Caracteristica Generală și Analiza Economico Financiară a S.r.l. „vasco Grup”
Cuprins
Introducere…………………………………………………………………..2
Capitolul I. Micul business – factor important al creșterii economice…..4
1.1 . Rolul și locul micului business în economiile contemporane cît și în
economia locală………………………………………………………………………………….4
1.2 . Micul business ca factor al creșterii economice în perioada de tranziție..7
1.3. Evoluția, direcțiile prioritare și factorii de eficientizare a micului
business………………………………………………………………………8
Capitolul II. Caracteristica generală și analiza economico-financiară a
S.R.L. „Vasco-Grup”………………………………………………………………………….19
2.1. Caracteristica întreprinderii după activitate și forma organizatorico-juridică……………………………………………………………………………………………….19
2.2. Analiza asigurării cu resurse umane și a structurii mijloacelor fixe…………………………………………………………………………………………………….24
2.3. Analiza consumurilor și cheltuielilor întreprinderii…………………….31
2.4. Analiza structurii profiturilor…………………………………………….36
2.5. Analiza productivității……………………………………………………37
Capitolul III. Metode, mecanisme și acțiuni de stimulare a dezvoltării
micului business………………………………………………………………………………..40
3.1. Mecanismele de drept, economice și instituționale de susținere a micului business………………………………………………………………………………………………40
3.2. Măsurile de sporire a eficienței micului business și perspectivele
dezvoltării lui în RM……………………………………………………………………………43
Concluzii…………………………………………………………………………………………….52
Bibliografie……………………………………………………………………54
Anexă………………………………………………………………………………………………….57
Introducere
În ultima perioadă teoria economică și activitatea practică de reglementare statală acordă mare atenție susținerii întreprinderilor mici. Acest fapt nu este întâmplător, deoarece micul business are o importanță deosebită pentru dezvoltarea socială și economică a multor țări, inclusive țara noastră. În Republica Moldova dezvoltarea micului business are o istorie de peste 10 ani. La etapa inițială, micul business se distinge prin creșterea vertiginoasă a numărului de întreprinderi înregistrate, sporirea ponderii lor în numărul total de agenți economici, precum și prin creșterea semnificativă a numărului de angajați în această sferă.
Prezenta teză este structurată în secțiuni succedate logic și organic: introducere ca inițiere în studiu; textul de bază al tezei, în care se desfășoară studiul lucrării; încheierea ce inserează concluzii și propuneri; bibliografie ca suport documentar al tezei.
Textul de bază este împărțit în patru capitole care abordează problematica tezei în ordine succesivă.
Capitolul I „Micul business – factor important al creșterii economice” este constituit din patru paragrafe. Aici se relatează despre rolul și locul micului business în economia contemporană cît și despre contribuția lui la creșterea economică în perioada de tranziție, prin intermediul educației antreprenoriale și a rezolvării problemelor de susținere a antreprenorilor. Tot aici se contureaza si evoluția, direcțiile prioritare și factorii de eficientizare a micului business. Sunt analizate așa aspecte ca: problemele și perspectivele dezvoltării micului business în ecomomia locală.
Capitolul II. „Caracteristica generală și analiza economico-financiară a S.R.L. „Vasco-Grup”, scoate în evidență așa aspecte ca: apartenența întreprinderii la ramura, forma organizării juridice, cît și descrierea activității întreprinderii.
Capitolul III. „Metode, mecanisme și acțiuni de stimulare a dezvoltării micului business” identifică mecanismele de drept, economice și instituționale de susținere a micului business și de asemenea propune măsurile de sporire a eficienței micului business și perspectivele dezvoltării lui în RM.
În procesul prezentelor cercetări au fost analizate diverse aspecte ale dezvoltării micului business și ale sistemului de susținere a acestuia de către stat. Drept bază pentru cercetări au servit informațiile asupra acestui sector al economiei naționale din Republica Moldova, precum și datele respective din alte țări.
Capitolul I. Micul business – factor important al creșterii economice
1.1 . Rolul și locul micului business în economiile contemporane cît și în
economia locală
O economie dezvoltată nu înseamnă altceva decît întreprinderi sănătoase, business orientat spre o dezvoltare continuă, implementarea noilor tehnologii, și cel mai important – un consumator cu putere mare de cumpărare. Ori la noi nici unul din aceste elemente nu este prezent, ceea ce și face ca să rămînem într-o economie falimentară. Consumatorul despre care vorbeam mai sus nu este altceva decît clasa medie, care în țările dezvoltate nu-s altcineva decît întreprinzătorii privați, oameni care au afaceri proprii mici și mijlocii.
E bine acolo unde nu suntem noi?
În Italia de exemplu, 90 % din întreprinderi sunt mici și mijlocii, numărul mediu de angajați fiind de 3-4 persoane. Sunt foarte răspîndite afacerile de familie, în care activează doar membrii familiei. Dezvoltarea pe această cale a fost încurajată și stimulată nu numai de statul Italian, dar și de companiile mari. Și asta pentru că companiile mari sunt interesate să plaseze unele comenzi de fabricare a materialelor de completare întreprinderilor mici, ele ocupîndu-se doar cu asamblarea. Efectul este bine cunoscut – productivitate înaltă a muncii, valoare adăugată a produsului mare, etc.
Un alt segment, altul decît producerea, îl constituie serviciile. Oamenii singuri au înțeles că este mai convenabil să te adresezi după un serviciu la o firmă mică decît la una mare, pentru că cea mică activează într-un teritoriu restrîns, astfel reacționînd foarte repede la cererea clientului, pe cînd birocrația din marile companii, cauzează totdeauna la întîrzieri neconvenabile.
La fel stau lucrurile și în Japonia, Taiwan și China. Mai ales atunci cînd vorbim de uzinele de asamblare a tehnicii de calcul, aparatelor de uz casnic, etc. Astfel, pe lîngă întreprinderile mari, trăiesc 2-3, iar uneori pînă la 100 de întreprinderi mici. Una face piulițe, alta face carcasuri, alta… și așa mai departe.
Irlanda, care cu 10 ani în urmă era una din țările slab dezvoltate din Europa, astăzi este una dintre cele mai dezvoltate, tot datorită dezvoltării businessului mic. Un caz povestit de un businessman care a vizitat această țară ni s-a părut interesant. Doi irlandezi au hotărît să producă ciuperci. Evident, la început aveau numai ideea. Avînd în posesie doar tehnologia și informația de unde pot procura utilaj necesar, ei au început a căuta oameni care să producă ciupercile, iar ei doar să le vîndă. Astfel ei au găsit circa 300 de persoane care au instalat pe pămînturile lor utilajul necesar pentru producerea ciupercilor. În scurt timp afacerea a început să meargă destul de bine. Ei au cumpărat cîteva automobile cu care strîngeau ciupercile de la crescători (aceștea erau dispersați practic pe tot teritoriul Irlandei). Au cumpărat și cîteva camioane cu care transportau la două companii din Marea Britanie ciupercile adunate. Dispunînd totuși de resurse financiare destul de modeste, în curînd au început să aibă probleme cu achiziționarea ciupercilor, dat fiind faptul că nu le ajungeau automobile. Au mai intervenit probleme și la transportarea ciupercilor în Marea Britanie. Astfel, s-a ajuns la situația în care, parteneri lor englezi erau cît pe ce să renunțe la ei. Ieșirea din situație a fost distribuirea activităților la diferite companii specializate deja existente. Bunăoară a fost angajată, o mică întreprindere de transport, care transporta ciupercile de la crescătorie la minifabrică de prelucrare a fructelor, unde se prelucrau și se ambalau ciupercile pentru furnizare ulterioară. Astfel, criza a fost depășită, iar cei doi irlandezi au ajuns să se ocupe doar de gestiunea afacerii.
Acesta este un caz clasic care demonstrează eficiența existenței unui sector dezvoltat al micului business.
O altă particularitate a businessului mic în statele dezvoltate este susținerea de care beneficiază din partea guvernelor. În aceeași Italie sau Irlandă, statul stimulează crearea asociațiilor de întreprinderi mici care să le reprezinte interesele, ba mai mult chiar, subvenționează activitatea lor în proporție de 70%
Micul business în lume este supranumit „coloană vertebrală a economiei” grație celei mai mari contribuții la crearea noilor locuri de muncă, stimularea concurenței, favorizarea inovațiilor și tehnologiilor. Cu toate acestea, nu putem vorbi despre o definiție exhaustivă a micului business. Se poate spune că micul business întrunește micro-întreprinderile și întreprinderile mici. În practica mondială, cele mai răspîndite criterii de apreciere a mărimii întreprinderii sînt volumul anual al vînzărilor și numărul de angajați. Astfel, întreprinderile cu un număr de angajați de 1 – 9 persoane și un volum anual al vînzărilor de pînă la 3 mil. lei, sînt calificate, în legislația Republicii Moldova, drept micro-întreprinderi, iar întreprinderile cu 10-50 angajați și un volum anual de vînzări de pînă la 10 mil. lei, se numesc întreprinderi mici. Limitele menționate diferă de la o țară la alta. Spre exemplu în SUA întreprinderi mici sînt considerate acelea care au pînă la 500 de angajați.
Dezvoltarea micului business este sesizabilă, deocamdată, doar în mun. Chișinău, unde sînt concentrate sînt înregistrate în mun. Bălți, iar 2,7 la sută în UTA Găgăuz Yeri. De menționat că întreprinderile micului business din Chișinău sînt mai mari decît celelalte, atît după cifra de afaceri și numărul de salariați, cît și după cheltuielile efectuate pentru întreținerea personalului. Bunăoară, întreprinderile de acest tip din capitală realizează 72 la sută din întregul volum al vînzărilor nete realizate de micul business din întreaga țară, aici fiind ocupați circa 57 la sută din toți salariații întreprinderilor mici și mijlocii.
Sursa: Direcția Principală Dezvoltarea Businessului Mic și Mijlociu a Ministerului Economiei și Comerțului.
1.2 . Micul business ca factor al creșterii economice în perioada de tranziție
In ultimii ani, recunoasterea contribuției întreprinderilor mici si mijlocii la creșterea economica a stimulat activitatea de investigare în acest domeniu, tot mai mulți cercetatori îndreptându-și atenția asupra fenomenului creșterii rolului acestora.
Dezvoltarea de proporție a IMM depinde în cea mai mare masură de capacitatea de avea acces și de a mobiliza cu succes resurse financiare suficiente. Aceasta optiune devine și mai importantă în cazul în care insuficiența finansării reprezintă una din problemele de bază cu care se confruntă întreprinzatorii în încercarea de a-și organiza și dezvolta businessul lor. Problema susținerii antreprenoriatului și educației antreprenoriale în Republica Moldova este importntă, deoarece practic economia țării noastre se află într-o criză profundă, îndelungată.
Soluționarea acestei probleme ar fi o ieșire din criza economică și ar contribui la creșterea economică.
În țările dezvoltate din punct de vedere economic (unde micul business este considerat promotor al dezvoltării economice grație avantajelor pe care le oferă), micul business cunoaște o dezvoltare accelerată mai ales în domeniile serviciilor și a producerii mărfurilor de larg consum. Întreprinderile mici sînt mai flexibile și reacționează mai rapid la schimbările mediului de afaceri și la cerințele pieței. Din aceast considerent investițiile în micul business aduc venituri mai mari decît investițiile în întreprinderile mari. De altfel, acestea din urmă beneficiază din plin de serviciile întreprinderilor mici și într-un fel sînt dependente de ele. Micul business este orientat spre satisfacerea necesităților pieței locale și utilizează resursele și forța de muncă locală, avînd o contribuie substanțială și în soluționarea problemei șomajului. Spre exemplu, 50 la sută dintre populația aptă de muncă a Germaniei și 60 la sută a SUA sînt angajate anume în micul business. Iar în Republica Moldova, potrivit unor surse din cadrul Proiectului BIZPRO Moldova, doar în doi ani de zile sectorul micului business a creat 40 de mii de locuri de muncă sau 70 la sută din cele 59 de mii în total pe economie.
Sursa: Direcția Principală Dezvoltarea Businessului Mic și Mijlociu a Ministerului Economiei și Comerțului.
Totodată, micul business oferă posibilități reale de a pune în aplicare aptitudinile creative ale întreprinzătorului, dar și inventivitatea și capacitatea de lider – calități foarte necesare și utile.
Sectorul micului business în Republica Moldova, ca și în majoritatea statelor în curs de dezvoltare, a apărut ca urmare a reformelor structurale efectuate în procesul trecerii de la economia centralizată la cea de piață.
Sursa: datele DSS al Republicii Moldova
Potrivit datelor Proiectului BIZPRO Moldova astăzi cca. 90 la sută din totalul de agenți economici ai țării reprezintă întreprinderile micului business, dintre care 73 la sută sînt micro-întreprinderi, iar 19 la sută sînt întreprinderi mici.
Actualmente, structura micului business reflectă cu aproximație situația anului 2000: predomină activitatea comercială – 45 la sută; urmată de industria de prelucrare a materiei prime agricole și extractivă – 13 la sută; tranzacțiile imobiliare – 11,8 la sută; transport și telecomunicații – 6,5 la sută și construcții – 5,7 la sută.
1.3. Evoluția, direcțiile prioritare și factorii de eficientizare a micului business
În majoritatea țărilor cu economia de tranziție, procesele de reformare au fost efectuate în condițiile de criză ,care au dus la reducerea volumelor de productie și la falimentul multor întreprinderi,fapt care a determinat creșterea șomajului și scăderea bruscă a nivelului de trai al populației inclusiv și în Republica Moldova.
În condițiile trecerii la economia de piață, rolul Micului bussines a crescut esențial, deoarece acesta realizează un spectru larg de funcții și obiective.
Crearea locurilor de muncă și dezvoltarea autoangajării;
Căutarea și acumularea experienței în activitatea de antreprenoriat;
Participatrea la dezvoltarea inovațiilor ;
Diversificarea structurii economice ș.a.
Problema susținerii antreprenoriatului și educației antreprenoriale în Republica Moldova este importntă, deoarece practic economia țării noastre se află într-o criză profundă, îndelungată.
Soluționarea acestei probleme ar fi o ieșire din criza economică și ar contribui la creșterea economică.
Sondajele efectuate de Centrul Moldo American, Academia de Științe a Republicii Moldova au demonstrat că mediul în Republica Moldova este nefavorabil.
Micile întreprinderi reprezintă veriga de bază a economiei ce contribue esențial la realizarea obiectivelor de bază ce stau în fața oricărei societăți.
În cadrul economiei Naționale Întreprinderile Mici exportatoare oferă întreprinderilor locale posibilități de a stabili relații comerciale directe cu partenerii străini și de a atrage noi investiții și ceea ce nu este mai puțin important oferă noi locuri de muncă.
Trecerea Republicii Moldova la economia de piață este caracterizată prin scăderi drastice ale producției, prin inflație galopantă, prin ruperea relațiilor economice tradiționale. Nivelul de trai al populației este foarte redus, la momentul actual economia țării noastre n-a atins stabilitatea macroeconomică, majoritatea întreprinderilor lucrează sub 30% din capacitatea de producție.
În prezent o parte considerabilă a veniturilor populației se formează în sectorul privat al economiei. Structura Întreprinderilor mici în R.M. după forma organizatorico juridică se observă o diminuare a Întreprinderilor individuale pînă la 18.9%, descreșterea ponderii SRL la 11,1% din totalul Întreprinderilor pe republică. Însă ritmurile descreșterii Întreprinderior Individuale sunt mai mari decît ale SRL urilor, fiind mai competitive pe piața internă. 40% din nr total de întreprinderi falimentează în primul an de activitate din cauza absenței pregătirii profesionale în domeniul antreprenorial. Majoritatea Întreprinderilor mici existente în RM activează în comerț, reparații(50%) și industria prelucrătoare (30%). În celelalte sectoare ponderea întreprinderilor mici este nesemnificativă. În RM cele mai solicitate domenii de activitate sunt ramurile și sferele ce presupun un risc minim, o viteză înaltă de rotație a activelor, un nivel ridicat al rentabilității, termen scurt de recuperare a investițiilor. Există mai multe cauze, factori pozitivi și negativi ce influențează dezvoltarea micului bussines în RM.
Dezvoltarea micului bussines în țara noastră este lentă, factorii pozitivi ce influiențează acestea sînt :
Resursele naturale;
Populația multilingvă a RM ;
Gradul de studii înalt pe țară ;
Așezarea geografică favorabilă ;
Condiții climaterice etc.
Printre factorii negativi se pot menționa :
Costurile mari în înființarea afacerii;
Pregatirea slabă antreprenorială;
Psihologia trivială a populației și existența neîncrederii în deschiderea afacerii proprii;
Gradul de impozitare a micului business;
Absența capitalului primar;
Sistemul de creditere imperfect a micului business;
Piața de desfacere mică;
Politica monetară a RM.
Curegret mediul antreprenorial în RM este dezavantajos.
Reglementările juridice nu trebuie să creeze obstacole inițiativei de întreprinzător, în mod normal ele tebuie să faciliteze inițiativele și manifestările sănătoase conform legislației economice de piață și să anihileze fenomenele negative ce dereglează mersul firesc al activității de întreprinzător și al altor activități cu caracter economic. Este necesar de perfecționat sistemul de creditare, reducerea gradului de impozitare, crearea unei tendințe pentru perfecționarea capacității în domeniul antreprenorial. Dezvoltarea Micului bussines în RM ar duce la crearea locurilor noi de muncă, diversificarea structurii economice, dezvoltarea inovațiilor, dezvoltarea economiei în general și ieșirea RM din criza economică.
La 5 august 1999, guvernul a emis o Hotărîre prin care a adoptat la nivel național Programul de susținere a micului business pentru anii 1999-2000, prelungit ulterior pentru 2001. Acesta prevedea un șir de măsuri destinate să stimuleze crearea întreprinderilor mici și să susțină întreprinderile deja existente. Desigur, majoritatea prevederilor nu au fost efectuate din lipsa resurselor financiare.
Totuși, unele lucruri s-au făcut. Principalele reușite în ceea ce privește micul business, au fost hotărîrile de Guvern privind „Reglementarea controalelor activității agenților economici” și adoptarea „Regulamentului cu privire la modul de încheiere, aplicare și reziliere a acordului privind creditul fiscal pentru subiecții micului business’’, precum și a Standardului Național de Contabilitate.
Creditul fiscal constituie o formă de scutire temporară de plata la Buget a impozitului pe venit. Suma creditului fiscal este egală cu suma venitului impozabil, care este lăsat agentului economic pentru dezvoltarea producției proprii de mărfuri și servicii.
Creditul fiscal se legalizează prin semnarea unui acord creditar, încheiat între întreprindere și Inspectoratul Fiscal teritorial.
De creditul fiscal poate beneficia orice întreprindere care întrunește următoarele condiții:
Are un număr de angajați de la 1 la 19;
Cifra de afaceri anuală nu depășește suma de 3000000 lei;
Desfășoară activitate de producere sau prestează servicii populației.
Creditul fiscal se acordă pe o perioadă de trei ani, numai cu condiția ca cel puțin 80% din valoarea creditului acordat va fi investit în dezvoltarea producției proprii de mărfuri și servicii.
Dacă întreprinderea întrunește toate condițiile de mai sus, atunci ea depune o cerere la Inspectoratul Fiscal teritorial prin care solicită încheierea acordului creditar. Inspectoratul Fiscal este obligat să examineze cererea în termen de 3 zile și să-l perfecteze. În caz de refuz, Inspectoratul este obligat să aducă la cunoștința întreprinderii refuzul în scris, în același termen.
Dacă pe parcursul creditului fiscal, numărul de angajați depășește 19 persoane acesta nu este un motiv pentru a rezilia contractul.
Date ale Ministerului Economiei și Reformelor relevă că numărul întreprinderilor mici și mijlocii înregistrate s-a majorat în anul 2000 cu 5%. În total sunt înregistrate 106719 de întreprinderi mici și mijlocii, din care cu statut de persoană fizică – 58267 și persoană juridică – 43720.
De fapt, atunci cînd vorbim despre businessul mic la noi, avem de a face cu cîteva probleme importante.
Structurile publice care prestează servicii către sectorul privat sunt excesiv de birocratizate cu luarea de mită de către oficiali responsabili pentru emiterea permiselor, colectarea plăților, păstrarea ordinii este un element frecvent și asta nici nu poate să nu se întîmple în situația în care un oficial din Guvern are un salariu de 500 lei, coșul minim de consum fiind de 1000 lei.
Comportamentul persoanelor de drept atinge uneori limita anarhiei. Ei abuză de autoritate ca organ suprem de control pentru a persecuta agenții economici. Instituțiile de supraveghere financiară, ca de exemplu, cele de administrare fiscală și vamală dau dovadă de lipsă de profesionalism. Interpretarea unilaterală a legislației fiscale sau atitudinea preconcepută a inspectorilor fiscali induc în eroare plătitorii de taxe. Sunt cazuri cînd agentul economic plătește mai multe taxe decît ar trebui și chiar dacă acest lucru se știe. Organele fiscale nu-l înștiințează, cu toate că normal ar fi s-o facă. Recent, șeful Inspectoratului Fiscal din Ucraina a ieșit cu declarația publică prin care mulțimea tuturor celor care au plătit impozitele în anul 2000. Poate chiar și de „ochii lumii” la noi nici asta nu se face.
Nivelul jos de coordonare între instituțiile de stat generează probleme semnificative pentru sectorul privat. De exemplu, companiile ce importă materii prime și exportă produsele creditează permanent statul. TVA deductive acumulate la importul materiilor prime, în cazul cînd depășește TVA la livrările locale, nu poate compensa TVA la importuri pentru lunile următoare, deoarece organele vamale și Inspectoratul Fiscal nu coordonează colectarea taxelor.
Trebuie să acordăm o atenție deosebită activității vamei, pentru că coruptibilitatea vameșilor (desigur, nu toți), nu favorizează numai contrabanda, dar și dezvoltarea economiei tenebre. Marile cantități de bunuri intrate ilegal în țara îi fac pe concurenți locali să ascundă activitatea economică pentru a rămîne competitive și astfel, contribuie la amplificarea evaziunii fiscale.
Uneori pentru deschiderea unei afaceri, pentru autorizarea unei activități se cer mai multe acte decît sunt necesare.
De exemplu, o școală de dans trebuie să obțină permisiunea de la poliție și toate astea pe bani întreprinzătorului. Uneori acest permis trebuie înnoit anual și necesită taxe suplimentare. Astfel sistemul taxează direct întreprinderea și are ca scop sporirea veniturilor bugetare, ce nu suportă agenții economici.
După cum menționam mai sus, rolul statului în dezvoltarea businessului mic în statele cu economii avansate este enorm, după parametrii noștri. La noi însă, în cele mai multe cazuri statul nici nu știe cu ce-i poate ajuta pe micii întreprinzători.
Specificul Moldovei îl constituie lipsa mijloacelor bănești pentru investiții și o piață mică internă de desfacere.
Întreprinderilor mici le este destul de greu să-și dezvolte singure afacerile, de aceea în multe state se procedează la încadrarea lor în executarea comenzilor de stat: lucrări de construcție, livrarea unor produse etc. La noi au fost cîteva propuneri din partea unor ateliere de încălțăminte să încalțe armata națională. Răspunsul a fost negativ pe motiv că este prea scump. De acord, dar cumpărările încălțămintei de la o întreprindere de a noastră și nu din Turcia, de exemplu, era un act de susținere a economiei naționale. Refuzul, de fapt, nu este ilegal, dar este un mod de a înțelege unilateral deciziile guvernamentale privind achizițiile publice, conform cărora ele se fac prin tender, care este cîștigat de cei care propun cele mai avantajoase condiții.
Se pare, însă, că la acest capitol mai este o problemă – comisioanele plătite funcționarilor. Ai noștri nu plătesc (pentru că n-au de unde), pe cînd unii importatori pot plăti din plin.
Fără a mai descrie și alte modalități de susținere a businessului mic, modalități care nu trebuie căutate cu lumînarea, de altfel, vreau să spun că în toate acțiunile guvernamentale se simte o frică cronică de a nu-și îmbogăți cetățenii.
Piața internă, infim de mică determină să ne orientăm spre piețele externe. Micii întreprinzătorii, desigur, nu pot singuri să-și exporte producția. De aceea este necesar asociarea lor, care tot trebuie să fie stimulată de către stat. De exemplu, Irlanda, despre care am mai vorbit, au ajuns să exporte 90% din producția de lapte și 80% din cașcavaluri tocmai prin intermediul asociațiilor de fermieri și asociațiilor fabricilor de prelucrare a laptelui. Și trebuie de spus că statul le creează toate condițiile ca ele să activeze normal, pentru că altfel, pierderile ar fi enorme.
Deși au fost făcute multe promisiuni și a existat chiar un program de stat de susținere a micului business, rezultatele sunt departe de a fi optimiste. Mai mult de o treime din întreprinderi au încheiat anul 2000 cu venit zero, peste treizeci la sută au ieșit cu pierderi, iar ceilalți o duc de azi pe mîine.
Aceasta se explică prin puterea mică de cumpărare a populației, lucru care a fost confirmat de mai multe ori de experți independenți. Orice s-ar produce nu poate fi vîndut sau este comercializat un volum ce nu acoperă cheltuielile pentru materia primă, electricitate, arendă, etc.
S-a vorbit de creditul fiscal stipulat în legea bugetului pe anul 2000. Dar pînă au fost elaborate instrucțiunile respective și modelul de contract cu inspectoratele fiscale a trecut anul și în fine au putut să beneficieze de acest credit doar vreo treizeci de firme. Astfel o idee bună a fost în ultima instanță compromisă.
Ar fi de folos pentru întreprinderi mici simplificarea evidenței contabile, iar dările de seamă la fisc și alte instanțe să se facă o dată pe an și nu trimestrial. După părerea d-lui Roșcovan E., președintele Asociației Micului Business este nevoie ca numărul de formulare contabile să fie redus cu 60-70%.
Declarațiile privind deschiderea unei linii de creditare a micului business este o poveste de adormit copii. Sunt bănci care au secții speciale „Creditarea micului business”, dar ele rămîn doar cu denumirea. Nici o întreprindere mică nu are posibilități de a lua credite în condițiile în care dobînda este de 33%. În R. Moldova nu există o politică de creditare a micului business.
Cele mai grave probleme care influențează negativ activitatea antreprenorilor sunt:
imperfecțiunea bazei legislative a activității de antreprenoriat;
neeficacitatea sistemului de impozitare;
dificultatea și costul ridicat al înregistrării noilor întreprinderi;
imperfecțiunea sistemului se licențiere a activității de antreprenoriat;
dificultatea și costul ridicat al certificării și standardizării producției mărfurilor și serviciilor;
controlul și supravegherea excesivă asupra activității de antreprenoriat.
Cele mai des efectuate controale sunt executate de:
inspectoratul Fiscal de Stat – 96% din respondenți;
Garda Financiară – 89%;
Poliția Economică – 81%;
centrul de Medicină Preventivă – 56%;
Direcția Protecția Civilă și Apărarea împotriva incendiilor – 16%.
Fiecare al 10-lea control este efectuat de reprezentanții primăriei și poliției.
Această ultimă problemă a fost rezolvată parțial prin introducerea registrului de evidență a controalelor agenților economici.
Crearea în anul 1994 a Fondului pentru susținerea antreprenoriatului și dezvoltarea businessului mic în Republica Moldova, fiind împuternicit de către Guvern de a se ocupa cu diferite tipuri de activități: creditarea businessului mic; garantarea creditelor; studierea, deservirea informațională și consultativă a antreprenorilor mici; realizarea și coordonarea politicii de stat de susținere a businessului mic, nu și-a realizat pe deplin misiunea. Pe întreaga perioadă de activitate Fondul a eliberat doar cîteva zeci de credite, celelalte funcții rămînînd nerealizate. În ultimii ani (1999-2000) finanțarea de către Fond a susținerii și dezvoltării micului business, practic s-a întrerupt, multe din întreprinderile înregistrate așa și nu și-au început activitatea antreprenorială din lipsa de capital inițial, altele falimentează sau din cauza impozitelor exagerate completează businessul «tenebru». Problemele principale cu care se confruntă ÎMM pot fi sistematizate astfel:
decapitalizarea acestora ca urmare a inflației, fenomen care a condus la reducerea substanțială a capacităților de producție;
incapacitatea de plată, care duce la faliment. Către 6 martie 2000 au fost rambursate doar 44% din suma totală de credite alocate ÎMM, 42 de agenți economici, deținători de credite, fiind deferiți judecătoriei economice;
Au ieșit în evidență unele lacune privind:
imperfecțiunea actelor normative ce reglementează activitățile antreprenoriale;
concentrarea activității Fondului asupra executării unei singure funcții – asistență financiară, accentul fiind pus asupra unei singure surse de finanțare – bugetul de stat;
lipsa controlului asupra acordării, utilizării raționale și rambursării creditelor;
lipsa transparenței și controlului asupra activității Fondului care a condus la încălcarea Regulamentului privind condițiile și ordinea acordării creditelor și subsidiilor cu înlesniri;
inexactitatea rolului central al Fondului: fie aceasta o instituție, care se ocupă exclusiv de acumularea și repartizarea resurselor financiare sau că trebuie să se ocupe și de coordonarea politicii de stat privind susținerea micului business; fie că efectuează creditarea directă și garantarea creditelor sau activează prin intermediul băncilor, altor instituții financiare;
lipsa unei strategii de dezvoltare a fondului și acordarea creditelor doar pe termen mediu și lung, fapt ce a condus la imobilizarea de resurse financiare și reducerea vitezei de rotație a acestora, la reducerea capacității de creditare a unui număr sporit de întreprinderi.
Propunerile Asociației Micului Business, care ar impulsiona dezvoltarea întreprinderilor mici:
Reducerea contribuției la Fondul social pînă la cota de 10% plus 1%;
Elaborarea și adoptarea legii privind protecția proprietății private;
Crearea băncilor populare pentru creditarea micului business, băncile să fie susținute de guvern;
Reducerea de acte necesare pentru evidența contabilă.
Condiții necesare pentru dezvoltarea micului business în general:
elaborarea unui sistem informațional ce ar digitaliza majoritatea tranzacțiilor între instituțiile publice și întreprinderi; astfel relațiile vor deveni impersonale și vor exclude efectul negativ a implicării factorului uman. Aceasta ar exclude circulația inutilă de documente și suprapunerea lor. Controlul și verificarea vor fi simplificate considerabil. Aceasta va ridica eficiența și va reduce costurile;
serviciile de emitere a permisiunilor la toate nivelurile trebuie revizuite pentru a putea fi simplificate și reduse;
transferarea, acolo unde e posibil a funcțiilor statului sectorului privat.
Capitolul II. Caracteristica generală și analiza economico-financiară a S.R.L. „Vasco-Grup”
2.1 Caracterizarea întreprinderii după activitate și forma organizatorico-juridică
SRL „Vasco-Grur” este o întreprindere care se specializează în comerțul de mărfuri.
Conform Legii cu privire la comerțul interior Nr.749-XIII din 23.02.1996, comerțul (activitate comerciala) este un gen de activitate economică desfașurată de personae fizice și juridice, constînd în vinzarea-cumpararea cu amănuntul a marfurilor, fabricarea și comercializarea produselor de alimentație publică, organizarea consumului lor, prestarea de servicii suplimentare la cumpararea marfurilor.[2]
Procentul care îl dețin întreprinderile care practică comerțul în Republica Moldova (diagrama 1.1) în primul simestrul al anului 2009 este de:
Comerțul cu amănuntul – 29 %
Comerțul cu amanuntul reprezintă comercializarea marfurilor si prestarea serviciilor catre consumatori pentru folosinta personala, casnica si familiala, precum si catre intreprinderile, institutiile si organizatiile din sfera sociala pentru consum direct.[3]
Comerțul cu ridicata – 19 %
Comerțul cu ridicata reprezintă intermedierea comerciala, precum si livrare de marfuri direct de la producatori, care asigură vînzarea-cumpararea marfurilor in loturi pentru comercializarean lor ulterioara sau utilizarea in productie si prestarea serviciilor aferente.[4]
Din această statistică rezultă că comerțul constituie 48 % din activitățile economice practicate pe teritoriul Republicii Moldova.
Conform datelor statistice din Registrul de stat al unităților de drept în profil administrativ-teritorial (starea la 1 septembrie 2009) numărul întreprinderilor care practică comerț cu amănuntul, repararea obiectelor de uz casnic și persomale este de 58743 unități, iar întreprinderile care practică comerțul cu ridicata și intermedieri, și exclusive comerțul cu autovehicule și motociclete sunt în număr de 50901 unități.
Genuri de activitate declarate la momentul înregistrării în I semestru 2009
Diagrama 2.1
Sursa: www.cis.gov.md
Conform datelor statistice (tabelul 2.1) sunt reprezentate datele privind rentabilitatea agenților economici din comerț.
Tabelul 2.1
Rantabilitatea agenților economici din comerț
Sursa: www.statistica.md
Din acest tabel putem observa că activitatea de comerț are o rentabilitate care se apropie de rentabilitatea totală pe economie, și nivelul ei este în permanentă creștere.
SRL „Vasco-Grup” după forma organizatorico-juridică este o Societate cu Răspundere Limitată.
Societatea cu răspundere limitată este societatea comercială cu personalitate juridică al cărei capital social este divizat în părți sociale conform actului de constituire și ale cărei obligații sînt garantate cu patrimoniul societății. [5]
Conform datelor Camerei Înregistrării de Stat în Republica Moldova la data de 01.09.09, Registrul de stat conținea informații despre 152 814 întreprinderi, dintre care:
67602 – întreprinzători individuali
68222 – societăți cu răspundere limitată
4963 – societăți pe acțiuni
4070 – cooperative (cooperative de producție, cooperative de consum și cooperative de întreprinzător)
1518 – întreprinderi de stat și municipale
3013 – organizații necomerciale
3426 – (filiale, reprezentanțe, societăți în nume colectiv, societăți în comandită, întreprinderi de arendă, întreprinderi intergospodărești, colhozuri, asociații de gospodării țărănești și alte întreprinderi)
Reprezentarea procentuală a numărului de întreprinderi este reprezentată în Diagrama 2.2.[6]
În rioanele de sud ale Republicii Moldova, Cahul, Cantemir și Taraclia, conform datelor din Registrul de stat la 01.09.2009 au fost înregistrate 6880 de întreprinderi. Dintre care la Cahul – 4487(65,2%), Cantemir – 1240(18%) și Taraclia 1153 (16,8%) întreprinderi. Din aceste date putem deduce că Raionul Cahul are o dezvoltare economică net superioară față de acele raioane care se află în vecinătatea sa.
Structura numarului de întreprinderi care sînt înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova, conform formelor juridice de organizare.
Diagrama 2.2
Sursa: www.cis.gov.md
Societatea comercială „Vasco-Grup” este o Societate cu Răspundere Limitată. Întreprinderea a fost creată în urma Adunării Fondatorilor din 7 aprilie 2006, fiind înregistrată de către Camera Înregistrării de Stat de pe lîngă Ministerul Justiției al Republicii Moldova (anexa1) pe data de 07 aprilie 2006, cu număr de înregistrare 1009603001648. [7]
Conform statutului SRL „Vasco-Grup” (anexa2) activează în corespundere cu Legea Republicii Moldova „cu privire la antreprenoriat și întreprinderi” din 3 ianuarie 1992 și în baza Legii Republicii Moldova „cu privire la investitiile in activitatea de intreprinzator” din 18 martie 2004, precum și în baza hotărîrii adunării fondatorilor și a contractului de constituire din 7 aprilie 2006.
Societatea are următoarea adresă juridică : Republica Moldova, or. Cahul, str. Garoafelor, 36, ap.2.
Conform Statutului capitalul statutar al societății constituie 5400 lei
Fondatorii societății sunt următoarele persoane:
Popov Vasilisa.
Vatov Ion.
Cadi Mariana.
Smits Roberts.
Pesco Andrejs.
SRL „Vasco-Grup” sa constituit in scopul executarii oricarei activitati lucrative ce prevad fabricarea productiei, executarea lucrarilor si prestarea serviciilor.
SRL „Vasco-Grup” este o întreprindre care desfasoara urmatoarele genuri de activitate: fabricarea elementelor din beton, ipsos si cement; fabricarea altor elemente din beton, ciment si ipsos; fabricarea betonului; comertul cu ridicata al elementelor din beton, ciment, gips si materiale similare; alte tipuri de comert cu amanuntul neefectuat prin magazine.
2.2 Analiza asigurării cu resurse umane și a structurii mijloacelor fixe
Expresia resurse umane adecvate se refera la persoanele dintr-o organizatie care isi aduc o importantă contribuție la îndeplinirea obiectivelor sistemului de management. Aceasta contribuție este reperezentată de productivitatea pe care o au în posturile pe care le dețin.
Expresia resurse umane inadecvate se referă la membrii organizației care nu-și aduc o contribuție valoroasaă la îndeplinirea obiectivelor sistemului de management. Dintr-un motiv sau altul, aceste persoane sunt ineficiente în activitatea pe care o presteaza.
Resursele umane adecvate sunt persoanele dintr-o organizație care iși aduc o importanță contribuție la îndeplinirea obiectivelor sistemului de management.
Productivitatea în toate organizațiile este influențata de modul în care interactioneaza și se combină resursele umane pentru a folosi toate celelalte resurse ale sistemului de management. Factori cum ar fi pregătirea, vârsta, experiența la locul de muncă si nivelul de educație formală joacă un rol în stabilirea compatibilitații persoanei cu o anumită organizație. Deși procesul de asigurare a resurselor umane adecvate pentru organizație este un proces antrenant și oarecum subiectiv, resursele umane a SRL “Vasco-Grup” sunt limitate din simplu motiv că întreprinderea se afla la inceputul carierei. Personalul întreprinderii este constituit din trei persoane, care în unanimitate participa la îndeplinirea și realizarea scopurilor si obiectivelor întreprinderii
Resursele umane influențează considerabil conținutul strategiei organizației și de aceie organizația a pus un accent important, plin de prudență și severitate atunci când a avut loc procesul de recrutare si selecție.
În continuare problemele de personal sunt deja incluse în strategia organizației, prioritare fiind planurile de inbogățire în ceia ce privește asigurarea cu resurse umane, pentru a se realiza scopurile bine definite ale organizației și de a înfrunta concurența existentă pe piață.
Pentru a desfășura o activitate profitabilă orice unitate de producție trebuie să dispună de un potențial tehnico-material bine argumentat. În acest context estimarea justificată a gradului de asigurare și a eficienței utilizării mijloacelor fixe ale întreprinderii constitue un compartiment semnificativ al analizei economice a întreprinderii. În continuare vom efectua analiza structurii, mișcării și stării funcționale a mijloacelor fixe în dinamică.
Tabelul 2.2
Aprecierea structurii mijloacelor fixe ale
întreprinderii pe categorii în dinamică anul 2007
Sursa: elaborat de autor conform datelor din Rapoartele financiare anii 2006-2007 (anexa 6,7,8)
În baza datelor din Tabelul 2.2 se poate constata ca la întreprinderea analizată valoarea totală a mijloacelor fixe pe parcursul anului 2006 s-a diminuat cu 192040,0 lei (222120-300080). Această abatere a fost determinată de modificările negative intervenite la „mijloace de transport” (rd. 124), valoarea cărora a scăzut cu 36459 lei.
Tabelul 2.3
Aprecierea structurii mijloacelor fixe ale
întreprinderii pe categorii în dinamică anul 2008
Sursa: elaborat de autor conform datelor din Rapoartele financiare anii 2006-2007 (anexa 6,7,8)
În anul 2007, conform datelor din Tabelul 2.3, se menține tendința de diminuare a valorii „mijloacelor de transport” (rd. 124), astfel valoarea lor în perioada de gestuine a scăzut cu 26641 lei, ajungînd la 0,0 lei. Acest lucru a influențat negativ asupra valorii totale a mijloacelor fixe, care a scăzut cu 10965 lei (211155-222120).
Tabelul 2.4
Aprecierea structurii mijloacelor fixe ale
întreprinderii pe categorii în dinamică anul 2009
Sursa: elaborat de autor conform datelor din Rapoartele financiare anii 2004-2006 (anexa 6,7,8)
Anul 2009 este caracterizat de o situație constantă (Tablelul 2.4), nefiind inregistrate modificări în structura mijloacelor fixe. Acest lucru demonstrează că activitatea întreprinderii este constantă și că la moment utilizarea de mijloace fixe adăugătoare nu este necesară.
Analizînd situația mijloacelor fixe din anii 2007 – 2009 observăm că este o tendință de diminuare a „mijloacelor de transport” (rd. 124) cu 19204,0 lei în 2007, și cu 10965 lei în 2008 astfel ajungînd în anul 2009 la valoarea de 0,0 lei. Această diminuare drastică a mijloacelor de transport se datorează faptului că în activitatea întreprinderii utilizarea mijloacelor de transport nu este necesară, astfel valoarea lor fiind redusă la 0,0 lei.
Ținînd cont că pe parcursul perioadei de gestiune mijloacele fixe ale întreprinderii sunt în mișcare, este necesar de calculat și examinat următorii indicatori relativi:
1) Coeficientul de reînoire a mijloacelor fixe () care se determină ca raportul dintre valoarea mijloacelor fixe intrate într-o anumită perioadă de gestriune și valoarea tuturor mijloacelor fixe la finele acestei perioade:
sau
2) Coeficientul de ieșire a mijloacelor fixe ( ) care se calculează ca raportul dintre valoarea mijloacelorfixe ieșite și transferate într-o perioadă de gestiune și valoarea tuturor mijloacelor fixe la începutul acestei perioade:
sau
În practica analitică se apreciază pozitiv situația în care ambii coeficienți corespund condiției:
Dacă vom apela la informația din domeniul respectiv la întreprinderea analizată, vom opține următoarele rezultate:
Pentru anul 2007:
,
.
Razultatul opținut pentru anul 2007 ne arată că:
Acesta este un indicator negativ care ne arată că valoarea mijloacelor fixe este în scădere, reînoirea lor fiind nesemnificativă.
Pentru anul 2008:
Rezultatul anului 2008 ne arată că:
Al doilea an consecutiv avem situația cînd coieficientul reînoirii mijloacelor fixe este mai mic decît coeficientul ieșirii mijloacelor fixe și coieficientul reînoirii mijloacelor fixe este 0%. Acesta este un indicator negativ deoarece ne arată că întreprinderea nu numai că nu reînoiește mijloacele fixe dar și scoate unele mijloace fixe din circuit. Acest fapt poate influența negativ întreaga activitate a întreprinderii.
Pentru anul 2009:
Rezultatul anului 2009 ne arată că:
Ținînd cont că și putem constata că în anul 2009 la SRL „Vasco-Grup” nu au avut loc ieșiri de mijloace fixe și nici reînoirea mijloacelor fixe nu a avut loc. Lipsa procesului de reînoire a mijloacelor fixe este un indicator negativ care mărturisește că întreprinderea nu pune accent pe dezvoltarea activității sale ci pe menținerea situației create la moment.
Pentru a analiza starea funcțională a mijloacelor fixe ale întreprinderii o să folosim următorii indicatori relativi:
coeficientul uzurii mijloacelor fixe () care se calculează ca raport dintre suma amortizării acumulate la finile anului de gestiune și valoarea totală a mijloacelor fixe la finele acestui an:
sau
coeficientul utilității mijloacelor fixe () care se calculează ca diferența dintre 100 și mărimea coeficientului uzurii acumulate a mijloacelor fixe:
Analizînd situația întreprinderii pe perioada de 3 ani am primit următorii indicatori:
Anul 2007:
Anul 2008:
Anul 2009:
Conform rezultatelor obținute observăm că la întreprindere coeficienții uzurii acumulate a mijloacelor fixe are o tendință de creștere. Astfel dacă în anul 2007 acest indicator a atins 19,36% , în anul 2008 el s-a majorat pînă la 25,00% iar în 2009 acest indicator a ajuns pînă la 32,45%.
Această situație a contribuit la diminuarea coeficientului utilității mijloacelor fixe de la 80,63%(2007) pînă la 75,00% (2008), ceea ce este un factor negativ în activitatea întreprinderii analizate.
2.3 Analiza consumurilor și cheltuielilor întreprinderii
În continuare vom analiza analiza structurii cheltuielilor întreprinderii pe feluri de activități (Tabelurile 2.5, 2.6, 2.7 ) Anexa. Fig. 2.1, 2.2, 2.3.
Sursa: elaborat de autor conform datelor din Rapoartele financiare anii 2006-2007 (anexa 6,7,8) și datelor din rapoartele statistice nr.5-C pentru anii 2007-2009 (anexa 9,10,11)
În baza datelor din Tabelul 2.5 se poate constata că la întreprindere s-a înregistrat o tendință de micșorare a cheltuielilor totale comparativ cu anul precedent de la 381429,0 la 506001,0 lei sau cu 124572,0 lei (506001,0 – 381429,0). Această abatere a fost determinată de diminuarea cheltuielilor activității operaționale în total cu 108932 lei (283115,0 – 174183,0). Examinînd ponderea fiecărui compartiment în parte, obnservăm că cheltuielile activității operaționale s-au micșorat relativ față de anul precedent de la 100 la 93,50 % sau au scăzut cu 6,50 puncte procentuale (93,50-100). Aceast fapt se datorează apariției, în anul de gestiune, la întreprindere a cheltuielilor ale activității de investiții.
Analizînd toate compartimentele de cheltuieli în parte putem concluziona că micșorarea cheltuielilor totale în anul de gestiune în comparație cu perioada anterioară se datorează, în mare parte reducerii drastice a cheltuielilir provenite de la alte activitati operaționale.
Sursa: elaborat de autor conform datelor din Rapoartele financiare anii 2007-2008 (anexa 6,7,8) și datelor din rapoartele statistice nr.5-C pentru anii 2007-2008 (anexa 9,10,11)
Analizînd datele din Tabelul 2.6 se poate constata că la întreprindere s-a întregistrat o tendință de micșorare a cheltuielilor totale comparativ cu anul precedent de la 506001,0 la 504081,0 lei, micșorarea fiind nesimnicativă, 1920 lei (506001,0 – 504081,0). Această abatere a fost determinată de diminuarea totala cheltuielilor ale activității de investiții. Totodată, în urma modificării cheltuielilor activității operaționale totale, cheltuielile întreprinderii s-au mărit cu 18979,0 (264136,0 – 283115,0) lei.
Sursa: elaborat de autor conform datelor din Rapoartele financiare anii 2007-2009 (anexa 6,7,8) și datelor din rapoartele statistice nr.5-C pentru anii 2007-2009 (anexa 9,10,11)
În anul 2009, conform datelor din Tabelul 2.7 analizat, s-a înregistrat o reducere drastică a cheltuielilor totale, în comparație cu anul precedent de la 504081,0 la 252040,0, înregistrînduse o micșorare de 252041,0 lei (252040,0 – 504081,0). Această abatere a fost determinată de diminuarea cheltuielilor operaționale si a cheltuielilor ale activității de investiții.
Principalul factor care a influențat această reducere drastică a cheltuielilor este costul vînzărilor, care, pe parcursul perioadei de gestiune s-a diminuat cu 139609,0 lei, de la 264136,0 lei la finele anului precedent, pînă la 124527,0 în perioada de gestiune. Reducerea cheltuielilor privind costul vînzărilor este un indicator care influențează benefic asupra întreprinderii, scăzînd semnificativ valoarea cheltuielilor.
Conform S.N.C. 3, cheltuielile perioadei fac parte din grupa cheltuielilor activității operaționale și cuprind:
cheltuielile comerciale
cheltuielile generale și administrative
alte cheltuieli operaționale
Studierea aprofundată a cheltuielilor perioadei este necesară datorită rolului important al acestor cheltuieli în determinarea rezultatului financiar din activitatea operațională. Acest studiu se efectuează pe baza datelor din anexa nr. 5 la Raportul privind rezultatele financiare, în care cheltuielile respective sunt diferențiate pe articole de cheltuieli în parte.
Analiza cheltuielilor perioadei se începe cu aprecierea generală a modificăriii lor în dinamică.
Tabelul 2.8
Aprecierea generală a cheltuielilor în dinamică pentru anul 2007
Sursa: elaborat de autor conform datelor din Rapoartele financiare anii 2007-2009 (anexa 6,7,8) și datelor din rapoartele statistice nr.5-C pentru anii 2007-2009 (anexa 9,10,11)
Din Tabelul 2.8 rezultă că la întreprinderea analizată pe parcursul anului 2007 s-a înregistrat o reducere a cheltuielilor perioadei comparativ cu anul precedent cu 4552,0 lei . Această abatere a fost determinată de reducerea cheltuielilor generale și administrative cu 20523,0 lei și respectiv a altor cheltuieli operaționale. Concomitent cheltuielile comerciale s-au majorat cu 28056,0 lei.
Examinînd structura chetuielilor perioadei, observăm că cheltuielile generale și asministrative, care ocupă cea mai mare pondere pe parcursul anului de gestiune s-a modificat de la 58,16 la 79,45 % ..
Tabelul 2.9
Aprecierea generală a cheltuielilor în dinamică pentru anul 2008
Sursa: elaborat de autor conform datelor din Rapoartele financiare anii 2007-2009 (anexa 6,7,8) și datelor din rapoartele statistice nr.5-C pentru anii 2007-2009 (anexa 9,10,11)
Din Tabelul 2.9 rezultă că la întreprinderea analizată pe parcursul anului 2008 s-a înregistrat o creștere a cheltuielilor perioadei comparativ cu anul precedent cu 121027,0 lei . Această abatere a fost determinată de creșterea cheltuielilor generale și administrative cu 42640,0 lei
Examinînd structura chetuielilor perioadei, observăm că cheltuielile generale și asministrative, care ocupă cea mai mare pondere pe parcursul anului de gestiune s-a modificat nesemnicativ de la 79,8 la 79,09 %, sau cu 0,72 puncte procentuale.
Tabelul 2.10
Aprecierea generală a cheltuielilor în dinamică pentru anul 2009
Sursa: elaborat de autor conform datelor din Rapoartele financiare anii 2007-2009 (anexa 6,7,8) și datelor din rapoartele statistice nr.5-C pentru anii 2007-2009 (anexa 9,10,11)
Din Tabelul 2.3.6 rezultă că la întreprinderea analizată pe parcursul anului 2009 s-a înregistrat o reducere a cheltuielilor perioadei comparativ cu anul precedent cu 5584,0 lei . Această abatere a fost determinată de reducerea cheltuielilor comerciale cu 46396,0 lei. Concomitent alte cheltuielile generale si administrative s-au majorat cu 51980, iar alte cheltielile operaționale de asemenea nu s-au inregistrat.
Examinînd structura chetuielilor perioadei, observăm că cheltuielile generale și asministrative, care ocupă cea mai mare pondere pe parcursul anului de gestiune s-a modificat de la 79,09 la 75,23 % .
2.4 Analiza structurii profitului.
Profitul constitue eficacitatea activităților pe care le desfășoară întreprinderea și practic determină prosperarea acesteia în perioada previzionată.
Profitul = venituri – cheltuieli
Vom începe analiza profitului de la aprecierea structurii profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare (reflectat în Anexa, Fig 4. „Raportul Privind rezultatele financiare” rd. 130 din „Raportul financiar”) (Tabelul 2.11 )
Sursa: elaborat de autor conform datelor din Rapoartele financiare anii 2007-2009 (anexa 6,7,8)
Analizînd în dinamică datele din tabelul 2.11, putem constata că în perioada anilor 2007 – 2009 întreprinderea analizată nu a realizat profit ci a înregistrat pierderi. În perioada anilor 2007 – 2008 înregistrăm o creștere a pierderilor de la 329389 lei la 402929 lei sau cu 73540 lei pierdere mai mult. În anul 2009 se observă o diminuare a valorii nesemnificativa a pierderilor cu 2647 lei, de la 402929 lei la 400272 lei. Observăm că principalul centru de pierderi este compartimentul 1 „Profit (pierderi) din activitatea operațională”, ponderea căruia, pe aparcursul anilor analizați este cuprinsă între 95,70% și 100%.
Pentru a afla cauzele care au dus la pierderi în perioada anilor analizați vom analiza Analiza structurii profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare în dimanică (Anexa 9, 10.)
Sursa: elaborat de autor conform datelor din Rapoartele financiare anii 2007-2009 (anexa 6,7,8)
Pierderile din activitatea operațională sunt dictate de valoarea cheltuielilor care este mai mare decît valoarea veniturilor. În mare parte pierderile sunt influențate de valoarea mare a cheltuielilor comerciale și a cheltuielilor administrative. Pentru ca întreprinderea să opțină profit din activitatea sa este nevoie de redus cît de mult posibil cheltuielile administrative și de asigurat o creștere constantă a profitului.
2.5 Analiza Productivității.
Rentabilitatea exprimă capacitatea întreprinderii de a obține profit.
Vom începe analiza cu studierea generală a rentabilității vînzărilor (Tabelul 2.12)
Tabelul 2.12
Analiza dinamicii rentabilității vînzărilor
Sursa: elaborat de autor conform datelor din Rapoartele financiare anii 2007-2009 (anexa 6,7,8)
Datele tabelului ne arată că nivelul rentabilității vînzărilor în anul 2008 sa micsorat cu 7,35% si cu 92,96% sa majorat în anul 2009 față de nivelul anului precedent, adică profitul brut la 1 leu vînzări care poate fi utilizat atît pentru acoperirea cheltuielilor perioadei cît și pentru formarea profitului activității operaționale s-a majorat. Acesta este un indicator pozitiv pentru întreprindere.
În continuare vom analiza rentabilitatea activelor care reflectă nivelul profitului obținut la fiecare leu a mijloacelor investite în procesul de producție indiferent de sursa de finanțera a acestora (Tabelul 2.5.2). Rentabilitatea activelor se calculează după formula:
Tabelul 2.13
Aprecierea dinamicii rentabilității activelor
Sursa: elaborat de autor conform datelor din Rapoartele financiare anii 2007-2009 (anexa 6,7,8)
Dat fiind faptul că întreprinderea pe parcursul anilor 2007 – 2009 nu a întregistrat pierderi contabile, rentabilitatea activelor este pozitivă și nu reflectă pierderile obținute de fiecare leu al activelor întreprinderii. Acesta este un indicator care influențează pozitiv asupra întrprinderii.
Capitolul III. Metode, mecanisme și acțiuni de stimulare a dezvoltării micului business
3.1. Mecanismele de drept, economice și instituționale de susținere a micului business
Aspecte teoretice de dezvoltare a micului business – un punct central de plecare în cercetarea problematicii îl prezintă modul în care întreprinderile micului business sunt definite, a rolului acestor întreprinderi și a politicilor de asistență în diferite țări ale lumii, precum și analiza influentei acestora asupra structurii macroeconomice în R. Moldova.
În definirea micului business numarul angajaților și volumul vanzarilor sunt utilizati ca indicatori foarte frecvenți. În majoritatea țărilor lumii o atentie deosebita se acorda dezvoltarii întreprinderilor mici si mijlocii, care sunt
considerate ca forte motrice a economiei.
Uniunea Europeana, înca de la înființarea sa în 1956, prin tratatul de la Roma, a acordat o atentie deosebita dezvoltarii acestor întreprinderi. Și din an în an înființarea, funcționarea și dezvoltarea acestei categorii de întreprinderi devine, treptat, din ce în ce mai profesionistă, cu efecte directe în plan economic și social. În procesul de pregatire a Republicii Moldova pentru aderarea la UE se perfecționează legislația privind parametrii întreprinderilor micului business din sectorul agrar și gruparea lor.
Legislația Republicii Moldova stabilește ca agenți ai micului business se consideră microîntreprinderile și întreprinderile mici, noțiunea de întreprindere mijlocie în prezent nefiind reglementată. Sa încercat de a da o definiție proprie a întreprinderilor mijlocii, reieșind din faptul ca nu putem trece direct de la întreprinderile mici la cele mari. Dupa parerea noastra, la categoria întreprinderilor mijlocii pot fi atribuite întreprinderile al carui numar mediu de salariati este cuprins între 51 și 249 de salariați, iar suma anuală a venitului din vanzari nu va depasi 100 milioane lei.
În ultimul timp tot mai mult se pune accentul pe mecanismul de finanțare a micului business, unde este elucidata experiența internațională a mecanismului de finanțare și oportunitațile de finanțare a acestui sector.
Mecanismul de finanțare diferă de la o întreprindere la alta, fiind determinat de forma organizatorico-juridică a agentului economic, de gradul de asociere cu alte întreprinderi, de nivelul de centralizare a gestiunii resurselor financiare. Așa dar, mecanismul de finanțare a întreprinderii se refera, în mod special, la asigurarea agentului economic cu fondurile necesare realizarii obiectivelor programate și este o problemă de politică și strategie generală a întreprinderilor, cu o influență considerabilă asupra evoluției acestora în viitor.
Problema cea mai dificila pentru un întreprinzator o reprezintă asigurarea resurselor financiare necesare constituirii, funcționarii și dezvoltării întreprinderii.
Ca urmare, pe parcursul anului 2004, soldul total al creditelor în economie a consemnat o crestere cu 22.2 la sută în comparație cu 31 decembrie 2003, constituind 7399.3 mil. lei. În semestrul I, 2005 creditele în economie au insumat 8117.9 mil. lei, majorandu-se cu 29.1 la suta în comparație cu semestrul I al anului 2004. Totodată, s-a remarcat o creștere a creditelor atrase de întreprinderile micului business. Astfel, la situatia din 31.12.2004 volumul creditelor a constituit 912,6 mil. lei, majorandu-se cu 4,1 la suta în comparație cu 31.12.2003. Ponderea creditelor respective în total credite acordate de sistemul bancar a constituit 12,3 la sută.
În I semestru 2005 soldul creditelor atrase de 14 întreprinderile micului business s-a majorat cu 25.6 la suta în comparație cu 31.12.2004. În perioada dată, ponderea acestor credite a constituit 14,1 la sută în total credite, fiind mai mare cu 1,8 p.p. comparativ cu 31.12.2004. Menționăm că în rezultatul contractării liniilor de credit cu instituțiile financiare internationale, băncile au primit în perioadă 01.01.2004 – 30.06.2005 mijloace banesti în scopul sustinerii businessului mic și mijlociu din agricultură în suma de 23.2 mil. dolari SUA (dintre care 19.9 mil. dolari SUA in a.2004), inclusiv de la: BERD – 10.9 mil. dolari SUA (a. 2004) și 3.3 mil. dolari SUA (semestrul I, 2005) și Corporația de Finanțare Internațională (IFC) – 9.0 mil. dolari SUA (a. 2004).
În acordarea unui ajutor producătorilor agricoli, inclusiv fermierilor, continuă efectuarea lucrului privind revitalizarea sistemului de colectare și comercializare a producției agricole în teritoriul republicii și crearea pietelor de desfacere a acesteia. Astfel, se întreprind masuri pentru restabilirea activitații fostelor întreprinderi de colectare și desfacere a producției pomi-legumicole, care activau anterior în cadrul complexului agroalimentar și crearea, în comun cu cooperația de consum, a unor noi întreprinderi de achiziționare, producere și comercializare a produselor agricole.
Întru executarea ordinului Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare nr. 07 din 14.01.2005 „Cu privire la contractarea în anul 2005 a materiei prime agricole pentru prelucrare și comercializare la export”, a fost efectuat un lucru amplu organizatoric privind asigurarea incheierii contractelor respective între producatorii și prelucratorii materiei prime agricole și exportatorii producției agricole în stare proaspătă.
La momentul actual, există instituții financiare și instituții ne-financiare active pe piață. Institutii financiare pot fi clasificate în institutii bancare și de microfinanțare. IMF sînt înregistrate sub una dintre formele organizatorico-juridice: AEIC, SA, SRL; IM. Primele IMF au aparut sub forma de AEIC. Dupa aceasta au fost create „Corporația de Finanțare Rurala” SA, „Procredit” SA,
„MicroInvest” SA. Prima institutie bancara care s-a implicat in microfinantare a
fost MAIB, dupa care Moldincombank și Banca Socială. Instituțiile nefinanciare sînt înregistrate ca ONG, institutii care susțin mișcarea de microfinanțare prin instruire, promovare prin elaborare de politici și strategii.
Prima instituție nefinanciară ce a activat în sectorul de microfinanțare este AMM, dupa care si-au inceput activitatea: Centrul pentru Dezvoltarea Rurala
(CDR), Alianța pentru Cooperare în Agricultură (ACA), Consultanță și Credit în Agricultură (CCA), Federația Națională „Agroinform” și Federația Natională
a Asociațiilor de Economii și Împrumut (FNAEI).
Deși instituțiile bancare sînt mai multe la număr și mai dezvoltate, ele constituie doar 30 % din piața curentă de microfinanțare, iar IMF cca. 70% din piața curentă. Dintre toate IMF rolul de lider este deținut de AEIC, acestea sunt cele mai accesibile, au un cadru legislativ și au primit mai multa susținere.
Institutiile de microfinanțare sînt un incubator al pregatirii întreprinderilor micro și mici pentru creditele oferite de sistemul bancar. Creditele bancare sunt acordate în mare măsură pe termin scurt, în cel mai bun caz pe termin mediu. Creditele pe termin lung, în special pentru procurarea mijloacelor fixe și inființarea de plantații multianuale, nu satisfac cererea existentă.
Serviciile nefinanciare sunt oferite de către: instruirile de consultanță, asistență în dezvoltarea și colectarea informației prin publicații, mese rotunde și conferințe. În ultimii 6 ani cele mai solicitate servicii nefinanciare au fost instruirea și consultanța creării și dezvoltării Asociatiilor de Economii și Împrumut al cetățenilor (AEIC).
Reieșind din cele menționate, dupa parerea autorului, definiția mecanismului de finanțare poate fi definit ca totalitatea pârghiilor financiare de asigurare sistemică a activității întreprinderilor cu diferite forme organizatoricojuridice întru realizarea scopurilor scontate, iar sectorul de micro finanțare s-a dezvoltat datorită organizațiilor internationale donatoare.
Principalele organizații donatoare, care au susținut din 1997 și susțin în continuare dezvoltarea microfinanțării în Republica Moldova sînt: BM, OSI, Fundația Soros Moldova, GTZ, FIDES, DFID, etc.
3.2. Măsurile de sporire a eficienței micului business și perspectivele dezvoltării lui în Republica Moldova
În afaceri orice început este sortit eșecului dacă nu este propulsat de un aport material. Și dacă la noi începutul merge prost, mai bine zis nu merge deloc, putem trage concluzia că sunt foarte puțini acei care pot obține această temelie, adică creditul.
Băncile supraviețuiesc și prosperă din aceste credite, dar, din păcate, dobînzile mari, și condițiile impuse de bănci (gajul trebuie să depășească valoarea creditului, lipsa unei vacanțe de rambursare, foarte necesară pentru un începător), fac creditarea imposibilă pentru majoritatea „nou-născuților”.
La noi problema se amplifică prin faptul că instituțiile bancare sunt încă destul de slabe și nu își pot permite să acorde credite oricui. Banii sunt ușor de obținut pentru cei care au deja o afacere și au mai profitat de împrumuturi de la bancă, adică au o istorie creditară.
Pentru ei sunt necesare garanții. Acestea pot veni atît din partea altor agenți economici, cît și din partea statului.
Moldova-Agroindbank este printre băncile care se remarcă la capitolul creditarea afacerilor mici și mijlocii. Pînă în prezent banca a beneficiat de un împrumut al BERD pentru creditarea businessului mic și mijlociu. Iar începînd cu acest an Moldova-Agroiondbank a început implimentarea unui produs propriu de creditare a întreprinderilor micii și mijlocii. În opinia președintelui băncii, el este mai reușit decît cele propuse deoarece ia în considerație specificul afacerilor de la noi.
Altă bancă, care a fost printre pionierii creditării micului business, este Victoriabank, care a obținut în 1996 o linie de credit de la BERD. Suma maximă acordată unei firme este 20000$, iar în cazul unor proiecte atractive – 30000$
La începutul anului 2001, Moldindconbank a semnat cu Corporația Financiară Internațională un acord de creditare a businessului mic și mijlociu în sumă de 1,5mln$. Acesta este primul proiect al CFI în sistemul financiar–bancar moldovenesc, iar împrumutul poate fi convertit în acțiunile Moldindconbank. CFI negociază proiecte similare cu FinComBank și Mobiasbancă.
Credite mici oferă și Corporația Micro Entreprise Credit, care în perspectivă urmează să se transforme într-o instituție bancară. MEC are trei programe de creditare:
micro, de la 10000$;
smail, de la 10000 pînă la 50000$˘;
express micro, pînă la 2000$.
Creditele sunt acordate pe o perioadă de pînă la 3 ani cu o dobîndă anuală de 22-23%, cu condiția că nu mai puțin de 51% din capitalul solicitantului să fie privat, iar în cazul întreprinderilor mixte capitalul majoritar trebuie să fie autohton. Presupunem că există o întreprindere care are nevoie de un credit, atunci ea va recurge la plasarea obligațiunilor vor fi utilizați pentru retehnologizarea întreprinderii și lărgirea sortimentului producției.
În total, vor fi emise 300 de obligațiuni în valoare de 10000 lei fiecare. Evidența acestor obligațiuni va fi efectuată de un registrator independent. Dividendul lunar pentru o obligațiune va fi cu 1-2% mai mic decît la dobînda stabilită de băncile comerciale pentru credite (30%).
Principala cauză că întreprinderile industriale nu-și pot mări volumul producției este, în afara de piața mică de desfacere, lipsa mijloacelor circulante. Întreprinderea noastră are posibilități de a produce mai mult, însă lipsa surselor financiare nu ne permite acest lucru. Indiferent de operațiunea pe care o faci , totul trebuie să plătești în avans, iar pentru aceasta ai nevoie de mijloace circulante. Și astfel intrăm într-un cerc vicios.
Dacă într-o economie normală plățile le faci după ce ai obținut venituri, apoi la noi totul este invers. Impozitele trebuie să le achiți atunci cînd procuri materia primă și nu după ce vinzi ceva și ai venituri. De la procurarea materiei prime și pînă la comercializarea producției trece o perioadă destul de lungă. Ar fi ideal ca în luna în care produci să și vinzi, însă starea financiară a cumpărătorului nu-i permite să facă prea des cumpărături. Suntem o țară săracă.
Ce-i drept în ultimii trei ani, ei au reușit să achite toate datoriile, să mărească numărul vînzărilor , dar acest succes poate ușor să se transforme în insucces, dacă ei nu vor face investiții în dezvoltarea fabricii.
Pentru prima dată în ultimii zece ani, întreprinderea va încheia anul cu profit. potrivit prognozelor preliminare, fabrica va obține în acest an venituri în sumă de 100-120 mii lei.
Pînă la sfîrșitul anului volumul producției va ajunge la nivelul de 6 mln lei. Pentru ca întreprinderea să nu lucreze în pierderi, volumul anul al producției, și, respectiv, cel al vînzărilor nu trebuie să fie mai mic de 5,6 mln lei.
Aschim produce mărfuri de uz casnic din masa plastică prin topire, extruziune și suflare. Sortimentul include aproximativ 70 de produse.
În opt luni ale anului 2001, întreprinderea și-a majorat volumul producției, în raport cu aceeași perioadă a anului curent, cu 13,5%, pînă la 4,3 mln lei. În total, în anul trecut întreprinderea a produs mărfuri în suma de 4,5 mln lei.
În prezent volumul vînzărilor îl depășește pe cel al producției cu aproximativ 300 mii lei, din contul mișcării stocurilor din anii trecuți. La ora actuală fabrica are în stocuri producție în valoare de 600-700 mii lei. Cu patru ani în urmă stocurile constituiau aproximativ 2 mln lei. 98% din vînzările întreprinderii sunt realizate pe piața internă.
Anual fabrica are nevoie, pentru producere, fără investiții în dezvoltare și retehnologizare, de surse de creditare în valoare de 1mln lei.
S-ar părea că ei ar trebui să dispună de mijloace circulante, deoarece pe lîngă producția curentă au comercializat și din stocuri, însă fiecare leu pe care ei l-au cîștigat au trebuit să-l dea pentru achitarea datoriilor istorice, care erau destul de mari. În anul 1997, datoriile creditoare ale Aschim se cifrau la 4,1 mln lei, dintre care 3 mln față de stat. Achitînd aceste datorii ei nu au putut să completeze mijloacele circulante, astfel încît în ultimii zece ani nu au fost efectuate lucrări de reparație, cu excepția celor cosmetice, pentru a menține utilajul în stare de lucru.
În 1997, principalul scop al lor era să supraviețuiască, să facă tot posibilul pentru a nu dispărea de pe harta economică a Moldovei. Dacă acest lucru ei au reușit să-l facă, apoi acum ei au intrat în alt impas – lipsa mijloacelor financiare, fapt care nu li-a permis să dezvolte întreprinderea. În prezent ei produc lunar de 2,5-3 ori mai mult, comparativ cu trei ani în urmă, și comercializează tot ce produc. Volumul vînzărilor chiar îl depășește pe cel al producției, deoarece ei lichidează stocurile. Ei produc doar atît cît pot vinde. Din acest punct de vedere, s-a făcut ceva, dar ca să meargă mai departe ei au nevoie de investiții.
Investitorul local nu introduce nici un ban în industrie și în producere, toți investesc banii în comerț sau în businessul de o zi, unde riscurile sunt mult mai mici, iar venitul îl obții deodată după tranzacție. După acest model lucrează și băncile comerciale. Investițiile de lungă durată pot fi răscumpărate doar în decursul a trei sau patru ani și băncile acordă foarte rar astfel de credite. În afară de aceasta, condițiile de creditare sunt foarte dure. Pentru a obține un credit pe o perioadă de trei ani de zile, termen minim pentru a cumpăra o linie de producere nouă și a obține posibilitatea de răscumpăra aceste investiții, banca vine cu condiția să pui gaj de trei ori mai mult. Astfel, dacă obții un credit de 3 mln lei, trebuie să pui în gaj de aproximativ 10 mln lei. În concluzie, ca să cumperi o linie nouă trebuie să pui în gaj fabrica.
Dacă investitorii locali nu ne dau bani, o soluție ar fi atragerea investițiilor străine, dar și în acest domeniu nu există o politică clară de stimulare a investițiilor în producere. Am examinat posibilitatea de a atrage investiții străine. Creăm o întreprindere mixtă – 50% din capitalul statutar îl transmitem investitorului străin, iar 50% acționarilor locali. Noi oferim clădirile, spațiile de producere, iar investitorul străin se obligă să facă investiții în retehnologizarea fabricii. Chiar dacă am găsit investitori cărora le conveneau condițiile noastre, imediat fiscul ne-a atenționat că în conformitate cu prevederile Codului fiscal, la crearea unei întreprinderi mixte, dacă în fondul statutar au fost incluse clădirile, trebuie să achiți TVA în valoare de 20% din valoarea lor.
Deoarece prețul de bilanț al clădirilor al întreprinderii noastre este cu mult mai mare decît cel real (dacă am efectua un audit independent, prețul real al unei clădiri care, va fi stabilit la 200-250 mii lei), nu avem posibilități să plătim aceste impozite și, deci proiectul unei întreprinderi mixte a fost pentru moment exclus. Este un non-sens, statul parcă ar trebui să fie interesat în realizarea unui asemenea proiect, doar nu vom demola aceste clădiri, ci le vom utiliza pentru producere, pentru crearea unor noi locuri de muncă.
Anume această situație i-a făcut să caute noi modalități pentru a investi în dezvoltarea fabricii – de a emite obligațiuni.
Potrivit calculelor, emisiunea de obligațiuni va fi efectuată în prima jumătate a anului viitor și numai după ce fabrica va avea garanția că există și un cumpărător pentru ele. Un acționar majoritar al întreprinderii, fond de investiții, deja și-a anunțat intenția de a procura 90% de obligațiunile întreprinderii, cu condiția că acestea vor fi răscumpărate în 3 ani. 10% din obligațiuni vor fi scoase pe piață.
Am studiat piața, am văzut cît costă o linie de producere și în baza acestui studiu am constatat că ei au nevoie de 3 mln lei. Această investiție, dacă ies pe piață cu produse noi și de o calitate superioară, o întorc în 2-3 ani. Nu exclud, se asigură și unele riscuri, dar mai departe nu pot activa cu tehnologii sovietice de prin anii 70. Altfel, au un viitor destul de sumbru, cu banii obținuți de la comercializarea obligațiunilor vor procura o linie nouă de producere a foliei de polietelenă. În prezent, practic, toată folia de pe piață este de import. Cu astfel de linie vor concura pe piață și vor putea face investiții în dezvoltarea întreprinderii. Dacă nu investesc măcar ceva într-un an ei devin necompetitivi.
Doresc să producă mai multe tipuri de folie, fiindcă deja au spus: există cerere pe piață. Aduc un singur exemplu: dacă produsele lactate sunt ambalate în peliculă ordinară, termenul de păstrare a lor este cel mult 24 ore, iar dacă pelicula este în 2 straturi, acest termen este pînă la 7-8 zile.
De asemenea, în prezent fabrica nu poate produce vase din masa plastică care să cîntărească mai mult de un kg. Aceasta nu le dă posibilitatea să mărească volumul producției, să facă vase mari de 100-300 kg. Pentru viitor au cîmp de lucru foarte mare, dar au nevoie de bani.
Pentru a retehnologiza fabrica au nevoie de investiții enorme, dar speră ca treptat prin investiții proprii să reușească și acest lucru. Numai o mașină de turnat masa plastică costă cel puțin 200 mii $, iar la fabrică au nevoie de cel puțin 20-30 mașini de acest fel.
Franchising-ul și rolul lui în dezvoltarea micului business.
Practica mondială a demonstrat că franchising-ul este unul din cele mai eficiente metode de dezvoltare a businessului. Franchising-ul este o formă deosebită de organizare a businessului, cînd o companie (franchiser sau franșizor) trimite dreptul de vînzare a produsului propriu sau serviciului la o altă companie sau unei persoane particulare, numită franșiză sau operator. Franșiza are unele particularități care o deosebesc de alte forme de parteneriat de afaceri:
relațiile de antreprenoriat sunt bazate pe contract, în care sunt indicate toate condițiile la care au ajuns partenerii;
franișorul este proprietarul sistemului de afaceri, care se identifică cu imaginea, brandul, reprezentată de marca comercială, servicii de firmă sau denumirea de firmă. Operatorul nu dispune de dreptul intelectual al franșizorului, ci dispune doar de dreptul de a-l utiliza pentru o anumită perioadă de timp;
firma de bază va efectua instruirea operatorului privind toate aspectele sistemului pînă la deschiderea businessului, în așa fel ca operatorul să fie pregătit efectiv de afacere și de dezvoltarea ei;
după inițierea afacerii, firma de bază va ține contacte permanente cu operatorul în scopul de a-l susține pe toate direcțiile de activitate;
întreprinderea-operator are dreptul să facă operațiuni utilizînd imaginea, marca comercială, serviciile de firmă sau denumirea firmei, dezvoltate de firma de bază, sub controlul proprietarului, folosind efectul reputației firmei de bază. Real, cumpărătorul franșizei se identifică cu franșizorul, ceea ce nu se întîmplă în relațiile simple dintre partenerii de distribuție, de exemplu, unde producătorul și distribuitorul sunt companii diferite cu sisteme diferite de business;
operatorul trebuie să investească o parte simțitoare de capital din sursele proprii. Franchising-ul clasic presupunea o finanțare totală a afacerii din sursele operatorului, dar astăzi sunt și alte forme de finanțare;
operatorul efectuează plăți unice și curente în scopul compensării drepturilor de utilizare și servicii permanente din partea firmei de bază.
Pentru antreprenorul-operator relațiile de franșiză sunt atrăgătoare prin faptul că apare oportunitatea de a deveni proprietarul unui business bine aranjat, al unei idei deja aprobate, să utilizeze o marcă comercială, un nume deja recunoscut în lume (McDonalds, Arthur Andersen, Subway, Pizza Hut etc.).Devizul relațiilor de franchising este: a fi în business de sinestătător, dar nu singur. Franchising-ul dă posibilitatea de a conduce o afacere de sinestătător, dar de o începe cu un suport foarte util.
Sunt o mulțime de domenii în care funcționează franchising-ul: produse alimentare, restaurante, fast-food, pizzerii, servicii auto, spălătorii, servicii de închiriere, servicii hoteliere, servicii de selectare a personalului, servicii poștale, servicii imobiliare. Lideri sunt restaurantele fast-food.
Punctele forte ale franchising-ului sunt:
un segment de piață pregătit;
cheltuieli minime de dezvoltare;
un pachet de acte bine elaborate (instrucțiuni, cerințe, materie primă, produse finite, utilaj, sistem de distribuție, sisteme de activitate);
viabilitatea și competitivitatea afacerii garantate de imaginea firmei de bază;
publicitate la nivel internațional;
posibilitatea de a procura utilaj și materiale cu rabaturi esențiale;
instruire în domeniul managementului eficient.
Puncte slabe ale franchising-ului:
limitarea inițiativei de antreprenoriat;
firma de bază poate lui decizii fără a ține cont de părerea operatorului.
Pentru economia Moldovei factorii atrăgători ai franchising-ului constau în următoarele:
oportunitate de intensificare a businessului mic și mijlociu;
sursă de noi locuri de muncă;
creșterea nivelului de cultură antreprenorială. Afacerile se organizează și se dirijează în conformitate cu cerințele internaționale de management;
se consolidează poziția antreprenoriatului național și independența economiei naționale.
În Moldova franchising-ul e la început de cale. Cercetări speciale, date despre situația curentă în cauză lipsesc. Sursele oficiale dau numai 2 exemple de franchising. Pentru inițierea și dezvoltarea cu succes a sistemelor de franchising în Moldova e necesar de a spori informarea antreprenoriatului despre avantajele franchising-ului, de a crește fluxul de informații despre franchising și noi variante de franchiză, formarea franșizelor noționali și nu în ultimul rînd, comentarii legislative despre franchising.
Concluzii
Trăim un timp al schimbarilor, al restructurarilor, al rasturnarii tuturor punctelor de sprijin de pînă mai ieri. Traim tranziția, un timp dureros dar și tulburator prin noutatea și miltitudinea sanselor pe care le oferă.
Marea mojoritate a antreprenorilor desfăsoară o activitate economică de subzistență, situația perpetuindu-se din an în an. Perspectiva extinderii afacerilor în viitorul apropiat este neclară, pentru această fiind necesare tehnologii noi, cunoștințe și finanțare adecvată. Deschiderea unei firme cere curaj chiar și în vremuri bune: curaj de a investi proprii bani intr-o idee, curaj de a face față concurenței si curaj de a accepta un viitor nesigur. Analiza acestor obstacole pentru antreprenori ar putea fi rezolvate dacă materia primă de potențialii antreprenorii ar avea unele prerogative strict necesare:
mediu politic orientat catre economia de oiată si bazat pe structuri legale statale ;
cursuri și programe de instruire și informare a potențialilor antreprenori ;
programe oferite de instituții de stat menite să ofere asistența și sprijin.
Este firesc ca pentru multi oameni care lucrează pe cont propriu și mulți proprietari de întreprinderi mici din fostele țări comuniste, o sumă de bani modestă poate reprezenta diferența dintre a fi sau a nu fi în stare de a deschide sau a extinde firma. Rezolvarea problemei financiare ar fi informarea potentialilor antreprenorilor cu împrumutul pentru micro-întreprinderi care ar evita unele stagnări.
Despre studiile și cunostințele antreprenorilor se știe bine: Da, știu cum s-o facă, dar numai nu într-o țara cu o economie ca a Republicii Moldova. Studiile care se fac la noi în republica nu sunt adecvate cerințelor junglei economice din Moldova. Teoria stiutîă este slaba pe linga realitate, de aceia este nevoie de reproiectarea gîndirii întreprinzatorului. În realitate totul este greșit despre felul cum trebuie sa mearga o intreprindere.
Pornind de la toate aceste premise, principalul obiectiv ar fi stimularea cresterii activitații economice sprijinite pe hotarele micului business, prin accesul noilor întreprinzatori la ceea de ce au ei nevoie pentru a reuși – informații, cunostințe, experiența, consultanța și finanțare.
Bibliografie
1. Codul Fiscal (titlul 1,11). Nr.1163-XIII din 1.01.1997 // Monitorul Oficial nr.62,1997.
2. Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi. Nr.845-XII din 03.01.1992 // Monitorul Oficial nr.2, 1994.
3. Legea cu privire la susținerea și protecția micului business. Nr.112-XIII din 25.08.1994 // Monitorul Oficial nr.2, 1994
4. Legea cu privire la patenta de întreprinzător. Nr.93-XIV din 15.07.1997 // Monitorul Oficial nr. 72-73, 1998.
5. Legea privind asociațiile de economii și împrumut ale cetățenilor. Nr.1505-XIII din 18.02.1998 // Monitorul Oficial nr. 38-39, 1998.
6. Legea cu privire la gospodăria țărănească (de fermier). Nr.93-XIV din 15.07.1997 // Monitorul Oficial nr. 72-73, 1998.
7. Programul de stat de susținere a micului business pentru anii 1999-2000. – Anexa la Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 750 din 5.08.1999 // Monitorul Oficial nr. 87-89, 1999.
8. Programul de stat de susținere a micului business pentru anii 2002-2005 – Anexa la Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 850 din 27.06.2002 // Monitorul Oficial 2002, nr. 96-99.
9. Anuarul statistic al Republicii Moldova, 1997/ Departamentul Analize Statistice și Sociologice al Republicii Moldova. – Chișinău: Statistica, 1998 – 554 р.
10. Cojuhari Andrei. Bazele științelor economice // Secția Editare a Academiei de Administrare Publică pe lîngă Guvernul Republicii Moldova, Chișinău, 1998-170 p.
11. Eugen Hrișov. „Managementul firmei”. Complexul editorial poligrafic al A.S.E.M, Chișinău, 1998.
12. Farcas a., „Economia de piață. Micro, macro și mondoeconomie”, Editura Lubriș, Cluj Napoca.
13. Feuraș E., „Teorie Economică (Micro- Macroeconomie)”, Editura ASEM, Chișinău; 2007.
14. Grosu M., „Economie Politică”, Editura ARC, Chișinău; 2001.
15. Mihuleac E. Întreprinderile mici si mijlocii: o soluție optima pentru economia romaneasca.–Bucuresti,Librex,1996–76p.
16. „Moldova-21”. Strategia națională pentru Dezvoltare Durabilă – Chișinău: Consiliul Economic Suprem pe lângă Președinția Republicii Moldova. Programul NatiunilorUnitePentruDezvoltare,2000–166p.
17. Numărul agenților economici în Republica Moldova la 1.01.2002 / www.statistica.md
18. Moldovanu D., „Curs de teorie economică”, Editura ARC, Chișinău; 2006
19. Republica Moldova în cifre. Culegere succintă de informații statistice, 1998/ Departamentul Analize Statistice și Sociologice al Republicii Moldova. – Chișinău: Statistica, 1999 – 300 р.
20. Sectorul privat de întreprinderi mici si mijlocii din România. Guvernul României, Raport anual, 1997/ Fundația “Centru Român pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii”, Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București, Oficiul Național al Registrului Comerțului – ISSN 1454-0576, 1998 – 89 p.
21. Tacis – Moldova: www.met.dnt.md
22. Tobă Al., Malai A., „Teorie economică generală” , Editura ARC, Chișinău;1998
23. Veverița V. Mecanismele economice și instituționale de susținere a businessului mic // revista “Administrație Administrație Publică de pe lângă Președintele Republicii Moldova, 2003.
24. Veverița V., Aculai E. Republica Moldova: Dimensiunile reformelor (Cap. IV, §4.1) // Rolul businessului mic în economiile contemporane și perioada de tranziție – Chișinău: Pontos 2002 – 342 p.
Publică”, nr. 3 – Chișinău: Academia de Administrație Publică de pe lângă Președintele Republicii Moldova, 2003.
25. Veverița V., Aculai E. Republica Moldova: Dimensiunile reformelor (Cap. IV, §4.1) // Rolul businessului mic în economiile contemporane și perioada de tranziție – Chișinău: Pontos 2002 – 342 p
Anexă
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Caracteristica Generală și Analiza Economico Financiară a S.r.l. „vasco Grup” (ID: 111154)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.