Caractere generale ale orașului Slobozia Slobozia este minicipiul de reședință al județului Ialomița, format din localitățile componente Bora,… [301692]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

ECONOMIE TERITORIALĂ

MUNICIPIUL SLOBOZIA

STUDENTA:

[anonimizat] 405

2016-2017

[anonimizat], Slobozia (reședința) [anonimizat]. Orașul a [anonimizat]-a lungul timpului un important și înfloritor nod de comunicații. [anonimizat], a permis în decursul vremurilor dezvoltarea multor activități economice și culturale.

[anonimizat], [anonimizat] a [anonimizat], livezi și alte bogății, a condus la înzestrarea cu mari averi a [anonimizat]-o [anonimizat]. [anonimizat], Mănăstirea Sfinții Voievozi (Fig.1) reprezenta centrul în jurul căruia a [anonimizat], culturală, [anonimizat]-se o mare parte din terenurile agricole productive. (Stoian, 2007).

[anonimizat], prin declararea să drept comună urbană în anul 1912, ocupația de baza a [anonimizat]: [anonimizat]. 1 – Mănăstirea Sfinții Voievozi

de funcționari și comercianți. [anonimizat], [anonimizat], jandarmeria, [anonimizat], [anonimizat], elemente care au influențat puternic înfățișarea localității și viață oamenilor.

[anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], iar altitudinea maximă ce include și cele 11.987 ha din extravilan este de 35 m, fiind sunt dezvoltate predominant pe nisipuri.

Clima

La nivelul arealului de studiu se resimte o [anonimizat], [anonimizat] 25,6°C, luna cea mai rece a anului fiind ianuarie (-3°C) iar luna cea mai caldă iulie (32,6°C). [anonimizat], luna în care precipitațiile sunt cele mai scăzute este februarie (19 mm) iar luna în care precipitațiile sunt ridicate este iunie (70,2 mm), media anulă înregistrând 456 mm.

[anonimizat], orașul beneficiază de soluri cu o [anonimizat] 95% [anonimizat]. Cele mai importante soluri zonale ce se răspândesc în proporție de 80% din suprafața orașului sunt cerniziomurile.

[anonimizat] 2002 de 52710, trebuie remarcat faptul că în ultimii 90 de ani populația orașului a crescut de la 4858 de locuitori în 1912 la 56048 în anul 1992 după care a fost înregistrată o scădere a populației, datorită desființării sau restructurării activității unor agenți economici importanți și implicit migrării populației către zone periurbană și în favoarea marilor orașe în special în favoarea municipiului București.

Din anul 1912 până în anul 1930 numărul populației a cunoscut o creștere semnificativă de la 4858 de locuitori la 7591, acest proces datorându-se faptului că perioada dintre cele două războaie mondiale a fost fertilă din punct de vedere social și economic.

Altă creștere semnificativă a existat în perioada 1948-1992 când numărul populației a crescut de la 7714 la 56048. Acest proces se datorează faptului că orașul în perioada comunismului a fost industrializat, ceea ce a dus la creșterea numărului de locuri de muncă și în alte domenii decât agricultură și implicit la atragerea populației din împrejurimi. (Soare, 1980)

Localizarea în cadrul orașului a spațiilor industriale

La nivelul Sloboziei, platformele industriale sunt situate în cadrul zonelor periferice ale orașului, astfel (harta 1):

– În Sud: Combinatul Chimic

– În Vest: industria alimentară

– Către Slobozia Nouă: depozite, mică industrie locală, baza de producție pentru amenajări de drumuri și terenuri agricole

– În Est: abatoarele de carne

Harta 1 – Localizarea platformelor industriale în Slobozia

Dinamica și structura activităților și spațiilor industriale

Evoluția spațiilor industriale pe etape

Agricultură, a fost considerată secole la rând ocupația de baza a locuitorilor Sloboziei, fapt consemnat în documentele Mănăstirii Sfinții Voievozi. Începuturile agriculturii în Slobozia constă în prelucrarea pământului manual sau cu ajutorul animalelor, în absența oricărei tehnologii de prelucrare a pământului. (Fig.2)

Pe la începutul sec. XIX, produsele agricole nu reprezentau o materie prima pentru o formă de industrie de prelucrare, fiind valorificată doar pentru traiul zilnic al locuitorilor.

Fig. 2 – Prelucrarea pământului, fără utilaje agricole

Sursa: Județele Patriei, 1980

Însă odată cu apariția târgurilor de vite, de cereale și intensificarea comerțului și a exportului, pe la sfârșitul sec. al XIX-lea, a determinat extinderea suprafețelor cultivate cât și diversitatea culturilor. (Stoian, 2007)

Slobozia va deveni un important centru al comerțului cu cereale în țară dar și la export, prin apariția și ramnificarea rețelei de cai ferate. Tocmai prin perioada anului 1930, Slobozia cunoaște un progres general, deoarece devine centrul unei zone agrare importante și pentru că deține o diversitate de activități și servicii (meșteșugărești, alimentare și comerciale).

După cel de-al doilea război mondial, odată cu instalarea regimului comunist au fost împroprietărite numeroase familii, ulterior luând ființă prima gospodărie agricolă de stat (colectivul) prin înrolarea agricultorilor în gospodării agricole colective. Prin anul 1952, agricultură în ansamblul ei mergea destul de prost, deoarece proprietarii puterii locale nu puteau gestiona agricultură, colectarea cotelor obligatorii de produse mergea dezastruos, fiindcă oamenii erau obligați să predea statului aproape tot ce produceau. În anul 1962, pe teritoriul administrativ al Sloboziei colectivizarea se încheiase complet, în întregul sector agricol înregistrându-se 1788 de lucrători, în comparație cu cei 60 de salariați, din cadrul micilor întreprinderi existente (un abator, o frabrica de pâine și moară mecanică, o secție de prelucrare a laptelui, o sucursala a fabricii de zahăr din Giurgiu) (Stoian, 2007)

În genere economia județului Slobozia înainte de 1944 se baza în principal pe producția agricolă cerealieră și a plantelor tehnice – floarea soarelui și sfeclă de zahăr – precum și creșterea animalelor (o suprafață de 3.398 ha se află în posesia a 884 “capi de familie”), dar, totuși, producția agricolă era mică în comparație cu potențialul productiv al pământului. Cu timpul populația cuprinsă în agricultură avea să scadă, fapt explicat prin apariția comerțului, a micilor unități industriale ce atrăgeau forță de muncă. (Soare, 1980)

În ceea ce privește industria, această era reprezentată doar prin câteva ateliere ale industriei locale – de prelucrare a lemnului, de fabricare a diverselor articole metalice de uz casnic, numărul persoanelor muncitoare era de câțiva zeci de oameni. Este de la sine înțeles că industria, în acea perioada, avea o pondere neglijabilă atât în economia orașului, cât și a județului. (Stoian, 2007)

Dezvoltarea industriei la nivelul orașului Slobozia a atins apogeul în perioada conducerii Partidului Comunist Român, prin ample procese și planuri de dezvoltare continuă a întregii economii. Începând cu anul 1978, îndeplinirea amplului program de dezvoltare economică a Municipiului Slobozia s-a realizat prin alocarea unor importante fonduri de investiții, fapt ce a condus la o diversificare a ramurilor industriale și modernizarea bazei tehnico-materiale a agriculturii.

Deceniul marilor transformări în economia orașului Slobozia (1968 – 1978), a contribuit la construirea de noi și importante obiective, sporind producția și economia orașului. Din volumul total de investiții ce a fost repartizat industriei, în vederea valorificării mai eficiente a resurselor, a construirii și extinderii acestora, a condus la constuirea Întreprinderii de industrializare a produselor lactate, în perioada anilor 1965-1970, alături de Întreprinderea de ulei, ambele au introdus în procesul de producție numeroase modernizări și inovații, ceea ce a făcut că produsele de aici să fie apreciate pentru calitatea lor și la nivelul piețelor internaționale. (Soare, 1980).

Totodată, industriile chimică, alimentară și ușoară au cunoscut o puternică dezvoltare, astfel:

industria chimică, ramură nou creată este reprezentată prin Combinatul de îngrășăminte chimice înființat în 1969 din cadrul orașului Slobozia, cu scopul de a reliefa amprenta acestei localități în industria județului, dar și în sprijinirea agriculturii. Producția combinatului a fost destinată, de exemplu în anul 1978, peste 70% exportului. Din anul 1983 a devenit cel mai mare producător de uree din România, aici se realiza 13% din producția de îngrășăminte chimice a țării.(Fig.3)(Soare,1980)

Fig. 3. – Imagine panoramică a Combinatului de îngrășăminte chimice Slobozia

Sursa: Wikipedia

industria usoara este reprezentată de Filatura de bumbac (1971) cu o capacitate de 4600 tone de fire tip bumbac pe an. (Fig. 4)

Fig. 4 – Filatura de bumbac Slobozia

Sursa: Județele Patriei, 1980

industria alimentară (reprezenta 47% din producția industrială a orașului) satisfăcea prin producția realizată nevoile interne și, în același timp asigura livrarea unor însemnate cantități de produse solicitate pe piață externă. Dezvoltarea accelerată a producției alimentare are loc după anul 1965, când s-a dat în funcțiune Întreprinderea de ulei (1969) cea mai mare de acest fel din țară (Fig. 5), specializată în producția uleiurilor brute, realizând aproximativ 13% din uleiul comestibil al României.

Fig. 5 – Intreprinderea de ulei Slobozia

Sursa: Wikipedia

Intreprinderea de industrializare a laptelui (Diami Lactate), (Fig. 6) fiind unul dintre principalii furnizori de lapte ai Capitalei.

Fig. 6 – Intreprinderea de industrializare a laptelui

Sursa: Wikipedia

Un pas important din punct de vedere al dezvoltarii industriei alimentare in Slobozia a fost punerea in functiune in anul 1984 a abatorului realizat cu credite europene. Capacitatea de productie anuala acestuia era impresionanta: 50.000 tone de carne prelucrata, 3.300 tone de preparate si 800 tone de conserve din carne.

Totodata se remarca si Avicola Slobozia cu traditie in producerea si comercializarea carnii de pasare, fiind unul dintre cei mai mari producatori de carne de pasare din tara.
(Fig. 7)

Fig. 7 – Prezentarea produselor abatorului și intreprinderea Avicol Slobozia

Avantul agriculturii si cresterea numarului populatiei și a nevoilor acesteia au dus la necesitatea creării unei mari fabrici de pâine, astfel ca in 1977 s-a înfiintat Întreprinderea de morărit si panificatie (IMP).

Utilizarea actuală a vechilor spații industriale

În prezent, spațiile industriale încă își păstrează o parte din industria veche, bineînțeles, cu o amplă transformare a acestora. Că urmare a căderii regimului comunist, zonele industriale au fost supuse restructurărilor, desființării sau privatizării lor, fapt ce a generat probleme la nivelul economiei și societății locale, datorită valurilor mari de concedieri.

Astfel, la nivelul platformei industriale din Sud, dominată de Combinatul de îngrășăminte chimice, a reușit să supraviețuiască acestei tumultoase perioade cu o istorie de 40 de ani în producția îngrășămintelor, însă datorită privatizării a avut de suferit. Declinul fabricii a început odată cu intrarea în parteneriat cu o firma din grupul InterAgro, deținut de miliardarul Ion Niculae. Însă acumularea datoriilor la nivelul combinatului, a obligat conducerea Amoil să semneze un contract conform căruia toată producția de îngrășăminte va reveni firmei lui Niculae, fiind lipsit de orice beneficiu financiar, ajungând în pragul falimentului, o mare parte a platformei industriale a fost preluată de Chemgaz pentru a-și recupera datoriile existente pentru gaze. Consecință acestor modificări a condus la un mare val de concedieri, devenind din cel mai mare angajator al județului, cu peste 1500 de salariați, doar o amintire. În prezent datorită lipsei instalațiilor necesare, a terenului și a angajaților, Amonil a ajuns la concluzia că producția de îngrășăminte este o activitate de domeniul trecutului, fiind înlocuit pricipalul obiect de activitate cu producția de energie electrică, că urmare a Hotărârii Generale Extraordinare a Acționarilor din anul 2011.

În ceea ce privește Filatura de bumbac, a fost desființată, ulterior terenul acesteia fiind preluat și transformat de societatea comercială Pet Star Holding,(Fig. 8) înființată în 2011, ce produce preforme PET pentru companiile Pepsi, Expur, Heineken și alte branduri cunoscute.

Fig. 8 – Societatea comercială Pet Star Holding

Sursa: Wikipedia

La nivelul platformelor indutriale situate în partea de veste și est axate pe industria alimentară, în prezent se bazează pe același obiectiv de producție. Întreprinderea de procesare a laptelui (Diami Lactate) se bucură de o tradiție în acest domeniu de peste 20 de ani, de-a lungul timpului a beneficiat de mai multe investiții, îmbunătățindu-și tehnologia utilizată, în prezent fabrică s-a extins, deține propria fermă zootehnică și teren agricol pentru producția de furaje.

Iar fabrică de ulei (Expur), abatorul (Cocor), fabrică de morărit și panificație se bucură de o evoluție în prezent, datorită investițiilor utilizate în dezvoltarea și creșterea producției, cu ajutorul accesării fondurilor europene.

În concluzie, la nivelul orașului cea mai mare parte din platformele industriale ce au contribuit la înflorirea orașului și-au menținut obiectivele activităților până în prezent, adaptându-se noilor cerințe de funcționare și de utilizare a tehnologiilor de ultima generație.

c) Dinamică numărului de angajați

În ceea ce privește numărul salariaților din sectorul primar, de-a lungul timpului în Slobozia s-au înregistrat mai multe fluctuații a numărului de angajați, astfel în anul 1962, Slobozia continuă să aibă un sector economic slab dezvoltat, prin urmare în atelierele meșteșugărești care existau însumau circa 50 de salariați, mică fabrică de cărămidă și trei ateliere de tâmplărie, toate înglobate în industria locală, însuma aproximativ 90 de salariați, restul locuitorilor erau cuprinși în activitatea agrară.

Odată cu evoluția orașului, efectivul numărului de angajați a crescut. În comerț erau 263 de salariați, în transporturi (C.F.R) și poștă 255 salariați, sectorul de depozitare 200 angajați, în sănătate lucrau 140 de persoane. Cooperativă mestesugaresca avea 210 angajați, iar în unitățile politice, juridice și administrative ale orașului erau 540 de salariați, iar în funcsiile de centru raional erau încadrate 880 de persoane.

În ciuda restructurărilor și privatizării unităților industriale din perioada 1905-2000, Slobozia a rămas cel mai important centru industrial al Bărăganului. Cel mai mare număr de salariați din municipiul Slobozia lucrează în servicii, grupul lucrătorilor din industrie situându-se pe locul al doilea, în special în industria prelucrătoare așa cum arată și datele statistice centralizate de către Direcția județeană de Statistică, astfel în perioada anilor 2000-2004 situația efectivului de angajați în sectorul secundar era următoarea:

Diferența dintre numărul de angajați din industrie dintre anul 2000 și restul anilor din perioada analizată se datorează închiderii temporare în respectivă perioada a activității societății comerciale AMONIL S.A., cea mai mare unitate industrială din municipiu.

Scăderea prețurilor pe piață îngrășămintelor chimice alături de scumpirea principalei materii prime – gazul metan – poate determina tensiuni sociale urmare aunor concedieri masive.

Din păcate numărul activităților industriale nu este suficient de diversificat, în special în direcția produselor cu valoare adăugată mare, tocmai de aceea una dintre principalele direcții strategice și priorități ale administrației trebuie să devină atragerea de investiții alături de sprijinirea investitorilor locali.

În sectorul terțiar în ciuda insuficienței dezvoltării serviciilor, comparativ cu alte centre urbane mijlocii din sud-estul țării, Slobozia are o dominantă funcțională terțiară.Odată cu apropierea momentului integrării României în Uniunea Europeană, serviciile financiar-bancare au cunoscut o diversificare fără precedent, în perioada 2005 –2006 șapte bănci deschizându-și filiale sau sucursale la Slobozia. Datorită funcției de coordonare a teritoriului, în Slobozia lucrează peste jumătate din funcționarii publici ai județului Ialomița și dintre lucrătorii din sănătate. De altfel cel mai mare număr dintre salariații din Slobozia lucrează în sectorul serviciilor.

Sursa: Direcția Județeană de Statistică Ialomița

c) Aprovizionarea cu materie prima

Întreprinderea de ulei cu o capacitate de producție de 22.000 mii tone ulei îmbuteliat, are că sursă de aprovizionare cu materie prima floarea soarelui din județul Ialomița, iar pentru soia atât din județul Ialomița (cea mai mare parte), cât și alte județe din țară.

Întreprinderea produselor lactate își aprovizionează materia prima prin colectarea laptelui de la producătorii individuali și de la unitățile din agricultură (ferme bazate pe creșterea animalelor), însă în prezent fabrică și-a dezvoltat propria fermă zootehnică și teren agricol pentru recoltarea furajelor necesare.

Întreprinderea de îngrășăminte chimice își aprovizionează materia prima (gazul metan) din cadrul principalelor zone care beneficiază de aceste resurse, cea mai mare parte erau aduse din arealul Transilvaniei, urmate de zona Muntenia și Moldova.

4) Rolul activităților industriale în cadrul economiei urbane

Principala problema economică a județului Ialomița și implicit a municipiului Slobozia este numărul relativ restrâns de activități economice care se structurează în principal pe exploatarea resurselor din agricultură, chiar dacă unele dintre aceste sectoare sunt capabile să facă față concurenței naționale sau internaționale, gama restrânsă de activități limitează oarecum potențialul de dezvoltare al orașului.

Dintr-un centralizator al spațiilor de locuit din Slobozia, întocmit de Sfatul Popular al raionului la 4 iulie 1965, aflăm că orașul avea la dată respectivă 84 de străzi, 2.075 de clădiri , 2.726 de locuințe și 8.628 de persoane ce locuiesc în acestea. Pe baza acestor informații ne dăm seama că Slobozia încă nu dispunea de clădirile care să îi dea un aspect urban modern, iar ritmul în care era atrasă forță de muncă în oraș era mai mare decât posibilitățile de asiguarare a spațiilor de locuit pentru cei ce veaneau din alte părți. Orașul ce depășea în 1966 10.000 de locuitori se îndrepta către o înfățișare urbană datorată existenței unor instituții specifice unei reședințe raionale: instituții politice: de partid, sindicale, de tineret, cele cu artibutii în domenii economice precum cooperativele agricole și cele de consum, de colectări, de morărit cărora li se aduagau cele de importantă locală: meșteșugărești, de gospodărie comunală și locativă, de comerț. (Stoian, 2007)

Din anul 1966 populația creștea cu 1000 de locuitori în fiecare an, însă nu evoluase pra mult din punct de vedere economic. Din anul 1968 Slobozia devine reședința a județului, având o populație de 14000 de locuitori. Din această perioada începe adevărată și mai rapidă transformare și modernizare a orașului, trecerea de la aspectul de ,, comună mai dezvoltată’’ la adevăratul oraș. Din punct de vedere edilitar de exemplu, începutul era unul foarte modest: doar 168 de apartamente, o conducta nouă de apă potabilă de 2 km,lucrări dde canalizare menajeră doar începute, iar cele de canalizare pluvială nici măcar începute.

La sfârșitul anului 1968 se raporta o producție industrială de doar 350 milioane de lei, în condițiile în care ponderea în acesta suma o avea fabrică de ulei ce intrase în funcțiune.

Noul statut al orașului impunea cerințe și exigențe superioare de urbanism, de mentalitate urbană, de instituții și servicii. Așadar erau necesare sedii de instituții județene, locuințe și spati comerciale pentru o populație aflată în continuă creștere și în plin proces de emancipare, precum și o infuzie de forță de muncă în activitate economică.

Slobozia s-a îmbogățit într-un timp relativ scurt , practic în patru ani c obiective precum: fabbrica de ulei, fabrică de poduse lactate , Filatura de bumbac, Autobază, spitalul , două licee, două școli generale și un cămin grădiniță, trei complexe comerciale și mai multe blocuri de locuințe. (Stoian, 2007)

Anul 1971 a fost anul cel mai plin de realizări deoarece s-au făcut investiții de 826.069 de lei. Din acești bani s-au construit 500 de apartamente, retaua de apă a fost sporită cu încă 1km, realizându-se și racordarea definitivă a ttuturor blocurilor la rețeaua electrică și la cea de canalizare, s-au pavat în jur de 12, 500 de mp de străzi.

În urmă proiectării unui plan urbanistic general al Sloboziei prin care era conceput cu o personalitate nouă și modernă a dus la apariția celorlalte bulevarde importante (Chimiei,Unirii,Cosminului ) și a magazinului universal Ialomița, dezvoltarea accelerată a sectorului industrial de stat a dus la creșterea populației.

În ultimul an al perioadei comuniste,1989, Slobozia deținea o pondere de peste 50% din producția industrială a întregului județ Ialomița

În anul 1990-1991, economia orașului începe să capete alte valențe, Camera de Comerț, Industrie și Agricultură începe să înregistreze mereu mai mulți agenți economici, precum: Asociații Familiale, persoane fizice autorizate, societăți în nume colectiv, Societăți cu Răspundere Limitată și Societăți pe Acțiuni, fapt ce a contribuit la îmbunătățirea economiei și comerțului. Anul 1991 fiind marcat de o accentuată dezvoltare a sectorului privat, însă datorită lipsa de pregătire managerială și încă mulți alți factori au făcut că privatizările să înceteze activitatea, astfel din total de 369 de agenți economici înmatriculați în anul 1991, până la finele anului 2005 au mai rămas 188. Totuși, numărul societăților cu capital privat s-au extis rapid în detrimentul celor cu capital de stat, ajungând la un număr de 3.220, oferind un aport substanțial al veniturilor din taxe și impozite la bugetul local, precum și crearea continuă a locurilor de muncă, sectorul absorbind la finele anului 2005 un număr de aproape 13.000 de salariați, din totalul de circa 17.000. Cei mai mulți dintre aceștia lucrau în sectoarele aflate în relație cu agricultură, urmați de cei din industrie, comerț, construcții, servicii.

În acest context în ultimii ani,construcția de locuințe particulare cu un grad sporit de confort – multe tip vila – a luat o amploare deosebită, la orizontul anului 2007 conturându-se deja câteva cartiere de astfel de locuințe, Această se adaugă locuințelor din cele 412 blocuri din oraș, în care majoritatea celor 15.827 de apartamente au fost supuse de proprietarii lor unor importante lucrări de modernizare. ( (Stoian, 2007)

Strada Matei Basarab înainte de perioada comunismului (sus) și în prezent (jos)

Concluzie

Slobozia a cunoscut evoluții semnificative din cauza poziționării acesteia . Drumurile care se încrucișează aici duc către Călărași și Silistra, spre Buzău și Brăila-Galați. Este lesne de înțeles că tranzitul prin această localitate a fost și este semnificativ contribuind dealunul timpului la sporul economic și la emanciparea orașului.

Slobozia între secolul al XVII-lea și primele decenii ale secolului al XIX-lea a Mănăstirea Sifintii Voievozi a determinat evoluția așezării Sloboziei și a jucat un rol important în dezvoltarea economică a zonei și tot odată a fost și un bastion al apărării împotriva pericolului otoman

În perioada comunismului Slobozia a evoluat cel mai mult deoarece au fost realizată infrastructură orașului, s-a rezolvat problema apei, s-a dezvoltat industria , fapt ce a dus la creșterea semnificativă a populației.

După revoluție activitatea economică a scăzut deoarece au fost desființate întreprinderile cu capital de stat care contrubuiau în mod semnificativ la dezvoltarea economică a orașului.