Capitolul Iii Licenta 2018 [609659]

instanța poate impune noi obligații în sarcina minorului ori poate spori condițiile de execut are a celor
existente.

Regimul măsurilor educative privative de libertate
Codul penal prevede două măsuri educative privative de libertate – internarea într -un centru
educativ pe o durată de la unu la 3 ani și, respectiv, internarea într -un centra de det enție, pe o durată
de la 2 la 5 ani sau, în mod excepțional, de ia 5 la 15 ani. Măsura internării într -un centru de detenție
se dispune pe o perioadă de la 5 la 15 ani, doar în ipoteza comiterii unor infracțiuni foarte grave,
pentru care legea prevede pede apsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii de cel puțin 20 de ani.
Durata măsurii este compatibilă cu reglementările și practicile internaționale8.
Renunțarea la pedepse în căzui minorilor și executarea măsurilor privative de libertate în
instituții specializate oferă premisele obținerii unor rezultate optime în activitatea educativă și de
reintegrare socială a minorilor. Existența unor Instituții specializate permite încadrarea centrului cu
personal cu pregătire corespunzătoare în munca cu minorii, organizarea unor programe educative și
de formare profesională adecvate vârstei acestora, evitând contactul minorilor cu infractorii majori în
timpul executării.
Regimul prevăzut pentru executarea măsurilor educative privative de libertate este astfel
conc eput încât să ofere largi posibilități de individualizare, permițând adaptarea sa în funcție de
conduita fiecărui minor pe durata executării

1. Internarea într -un centru educativ
Prevederile art 124 C. pen. au corespondent parțial în art. 104, art. 106, art. 107 și art. 108 din
legea penală anterioară, internarea într -un centru educativ este prima măsură educativă privativă de
libertate prevăzută de noul Cod penal și se dispune față de minorul care nu poate fi reeducat cu
ajutorul vreuneia dintre măsurile edu cative neprivative de libertate.
Internarea într -un centru educativ din noua reglementare este asemănătoare cu internarea într –
un centru de reeducare din reglementarea anterioară. Măsura internării într -un institut medical –
educativ din reglementarea anteri oară a fost eliminată.
Măsura internării într -un centru educativ respectă regulile din reglementarea anterioară.
Diferența față de reglementarea anterioară constă în faptul că măsura nu se mai dispune pe o durată
nedeterminatâ, ci pe o durată cuprinsă într e unu și 3 ani, chiar dacă executarea măsurii s -ar prelungi

8 Rezoluția Congresului Asociației internaționale de Drept Penal adoptată ia Beijing în 2004 rec omandă statelor să nu
prevadă, în cazul minorilor, sancțiuni privative de libertate care să depășească 15 ani.

și după împlinirea vârstei de 18 ani. In caz de înlocuire, se va dispune măsura educativă a asistării
zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, spre deosebire
de reglementarea anterioară, unde se putea dispune liberarea minorului înainte de a deveni major.
Termenul pentru evaluarea reintegrării sociale a minorului și a dispunerii înlocuirii măsurii sau
liberării este, de asemenea, diferit în actuala re glementare, evaluarea se face după executarea a cel
puțin jumătate din durata internării, diferit de legea anterioară în care se prevedea că liberarea se poate
dispune după cel puțin un an de la luarea măsurii internării.

Măsura educativă prevăzută de art 124 C. pen. constă în internarea minorului într -un centru
educativ. Conform legii, aceste centre sunt instituții specializate în recuperarea minorilor, cu
programe de pregătire școlară și formare profesională potrivit aptitudinilor acestora, precum și cu
programe specializate de reintegrare socială a minorilor, delincvenți. Internarea se dispune pe o
perioadă cuprinsă între unu și 3 ani. Pe parcursul executării măsurii educative a internării în centrul
educativ, minorul va fi supus unui program riguros de activitate,;program care va avea ca obiectiv
dobândirea educației necesare și a unei pregătiri profesionale conform cu aptitudinile acestuia.
Legiuitorul a luat în considerare posibilități multiple privind comportamentul minorului și a
stipulat deciziile p e care le poate lua instanța. Astfel, dacă în perioada internării minorul săvârșește o
nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța6 poate
menține măsura internării într -un centru educativ, prelungind durat a acesteia, fără a depăși maximul
prevăzut de lege, sau o poate înlocui cu măsura internării într -un centru de detenție. In cazul în care,
pe durata internării, minorul a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștin țelor școlare și
profesionale și a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puțin
jumătate din durata internării, instanța poate dispune;
a. înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata
internării neexecutate , dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta
de ani;
b. liberarea din centrul educativ, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.
Odată cu înlocuirea sau liberarea, instanța impune respectarea uneia sau mai multora dint re
obligațiile prevăzute în art. 121 C. pen, până ia împlinirea duratei măsurii internării.
Dacă minorul nu respectă, cu rea -credmță, condițiile de executare a măsurii asistării zilnice sau
obligațiile impuse, instanța revine asupra înlocuirii sau liberări i și dispune executarea restului rămas
neexecutat din durata măsurii internării într -un centru educativ.
În cazul săvârșirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracțiuni de către o persoană
care nu a împlinit vârsta de 18 ani și față de c are s-a dispus înlocuirea măsurii internării într-un centru
educativ cu măsura asistării zilnice, instanța revine asupra înlocuirii și dispune:

a. executarea restului rămas din durata măsurii internării inițiale, cu posibilitatea prelungirii
duratei acesteia până la maximul prevăzut de lege;
b. internarea într -un centru de detenție.

In ceea ce privește executarea măsurilor educative privative de libertate, Legea nr. 254 din 19
iulie 2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal dispune înființarea de centre educative și centre de detenție, ca
instituții specializate în recuperarea minorilor condamnați, unde aceștia urmează un program de
pregătire școlară și formare profesională po trivit aptitudinilor lor, precum și programe de reintegrare
socială.
Conform legii [art 8 alin. (1)], „ președintele curții de apel în a cărei rază teritorială funcționează
un penitenciar, un centru de reținere și arestare preventivă, un centru de arestare preventivă, un
centru educativ ori un centru de detenție desemnează, anual, unul sau mai mulți judecători de
supraveghere a privării de libertate, de la instanțele din raza curții de apel ”.
Centrul educativ este instituția specializată în recuperarea perso anelor internate, unde acestea
urmează un program de pregătire școlară și formare profesională potrivit aptitudinilor lor, precum și
programe de reintegrare socială Central educativ este condus de un director, ajutat de un director
adjunct pentru asistență psihosocială.
Internarea într -un centra educativ aduce o serie de elemente de noutate. în primul rând, regimul
de executare este comun tuturor persoanelor internate, cuprinzând însă componente distincte,
specifice, adaptate fiecărei persoane internate în parte, astfel încât să răspundă cât mai bine
necesităților persoanei respective de dezvoltare fizică și psihică. Măsura educativă a internării într –
un centru educativ se execută în regim deschis. Persoanele, intentate care execută măsura educativă
a internării într-un centra educativ sunt cazate în comun, se pot deplasa neînso țite în interiorul
centrului și pot desfășura activități educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și
asistență socială sau pot presta muncă atât în interiorul, cât și în exteriorul centrului, fără
supraveghere.
Drepturile și obligațiile minorilor internați corespund, în mare măsură, celor privind majorii, cu
adaptările ce decurg din faptul că aceste persoane, având o altă vârstă, au alte moduri de exercitare a
dreptu rilor și alte necesități . O atenție deosebită este acordată în proiect activităților și programelor
de reintegrare socială, asistența psihosocială, instruirea școlară și. formarea profesională constituind
elemente de bază ale socializării minorilor.
In al doilea rând, legea prevede constituirea în fiecare centru a unui consiliu educativ în vederea
stabilirii și schimbării regimului de executare a măsurilor educative, prin individualizarea asistenței
psihosociale acordate fiecărei persoane internate. Compone nța acestui consiliu este distinctă de cea a

altor comisii similare, fiind adaptată vârstei și cerințelor specifice persoanelor care sunt analizate în
cadrul acestuia. Astfel, consiliul educativ este alcătuit din directorul centrului, directorul adjunct
pentru asistență psihosocială, medicul șef, educatorul responsabil de caz, învățătorul sau dirigintele,
un consilier de probațiune din cadrai serviciului de probațiune în circumscripția căruia se află centrul
educativ și un reprezentant al Direcției Județene pentru Protecția Copilului, iar, în cazul îa care
persoanele internate au împlinit 18 ani, nu participă în consiliu învățătorul sau dirigintele și nici
reprezentantul Direcției Județene pentru Protecția Copilului. Această componență specială este
caracter istică și comisiei care stabilește sau schimbă regimul de executare într -un centru de detenție.
In sfârșit, spre deosebire de centrele de detenție care, potrivit prevederilor noului Cod penal, se
caracterizează prin regimul de pază și supraveghere, centrel e educative, destinate executării unot
măsuri educative speciale, concentrate îndeosebi pe sprijinirea persoanei în sensul dezvoltării fizice
și psihice corespunzătoare, vor beneficia de măsuri minime de siguranță, în condiții ce urmează a fi
detaliate în regulamentul ce se va emite în aplicarea acestei legi.
Centrele educative sunt instituții specializate în recuperarea minorilor, care se înființează prin
hotărâre a Guvernului, au personalitate juridică și sunt în subordinea Administrației Naționale a
Penitenciarelor. Organizarea și funcționarea centrelor, educative se stabilesc prin regulament, aprobat
prin ordin al ministrului justiției
în cadrul centrelor se pot înființa, prin decizie a directorului general al Administrației Naționale
a Penitenciarelor, secții interioare sau exterioare, în raport eu regimurile de executare a măsurilor
educative privative de libertate, categoriile de minori internați și nevoile de protecție și educație ale
acestora.
Minorul execută măsura internării în centrul situat cât m ai aproape, de. localitatea de domiciliu,
potrivit arondării stabilite de către Administrația Națională a Penitenciarelor, separat .de persoanele
internate, care rămân în centre după împlinirea vârstei de 18 ani.
Punerea în executare a internării într-un centru educativ
În cazul în care s -a luat față de minor măsura educativă a internării într -un centru educativ,
punerea în executare se face prin trimiterea unei copii de pe hotărâre organului de poliție de -la locul
unde se află minorul, după rămânerea defi nitivă a hotărârii.
Organul de poliție ia măsuri pentru internarea minorului.
Cu ocazia punerii în executare a măsurii educative a internării într -un centru educativ, organul
de poliție poate pătrunde în domiciliul sau reședința unei persoane fără învoirea acesteia, precum, și
în sediul unei persoane juridice, fără învoirea reprezentantului legalul acesteia.
Dacă minorul față de care s -a luat măsura educativă a internării într -un centru educativ nu este
găsit, organul de poliție constată aceasta printr -un p roces -verbal și sesizează de îndată organele
competente pentru darea în urmărire, pre cum și pentru darea în consemn la punctele de trecere a

frontierei Un exemplar a l procesului -verbal se înaintează centrului educativ în care se va face
internarea.
Copia d e pe hotărâre se predă, cu ocazia executării măsurii, centrului educativ în care minorul
este internat
Conducătorul centrului educativ comunică de îndată instanței care a dispus măsura despre
efectuarea internării.
Schimbările privind măsura educativă a in ternării într -un centru educativ
Menținerea măsurii internării minorului într -un centru educativ, prelungirea ori înlocuirea
acesteia cu internarea într -un centru de detenție , în cazurile prevăzute la art. 125 alin. (3) C. pen., se
dispune de instanța căreia îi revine competența să judece noua infracțiune sau infracțiunea concurentă,
săvârșită anterior.
Înlocuirea internării minorului cu măsura educativă a asistării zilnice, liberarea din centrul
educativ îa împlinirea vârstei de 18 ani se dispun, potrivit dispozițiilor legii privind executarea
pedepselor, de către instanța în a cărei circumscripție teritorială se află centrul educativ,
corespunzătoare în grad instanței de executare. Revenirea asupra înlocuirii sau liberării, în cazul în
care acesta nu respe ctă, cu rea -credință, condițiile de executare a măsurii educative ori obligațiile
impuse, se dispun, din oficiu sau la sesizarea serviciului de probațiune , de instanța care a judecat
cauza în primă instanță .
În cazul prevăzut la art. 125 alin, (7) C. pen., revenirea asupra înlocuirii se dispune de instanța
căreia îi revine competența să judece noua infracțiune săvârșită de minor.
Conform prevederilor art . 19 din Legea nr. 187/2012, măsura educativă a internării într -un
centru de reeducare dispusă în baza le gii anterioare se înlocuiește cu măsura educativă a internării
într-un centru educativ pe o durată egală cu timpul rămas din momentul rămânerii definitivă a
hotărârii prin care s -a luat măsura internării în centrul de reeducare și până la majoratul celui î n cauză,
dar nu mai mult de 3 ani. Perioada executată din măsura educativă a internării în centrul de reeducare,
precum și durata reținerii și arestării preventive se computează din durata măsurii educative a
internării în centrul educativ. Dacă, anterior, s-a dispus prelungirea duratei măsurii educative a
internării într -un centru de reeducare, aceasta se va executa într -un centru educativ.
În cazul revocării măsurii educative a libertății supravegheate pronunțate potrivit reglementării
anterioare, această măsură se execută conform dispozițiilor legii anterioare (art. 18 din Legea; nr.
187/2912). Dacă această măsură se revocă după intrarea în vigoare a Codului penal din altă cauză
decât comiterea unei infracțiuni, libertatea supravegheată se înlocuiește cu internarea într -un centru
educativ pe o perioadă de un an. În cazul revocării libertății supravegheate datorită săvârșirii unei noi
infracțiuni, instanța va dispune, ținând seama de gravitatea infracțiunii comise, o măsură educativă
privativă de libertate prevăzută de Codul penal (internarea într -un centru educativ sau într -un centru

de detenție).
De asemenea, în art . 22 din Legea nr. 187/2012 este reglementată situația măsurii suspendării
executării pedepselor aplicate minorilor potrivit reglementării ante rioare și revocarea acestei
suspendări. Potrivit alin. (1) al art . 22, măsura suspendării executării pedepselor aplicate pentru
infracțiuni comise în timpul minorității se menține și după intrarea în vigoare a Codului penal în cazul
în care suspendarea exe cutării unei pedepse cu închisoarea se revocă din alte cauze decât comiterea
unei noi infracțiuni , pedeapsa închisorii se înlocuiește cu măsura educativă a internării într -un centru
educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, dar nu mai mul t de 3 ani.

Exemplu:
Instanța a reținut că faptele inculpatului minor N.F.D.M., care, fără a poseda permis pentru
nicio categorie auto, a condus un scuter, neînregistrat, pe mai multe străzi din orașul N., iar când a
ajuns pe str. R. la marcajul pietonal din zona intersecției cu str. L., a accidentat -o pe numita M.E.,
care a suferit vătămări corporale, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor
de politie, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere fără permi s, prevăzută
de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 113 și următoarele din C. pen., de conducere a unui
vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 113 și
următoarele din C. pen., și de părăsire a lo cului accidentului (art. 338 alin. (1), din C. pen., cu
aplicarea art. 113 și următoarele din C. pen.), aflate în concurs (cu aplicarea art. 38 alin. (1) și (2)
din C. pen.).
La individualizarea măsurii educative ce a fost aplicată inculpatului minor, inst anța a avut
în vedere, potrivit art. 115 alin. (2) C. pen., criteriile generale de individualizare prevăzute de art.
74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele
folosite, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit,
așa cum s -a analizat anterior, antecedentele penale, vârsta, starea de sănătate, situația familială și
socială. În privința împrejurărilor și modului de comitere a faptelor, instanța a reținut c ă inculpatul
minor, fără a poseda permis pentru nicio categorie auto, a condus motociclul/scuter, neînregistrat în
circulație, pe mai multe străzi din orașul N., accidentând -o pe marcajul pietonal pe numita M.E.,
care a suferit leziuni, apoi a părăsit locu l accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
Astfel, inculpatul a dovedit nepăsare față de legea penală și față de normele de circulație,
conducând un motoscuter fără a poseda permis. De asemenea, a îngreunat recunoașterea sa, întrucât
a condus un vehicul neînregistrat în circulație.
Instanța a avut în vedere atitudinea inculpatului după producerea accidentului de circulație,
acesta părăsind locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, pentru a nu fi identificat,
neanunțând vreun s erviciu medical pentru ca persoana vătămată că fie transportată la spital.

Potrivit fișei U.P.U., persoana vătămată M.E. a suferit multiple leziuni, contuzie forte gambă
și gleznă dreaptă, însă nu a dorit să fie examinată medico -legal ori să formuleze plân gere penală
prealabilă pentru vătămarea corporală suferită.
Totodată, instanța a ținut seama la individualizarea măsurii educative și de atitudinea
procesuală a inculpatului, care a recunoscut că el este autorul accidentului produs pe strada R. unde,
în timp ce se plimba cu scuterul și având ca pasager pe martorul D.G., a acroșat o persoană de sex
feminin care se angajase în traversarea acelei străzi pe marcajul pietonal.
Inculpatul a declarat că nu a oprit pentru că s -a speriat, continuându -și deplasarea p e aceeași
stradă până la următorul semafor, unde a așteptat să iasă din starea de șoc, după care a condus
mopedul până în zona unei școli din apropiere, unde l -a parcat. Cu privire la scuter, inculpatul a
susținut că îi aparține și că l -a cumpărat, fără a întocmi un înscris ca instrumentum probationis și
fără a îndeplini formalitățile pentru înregistrarea pe numele său, de la un văr, căruia nu i -a solicitat
documentele autovehiculului. Inculpatul a arătat că regretă faptele comise.
Instanța a ținut seama, l a individualizarea măsurii educative, de circumstanțele concrete în
care a fost săvârșită fapta, respectiv de modalitatea de acționare a inculpatului, punând în circulație
un autovehicul neînmatriculat, pe care l -a condus fără să dețină un permis de conduc ere, fapte
urmate de producerea unui accident de circulație pe marcajul pietonal, inculpatul părăsind locul
accidentului.
Sub aspectul antecedenței penale a inculpatului, instanța a constatat că inculpatul este
urmărit penal pentru săvârșirea unor infracți uni de furt și tâlhărie, pentru care a fost arestat
preventiv. Instanța a apreciat, față de conținutul și concluziile referatului de evaluare, că numai o
măsura educativă privativă de libertate poate conduce la îndreptarea conduitei inculpatului și la
prevenirea repetării comportamentului infracțional.
Având în vedere concluziile referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune,
din cuprinsul căruia rezultă că minorul în vârstă de 16 ani, deși provine dintr -o familie organizată,
a abandonat activitatea școlară, neurmând nici vreun curs de pregătire profesională, iar
perspectivele sale de reintegrare socială sunt strict condiționate de conștientizarea
comportamentului delincvențial.
Astfel, față de împrejurările în care au fost săvârșite fapt ele și de circumstanțele personale
ale inculpatului N.F.D.M., în temeiul art. 129 alin. (1) C. pen., instanța a apreciat că măsura
internării într -un centru educativ pe o perioadă de 1 an, unde inculpatul va urma un program de
pregătire școlară sau de form are profesională, potrivit aptitudinilor sale, precum și programe de
reintegrare socială, este necesară și suficientă pentru realizarea scopului preventiv și educativ al
sancțiunii penale.

2. Internarea într -un centru de detenție
Prevederile art . 125 C. pen. au corespondent parțial în art 109 C. pen. anterior, cu deosebirea că
aceasta este o măsură educativă, și nu o pedeapsă penală. Internarea într -un centru de detenție este
cea mai severă măsură educativă privativă de libertate prevăzută de noul Cod penal ș i se dispune față
de minorul care a săvârșit infracțiuni cu pericol social ridicat și care nu poate fi reeducat cu ajutorul
vreuneia dintre măsurile educative prevăzute în articolele analizate anterior.
Spre deosebire de reglementarea anterioară, unde stab ilirea pedepsei se făcea prin raportare la
limitele de pedeapsă ale infracțiunii săvârșite, care se reduceau la jumătate, noua reglementare
stabilește două categorii de limite fixe, între care instanța poate individualiza măsura educativă a
internării într -un centru de detenție în funcție de criteriile generale de individualizare: între 2 și 5 ani,
ca regulă generală, și între 5 și 15 ani, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită
este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiune a pe viață.

Conform noii legi penale, măsura educativă a internării într -un centnx -de detenție constă în
internarea minorului într -o instituție specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază și
supraveghere, unde va urma programe intensive de rei ntegrare socială, precum și programe de
pregătire școlară și formare profesională potrivit aptitudinilor sale. Centrele de detenție vor trebui
asigurate cu personal cu calificare profesională adecvată și cu dotare materială de specialitate care să
asigure îndeplinirea scopului major – resocializarea și reintegrarea socială a minorilor care săvârșesc
infracțiuni de o gravitate deosebită.
Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa
prevăzută de lege pentru in fracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani său mai mare ori
detențiunea pe viață, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani. Prevederea legală
stipulează că, în cazul în care minorul infractor săvârșește o faptă penală sancțion ată cu o pedeapsă
cu închisoarea mai mică .de 20 de ani, ei va fi sancționat cu maximum 5 ani de detenție. Dacă a
săvârșit o infracțiune care se sancționează cu peste 20 de ani sau cu detențiunea pe viață, minorul
infractor va fi internat pentru o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani. Rămâne la aprecierea instanței care
va fi durata optimă pentru reeducarea și resocializarea acestuia.
Dacă în perioada internării minorul săvârșește o nouă infracțjțme sau este judecat pentru o
infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța prelungește măsura internării, fără a depăși
maximul prevăzut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de
lege pentru infracțiunile săvârșite. Din durata măsurii educative se scade perioada execut ată până ia
data hotărârii.
Legiuitorul a luat în considerare și situațiile în care minorul condamnat dă dovezi temeinice de
îndreptare. Astfel, dacă pe durata .internării minorul dovedește interes constant pentru însușirea

cunoștințelor școlare și profesi onale și face progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după
executarea a cel puțin jumătate din durata internării, instanța poate dispune:
a) înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata
internării neex ecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta de 18
ani;
b) liberarea din centrul de detenție, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.
Odată cu înlocuirea sau liberarea, instanța poate impune respectarea uneia s au mai multora dintre
obligațiile prevăzute în art 121, până la împlinirea duratei măsurii internării.
Per a contrario, dacă minorul nu respectă, cu rea -credința, condițiile de executare a măsurii
asistării zilnice sau obligațiile impuse, instanța revine a supra înlocuirii sau liberării și dispune
executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într -un centru dedetenție.
In cazul săvârșirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracțiuni de către o persoană
care nu a împlini t vârsta de 18 ani și față de care s -a dispus înlocuirea măsurii internării într -un centru
de detenție cu măsura,asistării zilnice, instanța revine asupra înlocuirii și dispune:
a) executarea restului rămas din durata măsurii internării într -un centru de dete nție;
b) prelungirea duratei acestei internări în condițiile prevăzute în alin. (3).

Centrul de detenție este instituția specializată în recuperarea persoanelor internate, cu regim de
pază și supraveghere, unde aceștia urmează programe intensive de reintegra re socială, precum și
programe de pregătire profesională și formare profesională potrivit aptitudinilor lor. Centrul de
detenție este condus de un director, ajutat de un director adjunct pentru asistență psihosocială și de
un director adjunct pentru sigura nța deținerii
Centrul de detenție dispune de personal specializat pentru activitățile de asistență psihologică și
socială, religioasă, culturale, sportive, recreative, asigurarea asistenței medicale, de pază,
supraveghere și însoțire, precum și de personal tehmco -administrativ.. Ministerul Educației,
Cercetării șî Inovării, prin inspectoratele, școlare județene, asigură personal specializat pentru
activitățile de școlarizare și profesionalizare, în cadrul centrelor.
Regimurile de executare a măsurii educati ve privative de libertate a internării în centrele de
detenție se vor clasifica în 2 regimuri; regim închis și deschis. Schimbarea regimurilor de executare
se va face o dată la 6 luni, iar contestarea regimului stabilit sau a deciziei cu privire la schimba rea
regimului se face după o procedură similară celei prevăzute în cazul executării pedepselor.
Punerea in executare a internării într-un centru de detenție
Măsura educativă a internării minorului într -un centru de detenție se pune în executare prin
trimit erea unei copii a hotărârii definitive prin care s -a luat această măsură organului de poliție de ia
locul unde se află minorul, când acesta este liber, ori comandantului locului de deținere, când acesta

este arestat preventiv.
Odată cu punerea în executare a măsurii educative a internării minorului într -un centru de
detenție, judecătorul delegat va emite și ordinul prin care interzice minorului să părăsească țara.
Dispozițiile privind întocmirea și conținutul ordinului în cazul punerii în executare a pedeps ei
închisorii se aplică în mod corespunzător.
Dacă executarea măsurii revine organului de poliție, dispozițiile art 514 alin. (2) -(4) C. pr. pen.
se aplică în mod corespunzător.
Copia de pe hotărâre se predă, cu ocazia executării măsurii, centrului de dete nție în care minorul
este internat
Conducătorul centrului de detenție comunică de îndată instanței care a dispus măsura despre
efectuarea internării.
Regimul de executare a măsurii educative a internării minorului într -un centru de detenție poate
fi închis sau deschis.
Conform Legii 254/2013, regimul închis se aplică persoanei internate pentru o perioadă mai
mare de 3 ani {art . 149 alin. (1)], iar regimul deschis se aplică persoanei internate pentru o perioadă
mai mică de 3 ani [art. 150 alin. (1)].
Schimbă rile privind măsura educativă a internării într -un centru de detenție
Prelungirea măsurii internării minorului în centrul de detenție; în cazurile prevăzute la art 125
alin. (3) C. pen, se dispune de instanța căreia îi revine competența să judece noua infr acțiune sau
infracțiunea concurentă săvârșită anterior.
Înlocuirea internării minorului cu măsura educativă a asistării zilnice, precum și eliberarea din
centru! de detenție la împlinirea vârstei de 18 ani se dispun, potrivit dispozițiilor legii privind
executarea pedepselor, de instanța în a cărei circumscripție teritorială se află centrul de detenție,
corespunzătoare în grad Instanței de executare. Revenirea asupra înlocuirii sau liberării, în cazul în
care acesta nu respectă, cu rea -credință, condițiile de executare a măsurii educative ori obligațiile
impuse, se dispune, din oficiu sau la sesizarea serviciului de probațiune, de instanța care a judecat în
primă instanță pe minor.
În cazul prevăzut ia art 125 alin. (7) C. pen, revenirea asupra înlocuirii și prelungirea duratei
internării se dispun de instanța căreia îi revine competența să judece noua infracțiune săvârșită de
minor.
Cu privire la situațiile tranzitorii, art. 17 din Legea nr. 187/2012 stabilește că în aprecierea
dispozițiilor referitoare la l egea penală mai favorabilă, o pedeapsă cu suspendarea executării,
aplicabilă potrivit legii penale anterioare este considerată mai favorabilă decât o măsură educativă
privativă de libertate prevăzută de Codul penal, iar pedeapsa închisorii executabilă, apl icată în baza
Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura

educativă a internării într -un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii (art .
21).
De asemenea, pedeapsa închisorii c are depășește 20 de ani, aplicată pentru infracțiuni comise în
timpul minorității, se va înlocui cu internarea într -un centru de detenție pe o perioadă de 15 ani. In
cazul pluralității de infracțiuni, înlocuirea se face cu privire la pedeapsa rezultantă.
Exemplu:
Într-o altă speță , instanța a reținut că inculpatul minor A.M. a încercat să sustragă în mod
violent lanțul de aur de la gâtul persoanei vătămate Z.P., prin smulgere, fapta sa întrunind elementele
constitutive ale infracțiunii de tentativă la infra cțiunea de tâlhărie, faptă prev ăzută . și pe depsită de
art. 32 alin. (1) C. pen., rap. la art. 233 C. pen., cu aplicarea art. 113 și urm. C. pen.
Având în vedere faptul că la data săvârșirii faptei (08.06.2014), inculpatul A.M., născut la
data de 11.08.1999 , avea 14 ani și 10 luni, iar din cuprinsul raportului de expertiză medico -legală
psihiatrică efectuat în cauză s -a reținut că inculpatul a avut discernământul păstrat în raport cu
faptele pentru care este cercetat, instanța a constatat ca fiind incidente dispozițiile referitoare la
regimul penal al minorilor din art. 113 și urm. C. pen.
Reținerea tentativei în prezenta cauză, în baza art. 32 și 33 C. pen., reprezintă o cauză de
atenuare a sancțiunii penale. Față de solicitarea inculpatului de a fi judecat în conformitate cu
procedura simplificată, prevăzută de art. 375 C. proc. pen. și art. 396 C. proc. pen., pe baza
recunoașterii vinovăției, instanța a reținut existența și a acestei cauze de atenuare a sancțiunii
penale. Conform prevederilor art. 128 C. pe n., cauzele de atenuare au fost avute în vedere de instanță
la alegerea măsurii educative și au produs efecte între limitele prevăzute de lege pentru fiecare
măsură educativă.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a ținut c ont de criteriile
generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen. Astfel, în analiza împrejurărilor și a modului
de comitere a infracțiunii, instanța a reținut că inculpatul a comis infracțiunea de tâlhărie în formă
tentată, a premeditat modul de operare și a urmărit sustragerea lanțului de aur al persoanei
vătămate, în vederea vinderii ulterioare și obținerii de foloase materiale. Totodată, după cum
inculpatul însuși a învederat în declarațiile sale, alegerea victimelor faptelor de tâlhărie s -a realizat
după criteriul vârstei mai înaintate, astfel cum s -a întâmplat și în prezenta cauză.
În plus, instanța a constatat că persoana vătămată Z.P., se deplasa cu ajutorul unei cârje,
ceea ce a favorizat săvârșirea infracțiunii de către inculpat, astfel că starea de pericol creată pentru
valoarea ocrotită a fost apreciată ca fiind una foarte ridicată, dat fiind că exercitarea violențelor
specifice acțiunii de smulgere a lanțurilor de aur de la gâtul persoanelor în vârstă este în măsură să
provoace o teamă g enerală în rândul societății. Membrii acesteia vor resimți continuu frica de a

purta bijuterii, pentru a evita pericolul exercitării de violențe sau amenințări, în scopul sustragerii
lor. În legătură cu natura și gravitatea rezultatului produs, instanța co nstată că inculpatul nu și -a
putut însuși lanțul de aur urmărit prin infracțiunea de tâlhărie dintr -un motiv independent de voința
acestuia, nu ca urmare a desistării, ci din cauza faptului că lanțul s -a rupt și s -a agățat de haina
persoanei vătămate care, speriată, a început să strige după ajutor.
Lipsa antecedentelor penale ale inculpatului nu a fost de natură să conducă instanța la
concluzia că acesta se află la primul conflict cu legea penală, cazierul lipsit de mențiuni s -a datorat
faptului că numeroas ele infracțiuni de tâlhărie și furt au fost săvârșite anterior împlinirii de către
acesta a vârstei de 14 ani; starea de minoritate a condus la tot atâtea soluții de neîncepere a urmăririi
penale (potrivit Codului penal din 1969).
Astfel, instanța a consta tat o predilecție a inculpatului pentru săvârșirea de infracțiuni
împotriva patrimoniului, reprezentate atât de furturi, cât și de tâlhării. Specializarea infracțională
de la o vârstă atât de fragedă, mult anterioară împlinirii vârstei de 14 ani, a condus instanța la
concluzia că minorul trebuie îndepărtat, cel puțin temporar, de tentația săvârșirii în continuare de
fapte ilicite și că inculpatul minor trebuie reeducat, fiind la vârsta la care încă i se mai poate contura
personalitatea.
Din cuprinsul raport ului de expertiză medico -legală psihiatrică depus la dosar, instanța a
reținut că, la momentul examinării, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei de tâlhărie, deși nu știa
inițial despre care faptă este vorba, dat fiind că în seara anterioară examinării săvârșise o infracțiune
de furt, aspect care întărește convingerea instanței că activitatea infracțională face parte din rutina
zilnică a inculpatului A.M..
În legătură cu situația personală și familială a inculpatului, din referatul de evaluare efectuat
în cauză de către Serviciul de Probațiune București, instanța a constatat că minorul este consumator
de droguri și face parte dintr -o familie dezorganizată, în care atât el, frații și surorile sale, cât și
mama acestora, sunt supuși la violențe din partea tatălui.
Mai mult decât atât, s -a stabilit că însuși tatăl său, care a executat mai multe pedepse
privative de libertate pentru fapte de furt și furt calificat, este cel care i -a îndemnat pe el și pe frații
săi să comită aproape zilnic infracțiuni, încă de când inculpatul împlinise vârsta de 12 ani. Instanța
a apreciat că modelele negative din familie, lipsa unei stabilități locative și a unei locuințe adecvate,
dar și violența la care este supus în familia de origine un minor care nu a împlinit nici măcar vârsta
de 15 ani, precum și inexistența unor repere morale sunt de natură a releva un risc crescut de
săvârșire în continuare a unor infracțiuni, în cazul în care acesta ar fi lăsat în libertate.
Față de aspectul că inculpatul are un copil minor în vârstă de un an, instanța a apreciat că
reeducarea cât mai rapidă și eficientă a inculpatului, prin dispunerea măsurii educative adecvate,

este un deziderat față de interesul superior al copilului acestuia, care trebuie să fie crescut în
conformitate cu morala.
Având în vedere aspectele precizate anterior, instanța a apreciat că, deși art. 114 alin. (1) C.
pen. prevede că față de minorul care la data săvârșirii infracțiunii avea vârsta cuprinsă între 14 și
18 ani regula o reprezintă luarea unei măsuri educative ne privative de libertate, niciuna dintre aceste
măsuri nu este potrivită pentru reeducarea efectivă a inculpatului A.M., care trebuie retras efectiv
pentru un timp din mediul în care a crescut.
Pentru aceste considerente, având în vedere și îndeplinirea cond iției prevăzute în alin. (2) al
aceluiași articol, raportat la limita superioară a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de
tâlhărie (7 ani închisoare), instanța s -a orientat spre aplicarea uneia dintre măsurile educative
privative de libertate, c onsiderând că minorul A.M. are nevoie, astfel cum se reține din referatul de
evaluare efectuat, de o intervenție instituțională de educare și protecție socială care să asigure
ameliorarea problemelor cu care se confruntă și totodată o supraveghere strictă a acestuia, prin
îndepărtarea sa de mediul familial dezorganizat.
Din cauza faptului că inculpatul A.M. a săvârșit numeroase infracțiuni de tâlhărie, infracțiuni
care implică un grad ridicat de violență, comportamentul său neputând fi datorat exclusiv lips ei
educației școlare, acesta prezentând grave probleme de relaționare socială și afectivă, instanța a
apreciat că măsura educativă a internării într -un centru educativ apare ca fiind insuficientă, în
concret inculpatul având nevoie de reeducare pe baza uno r programe intensive, în regim de pază și
supraveghere.
În lumina tuturor acestor considerente, având în vedere și propunerea organelor competente
care au efectuat raportul de expertiză medico -legală psihiatrică a inculpatului, instanța a luat față
de aces ta măsura educativă privativă de libertate a internării într -un centru de detenție , prevăzută
de art. 125 alin. (1) C. pen., pe o durată de 2 ani.

3. Schimbarea regimului de executare
Prevederile art 126 C. pen. nu au corespondent in legea penală anterioară.

Prevederile art 126 C. pen. exclud posibilitatea transferării minorului care nu a împlinit 18 ani
dintr -un cen tru de detenție în penitenciar. În schimb, în cazul tinerilor care au implinit 18 ani și se
află într -un centru de detenție, în caz de purtare neadecvată (au un comportament prin care
influențează negativ sau împiedic ă procesul de recuperare și reintegrare socială a celorlalte persoane
internate), instanța poate dispune continuarea executării măsurii educative într -un penitenciar.
Continuarea executării măsurii educative privative de libertate într -un penitenciar, de către

persoana internată care a împlinit vârsta de 18 ani, se poate dispune, potrivit dispozițiilor legii privind
executarea pedepselor, de instanța în a cărei circumscripție teritorială se află centrul educativ sau
central de detenție, corespunzătoare în grad instanței de executare.

Calculul duratei măsurilor educative
Dispozițiile acestui articol nu au corespondent în legea penală anterioară.

Art 127 C. pen. Se referă la modul de calculare a perioadei de executare, data de la care se
consideră începută măsura educativă privativă de libertate, ziua în care încetează, precum și regulile
referitoare la computare.
Durata executării măsurii educative privative de libertate începe din ziua în care condamnatul a
început executarea hotărârii definitive de condamnare. Ziua în care începe executarea măsurii
educative și ziua în care încetează se socotesc în durata executării.
Dacă minorul, în cursul executării măsurii educative privative de libertate, se află bolnav în
spital, perioada intră în durata executării, in afară de cazul în care și -a provocat în mod voit boala.
În cazul infracțiunilor cu elemente de extraneitate, partea din sancțiunea privativă de libertate,
precum și durată măsuril or prevent ive privative de liber tate executate in afara teritoriului țării se
computează din durata măsurii educative privative de libertate aplicate pentru aceeași infracțiune în
România.
Efectele cauzelor de atenuare și agravare
Dispoziți ile art. 128 C. pen. nu au corespondent în reglementarea anterioa ră.

Art 128 C. pen. reglementează incidența circumstanțelor care determină atenuarea sau agravarea
sancțiunii penale.
În conformitate cu prevederile art. 74 lit. g ) C. pen. nivelul de educație; vârsta, starea. de
sănătate, situația familială și socială pot constitui criter ii de care instanța trebuie sa t ină seama la
individualizarea sancțiunii penale. Toate aceste criterii, dar mai ales vârsta și nivelul de educ ație, sunt
aplicabile în cazul infractorilor minori.
Dintre împrejurările pe care legiuitorul le instituie în calitate de circumstanțe atenuante legale,
credem că, în mod frecvent, în cazul minorilor infractori, este incidență preveder ea din art. 75 alin.
(1) lit. a)9. Adolescenții și tinerii, datorită proceselor biologice firești, specifice vârstei, sunt mult mai

9 Art. 75: „(1) Următoarele împrejurări constituie circumstanțe atenuante legale:
a) săvârșirea in fracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea
persoanei vătămate, produsă prin violență, printr -o atingere gravă a demnitarii persoanei sau prinlr -o altă acțiune ilicită

emotivi, iritabili și orgolioși decât adulții. Din acest motiv, reactivitatea lor este mai înaltă. în bună
măsură, ei sunt geloși, orgolioși și furioși. în c onsecință, gesturile sau cuvintele provocatoare din
partea altor tineri determină, cu frecvență înaltă, conflicte violente între aceștia, uneori cu consecințe
foarte grave.
În privința împrejurărilor care constituie circumstanțe agravante, apreciem că inst anțele
judecătorești vor lua în considerare mai ales prevederile art 77 lit a), b) șt c)10. Această apreciere se
bazează pe faptul că minorii infractori acționează, de regulă, în grup, dau dovadă de multă cruzime și
nu le pasă de consecințele faptelor lor.
A se vedea, în acest sens, și comentariile de la articolele 74-79 C. pen.
Pluralitatea de infracțiuni
Reglementarea prevăzută de art. 129 C. pen. nu are corespondent în legea penală ant erioară.

Prin reglementarea prevăzută în art 129 C. pen., legiuitorul stipulează măsurile pe care trebuie
să le ia instanța în cazul pluralității de infracțiuni săvârșite de un minor. Astfel, în caz de concurs de
infracțiuni săvârșite în timpul minorității, instanța stabilește și ia o singură măsură educativă pentru
toate faptele, în condițiile art 114, ținând seama de criteriile prevăzute în art 74 C. pen. (a se vedea
comentariile la acest articol}.
În cazul săvârșirii a două infracțiu ni, dintre care una în timpul minorității și una după majorat,
pentru infracțiunea comisă în timpul minorității, instanța va lua măsură educativă, iar pentru
infracțiunea săvârșită după major at va stabili o pedeapsă, după c are;
a) dacă măsura educativă est e neprivativă de libertate, se execută numai pedeapsa;
b) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa
închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educati ve ori
din restul rămas neexecutat din aceasta ia data săvârșirii infracțiunii comise după majorat;
c) dacă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită după majorat este detențiunea pe viață, se
execută numai această pedeapsă;
d) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este amenda, se execută măsura
educativă, a cărei durată se majorează cu cel mult 6 luni, firă a depăși maximul prevăzut de lege
pentru aceasta.

gravă".
10 Art 77: „Următoarele împrejurări constituie circumstanțe agravante:
a) săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună;
b) săvârșirea infracțiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante;
c) săvârșirea infracțiunii prin metode sau mijloace de na tură să pună în pericol alte persoane ori bunuri".

În cazul prevăzut în art 129 alin. (2) lit b), din durata pedepsei ap licate se scade ceea ce s -a
executat din momentul săvârșirii infracțiunii comise după maj orat până ia data judecării.
În cazul săvârșirii după majorat a două sau mai multe infracțiuni concurente, se aplică mai
întâi regulile referitoare la concursul de in fracțiuni, după care se face aplicarea dispozițiilor alin. (2).
Pedeapsa stabilit ă potrivit dispozițiilor alin. (2) lit b) nu poate face obiectai amânării aplicării pedepsei
sau al suspendării executării sub supraveghere.

Descoperirea unei infracțiuni în timpul minorității
Dispozițiile art 130 C. pen. nu au corespondent în reglementarea anterioară.

Reglem entarea prevăzută de art 130 C. pen. ia în considerare ipotezele în care adultul a săvârșit
o infracțiune pentru care instanța a hotărât amânarea aplicării pedepsei sau .pedeapsa a fost
suspendată sub supraveghere ori, deși infractorul a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu
executare, ulterior a fost liberat condiționat în toate aceste ipoteze, organele judiciare pot stabili că
infractorul mai săvârșise o infracțiune în timpul minorității, pentru care instanța a hotărât luarea unei
măsuri educative priv ative de libertate, în acest caz, instanța va decide anularea hotărârii anterioare
privind, după caz, amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ori
liberarea condiționată a infractorului. Totodată, instanța va aplica di spozițiile ar t. 129 al in. (2)-(4) C.
pen. Probabilitatea cea mai mare este ca instanța să aplice prevederile art 129 alin. (2) lit b) C. pen.

Prescripția răspunderii penale a minorilor
In ceea ce privește prescripția răspunderii penale, nu există diferențe de tratament în raport cu
reglementarea anterioară, păstrându -se tradiția diferențierii termenelor de prescripție a infracțiunilor
săvârșite de infractori minori în raport cu cele ale infracțiunilor săvârșite de majori. Diferența constă
în introducerea prevederilor referitoare la prescripție în titlul destinat minorității, spre deosebire de
legea anterioară, unde aceste aspecte erau re glementate în titlul destinat cauzelor care înlătură
răspunderea penală sau consecințele condamnării.

Prin dispozițiile din art 131 C. pen. se consacră regula tradițională că termenele de prescripție a
răspunderii penale se reduc la ju mătate pentru cei care ia data săvârșirii faptei erau minori. Aceleași
rațiuni care justifică renunțarea la pedeapsă ca sancțiune pentru infracțiuni săvârșite de minori sunt
invocate în general și cu privire la reducerea termenelor de prescripție a răspund erii penale a acestora.
în schimb, cauzele de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției răspunderii penale, ca și
efectele acestora, sunt aceleași și cu cele prevăzute pentru majori și cu privire Ia prescripția

răspunderii penale a minorilor11;
In situații tranzitorii, pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie să se analizeze
reglementarea în materia termenelor de prescripție pentru infractorii majori.
Prescripția executării măsurilor educative
Dispozițiile art. 132 C. pen. nu au coresp ondent în reglementarea anterioară, care se refereau
numai la prescripția executării pedepsei și a sancțiunilor cu caracter administrativ aplicate prin
hotărâri judecătorești, nu și la prescripția măsurilor educative care erau' strict legate de epoca
minor ității și nu se mențineau după împlinirea vârstei de 18 ani decât în cazuri excepționale12.

În art. 132 C. pen., legiuitorul reglementează acele situații în care, din diverse motive, măsurile
educative hotărâte de instanță nu se execută . In astfel de situate, în conformitate cu principiul
umanismului aplicării legii penale, devine incidență prescripția executării măsurilor educative.
Motivele previzibile pentru care măsurile educative nu ar putea fi puse în executare pot fi diverse.
Astfel în cazul măsurilor educative neprivative de libertate ar fi posibil ca, din lipsa dotărilor
materiale, a susținerii financiare precare ori lipsa personalului calificat aceste măsuri să nu poată fi
organizate și puseră executare, chiar dacă părinții mino rilor infractori ar dori aceasta.
In cazul măsurilor educative neprivative de libertate, acestea se prescriu într -un termen de 2 ani
de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care au fost luate.
Măsurile educative privative de libertate se prescriu într-un termen egal cu durata măsurii
educative luate, dar nu mai pufin de 2 ani
Legiuitorul a reg lementat, In art 132 alin. (3) C. pen., ..întreruperea și suspendarea cursului
prescripției executării măsurilor educative hotărând că, în astfel de cazuri, s unt incidente condițiile
prevăzute de lege pentru majori. în consecință, vor fi aplicabile prevederile art 163 și art 164 C. pen.
În cazul înlocuirii măsurilor educative, executarea se prescrie în raport cu măsura educativă mai
grea și curge de ia data răm ânerii definitive a hotărârii prin care s -a dispus înlocuirea.

Efectele măsurilor educative
Dispozițiile art 133 C. pen. au corespondent parțial în reglementarea anterioară. Astfel,
prevederile art 109 alin. (4) C. pen. anterior produc efecte asemănătoare, referindu -se însă la
incapacități sau decăderi, iar nu și la interdicții. Pe de altă parte, acestea se referă numai la pedepsele
aplicabile minorului, iar nu și la măsurile educative (mustrarea, libertatea supravegheată, internarea

11 G. Antoniu, Al. Boroi, B.N. Bulai, C. Bulai, Șt Daneș, C Duvac, MK Guiu, C Mîtraehe, Cr. Mitrache, I. Molnar, I.
Ristea, C. Sima, V. Teodorescu, I. Vasiu, A. Vlășceanu, Ecplicatii preliminare ale noului Cod penal, vol. II , Ed. Universul
Juridic, București, 2011, p. 363.
12 ibidem, p. 364.

într-un centru de reeducare, internarea intr -un institut medical educativ).

Prevederile art 133 C. pen. reprezintă o confirmare a măsurilor de politică penală prin care
regimul sancționator este atenuat în cazul delincventei juvenile. Conform noii reglementări,
executarea măsurilor educative nu desființează con damnarea anterioară, dar face ca această realitate
să înceteze a mai genera conseci nțele privative sau restrictive de drepturi (decăderi, interdicții,
incapacități).
Consecințele penale derivă totuși din prevederile art 239 din Legea nr. 187/2012. Astfel,
termenul condamnare utilizat în cuprinsul art 80 alin. (2) lit a) din noul Cod penal se referă și la
hotărârile prin care, față de inculpatul adult, s -a luat, în timpul minorității, o măsură educativă, în
afară de cazul în care au trecut cel puțin 2 ani de la data executării sau considerării ca executată a
acestei măsuri. Dacă nu au trecut 2 ani de la data executării măsurii educative, nu se poate dispune,
în condițiile noii reglementări, renunțarea la aplicarea pedepsei, nefimd îndeplinite condițiile
inexi stenței unei condamnări anterioare.
În situații tranzitorii, conform art . 9 din Legea nr. 187/2012, pedepsele cu închisoarea aplicate în baza
dispozițiilor legii anterioare pentru infracțiuni comise în timpul minorității nu vor fi luate în considerare la
stabilirea stării de recidivă potrivit dispozițiilor Codului penal. De asemenea, infracțiunile comise în timpul
minorității, pentru care s -au aplicat pedepse în baza dispozițiilor Codului penal din 1969, nu constituie
impedimente pentru dispunerea renunțării la aplicarea pedepsei, amânării aplicării pedepsei sau suspendării
executării pedepsei sub supraveghere pentru o infracțiune comisă ulterior condamnării definitive.
Minorul devenit major
Prevederile art 134 C. pen. reglementează situațiile în care instanțele judecă majori care au
săvârșit infracțiuni între 14 și 18 ani, deci în timpul minorității. Acestora le sunt aplicabile dispozițiile
Titlului V „Minoritatea", cu deosebirea că instanța, dacă hotărăște aplicarea unei măsuri educative
privative de libertate și luând în considerare criteriile de individualizare a san cțiunii penale prevăzute
în art 74 C. pen, va putea dispune executarea măsurii educative într -un penitenciar.
Această prevedere legală se justifică prin faptul că vârsta și dezvoltarea fizică a majorilor ar
putea avea un efect negativ asupra minorilor inte rnați în centrele speciale.