать 20 %.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

5.22 Герметичность сварного шва мешков (пакетов), кроме мешков для мусора, из пленочных материалов определяют, заполняя около 1/2 объема изделия, но не более 2,0 л, водой температурой (20±5) °С.

Затем изделие с водой выдерживают в подвешенном состоянии в течение 30 мин.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

5.23 Разрывное усилие сварного шва для ручек из пленки определяют по методике, изложенной в 5.21.

5.24 Деформацию крючка вешалки определяют, выдерживая вешалку под статической нагрузкой: для вешалок-плечиков для сорочек, юбок, брюк размеров 26-42 – (1,00±0,03) кг, размеров 44-58 – (1,50±0,03) кг; для вешалок-плечиков для одежды размеров 26-42 – (2,00±0,05) кг, размеров 44-58 – (4,00±0,05) кг; для верхней одежды размеров 26-42-(6,00±0,10) кг, размеров 44-58 – (10,0±0,1) кг и (20,0±0,1) кг – только для воздушного транспорта.

Вешалку с грузом подвешивают на скалку диаметром 32 мм (для воздушного транспорта -30 мм) так, чтобы направление действия силы было вдоль оси симметрии. Нагруженное изделие выдерживают не менее 3 ч при комнатной температуре.

После выдержки, не разгружая вешалку, измеряют размер М (приложение Г) любым измерительным инструментом с погрешностью не более 0,5 мм.

5.25 Определение жесткости подносов проводят следующим образом:

– при помощи металлической линейки по ГОСТ 427 измеряют длину большей стороны подноса;

– отмечают центр подноса с обеих сторон;

– два металлических бруска устанавливают на поверочную плиту по ГОСТ 10905, длина брусков 100 мм, ширина (26,0±0,5) мм, высота должна соответствовать высоте применяемого измерительного прибора;

– поднос устанавливают на бруски так, чтобы бруски находились по краям подноса перпендикулярно его большей стороне и симметрично относительно оси подноса, параллельной его большей стороне;

– между подносом и поверхностью, на которую установлены бруски, помещают индикатор часового типа по ГОСТ 577 или другой аналогичный измерительный прибор таким образом, чтобы измерительная головка индикатора находилась в центре подноса (с нижней стороны) и устанавливают индикаторную головку на "0";

– в центр подноса, установленного на бруски, помещают гирю, массу которой выбирают по 5.9, и через 1 мин записывают показание измерительной головки индикатора в мм, округляя его до первого десятичного знака.

Прогиб под нагрузкой , %, рассчитывают по формуле

, (2)

где 1 – показание измерительной головки индикатора, мм;

– длина большей стороны подноса, мм.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

5.26 Для определения герметичности крышек для консервирования берут стеклянную банку по ГОСТ 5717 (или банку "Глобус"), заполняют ее водой температурой (955) объемом, равным 3/4 вместимости банки.

Затем закрывают крышкой, предварительно подержав ее в кипящей воде не более 15 с. Банку, закрытую крышкой, выдерживают 1,5-2 ч, а затем опрокидывают вверх дном на фильтровальную бумагу по ГОСТ 12026. Выдерживают банку на фильтровальной бумаге 5 мин. По истечении 5 мин проверяют наличие пятен воды на фильтровальной бумаге

Изделие считают выдержавшим испытание, если пятна воды отсутствуют.

Для проверки герметичности канистру, бутыль, бутылочку заполняют водой до места перехода корпуса к горловине и навинчивают крышку. Убедившись в отсутствии течи на поверхности канистры, бутыли, бутылочки и в швах, ее опрокидывают вверх дном и выдерживают в этом положении в течение 30 мин.

Канистру, бутыль и бутылочку считают выдержавшими испытание, если вода не просачивается через крышку.

Плотность закрывания крышек, кроме крышек для консервирования, определяют путем закрывания ими банки или бутылки. Крышка должна плотно надеваться на горловину тары.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

5.27 Прочность канистр, бутылей и бутылочек определяют, сбрасывая заполненные водой, выдержавшие испытание на герметичность изделия на металлическую или бетонную поверхность. Канистры вместимостью до 5 л, бутыли и бутылочки любой вместимости сбрасывают 5 раз с высоты 120 см, канистры вместимостью более 5 л сбрасывают 3 раза с высоты 60 см. При сбрасывании должно быть обеспечено свободное падение (без вращения) изделия на дно.

Канистру, бутыль и бутылочку считают выдержавшими испытание, если на них не наблюдается остаточных деформаций, трещин, сколов.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

5.28 Определение деформации ванночек проводят при температуре (205)° C. Испытуемый образец подвешивают за четыре точки крюками, укрепленными на вертикальных шнурах.

Крюки располагают так, чтобы достигался максимальный прогиб. Измеряют ширину ванночки по верхнему краю буртика на равноудаленном от крюков расстоянии штангенциркулем по ГОСТ 166.

Затем ванночку заполняют на 3/4 высоты водой температурой (605)°C и выдерживают 5 мин. После выдержки измеряют ширину ванночки в середине и вычисляют деформацию , %, по формуле

(3)

где – ширина образца до заполнения водой, мм;

– ширина образца после выдержки с водой, мм.

6 ТРАНСПОРТИРОВАНИЕ И ХРАНЕНИЕ

6.1 Изделия транспортируют всеми видами транспорта в крытых транспортных средствах в соответствии с правилами перевозок грузов, действующими на данном виде транспорта.

6.2 Изделия, упакованные в пачки и коробки, транспортируют железнодорожным транспортом в контейнерах по ГОСТ 20435 или ГОСТ 22225 или пакетированными в термоусадочную пленку. В контейнерах тара должна быть уложена рядами с заполнением пустот прокладочным материалом.

Изделия, упакованные в ящики из картона или мешки, транспортируют по железной дороге повагонными отправками или в контейнерах.

Изделия, упакованные в плотные деревянные или фанерные ящики, транспортируют по железной дороге мелкими отправками.

6.3 Транспортирование речным транспортом проводится в контейнерах по ГОСТ 20435 или пакетами.

6.4 Транспортирование автомобильным транспортом проводится в картонных коробках и ящиках, в бумажных пачках и мешках без упаковки их в деревянные ящики.

6.5 Изделия из пластмасс хранят в крытых сухих складских помещениях на расстоянии не менее 1 м от нагревательных приборов в условиях, исключающих воздействие агрессивных сред (кислотной, щелочной и др.), а также легковоспламеняющихся и горючих жидкостей. Изделия должны быть защищены от прямого воздействия солнечного света.

6.6 Упакованные изделия укладывают в штабеля на обрешетках, поддонах или стеллажах. Расстояние от пола должно быть не менее 0,1 м.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

6.7 Упаковка, маркировка, транспортирование и хранение изделий в районы Крайнего Севера и приравненные к ним районы – по ГОСТ 15846.

7 ГАРАНТИИ ИЗГОТОВИТЕЛЯ

7.1 Изготовитель гарантирует соответствие изделий требованиям настоящего стандарта при соблюдении условий упаковки, транспортирования и хранения.

7.2 Гарантийный срок -12 мес со дня реализации через торговую сеть, но не более 15 мес со дня отгрузки с предприятия-изготовителя.

Приложение А

(справочное)

АССОРТИМЕНТ ИЗДЕЛИЙ, НА КОТОРЫЕ

РАСПРОСТРАНЯЕТСЯ СТАНДАРТ

А.1 ПОСУДА (в том числе одноразового применения)

A.1.1 Тарелка

А.1.2 Миска

А.1.3 Стакан

А.1.4 Чашка, кружка

А.1.5 Блюдце

А.1.6 Блюдо

А.1.7 Ваза (для фруктов, печенья, варенья и т.п.)

А.1.8 Хлебница

А.1.9 Менажница

А.1.10 Сухарница

А.1.11 Сахарница

А.1.12 Солонка, перечница

А.1.13 Соусница

А.1.14 Салатница

A.1.15 Супница

А.1.16 Селедочница

A.1.17 Подставка для яйца

А.1.18 Рюмка, стопка, бокал, фужер

А.1.19 Графин, кувшин

А.1.20 Конфетница

А.1.21 Масленка

А.1.22 Чайник для заварки

А.2 СТОЛОВЫЕ ПРИБОРЫ (в том числе одноразового применения)

А.2.1 Ложка (столовая, десертная, чайная, для салата, горчицы, мороженого и т. п.)

А.2.2 Вилка (столовая, для рыбы, для лимона, для фруктов и т. п.)

А.2.3 Нож (столовый, для фруктов и т. п.)

А.2.4 Соломка (для коктейля, сока и т. п.)

А.2.5 Щипцы (для льда, конфет и т. п.)

А.2.6 Лопатка (для торта, рыбы и т. п.)

А.3 ПРЕДМЕТЫ СЕРВИРОВКИ СТОЛА (в том числе одноразового применения)

А.3.1 Скатерть

А.3.2 Салфетка

А.3.3 Подставка (под горячую посуду, столовые приборы и т. п.)

А.3.4 Подстаканник

А.3.5 Поднос

А.3.6 Салфетница

А.3.7 Ведерко (для льда, шампанского и т. п.)

А.3.8 Полоскательница

А.4 КУХОННЫЕ ПРИНАДЛЕЖНОСТИ

А.4.1 Дуршлаг

А.4.2 Стакан, ложка мерные

А.4.3 Доска разделочная

А.4.4 Скалка

А.4.5 Воронка

А.4.6 Терка

А.4.7 Сито

А.4.8 Яйцерезка

А.4.9 Шейкер, ручной миксер

А.4.10 Соковыжималка

А.4.11 Формы (для пельменей, печенья, вареников и т. п.)

А.4.12 Шприц кондитерский

А.4.13 Совок для сыпучих продуктов

А.4.14 Лоток для столовых приборов

A.4.15 Щетка и совок для сметания крошек со стола

А.4.16 Приспособления для мытья посуды (щетка, ерш, губка и т. п.)

А.4.17 Сушилка для посуды

А.5 ЕМКОСТИ И ВСПОМОГАТЕЛЬНЫЕ ИЗДЕЛИЯ ДЛЯ ХРАНЕНИЯ

И ПЕРЕНОСКИ ПРОДУКТОВ

А.5.1 Канистра

А.5.2 Фляга

А.5.3 Бидон

А.5.4 Бочка

А.5.5 Бочонок

А.5.6 Бутыль

А.5.7 Ведро (для холодной питьевой воды)

А.5.8 Банка

А.5.9 Контейнер

А.5.10 Судок

А.5.11 Емкости для хранения продуктов в морозильниках и холодильниках

А.5.12 Емкости для хранения овощей и фруктов

А.5.13 Корзина (для ягод, овощей, фруктов и т.п.)

А.5.14 Коробка для бутербродов и т.п.

А.5.15 Крышки для банок, бутылок и др. емкостей из стекла, металла и др. материалов

А.5.16 Пробки для стеклянных бутылок

А.5.17 Мешки (пакеты) из полимерной пленки хозяйственные

А.6 ИЗДЕЛИЯ САНИТАРНО-ГИГИЕНИЧЕСКОГО НАЗНАЧЕНИЯ

А.6.1 Занавес для ванной комнаты

А.6.2 Коврик (для ванной комнаты, туалета, прихожей и т.п.)

А.6.3 Решетка (для ванной, мойки и т.п.)

А.6.4 Рукомойник

А.6.5 Щетка (для мытья ванной, унитаза и т. п.)

А.6.6 Таз

А.6.7 Ведро для мусора

А.6.8 Вантуз

А.6.9 Корзина для бумаг

А.6.10 Перчатки из полимерной пленки

А.7 ПРЕДМЕТЫ ЛИЧНОЙ ГИГИЕНЫ И ИЗДЕЛИЙ ДЛЯ ИХ ХРАНЕНИЯ

А.7.1 Мыльница

А.7.2 Мочалка, губка банная

А.7.3 Щетка для рук

А.7.4 Зубочистка

А.7.5 Футляры из пластмассы для зубной щетки, очков, зубочисток и т. п.

А.7.6 Расческа, массажная щетка для волос и т. п.

А.7.7 Шапочка из полимерной пленки

А.7.8 Бигуди

А.8 ИЗДЕЛИЯ ДЕТСКОГО АССОРТИМЕНТА

А.8.1 Ванночка

А.8.2 Горшок туалетный детский

А.8.3 Стул детский туалетный

А.8.4 Стульчик и стол детские

А.8.5 Манеж детский

А.8.6 Нагрудник детский

А.8.7 Трусы гигиенические детские

А.8.8 Минилыжи

А.8.9 Санки-ледянки

А.8.10 Мяч

А.8.11 Бутылочка для детского питания

А.9 ПРЕДМЕТЫ ИНТЕРЬЕРА

А.9.1 Полка, шкафчик (для ванной комнаты, для кухни, для прихожей и т. п.)

А.9.2 Табурет

А.9.3 Ваза (для цветов и т. п.)

А.9.4 Кашпо

А.9.5 Столик, стойка для комнатных растений

А.9.6 Горшок, поддонник для комнатных растений

А.9.7 Рама (для зеркала, эстампа и т. п.)

А.9.8 Набор для ванной комнаты

А.10 ГАЛАНТЕРЕЙНЫЕ ИЗДЕЛИЯ

А.10.1 Сумка из полимерной пленки

А.10.2 Накидка из полимерной пленки от дождя

А.10.3 Фартук из полимерной пленки

А.10.4 Предметы ухода за волосами (заколка, зажим, ободок и т. п.)

A.10.5 Бижутерия (браслет, бусы, запонки и т. п.)

A.10.6 Мундштук

A.10.7 Пепельница

А.11 ПРИСПОСОБЛЕНИЯ ДЛЯ РАЗВЕШИВАНИЯ ОДЕЖДЫ, БЕЛЬЯ и т. п.

А.11.1 Вешалка

А.11.2 Крючок

A.11.3 Петелька-клипса для полотенец

А.11.4 Сушилка (для белья, трикотажа и т. п.)

А.11.5 Прищепки

Примечание – Кроме того, стандарт распространяется на все изделия, аналогичные перечисленным по своему функциональному назначению.

А.12 ИЗДЕЛИЯ ДЛЯ САДОВО-ОГОРОДНЫХ РАБОТ

А.12.1 Грабли

А.12.2 Плодосъемник

А.12.3 Держатель для растений

А.12.4 Лейка садовая

А.12.5 Ограждение для клумб

А.12.6 Ведро для садово-огородных работ

Приложение А. (Измененная редакция, Изм. N 1).

ПРИЛОЖЕНИЕ Б

(справочное)

Библиография

(Измененная редакция, Изм. N 1).

Приложение В

(рекомендуемое)

Схема прибора для определения стойкости рисунка (кроме нанесенного вакуумной

и химической металлизацией) к истиранию

1 – ползун с кривошипно-шатунным механизмом; 2 – направляющий патрон; 3 – пуансон;

4 – чернильная резинка; 5 – счетчик

Рисунок В.1

Приложение Г

(рекомендуемое)

Схемы крючка-вешалки

1 -размер "М"

Рисунок Г.1

ПРИЛОЖЕНИЕ Д

(обязательное)

Знак возможности вторичной переработки изделий

Рисунок Д.1

Рисунок Д.2

Примечание к рисункам Д.1, Д.2 – Допускается обозначение полимерного материала по ГОСТ 24888 наносить рядом со знаком вторичной переработки изделий, а не внутри него.

Приложение Д. (Введено дополнительно. Изм. N 1).

ПРИЛОЖЕНИЕ Е

(обязательное)

СИМВОЛЫ, НАНОСИМЫЕ НА ИЗДЕЛИЯ

Е.1 Символ для изделий, контактирующих с пищевыми продуктами

Рисунок E.1

Е.2 Символ для изделий, не контактирующих с пищевыми продуктами

Рисунок Е.2

Приложение Е. (Введено дополнительно. Изм. N 1).

ПРИЛОЖЕНИЕ Ж

(рекомендуемое)

Приготовление растворов для определения химической стойкости

Ж.1 Средства измерений, посуда, реактивы

Весы лабораторные общего назначения по ГОСТ 24104, 4-го класса точности с наибольшим пределом взвешивания 200 г или другие, имеющие аналогичные метрологические характеристики.

Цилиндры мерные вместимостью 100 см по ГОСТ 1770.

Стаканы вместимостью 250 см по ГОСТ 25336.

Натрий двууглекислый (сода питьевая) по ГОСТ 2156.

Уксусная кислота по ГОСТ 61.

Мыло туалетное по ГОСТ 28546.

Сода кальцинированная по ГОСТ 5100.

Ж.2 Приготовление 1%-ного раствора уксусной кислоты

Ж.2.1 Взвешивают 1,00 г уксусной кислоты, записывая результат взвешивания до второго десятичного знака, навеску помещают в стакан, затем в стакан приливают 99 см дистиллированной воды и растворяют навеску.

Ж.3 Приготовление 1%-ного мыльно-щелочного раствора

Ж.3.1 Взвешивают 1,00 г соды питьевой, записывая результат взвешивания до второго десятичного знака, навеску помещают в стакан, затем в стакан приливают 99 см дистиллированной воды и растворяют навеску.

Взвешивают 1,00 г предварительно измельченного туалетного мыла, записывая результат взвешивания до второго десятичного знака, навеску помещают в стакан, затем в стакан приливают 99 см дистиллированной воды и растворяют навеску.

Смешивают приготовленные растворы.

Ж.4 Приготовление 2%-ного мыльно-щелочного раствора

Ж.4.1 Взвешивают 1,00 г соды кальцинированной и 1,00 г предварительно измельченного туалетного мыла, результат взвешивания записывают до второго десятичного знака. Навески помещают в стакан, затем в стакан приливают 98 см дистиллированной воды, подогретой до температуры около 40 °С, и растворяют навеску.

Приложение Ж. (Введено дополнительно. Изм. N 1).

Bibliografie

Bălănuță V.Analiza gestionară.-Chișinău 2003

Buliga I, Redeș A. Merceologia produselor industriale.-Editura Didactică Pedagogică: București,1970

Dima D., Felea N. Îndrumar pentru determinarea calității mărfurilor.-București,1992

Garelic M.Organizarea comerțului cu mărfuri nealimentare.-Chișinău:Editura Lumina 1990

Patriche D.Economia comerțului .-București:Editura Economică1998

Petrovici S .Economia comerțului interior.-Chișinău Editura Universitas 1993

Redeș A.Merceologie industrială.-București:Editura Tehnică1990

Sîrbu R.Merceologia mărfurilor industriale.-București :Editura Eficient1998

Spătaru L. Analiza economică-financiară. -București: Editura Economică 2005

Stanciu I. Merceologie.-București:Editura ASE1993

Tiriulnicova N. Analiza rapoartelor financiare. -Chișinău:Editura

ASEM2004

Tudose C. Tehnologia comercializării mărfurilor. -Chișinău: Editura Lumina1991

Vasiliu F. Controlul modern al calității produselor. -București, 2001

Vîlceanu Gh. Analiza economică financiară.-București:Editura Economica2004

Агбаш В.Л., Елизарова В.Ф. Товароведение непродовольственных товаров. –М.: Экономика, 1989.

. Алексеев Н. Товароведение хозяйственных товаров в 2-х томах. – М.: Экономика, 1984.

Алексеев Н. и др. Введение в товароведение непродовольственных товаров. – М.: Экономика, 1982.

Леженин Е. Товароведение хозяйственных товаров – М.: Экономика, 1984.

Савина 3., Комаровская М. Практические работы по товароведению непродовольственных товаров. – М.: Экономика, 1987.

Сероштан М. В. , Михеева Е.Н. Качество непродовольственных товаров.-Москва, 1998.

Шепелев А.Ф., Печенежская И.А. Товароведение и экспертиза непродовольственных товаров. –Ростов-на-Дону: Феникс, 2002

Уманцев Я. Хозяйственные товары и бытовая химия: Учебник. – М.: Экономика, 1986.

Documente normativ-tehnice

1. ГОСТ P 50962-96 „Посуда и изделия хозяйстенново назначения из пластмасс

2. ГОСТ 4650-80„Пластмассы методы определения водопоглощения”.

3. ГОСТ 4650-80„Пластмассы методы определения водопоглощения”.

4. ГОСТ 14359-69 „Пластмассы методы меxaниcкиx иcпытaнии ”.

ГОСТ P 50962-96„Посуда и изделия хозяйстенново назначения из пластмасс.

ГОСТ P 24105-80 „Изделия из пластмасс, тepмины и определения дефектов.

Anexa 1

Procesul tehnologic de obținere articolelor din masă plastică

Anexa 2

Clasificarea sortimentului articolelor produse și comercializate de întreprinderea Aschim S.A.

Tabelul 1

Articole de menaj

Sursa: elaborat de autor în baza informațiilor de pe pagina oficială a întreprinderii http://www.aschim.moldagro.md/ro/sell/2/

Tabelul 2

Articole de galanterie

Sursa: elaborat de autor în baza informațiilor de pe pagina oficială a întreprinderii http://www.aschim.moldagro.md/ro/sell/2/

Tabelul 3

Articole de menire social culturală

Sursa: elaborat de autor în baza informațiilor de pe pagina oficială a întreprinderii http://www.aschim.moldagro.md/ro/sell/2/

Tabelul 4

Alte articole ( ambalaje, materiale de construcție)

Sursa: elaborat de autor în baza informațiilor de pe pagina oficială a întreprinderii http://www.aschim.moldagro.md/ro/sell/2/

Anexa 3.

Anexa 4

ГОСТ Р 50962-96

Группа Л26

ГОСУДАРСТВЕННЫЙ СТАНДАРТ СОЮЗА ССР

ПОСУДА И ИЗДЕЛИЯ ХОЗЯЙСТВЕННОГО НАЗНАЧЕНИЯ ИЗ ПЛАСТМАСС

Общие технические условия

Plastics vessels and articles for economic purposes.

General specifications

ОКС 83.140

ОКП 22 9310, 22 9320, 22 9350*

_________

* Измененная редакция, Изм. N 1.

Дата введения 1998-01-01

Предисловие

1 РАЗРАБОТАН Техническим комитетом ТК 230 "Пластмассы, полимерные материалы, методы их испытаний" и Всероссийским научно-исследовательским центром стандартизации, информации и сертификации сырья, материалов и веществ (ВНИЦСМВ)

2 ВНЕСЕН Управлением по стандартизации и сертификации сырья, материалов и веществ Госстандарта Российской Федерации

3 ПРИНЯТ И ВВЕДЕН В ДЕЙСТВИЕ Постановлением Госстандарта России от 25 сентября 1996 г. N 598

4 ВВЕДЕН ВПЕРВЫЕ

ВНЕСЕНО Изменение N 1, принятое и введенное в действие постановлением Госстандарта России от 25.12.2000 N 407-ст с 01.10.2001 и опубликованное в ИУС N 3, 2001 год

ВНЕСЕНА поправка, опубликованная в ИУС N 4, 2002 год

1 ОБЛАСТЬ ПРИМЕНЕНИЯ

Настоящий стандарт распространяется на посуду, изделия культурно-бытового и хозяйственного назначения (в том числе детского ассортимента) из пластмасс и пленочных полимерных материалов, изготовляемых любым методом переработки пластмасс, и устанавливает общие требования к продукции, а также обязательные требования, направленные на обеспечение ее безопасности для жизни, здоровья, имущества населения и охраны окружающей среды.

Ассортимент изделий приведен в справочном приложении А.

Обязательные требования изложены в 3.6 (кроме 3.6.2 и 3.6.3), 3.8 (таблица 1, показатели 1-4, 7, 11, 15-20, 22-26), 3.9, 5.5-5.8, 5.11, 5.15, 5.18-5.23, 5.25-5.28.

Настоящий стандарт не распространяется на гигиеническую оценку изделий Минздравом России.

(Измененная редакция. Изм. N 1).

2 НОРМАТИВНЫЕ ССЫЛКИ

В настоящем стандарте использованы ссылки на следующие стандарты:

ГОСТ 12.1.005-88 Система стандартов безопасности труда. Общие санитарно-гигиенические требования к воздуху рабочей зоны

ГОСТ 12.3.030-83 Система стандартов безопасности труда. Переработка пластических масс. Требования безопасности

ГОСТ Р 12.4.013-97 Система стандартов безопасности труда. Очки защитные. Общие технические условия

ГОСТ 12.4.021-75 Система стандартов безопасности труда. Системы вентиляционные. Общие требования

ГОСТ 12.4.028-76 Система стандартов безопасности труда. Респираторы ШБ-1 "Лепесток". Технические условия

ГОСТ 12.4.068-79 Система стандартов безопасности труда. Средства индивидуальной защиты дерматологические. Классификация и общие требования

ГОСТ 12.4.121-83 Система стандартов безопасности труда. Противогазы промышленные фильтрующие. Технические условия

ГОСТ 15.009-91 Система разработки и постановки продукции на производство. Непродовольственные товары народного потребления

ГОСТ 17.2.3.01-86 Охрана природы. Атмосфера. Правила контроля качества воздуха населенных пунктов

ГОСТ 17.2.3.02-78 Охрана природы. Атмосфера. Правила установления допустимых выбросов вредных веществ промышленными предприятиями

ГОСТ 61-75 Кислота уксусная. Технические условия

ГОСТ 166-89 Штангенциркули. Технические условия

ГОСТ 427-75 Линейки измерительные металлические. Технические условия

ГОСТ 577-68 Индикаторы часового типа с ценой деления 0,01 мм. Технические условия

ГОСТ 1770-74 Посуда мерная лабораторная стеклянная. Цилиндры, мензурки, колбы, пробирки. Общие технические условия

ГОСТ 2156-76 Натрий двууглекислый. Технические условия

ГОСТ 2226-88 Мешки бумажные. Технические условия

ГОСТ 2789-73 Шероховатость поверхности. Параметры и характеристики

ГОСТ 2991-85 Ящики дощатые неразборные для грузов массой до 500 кг. Общие технические условия

ГОСТ 3282-74 Проволока стальная низкоуглеродистая общего назначения. Технические условия

ГОСТ 3560-73 Лента стальная упаковочная. Технические условия

ГОСТ 4644-75 Отходы производства текстильные, хлопчатобумажные, сортированные. Технические условия

ГОСТ 5100-85 Сода кальцинированная техническая. Технические условия

ГОСТ 5679-91 Вата хлопчатобумажная одежная и мебельная. Технические условия

ГОСТ 5717-91 Банки стеклянные для консервов. Технические условия

ГОСТ 5884-86 Ящики из гофрированного картона для ламп накаливания. Технические условия

ГОСТ 5959-80 Ящики из листовых древесных материалов неразборные для грузов массой до 200 кг

ГОСТ 6309-93 Нитки хлопчатобумажные швейные. Технические условия

ГОСТ 7661-67 Глубиномеры индикаторные. Технические условия

ГОСТ 7933-89 Картон для потребительской тары. Общие технические условия

ГОСТ 8273-75 Бумага оберточная. Технические условия

ГОСТ 9078-84 Поддоны плоские. Технические условия

ГОСТ 9142-90 Ящики из гофрированного картона. Общие технические условия

ГОСТ 9396-88 Ящики деревянные многооборотные. Технические условия

ГОСТ 10131-93 Ящики из древесины и древесных материалов для продукции пищевых отраслей промышленности, сельского хозяйства и спичек. Технические условия

ГОСТ 10350-81 Ящики деревянные для продукции легкой промышленности. Технические условия

ГОСТ 10905-86 Плиты поверочные и разметочные. Технические условия

ГОСТ 12026-76 Бумага фильтровальная лабораторная. Технические условия

ГОСТ 12303-80 Пачки из картона, бумаги и комбинированных материалов. Общие технические условия

ГОСТ 13511-91 Ящики из гофрированного картона для пищевых продуктов, спичек, табачных изделий и моющих средств. Технические условия

ГОСТ 13512-91 Ящики из гофрированного картона для кондитерских изделий. Технические условия

ГОСТ 13513-86 Ящики из гофрированного картона для продукции мясной и молочной промышленности. Технические условия

ГОСТ 13514-93 Ящики из гофрированного картона для продукции легкой промышленности. Технические условия

ГОСТ 13841-95 Ящики из гофрированного картона для химической продукции. Технические условия

ГОСТ 14192-77 Маркировка грузов

ГОСТ 14236-81 Пленки полимерные. Метод испытания на растяжение

ГОСТ 15140-78 Материалы лакокрасочные. Методы определения адгезии

ГОСТ 15846-79 Продукция, отправляемая в районы Крайнего Севера и труднодоступные районы. Упаковка, маркировка, транспортирование и хранение

ГОСТ 16511-86 Ящики деревянные для продукции электротехнической промышленности. Технические условия

ГОСТ 17308-88 Шпагаты. Технические условия

ГОСТ 17811-78 Мешки полиэтиленовые для химической продукции. Технические условия

ГОСТ 18251-87 Лента клеевая на бумажной основе. Технические условия

ГОСТ 18573-86 Ящики деревянные для продукции химической промышленности. Технические условия

ГОСТ 24104-88 Весы лабораторные общего назначения и образцовые. Общие технические условия

ГОСТ 24105-80 Изделия из пластмасс. Термины и определения дефектов

ГОСТ 20435-75 Контейнер универсальный металлический закрытый номинальной массой брутто 3,0 т. Технические условия

ГОСТ 22225-76 Контейнеры универсальные массой брутто 0,625 и 1,25 т. Технические условия

ГОСТ 24597-81 Пакеты тарно-штучных грузов. Основные параметры и размеры

ГОСТ 24888-81 Пластмассы, полимеры и синтетические смолы. Химические наименования, термины и определения

ГОСТ 25336-82 Посуда и оборудование лабораторные стеклянные. Типы, основные параметры и размеры

ГОСТ 25951-83 Пленка полиэтиленовая термоусадочная. Технические условия

ГОСТ 28546-90 Мыло туалетное. Общие технические условия

ГОСТ 29298-92 Ткани хлопчатобумажные и смешанные бытовые. Общие технические условия

ГОСТ Р 51121-97 Товары непродовольственные. Информация для потребителя. Общие требования

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3 ОБЩИЕ ТЕХНИЧЕСКИЕ ТРЕБОВАНИЯ

3.1 Изделия изготовляют из пластмасс в соответствии с требованиями настоящего стандарта и нормативному документу (НД) или техническому документу (ТД), или чертежу на соответствующее изделие или группу изделий, а также образцу-эталону по ГОСТ 15.009. Внешний вид образца-эталона должен соответствовать требованиям 3.6.1, 3.6.2, 3.6.4, 3.6.5 и 3.6.6.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.2 Материалы, применяемые для изготовления изделий, указывают в НД, ТД или чертеже на изделие или группу изделий.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.2.1 Материалы и красители, применяемые для изготовления изделий из пластмасс, должны быть разрешены к применению Минздравом России, а НД или ТД на такие изделия или группу изделий должна быть согласована с Минздравом России в установленном порядке.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.2.2 В случае допущения изготовления изделий из производственных отходов из пластмасс это указывают в НД или ТД на изделие или группу изделий. Применение производственных отходов из пластмасс для изготовления изделий, предназначенных для контакта с пищевыми продуктами, должно быть согласовано с Минздравом России. Применение производственных отходов из пластмасс для изготовления изделий детского ассортимента не допускается.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.3 Изделия изготовляют цельными, ажурными, плетеными, окрашенными и неокрашенными, с рисунком и без рисунка, с отделкой и без нее, с применением и без применения деталей из других материалов.

3.4 Комплектующие детали должны соответствовать требованиям НД, ТД или чертежа на конкретную деталь или группу деталей.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.4.1 Полки и дверки шкафов могут быть изготовлены из стекла и других неполимерных материалов.

Для крепления дверок, полок, зеркал применяют пластмассовую или металлическую фурнитуру по НД, ТД или чертежу на конкретную деталь.

Фурнитура должна прочно прикрепляться к изделию без перекосов и смещений.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.5 Размеры, форма, цвет, вместимость (при необходимости) изделия, эстетические и функциональные показатели назначения изделия должны быть указаны в НД или ТД, или чертеже на конкретное изделие или группу изделий.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.5.1 (Исключен. Изм. N 1).

3.6 Требования к внешнему виду

3.6.1 Изделия не должны иметь острых (режущих, колющих) кромок, если это не определено функциональным назначением изделия. Следы от формующего инструмента не должны иметь острых (режущих, колющих) краев. Не допускается выступание литника над опорной поверхностью.

3.6.2 Внешний вид наружной поверхности изделия в зависимости от метода его изготовления должен удовлетворять следующим требованиям:

– при изготовлении изделий методом литья под давлением не допускаются: дефекты по ГОСТ 24105, портящие внешний вид (раковины, вздутия, трещины, грат, следы течения, линии холодного стыка, царапины, сколы); инородные включения в количествах, более допустимых по нормативному или техническому документу на материал, из которого изготовлено изделие, и их локальные скопления; высота или глубина следов от формующего инструмента не должна быть более 0,5 мм и более 2,0 мм для крупногабаритных изделий (например, канистра, ведро, таз);

– при изготовлении изделий методом формования из листа не допускаются царапины, следы от выталкивателей глубиной более 0,3 мм, сколы;

– при изготовлении изделий методом выдувного формования не допускаются риски, царапины, следы по месту смыкания формы высотой более 0,3 мм, грат высотой более 1 мм;

– при изготовлении изделий методом экструзии не допускаются подтеки, наличие нерасправляющихся (запрессованных) складок, проколов, трещин.

Внешний вид внутренней поверхности изделия в зависимости от метода изготовления должен удовлетворять следующим требованиям:

– при изготовлении изделий методом литья под давлением высота или глубина следов от формующего инструмента должна быть не более 0,5 мм;

– при изготовлении изделий методом формования из листа и методом выдувного формования не допускается грат высотой более 1 мм и более 1,5 мм для крупногабаритных изделий.

На поверхности мешков допускается наличие до 5 проколов включительно на расстоянии не более 30 мм от места открывания при изготовлении их на высокопроизводительных сварочных автоматах; следы перфорации на краях мешков при изготовлении их в рулонах.

3.6.1, 3.6.2. (Измененная редакция, Изм. N 1).

3.6.3 Элементы формующего инструмента, оформляющие внутреннюю и внешнюю поверхности изделий, должны иметь шероховатость поверхности не менее 9-10 классов чистоты по ГОСТ 2789.

3.6.4 Сварной шов для изделий из пленки должен быть равномерным по всему контуру, без пробоин. Ширину шва и расстояние от края среза до шва указывают в НД или ТД, или чертеже на конкретное изделие или группу изделий. При отсутствии указаний ширина шва не должна быть более 5 мм, расстояние от края среза до шва должно быть не более 10 мм.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.6.5 Клеевой шов должен быть ровным, чистым, без пропусков. Ширина шва – не более 5 мм.

3.6.6 Ниточный шов должен быть ровным, хорошо утянутым, в тон материала, без пропуска, стежков, петлистости, пробоин и обрыва нити. Строчение производят хлопчатобумажными нитками по ГOCT 6309 или другими нитками, сочетающимися по цвету с основным материалом. Частота строчки: 10–18 стежков на 50 мм шва, расстояние шва от края изделия должно быть 3 – 5 мм.

3.7 Покрытие, нанесенное на изделие, должно быть ровным, без вздутий, пузырей и отслаивания.

Рельеф должен быть четким, без смещений. Рисунок, нанесенный различными методами (печатью, тиснением и деколем и др.), должен быть четким, без искажений и пропусков. При декорировании изделий цветной пленкой допускается наличие следа пленки, не ухудшающего внешний вид изделия. Не допускается смещение составных частей рисунка относительно друг друга более чем на 1 мм.

3.8. По показателям качества изделия должны соответствовать требованиям, указанным в таблице 1.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

Таблица 1

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.8.1 По показателю "количества миграции вредных веществ, мигрирующих в модельные среды", изделия должны соответствовать гигиеническим нормативам, указанным в таблице 1а.

Таблица 1a

3.8.2 Дополнительные требования и показатели, не влияющие на безопасность изделий, не предусмотренные настоящим стандартом, указывают в НД или ТД на конкретное изделие или группу изделий.

3.8.1, 3.8.2. (Введены дополнительно. Изм. N 1).

3.9 Маркировка

3.9.1 На каждое изделие наносят товарный знак предприятия-изготовителя или его наименование, обозначение полимерного материала, из которого изготовлено изделие, и возможности его вторичной переработки (приложение Д, рисунок Д.1 или Д.2). Допускается не применять маркировку по приложению Д для изделий, изготовленных на формах, выпущенных до 2002 г.

На изделия, контактирующие с пищевыми продуктами, наносят маркировку, указывающую, для каких видов пищевых продуктов они применяются (холодных, горячих, сыпучих или указывают конкретное назначение, например, "для холодной питьевой воды") или маркируют изделия в соответствии с приложением Е, рисунок E.1.

Допускается нанесение дополнительной маркировки, не ухудшающей товарный вид изделий, например, номера формы изделия, гнезда.

Для наборов изделий допускается данные маркировки указывать на ярлыке, вложенном в групповую тару.

3.9.2 На изделиях, не контактирующих с пищевыми продуктами, но форма и размеры которых допускают возможность использования их для пищевых продуктов (например, ведра, тазы, глухие кашпо, стаканы для карандашей, мешки), указывают: "Для непищевых продуктов" или конкретное назначение изделия, например, "Для садово-огородных работ" или маркируют изделия в соответствии с приложением Е, рисунок Е.2.

3.9.1, 3.9.2. (Измененная редакция, Изм. N 1).

3.9.3 Маркировку наносят методами формования, декалькомании, тиснения, печати, штампа, гравировкой в форме.

В случае технологической невозможности нанесения маркировки на изделие в процессе его изготовления и для мешков (пакетов) без рисунка допускается маркировку указывать на ярлыке, прикрепляемом к изделию или вкладываемом в групповую тару, или на аппликации. Для мешков (пакетов) с рисунком, содержащим рекламную информацию, выпускаемых по конкретным заказам, допускается по согласованию с потребителем товарный знак предприятия-изготовителя или его наименование указывать на ярлыке, вкладываемом в групповую тару. Маркировка должна быть четкой, ясной и легко читаемой.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.9.4 На потребительскую тару наносят маркировку, содержащую:

– наименование предприятия-изготовителя и (или) его товарный знак, его юридический адрес;

– наименование изделия (комплекта);

– номер партии;

– количество изделий (комплектов);

– дату изготовления (месяц, год);

– номер или фамилию упаковщика;

– штамп отдела технического контроля;

– правила эксплуатации (при необходимости);

– обозначение настоящего стандарта.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.9.5 Маркировка транспортной тары – по ГОСТ 14192 с указанием реквизитов по 3.9.4 и манипуляционных знаков: "Хрупкое, осторожно", "Верх" или др., указанных в НД или ТД на конкретное изделие или группу изделий.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.9.6 Информация для потребителя – по ГОСТ Р 51121 с учетом 3.9.1, 3.9.2, 3.9.3 и 3.9.4.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.10 Упаковка

Изделия одного вида упаковывают в пачки из оберточной бумаги по ГОСТ 8273 или из термоусадочной пленки по ГОСТ 25951; в картонные коробки по ГОСТ 12303 (I-III); в полиэтиленовые мешки по ГОСТ 17811 или бумажные мешки по ГОСТ 2226 марок НМ, БМ, ПМ, ВМБ с количеством слоев 3-6; в коробки из коробочного картона по ГОСТ 7933; в ящики из гофрированного картона по ГОСТ 13514 (1-16), ГОСТ 13511, ГОСТ 13512, ГОСТ 13513, ГОСТ 5884, ГОСТ 9142, ГОСТ 13841 (1-60); в ящики деревянные по ГОСТ 16511 (1, II-1, III-1), ГОСТ 13361 (I-IV), ГОСТ 18573, ГОСТ 2991, ГОСТ 10350 (1-10), в ящики фанерные по ГОСТ 9396, ГОСТ 5959. Допускается по согласованию с потребителем поставка крупногабаритных изделий (например, бочек) без упаковки.

Пачки, коробки, ящики из картона оклеивают лентой по ГОСТ 18251 и обвязывают шпагатом по ГОСТ 17308.

Количество изделий, упакованных в пачки, способ крепления изделий, дополнительные упаковочные материалы указывают в НД или ТД на конкретное изделие или группу изделий.

Допускаются другие виды упаковки изделий, обеспечивающие их сохранность при транспортировании и хранении. Способы упаковывания, упаковочные материалы и применяемые вспомогательные средства должны быть указаны в НД или ТД на конкретное изделие или группу изделий.

В транспортную тару изделия могут быть упакованы без предварительной упаковки в потребительскую тару. При этом транспортная тара должна быть выстелена внутри оберточной бумагой, а ряды изделий обернуты или проложены бумагой, стружкой или другим материалом, обеспечивающим сохранность изделий. Допускается упаковка изделий в тару, бывшую в употреблении и обеспечивающую сохранность изделий.

Прочность транспортной тары должна обеспечивать сохранность продукции в условиях многоярусной загрузки (3,3 м).

Масса брутто должна быть не более 25 кг для посуды и не более 33 кг для других видов изделий.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

3.10.1 Изделия, упакованные в транспортную тару, формируют в транспортные пакеты по ГОСТ 24597 на поддонах по ГОСТ 9078, на пакетах-поддонах по НД или ТД.

Транспортные пакеты скрепляют двумя полосами стальной упаковочной ленты по ГОСТ 3560, полипропиленовой лентой или тканой синтетической лентой по НД или ТД, стальной проволокой по ГОСТ 3282.

Масса пакета не более 1 т.

Полиэтиленовые мешки заваривают, бумажные – прошивают машинным или ручным способом.

По согласованию с потребителем допускается поставка изделий без формирования транспортных пакетов.

(Измененная работа. Изм. N 1).

3а ТРЕБОВАНИЯ БЕЗОПАСНОСТИ И ОХРАНЫ ОКРУЖАЮЩЕЙ СРЕДЫ

3а.1 Изделия, изготовленные в соответствии с требованиями настоящего стандарта, не токсичны.

3а.2 При изготовлении изделий должны соблюдаться правила безопасности в соответствии с ГОСТ 12.3.030.

При нарушении режима переработки в воздух рабочей зоны происходит выделение продуктов термоокислительной деструкции полимерного материала.

3а.3 Определение продуктов деструкции полимерного материала – по нормативному или техническому документу на материал, их предельно допустимые концентрации (ПДК) в воздухе рабочей зоны производственных помещений, класс опасности и действие на организм человека – по ГОСТ 12.1.005 и [2].

3а.4 Концентрацию вредных веществ в воздухе рабочей зоны производственных помещений контролируют методами, утвержденными Минздравом Российской Федерации.

Параметры микроклимата производственных помещений должны соответствовать [3].

3а.5 Производственные помещения должны быть оборудованы общеобменной приточно-вытяжной вентиляцией, а рабочие места местной вентиляцией, обеспечивающими концентрацию вредных веществ в воздухе рабочей зоны, не превышающую предельно допустимую. Система вентиляции производственных складских и вспомогательных помещений – по ГОСТ 12.4.021.

3а.6 Персонал, занятый в производстве изделий, должен быть обеспечен спецодеждой из хлопчатобумажной ткани и индивидуальными защитными средствами: очками по ГОСТ Р 12.4.013, перчатками по ГОСТ 12.4.068, респираторами типа "Лепесток" по ГОСТ 12.4.028, а также противогазом марки А, БКФ или М по ГОСТ 12.4.121 для использования в аварийных ситуациях.

3а.7 По степени пожарной опасности производство изделий относится к категории В.

Средства пожаротушения – химическая пена, песок, тонкораспыленная вода.

3а.8 Утилизацию отходов осуществляют в соответствии с [4] или направляют отходы на повторную переработку.

3а.9 Охрана окружающей среды – по ГОСТ 17.2.3.01. Выбросы вредных веществ в атмосферу – по ГОСТ 17.2.3.02".

Раздел 3а. (Введен дополнительно. Изм. N 1).

4 ПРАВИЛА ПРИЕМКИ

4.1 Изделия принимают партиями. Партией считают количество изделий одного наименования и размера, изготовленных из одного материала по одному технологическому регламенту или иному технологическому документу и чертежам.

Количество изделий в каждой партии не должно превышать суточную выработку.

При малой производительности оборудования допускается комплектовать партии из выработки за несколько суток.

Изготовленные изделия одновременно предъявляют к сдаче и оформляют одним документом о качестве.

В документе о качестве указывают:

– наименование предприятия-изготовителя и(или) его товарный знак;

– наименование изделия;

– номер партии;

– количество изделий в партии;

– дату изготовления;

– обозначение настоящего стандарта и НД или ТД на изделие или группу изделий;

– подтверждение о соответствии изделий требованиям настоящего стандарта и НД или ТД на изделие или группу изделий;

– штамп отдела технического контроля.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

4.2 Изделия подвергают приемо-сдаточным, периодическим и типовым испытаниям.

Для проведения испытаний случайным образом отбирают 1 % единиц упаковки от партии, но не менее 1 единицы упаковки, а для ввозимой продукции – 1 единицу упаковки.

4.3 Приемосдаточные испытания на соответствие изделий требованиям настоящего стандарта проводят по 3.4.1, 3.5 (цвет, форма), 3.6, 3.7 (для изделий с покрытием и рисунком) и следующим показателям таблицы 1: 1 – для посуды, в том числе одноразовой, предназначенной для горячих пищевых продуктов, и изделий с предполагаемым применением для пищевых целей, кроме изделий из пленочных материалов и ведер для холодной питьевой воды; 2 – для окрашенных изделий; 4 – для сборных изделий, кроме вешалок и мыльниц; 5 – для изделий, имеющих соответствующее требование в НД, ТД или чертеже; 6 – для канистр; 7 – для изделий, в которых ручка является отдельно присоединяемой деталью, кроме мешков с ручками из пленки; 8, 9, 10 – для посуды, изделий с предполагаемым применением для пищевых целей, изделий детского ассортимента, кроме изделий из пленочных материалов; 13 – для изделий хозяйственного назначения; 15, 18 – для изделий из пленочных материалов; 19 – для мешков, кроме мешков для мусора; 20 – для изделий из пленочных материалов; 22-25.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

4.4 При получении неудовлетворительных результатов приемосдаточных испытаний хотя бы по одному показателю проводят повторную проверку по этому показателю на удвоенной выборке, взятой из той же партии.

4.5. На партии, прошедшей приемосдаточные испытания, не реже 1 раза в 6 мес проводят периодические испытания изделий на соответствие требованиям настоящего стандарта по следующим показателям таблицы 1: 1 – для ведер для холодной питьевой воды и изделий хозяйственного назначения, кроме изделий из пленочных материалов; 3 – кроме одноразовой посуды, изделий из пленочных материалов, вешалок, прищепок; 4 – для сборных вешалок и мыльниц; 6 – для посуды, изделий детского ассортимента и хозяйственного назначения, кроме канистр, одноразовой посуды, мешков из пленочных материалов; 11 – для посуды и изделий с предполагаемым применением для пищевых целей, изделий детского ассортимента; 8, 9, 10 – для хозяйственных изделий, кроме изделий из пленочных материалов; 12; 14; 16, 17 – для изделий из пленочных материалов; 21; 26.

При пуске формы после ее ремонта или изготовления проводят испытания по 3.5 (размеры, вместимость) на двух изделиях с каждого гнезда формы (для всех изделий).

(Измененная редакция, Изм. N 1).

4.6 При получении неудовлетворительных результатов периодических испытаний хотя бы по одному показателю периодические испытания переводят в категорию приемо-сдаточных до получения положительных результатов не менее чем на 3 партиях изделий.

4.7 Типовые испытания изделия проводят на соответствие всем требованиям, установленным НД или ТД на конкретное изделие или группу изделий при изменении конструкции изделия, метода переработки, материала, из которого оно изготовлено.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

4.8 При неудовлетворительных результатах типовых испытаний приемку изделий прекращают до устранения причин образования дефектов.

4.9 Метод отбора изделий из партии, схему отбора изделий в выборку указывают в НД или ТД на конкретное изделие или группу изделий.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

5 МЕТОДЫ ИСПЫТАНИЙ

5.1 От единиц упаковки, отобранных по 4.2, случайным образом отбирают изделия в количестве 1 % от каждой упаковки, но не менее 5 шт. (для прищепок не менее 30 шт.).

Изделия, отобранные в выборку, помещают в любую закрывающуюся тару с прикрепленным ярлыком, на котором указывают: наименование изделий, номер партии, дату отбора, вид испытаний.

5.2 Внешний вид, цвет, форму изделий, количество включений проверяют визуально без применения увеличительных приборов путем сравнения с контрольным образцом, утвержденным в установленном порядке, и требованиями настоящего стандарта.

5.3 Контроль размеров изделия проводят штангенциркулем по ГОСТ 166 или другим измерительным инструментом, обеспечивающим точность измерения в соответствии с НД, ТД или чертежом на конкретное изделие или группу изделий.

Контроль размеров, смещения рисунка покрытия, углублений, следов от оформляющих деталей, вздутий, глубины царапин, раковин проводят индикаторным глубиномером по ГОСТ 7661, штангенциркулем по ГОСТ 166 или универсальным инструментом, обеспечивающим точность измерения в соответствии с НД, ТД или чертежом на конкретное изделие или группу изделий.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

5.4 Вместимость изделий проверяют, наливая воду комнатной температуры из мерной посуды до перелива через края или сливное устройство.

За вместимость принимают объем воды, израсходованной на наполнение изделия.

5.5 Стойкость к горячей воде проверяют путем погружения в нее изделия или, если позволяют размеры, заполнения его водой с температурой (70±5) °С для изделий, контактирующих с горячими пищевыми продуктами, и изделий, применяемых в процессе приготовления пищи, и (60±5) °С для остальных изделий. Крупногабаритные изделия (например, ванночка, канистра, ведро, таз) заполняют горячей водой на (50±5)% их вместимости.

На поверхности не должно быть никаких изменений.

После выдержки в течение 10-15 мин изделие вынимают (удаляют воду), охлаждают и насухо протирают. После испытания изделие должно оставаться без видимых изменений по сравнению с контрольным образцом, а вода вне или внутри его не должна окрашиваться.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

5.6 Миграцию красителя проверяют пятикратной протиркой изделия белой хлопчатобумажной тканью по ГОСТ 4644 или ватным тампоном по ГОСТ 5679, предварительно смоченными водой температурой 30-40 °C.

Для контроля изделий, окрашенных в белый цвет, применяют хлопчатобумажную ткань черного цвета.

По окончании протирки на ткани или тампоне не должно оставаться следов красителя.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

5.7 Химическую стойкость проверяют погружением изделий в 1%-ный раствор уксусной кислоты по ГОСТ 61, предварительно нагретый до температуры (60 5) °C, на 10 мин.

При этом не должна изменяться окраска изделий, а раствор должен оставаться бесцветным, прозрачным, без осадка.

Стойкость посуды к мыльно-щелочным растворам (сода питьевая по ГОСТ 2156 1%-ная, мыло туалетное по ГОСТ 28546 1%-ное) определяют путем ее погружения в предварительно нагретый до температуры (605) °C мыльно-щелочной раствор на 20 мин.

Определение стойкости других изделий из пластмасс проводят в 2%-ном мыльно-щелочном растворе (сода кальцинированная по ГОСТ 5100, мыло туалетное по ГОСТ 28546). Определение стойкости мыльниц проводят при температуре (505) °C.

Затем изделия вынимают из раствора, промывают холодной водой и протирают насухо.

По окончании выдержки изделие при сравнении с контрольным образцом не должно набухать и деформироваться, а раствор – окрашиваться.

При больших габаритах изделия (например, ванночка, канистра, ведро, таз) испытание проводят на образце размером не менее 70х70 мм, вырезанном из изделия. По окончании выдержки образец при сравнении с аналогичным контрольным не должен набухать и деформироваться, а раствор – окрашиваться.

Приготовление растворов – в соответствии с приложением Ж.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

5.8 Сопряжение деталей проверяют, собирая изделие и сравнивая его с чертежом и контрольным образцом.

5.9 Коробление изделий проверяют щупом по НД или ТД. Изделие помещают на поверочную плиту по ГОСТ 10905 стороной, не имеющей декоративных элементов и выпуклой маркировки. К центру изделия прикладывают груз массой (2,0±0,1) кг. Для подносов масса грузов установлена в зависимости от площади (таблица 2).

Таблица 2

Щупом проверяют зазор между изделием и плитой.

Коробление изделий цилиндрической и конической формы проверяют путем измерения диаметров не менее чем в двух взаимно перпендикулярных направлениях штангенциркулем по ГОСТ 166 и сравнением их с заданными в чертеже размерами.

Коробление , %, рассчитывают по формуле

, (1)

где – максимальный зазор между изделием и поверхностью, на которую помещено изделие, или разность диаметров (для изделий цилиндрической или конической формы), мм;

– линейный размер соответствующей стороны изделия или номинальное значение диаметра (для изделий цилиндрической или конической формы), мм.

5.10 Определение стойкости к загрязнению проводят на изделии, а при его больших габаритах (например, ванночка, канистра, ведро, таз) – на выделенном на поверхности изделия участке или образце размером не менее 50х50 мм.

Поверхность обрабатывают горячим мыльным раствором и вытирают насухо. Затем на обработанную поверхность наносят около 5 г вещества-загрязнителя (для изделий, контактирующих с пищевыми продуктами, – молочные продукты или жиры; для изделий, не контактирующих с пищевыми продуктами, – земля с водой; для изделий детского ассортимента – детский крем, чернила).

После выдержки в течение 2-3 ч испытуемую поверхность моют горячим мыльным раствором, насухо протирают и осматривают при дневном освещении.

На поверхности не должно быть никаких изменений.

5.11 Прочность крепления ручек проверяют следующим образом:

изделие с одной ручкой закрепляют в подвешенном состоянии, а затем прикладывают к нему статическую нагрузку, в 2 раза превышающую массу воды, соответствующую вместимости изделия, время выдержки 5 мин;

изделие с двумя ручками наполняют водой до номинальной вместимости или прикладывают к нему статическую нагрузку, равную массе воды, соответствующей вместимости, и последовательно подвешивают за каждую ручку, время выдержки 15 мин.

По истечении указанного времени не должно быть нарушения целостности изделия и ручек (наличия трещин и разрушений).

5.9-5.11. (Измененная редакция, Изм. N 1).

5.12 Определение стойкости рисунка (кроме нанесенного вакуумной и химической металлизацией) к истиранию

5.12.1 Приборы, материалы, реактивы

Прибор типа ДИТ-М по НД или ТД или другой, обеспечивающий номинальное усилие 14,7 Н и частоту вращения бегунка (100±10) 1/мин – для пленочных изделий.

Прибор для определения стойкости рисунка к истиранию (приложение В) – для остальных изделий.

Ткань миткаль отбеленная по НД.

Ткань фланелевая по ГОСТ 29298.

Пенополиуретановая прокладка.

Сода кальцинированная по ГОСТ 5100.

Резинка чернильная по НД.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

5.12.2 Определение стойкости к сухому трению

5.12.2.1 Подготовка к испытанию

Для испытания пленочных изделий миткаль кипятят в течение 1 ч в 2%-ном растворе кальцинированной соды. Затем ее ополаскивают и проглаживают горячим утюгом.

Испытуемое изделие из пленки закрепляют в пяльцы рисунком наружу.

Другие изделия с рисунком закрепляют на плоскости ползуна прибора.

Истирающую ткань для пленок закрепляют на бегунке прибора, а для остальных изделий применяемую чернильную резинку закрепляют на пуансоне прибора

5.12.2.2 Проведение испытания

Включают прибор. Изделие из пленки истирают по кругу при приложении усилия в 14,7 Н (1,5 кг) и частоте вращения бегунка (100±10) 1/мин, количество циклов – 300.

Остальные изделия подвергают истиранию возвратно-поступательным движением ползуна до его основы. Допускается проводить истирание вручную при помощи чернильной резинки.

5.12.2.3 Обработка результатов испытания

За результат испытания изделий из пленки принимают среднее арифметическое значение не менее 3 определений, исходя из оценки по трехбалльной системе:

3 балла – истирание рисунка отсутствует;

2 балла " " до 50%;

1 балл " " более 50%.

За результат испытания других изделий принимают среднее арифметическое значение циклов истирания до основы не менее 5 определений.

5.12.3 Определение стойкости рисунка к мокрому трению

5.12.3.1 Приборы, материалы, реактивы – по 5.12.1 настоящего стандарта.

5.12.3.2 Подготовка к испытанию

Подготовка к испытанию – по 5.12.2.1 настоящего стандарта. При этом истирающую ткань, прошедшую предварительную обработку, смачивают 2%-ным раствором кальцинированной соды.

5.12.3.3 Проведение испытания – по 5.12.2.2.

5.12.3.4 Обработка результатов испытания – по 5.12.2.3.

5.13 Стойкость рисунка, нанесенного методом вакуумной или химической металлизации, прочность адгезии рисунка с поверхностью изделия определяют методом решетчатых надрезов по ГОСТ 15140.

Изделие считается выдержавшим испытание, если отслаивание покрытия вдоль линии надрезов – не более 35 % поверхности с каждой решетки, т.е. не ниже 3-го балла.

5.14 Стойкость рисунка к моющим средствам определяют по 5.12, закрепив на пуансоне фланелевую ткань по ГОСТ 29298 с прокладкой из пенополиуретана толщиной 3-5 мм, обильно смоченные 2 %-ным мыльным раствором.

Определяют количество циклов возвратно-поступательного движения ползуна, необходимое для удаления рисунка.

5.15 Определение гигиенических показателей

5.15.1 Подготовка вытяжек

Выбор модельных сред и подготовка вытяжек – по [5].

5.15.2 Проведение испытания

Запах и привкус водной вытяжки – по [5].

Изменение цвета и прозрачности водной вытяжки определяют визуально, сравнивая на белом фоне 50 мл вытяжки с 50 мл дистиллированной воды, помещенных в цилиндры из бесцветного стекла.

Определение показателя 11.4 таблицы 1 – в соответствии с [1].

5.15-5.15.2. (Измененная редакция, Изм. N 1).

5.16 Перемещение дверок, ящиков, полок и направляющих планок проверяют 10-кратным открыванием дверок, выдвижением ящиков и полок. Выдвижение должно быть без заеданий и перекосов.

5.17 Надежность запирания замков проверяют 10-кратным их открыванием. Открытие и закрытие замка должно осуществляться при легком нажиме. Замок должен удерживать дверки в закрытом состоянии.

5.18 Определения стойкости рисунка флексографической печати к липкой ленте

На изделие с рисунком или образец, вырезанный из него, накладывают полосу из липкой ленты длиной 100 мм, шириной не менее 10 мм, оставляя конец длиной 10 мм неприклеенным. Приглаживают ленту вручную для удаления из-под нее пузырьков воздуха.

Затем ленту оттягивают назад под углом менее 180 град. Первые 50-60 мм ленты оттягивают медленным движением в несколько приемов, а затем сильным рывком.

За стойкость рисунка к липкой ленте принимают среднее арифметическое значение 3 определений в соответствии с трехбалльной системой:

3 балла – на липкой ленте нет следов окраски;

2 балла – незначительное отслаивание краски;

1 балл – полное отслаивание краски.

5.19 Стойкость мешка с ручками к нагрузке определяют, заполняя мешок водой или любым сыпучим материалом массой, равной предусмотренной максимальной нагрузке плюс 1 кг, и выдерживая его в подвешенном за ручки состоянии в течение 1 ч.

Мешок с ручками считают выдержавшим испытание, если он не имеет повреждений.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

5.20 Прочность зажима определяют на разрывной машине любого типа, обеспечивающей скорость раздвижения захватов (500±50) мм/мин.

Пять образцов вырезают из различных участков мешка с зажимом так, чтобы зажим был расположен в середине образца перпендикулярно к направлению движения подвижного захвата машины.

Определение проводят на образцах шириной (30±0,5) мм, длиной не менее 150 мм. Длина рабочей части образца – (50±0,5) мм. Перед испытанием образцы выдерживают в течение 3 ч в комнатных условиях.

За результат испытания принимают среднее арифметическое 5 значений разрушающего усилия, фиксируемого шкалой машины.

5.21 Прочность сварного шва при разрыве определяют по ГОСТ 14236 на разрывной машине любого типа. Образцы для испытания шириной (15,0±0,2) мм или (18,0±0,2) мм и длиной не менее 150 мм вырезают из различных участков швов так, чтобы сварной шов был посередине образца и был перпендикулярен к направлению движения подвижного захвата испытательной машины. Края образцов должны быть ровными, без зазубрин и видимых дефектов.

Длина рабочей части образца – (50±0,5) мм.

Скорость движения зажимов испытательной машины – в соответствии с НД или ТД на конкретный материал. Перед испытанием образцы выдерживают в течение 3 ч в комнатных условиях.

При определении прочности сварного шва, соединяющего несколько слоев пленки, за толщину материала принимают суммарную толщину слоев пленки в образце.

За результат испытания принимают среднее арифметическое пяти определений, допускаемое расхождение между которыми не должно превышать 20 %.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

5.22 Герметичность сварного шва мешков (пакетов), кроме мешков для мусора, из пленочных материалов определяют, заполняя около 1/2 объема изделия, но не более 2,0 л, водой температурой (20±5) °С.

Затем изделие с водой выдерживают в подвешенном состоянии в течение 30 мин.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

5.23 Разрывное усилие сварного шва для ручек из пленки определяют по методике, изложенной в 5.21.

5.24 Деформацию крючка вешалки определяют, выдерживая вешалку под статической нагрузкой: для вешалок-плечиков для сорочек, юбок, брюк размеров 26-42 – (1,00±0,03) кг, размеров 44-58 – (1,50±0,03) кг; для вешалок-плечиков для одежды размеров 26-42 – (2,00±0,05) кг, размеров 44-58 – (4,00±0,05) кг; для верхней одежды размеров 26-42-(6,00±0,10) кг, размеров 44-58 – (10,0±0,1) кг и (20,0±0,1) кг – только для воздушного транспорта.

Вешалку с грузом подвешивают на скалку диаметром 32 мм (для воздушного транспорта -30 мм) так, чтобы направление действия силы было вдоль оси симметрии. Нагруженное изделие выдерживают не менее 3 ч при комнатной температуре.

После выдержки, не разгружая вешалку, измеряют размер М (приложение Г) любым измерительным инструментом с погрешностью не более 0,5 мм.

5.25 Определение жесткости подносов проводят следующим образом:

– при помощи металлической линейки по ГОСТ 427 измеряют длину большей стороны подноса;

– отмечают центр подноса с обеих сторон;

– два металлических бруска устанавливают на поверочную плиту по ГОСТ 10905, длина брусков 100 мм, ширина (26,0±0,5) мм, высота должна соответствовать высоте применяемого измерительного прибора;

– поднос устанавливают на бруски так, чтобы бруски находились по краям подноса перпендикулярно его большей стороне и симметрично относительно оси подноса, параллельной его большей стороне;

– между подносом и поверхностью, на которую установлены бруски, помещают индикатор часового типа по ГОСТ 577 или другой аналогичный измерительный прибор таким образом, чтобы измерительная головка индикатора находилась в центре подноса (с нижней стороны) и устанавливают индикаторную головку на "0";

– в центр подноса, установленного на бруски, помещают гирю, массу которой выбирают по 5.9, и через 1 мин записывают показание измерительной головки индикатора в мм, округляя его до первого десятичного знака.

Прогиб под нагрузкой , %, рассчитывают по формуле

, (2)

где 1 – показание измерительной головки индикатора, мм;

– длина большей стороны подноса, мм.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

5.26 Для определения герметичности крышек для консервирования берут стеклянную банку по ГОСТ 5717 (или банку "Глобус"), заполняют ее водой температурой (955) объемом, равным 3/4 вместимости банки.

Затем закрывают крышкой, предварительно подержав ее в кипящей воде не более 15 с. Банку, закрытую крышкой, выдерживают 1,5-2 ч, а затем опрокидывают вверх дном на фильтровальную бумагу по ГОСТ 12026. Выдерживают банку на фильтровальной бумаге 5 мин. По истечении 5 мин проверяют наличие пятен воды на фильтровальной бумаге

Изделие считают выдержавшим испытание, если пятна воды отсутствуют.

Для проверки герметичности канистру, бутыль, бутылочку заполняют водой до места перехода корпуса к горловине и навинчивают крышку. Убедившись в отсутствии течи на поверхности канистры, бутыли, бутылочки и в швах, ее опрокидывают вверх дном и выдерживают в этом положении в течение 30 мин.

Канистру, бутыль и бутылочку считают выдержавшими испытание, если вода не просачивается через крышку.

Плотность закрывания крышек, кроме крышек для консервирования, определяют путем закрывания ими банки или бутылки. Крышка должна плотно надеваться на горловину тары.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

5.27 Прочность канистр, бутылей и бутылочек определяют, сбрасывая заполненные водой, выдержавшие испытание на герметичность изделия на металлическую или бетонную поверхность. Канистры вместимостью до 5 л, бутыли и бутылочки любой вместимости сбрасывают 5 раз с высоты 120 см, канистры вместимостью более 5 л сбрасывают 3 раза с высоты 60 см. При сбрасывании должно быть обеспечено свободное падение (без вращения) изделия на дно.

Канистру, бутыль и бутылочку считают выдержавшими испытание, если на них не наблюдается остаточных деформаций, трещин, сколов.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

5.28 Определение деформации ванночек проводят при температуре (205)° C. Испытуемый образец подвешивают за четыре точки крюками, укрепленными на вертикальных шнурах.

Крюки располагают так, чтобы достигался максимальный прогиб. Измеряют ширину ванночки по верхнему краю буртика на равноудаленном от крюков расстоянии штангенциркулем по ГОСТ 166.

Затем ванночку заполняют на 3/4 высоты водой температурой (605)°C и выдерживают 5 мин. После выдержки измеряют ширину ванночки в середине и вычисляют деформацию , %, по формуле

(3)

где – ширина образца до заполнения водой, мм;

– ширина образца после выдержки с водой, мм.

6 ТРАНСПОРТИРОВАНИЕ И ХРАНЕНИЕ

6.1 Изделия транспортируют всеми видами транспорта в крытых транспортных средствах в соответствии с правилами перевозок грузов, действующими на данном виде транспорта.

6.2 Изделия, упакованные в пачки и коробки, транспортируют железнодорожным транспортом в контейнерах по ГОСТ 20435 или ГОСТ 22225 или пакетированными в термоусадочную пленку. В контейнерах тара должна быть уложена рядами с заполнением пустот прокладочным материалом.

Изделия, упакованные в ящики из картона или мешки, транспортируют по железной дороге повагонными отправками или в контейнерах.

Изделия, упакованные в плотные деревянные или фанерные ящики, транспортируют по железной дороге мелкими отправками.

6.3 Транспортирование речным транспортом проводится в контейнерах по ГОСТ 20435 или пакетами.

6.4 Транспортирование автомобильным транспортом проводится в картонных коробках и ящиках, в бумажных пачках и мешках без упаковки их в деревянные ящики.

6.5 Изделия из пластмасс хранят в крытых сухих складских помещениях на расстоянии не менее 1 м от нагревательных приборов в условиях, исключающих воздействие агрессивных сред (кислотной, щелочной и др.), а также легковоспламеняющихся и горючих жидкостей. Изделия должны быть защищены от прямого воздействия солнечного света.

6.6 Упакованные изделия укладывают в штабеля на обрешетках, поддонах или стеллажах. Расстояние от пола должно быть не менее 0,1 м.

(Измененная редакция, Изм. N 1).

6.7 Упаковка, маркировка, транспортирование и хранение изделий в районы Крайнего Севера и приравненные к ним районы – по ГОСТ 15846.

7 ГАРАНТИИ ИЗГОТОВИТЕЛЯ

7.1 Изготовитель гарантирует соответствие изделий требованиям настоящего стандарта при соблюдении условий упаковки, транспортирования и хранения.

7.2 Гарантийный срок -12 мес со дня реализации через торговую сеть, но не более 15 мес со дня отгрузки с предприятия-изготовителя.

Приложение А

(справочное)

АССОРТИМЕНТ ИЗДЕЛИЙ, НА КОТОРЫЕ

РАСПРОСТРАНЯЕТСЯ СТАНДАРТ

А.1 ПОСУДА (в том числе одноразового применения)

A.1.1 Тарелка

А.1.2 Миска

А.1.3 Стакан

А.1.4 Чашка, кружка

А.1.5 Блюдце

А.1.6 Блюдо

А.1.7 Ваза (для фруктов, печенья, варенья и т.п.)

А.1.8 Хлебница

А.1.9 Менажница

А.1.10 Сухарница

А.1.11 Сахарница

А.1.12 Солонка, перечница

А.1.13 Соусница

А.1.14 Салатница

A.1.15 Супница

А.1.16 Селедочница

A.1.17 Подставка для яйца

А.1.18 Рюмка, стопка, бокал, фужер

А.1.19 Графин, кувшин

А.1.20 Конфетница

А.1.21 Масленка

А.1.22 Чайник для заварки

А.2 СТОЛОВЫЕ ПРИБОРЫ (в том числе одноразового применения)

А.2.1 Ложка (столовая, десертная, чайная, для салата, горчицы, мороженого и т. п.)

А.2.2 Вилка (столовая, для рыбы, для лимона, для фруктов и т. п.)

А.2.3 Нож (столовый, для фруктов и т. п.)

А.2.4 Соломка (для коктейля, сока и т. п.)

А.2.5 Щипцы (для льда, конфет и т. п.)

А.2.6 Лопатка (для торта, рыбы и т. п.)

А.3 ПРЕДМЕТЫ СЕРВИРОВКИ СТОЛА (в том числе одноразового применения)

А.3.1 Скатерть

А.3.2 Салфетка

А.3.3 Подставка (под горячую посуду, столовые приборы и т. п.)

А.3.4 Подстаканник

А.3.5 Поднос

А.3.6 Салфетница

А.3.7 Ведерко (для льда, шампанского и т. п.)

А.3.8 Полоскательница

А.4 КУХОННЫЕ ПРИНАДЛЕЖНОСТИ

А.4.1 Дуршлаг

А.4.2 Стакан, ложка мерные

А.4.3 Доска разделочная

А.4.4 Скалка

А.4.5 Воронка

А.4.6 Терка

А.4.7 Сито

А.4.8 Яйцерезка

А.4.9 Шейкер, ручной миксер

А.4.10 Соковыжималка

А.4.11 Формы (для пельменей, печенья, вареников и т. п.)

А.4.12 Шприц кондитерский

А.4.13 Совок для сыпучих продуктов

А.4.14 Лоток для столовых приборов

A.4.15 Щетка и совок для сметания крошек со стола

А.4.16 Приспособления для мытья посуды (щетка, ерш, губка и т. п.)

А.4.17 Сушилка для посуды

А.5 ЕМКОСТИ И ВСПОМОГАТЕЛЬНЫЕ ИЗДЕЛИЯ ДЛЯ ХРАНЕНИЯ

И ПЕРЕНОСКИ ПРОДУКТОВ

А.5.1 Канистра

А.5.2 Фляга

А.5.3 Бидон

А.5.4 Бочка

А.5.5 Бочонок

А.5.6 Бутыль

А.5.7 Ведро (для холодной питьевой воды)

А.5.8 Банка

А.5.9 Контейнер

А.5.10 Судок

А.5.11 Емкости для хранения продуктов в морозильниках и холодильниках

А.5.12 Емкости для хранения овощей и фруктов

А.5.13 Корзина (для ягод, овощей, фруктов и т.п.)

А.5.14 Коробка для бутербродов и т.п.

А.5.15 Крышки для банок, бутылок и др. емкостей из стекла, металла и др. материалов

А.5.16 Пробки для стеклянных бутылок

А.5.17 Мешки (пакеты) из полимерной пленки хозяйственные

А.6 ИЗДЕЛИЯ САНИТАРНО-ГИГИЕНИЧЕСКОГО НАЗНАЧЕНИЯ

А.6.1 Занавес для ванной комнаты

А.6.2 Коврик (для ванной комнаты, туалета, прихожей и т.п.)

А.6.3 Решетка (для ванной, мойки и т.п.)

А.6.4 Рукомойник

А.6.5 Щетка (для мытья ванной, унитаза и т. п.)

А.6.6 Таз

А.6.7 Ведро для мусора

А.6.8 Вантуз

А.6.9 Корзина для бумаг

А.6.10 Перчатки из полимерной пленки

А.7 ПРЕДМЕТЫ ЛИЧНОЙ ГИГИЕНЫ И ИЗДЕЛИЙ ДЛЯ ИХ ХРАНЕНИЯ

А.7.1 Мыльница

А.7.2 Мочалка, губка банная

А.7.3 Щетка для рук

А.7.4 Зубочистка

А.7.5 Футляры из пластмассы для зубной щетки, очков, зубочисток и т. п.

А.7.6 Расческа, массажная щетка для волос и т. п.

А.7.7 Шапочка из полимерной пленки

А.7.8 Бигуди

А.8 ИЗДЕЛИЯ ДЕТСКОГО АССОРТИМЕНТА

А.8.1 Ванночка

А.8.2 Горшок туалетный детский

А.8.3 Стул детский туалетный

А.8.4 Стульчик и стол детские

А.8.5 Манеж детский

А.8.6 Нагрудник детский

А.8.7 Трусы гигиенические детские

А.8.8 Минилыжи

А.8.9 Санки-ледянки

А.8.10 Мяч

А.8.11 Бутылочка для детского питания

А.9 ПРЕДМЕТЫ ИНТЕРЬЕРА

А.9.1 Полка, шкафчик (для ванной комнаты, для кухни, для прихожей и т. п.)

А.9.2 Табурет

А.9.3 Ваза (для цветов и т. п.)

А.9.4 Кашпо

А.9.5 Столик, стойка для комнатных растений

А.9.6 Горшок, поддонник для комнатных растений

А.9.7 Рама (для зеркала, эстампа и т. п.)

А.9.8 Набор для ванной комнаты

А.10 ГАЛАНТЕРЕЙНЫЕ ИЗДЕЛИЯ

А.10.1 Сумка из полимерной пленки

А.10.2 Накидка из полимерной пленки от дождя

А.10.3 Фартук из полимерной пленки

А.10.4 Предметы ухода за волосами (заколка, зажим, ободок и т. п.)

A.10.5 Бижутерия (браслет, бусы, запонки и т. п.)

A.10.6 Мундштук

A.10.7 Пепельница

А.11 ПРИСПОСОБЛЕНИЯ ДЛЯ РАЗВЕШИВАНИЯ ОДЕЖДЫ, БЕЛЬЯ и т. п.

А.11.1 Вешалка

А.11.2 Крючок

A.11.3 Петелька-клипса для полотенец

А.11.4 Сушилка (для белья, трикотажа и т. п.)

А.11.5 Прищепки

Примечание – Кроме того, стандарт распространяется на все изделия, аналогичные перечисленным по своему функциональному назначению.

А.12 ИЗДЕЛИЯ ДЛЯ САДОВО-ОГОРОДНЫХ РАБОТ

А.12.1 Грабли

А.12.2 Плодосъемник

А.12.3 Держатель для растений

А.12.4 Лейка садовая

А.12.5 Ограждение для клумб

А.12.6 Ведро для садово-огородных работ

Приложение А. (Измененная редакция, Изм. N 1).

ПРИЛОЖЕНИЕ Б

(справочное)

Библиография

(Измененная редакция, Изм. N 1).

Приложение В

(рекомендуемое)

Схема прибора для определения стойкости рисунка (кроме нанесенного вакуумной

и химической металлизацией) к истиранию

1 – ползун с кривошипно-шатунным механизмом; 2 – направляющий патрон; 3 – пуансон;

4 – чернильная резинка; 5 – счетчик

Рисунок В.1

Приложение Г

(рекомендуемое)

Схемы крючка-вешалки

1 -размер "М"

Рисунок Г.1

ПРИЛОЖЕНИЕ Д

(обязательное)

Знак возможности вторичной переработки изделий

Рисунок Д.1

Рисунок Д.2

Примечание к рисункам Д.1, Д.2 – Допускается обозначение полимерного материала по ГОСТ 24888 наносить рядом со знаком вторичной переработки изделий, а не внутри него.

Приложение Д. (Введено дополнительно. Изм. N 1).

ПРИЛОЖЕНИЕ Е

(обязательное)

СИМВОЛЫ, НАНОСИМЫЕ НА ИЗДЕЛИЯ

Е.1 Символ для изделий, контактирующих с пищевыми продуктами

Рисунок E.1

Е.2 Символ для изделий, не контактирующих с пищевыми продуктами

Рисунок Е.2

Приложение Е. (Введено дополнительно. Изм. N 1).

ПРИЛОЖЕНИЕ Ж

(рекомендуемое)

Приготовление растворов для определения химической стойкости

Ж.1 Средства измерений, посуда, реактивы

Весы лабораторные общего назначения по ГОСТ 24104, 4-го класса точности с наибольшим пределом взвешивания 200 г или другие, имеющие аналогичные метрологические характеристики.

Цилиндры мерные вместимостью 100 см по ГОСТ 1770.

Стаканы вместимостью 250 см по ГОСТ 25336.

Натрий двууглекислый (сода питьевая) по ГОСТ 2156.

Уксусная кислота по ГОСТ 61.

Мыло туалетное по ГОСТ 28546.

Сода кальцинированная по ГОСТ 5100.

Ж.2 Приготовление 1%-ного раствора уксусной кислоты

Ж.2.1 Взвешивают 1,00 г уксусной кислоты, записывая результат взвешивания до второго десятичного знака, навеску помещают в стакан, затем в стакан приливают 99 см дистиллированной воды и растворяют навеску.

Ж.3 Приготовление 1%-ного мыльно-щелочного раствора

Ж.3.1 Взвешивают 1,00 г соды питьевой, записывая результат взвешивания до второго десятичного знака, навеску помещают в стакан, затем в стакан приливают 99 см дистиллированной воды и растворяют навеску.

Взвешивают 1,00 г предварительно измельченного туалетного мыла, записывая результат взвешивания до второго десятичного знака, навеску помещают в стакан, затем в стакан приливают 99 см дистиллированной воды и растворяют навеску.

Смешивают приготовленные растворы.

Ж.4 Приготовление 2%-ного мыльно-щелочного раствора

Ж.4.1 Взвешивают 1,00 г соды кальцинированной и 1,00 г предварительно измельченного туалетного мыла, результат взвешивания записывают до второго десятичного знака. Навески помещают в стакан, затем в стакан приливают 98 см дистиллированной воды, подогретой до температуры около 40 °С, и растворяют навеску.

Приложение Ж. (Введено дополнительно. Изм. N 1).