Capitolul II – Analiza și valorificarea potențialului turistic 2.1.1. Relieful Valea Lotrului se află într-o zonă alcătuită în principal din roci… [309372]

[anonimizat]

2.1.1. Relieful

Valea Lotrului se află într-o [anonimizat].

[anonimizat]-sud, de la altitudini ce depășesc 2200 m, vârful Șteflești 2212 m până la 150 m [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat]-a [anonimizat] o diversitate pronunțată a reliefului.

Varietatea formelor de relief este rezultatul existenței unor sectoare ale marilor unități de relief: [anonimizat] o complexă alcătuire geologică; [anonimizat], [anonimizat], cu o complicată și îndelungată evoluție impusă de agenții modelatori ai scoarței terestre. (Vâlcea. Monografie (Județele patriei). [anonimizat], București 1980).¹

[anonimizat].7

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], precum și depresiunea intramontană Țara Loviștei. Cea mai mare parte a [anonimizat], [anonimizat].1

[anonimizat], [anonimizat], care dau monotonie reliefului. [anonimizat], [anonimizat], la 1700-1800 m, este dominată de vârfurile Șteflesti (2212 m), Piatră Alba (2179 m), Sterpul (2142 m), Clăbucet (2056m), Balu (2030 m). [anonimizat] (2055m) și Puru (2048 m).

[anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat] (derivat). Munții Lotrului sunt formați dintr-o culme principală cu orientarea spre V-E, cu o lungime de circa 60 km între curmătura Salanelor și valea Oltului la Râu Vadului. [anonimizat], se întâlnesc mai multe vârfuri cu rol de noduri orografice: Tâmpele (1.838 m), Larga (1.936 m), Balu (2.028 m) Piatra Albă (2.178 m), Cristești (2.233 m), Lotrului (2.242 m) etc.

[anonimizat] o [anonimizat]-se spre est cu vârfurile Balindru Mare cu înălțimea de 2209 m, Negovanu de 2136 m, Clăbucetu cu 2056 m, culmea coborând în continuare în Șaua Buceci cu înălțimea ce 1610 m.

Din vârful Negovanu se ramifică o culme care se îndreaptă spre sud-est din care se desprind vârfurile Jidu Mare și Dobrunu. Această culme dintre Buceci și Groapa Sasului a favorizat dezvoltarea unor drumuri de legătură dintre Valea Lotrului și Valea Sadului, astăzi constituind o trecătoare folosită de locuitorii din Voineasa.

În extremitatea estică a munților Lotrului, culmile încep să scadă în altitudine și sunt acoperite de păduri de foioase , si de conifere pe versanții nordici . Acestea au în general orientarea spre nord-sud și nu prezintă abrupturi stâncoase.

Rețeaua de drumuri forestiere este mult mai dezvoltată în partea de sud a Munților Lotrului pătruzând pe văile Balindru, Haneșu, Goața Mică și Mare și Balu.7

Relieful glaciar este puțin dezvoltat, dar aduce o notă aparte în ansamblul peisajului. El este reprezentat prin câteva circuri glaciare de tip pirinean, formate la obârșia unor văi preexistente, concentrate în zona varfurilor Piatra Albă – Contu Mare.¹

În cadrul acestor circuri se pot identifica praguri glaciare și acumulări morenice (acoperite de jnepeni) care se succed din avale în amonte. Absența văilor glaciare bine conturate în prelungirea circurilor pledează în favoarea unor ghețari de tip cuib. În schimb, prezența morenelor frontale, laterale sau mediane la distanțe de 0,5-2 km în avalul circurilor, largimea mare a vailor și un usor profil transversal în formă de ”U” sunt argumente în favoarea unor limbi de gheața, de grosimi reduse, care au înaintat până la actuala limită superioară a pădurii și chiar mai jos de ea.¹

Fig. Nr.

Munții Căpățânii cu o culme montană prelungă și orientata V-E, desfățurându-se de la Curmătura Oltețului, domină spre sud depresiunile și dealurile subcarpatice, iar spre nord văile râurilor Latorița și, în parte a Lotrului, până la vărsarea acestuia în Olt. Curmătura Oltețului constituie granița dintre Munții Parâng și Munții Căpățânii și reprezintă în acelați timp o trecătoare dintre Valea Latoriței, care aparține de altfel Văii Lotrului și Valea Oltețului. Din culmea principală pornesc ramificații care sunt mai scurte și mai orientate spre nord, mai lungi și mai domoale spre sud. Din acest punct, altitudinea creste atingând înălțimea de 1908 m în vârful Boul.Spre est, urmează alte vârfuri înalte reprezentate de Turcinu cu înălțimea de 1963 m și Negovanu de 2064 m. Altitudinea maximă din Munții Căpățâni este atinsă de vârful Nedeia cu înălțimea de 2130 m.7

Au o structură petrografică complexă și astfel pot fi împărțiți în mai multe sectoare distincte. La vest de văile Horezu, Călpănoasa și curmătura dinntre obârșiile acestora, se întinde sectorul apusean în care predomină cristalinul autohton peste care se suprapune cristalinul pânzei getice. La est de văile Horezu și Călpănoasa se desfășoară un sector mijlociu și altul răsăritean, în care predomină rocile pânzei getice și calcarele jurasice, ce au o largă dezvoltare în culmea Buila-Vânturarița ce se impune prin pitorescul său, dat mai ales de aspectul ruiniform prin turnuri, clăi, strungi și de zveltețea înălțimilor ce amintesc de Piatra Craiului.

O parte din apele curgatoare care străbat Munții Căpățânii formează cascade, repezișuri, taie chei, fenomene deosebit de atrăgătoare pentru iubitorii drumeției. Unul din cazurile aparte il constituie cascadele care marchează afluenții pârâului Lotrișor. Pârââul Cheia prezintă curiozitați cu totul excepționale.

Izvorul acestui pârâu curge molcom între munții împăduriți, în zonă de șisturi cristaline. Valea se largește puțin în dreptul vârfului Stogu străbătând lunca largă de la gura pârâului Comarnice. Imediat ce se apropie însă de Stogțoare, pârâul intră într-o zonă calcaroasă și valea își schimbă radical înfațișarea. Apele pătrund prin “Poarta Stogșoarelor” în Cheile Recea (Cheile Cheii), una din cele mai dificile chei din Carpați. Dupa un șir de cascade pârâul este “înghițit” de peștera de la “Sorbul Mare”. El iese la lumină doar jos, aproape de baza pereților, “La Izbuc”.

În zonele aflate la peste 1.500 m primele zapezi cad pe la sfarșitul lunii octombrie și se topesc în luna mai. Uneori petice de zapadă zăbovesc în văi până spre mijlocul verii. Sezonul estival favorabil ascensiunilor este iulie-septembrie.¹

Fig. Nr.

Munții Latoriței

Aceștia se disting, între munții care-i înconjoară, printr-o mare varietate a formelor de relief. Caracterul lor alpin, cu căldări și lacuri glaciare, cu piscuri calcaroase albind sub strălucirea soarelui, la care se adaugă peisajul munților mijlocii, acoperiți cu păduri de fag, în amestec pe alocuri cu rașinoase, care își schimbă periodic înfățisarea sub semnul anotimpurilor, întregesc imaginea de ansamblu a acestor munți.Teritoriul muntos se desfășoară între râurile Olt si Jiu, din cadrul Carpaților Meridionali, reunește mai multe masive cu o altitudine remarcabilă și cu frumuseți nebănuite. Între acestea se află și Munții Latoriței , cu o dezvoltare mai redusă în raport cu celelalte masive, culmea principală a acesteia depășind 30 kilometri lungime. Munții Latoriței sunt formați dintr-o creastă cu orientarea spre est-vest, fiind prezente cateva vârfuri care depășesc 2000 m, cel mai relevant fiind vârful Bora cu înălțimea de 2055 m.8

Numele lor provine de la cel al Latoriței, principalul afluent de dreapta al Lotrului, toponimul munților fiind stabilit deci după numele văii mai importante din regiune. Situați între apa Lotrului și cea a Latorișei , apartenenșa geografică a Munților Latoriței comporta unele discuții referitoare la atașarea lor fie la Masivul Parâng, fie la Munții Lotrului.Prezentarea morfologică a unității Munții Latoriței se desfașoară între Latorita si Lotru, pe teritoriul cuprins între izvoarele acestora și punctul lor de confluentă, Gura Latoriței .

De la Obârșia Lotrului și până la Gura Latoriței, râul Lotru separă Munții Latoriței de cei ai Lotrului. În această porțiune, pe Lotru se află două lacuri de acumulare: Vidra (1289 m), ce isi întinde apele din amonte de confluența Mirului cu Lotru până în aval de confluența Vidrutei, si Balindru (1030 m), mult mai redus ca intindere, situat la confluenta pârâului cu același nume cu Lotru.¹

Fig. Nr.

Depresiunea Loviștei( Brezoi- Titești) este situată pe Olt, în sectorul dintre defileul de la turnul Roșu- Câineni și cel dintre confluenșa Lotrului cu Oltul- Căciulata. Are forma unui bazin alungit în directia E-V, dominat la S de culmile Năruțu și Cozia, iar la N de culmea Suru- Chica Fedelesului și de coasta Câinenilor. Aceasta depresiune tectonică, umplută cu formațiuni sedimentare de vârstă senonian, eocen- oligocen si miocen (conglomerate, gresii, marne), are un relief cu coline domoale pe care se intind pajisti, fânețe, pomi. ¹

¹ Vâlcea. Monografie (Județele patriei). Editura Sport-Turism, București 1980.

2.1.2 Clima

Întrucât se găsesc forme de relief variate, care prin particularitatile lor orografice influenteaza desfasurarea regimului termic, eolian si pe cel al precipitatiilor atmosferice, clima, desi temperat continentala, are anumite nuante ce se suprapun treptelor de relief. Astfel se pot intalni nuantele de climat montan deluros si de adapost.1

Bazinul Lotrului este situat în climatul complex al Carpaților Meridionali, respectiv în etajul munților mijlocii, cuprins între altitudinea de 800 -1900 m. Zonele limtrofe ale bazinului fiind de altitudine mai ridicată prezinta carateristicile topoclimatice ale munților înalți. De la vărsarea râului Lotru si până la Voineasa domină climatul de depresiune.

Datele înregistrate de stațiile meteorologice si hidrologice de la Voineasa, Ciunget si Obârșia Lotrului permit obținerea unei imagini de ansamblu asupra parametrilor climatici din acest bazin.

Radiația solară care este neuniform distribuită face ca temperatura medie anuală de la Voineasa, să fie de 4-6ᴼC. În luna ianuarie, se realizeză mediile lunare cele mai scăzute și anume între -6ᴼ și +4ᴼC, iar cele mai ridicate se inregistrează în luna august între 12-14ᴼC.

Cea mai scăzută temperatură care a fost înregistrată în această zonă a fost de -25,8ᴼC în data de 6 februarie 1954 iar temperatura cea mai ridicată a fost de 34,5ᴼC, la 17 iulie 1952, în Voineasa.

De-a lungul Văii Lotrului și în aval de stațiunea Voineasa apare fenomenul inversiunii de temperatură.

În anotimpul de toamnă și iarnă, când vremea este relativ senină, temperatura se menține mult mai scăzuta pe văi decât pe crestele învecinate. Pe văile mai mari precum Mănăileasa, Voineșița și Păscoaia se constată uneori scurgeri de mase de aer rece provenite din zonele mai înalte și înzăpezite.

Umiditatea se menține ridicată cu un procent de peste 80% pe tot parcursul anului.

O caracteristică a nebulozitații acestei zone o reprezintă prezența unui strat de nori siuat la altitudinea de 1200 m, care se întinde pe întreaga depresiune Brezoi – Titești, ajungând pe Valea Lotrului până în amonte de Malaia.

Precipitațiile sunt bogate, cu valori de peste 1200 mm anual în zonele înalte și 800 – 1000 mm anual în localitățile situate la altitudini joase. Între lunile mai-iunie și octombrie-noiembrie se constată valori maxime ale precipitațiilor, în timp ce în perioada august-septembrie valoarea precipitațiilor este foarte scăzută.

Căderea precipitațiilor sub formă de ploaie se reflectă imediat asupra creșterii debitului și turbidității afluenților din bazinul Lotrului dar o mare cantitate de precipitații cade și sub formă de zăpadă.Grosimea stratului de zăpadă este cuprinsă intre 1- 3 m.

Vânturile depind într-o mare măsură de configurația reliefului, prin urmare existența Văii Oltului determina ca masele de aer să fie canalizate pe Valea Lotrului cu direcția nord-sud și vest-est.

La Curmătura Oltețului și pe culmea Munților Căpățânii, vântul bate aproape permanent din direcția nord-vest.7

In munti, la inaltimi de peste 2000 m, temperatura medie anuala este de 0° C si chiar 2°C, vanturile sunt puternice si domina dinspre nord-vest, iar precipitatiile depsesc frecvent 1200 mm/an iar în munții cu altitudini mici si mijlocii, temperatura medie anuală variază intre 2-6 °C, precipitațiile inregistrează valori cuprinse intre 800 – 1200m anual, iar vânturile, datorită particularităților orografice sunt dirijate in lungul văilor Lotrului si Oltului. Frecvent, pe versanții munților Lotrului si Coziei apar brizele de munte.

Pe Valea Lotrului, iernile sunt mai lungi si mai bogate in precipitatii, in timp ce verile sunt uneori scurte. Vremea favorabilă organizării excursiilor se desfășoară intre lunile iulie-septembrie și chiar octombrie-noiembrie uneori. 1

În căldările glaciare de la izvoarele Lotrului și Latoriței, zăpada persistă pânâ in august, făcând ca vegetația sa aiba o viață forte scurtă.7

2.1.3. Rețeaua hidrografică

Râul Lotru este un curs de apă, afluent de partea dreaptă a râului Olt. Acesta își are obârșia în Munții Parângului la o altitudine de 1830 metri și are o lungime de 76,6 km. Bazinul Lotrului se întinde pe o suprafață de 1024 km2, gura de vărsare fiind mai îngustă iar cursul mijlociu mult mai larg.

Izvorul râului este considerat pârâul Gâlcescu care traversează o zonă glaciară. Amenajat hidroenergetic (hidrocentralele Mălaia, Ciunget, Brădișor), Lotrul este considerat limită geografică între Munții Lotrului (la nord de valea râului) și Munții Căpățânii (la sud de valea râului). Raul Lotru dispune de o retea densa de afluenti, cu regim de alimentare mixt, care a fost profund modificat de catre constructiile hidrotehnice. Alaturi de acestea se regasesc numeroase lacuri naturale si artificiale.

După ce străbate 4-5 km prin locuri incântătoare, râul se varsă in lacul Vidra. Barajul, format din arocamente cu un nucleu central de argilă, are înălțimea de 121 m si lungimea de 380 m. Se intinde pe o distanță de 9 km, adunând apele din 86 râuri si pâraie de pe Lotru si din unele bazine hidrografice vecine, precum Jiețul , Oltețul, Luncavățul, Cerna, Bistrița, Uria, Lotrioara.¹

În partea de nord se învecinează cu bazinul râului Sadu și parțial cu cel al Sebeșului. În partea de vest, de la Obârșia Lotrului spre izvoare se învecinează cu bazinul Jiețului, ce coboară în paralel cu râul Lotru. Spre sud se apropie de bazinul Lotrului numeroase izvoare a râurilor: Olteț, Cerna, Luncavățul, Bistricioara, Bistrita, Costești, Olănești și Cheia și parțial cu Gilort. Bazinele acestor râuri sunt separate de cel al Lotrului de către culmea munților Căpățânii ce se desfășoară în partea de est până la râul Olt.

Limita dintre bazinul Lotrului și Sadului este situată pe culmea munților Lotrului, iar spre vest pornște o culme din vârful Coasta lui Rus ce se întinde până la Poiana Muierii, separând Bazinul Lotrului de Bazinul Jiului.

În interiorul bazinului Lotru se află numeroase izvoare situate în etajul alpin care îsi croiesc drum prin păduri devenind astfel afluenți ai râului Lotru situate la altitudinea de 2000 m.

Datorita faptului că rețeaua hidrografică este densă și uniformă, se produce o puternică fragmentare a culmilor muntoase.

Pe partea dreaptă, pornind de la izvoare până la Obârșia Lotrului își fac prezența mici pâraie, printre care și pârâul Cărbunelui și Ștefanului care au un debit mai mare. De la Obârșia Lotrului și până la barajul Vidra se înmultesc apele și putem enumera : Mirăuțul, Miru, Valea Bengâi, Mioara, Vidruța și Puru. În aval de barajul Vidra, se varsă în râul Lotru doar pâraie de dimensiuni mici care cad în cascade îngreunând circulația pe vale, în special iarna. La Gura Latoriței, Lotrul primește apele Latoriței, fiind cel mai mare afluent al râului Lotru. Din abruptul nordic al Munților Căpățânii curg câteva pâraie care sporesc debitul Lotrului cum ar fi : Valea Mălăii, Pârâu Grotului, Valea Sturișori, Valea lui Stan și Valea Satului.

Pe partea stângă izvorăsc câteva pârâuri : Pârâul Găuri, ce colectează apele din circul glaciar Găuri, Pârâul Gropii, Pravățul care coboară de sub Tărtărău. În aval de Obârșia Lotrului și până la barajul Vidra izvorăsc o serie de pâraie de sub culmea Munților Lotrului cum ar fi : Pleșa Tâmpii, Pârâul Balului, Sărăcinul Mare și Mic și Goața Mare.

Mai jos de barajul Vidra, completează lista lungă a afluenților Lotrului și alte pâraie cu un debit mai mic precum : Steaja, Haneșu, Balindru, Hoteagu, Dobrunu și Pârâl Pietrii.

La Voineasa, Lotrul primește apele afluentului cel mai important și anume Voineșița, format la rândul său cu apele văilor Jidoaia, Rânjeu Mare și Mic, Ivănușu și Delușelu care colectează izvoarele de sub culmea Munților Lotrului.

Există unele văi mai mici ce străbat munții care ajung în Valea Lotrului și trebuie menționate Valea Ursului, Valea Luntrelor, Valea Rea și Valea Teiului care colectează apele cu un debit mare ale văilor Păscoaia și Vasilatu. Valea Păscoaia este a doua vale ca mărime din bazinul Lotrului după Latorița.

Exceptând aceste pâraie mai sus menționate, există și numeroase firișoare de apă ce coboară pe pante abrupte, croindu-și drum printre stânci și păduri. Numeroși afluenți îsi duc apele în lacurile de acumulare, cei mai mulți fiind formați din șisturi cristaline, roci dure prezentând numeroase fisuri superficiale.

Majoritatea apelor din bazinul Lotrului sunt ape reci, bine oxigenate datorită a numeroase cascade, fiind benefice pentru organismul uman dar și pentru fauna din zonă.

Debitul multianual al Lotrului la Voineasa este 6,55 m3/s, pe când la lacul Vidra este de 4,12 m3/s. Datorită amenajării hidroenergetice a Lotrului, lacul Vidra primește un debit de 15 m3/s. În perioada topirii zăpezilor, în bazinul superior al Lotrului, debitul crește la 46 – 50 m3/s.

¹ Vâlcea. Monografie (Județele patriei). Editura Sport-Turism, București 1980.

² Itinerare Vîlcene”, Editura Sport-Turism, București, 1987

7 Gheorghe Ploaie, Valea Lotrului, Editura Sport Turism, București, 1983

Lacurile glaciare, un alt factor important pentru turism, sunt prezente în zona înaltă a Munților Parâng, la izvoarele Lotrului.

Lacul Gâlcescu este cel mai mare lac de origine glaciară, situate la altitudinea de 1930 m cu o suprafață de 30 200 m2 și o adâncime de aproximativ 10 m.

Pe următoarea treaptă glaciară, la altitudinea de 1975, sunt prezente alte două lacuri mai mici, care aparțin tot de Căldarea Glaciară Gâlcescu denumite Vidal și Pencu, nume aduse ca omagiu profesorului savant Paul Vidal pentru lacul Vidal iar pentru lacul Pencu numele provine de la geograful german A. Penk.

Lacul Zănoaga, are o formă circulară și adâncime redusă. Suprafața acestuia se restrânge considerabil în verile secetoase. De la lac pornește pârâul Zănoaga care străbate valea glaciară cu acelasi nume unindu-se cu pârâul Gâlcescu.

Circul Glaciar Iezeru, adăpostește lacul de orgine glaciară Iezer situate la altitudinea de 1 894 m. Din cauza depunerilor de aluviuni, cursul pârâului Iezer s-a schimbat îndreptându-se spre lac.

În căldarea glaciară Găuri, se află lacul Găuri, de o formă circulară, fiind poziționat la altitudinea de 2069 m.

În partea de est a căldării Găurii, se se mai găsesc doua lacuri glaciare cu character temporar. Mai jos de confluența acestora, se pot distnge urmele unui lac mare, cu o masa orizontală situate la altitudinea de 1850 m, unindu-se cu râul Lotru.

Pentru a cuprinde întreaga zonă mai sunt construite încă patru baraje ajutătoare care pompează apa in lacul Vidra. Apa adunată in lacul Vidra pornește prin aducțiunea principală , lungă de 13,5 km, până la castelul de echilibru al Hidrocentralei Ciunget.

Puterea insalată a Hidrocentralei Ciunget este de 510 mW. De aici, apele Lotrului reușesc sa scape, reapărand albia lacului Mălaia.

Dintre cei mai importanti si mai cunoscuti afluenti, citam:

Afluenti de dreapta: Stefanul, Puru, Izvorul Purului, Vidruta, Manaileasa, Latorita fiind cel mai mare afluent al Lotrului, Malaia, Valea lui Stan etc.

Afluenti de stanga: Găuri, Groapa Seacă, Pravățu, Groapa Stejii, Hanșeu, Balindru, Dobrunu, Păscoaia, Doabra.

In decursul a 5 decenii, au avut loc numeroase inundatii care au provocat pagube materiale, cele mai importante fiind cele din 1964, 1975, 1991, 2005, 2014. ¹

Sisteme hidroenergetice

In bazinul hidrografic al Lotrului au fost construite incepand cu anii 1960 doua sisteme hidroenergetice complexe ( Lotru- Ciunget si Brădișor), precum si o uzina hidroelectrica de dimensiuni modeste, Mălaia.

Sistemul hidroenergetic Lotru – Ciunget este cel mai mare de acest fel de pe raurile interioare si al doilea dupa cel de la Portile de Fier I, daca luam in considerare si Dunarea.

Ramura Vest aduce in bazinul suoerior al Lotrului apa din bazinul Jiețului, ce insumeaza 1,3 mc/s. Galeria pe care este condusa apa se poate observa la Obarsia Lotrului, in cotul pe care raul Lotru il face catre est.

Ramura Nord capteaza foarte multe cursuri de apa din bazinul Lotrului situate in aval de lacul Vidra, precum si de cateva pâraie din sectorul de defileu al Oltului. Debitul insumat al acetsei captari ajunge la 4, 57 mc/s.

Ramura Sud capteaza cursurile de apa situate pe varsantul sudic a Muntilor Căpățânii si are un un debit mediu de 5,61 mc/s. Apa este condusa in lacul de acumulare Petrimanu de unde este pomapta mai departe in lacul Vidra.

Fig. Nr.

Barajul Vidra, este situat într-o zonă îngustă a văii la confluența pârâului Goața Mare cu râul Lotru și are coronamentul situate la altitudinea de 1289 m. Este primul baraj mare alcătuit din anrocamente cu nucleu de argilă, având înălțimea de 121 m. În paralel cu depunerea anrocamentelor s-a realizat injectarea rocilor de jur împrejur cu lapte de ciment pentru a înlătura riscul unor eventuale infitrații. 7 Din acest punct, porneste o galerie de aductiune catre castelul de echilibru, situat deasupra satului Ciunget, pe culmea Repezi. De aici apa coboara 819 m aproape vertical, ajungand apoi la uzina. 4

În profil, barajul Vidra are formă de trapez cu un total de 400 m lungime și a fost construit între anii 1966-1973.

Lacul Vidra este un lac antropic, de acumulare fondat în anul 1972 și are un volum de 340 milioane m3, cu o suprafață de 640 ha întinzându-se pe o lungime de 9 km ce se întinde în cea mai mare parte în fosta depresiune intramontană Puru. Lacul este înconjurat de păduri de molid iar pe marginile acestuia sunt amenajate drumuri de tip forestier. Din cuveta lacului, au fost extrase în trecut milioane de metri cubi de lemn și trimise spre combinatele de prelucrare.

În lacul Vidra sunt captate și alte râuri prin sistemul de aducțiuni și captări secundare, ce cuprinde 81 de captări grupate în trei ramuri distincte:

Ramura Nord, gravitațională și cu rol de pompaj; cuprinde captările apelor: Uria, Sterpu, Pârâul Cailor, Păscoaia și Voineșița ce sunt unite printr-o galerie gravitațională prin care apele curg spre Lacul Jidoaia.

Ramura Sud, gravitațională și cu rol de pompaj; cuprinde 35 de captări cu un total de 65 km de galerii subterane.

Ramura Vest, gravitațională, cuprinde 8 captări ale pârâurilor din bazinul Jiețului, unite printr-o galerie gravitațională ce aduna apele conducându-le până la Groapa Seacă. Debitul acestor captări este mai redus, prin urmare nu necesită pomapere.

Lacul Balindru se află pe Valea Lotrului, la confluența cu Balindru, cu altitudinea de 1020 m. Barajul de beton, construit în dublu arc, asigura un volum de 550 000 m3, întins pe 6 hectare, apa fiind de asemenea ridicată cu ajutorul unor pompe puternice ce le transportă la lacul Vidra.

Lacul Galbenu îsi întinde apele la altitudinea de 1304 m pe o suprafață de 17 ha. Aproximativ 3 milioane m3 de apă provin din bazinul superior al Latoriței și nu mai necesită pompare pentru ajunge în lacul Vidra.

Hidrocentrala Mălaia, deține o putere de 18 MW, dispune de un baraj format pe de o parte din beton, pe de o parte din anrocamente din argilă.

Lacul format are un volum de 3,3 milioane m3 și este amplasat la confluența pârâului Mălaia având rolul principal de atenuare a apelor sosite prin debușare de la centrala de la Ciunget.

Hidrocentrala Brădișor, dispune de un baraj în dublu arc și o centrală subterană cu o putere instalată de 112 MW. Pentru sporirea debitului sunt prevăzute și captări secundare în special pentru Pârâul Păscoaia.

În urma amenajărilor hidroenergetice de pe Valea Lotrului, există 7 baraje care gazduiesc 7 lacuri de acumulare cu un volum total de 376 milioane m3, 3 stații de pompare, pese 180 km de km de galerii și o vastă rețea de de linii de înaltă tensiune. Puterea totala furnizată în prezent de Lotru se ridică la 640 MW, mai mult de jumătate din puterea hidrocentralei Porțile de Fier I de pe fluviul Dunărea.

¹ Vâlcea. Monografie (Județele patriei). Editura Sport-Turism, București 1980.

4 http://www.ecolotru.ro/sisteme-hidroenergetice.html

2.1.4. Potențialul turistic biogeografic

Munții sunt acoperiți in parte cu covorul multicolor al pădurilor de brad si molid cu inalțimi subcarpatice molcome imbrăcate de codrii de fag și gorun. Peisajul este întregit de prezența zăvoaielor cu sălcii, plopi si arini de pe văile principalelor râuri unde întâlnim diverse specii de mare importanță stiințifică , monumente ale naturii:

Flora este reprezentată de larice, larița sau zada,tisa ,bulbucii de munte, iederea albă și liliacul alb de munte, bujorul de munte

Fauna este diversă ca specii: ursi, caprioare, lupi, capra neagra, râs, corbul, veverițe

Dintre păsări întâlnim: cocoșul de munte, acvila, vulturi, uliul

În apele de munte trăiesc pești ca și: păstrăvul, clean, mreană

Partidele de vânătoare și pescuit se pot organiza in mod controlat, numai in perioade ale anului bine delimitate.²

2.1.6. Arii protejate

Pe Valea Lotrului se regasesc 8 rezervatii naturale, care conserva atat elemente de biodiversitate, cat si elemente de geodiversitate.

Rezervatia Căldarea Gâlcescu

Este cea mai veche arie protejata din Bazinul Lotrului, fiind declarata in anul 1932. Este situata la izvoarele Lotrolui, pe flancul nordic al masivului Parâng.

Rezervatia Iezerul Latoriței

Este situata amonte de confluenta Latoritei de Sus cu Latorita de Mijloc. Pe langa flora pe care o conserva, este interesant faptul ca pastreaza un lac glaciar, Iezerul Latoritei.

Rezervatia Miru-Bora

Rezervatia ocupa o suprafata intinsa de la obarsiile paraului Miru(25 ha) si se extinde intre Vf. Bora si limita superioara a padurii.

Rezervația Cristești

Această rezervație are o suprafață de 3 ha și este situată la obârșiile pârâului Haneșu, care cuprinde circul glaciar Cristești si o suprafată considerabilă cu jneapăn.

Rezervația Jnepenișul Stricatu

Rezervația are o suprafață de 15 ha și este situata pe interfluviul dintre Furnica Mare și Hoteagu.

Rezervația Sterpu-Dealul Negru

Rezervația este localizată la sud de vârful Sterpu care are o înălțime de 2142 m și cuprinde suprafețe extinse de jnepăn la obârșiile pârâului Ivănuș.

Rezervația Pădurea Latoriței

Se întinde pe o suprafață de 7 ha si este situată inainte de ieșirea din chei a Latoriței, aproximativ 2 km amonte de satul Ciunget pe versantul drept. Relieful accidentat a făcut posibilă conservarea unui pâlc de pădure cu larice.

Rezervatia Pădurea Calinesti-Brezoi

Rezervatia, cu o suprafata de 200 ha, face parte din Parcul National Cozia si ocupa o arie importanta cuprinsa intre Vaile Vasilatu, Lotru si Olt.5

² Itinerare Vîlcene”, Editura Sport-Turism, București, 1987

5 http://www.ecolotru.ro/rezervatii-naturale.html

Parcul Național Buila-Vânturarița,

Sit al Rețelei Ecologice Europene Natura 2000, a fost înființat prin HG 2151/2004 și este administrat de către RNP Romsilva în parteneriat cu Asociația Kogayon. Este cel mai mic parc național din România, cu o suprafață de 4186 ha, fiind situate în sudul Munților Căpățânii, pe teritoriul localităților Costești, Bărbătești și Băile Olănești.

Parcul cuprinde creasta calcaroasă liniară a Masivului Buila-Vânturarița, cu o lungime de cca 14 km, de la vest de Cheile Bistriței vâlcene, până la est de Cheile Olănești (Folea), creastă dominată de cele două vârfuri care dau numele masivului: Vârful Buila (1849 m) și Vârful Vânturarița Mare (1885 m).

Masivul prezintă caracteristicile specifice reliefului carstic, cu numeroase forme exocarstice (chei, abrupturi calcaroase, doline, câmpuri de lapiezuri, grohotișuri calcaroase, hornuri, ace, strungi) și endocarstice (peșteri și avene). Datorită caracterului de insularitate și accesibilității dificile, în masiv s-au păstrat nealterate numeroase elemente ale patrimoniului natural: habitate naturale, păduri virgine, numeroase specii ocrotite ale florei și faunei, situri mineralogice și paleontologice, peșteri.6

6 Badea, L.; Niculescu, Gh.; Roată, S.; Călin, D.; Ploaie, Gh. (1998) – Masivul Vânturarița-Buila. Caracterizare geomorfologică, Comunicări ale Institutului de Geografie, București

Fig. Nr.

5 http://www.ecolotru.ro/rezervatii-naturale.html

Fig. Nr. Fig. Nr

Rezervația Căldarea Gâlcescu Iezerul Latoriței

Fig. Nr. Fig. Nr.

Pădurea Călinești Brezoi Rezervația Miru – Bora

http://www.ecolotru.ro/rezervatii-naturale.html

2.2. Potentialul turistic antropic

2.2.1 Obiective turistice religioase

Biserica de lemn din Brezoi

Ctitorie de la sfârșitul veacului al XVIII-lea a Episcopului Iosif Argeșiu, rectitorită în secolul următor de bogatul muntenegrean Sima Stanovici, splendida biserică de lemn de la Brezoi așteaptă de ani de zile să fie salvată de la dispariție. Astăzi starea ei de degradare avansată impune o intervenție de urgență, urmată de o restaurare a emblematicului monument de pe Valea Lotrului.

Ansamblul pictural este realizat în tehnica frescă. Cu excepția altarului, scenele sunt pictate pe un fond albastru ultramarin intens. Unele dintre scenele reprezentate la biserica din Brezoi sunt însoțite, în spiritul didactic-moralizator al epocii, de texte care au menirea să clarifice identitatea personajelor și semnificația compozițiilor.6

http://ziarullumina.ro/biserica-de-lemn-din-brezoi-93656.html

Biserica veche – monument istoric

Este ctitoria moșnenilor Brezoiului, fiind susținuți de Episcopul Iosif Socolescu al Argeșului, originar de pe aceste meleaguri (din satul Săliște, comuna Malaia), clădită după 1793 când ctitorul ei, care a mai ridicat și vechile biserici din Malaia și Voineasa, ajunsese episcop al Argeșului. Construită simplu, din lemn și acoperită cu șiță, cu temelie de piatră și cu un pridvor îngust, scund și împodobit cu stâlpi, simplu ornamentați, având icoane din lemn prinse în cuie pe pereți, a fost inițial netencuită și nezugrăvită.6

http://parohiabrezoi.ro/istoric/biserica-veche-2/

Biserica de lemn din Ciunget

Purtând hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, a fost ridicată în anul 1861. Lăcașul reprezintă o construcție simplă din lemn de molid, material peste care s-a aplicat tencuială, atât în interior, cât și în exterior. Pictura și iconografia interioară sunt interesante, originale și valoroase, îmbinând, în mod armonios, pictura naivă țărănească cu arta murală tradițională creștin-ortodoxă.6

http://www.ramnicuvalceaweek.ro/?p=17423

Biserica “Cuvioasa Paraschiva” din satul Călinești

Este poziționată între două mari lăcașe de cult și anume Mănăstirea Cozia și Mănăstirea Cornet. Biserica, în plan dreptunghiular, fără turle si abside laterale cu bolți sferice si absida altarului poligonală se înscrie in tipologia bisericilor de țară.

http://www.muzee-valcea.ro/buridava/B5_06.iosifaru.pdf

7 Gheorghe Ploaie, Valea Lotrului, Editura Sport Turism, București, 1983

2.2.2. Obiective turistice cultural-istorice

Monumentul "Eroii de la Olt – 1916". Piatra de temelie a fost asezata în anul 1922. A fost destinat „Eroilor de la Olt”, celor 153 de eroi ai neamului cazuti în primul razboi mondial (eroi din Brezoi, Calinesti, Malaia, Voineasa).

Cimitirul eroilor din satul Călinești. Amenajarea lui a început în primavara anului 1921 de către Asociatia „Cultul eroilor” din Germania în colaborare cu Asociașia militară din România. Aici sunt adăpostite osemintele ostașilor români și germani morți pe front în sectorul Văii Oltului, în octombrie 1916.

Gara Lotru, construită intre 1898 – 1901.7

2.2.3. Elemente de etnografie și folclor

Alături de portul popular în Valea Lotrului ca și in intregul ținut al Loviștei, se păstrează deosebite valori din sfera obiceiurilor tradiționale, evenimentul cel mai important in preajma sarbatorilor de iarna ramânând “Colindatul feciorilor”. Colindele, care sunt învățate și cântate înaintea sărbătorilor se referă în special la viața locuitorilor din aceste ținuturi si anume : păstoritul, vânătoarea, căsătoria etc. Odata primiți în casă sau în curte, colindătorii sunt răsplătiți cu daruri și bani.

Spre dimineață, se cântă ca și colind “Zorile”, urmând apoi masa care se stabilește înainte unde se va ține, fiind invitate și fete unde se petrece cu voie bună.

Sunt colindați de asemenea și copiii, acțiunea petrecându-se noaptea spre ajun iar copiii primesc covrigi, colaci, nuci, mere si biscuiți, fiind considerat un ritual al fecundității pământului.

De anul nou, sunt nelipsite plugușorul, sorcova și jocul cu măști cu precădere în Voineasa, denumit “Capra”.

Din legende s-au născut și baladele din Țara Loviștei, îmbinând vechile cântece oltenești și muntenești cu baladele transilvănene având ca subiect principal haiducia sau păstoritul și transhumanța : „De-am fi frații cucului/Am lua calea codrului/Că eu m-aștern drumului/Ca frunza alunului”.

Daca in portul popular, in folclor și păstorit se pot remarca influențe transilvănene, in privinta arhitecturii așezărilor aceste influente lipsesc cu desăvârșire. Satele de pe Valea Lotrului prezintă influențe oltenești, fiind așezate pe imense conuri de dejecție ale unor pâraie ce coboară din munți sau la confluența a două văi. Satele sunt de tip adunat, locuințele fiind foarte apopiate.

Datorită ingustimii văii a rezultat forma alungită a satelor de o parte și de alta a râului, dezvoltarea laterală fiind limitată de abruptul versanților. În afară de aceste așezări ce constituie vatra satului, mai există locuințe permanente situate in locuri mai îndepărtate, unde trăiesc oameni care din cele mai vechi timpuri se ocupau de creșterea vitelor.

Casele purtau însemnele materialului din care sunt făcute. Cele mai frecvente materiale folosite au fost lemnul și piatra astfel ca majoritatea locuințelor mai vechi au fost construite din bârne de brad așezate pe o fundație de piatră fiind acoperite cu șindrila de brad. Locuințele mai noi sunt însă construite din cărămidă și acoperită cu țiglă. Majoritatea au un singur nivel, cu stâlpi din lemn sau beton, denumit și “sală”. Lemnul folosit pentru confecționarea pieselor de mobilier împreună cu cusăturile populare și covoarele țesute din lână completau aspectul rustic original al acestor meleaguri.7

7 Gheorghe Ploaie, Valea Lotrului, Editura Sport Turism, București, 1983

Poezia lirică se încadrează cel mai bine in viața acestor oameni, cântecul de haiducie rămânând cel mai bine păstrat și alimentat de legende. “M-a născut măicuța buna/ Sus pe munții Lotrului/ La fântâna dorului/ Și m-a culcat în țărână”.

Viața pastoral a avut un răsunet important și în dansurile populare. Spre exemplu, la Voineasa, pe lângă “Sârba”, se mai dansa pe „Învârtita”, „Ungureasca”, „Piteșteanca”, „Bulgaroaica” și „Purtata”, învățate din vremuri străvechi de oieri.

Strigăturile și chiuturile însoșesc adesea cântecul îmbinându-se armonios într-un spectacol folcloric de mare atractivitate. 7

2.2.4. Principalele stațiuni balneo-climaterice

OBÂRȘIA LOTRULUI

Stațiunea Obârșia Lotrului în suprafață de 3 ha., la circa 40 km. de Voineasa, având o altitudine de peste 1400 m, este popas de trecere între județele Vâlcea și Hunedoara, aflându-se la doar 30 km. de orașul Petroșani. Trebuie apreciat faptul că toate cele trei puncte turistice urmăresc același curs de apă, râul Lotru cât și DN 7 A, care leagă localitățile Brezoi – Novaci și Petroșani – Sebeș în extremitatea nord vestică a județului nostru în apropierea stațiunii Obârșia Lotrului. Acest obiectiv turistic poate oferi cu predilecție în sezonul cald, iunie-septembrie, circa 100 locuri de cazare și masă, pentru împătimiții după aer curat, odihnă activă-drumeții și excursii în împrejurimi, având ca traseu izvoarele Lotrului (obârșia) – Lacul Gâlcescu, conturul lacului Vidra, noile puncte turistice de la Lotrioara și Rânca.

Pescarii își pot satisface hobby-ul, pescuind păstrăvi indigeni din apele lacurilor din împrejurimi, iar vânătorii întâlnesc animale și păsări variate, potrivit biotopului specific zonei alpine. Pentru atracția și particularitățile floristice și peisagiste admirabile, s-au constituit și câteva rezervații naturale în punctele Gâlcescu, Miru-Bora și Cristești.

Caracteristicile principale ale acestei stațiuni sunt:

zonă montană, recomandată atât în sezonul rece cât și în cel cald, cu un peisaj și resurse naturale deosebite, altitudine peste 1400 m, aer puternic ozonat, bogat în ioni negativi și esențe volatile de brad, grad de poluare zero;

atracții deosebite: pescuit de păstrăvi în râul Lotru, vânătoare în împrejurimi, vizitarea lacului glaciar Gîlcescu.

Pentru aceste calități și pentru frumusețea zonei, stațiunea este apreciată și căutată de un număr mare de turiști, deși se confruntă cu probleme vizând:

baza materială limitată, în prezent existând doar un camping cu un număr de 40 de căsuțe;

inexistența unei baze de agrement;

inexistența informațiilor privind traseele turistice din zonă.

VOINEASA

Stațiunea Voineasa se întinde pe o suprafață de 15 ha., fiind amplasată pe valea râului Lotru, la poalele muntelui, pe platoul "Poduri", la o altitudine de circa 650 m. față de Marea Neagră. Caracteristicile acestei stațiuni sunt :

7 Gheorghe Ploaie, Valea Lotrului, Editura Sport Turism, București, 1983

8 Berlescu Elena, Enciclopedia de balneoclimatologie a României, Editura All, București, 1998

zonă montană, cu resurse naturale și altitudine moderată, climat subalpin blând, cu veri răcoroase și ierni blânde;

atracții deosebite: pescuit în râurile Lotru, Voineșița și în lacul Brădișor, vânătoare în pădurile din împrejurimi;

zonă bine împădurită, propice exploatărilor forestiere.

Baza turistică a stațiunii este formată din următoarele structuri de primire turistice:

21 vile single și duplex cu o capacitate de 716 locuri;

8 hoteluri cu o capacitate de 1612 locuri;

2 unități cuprinse în circuitul agroturistic cu 8 locuri;

40 căsuțe la Obârșia Lotrului.

Deși stațiunea este situată în zonă montană, unde se pot practica și sporturi de iarnă, în sezonul rece numărul turiștilor este scăzut, perioadele februarie-mai, septembrie- decembrie sunt considerate perioade extrasezon, iar sezonul cald rămâne sezon de vârf.

Problema cu care se confruntă Stațiunea Voineasa este lipsa de fonduri pentru acoperirea integrală a lucrărilor de modernizare și dotare cu mobilier de calitate. Pentru atragerea unui număr cât mai mare de turiști în stațiune și în zona turistică, se impune a se acționa în următoarele direcții:

modernizarea bazei materiale din turism, respectiv a bazei de cazare și tratament;

amenajarea unei baze corespunzătoare de agrement pentru sporturile de iarnă, cât și pentru celelalte activități sportive;

oferirea pe toate căile (publicitate, internet, afișare), de informații privind traseele turistice din zonă.

VIDRA

Stațiunea Vidra are o suprafață de 24 ha., fiind amplasată pe munții Puru la o altitudine de 1300 m, având în imediata vecinătate lacul de acumulare Vidra, cel care colectează toate apele din munții apropiați, punând în funcțiune cea mai mare hidrocentrală de pe râurile interioare: Uzina Electrică Lotru Ciunget, cu o putere instalată de 510 MW.

Statiunea stațiune dispune de circa 1000 locuri de cazare, dar nefiind terminate lucrările de investiții, o bună parte din spațiile de cazare nu sunt funcționale.

Totuși, în perioadele de sezon pot beneficia 400-500 turiști de spațiile de cazare și masă ale stațiunii. Acest obiectiv turistic, ca de altfel și Stațiunea Voineasa, sunt sub administrarea Confederației Sindicatelor din România. SIND ROMÂNIA – Filiala Olănești a modernizat 4 vile din Stațiunea Vidra, ridicând calitatea serviciilor de cazare la 3 – 5 stele.

Stațiunea Voineasa a rămas clasificată la 1-2 stele pentru hoteluri și 3 stele pentru vile.

Caracteristicile principale ale acestei stațiuni sunt:

zonă montană, recomandată atât în sezonul rece cât și în cel cald, cu un peisaj și resurse naturale deosebite, propice practicării sporturilor de iarnă (datorită abundenței ninsorilor), altitudine 1400;

1450 m, cu aer puternic ozonat, bogat în ioni negativi și esențe volatile de brad, grad de poluare zero;

în anotimpul de iarnă, pachetul de atracții sportive poate fi întregit cu alunecarea pe schiuri în toate zonele turistice enumerate mai sus și cu precădere în Stațiunea Vidra, unde funcționează un telescaun și a fost amenajată și o pârtie de schi care are peste 1300 m, încă neomologată. Pentru copii funcționează tot în Vidra un baby schi;

atracții deosebite: pescuit de păstrăvi în Râul Lotru și în lacul Vidra , vânătoare în împrejurimi.

În perspectivă, prin amenajări specifice ale luciului de apă a Lacului Vidra, există posibilitatea practicării schiului nautic și a altor sporturi pe apă.

Trebuie însă menționată necesitatea urgentării următoarelor măsuri:

finalizarea construcției bazei materiale;

alte amenajări, dotări și modernizări.

8 Berlescu Elena, Enciclopedia de balneoclimatologie a României, Editura All, București, 1998

9 https://www.booking.com

2.2.5. Trasee turistice6

Traseele turistice sunt relativ numeroase, dar puține sunt cele marcate corespunzător. Cele mai importante trasee turistice sunt în bazinele superioare ale văilor Lotrului și Latoriței, cu plecari din Obârșia Lotrului, Vidra și Galbenu. Acestea ajung pe culmile principale din Muntii Parâng, Latoriței și Căpățânii.

Brezoi- Vf. Țurțudanu(563m)

Este un traseu relativ dificil, interzis iarna, marcat cu un tringhi roșu până la Gura Doabrei. Poate fi parcurs în aproximativ 1 oră.

Din centrul orașului Brezoi se poate distinge cu ușurința silueta Vf. Țurțudanu, a cărui

înălțime este de 644 m. Pentru a parcurge acest traseu, se urmărește săgeata și marcajul cu tringhi roșu, se traversează râul Lotru pe un pod de lemn, traseul îndreptându-se spre stânga până la confluența cu Valea Doabrei.

De la podul de beton aflat la Gura Doabrei, orientarea se face spre dreapta apucând poteca ce începe urcușul prin pădurea de pini. La început drumului se urcă pe o pantă abruptă, apoi se iese pe o culme îngustă de unde se poate vedea orașul Brezoi. Urmează din nou un urcuș și în față apare abruptul vestic al vârfului format din roci conglomerate. Traseul urmează versantul sudic, apoi trece pe cel estic, pe o cărare îngustă. În dreapta se deschide un horn imens, iar pereții, ce se desfășoară în continuare spre est, amintesc de marile înălțimi montane. Ieșim în șaua estică și continuam cu un urcuș relativ dificil pe versantul nordic până la vârf.

După o jumătate de oră de urcuș se ajunge pe vârf, de unde ni se deschide o vastă panorama asupra orașului Brezoi. Spre sud-est se înalță masivul Cozia, pe vârful căruia sclipesc în soare antenele releului de televiziune. Spre nord, la izvoarele Doabrei ne reține atenția dantelăria de vârfuri, creste și abrupturi create prin eroziune în conglomeratele de Brezoi. Drumul de întoarcere poate fi urmat pe același traseu, sau, traversând prin pădure ieșind în poienile de deasupra văii Doabrei.

Brezoi- Vf. Vultureasa- Vf. Narățu- Poiana Târsa( 1275m)

Traseu: dificil, mai ales iarna

Marcaj: cruce rosie Durata: 4-5 h

Valea lui Stan- Plaiul lui Stan- Șaua Suhaioasa- Valea Șasa- Săliște

Traseu: accesibil

Marcaj: banda rosie si triunghi rosu

Durata: 8-9 h

Lacul Galbenu (1300 m)- Valea Latoritei- Valea Muntinu-Iezerul Latoritei- Muntele Stefanu (1915)

Traseu: accesibil

Marcaj: triunghi rosu

Durata: 4-5 h

Infrastructura de cazare

Cazarea pe Valea Lotrului se poate face in pensiuni si vile si intr-o mai mica masura in hoteluri si campinguri. Cele mai multe unitati de cazare sunt concentrate in Voineasa, dupa care urmeaza Malaia si Brezoi. O statistica bazata exclusiv pe datele furnizate de pe motoarele de cautare, arata cel putin 105 de unitati de cazare pe Valea Lotrului (pennsiuni, vile, hoteluri), cele mai multe fiind in Voineasa.

4 http://www.ecolotru.ro/trasee-turistice.html

Surse informații

“Vilcea : monografie’’ ,Gheorghe Cirstea si Dorel Constantinescu, Editura Sport-Turism, București, 1980, 350 p.

“Itinerare Vîlcene”, Editura Sport-Turism, București, 1987

http://www.ecolotru.ro

8 – “România – Potențial turistic”, Mihai Ielenicz, Laura Comănescu, Editura Universitară, vol. 8, 2009, 464 pag.