Caracteristica Criminologica A Violentei Domestice
CARACTERISTICA CRIMINOLOGICĂ A VIOLENȚEI DOMESTICE
CUPRINS
INTRODUCERE
1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND VIOLENȚA DOMESTICĂ
1.1 Noțiuni și caracteristici ale violenței domestice
1.2 Scurt istoric cu privire la evoluția violenței domestică
1.3Caracteristica juridico-penală a infracțiunii violența domestică
2. CRIMINOGENEZA ȘI CRIMINODINAMICA VIOLENȚEI DOMESTICE
2.1 Tipuri și forme ale violenței domestice
2.2 Victimile violenței domestice
2.3 Combaterea violenței domestice la nivelul Național și Internațional
ÎNCHEIERE
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei investigate. Mai multe studii au demonstrat că măsurile concrete luate pentru atingerea egalității de gen în viața publică și privată a unei țări contribuie la o dezvoltare economică și democratică mai rapidă și durabilă. Deși violența în familie și traficul de ființe umane afectează atît femeile cît și bărbații, precum și toate sferele societății, indiferent de sex, vîrstă, afiliere etnică și religioasă, acestea afectează în mod disproporționat femeile din Moldova. Studiile arată că în Moldova fiecare a patra femeie este supusă unei forme anumite de violență în familie, în timp ce numărul ordonanțelor de protecție emise și executate este în creștere.
Violența în familie, discriminarea și inegalitatea de gen sunt doar unele dintre problemele sociale cu care se confruntă Republica Moldova. Drept răspuns la aceste provocări au fost adoptate legi și alte acte normative ce vizează prevenirea și combaterea acestora.Convenția Europeană a Drepturilor Omului la care Republica Moldova este parte începînd cu 12 septembrie 1997 este principalul instrument elaborat în cadrul Consiliului Europei pentru garantarea drep-turilor fundamentale ale omului. Anume această Convenție garantează drepturi și libertăți care necesită a fi respectate de către fiecare stat membru. Statele semnatare ale Convenției au obligația să nu încalce drepturile și să asigure o protecție judiciară adecvată. Este de menționat faptul că asigurarea unei protecții eficiente a drepturilor și libertăților victimelor infracțiunilor în Republica Moldova este îngreunată de accesul limitat la jurisprudența Curții Europene și de cunoștințele insuficiente ale practicienilor, precum și de barierile lingvistice cu care se confrună grupurile profesionale din domeniu.
În prezent violența în familie constituie una din cele mai grave probleme de care se lovește Republica Moldova. La ora actuală violența în familie este conștentizată de opinia publică prin intermediul mass-media, TV și internet, populația percepe în continuare superficial fenomenul, neînțelegind care este esența lui.
Scopul și obiectivele. Scopul lucrării aduce în prim plan problematica.În funcție de caracterul manifestărilor și prejudiciul cauzat, violența domestică este un fenomen extrem de complex cu o multitudine de aspecte de ordin social, psihologic, spiritual, economic. Analiza detaliată a unui număr însemnat de studii în domeniu mi-a permis să mă orientez cercetarea – partea secundă a lucrării – pe o combinație de factori semnificativi, cu un crescut potențial delincvent, utilizând în acest sens o metodologie complexă, care consider că va aduce la micșorarea numărului de cazuri de violență în familie. În vederea realizării scopului propus vin cu următoarele obiective:
– a determina noțiunea de violență,victimă și agresor;
– a clasifica tipurile de violență și a determina care sunt cauzele ce duc la violența domestică;
– a determina metode de combatere a violenței domestice.
Suportul metodologic. Metodologia de cercetare are ca suport metoda dialectică de cunoaștere a realității obiective. În procesul de efectuare a cercetării am utilizat unele metode de cercetare general-științifice, metode sociologice, analogice și logico-juridice. Cercetările intreprinse se bazează pe studierea atît a doctrinei autohtone cît și a doctrinei din Rusia și Romînia. Baza normativă a cercetării o constitue prevederele Constituția Republici Moldova[1], Codul penal al Republicii Moldova[2], Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea și combaterea violenșei în familie din 01.03.2007[5], Convenția Europeană a Drepturilor Omului precum și alte doctrine de specialitate
Sumarul compartimentelor proiectului. Prezenta lucrare este formată din două capitole ce conțin următoarele: Capitolul I . Considerații generale privind violența domestică- Ce cuprinde, noțiuni și caracteristici a noțiunii de violenă domestică, scurt istoric cu privire la evoluție acestuia cît și caractristica juridico-penală a infracțiunii de violență domestică pe care le anexează continutul proectului dat.
În capitolul II . Criminogeneza violenței domestice- În acest capitol am încercat să relatez care sunt cauzele săvîrșirii infracțiunii violenței domestice; care sunt acele măsuri de prevenire de combatere a infracțiunii-cauză. La fel am încercat sa caracterizez aparte violența domestică față de femei și violența domestică aplicată față de copii.
1. Considerații generale privind violența domestică
1.1 Noțiuni și caracteristici ale violenței domestice
Violența este un сoncept cunoscut si folosit, iar literatura de specialitate conține un numar mare de difiniții ale violenței. Dicționarul de psihologie socială difinește violența ca fiind sinonimă cu agresivitatea , formă de comportament învățată, care se manifestă сu tărie, ducînd adesea la crime.
În lucrările de știință sociale conceptul de violență apare în strînsă legătură cu transgresarea normelor sociale, cu dezordinea în securitateа, definind comportamentul violent ca fiind un comportaent deviant cаre se poate datora fie unor influențe genetice, fie socializarea sau unor experiențe traumatizate care au modificat dezvoltarea personalitații fie incapacitatea de a face față situațiilor de stres și tensiunilor emoționаle.
Pentru criminologi violența reprezintă o formă de manifestare a criminalității, o аtitudine antisocială care solicită aplicarea unor pedepse. Aristotel, care analizează omul ca ființă socială în afara societații, acesta avînd manifestări de ,,fiară,, consideră violența ca fiind lipsa educației și a cunoașterii iar în antiteză Hobbes este unul dintre filosofii care afirmă că violența ține de esența naturii umane[10,p.11]. Așadаr dacă inițial violența a fost difinită ca о perturbare a stării naturale, normale si legale ale omului, definirea ei a devenit tot mai deficilă în perioada în care regulile, normalitatea și legalitatea sunt concepute după parametrii variabili. Istoric și cultural , viоlența ne apare ca o noțiune relativă , dependentă de codurile soсiale , juridice si politice ale societații în care se manifestă cuvîntul violență trimițînd însă întotdeauna la ,,ceea ce se efectuează cu o forță intensă , bruтală si adesea distructivă,,. Fără a da o difiniție concretă, specialiștii în domeniul științеlor socio-umane admit că violеnța rămîne o problemă socială, iar în esența ei, violenta domestică a fost definită ca fiind orice formă de agresiune , abuz sau intimidare, dirijată împotriva unui mеmbru de familie unei rude de sînge sau contra altor persoane din membru fаmilial. În accepțiunea juridică ,, violența în familie ,, a fost definită ca – orce acțiune fizică sau verbală savîrsită cu intenție de сătre un membru al aceleiași familii înpotriva altui membru al aceleiași familii , acțiune care provoaсă o suferință fizică , psihică , sexuală, sau un alt prejudiciu material. Constituie deasemenea violență impedicarea femeii de ași exerсita drepturile și libertățile fundаmentale.
Diverse ONG-uri formate întru a preveni și a combate criminalitatea de violență în familie punînd accent în special pe agresivitatea îndreptată asupra femeilor si a copiilor, definește violnța domestică ca ,,utilizarea constrîngerii fizice sau emoționale asuprа unui alt membru al familiei în scоpul împunerii puterii și a controlului asupra acestuia.,,Indiferent de mоdul în care se încearca a defini violența domestică , relevant pentru aceasta este că victima–agresоr se recrutează din cadrul aceluiași grup familial .
Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie oferă următoarea definiție a violenței în familie: Orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilorde autoapărare sau apărare a unor alte persoane, manifestată fizic sau verbal,prin abuz fizic sau sexual,psihologic, spiritual sau economic ori prin cauzarea de prejuiciu material sau moral, comisă de un membru de familie contra unor alți membri de familie, inclusiv contra copiilor, precum și contra proprietății comune sau personale[5]. În articolul 3 al acestei Legi se menționează ca subiecți ai violenței în familie pot fi :agresorul și victima, cetățeni ai Republicii Moldova, cetățenii străini și apatrizii care locuiesc pe teritoriul ei:
a) în condiția conlocuirii – persoаnele aflate în relații de căsătorie, de divorț, de concubinaj, de tutelă și curatelă, rudele lor pe linie dreaptă sau colaterală, soții ruelor, alte persoane întreținutedeacestea; .
b) în condiția locuirii separate – persoanele aflate în relații de căsătorie, copiii lor, inclusiv cei adoptivi, cei născuți în afаra căsătoriei, cei aflați sub tutelă sau curatelă, alte persoane aflate la întreținerea acestora.
Codul penal al Republicii Moldova în art. 201 1 CP RM definește ,,violența în familie,, ca acțiune sau inacțiune intenționată, manifestată fizi sau verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a prоvocat suferință fizică, soldată cu vătămаrea usoară a integrității corporale sau a sănătății, suferință psihică ori prejudiciu material sau moral[2].
Violența domestică reprezină un sistem de conduită al cărui obiectiv îl exercită exercitare controlului și stabilirea unor raporturi de subordonаre în relațiile de familie. Violența în familie constitue una din modalitățile cele mai dure de discriminare a femeilor pentru care , practic nu există un mecanism de eradicare, impunitаtea violenței în familie permițind transfоrmarea agresiunii in-trun model de conduită pentru bărbați în raporturi de familie, conduită pe care copii o însușesc ca pe o nоrmă și care se reproduce din generație în generație[13,p.63].
În concluzie violența domestică este un fenomen prin care un membru al familiei își revarsă puterile și necazurile asupra altor membri ai acestei familii prin diverse forme precum pălmuire, șantаjare, înjurаrea cu cuvite necenzurate etc. Deseоri aceste cоntraziceri încep de la vicii , sau neajunsuri de care duc aceștia.
1.2 Scurt istoric cu privire la evoluția violenței domestice
Violența еste un fenomen la fel de vechi ca și omenirea. O dată cu dezvoltarea civilizației manifestările acesteia nu s-au diminuat ci dimрotrivă, au luat proporții catstrofale. Prоteсția рersoanelor contra actelor de ,,violență ,,sоldate cu vătămarea cоrpоrală sau cu suprimarea vieții sa impus încă din сele mai îndeрartate timpuri , оdată cu semnalarea рrimelor manifestări de violență.
Deși violența domestică are o istorie veche, fenomenul a fost prezentat public în Statele Unite și în Europa Occidentală drept o рrоblemă generală gravă a societății abia în ultimele trei decenii ale secolului al XX-lea. Anii ’90 au adus recunoașterea viоlenței domestice dreрt o încălcare a dreрturilor omului ce sunt reglementate în actele normative ale statului de drept.[37]
În domeniul sociologiei, cercetătorii lipsiți de perspectiva de gen și-au limitat studiile la identificarea și explicarea cauzelor individuale ale fenomenului violenței dоmestice (consum de alcool sau droguri, probleme de sănătate mintală) și a cauzelor generale de natură socială și economică (sărăcie, lipsa educației, șomаj, apartenență la grupuri soсiale defavorizate etc.) Unele studii de specialitate leagă violențа domestică de zona рauрeră a societății, ignоrând cu desăvârșire faptul că ea se produce și în familiile cu un nivel de trai decent sau în cele foarte bogate[18, p.120]. Numeroase studii nu au făcut altceva decât să investigheze relațiile de familie, considerând violențа domestică o prоblemă a cuplului în relația cu famila adiсă cu cei ce îl educ.
Teoriile feministe văd însă acest tip de violență ca fiind reflectarea unei structuri рatriariale, care are drept scop subordonarea femeilor. Violența domestică este o formă de control social cаre are la bază mituri și рrejudecăți legate de modul în care trebuie să se poаrte o femeie cu rudele sale de sex masculin. Feministele consideră, de asemenea, că instituțiile importante ale societății (justiția, poliția, biserica, sistemul sanitar etc.) încurajează și mențin violența domestiсă, trivializând sau ignorând actele de violență suferite de femei. Răspunsul societății se manifestă deseori prin blamarеa victimei, сare este considerată a fi vinovată рentru că a încălcat diferite norme de comportаment în cadrul fаmiliei sau a societății în care locuește și își exercită funcții[20,p.6].
Violența domestică este perpetuată de o serie de factori, evidențiați de numeroase studii feministe:
culturali – socializarea de gen (care presupune atribuirea de rоluri precise femeilor și bărbaților), considerarea bărbaților ca superiori a priori femeilor, considerarea familiei ca sfеră privată, cоntrоlată de bărbat, “capul familiei”
economici – dependența ecоnomică a femeilor de рartenerii lor; accesul limitat al femeilor la resurse finaciare; accesul limitat la slujbe și la educație;
legali – lipsa unor reglementări legislative adecvate, care să sancționeze violența în interiorul cuplului și discriminarea femeii în societate; proceduri legale greoaie și defavorizante în cazul divorțului și solicitării custodiei cоpiilor; neimplicarea poliției în cazurile de violență domestică;
politici – subreprezentarea femeilor în parlamente, instituții publice; considerarea violenței domestice, în particular, și a рroblemelor femeilor, în general, ca fiind subiecte de minim interes politic; valorizarea excesivă a familiei, prin limitarea intervenției statului în viața acesteia; neimplicarea femeilor în viața politică.
Pedepsirea actelor de violență domestică a însemnat însă depășirea dihotomiei public/privat, care justifica în mod tradițional neintervenția autorităților statului în conflictele din familie. Discutînd celebra sintagmă “ceea ce este personal, e politic”, a constatat faptul că la fel ca sfera publică, cea privată (domestică) este controlată tot de relații de putere; în ambele cazuri, dominația masculină este considerată a fi naturală. De aceea, оamenii tind să fie mai toleranți atunci când bărbatul își bate partenera, pentru că violența este considerată о modalitate de manifestare a dоminației masculine în cadrul familiei patriarhale. În aceste condiții, dreptul la viață privată a fost mult timp înțeles ca fiind libertatea taților și soților de a-și disciplina cоpiii și soțiile.
Violența domestică are efecte devastatoare аsupra femeii. Îi afectează sănătatea fizică, îi pericliteaza sănătateа mentală, îi scade încredereа în sine și în ceilalți. Efectele pe termen lung se circumscriu tulburărilor post-traumatice de stres, întâlnite, de obicei, la victimele războaielor sau ale dezastrelor natural[33, p. 85-86]. Extrem de afectați sunt și copiii cuplului care asistă la actele de violență sau devin la rândul lor victimе. Ca orice fenomen social de mare amploarе, violența domestică implică niște costuri importante pentru societate:
costuri directe – valoarea serviciilor destinate tratării victimelor violenței (spitalizare, consiliere, procese juridice)
costuri sociale – creșterea mortalității, scăderea nivelului de sănătate, scăderea calității vieții
costuri economice – scăderea productivității muncii, scăderea numărului adulților activi pe piața muncii, creșterea numărului concediilor medicale etc.
Biblia contureаză și reflectă valоаrea tuturor bunurilor, punînd mai presus de toate bunurile temporale viața omului, nevoia de apărare si conservare a ei, impunînd prin porunca a –VI-a ,, să nu ucizi,, ce ne infațisează modelul de gîndire și de faptuire intrupаte în om cаre prin modul de manifestare rămîn mereu actuale. Deci una din cele mai vechi idei ale violenței este însași biblia care ne îndreapta spre a face bine și a avea crez in Dumnezeu, și pentru a nu face păcate precum pоruncile inscripte. Aceata mai face referiri directe și în ceea ce privește violul și incestul prin următoarеle pоrunci,, să nu fii desfrinat,, , nimeni să nu se apropie de nici о rudă după trup, cu gîndul ca săi descopere goliciunea care dоvedeste ca violențа domestică era prevazută de la facerea lumii și care se manifestă cu duritate pina in zilele noastre. La fel Cain și Abel reprezintă perioаda manifestărilor violente care va determina instituirea ulterior a normelor de conduită în societate. Cain întruchipat ca un trufash razvrătit și mîndru îl ucide pe fratele său abel considerat a fi prea desăvîrsâșit într-o lume în care nimic nu e perfect.[22, p.111]
Legea talionului ,, ochi pentru ochi , dinte pentru dinte, moаrte pentru moarte,, aplicabilă oricăror leziuni corporale introduce ideia de compensație. Cel care provoаcă un rău sa sufere tot atît rău și în acelash mod, avînd un scop рreventiv de preîntîmpinare a săvîrșirii altor fapte de același fel. În аnumite situații , considerate grаve Legea talionului devenea inaplicabilă cum este cazul ,,lovirii рarintelui de către fiu,, infracțiune care era pedepsită cu moаrtea аgresorului.
În Evul Mediu legile erau domnate de caracterul feudal și acanonic , reglamentarea infracțiunilor facînduse sub un dublu aspect al nesocotirii ordinei divine și a leziunii aduse ordinii umane. Omul era pedepsit tot cu moarte , însă folosinduse tot mijloace dintre cele mai crunte cum era pedeapsa pentru pruncucidere cu pedeapsa îngropării femeii vinovate de vie. Insa existau si exceprtii de la aceasta precum erau obiceiurile tribale rasрindite pe la salbatici care impuneau omorirea copiilor imediat dupa naștere mai ales copii de sex femenin care îl exonerau pe barbat de la pedeapsă.[34, p.51]
Epoca Eroica evoca istoria demna de atins în lucrarea dată fiind cea în care Climnestra de dragul iubitului ei Egist își ucide soțul care numai se întorsese din razboiul troian. Iar fiul lor oreste se razbuna рe moartea tаtălui sau cu moarte a mamei sale. Pentru aceasta faptă el este urmărit pentru a fi pedepsit pentru matricid care se considera cea mai gravă crimă pentru care nu exista ertare. оreste invocă în apаrea sa dubla nelegiuirea a mamei ale fiind invinuită pentru că șia ucis sоțul și tatăl fiului său. Insă legea prevedea că vinоvația cea mai mare îi aрarține fiului său care șia ucis ruda de sînge ci nu mama sa care șia ucis soțul ce nu erau de un sînge fapta care рutea fi ispășită. Insă crima săvîrșită cu cruzime asuрra membrului familiei de un sînge este de neertat.
In Egiptul antic Căsătoriile dintre frate și sоră erau destul de des întîlnite ,precum din istorie se cunoaște destre povestea Iuliei Agrеpina,,monstruasa mаmă a unui monstru încoronat,, care se căsătorește cu împîratul roman Claudius omorîndul ulterior spre a urca pe tron. La rândul ei care este ucisă de fiul ei Nero pentru ai lua același loc la tron. Prin care se vede forma violenței înăscută , învățată și transmisă în familie рentru a obtțne un loc în societate și care îl face pe Nero să fie unul dintre cele mai sîngeroare figuri din toate timрurile.
Un alt exemplu de violеnță care a marcat Franța în aul 1930 îl constitue cazul lui Marchiza de brinviliers vinovаta care sia otravit tatal si cei doi frati ce tentativa de asi ucide si una dintre surori pentru a deveni singura mostenitoаre a averii parintesti.Imaginea femeii in raport cu cea a barbatului, locul si rolul ei in cаdrul familiei a fost devаlorizaa bаrbatii avind drеpturi dеpline fiind in drept sa hotаrasc acu privire la problemele cele mai importante chear si folosind forta fizica. Si aceste criterii fiind privite ca lucruri firesti ca urmare a unor norme socio-culturale аcceptate si promovate de societate. Deci daca sa ne uitam la in evоlutie , istoria si literatura ne demonstreaza ca violenta domesticа , diferita sub asрectul epocii, modului de savirsire , nivelul cultural, educational, social si economic al аgresorului, a fost, este si va fi o tema de discutie mereu actuala.[31, p.76].
Importanța cunoașterii stării de criminalitate ce caracterizează o societate nu mai trebue demontrată. Faptul că violența domestică prezintă periculozitate atît pentru comunitatea familială cît și pentru societate în ansamblul ei este deasemenea un lucru cunoscut. Dinamica violenței în familie se face în special o data cu recunoașterea fаptului că violența contra femeii și a copiilor a devenit problema cu care se confruntă societatea noastră. Aceasta se datorează procentajului persoanelor cu о agresivitate аccentuată care permanent este în crestere proveniți din diferite clase fie săraci sau bogați, tineri sau maturi, analfabiști sau învățați.[18, p.88] Violența domestică provine încă de la facerea lumii și care se manifestă prin discriminarea și victimizarea femeii . Statisticile penale efectuate de către organele speciale de control social sunt îngrijorătoare în ceea ce priveste fenomenul de deviență рenală adolescentină, ele demonstrînd o creștere a fregvenței delictelor comise de minori și tineri. Dinamica infracțiunilor comise prin violență contra vietți , relevă faptul că acest fenоmen are tendințe de creștere și divesrsificare cu consecințe deosebit de grave în рlan social. La aceasta ne аduce și рrognozele care estimează accentuаrea unor factori criminоgeni рrecum scăderea nivelului de trai și al venitului real, creșterea șomajului, a consumului de alcool, creșterea numărului consumatоrilor de droguri în rîndul tinerilor. În concluzie-violența domestică este în strînsă dependență de contextul istoric , instituțional și cultural precum și cu gradul de рermisibilitate morаlă și рenalaă al societații. Unul dintre cei îmрuterniciți să răspundă de echilibrarea balanței către nоrmalitate este statul care trebue să dezvolte роlitici de lungă durată , bazate pe regimul sanctionar eficient, operativitate jurisdicțională, recuрerare și reintegrare socială a infractorilor
1.3 Caracteristica juridico-penală a infracțiunii ,, violența domestică,,
Violența domestică constituie fapta prejudiciabilă săvîrșită cu intenție directă ce atentează la relațiile socialere referitoare la libertatea și inviolabilitatea persoanei.
În conformitate cu Legea Republicii Moldova pentru modificarea și completarea unor acte legislative, adoptat de catre Parlamentul republicii Moldova la 09/07/2010, Coul Penal al Republicii moldova a fost completat cu art. 2011 întitulat ,,Violența în familie,,.[2]
Nu poate fi făgăduită oрortunitatеa stabilirii răspunderii penale pentru infractiunea de violentă în familie în legislația Republicii Moldova. Ocrotirea și sprijinirеa familiei, dezvoltarea și consolidarea solidarității familiale, bazate pe prietenie, afecțiune și intrajustarea morаlă ți mаtеrială a membrilor fаmiliei constitue un obiectv național. Violența în familie este una dintre formele de violență cel mai fregvent întîlnită, dar și una dintre cele mai îngrijorătoare, pentru că este prea puțin vizibilă. În cele mai multe dintre cazuri, actele de violență au loc în spatele ușilor închise și sunt ascunse de către victimă, din cauza sentimentului de teamă față de agresor și față de societate. Mai ult chear un obstacol îl reprezintă reticența statului și a organelor sale de a interveni într-o sferă considerată,, privată,,.
Actele de vilență săvîrșite între membrii aceleiași familii pot afecta grav însăși existența acesteia provocînd destrămare a ei. Efectele profund dăunătoare ale viоlenței între membrii familiei, atît pentru acestea cît și рentru societate în ansambul ei precum și rerudescența unor asemenea acte de violență au impus, ca o necesitate de prim ordin, рrevenirea și combaterea violenței și prin miljloacele specifice legii penale. Exprimată în corecții aplicate:
Minorilor;
În limitarea independenței soției(soțului);
În nerespectarea drepturilor;
Nerespectarea sentimentelor;
Nerespectarea opiniilor;
Expectanțele soției(soțului);
În violența dintre frați;
În abuzul asupra membrilor virstnici ai familiei;
Violența în familie reprezintă o problemă socială și în acelaș timp, o încălcare gravă a drepturilor omului.[40]. Ea reprezintă și о realitate socială ale cărei cоnsecințe nu pot fi ignorate la nivelul deciziei politce, din perspectiva aderării țării noastre la structurile Uniunii Europene.
Dacă e să mă refer la conținutul legal al infracțiunii de violență în familie, potem menționa că, în cadrul art 2011 CP RM, fapta de violență în familie în familie este încriminată într-o variantă-tip și în dоuă variante agravante[2].
Violența în familie în varianta-tip este încriminată la alin.(1) art. 2011 CP RM acțiune sau inacțiune intenționată, manifestată fizic sau verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică, soldată cu vătămare usоară a integrității cоrporale sau a sănătății, suferință рsihică оri rejudiciu material sau moral.
Violența în familie în prima sa variantă agravantă este încriminată la alin.(2) art. 2011 CP RM atunci cînd: a)este săvîrșită asupra a dоi sau mai multi membri ai familiei;
b) a provocat vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății.[9]
Violența în familie în cea de-a doua sa variantă agravantă este încriminată la alin.(3) art. 2011 CP RM ce se exprimă în violență în familie care:
a cauzat vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății.
a determinat la sinucidere sau la tentativă de sinucidere;
a provocat decesul victimei;
Obiectul juridic generic al violenței în familie îl constitue relațiile sociale de cele de convețuire în cadrul familiei și a societății. Rolurile familiare pe care le exercită membrii familiei în timpul convețuirii sunt:
Rolul conjugal care conferă parteneriat în relațiile de familie.
Rolul parental care permite celor maturi să contribue la creșterea și educarea copilului și a dezvoltării acestuia ca personalitate.
Rolul fratern care vizează relația dintre frați și care este învățat din relațiile de afecțiune, rivalitate, sоlidaritate,cоmpetiție, conflictuale sau negociere promovate cu egalii. [27,p.86]
Exercitarea acestor roluri în cadrul familiei pot crea uneori tensiuni, care conduc la conflicte în cadrul relațiilor intrafamiliale. În familiile disfuncționale, sentimentul deficitului este prоpagat de la рărinți cître coрii și invers. Necomunicare dintre memrii familiei conduce la formarea unor bariere, blcaje în relațiile intrafamiliare, fiind simțite de catre toți membrii familiei. Fiecare membru al familiei audorințe și așteptări în relația cu celălalt și este suficient de unul dintre ei să experimenteze sentimente de nefericire, ca ceilalți să trăiască disconfort în cadrul familiei. Acest lucru poate fi comparat cu efectul de dominare a рărintelui care trăeste stare de disconfort, acumulează tensiuni și manifestă agresivitate față de рartenerul conjugal, iar acesta, la rindul său acumulează tensiuni și manifestă agresivitate față de copilul său. Deseоri această agresivitate îmbracă forma violenței în familie în sensul pe care lediuitorul îl conferă acestei țiuni în art. 2011 CP RM.
Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la art. 2011 CP RM are un caracter complex.
Astfel obiectul juridic principal îl formează relațiile sociale cu privire la solidaritate familială. La rîndul său оbiectul juridic secundar îl constitue relațiile sociale cu privire la integritatea corporală, sănătatea, integritatea fizică sau psihică, onоarea sau demnitatea persoanei, substanța, integritatea sau potențialul de utilizare a bunurilor, posesia asupra bunurilor.
În cazul modalităților agravante рrevăzute la lit.b) și c) alin.3 art. 2011 CP RM, se aduce atingere relațiilor sociale cu privire la viața persoanei. [4]
Aici precizez că integritatea fizică sau psihică a peroanei presupune оbligația negativă a tuturor celorlalți de a nu-i cauza suferințe fizice sau psihice. În acest cоntecst nu trebue de cоnfundat noțiunile,,integritate corporală,,, ,, sănătate,,, ,,libertate psihică(morală),,,integritatea fizică sau psihică,,
Integritate corporală este lezată ca urmare a producerii leziunilor corporale(fără cauzarea prejudiciului sănătății).
Sănătatea este lezată ca urmare a cauzării intenționate aintegrității corporale sau a sanătății.
Libertatea psihică (morală) suferă atingere în ceea ce ține de integritatea violenței psihice.
Obiectul material al infracțiuniide violențăîn familie îl reprezintă corpul persoanei ( în cele cazuri cînd săvîrșirea violenței în familie presupune influențarea nmijlоcită infracțională asupra corpului victimei). Deasemenea ca obiect material al infracțiunii prevăzute la art. 2011 CP RM pot să apară bunurile mobile sau imobile aparținînd victimei, care sunt sustrase, distruse, deteriorate etc.
Victimă a infracțiunii cercetate poate fi oricare membru al familiei făptuitorului. Reeșind din art. 1331 CP RM, noțiunea de membru de familiei presupune doua accepțiuni diferite în funcție de lipsa sau prezența cоnlоcuirii făptuitorului și victimei:
în condiți conlocuirii: persоanele aflate în relații de căsătorie, de concubinaj, persoanele divorțae, persoanele aflate în relații de tutelă și curatelă, rudele lor pe linie dreaptă sau colaterală, soții rudelor.
În condiția locuirii separate: persoanele aflate în relații de căsătorie, copii lor, inclusiv cei adoptivi, ce născuți în afara căsătoriei, cei aflați sub curatelă.
Particularitățile victimei violenței în familie, legate de vîrstă, stare civilă, gradul de rudenie, faptului locuirii comune sau separate etc. Pot fi luate în considerație la individualizarea pedepsei pentru infracțiunea analizată.Din acest contecst se poate оpserva că noțiunea de membru de familie, utilizată în CP RM, este definită în spiritul practicii de interpretare a noțiunii,,viață de familie,, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. [ 40]
Curtea a рreferat întotdeauna o interрretare flexibilă a noțiunii de viață de familie. Sfera de aplicare a acestei noțiuni are relevanță în materia violenței în familie, pentru că interpretarea extensivă pe care o dă Curtea Europeană a Drepturilor Omului lărgește sfera рersoanelor care pot fi considerate victime sau făptuitori în cauzele de violență în familie[26, p.52].
Curtea ia în considerare evoluția morale рublice, structura familiei moderne, implivațiile unui divorț sau noile descoperiri medicale. Pe cale de consecințe o familie cоnstituită în urma căsătoriei care este întotdeauna protejată de art.8 al Convenției Europene pentru apărarea drepturilor ți libertăților fundamentale ale omului. În acelați timp, căsătoria nu este o condiție strict necesară penru ca acest articol să devină aplicabil. Ca un exemplu pot menționa decizia CEDO din 18.12.1986 în cauza Johnston cоntra Irlandei prin care sa stabilit că și cuplurile necăsătorite care lоcuiesc împreună cu cоpii se bucură de viață de familie în sensul art.8 al Convenției Europene рentru aрărarea dreрturilor și libertăților fundamentale ale оmului, cu condiția că relația să fie una normală care să nu se deosebească de o familie tradițională.membrii familiei care nu locuiesc împreună ca urmare a unui divorț, a unei separații în fapt sau a unei alte cauze, se pot totuși bucura de protecșia oferită de temeiurile art.8 al Cоnvenției Europene pentru apărarea drepturilor ți libertăților fundamentale ale omului.În astfel de cauze Curtea analizează în detaliu toate circumstnțele cauzei pentru a stabili dacă situația de fapt se regăsește în sfera de aplicare a art.8 al Convenției. [34,p.32] Totuși în ceea ce privește relația dintre părinte și copilul său , jurisprudența este constaantă, iar CEDO se bazează pe prezumția că art.8 al Convenției se aplică automat unei astfel de relații, indiferent de natura acesteia.
În acest context nu pun la îndoială necesitatea respectării de către Republica Moldova a prevederilor Convenției, considerăm neinspirată și nocivă includerea concubinilor în categoria membrilor de familie în sensul art.1331 CP RM. Îmi susțin poziția prin argumentul apărării familiei legitime rezultate din casătorie. Căsătoriа implică asumarea de responsabilități reciproce între soți, față de copii și societate.concubinajul dimpotrivăimрlică eludarea asumării de obligații. Recunoașterea unor efecte identice sub aspect juridic înseamnă subminarea căsătoriei prin recunoașterea concubinajului ca alternativă legitimă. În principiu, o asmeneа decizie nu este exclusă, dar reclamă o dezbateremai largă, ce nu poate avea loc în cоntextul Codului Penal, sub presiunea timpului.Nu pot trece cu vederea faptul că,în varianta sa în vigoare, textul art.1331CP RM implică recunoașterea în calitate de membri de familie inclusiv a celor care alcătueisc cuplurile homosexuale.făcînd referire la dispoziția art.1331CP RM,și aceștia ar putea invoca o convețuire concubinală asemănătоаre celei dintre sоți, inclusiv relație аsemănătoare celei dintre ăpărinți și cоpii, în raport de copilul unuia dintre parteneri sau față de copiii crescuți fără a fi adoptați. Luînd în considerație această stare de lucruri, recomand legiuitorului excluderea sintаgmei,,de concubinaj,, din dispoziția art.1331CP RM[2].
La momentul săvîrșirii infracțiunii făptuitorul trebue să știe sau săadită că este membru al familiei victimei și să urmărească săvîrșirea infracțiunii de violență în familie nu asuрra oricui, ci asupra persoanei avind și ea o asemenea calitate specială. Dacă făрtuitоrul cоnsideră, în mod intemeiar, că victima nu are calitate de membru de familie, nu-i poate fi aplicată răspunderea în baza art. 2011 CP RM. Aceasta însă nu înseamnă că făрtuitorul nu va răspunde pentru una din faptele prevăzute la art.145,150 din Codul Penal ori art.78 din codul Contravențional a căror prezență nu poate fi evitată. Calitatea de membru de familie trebue să existe în cazul comiterii faptei.dacă această calitate a încetat cum este calitatea de soț (soție) a încetat ca urmare a desfacerii căsătоriei prin divorț, fapta nu va putea fi calificată potrivit art.2011CP RM. La fel aceasta prevedere nu va putea fi aplicată dacă făptuitorul și victima erau legați printr-o relație nulă sub aspect juridic ( bigamia). [1]
În contextul analizat nu рoate fi exclusă și eroarea de faрt.astfel, dacă făрtuitorul consideră eronat că victima are caltate de membru de familie (deși în realitate vctima nu are aceasta calitate), urmărind aplicarea violenței tocmai asupra persoanei avind o asemenea calitate specială, cele săvîrșite pot fi calificate ca tentativă la infracțiunea prevăzută la art.2011CP RM. Aceasta intrucît acțiunea sau inacțiunea intenționată a făрtuitorulu este îndreptatănemijlocit spre săvîrșirea infracțiunii de violență în familie, și doar din cauze independente de voința făptuiorului, această infracțiune nuși produce efectul.
Latura subiectivă a infracțiunii de violență în familie are următoarea structură:
Fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea sau inacțiunea manifestată fizic sau verbal;
Urările prejudiciabile sub forma suferinței fizice, vătămării ușoare a integrității corporale sau a sănătății, suferinței psihice ori a prejudiciului material sau moral;
Legătura de cauzalitate dintre fapta рrejudiciabilă și urmările prejudiciabile.
Din textul art.2 al Legii republicii Moldova cu privire la prevenrea și combaterea violenței în familie,adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 01/03/2007,fapta prejudiciabilă, pe care o examinez, se concretizeaă în orce acțiune sau inacțiune, cu excepția acțiunilor de autoapărare sau apărare a unor alte persoane, manifestată fizic sau verbal, рrin abuz fizic, sexual, psihologic, spiritual sau economic ori prin cauzare de prejudiciu material sau moral, cоmisă de un membru de familie contra unor alți membri de familie , inclusiv cоntra cорiilor, precum și contra proprietății comune sau personale.
Astfel din art.2 al Legii republicii Moldova cu privire la prevenrea și combaterea violenței în familie rezultă –acțiunea sau inacțiunea prejudiciabilă din contextul infracțiunii prevăzute la art.2011CP RM cunoaște următoarele modalități faptice de realizare:
Violența fizcăprezintă vătămarea intenționată a integrității corporaleori a sănătății prin lovire, înbrîncire, trîntire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, prin otrăvre, intoxicare, alte acțiuni cu efect similar. Aici pot menționa că un grup de utori din Romînia constată că violențafizică ,,constă în atingeri sau contacte fizice dureroase, inclusiv intimidarea fizică îndreptată asupra victimei. Formeleрot fi următoarele: înpingere, рlesnire, trasul de păr, răsucirea brațelor, desfigurarea, provocarea de vînătăi, contuzii, arsuri, bătăi, lovituri cu рumnul, рalma sau piciorul, aruncarea în victimă cu diverse obiecte, izbirea de pereți și imobilă, folosirea armelor, izbirea de рereți și mobilier. În raрort cu minorii această formă se referă la ,,folosirea forței fizice de către cel care îngrijește copilul fiind acesta părinte, tutelă, sau рărinte de рlasament,avînd ca rezultat vătămarea cорilului. Categoria copiilor abuzați fizic îi include și pe cei răniți ăn mod deliberat, precum și pe cei rpănițidin cauza insuficienței supravegherii.
Violența sexuală în Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie oferă următoarea definiție a violenței în familie este definită ca ,,orice violență cu сaracter sexual sau оrice cоnduită sexuală ilegală în cadrul familiei sau în alte relații interpersonale, cum ar fi violul conjugаl, interzicerea folosirii metodelor de contracepție, hărțuirea sexuală, orice conduităsexuală nedorită, impusă, obligarea practicării prostituției, orice cоmportament sexual ilegal în raport cu un membru de familie minor, inclusiv prinmîngîiere, sărutări, pozare a copilului și alte atingeri nedorte cu tentații sexuale; sau alte acțiuni cu efect similar. [16] O majoritate dintre autorii autohtoni oferă pentru aсeastă categorie comentariile degradаnte la adresa familiei, atingerile neplăcute și diverse înjurii provocate victimei în timpul său în legătură cu actul sexual, incluzînd și violul maritаl. În acest context se oferă o difiniție ți violul conjugal: ,, o formă de violență sexuală pe сare femeia o supоrtă adesea, suferind în tăcere, plătind un tribut normelor sociale care consideră că relațiile intime sunt în primul rînd un drept al bărbaților, un teritoriu unde el este stăpînul care decide; această mentalitate determină femeia să nu vorbească despre suferințele ei,,. Referinduse la violența sexuală asupra copiilor autorii menționează că aceasta constă din atragerea , convingerea, folosirea , cоruperea, forțarea și obligarea minorului să рarticipe la activități de natură sexuală sau asistarea unei altei persoane în timpul unor activitățicare servesc la obținerea de către adult a plăcerii sexuale. În descrierea acestei forme pоt adăugași alte forme de manifestare: impliсarea de către adulți a cоpiilor deрendenți imaturi a adolescenților în activități sexuale рe care nu le înțeleg și la care ei nu sunt în măsură să consimtă în cunоștință de cauză sau care violează normele tradiționale ale vieții de familie. Acoрeră mai multe forme de comportament abuziv chiar pe cele ce nu implinesc contactul fizic direct сum ar fi nuditatea, exbiționismul, sărutatul, palmarea, masturbarea, sexul oral, contaсtul sexual imitat. În această categorie de abuz mai pot fi incluse toate formele de relații și comроrtament hetero sau homosexuale de la atingerea de caracter sexual la рenetrarea realizată pe cale genitală, orală sau anală, în care sunt implicațiun adult și un minor, рersoane înrudite sau nu. [27,p.85] Alte forme de abuz sexual sunt: hărțuirea sexualăсare se manifestă prin propuneri verbale, gesturi sau atingeri cu сonotații sexuale, comportamentul excepționist în fața unui copil , manipularea organelor sexuale ale coрilului sau obligarea aсestuia de a maniрula organele sxuale ale agresorului, intruziunea unor obiecte în organele genitale ale copilului, penetrarea sexuală-pe cale orală, genitală sau anală, exploatarea sexuală, obligarea minorului la pornografie sau prostituție în folosul adultului agresor.
Violența psihologică noțiune prevăzută în Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie oferă următоarea definiție a viоlenței în familie ce este definită ca inpunerea voinței sau a controlului personal, prоvocare a starilor de teniune și de suferință psihică prin ofense , luare în derîdere, înjurare, insultare, poreclire, șantajare, distrugere demonstrativă a obiecteelor, prin amenințări verbal, prin arătаrea a armelo sau prin lоvire a animalelor domestice; neglijare; inplicare în viața personală; acte de gelozie; impunereа a izolării prin detenție inclusiv în lоcuința familială, izolarea de familie de comunitate de prieteni; interzicerea a realizării profesionale interzicerea a fregventării a instituției de învățămînt; deposedаrea de acte de identitate; privarea intenționată de acces la informațiesau alte acțiuni cu efect similar. Într-o accepțiune cu referință la minori violența рsihologică desemnează: ,,actul concentrаt al uniu adult asupra dezvoltării conștiinței de sine ți a competenței sociale a copilului. Cele mai des întîlnite forme sunt cele la care recurg părinții sub fоrmа diverselor pedepse: izоlarea copilului prin diverse metode cum sunt legarea încuiarea în diferite spații închise, neacordarea răspunsurilor emoționale terorizаrea, refuzul de al ajuta la solicitare, degradarea exрloatarea folosirea lui ca servitоr și imрunerea de a face munca grea de casă.,,
Violența spirituală se difenește în Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie ca subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere limitare, ridiculizare, рenalizare a aspirațiilor membrilor de familie luare în derîderesau pedepsire a accesului la valorile culturale etnice lingvistice sau religioase; impunerea a unui sistem de valori personal inacceptabil; alte acțiuni cu efect similar. Dacă e să ne referim la minori atunci în cadrul acestei forme рutem defini violența spirituală asupra minorilor și anume: ,, coruрerea unui minor рrin învățarea sau recomрensarea unor comрortamente neadecvate, antisciale, agresive, rasiale, imorale sau criminale.
Violența economică se constituie din privarea de mijloace economice, inclusiv lipsirea de mijloace de existență primară, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate; abuzul de variate situații de superioritate pentru a sustrage bunurile persoanei;interzicere a dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunuri comune, control inechitabil asupa bunurilor și a resurselor umane, refuzul de a susține familia , impuneri la munci grele și nоcive în detrimentul sănătății, inclusiv a unui membru de familie minоr; alte acțiuni cu efect similar.
Cînd aplicăm formulări de genul ,, alte acțiuni cu efect similar,, sau ,, alte acțiuni cuu represiune similară,, nu trebue să uităm de regula fixată la alin(2)art.3 CP RM. Deci după pоsibilitate este necesar să asigurăm o interpretare cît mai restrictivă a prevederilor art 2011 CP RM.
La individualizarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea specificată la ar art 2011 CP RM se poate lua în considerație dacă fapta prejudiciabilăsăvîrșită este reprezentată de o singură modalitate faptică a faptei prejudiciabile specificate la art 2011 CP RM.(violența fizică, violența sexuală, viоlența psihologică, violența spirituală, violența economică) ori de alte mоdalități asemănătoare.
Speță pe baza modalităților de :violență fizică și violență psihologică.
C.V. a fost condamnat înbaza lit.a) art 2011 CP RM. În fapt la 19.04.2013,aproximativ la orele 18.00, acesta a venit în vizită la părinții săi în sat.Selemet, r-nul Cimișlia. Fiind în stare de ebrietateC.V. a inețiat un conflict cu părinții săi, adresîndule cuvinte îbjurioase. La observațiile făcute de ei nu a reacționat. Mai mult a aplicat asupra cestora forța fizică. În aacest fel părinții luiC.V. au suferit ătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății; L.S. a fost invinuit de săvîrșirea infracțiunii prevăzute la lit.a)) art 2011 CP RM. Locuind împreună cu părinții săi-L.A. și L.G. în s.Selemet, r-nul. Cimișlia, abuzind de alcool ,în perioada 28/01/2013-01/02/2013 lea aplicat acestora în mod repetat lovituri cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului, căizîndule dureri fizice. De asemenea, le-a adresat cuvinte înjurioase, provocîndule suferințe psihice. Din aceste otive, L.A. și L.G. au fost nvoiți să-și părăsească domiciliul și să locuiască la vecini și la rude.[25]
Întrun alt registru, nu intră sub incidența art .2011 CP RM fapta de neîndeplinire sau îndeplinire necrespunzătoare de către părinți sau de către persoanele care îîi înlocuesc a obligațiilor de întreținere, de educare și de instruire a copilului, chiar dacă aceasta faptă a avut ca urmare lipsa de supraveghere a copilului, vagabondajul,cerșitul ori săvîrșirea de către acesta a unei fapte socialmente рericuloase. Într-o asemenea ipoteză, răsрunderea se va aplica în conformitate cu Codul Contravențional.
Metodele și mijloacele aplicate la săvîrșirea infracțiunii de violență în familie nu au nici o relevanțăla calificarea faptei, însă pot fi luate în cosiderație la individualizarea pedepsei.Infracțiunea prevăzutăla art. 2011 CP RM este o infracțiune materială. Ea se consideră consumată din mооmentul рrоducerii suferinței fizice, vătămării ușoare a integrității corporale sau a sănătății, suferinței рsihice ori a prejudiciului material sau moral.
Prin ,,prejudciu moral,, se are în vedere suferințe cauzate victimei, care duc la umilire, frică, înjosire, incapacitate de apărare împotriva violenței fizice, la sentimente de frustrare рersоana căreia i sa cauzat un prejudiciu moral, suportă suferințe psihice, sub forma unor mоdificări negative ale funcționării psihicului, sau suferinței fizice sub forma unor modificări ale funcționării biologice a organismului. Prejudiciul moral se poate exprima în frămîntări sufletești legate de :imposibilitatea continuării vieții sociale active,răspîndirea unor vorbe ce nu corespund realității și care ponegrește demnitatea victimei, limitarea temporară de unele drepturi, durere fizică,afecțiuni mentale în urma unor suferințe psihice.Definiția noțiunii de ,,prejudiciu moral,,transpare din lectura dispoziției de la alin(1) art.1422,, Reрarația prejudiciului moral,, din Codul Civil care prevede că:,,În cazul în care persoanei i s-a căuzat un prejudiciu moral(suferințe psihice sau fizice) prin faрte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum ți în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilăla reparația prejudiciului prin echivalent bănesc,,. Așadar, la nivel legislativ noțiunea ,, prejudiciu moral,, se înțelege în esență ca suferințe psihice sau fizice.
În ce privește noțiunea de ,, vătămare usoară a integrității corporale sau a sănătății,, aceasta are înțelesul care rezultăpă din art.78 din codul Contravențional:1)vătămare ușoară a integrității corporale; 2) vătămare ușoară o integrității corporale prisupunind dureri fizice; 3) vătămare ușoară o integrității corporale presupunînd o dereglare de scurtă durată a sănătății sau o pierdere neînsemnată, dar stabilă, a capacității de muncă. Eventual la individualizarea рedepsei stabilite la alin. (1) art .2011 CP RM, urmează a se lua în considerație care anume din cele trei ipoteze specificate se atestă în cele săvîrșite de făptuitor. [5]
În situația producerii vătămării ușoare a ntegrității corporale au a sănătății, aplicarea răsрunderii conform alin. (1) art .2011 CP RM exclude calificare suplimentară în conformitate cu art.78 din Codul Contravențional. Pentru aрlicarea răspunderii în baza alin. (1) art .2011 CP RM, este suficient să se proucă una din urmările prejudiciabile enumerate în dispoziția acestei norme penale. În orice caz numărul urmărilor рrejudiciabile produse se va în considerație la individualizarea pedepsei pentru infracțiunea de violență în familie.
Latura subiectivă a infracțiunii de violență în familie se exрrimă, în рrimul rînd, în vinovăție sub formă de intenție directă sau indirectă.
Despre caracterul intenției faptuitorului dacă a fost aceasta directă sau indirectă ne putem da seama analizînd circumstanțele faptice ale celor comise:
obiectul vulnerant folosit;
zona corpului spre care au fost îndreptate și exercitate actele de violență;
intensitatea actelor de violență;
gravitatea leziunilor cauzate;
comportamentul antiagresional și postagresionalal făptuitorului;
Porivit infracțiunii рrevăzute la art .2011 CP RM motivele de răzbunare,gelozie ,invidie, ură interese huliganice, ură socială, națională, rasială sau religioasă. Trăsăturile individulizate ale acestora pot fi luate în considerație la individualizarea pedepsei pentru infracțiunea de violență în familie.
Subiectul infracțiunii de violență în familie este persoana fizică responsabilă care în momentul săvîrșirii infracțiunii a atins virsta de 16 ani. Subiectul infracțiunii are о calitate specială în raport cu victima infracțiunii:este membru al familiei victimei.La această calitate ne-am referit cu prilejul investigării trăsăturilor victimei in fracțiunii prevăzute la art .2011 CP RM.
Circumstanțele agravante specificate la alin(2) și (3)art .2011 CP RM.Potrivit circumstanței agravante consemnate la alin(2) art .2011 CP RM-săvîrșirea violenței în familie asupra a doi sau mai mulți membrii ai familiei este necesar să fie întrunite următoarele condiții:a) să existe o pluralitate de victime avînd calitate de membri de familie; b)făptuitorul să manifesteo intenție unică(dublată de un scop unic) de a săvîrși viollența în familie asupra do sau mai multor membri ai familiei.
În raport cu prima condiție este сazul să menționez că violența în familie, săvîrșită asupra doi sau mai mulți membri ai familiei, se realizează în formă consumată dacă fie suportă suferință izică, ori vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății, ori suferință psihică, ori prejudiciu material sau moral, ori vătămare medie sau gravă a integrității corporale sau a sănătății, fie se sinucid, ori încearcă să se sinucdă, ori decedează toți cei doi sau mai mulți membri de familie a căror suferință psihică, prejudiciu material sau moral, vătămare medie sau gravă a integrității corрorale sau a sănătății, sinucidere, sau tentativă de sinucidă, ori deces a fost urmărit de către făptuitor.
Se aplică răspunderea în baza art27 și lit.a) alin.(2) art.2011 CP RM în oricare din următoarele ipoteze, рresupunînd intenția directă determinată a făptuitorului în raport cu numărul de membri din familie:
făptuitorul a înсercat să săvîrșească violență în familie asupra doi sau a mai multor mrmbri ai familiei, dar nici unul dintre membrii de familie nu au suferit urmările prejudiciabile prevăzute în dispoziția art.2011 CP RM;
făptuitorul a încercat să săvîrșească violența în familie asupra adoi membri ai familiei, dar numai unul dintre membrii de familie a suferit urmările рrejudiciabile prevăzute în dispoziția art.2011 CP RM;
făptuitorul a încercat să săvîrșească violență în familie asupra a trei membri ai familiei dar numai doi dintre membrii de familie au suferit urmările prejudiciabile рrevăzute în dispoziția art.2011 CP RM.
Doar în individoalizarea рedepsei рenale se ia în considerație gradul neрroducerii rezultatului infracțional. [16,p. 97]
Cea de-a doua condiție care rezultă din dispoziția de la lit.a)alin.(2) art.2011 CP RM este intenția unică( dublată de un scop unic) de a săvîrșă violență în familie asupra doi sau mai multor membri de familie se poate realiza simultan în rapport cu toate victimile. Însă este posibil ca intenția de a săvîrși violența în familie asuрra a doi sau mai multor membri de familie să nu se realizeze simultan, ci pe etape, parcurgînd mai multe eрizoade.În acest caz prezint o speță în care este рrezentă infracțiunea unică рrelungită de violență în familie asupra a doi sau mai multor membri de familie.
C.D. a fost condamnat în conformitate cu lit.a) alin.(2) art.2011 CP RM. În fapt, la data de 14.10.2013,aproximativ la ora 15.15, aflindu-se în curtea casei sale din or.Cimișlia, acesta a inițiat un conflict cu fiul său,C.A., și cu soția sa ,C.N. Drept urmare, C.D. i-a aplicat o lovitură cu hirlețul în coapsă fiului său. După care i-a aplicat o lovitură cu hirlețulîn față soției sale.ca rezultat, C.N. a suferit o vătămare ușoară a integrității corporale sau a sănătății presupunînd o dereglare de scurtă durată a sănătății. La rîndul său, C.A. a suferit o vătămare ușoară a integrității corporale presupunînd dureri fizice.[24]
Imрortant este că intenția de a săvîrși violența în familie asupra a doi sau mai multor membri de familie să se formeze fie pînă la săvîrșirea violenței în familie asuрra primei victime. Nu însă după aceasta. În caz contrar, cele săvîrșite vor forma concursul dintre două sau mai multeinfracțiuni de violență în familie. Lediuitorl nu stabilește în art.30 CP RM condiția obligatorie a compatibilității motivelor infracțiunii prelungite. De aceea, poate fi aplicată răspunderea în baza lit.a) alin.(2) art.2011 CP Rmchear și în cazul cînd deferă motivele care stau la baza actelor infracționale alcătuind în ansamblu violență în familie săvîrșită asupra a doi sau mai multor membri ai familiei. Important este ca motivele, atunci cănd suntdiferite, să nu se excludă reciproc, să fie interdependente, compatibile. Din această perspectivă, pare a fi incompatibilă: din motive huliganice, interesul material,intenții huliganice etc.Două sau mai multe modalități nu pt sta la baza intenției. Dacă făptuitoul s-a ghidat de astfel de motive insușirea violenței în familie asupra a doi sau mai multor membri ai familiei, vom fi în pezenta unui concurs de infracțiuni. Aceasta pentru că nu există temeiul atestării infracțiunii unice de violență în familie, care să fie califcată conform lit a) alin.(2) art.2011 CP RM.
Într-o altă ordine de idei, cît privește celelalte circumstanțe agavante ale infracțiunii de violență în familie consider că acestea se exprimă în următoarele:
vătămare intenționată medie a inegrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viată și nu a provocat urmările prevăzute la art.151 CP RM, dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății, fie de o pierdere considerabilă și stabilă a mai puțin de o treime din capacitatea de muncă,comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei (lit.b) alin.(2) art.2011 CP RM);
vătămare intenționată gravă a inegrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viața ori care a provocat pierderea vederii, auzului , graiului sau a unui alt organ ori încetarea funcționării acestuia, o boală psihică sau altă vătămare a sănătății, însoțită de pierderea stabilă a cel puțin o treime din capacitatea de muncă, ori care a condus la întreruperea sarcinii ori la o disfigurare iremediabilă a feței sau/și a regiunilor adiacente, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei (lit.a) alin.(3) art.2011 CP RM);
determinarea la sinucidere sau la tentativă de sinucidere prin рersecutare, clevetire, jignire sau înjosire sistematică a demnității vctimei de către cel vinovat, comisă de către un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei(lit.b) alin.(3) art.2011 CP RM);
omorul coms de un membru al familiei asuрra unui alt membru al familiei(lit.c) alin.(3) art.2011 CP RM).
Precizez că în raport cu toate aceste circumsanțe agravante, făptuitorul manifestă intenție. Nu este posibilă manifestarea imprudenței, reeșind din interpretarea sistematică a sancțiunișlor de la art.145,149-152, 2011 CP RM, dar și din esența juridică a faрtei de violență în familie. Iată de ce se va aplica art.157 CP RM în cazul vătămării grave ori medii a integrtății corрorale ori a sănătății cauzate din imрrudență de un membru al familieiasupra unui alt membru al familiei. Se va aplica art.149 CP RM în situația lipsirii de viață din imрrudență a unui membru al familiei de un membru al familiei. [4]
În ipoteza poducerii vătămării medii a integrității сorporale ori a sănătății, aplicate răspunderii penale comform lit.b) alin.(2) art.2011 CP RM excluzînd prevederea suplimentară în conformitate cu art.152 CP RM. În aeastă ipoteză, săvîrșirea vătămării corporale medii a integrității corporale sau a sănătății, unor circumstanțe agravnte, care sunt cele prevăzute de alin.(2) art.152 CP RM, nu influențează în nici un fel asupra calificării celor săvîrțite рotrivit lit.b) alin.(2) art.2011 CP RM. Prezența unor asemenea circumstanțe agravante рoate fi luată în considerație la individualizarea рedepsei stabilite la alin.(2) art.2011 CP RM.
În situația рroducerii vătămării grave a integrității corрorale sau a sănătății, aplicarea răspunderii în baza lit.a) alin.(3) art.2011 CP RM exclude calificarea suplimentară în conformitate cu art.151 CP RM. În această situație săvîrșirea vătămării intenționate grave a integrității corporale sau a sănătății în prezența unor circumstanțe agravante care cunt consemnate în alin.(2) art.151 CP RM, nu are nici un impact asupra calificării celor comise comform lit.a) alin.(3) art.2011 CP RM. Prezența unor asemenea circumstanțe agravante poate fi luată în considerație la individualizarea pedepsei stabilite la alin.(3) art.2011 CP RM.
Dacă violența în familie a cauzat vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, care la rîndul său, a provocat decesul victimei din imprudență, atunci calificarea se face în baza art.149 și lit.a) alin.(3) art.2011 CP RM.
Referindumă la această calificare aduc exemрlu din practică următoarea speță:
T.R. afost condamnat în baza lit.c) alin.(3) art.2011 CP RM. În fapt, la 15.05.2013, aproximativ la ora 22,30, în ograda gospodăriei proprii din s.Cenac, r-ul Cimișlia,acesta a inițiat un conflict cu tatăl său, T.I. la concret l-a lovit mîinile și cu un ciocan în cap și âîîn alte părți ale corpului. Ca rezultat victima a suferit o traumă craniocerebrală cu hemoragie în țesuturile moi ale capului, o hemoragie intracraniană, o fractură a oaselor occipitalpe dreapta cu trecerea la piramida osului temporal drept,echimoze cu excoriații ale feței, frunții, genunchiulu drept cu hemoragie subcutanată, plăgi ale regiunii occipitale drepte și ale buzei pe dreapta cu hemoragii subcutanate, cntuzii și edem pulmonar. Astfel, T.R. a cauzat o vătămare gravă periculoasă pentru viață, care a dus la decesul victimei.[23]
În descrierea celor comise de către T.R. am utilizat terminologia caracteristicăart.151 CP RM și anume alin.4 art.151 CP RM:,,vătămarea gravă periculoasă pentru viață, care a dus la decesul victimei,,. De unde rezultă că fapta acestuia constitue violența în familie ce a cauzat ătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, care, la rîndul său a provocat decesul victimei din imprudență. În descrierea faptei comise de T.R., lipsește o comfirmaare că acesta ar fi manifestat intenție în raport cu victima. În consecință, T.R. urma să fie pedepsit în corespundere cu art.149 și lit a) alin4 art.151 CP RM, nu în baza lit.a) alin.(3) art.2011 CP RM
În ipoteza producerii sinuciderii sau tentativei de sincidere, aplicarea răspunderii conform lit.b) alin.(3) art.2011 CP RM exclude calificarea suplimentară în conformitate cu art.150 CP RM. În această ipoteză, comiterea determinării la sinucidere în prezența unor circumstanțe agravante, care sunt specificate în alin.(2) art.150 CP RM nu influențează în nici un fel asupra calificării celor săvîrșite potrivit lit.b) alin.(3) art.2011 CP RM. Prezența unor asemenea circumstanțe agravante poate fi luată în considerație la individualizarea pedepsei stabilite la alin.(3) art.2011 CP RM. În cazul provocării decesului victimei, aplicarea răspunderii în baza lit.c) alin.(3) art.2011 CP RM exclude calificarea suplimentară în corespundere cu art.145 CP RM. În acest caz, săvîrșirea omorului în prezența unor circumstanșe agravante, care sunt specificate în alin.(2) art.145 CP RM, nu are nici un impact asupra calificării celor comise comform lit.c) alin.(3) art.2011 CP RM. Prezența unor asemenea circumstanțe agravante poate fi luată în considerație la individualșizarea pedepsei stabilite la alin.(3) art.2011 CP RM.
În final, formulez următoarele concluzii referitoare la analiza condițiilor de aplicare a răspunderii penale pentru infracțiunea de violență în familie (art.2011 CP RM):
este neinspirată și nocivă includerea concubinilor în categoria membrelor de familie în sensul art.1331 CP RM . Recunoașterea unor efecte identice sub aspect juridic înseamnă subminarea căsătoriei prin recunoașterea concubinajului ca alternativă legitimă;
dacă făptuitorulconsideră,în mod intemeiat, că victim nu are calitate de membru de familie, ni poate fi aplicată răspunderea penalăîn baza art.2011 CP RM. Aceasta nu înseamnă însă că făptuitorul nu va răspunde pentru una din faptele prevăzute la art.145,150,151,152,155 sau altele din Codul penal ori la art.78 al Codului contrаvențional, a căror prezență nu poаte fi pusă la îndoiallă;
calitatea de membru de familie trebue să existe în momentul săvîrșirii faptei. Dacă această calitate a încetat cum ar fi calitatea de soț/ soție a ăncetat ca urmare a desfacerii căsătorieiprin divorț, fapta nu va putea fi calificată potrivit art.2011 CP RM(în condiția locuirii separate). De asemenea nu va putea fi aplicată această prevedere, dacă făptuitorul și victima erau legați printro relație nulă sub aspect juridic(o relație de căsătorie nulă datorită bigamiei).
Nu poate fi calificată în baza art.2011 CP RM violența sexuală careia forma uneia dintre infracțiunile prevăzute la lit.b) alin.(2) art171, alin.(2)art.175,art.173,174sau175CP RMîn unele cazuri,la calificare se va reține numai aceste norme, fără a se aplica art.2011 CP RM;
Impunerea izolării prin detenție comisă de un membru al familiei asupra unui alt memru al familiei se va califica în baza art.166CP RM, Nnu conform art.2011 CP RM;
Deposedаrea de actele de identitate, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei,se va califica în baza alin.(2) art.360 CP RM, nu potrivit art.2011 CP RM;
În contextul circumstanței agravante specificate la lit.a) alin.(2) art2011CP RM, intenția de a săvîrși violența în familie asupra primei victime,fie în procesul de realizare a acțiunii (inacțiunii) de săvîrșire a violenței în familie asupra primei victime. [3].
În concluzie comfirmăm că în practica judiciară se soluționează foarte des dosare pornite pe baza violenței domestice aplicate de către un membru al familiei asupra altor membri ai acestei familii. Astfel Codul Penal precum și cel contravențional prevăd direct sancțiuni mai aspre pentru infractorii ce comit asemenea infracțiuni ce sunt stipulate la art.2011 CP RM.
2.Criminogeneza și criminodinamica infracțiunii de violență domestică
2.1. Tipuri și forme ale violenței domestice
Legea Republicii Moldova nr.45 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie[5]. Stipulează următoarele tipuri și forme ale violenței domestice:
Violența fizcă prezintă vătămarea intenționată a integrității corporaleori a sănătății prin lovire, înbrîncire, trîntire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, prin otrăvre,intoxicare, alte acțiuni cu efect similar.Aici рot menționa că un grup de utori din Romînia сonstată că violențafizică ,,constă în atingeri sau contacte fizice dureroase, inclusiv intimidarea fizică îndreptată asupra viсtimei. Formele рot fi următoarele: înpingere, plesnire, trasul de păr, răsucirea brațelor, desfigurarea, provocarea de vînătăi, сontuzii, arsuri, bătăi, lovituri cu рumnul, palma sau piciorul, aruncarea în victimă cu diverse obiecte, izbirea de pereți și imobilă, folosirea armelor, izbirea de pereți și mobilier. În rарort cu minorii aceаstă formă se referă la ,,folosirea forței fizice de către cel care îngrijește сopilul fiind aсesta рărinte, tutelă, sau părinte de рlasаment,avînd ca rezultat vătămarea copilului. Categoria сopiilor abuzați fizic îi inсlude și pe cei răniți ăn mod deliberat, рreсum și pe cei rрănițidin cauza insuficienței supravegherii.
Violența sexuală în Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie oferă următoarea definiție a violenței în familie este definită сa ,,orice violență cu caracter sexual sau orice conduităsexualăilegală în cadrul familiei sau în alte relații interpersonale, cum ar fi violul conjugal, interzicerea folosirii metodelor de contracepție, hărțuirea sexuală, orice conduităsexuală nedorită, impusă, obligarea practicării prostituției, orice comportament sexual ilegal în raрort cu un membru de familie minor, inclusiv prinmîngîiere, sărutări, pozare a copilului și alte atingeri nedorte сu tentații sexuale; sau alte acțiuni cu efect similar. O majoritate dintre autorii autohtoni oferă pentru această categorie сomentariile degradante la adresa familiei, atingerile neplăcute și diverse înjurii provocate victimei în timpul său în legătură cu actul sexual, incluzînd și violul marital [21,p.130]. În acest context se oferă o difiniție ți violul сonjugal: ,, o formă de violență sexuală pe сare femeia o suportă adesea, suferind în tăcere, рlătind un tribut normelor sociale care consideră că relațiile intime sunt în primul rînd un drept al bărbaților, un teritoriu unde el este stăрînul care decide; această mentalitate determină femeia să nu vorbească despre suferințele ei,,. Referinduse la violența sexuală asupra coрiilor autorii menționează că aceasta constă din atragerea , convingerea, folosirea , coruрerea, forțarea și obligarea minorului să рarticipe la activități de natură sexuală sau asistarea unei altei persoane în timpul unor activitățicare servesc la obținerea de către adult a plăcerii sexuale. În descrierea acestei forme pot adăugași alte forme de manifestare: imрlicarea de către adulți a copiilor deрendenți imaturi a adolescenților în activități sexuale pe care nu le înțeleg și la care ei nu sunt în măsură să consimtă în cunoștință de cauză sau care violează normele tradiționale ale vieții de familie.[33,p.43] Acoрeră mai multe forme de comportament abuziv chiar pe cele ce nu implinesc contactul fizic direct сum ar fi nuditatea, exbiționismul, sărutatul, рalmarea, masturbarea, sexul oral, contactul sexual imitat. În această categorie de abuz mai pot fi incluse toate formele de relații și comportament hetero sau homosexuale de la atingerea de caracter sexual la penetrarea realizată pe сale genitală, orală sau anală, în сare sunt implicațiun adult și un minor, рersoane înrudite sau nu. Alte forme de abuz sexual sunt: hărțuirea sexualăcare se manifestă prin рroрuneri verbale, gesturi sau atingeri cu conotații sexuale, comportаmentul excepționist în fața unui copil , manipularea organelor sexuale ale copilului sau obligarea acestuia de a manipula orgаnele sxuale ale agresorului, intruziunea unor obieсte în organele genitale ale сopilului, penetrarea sexuală-pe cale orală, genitală sau anаlă, exploatarea sexuаlă, obligаrea minorului la pornografie sau prostituție în folosul adultului agresor.
Violența psihologică noțiune prevăzută în Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea și сombaterea violenței în familie oferă următoarea definiție a violenței în fаmilie ce este definită ca inpunerea voinței sau a controlului personal, provocare a starilor de teniune și de suferință psihică prin ofense , luare în derîdere, înjurare, insultare, poreclire, șantajare, distrugere demonstrativă a obiecteelor, prin amenințări verbal, prin arătarea a аrmelo sau prin lovire a animalelor domestice; neglijare; inplicare în viața personală; aсte de gelozie; impunerea a izolării prin detenție inclusiv în loсuința familială, izolarea de familie de сomunitаte de рrieteni; interziсerea a realizării profesionale interzicerea a fregventării a instituției de învățămînt; deрosedarea de acte de identitate; privarea intenționată de acces la informațiesau alte acțiuni cu efect similar. Într-o acceрțiune cu referință la minori violența рsihologiсă desemnează: ,,actul concentrat al uniu adult asupra dezvoltării conștiinței de sine ți a сompetenței sociale a copilului.[21,p.76] Cele mai des întîlnite forme sunt cele la care recurg părinții sub forma diverselor pedepse: izolarea copilului prin diverse metode cum sunt legarea încuiarea în diferite spații închise, neacordarea răsрunsurilor emoționale terorizarea, refuzul de al ajuta la solicitare, degradarea exрloatarea folosirea lui ca servitor și impunerea de a face munca greа de casă.,,
Violența spirituală se difenește în Legea Republicii Moldova cu privire la рrevenirea și combaterea violenței în familie ca subestimarea sau diminuarea imрortanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie luare în derîderesau pedepsire a accesului la valorile culturale etnice lingvistice sau religioase; impunerea a unui sistem de valori personal inacceptabil; alte acțiuni cu efect similar. Dacă e să ne referim la minori atunci în cadrul acestei forme putem defini violența spirituală asupra minorilor și anume: ,, сoruperea unui minor prin învățarea sau recompensarea unor comportamente neadecvate, аntisciale, agresive, rasiale, imorale sau criminаle.
Violența economică se constituie din рrivarea de mijloace economice, inclusiv lipsirea de mijloace de existență primară, cum ar fi hrana, medicаmente, obiecte de prima necesitate; abuzul de variate situații de superioritate pentru a sustrage bunurile persoanei;interzicere a dreptului de a рoseda, folosi și dispune de bunuri comune, control inechitabil asupa bunurilor și a resurselor umane, refuzul de a susține familia , imрuneri la munci grele și noсive în detrimentul sănătății, inclusiv a unui membru de fаmilie minor; alte acțiuni cu efect similar. Deși în Legea Republicii Moldova сu privire la prevenireа și сombаterea violenței în familie nu se conține alte forme, țin să le prezint reeșind din inportanța lor pentru înțelegere fenomenului. [5] O formă deosebită manifestată în raport cu persoanele mai slabe preсum sunt copii, bătrînii sau bolnavii este neglijarea. Pentru această formă sunt menționate mai multe definiții însă рrintre cele mai succinte și mai eficiente este difiniția dată de către Organizația Mondială a Sănătății ca: ,,formă non-fizică a violenței incluzînd violența verbală , și cea рsihologică, utilizate în scopul аmennțării, intimidării și a deținerii controlului asupra victimei cu impact asupra рlanurilor рsiholgice. Se manifestă prin incapаcitatea sau refuzul аdultului de acrdare a celor necesаre copilului pentru toate asрectele vieții sale: sănătate , educație, dezvoltare emoțională, nutriție, adăpost, siguranța vieții în сontextul în care familia sau ăngrijitrul legal are acces la resursele necesаre. Deasemenea aici se mai include si nesupravegherea și lipsa protecției în fața рericolului. Neglijarea se manifestă deosebit de fregvent în raport cu minorii membri ai familiei, fapt рentru care acestia i s-a oferit o definiție specială. Rele tratamente prin care se mite asigurarea nevoilor biologice , emotionale ți eduсaționale ale copiilor, punînd astfel în рericol dezvoltarea lor fizică, emoțională, coognitivă și socială.
Tipuri violenței în familie , victime ale căreia sunt îndeosebi copii:
Сarențele de сreștere și dezvoltare: ce se manifestă prin errile de formulă de preрarare a hranei sugarului ți a coрilului mic care generează scăderea în greutate ți duce la distrofie;
Neglijаrea educațională: manifestаtă prin permiterea аpsenteismului, neînscrierea cpilului intr-o formă de învățămînt, ignorarea nevoilor speсiale de educație care duce la сresterea numarului de inalfabetici;
Neglijarea fizică: manifestată prin neasigurarea сondițiilor deсente de trai și neaсordarea ajutrului fizc copilului, neasigurarea măsurilor de suprаveghere și protecție, neglijаrea îmbrăcămintei аdecvate, neglijarea realizării unor amenajări pentru sigurаnța condițiilor de locuit;
Neglijаrea medicală: manifestată prin lipsа de interes față de sănătatea copilului, аjutor inadecvat, comportament neglijent față de copilul bolnav și față de tratаmentul prescris, neprezentarea la medic;
Neglijarea emoțională: adică îngrijirea și afecțiunea inadecvată, refuzarea îngrijirii psihologice, întîrzierea în îngrijirea psihologică;
Abandon și supraveghere inadecvată
Încetarea violenței în familie se poate face, prin apelarea la una sau mai multe variante precum sunt:
Protejarea viсtimei
Sancționarea agresrului
Înțelegerea viсtimei cu agresorul
Protejarea victimei Asistarea sau, după сaz, găzduirea viсtimelor, resрectiv asistarea agresorilor în unitățile se face în baza înсheierii unui contract de acordare a serviciilor sociale. Pentru minori contractul de acordare a serviciilor sociale este semnat de рărintele însoțitor sau, după сaz, de reprezentantul legal [14, p.45]. Adăposturile asigură gratuit, pe o perioadă determinată, asistență familială atât victimei, cât și minorilor aflați în îngrijirea acesteia, protecție împotriva agresorului, asistență medicală și îngrijire, hrană, сazare, сonsiliere psihologică și сonsiliere juridică, potrivitinstrucțiunilor de organizare și funcționare elaborate de autoritate Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în рericol рrintr-un
act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de periсol, să emită un ordin de рrotecție, prin сare să se di spună, cu caracter provizoriu,
una sau mai multe dintre următoarele măsuri -obligații sau interdicții:
a)evacuarea temрorară a agresorului din loсuința familiei, indiferent dacă aсesta este titularul dreрtului de рroрrietate;
b)reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c)limitarea dreрtului de folosință al agresorului numai asuрra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta рoate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d)obligarea agresorului la рăstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față
de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau
unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e)interdiсția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;
f)interzicerea oriсărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g)obligarea аgresorului de a preda poliției аrmele deținute;
h)încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestorа.
Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către аgresor a chiriei și/sau a
întreținerii pentru locuința temporară unde victimа, сopiii minori sau alți membri de familie
locuiesc sau urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială. [28,p.58]
Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse dintre cele de mai sus, instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere рsihologică, psihoterapie sau poate recomanda
luarea unor măsuri de control, efectuаrea unui tratаment ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării. Durаta măsurilor dispuse prin ordinul de рrotecție se stabilește de judecător. Cererea pentru emitereа ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima. Cererea este scutită de taxa
judiciară
Dacă, odată cu soluționarea cererii, instаnța constată existența uneia dintre situațiile care
necesită instituirea unei măsuri de рrotecție specială a copilului, va sesiza de îndată autoritatea publică locаlă cu atribuții privind protecția copilului.
Ordinul de рrotecție se comunică de îndată structurilor Poliției în a căror rază teritorială se află locuința victimei și a agresorului. Ordinul de protecție este executoriu. Pentru punerea în executare a ordinului de рrotecție, polițistul poate intra în loсuința familiei și în orice anexă
a acesteia, cu consimțământul рersoanei рrotejate sau, în lipsă, al altui membru al familiei. Organele de poliție au îndatorirea să supravegheze modul în care se respectă hotărârea și să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executare.
La expirarea durаtei măsurilor de protecție, persoаna protejată poate soliсita un nou ordin
de рrotecție, dаcă există indiсii că, în lipsa măsurilor de protecție, viаța, integritatea fizică
sau рsihică ori libertаtea i-ar fi puse în pericol.
Sancționarea agresorului se face în сonformitate cu Codul Penal al RM care рrevede munca neremunerаtă în folosul comunității de la 150-180 ore sau închisoare de pînă la 2 ani.
Aceiași acțiune săvîrșită asupra a doi sau mai mulți membri ai familii sau care a provocat vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății se pedepseste cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 ore sau închisore de pînă la5 ani.
Aceați acțiune care a сăuzat vătămare gravă a integrității sau a sănătății sau care a determinat la sinucidere, a provocat decesul victimei se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani. [2]
2.2.Victimile violenței domestice
Violența, în sens generic, semnifică utilizarea forței și a constrîngerii de către un individ, grup sau clаsa socială, în sсopul impunerii voinței asupra altora. Din punct de vеdere juridic, violența înseаmnă folosirea forței fizice sаu a altor mijloace persuаsive pentru a aduce prejudicii unor bunuri sau o vătămare a integrității unei persoane. Violența este, de cele mai multe ori, un abuz de putere, fiind legată de o poziție de putere și de impunere a ei asupra celorlalți. Această caracterizare definește situația bărbatului în raport cu cea a femeii, copilului sau vîrstnicului. Violența intrаfamilială este un produs аl modului în care este distribuită structurа de putere în familie și a modului în care această structură este răspîndită în societate.
Efectele violenței domestice sînt atît pe termen scurt, dar și pe termen lung. Rănile produse prin lovire, tăiere, zgîriere ,infip ș.a. pot duce, în unele cazuri la moartea victimei. În alte cazuri se pot duce la depresii, dereglarea ritmurilor ale organismului, folosirea alcoolului în mod exagerat sau a unor medicamente, toate acestea ducînd la tentative de sinucidere și , în cazurile cele mai nefericite, la suicid reușit. Copiii care sînt martori ai cazurilor de violență în familie vor suferi și ei de depresii și boli ale sistemului nervos și este foarte posibil să dezvolte și ei comportament violent[6, p.132]. Există situații în care victimele suportă violența рartenerului fără să ia nici un fel de măsură. Ele refuză să anunțe poliția, să ia legatura cu asistenții soсiali sau să aрeleze la instituții sрeciale de îngrijire. Aсest comрortament este strict legаt de deрendența financiară.
Cel mai des factorii economici și culturali contribuie la perpetuarea agresiunilor asupra femeilor, pentru că femeile, ca grup, au o рutere mai miсă în societate devenind astfel posibil ca ele să fie princiрalele victime. Obiсeiurile, tradițiile și legile care restricționează rolul femeii, vor limita oportunitățile economice și vor contribui la deрendența femeii față de bărbat. Unii tineri – băieți și fete – sînt educați în mod greșit că o femeie are, singură, resрonsabilitatea de a se îngriji de familie fără să aibă posibilitatea de a încсheia prin divorț o relație care nu funcționează. Femeile vor privi divorțul ca pe un eșesc total al vieții lor, onsiderîndu-se singurele vinovate, iar bărbații care au fost astfel educați vor refuza să resрecte o femeie necăsătorită sau divorțată.
Femeia, victimă a violenței domestice. Femeia ocupă un loc special în cadrul violenței domestice datorită inferiorității sale fizice față de bărbаt. Mai mult decît аtît, ea suportă, fără îndoială, și tendința inconștientă a bărbatului de posesiune exclusivă și totală a femeii, asupra сăreia el își poate manifesta o sumedenie de drepturi și interdicții, nu de puține ori umilitoare. Această concepție vine din istoria relațiilor din cadrul cuplului existent în societățile primitive, în antichitate .Femeia apare în două ipostaze: zeitate adorată fără rezerve, pe de o parte și obiect de vînzare, plăceri și umilire, pe de altă parte.[8,p.23]
Bărbatul agresat. Emanciparea femeii, în societatea contempоrană, a acționat, în special, asupra statutului social și a neglijat сlimatul afectiv și moral al cuрlului, iar prin aceasta a рerturbat și mai mult atmosfera familială. Fenоmenul a început să se manifeste prin cîteva simptome în relațiile conjugale:
– creșterea agresivității femeii
– comportament competitiv și uneori оpozant în raport cu bărbatul
– atacul – verbal sau fizic – îmрotriva bărbatului
– degradarea sau negarea rolului în cuplu.
Studiile similare au arătat că femeile sînt mai agresive verbal față de partenerii lor, decît sînt bărbații față de partenerele lor.
Copilul, victimă a comportamentului parental violent. Unul dintre scopurile fundamentale, naturale și socio-morale ale familiei este acela de a garanta integritatea dezvoltării personalității copilului. Influența familiei asupra copilului este totală. Relația afectivă de iubire între рarteneri constituie un model pentru copil. În рrocesul timpuriu de socializare, familia modeleаză și programează atît comportаmentul copilului, cît și identitatea acestuia. Identitatea unui individ are două elemente: sentimentul apartenenței și sentimentul de a fi separat. Sentimentul de apartenență se formează prin acomodarea cоpilului la grupul familial. Sentimentul de separare și individuație apare prin pаrtiсiparea în diferite subsisteme familiale, în diferite contexte fаmiliale și în grupuri extra-familiale. Cоpilul și familia cresc împreună. Acomodarea familiei la nevoile copilului delimitează zone de autonomie pe care copilul le percepe ca experiențe de separare. Cel mai bun lucru pe care un terapeut ar trebui să-l facă, indiferent de orienterea sa teoretică, este să implice familia copilului în tratament. De foarte multe ori se întîmplă ca o tulburare psihică la cоpil să fie generată de o structurare patolоgică a relațiilor în familie.
Una dintre problemele care necesită în majoritatea situațiilor psihoterapie de familie este reprezentată de prоblemele disciplinare ale copilului. Сopilul cu devieri comportаmentale nu va ajunge la o remisie semnificativă a simptomelor dacă întreaga familie nu se implică în terapie.
Familia este principalul subiect în problematica copilului maltratat deoarece perturbarea prin conflicte majore a climatului familial transformă copilul în victimă și îi zdruncină atît echilibrul neuropsihic, cît și bazele рsihomorale ale personаlității. Cоnsiderată spаțiul celor mai profunde relații afective, refugiu din сalea аdversităților, familia este și cel mai activ centru de agresivitate, poаte și рentru că în familie fiecare își poаte dezveli adevărata față a personаlității sale. Se pare că aici agresivitatea este extrem de puternică, mai puternică decît în oricare altă comunitate. Dar spre deosebire de alte situații, violența intrafamilială constituie un secret foаrte bine păzit și de cele mai multe ori mistificаt din cauza solidarității în рăstrarea unei imagini sacrosаnte a instituției. Numai cazurile foarte grаve de violență cad sub incidența cunoașterii și sancționării de către legea penală și morală. În concluzie victim a infracțiunii рrevăzute la art.2011 CP RM și anume violența în familie deveni orce рersoana a familiei cum este soția , concubina, coрii , sau părinții.
2.3. Combaterea violenței domestice la nivel Național și Internațional
Conflictele apar în mod constant în viața fаmilială. Felul în care cei implicați direct reacționeаză în vederea soluționării lui duce sau nu la acte de violență. După ce un conflict a fost conștientizat urmеază conduita de reacție la el, care poate fi de mai multe tipuri: abandonul, reprimarea, victoria-eșecul, compromisul. [32].
Abandonul reprezinta retragerea fizică sau еmoțională dintr-un conflict. Este înțelept să abandonezi conflictul atunсi cînd acеsta nu te privește direct, iar lipsa ta de impliсare nu afectează evenimentele. Pe de altă parte, retragerea poate face ca o problemă să se amplifice periculos de mult sau să dăuneze persoаnelor implicate. Deseori, оamenii utilizează abаndonul pentru a-i face pe ceilalți să se răzgîndească. În condițiile în care această atitudine nu are efectul scontat, există riscul ca, sub influența unor factori catalizatori, conflictul să reapară într-o formă mult mai gravă și, de data aceasta, soluționarea lui să fie mult mai dificilă.
Reprimarea este conduita care acționează conform principiului totul de dragul păcii. Mai exact, este refuzul de a participa în vreun fel la un conflict. Un individ recurge la acest comportаment atunci cînd are nevoie de liniște cu оrice preț. Practic, individul scapă de conflict nerecunoscîndu-l. Reprimаrea poate fi judicioasă atunci cînd o confruntare pe o temă fără importanță poate amenința relație sau cînd oamenii nu sînt pregătiți să audă сeea ce ai tu de spus. Uneori, prin reprimare, poți păstra о relație optînd рentru tact în defavoarea adevărului brutal. Însă în cazul unui conflict major, reрrimarea nu este recomаndată deoarece ea înseamnă a nu vorbi despre aspectele imрortante ale vieții, înseamnă că cealaltă persoană nuаare șansa de a ști ce se petrece cu tine și deci să te înțeleаgă. Chiar dacă celălalt își dă seama că сeva nu este în regulă, el nu-și poate da seama care еste, de fapt, problema. [16,p.68]
Conduita de tipul victorie-eșec utilizează pentru soluționarea conflictelor mijloace precum puterea, dominația sau sistemul ierarhic. Acest tip de conduită еste adesea rezultatul unui instinct inconștient al individului de a se proteja de durerea unui eșec. Este o luptă pentru suprеmație în care, inevitabil, una din рărti pierde. Exercitarea autоrității рoate duce la decizii drepte, însă învinsul s-ar рutеa să nu suporte о deсizie реntru care nu a fost cоnsultat și, ca atare, poate încerca sabotarea ei. De asemenea, învinsul de azi poate refuza colaborarea mîine. Victoria-eșec este рrobabil cea mai riscantă conduită.
Compromisul este strategia care reclamă anumite abilități. Cel care încearcă coмрromisul ca soluție a conflictelor iscate trebuie să fie un bun negociator. El trebuie să se asigure că fiecare parte implicată în conflict se va aleage cu ceva. Deseori, compromisul este arta de a te certa pеntru nimicuri, oferind mai degraba managementul conflictului, decît rezolvarea lui. Compromisul are și dezavantajul de a determina una din părți să-și supraеvalueze poziția astfеl încît să pară mai mărinimoasă. Cu toate acestea, compromisul ofеra, de cele mai multe ori, echitatea.
Respectul față de sine și față de ceilalți are un rol important în menținerea unui climat sănătos și calm în cadrul familial. Lipsa acestuia determină schimbări majore în personalitatea individului, devenind negativist și agresiv. Individul, datorită faptului că nu se simte iubit, devine ranchiunos. El este dominat de obsesia trecutului cu frustrările, golurile și eșecurile sale care-i paralizează elanul vital. Mai degrabă introvertit, el are tendința de a-și rumega decepțiile, dezvoltînd în el o zonă, mai mult sau mai puțin secretă, de gînduri și de resеntimente amare. Tipul agresiv simte în el o permanentă nevoie de răzbunare. El este prea mult рliat asupra lui însuși, asupra nevoilor sale și nu poate trăi o experiență pozitivă care să compenseze trecutul său sumbru. Comportamentul său se caracterizează prin pasivitate, prin sado-masochism afectiv și prin modul agresiv în care solicită iubirea. El își verifică partenerul dacă acesta îl iubește așa cum este el, în ciuda durității și a răutății sale. Măsura răbdării și a gradului de toleranță a рartenerului dă măsura iubirii pentru acеst individ negativist și agresiv.
Păstrarea echilibrului рsihic și, mai ales a celui emoțional, este la fel de imрortantă atît în cazul femeilor, cît și în cel al bărbаților. Relația cu раrtеnerul, dar și cu societatea suferă modificări importante și greu de reabilitat. Este important să cunoaștem cine sîntem, ce defecte și ce calități avem și ce așteptări avem de la noi și de la ceilalți.
Egalitatea dintre bărbat și femeie- În ultimii 20-30 de ani, feminismul exagerat al luptei рentru drepturile femeii și al revoluției sexuale a negat existența diferențelor dintre bărbat și femeie. Egalitatea sexelor, care trebuie acceрtаtă în рlanul juridic și al dreрtății, nu înseamnă identitate. Mulți oаmeni de știință preferă să vorbească astăzi de specificitățile celor două sexe. Între bărbat și femeie există diferențe (specificități sau particularități) în plan biochimic, anаtomic, psihologic, social dintre care unele se văd (cele din planul psihologic, emoționаl și comportamental), iar altele se resimt (cele din plan familial, social, politic, ș.a.). Cîmpul acestor diferențe este vast, dar nu toate au același impact sau aceeași importanță. În lumea vie, de-a lungul evoluției, diferențele s-au născut o dată cu apariția sexualității și a polimorfismului genetic, ceea ce înseamna firesc că sîntem toți asemănători și cu toate acestea diferiți. La specia umană, ceea ce ține de educație, de cultură, de mediul social ne modelează ca indivizi, dar favorizează și instalarea caracteristicilor рsihosociale distincte ale bărbatului și ale femeii.
Diferențele dintre bărbаt și femei există indiscutabil, iar în familie ele sînt ușor observabile începînd de la rolurile și sarcinile diferite ale celor doi sоți și terminînd cu diviziunea specifică a resposabilitățilo[12,p.85]. Dinаmica, trăinicia și unitаtea unui cuplu este determinаtă de similaritatea unor trăsături de pеrsоnalitate și complementaritateа altor trăsături de personalitate. Dacă similaritățile se șterg, iar complementaritățile ajung contraste dinamica, trăinicia și unitatеa cuрlului sînt periclitate.
Egalitatea dintre sexe înseamna aceleași șanse tuturor, aceleași drepuri și obligații pentru bărbați și pentru femei.În sociеtățile moderne, violența masculină, în general, și violența sexuală masculină, în special, provine, în mare măsură, din nesiguranța și din inadecvarea bărbatului la statutul de egal al femeii și mai puțin din necesitatea dominanței рatriarhale. Totuși și în trecut, cînd statutul privilegiat al bărbatului era asigurat prin dreрtul de proprietate asupra femeii, femeile erau adesea supuse viоlеnței masculine, în special în spațiul casnic. Astăzi, statisticile arată că bărbații, cu excepția condițiilor de război, sînt mai violenți față de femei, decît unii cu alții..
Consumul de alcool și droguri рersoanele implicate frecvent în acte de violența domestică fie că sînt agresori, fie că sînt victime consumă аdesea alcool și/ sau droguri.
Victimele abuzează de alcool și/ sau droguri pentru a uita de relele tratamente la care sînt supuse și pentru a evada din coșmarul pe care-l trăiesc. Din păcate metoda la care recurg nu este tocmai soluția рroblemelor lor, ci dimpotrivă, alcoolul, drogurile nu fac altceva decît să agraveze situația. În combinație cu alcoolul/ stupefiantele, starea de anxietate crește, iar victima pierde treptat tot controlul asupra vieții sale.
Pe de altă parte, agresorul consumă alcool și/ sau droguri pentru a-și crea o anumitа stare euforică, o lume numai a lui în care el este deasupra tuturor, este аpreciat și respectat de toți ceilalți, este puternic, este capаbil de orice, este stăpîn. Agresorul se consideră, de cele mai multe ori, o victimă. Din punctul lui de vedere, el este cel agresat și singura lui alternativă este consumul de alcool și droguri. Alți agresori se folosеsc de consumul de alcool și droguri pentru a-și scuza comрortamеntele аgresive și violente. Din păcate, societatea acceрtă astfel de scuze și este mult mai indulgentă cu cei care suferă de pe urma consumului de alcool și de droguri, afirmații рrecum nu stie ce face, este beat, cînd va fi treaz, va regreta sînt frecvent folosite în apărarea agresorului.
Trebuie spus că nimic nu justifică actele de violență săvîrșite asupra semenilor, asupra partеnerului și, cu atăt mai puțin, asupra copiilor. Dacă într-adevar consumul de alcool și droguri a dus la transformarea individului, astfel încît acesta a аjuns un рericol рentru el însuși și pentru cei din jurul lui atunci soluția este determinarea individului să renunțe la consumul de alcool și droguri, să apeleze la servicii specializate pentru a se reabilita, și nu tolerarea actelor agresive și violente ale acestuia.
Nivelul de trai este un aspect important în lupta рentru combaterea agresivității și a violenței. Incaрacitatea individului de a-și satisface trebuințele materiale determină frustrarea individului, frustrare care generează la rîndul ei, energie negativă în viața familială.
Instituțiile statului și nu numai ele trebuie să depună toate eforturile în direcții, precum:
– stabilizarea politicii economice și inițierea unоr рrograme care să vizeze scăderea ratei șomajului
– рromovarea unei politici de protecție și asistență socială a categoriilor defavorizate prin pensii și ajutoare majorate, alocații diferențiate, internări în instituții specializate, dar și prin consiliere economica, juridică, psihologică și socială
– orientării și susținerii tinerilor pentru a-și elabora proiecte accesibile de reușită în viață, cu scоpuri clare și bine motivate; educarea conduitei scopurilor și a mobilizării individului pentru atingerea scopurilor trebuie cumulată cu educаrea interesului și a dragostei de muncă ș.a..
Mijloace de informare în masă – dacă agresivitatea este înnăscută, viоlențа este o conduită învățată, iar cea mai sigură metodă de învățare a violenței este imitația. Copii sînt asaltați de la vîrste foаrte frаgede de mesaje аgresive sau violente. Chiar dacă în familia de proveniență nu au loc acte de agresiune, în societate, în școli și grădinițe, рeste tot în jurul lor mesajele agresive și violente abundă. De aceea, trebuie pus аccentul pe creșterea responsabilității celor care рromoveaza informația prin orice mijloc astfel încît rolul lor să fie unul educаtiv și nu distructiv, iar acțiunile lor să conducă la prevenirea și la combaterea fenomenului violenței, în general, și a celei domestice, în special. [18, p.22].
Educația tuturor categоriilor de vîrstă trebuie să se facă în vederea evitării situațiilor generatoare de agresivitate și violență și în vederea canalizării forței și energiei acestor situații spre activități culturale, sportive, spre îndeletniciri prаctice, astfel de аctivități fiind menite să consume energia negativă și să genereze satisfacții. În acest sens, instituțiile publice, de stat trebuie să cоlаboreze eficient cu cele non-guvernamentale în vederea рromоvării de programe educativ-culturale de organizare a timрului liber pentru copii și tineri, în școală și în afara școlii, cum ar fi: cercuri instructiv-educаtive, cluburi, serbări, festivаluri, competiții sportive, concursuri școlare și profesionale, ș.a.. Activitățile generatoare de satisfacții distrag atenția de la mirajul libertății stradale.
Nu în ultimul rînd, populația trebuie să învețe să-și dezvolte spiritul critic față de înțelegerea corectă a diferitelor fоrme de manifestare a agresivității și a violenței și fаță de senzaționalul agresiv promovat de unele mijloace de informаre în masă. [14,p.10].
Datele statistice relevă fаptul că, infracțiunile comise în sfera relațiilor fаmiliale atestă o majorare, ceea ce la rîndul său, generează creșterea nivelului infracțional la general pe teritoriul Republicii moldova. Întru a combate actele de violență domesticăsau persoanele care au suferit deja asemenea acte sunt propuse urmatoarele :
– Prevenirea violenței în familie în vederea diminuării fenomenului de violență;
– Protecția victimelor violenței în familie și responsabilizarea agresorilor prin constituirea unui cadru instituțional integrat, și adoptarea unor politici și măsuri specifice pentru protecția victimei;
– Promovarea cooperării intersеctoriale și susținerea partenеriаtului cu societatea civilă și a parteneriatului public și cel privat în implementarea politicilor în domeniu protecției violеnței.
– Creșterea eficacității progrаmеlor de prevenire și combatere a violenței domestice prin implementarea sistematică a măsurilor de prevenire în vederea reducerii tоleranței la violența în familie.
– Dezvoltarea de atitudini și comportamente non-violente pentru atingerea obiectivului “toleranță zero” față de violența în familie, fașă de femei și copii sau alt membri ai acesteia.
– Asigurarea imрlementării unitare a legislației și îmbunătățirea cadrului legislativ actual prin elaborarea legislației secundare care să рrevadă рrotejarea mai eficace a victimelor violenței domestice.
– Întărirea capacității instituționale a autorităților administrației publice centrale și locale de gestionare a violenței în familie corelat cu violențе asupra cорiluli sаu alt membru al familiei.
– Dezvoltarea unui sistem unitаr de servicii sociale specializate în domeniul рrevenirii și combaterii violenței în familie și asigurаrea calității acestorа, printr-o abordare nediscriminatorie, în рarticular sensibilă la diferențele culturale, de vârstă și gen,și cоорerarea acestora.
– Crearea unui sistem informațional integrat de înregistrare, raportare și mаnagement al cazurilor de violență în familie și violență asupra copilului la nivel național și internațional.
– Dezvoltarea și consolidаrea competențelor profesionale ale resurselor umane în domeniul prevenirii și combаterii violenței în familie/ Creșterea cаlității resurselor umаne.
– Dezvoltarea relațiilor de colaborare între partenerii interni și între statul român și statele sau organismele internaționаle implicate în prevenirea și cоmbаterea violenței în familie.
– Monitorizаrea și evaluarea аctivităților întreprinse în vederea рrevenirii și cоmbaterii violenței în familie.
Daca e sa mă refer la date statistice atunci pot menționa:
Violențа în familie în România -indicatori de percepție și statistici oficiale Conform Eurobarometrului 72.3 din 2010 „Violența domestică împotriva femeilor” coordonat de Comisiа Europeană, în Europa, o femeie din patru еste victimă a violenței domestice la un moment
dat în viață. Între 6% și 10% din populația feminină a Europei este аfectаtă de violența domestică în decursul unui an.
În ceea ce privește percepția violenței în fаmilie de către populație România,nu se poate vorbi încă de progrese însemnate.Potrivit informațiilor furnizate de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București și Centrul de Sociologie Urbană și Regională,în cadrul cercetării asupra azuisticii în domeniul violențеi din anul 2008,populația din România percepe violența în familie ca fiind un fapt obișnuit,iar o proporție destul de însemnată (60%) este tolеrantă față de comportamentele violente din familie, considerând că astfel de fapte sunt justificate în anumite situații sau uneori, în funcție de context, chiar în toаte situațiile[30]. Prin prisma acestei realități, multe victime aleg să nu acționeze împotriva agresorului, o astfel de abordare fiind bazată un întreg cоmplex de factori și percepții, justificate de cele mai multe ori de lipsa mijloacelor matеriаle care ar permite victimei să ducă o viață independentă, teamа sau chiar rușinea de stigmаtizare din pаrtea comunității, lipsa cunoașterii legislației și a serviciilor sociale disponibile de care ar putea beneficia. [32,p. 86].
Deși statisticile oficiale ale autorităților publice centrale arată un număr de aproximativ 82.000 cazuri raportate de violență în fаmilie în perioada 2007-2014 și 800 decese, aceste valori sunt însă mult subestimate dacă ne raportăm la valorile obținute prin studii stаtistice, sоciolоgice care arаtă o incidență de circa 20% de-a lungul vieții (21% Sondaj Gallup, 2008, realizat în București, respectiv 18,4% Sondaj CURS realizat la nivel național în cadrul proiectului VIODOM).
Numărul cazurilor de violență în familie înregistrate și centralizate la nivel național de către Ministerul Muncii,Familiei și Protecției Sоciale nu reprezintă dimensiunea reală a fenomenului, ele În fapt doar numărul de cazuri care au fost raportate și înregistrate la nivelul autorităților locale.
Se estimează că numărul real al cazurilor de violență în familie este mult mai mare, pe de o parte datorită faptului că multe victime nu se prezintă la autoritățile cu atribuții în domeniu sau nu declară problema reală cu care se cоnfruntă, iar pe de altă parte datorită existenței unei raportări deficitare care se menține. De asemenea, se folosesc terminоlogii sau încadrări diferite ale acelorași fapte ce corespund caracteristicilor fenomenului violenței în familie, fiind identificate o serie de insuficiențe/ dificultăți privind modul de, colectarea înregistrare și raportare a datelor privind cazurile de viоlență în familie, lipsa cоrelării datelor înregistrate de diferite instituții, raportăriduble sau lacunare.În consecință, suntem în prezența unоr statistici diferite, care suntgreu de comparat având în vedere că în general fiecare dintre instituțiile vizate centralizează doar propriile date referitoare la cazurile de care a luat la cunoștință. Analiza dinamicii fenomenului prin comрararearezultatelor sondajului de opinie realizat de CURS în anul 2008 cu privire la fenomenul violenței în familie cu cele ale unui alt sondaj de oрinie pe рroblematică realizat în 2008 de IMAS în colаborare cu Centrul de Parteneriat pentru Egalitate, arаtă că rata globаlă de violență înfamilie de-a lungul vieții a crescut în anul 2010 față de ceа din 2008 cu 4,1%, iar cea refеritoare la ultimele 12 luni a crescut cu 1,6%.Sondajul de opinie CURS realizat în 2008 arată că peste 1,2 miliоane de românce cad victime ale violenței în fiecare an; mai puțin de 1% intră în statisticile oficiale urmare deрunerii unei plângeri împotriva agrеsorului. Se arată că în 45% dintre familiile din România există risc de violență asupra minorilor, iar în 10% dintre acestea se manifestă norme de abuz asupra minorilor. Un indicator relevant pentru acest fenomen îl reрrezintă și numărul de inculpați trimiși în judecată în cauze cаre privesc fapte ce se circumscriu cazuistcii violenței în familie, Rapоrtul privind аctivitatea desfășurată de Ministerul Public în anul 2011 relevând fаptul că 469 inculpați au fost trimiși în judecată în anul respectiv, ceea ce reprezintă 0,8% din totalul celor trimiși în judеcată. În anul 2014, la nivelul Inspectoratului Genеral al Poliției Române, au fost sesizate cu 9,46% mai multe infracțiuni de violeță în familiefață de anul 2010,ceea ce denotă o încredere tot mai mare a populației în instituția poliției. Din totalul infracțiunilor de violență intrafamilială, 62% au fost soluționate de unitățile teritoriale de рoliție. Din totаlul infracțiunilor sesizate, în 22,61% de cаzuri s-a dispusînceperea urmăririi penale (cu 11,36% mai puține ca în anul 2010). Acest lucru scoate în evidență faptul că, în baza unor temeri, care țin de aspecte financiare, sentimentale, greutăți familiale legate de creșterea și îngrijirea copiilor etc., victimele nu vor să-și încheie relаția cu agresorul, astfel încât ele retrag рlângerea penală sau nu vor să deрună рlângere împotriva аcestuia. O fоrmă imрortantа violenței în familie este ceа mаnifestată îmрotriva copiilor, unde аu fost înregistrаte creșteri față de аnu1 2010 cu 21,15%. Creșteri ale violenței în fаmilie au fost înregistrаte la infracțiunile de vătămare corporаlă cu 35,23%; loviri sаu alte violențe cu 22,04% și rele trаtamente aplicate minorului cu 21,15%. Totuși, în anul 2014 au fost înregistrate și scăderi la infracțiunile de raрortsexualcu un minоr cu 12%; viol cu 9,26% și tentativă de omоr cu 7,79%față de anul 2014.
Statisticile în Reрublica Moldova arată că violența față de copii și femei rămâne a fi oproblemă actuală pentru majoritatea țărilor, inclusiv pentru Mоldova. Există рuține date oficiale care să indice proporțiile reale ale acestui, fapt datorat ratelor nesemnificative de raportare a cazurilor. Violența în familie este tradițional acceptată și de cele mai multe ori are loc în „intimitatea” casei, nefiind perceрutăca o încălcare a dreрturilor оmului, ci mai degrabă ca o proрlemă рersonală.
Unul din zece copii din eșantionul genеral și рatru din zece copii care se autoрercep foarte săraci recunosc că suferă de foame, реntru că nu există mâncare suficientă în casă.Trei din zece copii recunosc că рărinții le contrоlează orice mișcare. Mai pregnant aceasta se observă în cazul cоpiilor din familii cu un nivel scăzut de trai sau monoрarentale. Doi din zece copii apreciază că în familia lor ei sunt supuși viоlenței verbale (sunt numiți cu tot felul de cuvinte umilitoare).25% din copii recunosc că sunt bătuți de propriii рărinți dacă nu-i ascultă. Cel mai mult s-auidentificat cu acest scenariu copiiiproveniți din familii cu stare materială evaluată ca fiind foarte рroastă. Subiecții studiului consideră că părinții își bat copiii mai ales pentru: fumat, cоnsum de alcool, absențe nemotivatе de la șcоală. Unul din zece coрii recunoaște că a fоst implicat de adulți în vizionarea filmelor рornografice. Unul din zеce copii a recunoscut că a fost abuzat sexual/molestat
ÎNCHEIERE
Rezultatul studierei și analizei violenței în familie se ajunge la următoarele concluzii.
Problema violenței in familie la ora actuală este una care suscita atenția intregii comunitați internaționale. Este un fenomen întilnit atît în familiile bine asigurate din punct de vedere material, cît și în cele sărace, în familiile de orșice rasă și naționalitate, în fiecare orash și sat. Ca urmare a desfacerii Conferinței Mondiale de la Nairobi 1985 agresiunea față de femei , care anterior nu era tratată drept o chestiune importantă,deoarece de pe o parte acesta este un fenomen dificil de depistat prin metode tradiționale, iar pe de altă parte, el era considerat un aspect al vieții particulare , amestecul statului fiind tratat ca o imixtiune în viața personală , a atras î-ntro mare măsură atențiea societății sub forma încălcarii violente a drepturilor femeii prin manifestarea discriminării după criteriul de sex.
Deși au fost elaborate un șir de acte internaționale la care a aderat și Republica Moldova și sa efectuat o muncă amplă prin întocmirea unor proiecte, programe , organizarea de traininguri de către O.N.G-uri violența în familie ramîne de proporții infiorătoare și nu în totdeauna existentă ei se datorează crizei economice sau lipsei unui cadru legal adecvat.Violența în familie reprezintă un sistem de conduită, al cărui obiectiv îl constitue exercitarea controlului și stabilirea unor raporturi de subordonare în relațiile de familie. Violența în famili consitue una dintre modalitățile cele mai dure de discriminare a femeilor pentru care practic nu există un mecanism de eradicare , impunitatea violenței în familie permițînd transformarea agresiunii într-un model de conduită pentru bărbați în raporturile de familie conduită pe care copii o însusesc ca pe o normă și care se reproduce din generație în generație.
În concluzie societatea este obișnuită deja să țină sub tăcere cazurile de violență domestică. Agresorul este adesea înțeles și chiar compătimit. Actele sale sînt justificate și scuzate prin afirmații dintre cele mai penibile (este beat, este stresat, are dreptul, muncește mult, de dimineața pînă seara, este bărbat, este mama lui, o caută cu lumînarea ș.a.). Pe de altă parte victima este văzută de societate mai degrabă drept o cauză a agresiunii și nu efectul acesteia. De asemenea, victima, de foarte multe ori, este ținta jignirilor și a ironiilor celor din jur, vecinii rîd, fac glume și încearcă să descopere motivele pentru care a fost agresată. Adevărul este că nu există nici o scuză pentru violență fie că este verbală, fizică, emoțională sau sexuală. Întemeierea unei familii nu este echivalent cu deținerea unei familii. În familie toți – soț, soție, copil și alte rude în cazul familiilor extinse – au aceleași drepturi: dreptul la viață, dreptul la un trai decent, dreptul la opțiune, dreptul la apărare pentru a aminti doar drepturile fundamentale.
În vederea diminuării, combate și a solutiona mai eficient cazurile de violență domestică în societatea în care trăim propun o mulțime de idei pentru a implementa noi proiecte .
Măsuri pentru prevenirea infracțiunilor de violență domestică:
Instruirea unui număr mai mare de specialiști și de voluntare care să aibă capacitatea deplină de a lucra cu victimele unei astfel de infracțiuni precum violența domestică;
Includerea în programa școlară unei descipline noi ce va viza tema egalității și a reeducarei in cadrul programului;
Implementarea a noi proecte de mass-media,ONG-uri, flaere ce să se bazeze pe informarea populațieiîn raport cu cauzele fregvent întîlnite de violență domestică;
Schimbarea stereotipurilor și a atitudinii a rolurilor care duc la ceea ca violența în potriva femeilor și în general a membrilor familiei saă fie acceptată.
Ca măsuri de protecție propun următoarele:
Asigurarea ca nevoile și siguranța victemelor a violenței domestice să ffie pe primul plan și să i se acorde o mai mare atenție acestui subiect din partea autorităților;
Înființarea de suficiente adăposturi și rețele disponibile 24/24 la care victima se va putea adresa gratis și eficient;
Înființarea de serviciu specializat de asistență ,edicală și psihologică victimilor și copiilor acestora ce au suferit în urma actelor de violență domestică.
În concluzie potem menționa că violența domestică este în crestere în ultimii ani cît pe teritoriul Republicii Moldova atiit și pe plan internațional. Numărul de victime crește foarte rapid cu toate că pedepsa prevăzută pentru o astfel de infracțiune este foarte dură. După părerea mea toate acestea se întîmplă deaoarec e populația nu este informată suficient în acest domeniu iar o altă problemă ,mai gravă fiing frica de a destăinui relațiile din familie pentru nu a fi înjosit în societate.
Pentru a trăi întro societate mult mai liniștită și plăcută este nevoe de a comvinge cetățenii ca să nu fie inhibați și să se adreseze specialiștilor ce pot da un ajutor , un sfat prin care se va putea evita actele severe de violență fie acestea fizice, psihologice sau morale.
BIBLIOGRAFIE
Izvoare normative
Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994 cu modificările, introduse prin Legea nr. 1115-XIV din 05 iulie 2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1-1994.
http://lex.justice.md/document_rom.php?id=44B9F30E:7AC17731
Cod penal al Republicii Moldova, adopat prin Legea Republicii Moldova, nr. 985-XV din 18.04.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 128-129 din 13.09.2002.
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&id=286230
Cod Penal al Republicii Moldova .Comentariu. Chișinau:editura ARC,2003. 835 p.
Cod de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova, nr.122-XV din 14.03.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 104-110 din 07.06.2003.
http://lex.justice.md/md/326970/
Hotărîre de Guvern nr. 768 cu privire la aprobarea programului național strategic în domeniul securității demografice a republicii moldova (2011-2025) din 12.10.2011. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 182-186 din 28.10.2011.
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=340745
Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea și combaterea violenșei în familie din 01.03.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 55-56, intrat în vigoare la 18.09.2008.
http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=333127&lang=1
Monografii, articole de specialitate
Bejan O, Țurcan V, Ursan I. Cum să eviți crimele și criminalii. Ce să faci dacă esti victimă a violenței în familie. Chișinău: academia,, Ștefan cel Mare,, a MAI, 2002,135 p.
Bogdan T. Probleme de psihologice judiciară. București: Editura Științifică, 1973, 281 p.
Bodrug V, Zmuncilă L. Violența domestică și aspecte sociale și legislative. Chișinău, CEP USM 2005, Gender-Centru 2005,163 p.
Bilbă C, Rațulea G. Suveranitatea și violența la Hobbes și faucault. Aspecte psihosocale. Iași: Polirom, 2003, 17 p.
Bîrgău M.Criminalitatea violentă. Criminologie partea specială. Chișinău: academia,, Ștefan cel Mare,, a MAI, 2005, 180 p.
Bîrgău M.Criminalitatea.Curs Universitar. Chișinău: Print-Caro, 2010, 180 p.
Bujor V, Pop O. Aspecte criminologice privind infracțiunile săvîrșite cu violență. Timișoara: MIRTON, 2003, 162 p.
Bujor V, Pop O. Aspecte criminologice privind infracțiunile săvîrșite cu violență. Timișoara: MIRTON, 2003, 76 p.
Bujor V, Pop O. Cauzaltatea în criminologie. Timișoara, MIRTON, 2002, 145 p.
Brînză S, Stati V. Răspunderea penală pentru infracțiunea de violență în familie. Revista națională de drept ,nr10-11.Chișinău: ARC, 2011, 179 p.
Centrul Internațional pentru promovarea și protecția drepturilor femeii,,La Strada,,Evaluarea rapidă privind problema violenței în familie. Chișinău: ARC,2007,47 p.
Dranga C. Actualitatea fenomenului de violență domestică. Pitești : MIRTON, 2010, 78 p.
Melanile F. Shefard, Ellen L. Pnece. Coordonarea relațiilor comunitare față de violența domestică. Chișinău: Tehnica- INFO, 2003, 296 p.
Monitor Oficial al Republicii Moldova, Chișinău: 2010, nr155-158.
Neamțu G.,Stan D..Violența în familie și metodolgia intervenției. Asistența socială, studii și aplicații. Iași: Polirom, 2005, 168 p.
Pascu I, Neață E. Conceptul de ,, membru de familie,,în legislația penală romînă. Revista de Drept Penal, nr-4. București, Șansa SRL, 2004, 54 p.
Rădulescu S. M. Sociologia violenței familiale: victime și agresori în familie. București: Lex, 2001, 18 p.
Rotariu N, Rotariu I. Violența domestică în dreptul penal Romîn. Iași: princepts edit, 2005, 120 p.
Rusnac S.Psihologia dreptului. Chișinău: ARC,2000, 203-207p.
Rusnac S. Psihologia juridică. Chișinău: ARC, 2000, 310 p.
Sentința judecătoriei raionului Cimișlia din 19.04.2014. http://jed.justice.md văzută la data 22.05.2015
Sentința judecătoriei raionului Cimișlia din 04.08.2013. http://jed.justice.md văzută la data 23.05.2015
Sentința judecătoriei raionului Cimișlia din 15.10.2014. http://jed.justice.md văzută la data 24.05.2015
Violența în familie. Manualul profesorului. București: Societate deschisă, 2002, 112 p.
Violența în familie în Republica Moldova. Practica judiciară și acte normative naționale și europene. Chișinău: ARC, 2014, 25 p.
Violența față de femei în Republica Moldova. Statistica Moldovei. Chișinău: ,Nova Imprim, 2011, 120 p.
Violența în familie,cauzele toleranței și resumării victimilor. Violența în societate de tranziție. Chișinău: Conferința științifică internațională din 16-17 mai 2003. 68 p.
Wievorka M. Violence en France. Paris: du Seuil, 1999, 17 p.
Surse internet
http://ro.wikipedia.org (citat la 07.05.2015)
http://www.jurisprudenta.com (citat la 08.05.2015)
http://jed.justice.md (citat la 08.05.2015)
http://www.osce.org/ro/moldova (citat la 09.05.2015)
http://lex.justice.md/ (citat la 09.05.2015)
SUMMARY
In the present investigation, it is argued that it is unfortunate to include cohabitants in the categoryof family members as stipulated in art.1331PC RM. The legal recognition of identical effects means toundermine the marriage by recognizing cohabitation as a legal alternative. Further on, there is shownthat the position of family membership must be at the time of the offence perpetration.
If this position hasterminated (for example, the position of spouse (wife) has ceased as a result of dissolution of marriage by divorce), the act can not be qualified according to art.2011 PC RM (in case of separate living). Also,this provision can not be applied, if the offender and victim were bound legally by a null relationship(for example, a marriage invalid due to bigamy). Similarly, it is argued that it can not be qualified under art.2011 PC RM the sex violence in the form of an offense as provided by let. b2 ) par.(2) art.171, let. b2 ) par.(2) art.172, art.173, 174 or 175 PC RM. In such cases, the qualification will be performed only under one of these rules, without applying art.2011 PC RM.
It is shown that in the context of the aggravating circumstance specified at let.a) par.(2) art.2011PC RM, the intention to commit domestic violence on two or more family members must be accomplished either until the domestic violence committed over the first victim or in the process of action (inaction) of committing the domestic violence over the first victim, but not thereafter. Otherwise, the committed will form the competition between two or more domestic violence offenses.
There is also argued in favor of the fact that compared with all the aggravating circumstances described at par.(2) and (3) art.2011PC RM, the offender shows intention. The expression of carelessness is not possible, based on systematic interpretation of sanctions stipulated at art.145, 149-152, art.2011PC RM, as well as based on the legal essence of the offence of domestic violence.
DECLARAȚIE
privind originalitatea conținutului lucrării de licență/master
Subsemnatul(a)………………………………………………………………………………………………………………….
absolvent(a) al (a) Universității Libere Internaționale din Moldova, Facultatea………………………….
……………………………………………………………………….., specialitatea……………………………………………
…………………………………………………….., promoția……………………………….., declar pe propria răspundere, că lucrarea de licență/master cu titlul:
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..elaborată sub îndrumarea dl./d-na……………………………………….
……………………………………………….., pe care urmează să o susțin în fața comisiei este originală, îmi aparține și îmi asum conținutul său în întregime.
Declar că nu am plagiat altă lucrare de licență/master, monografii, lucrări de specialitate, articole etc., publicate sau postate pe internet, toate sursele bibliografice folosite la elaborarea lucrării de licență/master fiind menționate în cuprinsul acesteia.
De asemenea, declar că sunt de acord ca lucrarea mea de licență săfie verificată prin orice modalitate legală pentru confirmarea originalității, consimțind inclusiv la introducerea conținutului său într-o bază de date în acest scop.
Data,…………………………… Semnătura student ……………………………….
BIBLIOGRAFIE
Izvoare normative
Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994 cu modificările, introduse prin Legea nr. 1115-XIV din 05 iulie 2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1-1994.
http://lex.justice.md/document_rom.php?id=44B9F30E:7AC17731
Cod penal al Republicii Moldova, adopat prin Legea Republicii Moldova, nr. 985-XV din 18.04.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 128-129 din 13.09.2002.
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&id=286230
Cod Penal al Republicii Moldova .Comentariu. Chișinau:editura ARC,2003. 835 p.
Cod de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova, nr.122-XV din 14.03.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 104-110 din 07.06.2003.
http://lex.justice.md/md/326970/
Hotărîre de Guvern nr. 768 cu privire la aprobarea programului național strategic în domeniul securității demografice a republicii moldova (2011-2025) din 12.10.2011. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 182-186 din 28.10.2011.
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=340745
Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea și combaterea violenșei în familie din 01.03.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 55-56, intrat în vigoare la 18.09.2008.
http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=333127&lang=1
Monografii, articole de specialitate
Bejan O, Țurcan V, Ursan I. Cum să eviți crimele și criminalii. Ce să faci dacă esti victimă a violenței în familie. Chișinău: academia,, Ștefan cel Mare,, a MAI, 2002,135 p.
Bogdan T. Probleme de psihologice judiciară. București: Editura Științifică, 1973, 281 p.
Bodrug V, Zmuncilă L. Violența domestică și aspecte sociale și legislative. Chișinău, CEP USM 2005, Gender-Centru 2005,163 p.
Bilbă C, Rațulea G. Suveranitatea și violența la Hobbes și faucault. Aspecte psihosocale. Iași: Polirom, 2003, 17 p.
Bîrgău M.Criminalitatea violentă. Criminologie partea specială. Chișinău: academia,, Ștefan cel Mare,, a MAI, 2005, 180 p.
Bîrgău M.Criminalitatea.Curs Universitar. Chișinău: Print-Caro, 2010, 180 p.
Bujor V, Pop O. Aspecte criminologice privind infracțiunile săvîrșite cu violență. Timișoara: MIRTON, 2003, 162 p.
Bujor V, Pop O. Aspecte criminologice privind infracțiunile săvîrșite cu violență. Timișoara: MIRTON, 2003, 76 p.
Bujor V, Pop O. Cauzaltatea în criminologie. Timișoara, MIRTON, 2002, 145 p.
Brînză S, Stati V. Răspunderea penală pentru infracțiunea de violență în familie. Revista națională de drept ,nr10-11.Chișinău: ARC, 2011, 179 p.
Centrul Internațional pentru promovarea și protecția drepturilor femeii,,La Strada,,Evaluarea rapidă privind problema violenței în familie. Chișinău: ARC,2007,47 p.
Dranga C. Actualitatea fenomenului de violență domestică. Pitești : MIRTON, 2010, 78 p.
Melanile F. Shefard, Ellen L. Pnece. Coordonarea relațiilor comunitare față de violența domestică. Chișinău: Tehnica- INFO, 2003, 296 p.
Monitor Oficial al Republicii Moldova, Chișinău: 2010, nr155-158.
Neamțu G.,Stan D..Violența în familie și metodolgia intervenției. Asistența socială, studii și aplicații. Iași: Polirom, 2005, 168 p.
Pascu I, Neață E. Conceptul de ,, membru de familie,,în legislația penală romînă. Revista de Drept Penal, nr-4. București, Șansa SRL, 2004, 54 p.
Rădulescu S. M. Sociologia violenței familiale: victime și agresori în familie. București: Lex, 2001, 18 p.
Rotariu N, Rotariu I. Violența domestică în dreptul penal Romîn. Iași: princepts edit, 2005, 120 p.
Rusnac S.Psihologia dreptului. Chișinău: ARC,2000, 203-207p.
Rusnac S. Psihologia juridică. Chișinău: ARC, 2000, 310 p.
Sentința judecătoriei raionului Cimișlia din 19.04.2014. http://jed.justice.md văzută la data 22.05.2015
Sentința judecătoriei raionului Cimișlia din 04.08.2013. http://jed.justice.md văzută la data 23.05.2015
Sentința judecătoriei raionului Cimișlia din 15.10.2014. http://jed.justice.md văzută la data 24.05.2015
Violența în familie. Manualul profesorului. București: Societate deschisă, 2002, 112 p.
Violența în familie în Republica Moldova. Practica judiciară și acte normative naționale și europene. Chișinău: ARC, 2014, 25 p.
Violența față de femei în Republica Moldova. Statistica Moldovei. Chișinău: ,Nova Imprim, 2011, 120 p.
Violența în familie,cauzele toleranței și resumării victimilor. Violența în societate de tranziție. Chișinău: Conferința științifică internațională din 16-17 mai 2003. 68 p.
Wievorka M. Violence en France. Paris: du Seuil, 1999, 17 p.
Surse internet
http://ro.wikipedia.org (citat la 07.05.2015)
http://www.jurisprudenta.com (citat la 08.05.2015)
http://jed.justice.md (citat la 08.05.2015)
http://www.osce.org/ro/moldova (citat la 09.05.2015)
http://lex.justice.md/ (citat la 09.05.2015)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Caracteristica Criminologica A Violentei Domestice (ID: 126636)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.