CAPITOLUL I STAREA CIVILĂ – MIJLOC DE INDENTIFICARE A PERSOANEI FIZICE 1.1.Noțiunea și reglementarea legală a stării civile 1.2.Începuturile stării… [607763]

1

CUPRINS

INTRODUCERE
CAPITOLUL I STAREA CIVILĂ – MIJLOC DE INDENTIFICARE A PERSOANEI
FIZICE
1.1.Noțiunea și reglementarea legală a stării civile
1.2.Începuturile stării civile la noi în țară
1.3.Delimitarea stării civile față de alte noțiuni juridice
1.2.1. Starea civilă – nume
1.2.2. Starea civilă – domiciliu și reședință
1.2.3. Starea civilă – capacitatea civilă
1.2.4. Starea civilă – cetățenie
1.2.5. Starea civilă – posesia de stat
1.4.Caracterele juridice ale stării cile
1.5. Proba stării civile
CAPITOLUL II ACȚIUNILE DE STARE CIVILĂ
2.1. Noțiunea de acțiune civilă și natura ei juridică
2.2. Starea civilă a persoanei fizice
2.3. Clasificarea acțiunilor de stare civilă
2.3.1. După obiectul ori finalitatea lor
2.3.2. Acțiunile în reclamație de stat
2.3.3. Acțiunile în modificare de stat
2.3.4. Acțiunile în contestație de st at
2.4. Starea civilă ̶ Activitatea publică în folosul statului și al persoanei
2.4.1. Autorități publice cu competențe în domeniul stării civile
2.4.2. Instituția ofițerului de stare civilă
CAPITOLUL III ÎNREGISTRĂRILE DE STARE CIVILĂ
3.1. Noțiune și felur i
3.2. Clasificarea înregistrărilor de stare civilă
3.3. Regulile înregistrărilor de stare civilă

2

3.3.1. Înregistrarea nașterii
3.3.2. Înregistrarea căsătoriei
3.3.3. Înregistrarea decesului
CAPITOLUL IV ACTELE DE STARE CIVILĂ
4.1. Noțiunea și importanța actelor de stare civilă
4.2. Înscrierea de mențiuni în actele de stare civilă
4.3. Întocmirea actelor de stare civilă
4.3.1. Întocmirea actelor de stare civilă ale cetățenilor români aflați în străinătate
4.3.2. Întocmirea actelor de stare civilă ale cetățenilor români aflați pe nave, aeronave
4.3.3. Anularea,modificarea, rectificarea ori completarea actelor de stare civilă și a mențiunilor de pe
acestea
CAPITOLUL V ALTE MIJLOACE DE INDENTIFICARE A PERSOANEI FIZICE
CAPITOLUL VI STUDIU DE CAZ
BIBLIOGRAFIE

3

CAPITOLUL I
STAREA CIVILĂ – MIJLOC DE INDENTIFICARE A PERSOANEI FIZICE

 Noțiunea și reglementarea legală a stării civile
Starea civil ă a fost definit ă de doctrin ă ca reprezentând „mijlocul juridic de individualizare a
persoanei fizice prin indicarea calit ăților personale având aceast ă semnifica ție”1 ori ca „o sum ă de
calități personale, calit ăți încorporate în con ținutul s ău”2 arătându-se totodat ă că aceasta cuprinde
„elementele care contureaz ă calitatea de subiect de drept a fiin ței umane – elemente variate precum
filiația persoanei, starea de c ăsătorit, de divor țat, vârsta, starea de înfietor sau înfiat etc. ”.3
Prin intermediul acestor elemente de individualizare, „se poate stabili începutul calit ății de
subiect de drepturi și obliga ții a persoanei fizice, dac ă este n ăscută din p ărinți căsătoriți
sau nec ăsătoriți, dac ă este c ăsătorită, divor țată sau celibatar ă, înfiată, precum ș i dac ă a încetat calitatea
sa de subiect de drepturi și obliga ții”.4
Articolul 98 NCC conține definiția legală a stării civile și f ace, în primul rând, referire la natura
juridică de drept personal nepatrimonial a acestui mijloc de individualizare a persoanei fizice. În același
timp este evidențiat conținutul complex al stării civile, care este format dintr -o sumă de calități
personal e.
Ca drept subiectiv de individualizare starea civilă îi conferă oricărei persoane fizice următoarele
prerogative:
 posibilitatea de a se individualiza, în familie și în societate, prin starea sa civilă;
 posibilitatea de a pretinde să fie individualizată, de către alții, prin starea sa civilă;
 Începuturile stării civile la noi în țară
Până în secolul XVI, atât în Muntenia, cât și în Moldova, starea civilă a persoanelor nu a făcut
obiectul nici unei înregistrări laice sau religioase. Starea civilă a unei pe rsoane se stabilea prin
notorietate și posesie.

1 Gh. Beleiu, Drept civil român, Introducere în drept civil, Subiectele dreptului civil , ediția a XI -a revăzută și
adăugită de M. Nicolae și P. Trușcă., Editura Universul Juridic, București 2007, , p. 374
2 T. Prescure, R. Matefi, Drept civil. Parte generală. Persoanele, Editura Hamangiu, București 2012, p. 280
3 Ibidem, p. 280
4 D. Lupulescu, Actele de stare civilă, Editura Științifică și Enciclopedică, București 1980, p. 5

4

Dreptul vechi nu conținea dispoziții referitoare la întocmirea și păstrarea actelor de stare civilă,
la modificarea acestora ori la capacitatea juridică a persoanelor fizice. De aceea, dovada na șterilor,
căsătoriilor și deceselor se făcea prin mărturii și prezumții; astfel, atunci când trebuia cunoscută vârsta
unui copil, acest lucru se afla prin depozițiile unite ale nașilor și preotului care l -a botezat.
Mai târziu, o oarecare evidență era ținută prin grija preoților, pentru evenimente legate de
anumite ceremonii religioase.
În 1563 a avut loc Sinodul de la Tretin în urma căruia li s -a impus preoților să redacteze registre
de botez și de căsătorii și mai puțin pe de deces considerate mai puțin necesare.
Alte documente ulterioare care fac referiri la fapte de stare civilă sunt:
2. ,, Pravila cea mare ” a lui Matei Basarab din 1640 unde există o dispoziție cu privire la evidența
hotărârilor de divorț.
3. ,, Pravila lui Vasile Lupu ” din 1646 în Moldova care cuprind e dispoziții asemănătoare;
4. ,,Pravilniceasca condică” a lui Alexandru Ipsilanti din 1779 din Muntenia;
5. ,,Rezumatul după Pravilele împărătești întocmit si tipărit la Iași de Andronachi Donici în 1814;
Evidența evenimentelor de stare civilă cunoaște o oarec are reglementare abia la începutul
secolului XIX, când, prin Codul Caragea – Codul civil al Munteniei din 1817 – în capitolul II, intitulat
„Pentru înscrierile stării civile”, ce prevedea înființarea unei condici pentru fiecare județ, în vederea
înscrierii evenimentelor de stare civilă. Condicile erau date în grija preoților, iar mitropolia avea sarcina
să supravegheze modul de întocmire și de păstrare a acestora5.
Odată cu „ Regulamentele Organice ” din Muntenia (1831) și Moldova (1832) se poate vorbi de
organizarea evidenței stării civile, care era lăsată tot în atribuțiile bisericii (preoților). Prin acestea s -au
introdus condici pentru starea civilă, denumite „ mitrice ”. „Acțiunile mitricei – spunea «Regulamentul
Organic» – slujesc spre deosebirea celor 3 epoci ale vieții omului, adică a nașterii, căsătoriei și a
mutării din viață.”
Evidența acestor evenimente era determinată de necesitatea de a cunoaște relațiile de familie, c a
și întinderea drepturilor și obligațiilor care nu puteau fi dovedite decât prin înscrisurile stării civile.
Aceste registre vor permite să se cunoască filiația persoanelor și vor împiedica încheierea căsă toriilor
între rude în grad interzis.6

5 M.Avram, Drept civil, ediția a 2 -a , reviz uită și adăugită , Editura Hamangiu, București 2016, p. 102
6 D. Lupulescu, op. cit., p. 7

5

Ministerele de Interne din Muntenia și Moldova au stabilit modelul condicilor de stare civilă,
care erau tipărite, pentru fiecare ținut sau județ, de mitropolie sau episcopie. Pentru fiecare eveniment de
stare civilă se întocmea, de către preoții din orașe și sate, câte o condică, în dublu exemplar. La sfârșitul
anului, un exemplar era înainta t, prin protoereu, ispravnicului, unde se păstra în depozit, iar al doilea
exemplar rămânea în parohia respectivă, în grija preotului.
Codul civil din 1864, pus în aplicare în luna decembrie 1865, a reglementat și materia actelor de
stare civilă, în art.2 1-86 și 127 -210.
Această reformă a fost preluată din Codul civil francez. Potrivit Codului civil, erau considerate
acte de stare civilă actele prin care se constată nașterea, căsătoria sau moartea unei persoane . Pentru
prima dată rolul de ofițer al stării civile revenea autorităților administrative, orășenești și comunale.
Constituția din 1866 consacră caracterul laic al actelor de stare civilă, înregistrarea lor făcându -se
de către organe de stat locale7.
În Transilvania, până la sfârșitul secolului al XIX- lea, înscrierea evenimentelor de stare civilă era
lăsată pe seama parohiilor. În anul 1894, prin Legile nr.XXXI și XXXIII, s -a trecut și aici la laicizarea
actelor de stare civilă, numindu -se funcționari care aveau datoria să completeze matricolele re spective
Caracterul laic al actelor de stare civilă a fost păstrat și în Constituția din 1923. Autoritatea civilă
însărcinată cu întocmirea și redactarea actelor de stare civilă rămânea mai departe primăria. Prin Legea
administrativă din 14 iunie 1925, atribuția de ofițer al stării civile era dată primarului8.
Prin Legea privitoare la actele stării civile din 1928 s -a realizat unificarea legislativă în materia
actelor de stare civilă (unificarea regimului juridic al actelor de stare civilă pe întreg teritoriul țării),
deoarece până atunci în Transilvania, Banat și Maramureș se aplicau dispoziții diferite de acelea din
Muntenia, Moldova, Dobrogea și Bucovina.
În prezent actele de stare civilă își găsesc reglementarea in Codul civil adoptat prin Legea nr.
287/2009, Legea 119/2009 Republicată și HG nr. 64/2011 privind aplicarea unitară a dispozițiilor în
materie de stare civilă9.
 Delimitarea stării civile față de alte noțiuni juridice
1.3.1. Starea civilă – nume10

7 Ibidem, p. 7
8 M.Avram, op. cit
9 T. Prescure, R. Matefi, op. cit., p.180
10 Ibidem, p. 180

6

Având în vedere faptul că numele este influențat, chiar determinat, de filiație, de starea conjugală
și de sexul persoanei – care sunt elemente ale stării civile -cât și datorită faptului că el se înregistrează în
toate situațiile în actele de stare civilă și se dovedește cu aceste acte, numele reprezintă un atribut de
indentificare a persoanei conex stării civile.
Astfel, numele îl putem defini ca fiind grupul de cuvinte stabilit potrivit legii, pentru
inentificarea persoanei în familie și societate.

1.3.2. Starea civilă – domiciliu și reședință
Domiciliul reprezintă un element/atribut de indentificare a persoanei fizice prin localizarea
acestuia în spațiu ,care poate fi privit atât ca un drept nepatrimonial al persoanei, cât și ca o stare de fapt
în înțelesul că este locul pe care persoana l -a ales pentru a- și exercita drepturile și libertățile civile.
Reședința este acolo unde pesoana fizică declară că are locuința secundară, alta decât domiciliul .
Spre deosebire de domiciliu, care este locuința principală reședința are caracter secundar și tem porar,
fără a fi însă una cu caracter pasager11.
1.3.3. Starea civilă – capacitatea civilă
Personalitatea juridică este aptitudinea generală și abstractă de a fi titular de drepturi și obliga ții.
Iar legea este cea care conferă personalitate juridică tuturor ființelor umane, adică le conferă calitatea de
subiecte de drept12.
Fiind titulară de drepturi și obligații civile, persoana fizică poate acționa intrând astfel în
raporturi juridice, al căror subiect este.
În dreptul actual este suficient ca o persoan ă fizică să existe pentru ca ea să dobândească în mod
automat și calitatea de subiect de drept.
Potrivit art. 6 din Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată în 1948, „ fiecare are
dreptul să i se recunoască personalitatea juridică, oriunde s -ar afla ”.
Calitatea de subiect de drept a persoanei fizice nu este condiționată nici de existența
discernământului.
Minorul și alienatul mintal, pus sau nu sub interdicție, au și ei personalitate juridică, adică sunt
subiecte de drept, iar acesta este un asp ect al egalității juridice a ființelor umane13.

11 I. Reghini, S. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere în dreptul civil , Editura Hamangiu, București 2013, p. 280
12 O. Ungureanu, C. Munteanu, Observații privind persoana fizică și personalitatea juridică , în Pandectele Române
nr. 4/2005, Ed. Wolters Kluwer, pp. 180- 189
13 Fl.A Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, Noul Cod civil , Ed. C.H.Beck, București 2012, , p. 30

7

Deși se pot lesne confunda, se poate spune despre capacitatea civilă că este o componentă a
personalității juridice. Între noțiunile de „capacitate civilă” și „personalitate juridică” (înțeleasă ca
aptitudinea de a fi subiect de drept civil pe care o are orice persoană) nu există identitate în toate
cazurile, ci numai o suprapunere parțială.
Capacitatea civilă se divide în capacitate de folosință și capacitate de exercițiu, diviziune ca re, în
cazul personalității juridice, se poate regăsi sau nu, după caz14.
Este, astfel, suficientă existența capacității de folosință pentru ca persoana fizică să fie subiect de
drept civil, adică să aibă personalitate juridică, chiar dacă ea este lipsită de capacitate de exerciți u.
Au capacitate civilă atât persoanele fizice, cât și persoanele juridice15.
1.3.4. Starea civilă – cetățenie
Privită atât ca instituție juridică cât și ca situație juridică rezultată din aparteneța unei anumite
persoane la un anumit stat cetățenie persoanei este considerată, așa cum deja am menționat, ca fiind de
domeniul dreptului public și nu a dreptului privat.
Cu toate acestea cetățenia poate fi considerată un element conex stării civile prin care persoa na
se individualizează față de semenii săi aparținând altor formațiuni statale ori care nu aparțin unei astfel
de formațiuni (apatrizii).
Cetățenia persoanei se înregistrează în actul de naștere al persoanei atât odată cu înregistr area
nașterii, cât și ulterior, cu ocazia acordării sau pierderii cetăț eniei române.
1.3.5. Starea civilă – posesia de stat
Posesia de stat sau folosința stării civile reprezintă o stare de fapt îndelungată și continuă,
corespunzătoare unei anumite stării civile. Astfel, s -a spus ca un bărbat și o femeie trăind împreună ș i
continuu ani îndelungați, vor fi socotiți că sunt căsătoriți, ei vor avea posesiunea de stat de soți.16.
Potrivit art. 410 alin. (1) lit. a)- c) NCC, posesia de stat constă, în principal, în oricare dintre
următoarele împrejurări:
 copilul se bucură din partea unei persoane de un tratament îndeobște părintesc, aceasta îngrijindu -se
de creșterea și educarea copilului care, la rândul său, se raportează la acea persoană c a fiind
părintele său (tractatus); fără îndoială, este cel mai persuasiv element al posesi ei de stat, întrucât
comportamentul celui ce se declară părintele copilului – comportament noncaritabil sau în

14 Ibidem, p. 30
15 Ibidem, p. 31
16 I. Reghini, S. Diaconescu, P. Vasilescu, op. cit., p. 281

8

executarea unei obligații naturale – degajă caracterul efectiv al unei vieți familiale. Reciprocitatea în
modul de raportare dintre copil și pretinsul părinte este esențială 17;
 copilul este cunoscut și recunoscut în anturajul familial și social, precum și, atunci când este cazul,
de către autoritățile publice, ca fiind persoana căreia îi aparține starea civilă de care se pr evalează
(fama) ;
 copilul p oartă numele persoanei despre care se pretinde că este părintele său (nomen ):
Starea civilă nu se confundă cu posesia de stat -folosința stării civile -care este reglementată de
art. 410 NCC, prima având în vedere statica, pe când cea de a doua dinamica acestui atribut de
identificare a persoanei fizice.
Sintagma posesie de stat desemnează o stare de fapt care indică exercițiul stării civile , dinamica
acesteia18. După cum rezultă fără echivoc din cele cuprinse în art. 410 alin. (1) NCC, domeniu rezervat
posesiei de stat este acela al filiației și rudeniei; căsătoria este în afara ariei sale de acoperire.
Prin ea însăși, folosința stării civile, cum mai este numită posesia de stat, nu asigură dobândirea
stării civile, ci doar concură la proba acesteia, este „ indiciul ” stării civile, cu alte cuvinte, posesia de stat
se înfățișează ca un mijloc de dovadă a stării civile, iar nu ca un mijloc de dobândire a acesteia.19
Astfel, cu titlu exemplificativ, potrivit art. 421 alin. 2 NCC, în cadrul acțiunii în contestar ea
filiației, aceasta poate fi dovedită, printre altele, „prin orice mijloc de probă, inclusiv prin posesia de
stat”.
Finalitatea probatorie a posesiei de stat este aceea de prezumție legală relativă ; ca funcție
probatorie, este mijlocul de dovadă subsidia r în raport cu celelalte probe și destinat să consolideze forța
probantă a altor mijloace probatorii20, cu mențiunea că, în materie de filiație maternă, posesia de stat
conformă actului de naștere valorează ca prezumție absolută de maternitate, afară numai dacă s -a
stabilit, pe cale judiciară, că a avut loc o substituire de copii sau că a fost înregistrată ca mamă a
copilului o altă femeie decât cea care 1 -a născut.21
Afară de aceste împrejurări, „ principale ” potrivit calificării legale, posesia de stat poate rezulta și
din altele, accesorii, precum faptul că cel care își susține apartenența la o anume familie deține fotografii
ale membrilor acelei familii.22

17 Ibidem, p. 281
18 Fl.A Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, op. cit , p. 450
19 Ibidem , p. 450
20 Ibidem, p. 450
21 A se vedea art. 411 NCC
22 Fl.A Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, op. cit , p. 449

9

1.4. Caracterele juridice ale stării civile
Sub aspectul caracterelor juridice, trebuie subliniat faptul c ă aceasta se
caracterizeaz ă prin opozabilitate erga omnes , inalienabilitate, imprescriptibilitate, indivizibilitate,
obligativitate, indisponibilitate, universalitate și personalitate.23
Inalienabilitatea se refer ă la faptul c ă starea civil ă nu poate fi înstr ăinată pe calea niciunui act
juridic. Caracterul imprescriptibil al st ării civile are în vedere imposib;-litatea dobândirii unei st ări civile
printr-o folosin ță îndelungat ă (prescrip ție achizitiv ă și, totodat ă, faptul c ă nu se poate pierde prin neuz
(prescrip ție extinctiv ă).24
Un alt caracter al st ării civile îl constituie indivizibilitatea, care presupune faptu c ă, la un
moment dat, o persoan ă fizic ă nu poate avea decât una și aceea și stare civil ă în raport cu to ți ceilal ți
subiec ți de drept cu care intr ă în raporturi juridice.25
Caracterul obligatoriu al st ării civile rezult ă din aceea c ă „normele juridice prir care se stabilesc
condi țiile de fond și de form ă ale întocmirii actelor de stare civil ă au caracter imperative ”26 astfel c ă
modificarea st ării civile a unei persoane nu poate avea loc decâ t în condi țiile expres prev ăzute de lege.
Prin intermediul normelor juridice sa stabilesc doar condi țiile de fond și form ă necesare a fi îndeplinite
pentru ca o persoan ă să dobândeasc ă o anume stare civil ă, însă dobândirea efectiv ă a aceste a depinde
exclusiv de voin ța persoanei în cauz ă27.
Cât prive ște indisponibilitatea stării civile, acest caracter are în vedere faptul că este interzis ă
posibilitatea renun țării ori înstr ăinării stării civile pe calea unor acte juridice întocmite în acest scop, î n
acela și timp fiind interzise orice tranzac ții având ca obiect starea civil ă.
Caracterul universalit ății presupune faptul c ă orice persoan ă fizic ă are dreptul la o stare civil ă,
așadar acest element de identificare este recunoscut tuturor.

1.5. Proba stării civile
Denumirea art. 99 NCC nu corespunde pe deplin conținutului reglementărilor pe care le conține
pentru că, pe de o parte, arată doar care este regula în materie și anume dovedirea stării civi le prin actele

23 Ibidem, p. 449
24 Ibidem, p. 490
25 P. Perju, Indentificarea persoanei fizice în reglementarea noului Cod civil și în lumina jurisprud enței contenciosului
european și a practicii judiciare de drept inter, în Dreptul nr. 7/2016
26 Fl.A Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, op. cit , p.451
27 Ibidem , p. 451

10

de stare civilă, excepțiile de la această regulă fiind prevăzute de art. 103 NCC, iar, pe de altă part e, se
referă la natura juridică a actelor de stare civilă și efectele hotărârilor judecătorești pronunțate în această
materie.
Deoarece dovedirea unui elem ent al stării civile care -i aparține unei anumite persoane se face în
mod indirect, prin dovedirea izvorului de stare civilă care i- a dat naștere, este necesar să se probeze
existența actelor sau a faptelor care, potrivit legii, sunt generatoare ale efectelor de stare civilă,
consecința fiind aceea că astfel se face și proba stării civile a persoanei.
Primul alineat al art. 99 NCC consacră regula dovedirii stării civile prin actele de stare civilă
întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civilă.
La nivelul literaturii de specialitate28 Prin excepție starea civilă poate fi probată, în fața instanței
de judecată, cu orice mijloc de probă dacă:
 nu au existat registre de stare civil;
 registrele de stare civilă s -au pierdut sau au fost distruse, în totalitate sau în parte;
 nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatului de stare civilă sau a extrasului de pe
actul de stare civilă;
 întocmirea actului de stare civilă a fost omisăsau după caz refuzată29

28 C. T. Ungureanu,, Drept civil. Partea generală. Persoane le, Editura Hamangiu 2016, București ., p. 343
29 A se vedea art. 103 NCC

11

CAPITOLUL II
ACȚIUNILE DE STARE CIVILĂ

2.1. Noțiunea de acțiune civilă și natura ei juridică
2.2.Starea civilă a persoanei
Potrivit art. 98 C. civ., „Starea civilă este dreptul persoanei de a se individualiza, în familie și
societate, prin calitățile strict personale care decurg din actele și faptele de stare civilă” .
Prin urmare, starea civilă, așa cum este definită în Codul civil30 reprezintă mijlocul de
individualizare a persoanei fizice prin indicarea calităților strict personale ale acesteia, care o deosebesc
în cadrul fa miliei și al societății și care •.unt considerate, prin lege, determinante în vederea
individualizării ei. Criteriul unic prin care legea determină care anume calități, atribute intră în
cuprinsul stării civile îl reprezintă actul de stare civilă31.
Acțiunile de stare civilă sunt acele acțiuni în justiție care au ca obiect stabilirea, modificarea sau
contestarea unor elemente de stare civilă.32
2.3. Clasificarea acțiunilor de stare civilă
2.3.1. După obiectul ori finalitatea lor
Potrivit definiției pe care ne -o oferă doctrina, acțiunile de stare civilă sunt „acele acțiuni în
justiție care au ca obiect elemente ale stării civile a persoanei” .33 . Acestea se clasifică în funcție de mai
multe criterii astfel34:
 în funcție de obiectul sau finalitatea lor, regăsim: acțiuni în reclamație de stat; acțiuni în
contestatie de stat; acțiuni în modificare de stat.
 În funcție de criteriul prescriptibilității există: acțiuni imprescriptibile care constituie regula în
materie și acțiuni prescriptibile – cu caracter de excepție.

30 În reglementarea anterioară starea civilă nu era definită
31 C. T. Ungureanu, op. cit., p. 343
32 E. Lupan, S. Sztranyiczki, Persoanele în concepția noului Cod civil, Editura C. H .. Beck, București 2012, p. 161
33 Gh. Beleiu, op. cit., p. 377
34 D.A. Artene, op. cit , p. 106

12

2.3.1.1. Acțiunile în reclamație de stat se exercită în scopul obținerii unei stări civile distincte de
cea existentă la data introducerii acțiunii.
Au acest caracter actiunea în stabilirea maternității, precum și acțiunea în stabilirea paternită ții
copilului d in afara căsătoriei.
Astfel, potrivit art. 422 NCC. “în cazul în care, din orice motiv, dovada filiației față de mamă nu
se poate face prin certificatul constatator al nașterii ori în cazul în care se contestă realitatea celor
cuprinse în certificatul con statator al nașterii, filiația față de mamă se poate stabili printr -o acțiune în
stabilirea maternității, în cadrul căreia pot fi administrate orice mijloace de probă” .
Potrivit art.422 din NCC., Cartea II35, acțiunea pentru stabilirea maternității se poat e introduce în
următoarele cazuri:
 când, din orice împrejurări, dovada filiației față de mamă nu se poate face prin certificatul de
constatator al nașterii;
 când se contestă realitatea celor cuprinse în certificatul constatator al nașterii.
Stabilirea ma ternității prin acțiune în justiție când, din orice împrejurări, dovada filiației față de
mamă nu se poate face prin certificatul de constatator al nașterii.
Acest caz trebuie, analizat în raport cu dispozițiile Legii nr. 272/200436, ceea ce înseamnă că se
poate introduce acțiunea în justiție numai dacă este vorba de o imposibilitate absolută de a proba filiația
față de mamă cu certificatul de naștere . Dacă însă este vorba de un caz în care s -ar putea face
reconstituirea sau întocmirea ulterioară a actului de naștere ori dacă sunt îndeplinite condițiile pentru a se
face înregistrarea tardivă a nașterii, se va recurge la procedura prevăzută de art.57 sau după caz, de art.21
din Legea 272/200437.
Dacă există numai o imposibilitate vremelnică de a proba filiația față de mamă și anume până
când se procură certificatul de naștere, atunci nu se poate introduce acțiunea în stabilirea filiați ei față de
mamă38.
Imposibilitatea absolută de a dovedi filiația față de mamă cu certificatul de naștere există de
exemplu, în cazul în care copilul a fost trecut în registrul de stare civilă ca născut din părinți necunoscuți
sau când copilul nu cunoaște justificat numele adevăraților părinți.39

35 Art.422. din NCC, CARTEA II, Despre Familie.
36 Legea 272/2004 privind protecția drepturilor copilului, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 557 din 23 iunie
2004 .
37 Fl.A Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, op. cit., p. 455
38 Ibidem, p. 455
39 Ibidem, p. 455

13

b) Când se contestă realitatea celor cuprinse în certificatul constatator al nașterii . Evident o
asemenea contestare trebuie să fie posibilă, potrivit legii., în situația în care există neconcordanțe între
certificatul de naștere al copilului și folosirea stării civile.
Din interpretarea per a contrario a prevederilor art.423 din NCC, Cartea II40 rezultă că ” se poate
pune în discuție filiația față de mamă stabilită pe baza declarației de înregistrare a nașterii, numai dacă nu
există conformitate între filiația față de mamă, astfel cum rezultă din certificatul de naștere, și folosirea
stării civile ”.41
Astfel, dacă filiația față de mamă s -a stabilit prin recunoaștere iar apoi se contestă această
recunoaștere, potrivit art. 421 NCC, Cartea II42, întrucât nu corespunde adevărului, sau dacă se anulează
recunoașterea prin hotărâre judecătorească, copilul poate introduce o acțiune în stabilirea filiației față de
adevărata mamă. În sfârșit, dacă filiația față de mamă s -a stabilit printr- o hotărâre judecătorească având în
vedere regimul juridic al acesteia, în sensul că are autoritate de lucru judecat între p ărți și este opozabilă
terților, dar totuși aceștia pot face dovada contrară, înseamnă că, în măsura în care terțul a făcut această
dovadă, a fost contestată și realitatea filiației care rezultă din actul de naștere întocmit pe baz a hotărârii
de stab ilire a maternității astfel încât va fi posibilă o nouă acțiune în justiție, pentru stabilirea filiației față
de o altă femeie43.
Precizăm că adopția copilului, fie de o terță femeie, fie chiar de către mama copilului dar față de
care filiația nu este stabilă, nu reprezintă un obstacol pentru introducerea unei acțiuni în stabilirea filiației
față de mamă, dacă sunt îndeplinite condițiile art. 422 NCC, Cartea II pentru aceleași considerente care
justifică și recunoașterea copilului44.
Contestarea realității celor cuprinse în certificatul de naștere nu trebuie făcută neapărat înainte de
introducerea acțiunii în stabilirea filiației față de mamă, putându -se reclama o altă stare civilă prin
combaterea celor cuprinse în certificatul de naștere în cadrul aceleiași acțiuni.
Cât privește paternitatea copilului pe care tatăl din afara căsătoriei nu -l recu noaște, aceasta se va
stabili pe cale de hotărâre judecătorească. O astfel de acțiune aparține copilului și se pornește în numele
lui de mama, chiar minoră, ori de repre zentantul său legal. De asemenea, poate fi pornită sau continuată
și de moștenitorii copilului.

40 Art.423. din NCC, CARTEA II, Despre Familie
41 Ibidem, p. 456
42 Ibidem, p. 460
43 Ibidem, p. 460
44 Ibidem, p. 460

14

2.3.1.2. Acțiunile în modificare de stat este menită să modifice starea civilă a persoanei pentru
viitor. Putem enumera cu titlu de exemplu acțiunea de divorț sau cea în desfacerea adopției.
2.3.1.3. Acțiunile în contestație de stat este aceea care are rolul de a înlătura o
stare civilă, care se pretinde a fi nereală și de a o înlocui cu o alta, ce se pretinde
reală.
Au această natură acțiunea în tăgada paternității copilului din căsătorie; acțiu nea în contestarea
recunoașterii de maternitate și de paternitate; acțiunea în anularea căsătoriei etc.
Astfel, în cazul acțiunii în contestarea recunoașterii în justiție a maternității care rezultă din
certificatul de naștere eliberat pe baza înregistrării nașterii se contestă realitatea celor cuprinse în
certificatul de naștere, pentru a se asigura stabilirea adevărului45.
Acțiunea în contestarea maternității are ca scop înlăturarea legăturii de filiație contestată în
certificatul de naștere. Condiția admisibilității ei constă în existența unei discordanțe între folosirea stării
civile și certificatul de naștere, împrejurare prevăzută expres în art. 422 NCC, Cartea II46.
Acțiunea are ca obiect, înlăturarea legăturii de filiație care rezultă din certificatul de naștere ce nu
corespunde realității și, în al doilea rând, stabilirea legăturii de filiație față de altă femeie, care se pretinde
a fi mamă. Aceasta este situația când acțiunea este pornită de copil, pentru că numai el poate cere și
stabilirea adevăratei maternități, după contestarea aceleia din certificatul de naștere. În consecință,
contestarea maternității se poate face atunci când certificatul de naștere și folosirea stării civile sunt
neconcordante, precum și atunci când copilul are certificatul de naștere, dar nu are folosirea stării civile.
În prima situație se poate contesta maternitatea arătată de certificatul de naștere ori aceea a rătată
de folosirea stării civile, iar în cea de -a două situație se poate contesta maternitatea indicată de certificatul
de naștere.
Acțiunea în contestarea maternității se poate introduce de către copil sau de către orice altă
persoană interesată, inclusiv de mama copilului care rezultă, după caz, din certificatul de naștere ori
folosirea stării civile. Când însă acțiunea în constatare este introdusă de alte persoane, ea are c a obiect
numai contestarea, nu și stabilirea maternității. În condițiile art.421 NCC, Cartea II47 acțiunea introdusă
de către copil are un caracter dublu: de contestare a maternității, de stabilire a adevărului filiației față de

45 O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Persoanle. În reglementarea Noului Cod civl, Editura Hamangiu
București 2015, p. 303
46 A se vedea art. 422 NCC
47 A se vedea art. 421 NCC

15

mamă48.
Copilul introduce acțiunea în contestarea maternității împotriva mamei arătată de certificatul de
naștere sau de folosirea stării civile, iar după moartea mamei împotriva moștenitorilor ei. Dacă se cere și
stabilirea filiației față de mamă, deci un al doilea capăt de cerere, aceasta din urmă se introduce împotriva
pretinsei mame, iar după moartea ei împotriva moștenitorilor pretinsei mame.
Terțul introduce acțiune în contestarea maternității împotriva copilului și a mamei indicată de
certificatul de naștere sau folosirea stării civile.
Acțiunea în constatarea maternității rezultând din certificatul de naștere este imprescriptibil.
Dacă maternitatea a fost stabilită prin recunoașterea voluntară a mamei s -a arătat, că
recunoașterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată de orice persoană interesată și prin orice
mijloace de probă .
Ca pentru orice fapt material, dovada în acțiunea în contestare se poate face cu orice m ijloc de
probă, exceptând mențiunile din certificatul de naștere care reprezintă constatării făcute personal de către
delegatul de stare civilă și care nu pot fi înlăturate decât prin procedura înscrierii în fals, înt rucât actul de
naștere este un înscris autentic.49
2.3.2. După criteriul imprescriptibilității
După corelația lor cu prescripția extinctivă acțiunile de stare civilă se împart în: acțiuni
imprescriptibile care reprezintă regula și acțiuni prescriptibile.50
2.4. Starea civilă – activitate publică în folosul statului și al persoanei
2.4.1. Autorități publice cu competențe în domeniul stării civile
Atribuțiile de stare civilă se îndeplinesc de consiliile județene, respectiv de Consiliul General al
Municipiului București, de serviciile publice comunitare locale de evidentă a persoanelor, în unitățile
administrativ- teritoriale unde acestea sunt constituite, precum si de ofițerii de stare civilă din cadrul
primăriilor unităților administrativ -teritoriale în care nu funcționează servicii publice comunitare locale
de evidența a persoanelor51.
Ofițeri de stare civila sunt:
 primarii municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor si comunelor;
 șefii misiunilor diplomatice și ai oficiilor consulare de cariera ale României;

48 O. Ungureanu, C. Munteanu, op. cit , p. 304
49 C. T. Ungureanu, op. cit., p. 340
50 Gh. Beleiu, Drept civin român , ediția a VI -a, Editura Universul Juridic București 2001, p. 1
51 Ibidem, p. 56

16

 comandanții de nave si aeronave;
 ofițerii de stare civilă desemnați prin ordin al ministrului apărării naționale sau, după caz, al
ministrului administrației si internelor.
Primarii și șefii misiunilor diplomatice și ai oficiilor consulare de carieră ale României pot
delega sau retrage, du pă caz, exercitarea atribuțiilor de ofițer de stare civilă viceprimarului, secretarului
unității administrativ -teritoriale sau altor funcționari publici din aparatul propriu cu competentă în acest
domeniu, respectiv agentului diplomatic care îndeplinește funcții consulare sau unuia dintre funcționarii
consulari.

2.4.2. Instituția ofițerului de stare civilă
Competența ofițerului de stare civilă este teritorială și materială. Competența teritorială a
ofițerului de stare civilă este determinată de unitatea adminis trativ- teritorială în limitele căreia își
desfășoară activitatea.52
Astfel, ofițerii de stare civilă din cadrul primăriilor comunale, orășenești, cele ale sectoarelor
municipiului București își pot exercita atribuțiile de stare civilă numai în limita unității administrativ –
teritoriale pentru care au fost desemnați. Înregistrarea actelor și faptelor de stare civilă se face, de regulă,
de către ofițerul de stare civilă din localitatea în care domiciliază părțile. Ofițerii de stare civilă ce
funcționează în cadrul primăriilor comunale, orășenești, ale sectoarelor municipiului București, sunt
îndreptățiți să înregistreze actele și faptele de stare civilă ale tuturor locuitorilor care își au domiciliul în
aceste unități administrativ -teritoriale.
Competența teritorială a ofițerului de stare civilă mai poate fi determinată și de reședința
părților. Căsătoria se încheie de către ofițerul de stare civilă, la sediul autorității administrației publice
locale în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința unul dintre viitorii soți53.
Pentru înregistrarea unor fapte de stare civilă competența teritorială este determinată de locul
unde s- au produs acestea. Astfel, întocmirea actului de naștere sau de deces se face la autoritatea
administrației publice locale în a cărei rază teritorială s -a produs evenimentul. Dacă nașterea sau
decesul au avut loc în tren, pe o navă, aeronavă sau într -un alt mijloc de transport, în timpul unei
călătorii ce nu depășește granițele României, întocmirea actului de naștere sau de deces se face de

52 O.Ungureanu, C. Munteanu, op. cit., pp. 308-309
53 Ibidem, pp. 308- 309

17

ofițerul de stare civilă al autorității administrației publice locale a locului de coborâre sau de
debarcare54.

54 Ibidem, p. 308- 309

18

CAPITOLUL III
ÎNREGISTRĂRILE DE STARE CIVILĂ

3.1.Noțiune și feluri
Elementele de stare civilă au ca izvor fapte sau acte juridice, care sunt înregistrate (consemnate)
în actele de stare civilă (ca înscrisuri).
Prin înregistrările de stare civilă se înțelege operațiunile juridice de consemnare, în registrele de
stare civilă, a faptelor și actelor juridice care privesc starea civilă, precum și a altor e lemente prevăzute
de lege, operațiuni efectuate, în condițiile legii, de către organele cu atribuții de stare civilă.55
3.2.Clasificarea înregistrărillor de stare civilă
Există două categorii de înregistrări de stare civilă:
 întocmirea actelor de stare civilă – a actelor de naștere, căsătorie, deces;
 înscrierea de mențiuni marginale pe actele de stare civilă din registrul de stare civilă (în cazul
stabilirii filiației, încuviințării adopției, divorțului etc.)56.
3.3.Regulile înregistrărilor de stare civilă
Potrivit art. 7 din Legea nr. 119/1996, înregistrarea actelor și faptelor de stare civilă se face
astfel57:
 dacă nașterea sau decesul are loc în tren, pe o navă sau aeronavă ori într -un alt mijloc de
transpo rt în timpul călătoriei pe teritoriul României, întocmirea actului de stare civilă se face la
serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor al locului de coborâre sau de debarcare
ori, după caz, de ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei unității administrativ -teritoriale pe a
cărei rază are loc coborârea sau debarcarea;
 dacă nașterea, căsătoria sau decesul are loc pe o navă, în timpul unei călătorii în afara apelor
teritoriale române, înregistrarea se face de comandantul navei; acesta eliberează persoanelor
îndreptățite o dovadă cu privire la înregistrarea făcută, iar la întoarcerea în țară este obligat să
înainteze o copie certificată de pe înregistrarea efectuată, prin căpitănia portului de înscriere a

55 G. Boroi, Drept civil. Partea generală. Persoanele , ediția a 4 -a, Editura Hamangiu București 2010, p. 387
56 C. T. Ungureanu, op. cit ., p. 348
57 O. Ungureanu, C. Munteanu, op. cit., p. 310

19

navei, la serviciul public comun itar local de evidență a persoanelor al sectorului București, care
va întocmi actul de stare civilă;
 dacă nașterea sau decesul are loc pe o aeronavă în timpul unei călătorii în afara ter itoriului
României, înregistrarea se face de comandantul aeronavei; ac esta eliberează persoanelor
îndreptățite o dovadă cu privire la înregistrarea făcută, iar la sosirea în țară este obligat să
înainteze un extras din carnetul de drum, prin comandantul de aeroport, la serviciul public
comunitar local de evi dență a persoanelor al sectorului 1 București, care va întocmi actul de stare
civilă;
 dacă actele și faptele de stare civilă se referă la militarii și personalul civil din unitățile for țelor
armate, precum și la alte categorii de persoane care se află în situație de mobiliza re, război ori
participare la misiuni în afara teritoriului statului român, acestea se înregistrează de ofițeri anume
desemnați de Ministerul Apărării Naționale sau, după caz, de Ministerul Afacerilor Interne;
actele de stare civilă întocmite se comunică serviciului public comunitar local de evidență a
persoanelor sau, după caz, ofițerului de stare civilă din cadrul primăriei unității administrativ –
teritoriale competente.58
Înregistrările de stare civilă se fac urmând anumite reguli:
 înregistrările se efectuează la cerere, pe baza declarației persoanei obli gate de aceasta, sau din
oficiu59 ;
 înregistrările făcute de o persoană necompetentă, care a exercitat în mod public atribuții de ofițer
de stare civilă, sunt valabile (conform principiului validi tății aparenței în drept, așa cum rezultă
din art. 102 C. civ.);
 în cazul în care se refuză întocmirea unui act sau efectuarea unei înregistrări, persoana
nemulțumită poate sesiza judecătoria în raza căreia domiciliază;60
 înregistrările se fac în limba română;
 anularea, modificarea și completarea unei înregistrări de stare civilă se pot face numai în temeiul
unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă;
 pe baza actelor de stare civilă se eliberează certificate de naștere și de căsătorie titula rilor sau
reprezentanților legali ai acestora, iar certificatele de deces, membrilor familiei sau altor
persoane îndreptățite; certificatele de stare civilă se pot elibera și altor persoane împuternicite

58 C.T. Ungureanu, Drept civil.Partea generală. Persoanele, Editura Hamangiu 2016, p. 342
59 A se vedea art. 5 alin. 1 din Legea nr. 119/1996

20

prin procură specială;61
 înregistrarea tardivă a nașterii (după trecerea unui an de la data nașterii) se poate face numai în
baza unei hotărâri judecătorești definitive.
În afara acestor reguli generale, se aplică și reguli speciale prevăzute în fiecare caz în parte.
3.3.1. Înregistrarea nașterii
Nașterea reprezintă faptul material care are consecințe juridice referitoare la filiația, numele și
cetățenia persoanei fizice. De asemenea, în actul de naștere este consemnat nu numai faptul material al
nașterii, ci și data și locul nașterii.
În baza nașterii se întocmește actul de naștere, de către serviciul public comunitar local de
evidență a persoanelor sau, după caz, de către ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei unității
administrativ- teritoriale în a cărei rază s -a produs evenimentul nașterii. întocmirea actului de naștere se
face pe baza declarației verbale a oricăruia dintre părinți sau, dacă aceștia nu pot face declarația din
diverse motive, obligația revine medicului, persoanelor care au fost de față la naștere, asistentului social
sau, după caz, persoanei cu atribuții de asistență socială din unitatea sanitară în care a avut loc nașterea
sau oricărei alte persoane care a luat cunoștință despre nașterea copilului.62
Odată cu declarația verbală de naștere se prezintă și anumite documente: certificatul medical
constatator al nașterii, actul de identitate al mamei și al declarantului, certificatul de căsătorie al
părinților, dacă este vorba despre un copil născut în timpul căsătoriei – art. 14¹ alin. (2) din Legea
119/199663.
Dacă declarația privește un copil născut în afara căsătoriei, iar recunoașterea paternității are loc
în momentul declarării nașterii, datele privind pe tatăl copilului se înscriu în rubricile corespunzătoare
din cuprinsul actului de naștere ce se întocmește – art. 14¹ alin. (5) din Legea nr. 119/1996.
Atunci când nu se cunoaște identitatea mamei, întocmirea actului de naștere al copilului se face
pe baza celorlalte documente, precum și a documentului întocmit de reprezentantul poliției cu ocazia
verificărilor efectuate la solicitarea unității sanitare în care a avut loc nașterea, cu privire la datele de
identifica re a mamei, și a verificărilor în registrele de stare civilă sau în Registrul național de evidență a
persoanelor64

60 A se vedea art. 9 din Legea nr. 119/1996
61 A se vedea art. 10 alin. 1 din Legea nr. 119/1996
62 A se vedea art. 16 din Legea nr. 119/1996
63 Introdus prin art. 1 pct. 2 din O.U.G. nr. 33/2016
64 A se vedea art. 14¹ alin. 3 din Legea nr. 119/1996

21

În cazul în care nu a fost înregistrată nașterea mamei copi lului întocmirea actului de naștere al
copilului se face pe baza „declarației scrise a persoanelor prevăzute la art. 16, a unui proces -verbal
privind identitatea declarată de mamă, semnat de reprezentantul direcției generale de asistență socială și
protecția copilului, de reprezentantul poliției și de cel al unității sanitare, a certificatului medical
constatator al nașterii și a actului de identitate al declarantului (…)”65
Conform art. 211 din Legea nr. 119/1996, modificată prin O.U.G. nr. 33/2016, se colec tează
imaginea facială și imaginea impresiunilor papilare a două degete ale mamei.
Această măsură se ia într -un triplu scop: protejarea dreptului la identitate al copilului,
identificarea mamei neînregistrate și clarificarea stării civile a acesteia, precum și pentru eliminarea
riscului substituirii de persoane. Imaginile colectate se utilizează exclusiv cu ocazia procedurii de
înregistrare a nașterii mamei, pentru compararea cu imaginile colectate de la per soana care se pre zintă
pentru înregi strarea nașterii [art. 211 alin. (2) din Legea nr. 119/1996].
Aceste imagini se stochează în Sistemul național informatic de evidență a persoanelor și se șterg
prin procedură automată imediat după emiterea actului de identitate al mamei66, în paralel cu ac eastă
procedură, serviciul public de asistență socială de la domiciliul declarat al mamei este obligat să
efectueze toate demersurile necesare pentru înregistrarea nașterii mamei și să urmărească obținerea unui
act de identitate de către aceasta.67
Decl ararea nașterii copilului se face în termen de 30 de zile de la naștere pentru copilul născut
viu și în 3 zile pentru copilul născut mort. În cazul în care copilul născut viu a decedat în termenul de 30
de zile prevăzut pentru declararea nașterii, declara rea se face în 24 de ore de la data decesului, în
această situație se întocmesc două acte: unul de naștere și altul de deces. Pentru copilul născut mort se
întocmește numai actul de naștere.68
În cazul în care declararea nașterii nu a avut loc în termenu l de 30 zile, potrivit art. 142 din
Legea nr. 119/1996, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 33/2016, întocmirea actului de naștere al
copilului și deci înregistrarea tardivă a nașterii se fac după o procedură administrativă unică, indife rent
cât ti mp a trecut de la nașterea copilului69. Astfel, întocmirea actului de naștere se face la cererea scrisă
a declarantului, cu aprobarea primarului unității administrativ -teritoriale în a cărei rază s -a produs
nașterea și cu avizul conform al serviciului publi c comunitar județean de evidență a persoanelor sau,

65 A se vedea art. 14¹ alin. 4 din Legea nr. 119/1996
66 A se vedea art. 21¹ alin. 3 din Legea nr. 119/1996
67 A se vedea art. 21² alin. 3 din Legea nr. 119/1996
68 A se vedea art. 14¹ alin. 1 din Legea nr. 119/1996

22

după caz, al Direcției Generale de Evidență a Persoanelor a Municipiului București.70
De exemplu, cazuri de înregistrare tardivă a nașterii se pot ivi atunci când nașterea are loc acasă
sau într-un alt loc decât într˗o unitate medicală, iar cei obligați la declararea nașterii omit să facă
declarația.
Înregistrarea tardivă a nașterii trebuie realizată în termen de 90 de zile de la data solicitării.
Pentru întocmirea actului de naștere se prezintă documentele care se cer în mod obișnuit la
declararea nașterii (așa cum am arătat mai sus) și, în plus, în cazul în care nu există certific at medical
constatator al nașterii, se face o expertiză medico -legală în care se stabilește data nașterii (an, lună,
zi).sexul persoanei. De asemenea, se pot face și alte verificări, care vor fi reglementate prin hotărâre a
Guvernului.
Aceleași prevederi se aplică și în cazul în care nașterea unui cetățean român s -a produs în
străinătate și nu a fost declarată ori a fost înregistrată cu date nereale privind identitatea părinților, iar
declararea nașterii sau înregistrarea nașterii se face în România. În această situație , actul de naștere se
întocmește de personalul cu atribuții de stare civilă din cadrul serviciului public co munitar local de
evidență a persoanelor sau din cadrul primăriei unității administrativ -teritoriale pe a cărei rază se află
domiciliul părințilo r, după ce Ministerul Afacerilor Interne verifică, prin intermediul Ministerului
Afacerilor Externe, dacă nașterea nu a fost înregistrată în străinătate.71
Dacă un copil este găsit și nu se cunosc datele sale de identificare, trebuie anunțată cea mai
apropiată secție de poliție în termen de 24 de ore. Obligația de a anunța poliția revine persoanei care l -a
găsit72, întocmirea actului de naștere al copilului se face în termen de 30 de zile de la data găsirii
acestuia, de către serviciul public comunitar de evidență a persoanelor. Obligația de a fa ce demersurile
necesare în vederea înregistrării nașterii copilului revine serviciului public de asistență socială în a cărui
rază administrativ -teritorială a fost găsit acesta.
Întocmirea actului de naștere în cazul copilului părăsit de mamă în unități sanitare se face
imediat după împlinirea termenului de 30 de zile de la întocmirea procesului-verbal de constatare a
părăsirii copilului.73
Dacă identitatea mamei nu a fost stabilită în termenul de 30 zile de la data părăsirii copilului,

69 C. T. Ungureanu,, op. cit., p. 332
70 A se vedea art. 14² alin. 1 din Legea nr. 119/1996
71 A se vedea art. 14² alin. 3 și 4 din Legea nr. 119/1996
72 A se vedea art. 19 din Legea nr. 119/1996
73 A se vedea art. 20 alin. 1 din Legea nr. 119/1996

23

serviciul public de asistență socială în a cărui rază administrativ -teritorială a fost găsit copilul are
obligația ca, în termen de 48 de ore, să solicite primarului competent să întocmească actul de naștere, să
emită dispoziția privind stabilirea numelui și prenumelui copilului (termenul fiind de 5 zile de la data
solicitării) și să facă declarația de înregistrare a nașterii la serviciul public comunitar de evidență a
persoanelor.
La înregistrarea nașterii, ofițerul de stare civilă atribuie și înscrie codul nume ric personal al
copilului, care se menționează în certificatul lui de naștere și în toate celelalte acte care privesc persoana
fizică.74
Potrivit art. 28 din HG nr. 64/2011 înregistrarea nașterii se face de ,, structura de stare civilă din
cadrul S.P.C.L.E.P. sau de ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei unității administra tiv-teritoriale
în a cărei rază s -a produs evenimentul ”.
În registrul de naștere se înregistrează și copilul născut viu dar și cel născut mort, în termenul și
în baza documentelor de care am făcut vorbire anterior.
Codul numeric personal (CNP) se atrib uie doar copiilor cetățeni români.
Copilul dobândește numele părinților săi iar în cazul în care părinții poartă nume de familie
diferite sau există neconcordanță între prenumele copilului trecut în certificatul medical constatator al
nașterii și cel declarat, înregistrarea nașterii se face în baza declarației scrise și semnate de ambii părinți
din care să rezulte numele și prenumele copilului. Dacă părinții nu se înțeleg cu privire la numele și
prenumele copilului primarul unității administrative – teritor iale la care se înregistrează nașterea
stabilește prin dispoție numele și prenumele copilului.
În cazul în care părinții poartă nume diferite și doar unul dintre ei, poate să -și manifeste voința,
celălalt fiind în imposibilitate, numele de familie al copilului este stabilit potrivit declarației părintelui
care și -a manifestat voința.
În dreptul român, principalele mijloace de identificare sau atribute de identificare a persoanei
fizice sunt: numele, domiciliul și starea civilă.
Sub denumirea generică de ,, nume ” se înscrie atât numele de familie cât și prenumele și chiar
pseudonimul.
Dreptul civil în special evidențiază caracterele juridice ale numelui care se particularizează prin:
 opozabilitatea erga omnes- ca toate drepturile personale nepatrimonial e și dreptul la nume sunt
absolute;

74 A se vedea art. 22 din Legea nr. 119/1996

24

 inalienabilitate –persoana fizică nu poate renunța la nume, nu -l poate vinde sau nu-l poate dona;
 imprescriptibilitate – este imprescriptibil atât extinctive cât și achizitiv, nu se pierde prin
neexercitarea lui și oric ât s-ar folosi un nume el nu se poate dobândi decât în condițiile legii
 personalitate –este strâns legat de persoana omului;
 universalitate- toți oamenii au dreptul la nume;
 legalitate – legea este cea care stabilește condițiile dobândirii, modificării sau schimbării
numelui;
 unitate- deși e format din nume și prenume acestea împreună individualizează aceeași persoană75
Domiciliul copilui este domiciul părinților săi iar în situația în care părinții au domicilii
diferite, părintele care declară nașterea va declara și domiciliul copilului. Domiciliul este al doilea
element de identificare a persoanei fizice. Literatura de specialitate a dat următoarea definiție
domiciliului:,, acel atribut al persoanei fizice care o individualizează în spațiu, prin indicar ea unui loc
având această semnificație juridică”76
Caracterele generale ale domiciliului sunt: opozabilitatea erga omnes, inalienabilitatea,
imprescriptibilitatea, personalitatea și universalitatea. Pe lângă acestea literatura de specialitate a reliefat
și o serie de atribute specifice cum sunt:
3. stabilitatea –o persoană are o locuință statornică
4. unicitatea – o persoană are un singur domiciliu
5. obligativitatea –decurge din faptul că domiciliul este mijloc de individualitate în spațiu a
persoanei.
Un caz ap arte privind înregistrarea nașterii se întâlnește în cazul înregistrării tardive a nașterii
persoanelor care au depășit vârsta de 14 ani, pentru care se efectuează diferite verificări la adres ele la
care acestea au locuit prin unitățile de poliție.
Proced ura înregistrării în acest caz a nașterii presupune ca persoanele în cauză, să dea o
declarație la care vor anexa fotografii mărimea ¾ cm. Declarații vor da în fața ofițerului de stare civilă și
părinții persoanei trecute de 14 ani a cărei naștere se înregistrează tardiv. Ofițerul de stare civi lă are
obligația verificării corectitudinii datelor înscrise în declarație, stabilește dacă fizionomia acesteia

75 C. T. Ungureanu, op. cit., p. 382
76 Idem

25

corespunde cu fotografiile anexate și aplică cele două fotografii astfel: una pe declarația persoa nei car e a
împlinit 14 ani și alta pe cea a părinților77.
Rezultatul se consemnează într -un referat care stă la baza întocmirii comunicării ce urmează a fi
transmisă instantei judecătorești, în acest referat fiind trecute și concluziile S.P.C.L.E.P. cu privire l a
temeinicia sau netemeinicia cererii, precum și datele de stare civilă care au fost stabilite în urma
verificărilor efectuate. Dispozitivul hotărârii judecătorești va cuprinde toate mențiunile necesare
întocmirii actului de naștere.
Am arătat anterior că actul de naștere se întocmește atât pentru copilul născut viu cât și pentru
copilul născut mort.
Pentru copilul născut mort se întocmește numai actul de naștere și în acest caz nu se completeză
rubricile privind prenumele, cetățenia, și codul numeric personal, iar în rubrica ,, din care rezultă că s -a
nascut un copil …….. “ se înscrie cuvântul ,, mort ”.
La cerere se eliberează certificat de naștere cu mențiunea ,,copil născut mort” și adeverință de
înhumare.
3.3.2. Înregistrarea căsătoriei
Actele juridice de stare civilă sunt operațiunile juridice care conduc la crearea sau modificarea
stării civile. Astfel de operațiuni juridice sunt actul de căsătorie, actul juridic de recunoaștere a filiației,
față de mamă sau față de tată, actul juridic de adopție, după unii autori.78
Actul juridic de căsătorie reprezintă uniunea liber consimțită dintre bărbatul și femeia, încheată
în concordanță cu dispozițiile legale, în scopul întemeierii unei familii și reglementată de normele
imperative ale legii.79
Căsătoria se încheie de către ofițerul de stare civilă, la sediul serviciului public comunitar local
de evidență a persoanelor sau al primăriei în a cărei rază de competență teritorială își are domiciliul sau
reședința unul dintre viitorii soți.80
Pentru încheierea căsătoriei este important a fi parcuse inițial o serie de formalități.
În primul rând este necesar ca soții să -și comunice reciproc starea de sănătate, deoarece este
oprită căsătoria între persoanelor care suferă de anumite boli.
În al doilea rând soții trebuie să facă o declarație de căsătorie (Anexa nr. 4) .

77 Idem, p. 382
78 E. Lupan, I. Sabău -Pop, Tratat de drept civil român, Persoanele, Editura C.H. Beck, Buucrești 2010, p.167
79 Al. Bacaci, V.C. Dumitrache, C.C. Hăgeanu, Dreptul famiiei, Editura All Beck, 2005, p. 15
80 Art. 27 din Legea 119/1996 Republicată cu privire la actele de stare civilă;

26

Declarația de căsătorie se face personal de către viitorii soți, în scris, la serviciul public
comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, la primăria competentă, misiunea diplomatică
ori oficiul consular unde urmează a se încheia căsătoria.81
Declarația de căsătorie trebuie să cuprindă:
 Manifestarea de voință a declaranților că vor să se căsătorescă;
 Identificarea fiecăruia prin datele personale;
 Declarația viitorilor soți;
 Declar ația privind numele pe care doresc să -l poarte în timpul căsătoriei soții putând conveni să –
și păstreze numele dinaintea căsătoriei, să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite și
pot de asemenea ca unul dintre soți să -și păstreze numele și celălalt să poarte numele lor reunite;
 Declarația privind regimul matrimonial ales.
La declarația de căsătorie se anexează actele de identitate, certificatele de naștere, certificatele
medicale privind starea sănătății acestora, precum și:
 Autorizarea instan ței de tutelă în a cărei circumscripție își are domiciliul cel care cere
încuviințarea pentru încheierea căsătoriei, în cazul existenței unor impedimente rezultate din
condițiile de rudenie firească sau adopție;
 Avizul medical, dovada încuviințării părinților, tutorelui și autorizarea instanței de tutelă în a
cărei circumscripție minorul își are domiciliul pentru încheierea căsătoriei;
Ofițerul de stare civilă după primirea declarației de căsătorie dispune publicarea declarație i chiar
în aceeași zi, prin afișarea în extras într -un loc special amenajat la sediul serviciului public comunitar
local de evidență a persoanelor sau al primăriei unde urmează să se încheie căsătoria precum și pe
pagina de internet a acestuia. Declarația de căsătorie se afișează și l a sediul serviciului public comunitar
local de evidență a persoanelor sau la sediul primăriei unde celălalt soț își are domiciliul.
Căsătoria se încheie după 10 zile de la afișarea declarației de căsătorie, termen în care intr ă atât
data afișării cât și data încheierii căsătoriei.
Cu aprobarea primarului și pentru motive temeinice căsătoria se poate încheia și mai înainte de
împlinirea termenului de 10 zile.
În cazul în care au trecut 30 de zile de la data afișării declarației și căsătoria nu s -a încheiat sau
dacă soții doresc să modifice declarația inițială trebuie să se facă o nouă declarație de căsă torie și să se
dispună publicarea ei.

81 Art. 28 din Legea 119/1996 Republicată cu privire la actele de stare civilă;

27

După afișarea declarației de căsătorie, orice persoană poate face opoziție la căsătorie dacă există
un impediment le gal sau nu sunt îndeplinite alte cerințe ale legii. Opoziția la căsătorie se fac e numai în
scris și trebuie susținută cu dovezi.
Ofițerul de stare civilă dacă în urma verificărilor pe care este obligat să le efectueze, a opozițiilor
primite sau a informa țiilor pe care le deține, dacă acestea sunt notorii, constată că dispozițiile legale nu
sunt respectate, va refuza să celebreze căsătoria.
Momentul încheierii căsătoriei este momentul în care, după ce se ia consimțământul fiecăruia
dintre soți, ofițerul stării civilă îi declară căsătoriți.
Pentru exprimarea consimțământului, viitori soți sunt obligați să se prezinte împreună la sediul
primăriei, în prezența a doi martori, în fața ofițerului de stare civilă.
Martorii atestă faptul că soții și -au exprimat consimțămâ ntul, iar calitatea de martor la celebrarea
căsătoriei nu o pot avea incapabilii și cei care datorită unei deficiențe fizice sau psihice nu sunt apți să
ateste la exprimarea consimțămân tului.
Căsătoria poate fi oficiată dacă sunt respectate condițiile prevăzute de lege, și în afara s ediului
serviciului de stare civilă. Persoanele aparținând minorităților naționale pot solicita celebrarea căsătoriei
în limba maternă dacă ofițerul de stare civilă cunoaște această limbă.
După luarea consimțământului viitorilor soți i, liber și deplin exprimat în fața a doi mart ori,
ofițerul de stare civilă îi declară căsătoriți și întocmește de îndata actul de căsătorie.
Actul de căsătorie se semnează de către soți, cu numele de familie pe care au convenit să -l poarte
în timpul căsătoriei, de către ofițerul de stare civilă și de către martori.
În rubrica ,, Văzând că publicația cerută de lege s -a efectuat în termen și că nu s -a făcut opoziție
la această căsătorie, în temeiul consimțământului exprimat personal de fiecare dintre soți , noi
…………………………. , ofițer de stare civilă, am încheiat prezentul act de căsătorie ”- se înscriu numele
și prenumele celui care a oficiat căsătoria.
Dacă dispozițiile legale nu sunt îndeplinite ofițerul de stare civilă refuză să încheie căsătoria și
consemnează totul într -un proces verbal motivate, în doua exemplare dintre care unul se înmânează
persoanelor care intenționau să se căsătorescă.
Ofițerul de stare civilă menționează în actul de căsătorie și regimul matrimonial ales. El are
obligația să comunice o copie după actul de căsătorie, notarului care a autentificat convenția
matrimonială și la Registrul național notarial a regimurilor matrimoniale.

28

După încheierea căsătoriei, ofițerul de stare civilă anulează cartea de identitate al soțului care își
schimbă numele de familie prin căsătorie, anulare care se face prin tăierea colțului în car e se află
înscrisă perioada de valabilitate.
În situația persoanelor deținătoare de buletine de identitate sau cărți de identitate provizorii, în
actul de identitate al soțului care prin căsătorie își schimbă numele de familie se aplică ș tampila cu
următorul conținut: „Schimbat numele din ……………….. în …………………., prin căsătorie. Actul de
identitate va fi preschimbat până la ………………… “.
Dovada căsătoriei se face cu actul de căsătorie și prin certificatul de căsătorie eliberat pe baza
acestuia.
3.3.3. Înregistrarea decesului
Actul de deces se întocmește la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unității administrtiv –
teritoriale în a cărei rază s -a produs decesul ori s- a găsit cadavrul82. Declarația de deces în situația în
care decesul are o cauză naturală se face în termen de 3 zile de la data încetării din viață a persoanei, în
calculul termenului intrând atât ziua în care s- a produs decesul, cât și ziua în care se face declarația.
”Odată cu declarația de deces, declarantul depune următoarele acte:
 certificatul medical constatator al decesului, întocmit pe formular- tip, care va trebui să poarte
număr de înregistrare, dată certă, semnătura și parafa medicului care a făcut constatarea, sig iliul
sau ștampila unității sanitare, în care trebuie consemnată cauza decesului, fără prescurtări,
înscrisă cu majuscule;83
 certificatul de naștere și de căsătorie, după caz;
 actul de identitate al decedatului;
 livretul militar sau, după caz, adeverința de recrutare a celui decedat;
 fotocopia actului de identitate al declarantului ”.
Ofițerul de stare civilă este obligat să rețină actul de identitate al celui decedat și să -l anuleze.
Cartea de identitate se anulează prin tăierea colțului în care se află înscrisă perioada de valabilitate, iar în
cazul buletinului de identitate și al cărții de identitate provizorii se aplică, pe prima pagină, sau pe verso,
ștampila cu următorul conți nut: „DECEDAT, Act nr. ………../anul ……, luna ……….., ziua ………,
înregistrat l a Primăria ………….., județ ul …………… “.

82 C. T. Ungureanu,, op. cit., p. 334
83 Art. 55 din HG 64/2011 privind aprobarea Metodologiei cu privire la aplicar ea unitara a dispozitiilor în materie de
stare civila

29

Actele de identitate ale persoanelor decedate trebuie să fie trimise la structura de evidență din
cadrul S.P.C.L.E. P. la care este arondată unitatea adminsitrativ –teritorială pe raza căreia a decedat
persoana, în termen de 10 zile.
O situație deosebită se întâlnește în cazul întocmirii actului de deces pentru cadavrul găsit.
În această situație întocmirea actului de deces se face la serviciul public comunitar de evidență
a persoanelor sau după caz, de ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei unității administrativ –
teritoriale în a cărei rază a fost găsit. Înregistrarea cadavrului neidentificat se va fa ce pe ba za
următoarelor documente:
3. certificatul medical constatator al decesului,
4. dovada eliberată de poliție sau parchet,
5. proces verbal întocmit de medic care va cuprinde vârsta, sexul, locul unde a fost găsit cadavrul,
data și cauza decesului.
Dacă ulterior se descoperă date privind identitatea cadavrului, acestea se însriu prin mențiune
pe actul de deces84.
Ofițerul de stare civilă după întocmirea actului de deces, eliberează persoanei care a fă cut
declarația de deces o adeverință de înhumare sau de incinerare a cadavrului. Adeverința de înhumare se
eliberează într -un singur exemplar iar dacă declarantul decesului nu mai deține adeverința i se va elibera
un duplicat. Duplicatul adeverinței de înhumare se poate elibera doar cu aprobarea primarului unității
administrative- teritoriale în a cărei raza s -a produs decesul.
Actul de deces se poate elibera și în urma unei hotărâri judecătorești definitve declarative de
moarte. În acest caz se face din oficiu sau la cererea persoanei interesate, fie de serviciul publi c
comunitar local de evidență a persoanelor fie de ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei unității
administrativ- teritoriale de la:
 locul nașterii celui declarat mort;
 domiciliul celui declarat mort, în cazul când actul de naștere a fost întocmit la autoritățile loca le
din străinătate;
 domiciliul persoanei care a solicitat declararea judecătorescă a morții, în situația în care locul
nașterii și domiciliul decedatului nu sunt cunoscute.
În vederea declarării judecătorești a dispariției sau a morții unei persoane, structura de stare
civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. sesizată efectuează următoarele activități: verifică datele persoanei în

84 I. Reghini, Introducere în dreptul civil, Editura Hamang iu, Buucrești 2013, p. 276

30

evidențele D.G.P.; solicită informații de la ultimul loc de domiciliu și de la ultimul loc de muncă,
precum ș i de la persoanele care pot da declar ații cu privire la împrejurările în care s-a produs dispariția
sau moartea ori despre data ultimelor știri sau date privind persoana; verifică la S.P.C.L.E.P. sau, după
caz, la primăria care are în păstrare actul de naștere, precum și la S.P.C.L.E.P. ori, după c az, la primăria
ultimului loc de domiciliu, în anul în care se presup une că a dispărut sau decedat în următorii 5 ani,
pentru a stabili dacă pe marginea actului de naștere sau de căsătorie există menți unea de deces;
comu nică instanței judecătorești datele rezultate din verificări; urmărește modul de soluționare și, în caz
de admitere a acțiunii, în baza extrasului de deces pentru uz oficial primit de la S.P.C.L.E.P. sa u de la
primăria care a înregistrat decesul, informează Direcția pentru evidența persoanelor și adminsitrarea
bazelor de date( D.E.P.A.B.D).
Cu adresă scrisă, D.E.P.A.B.D. comunică despre înregistrarea decesului Institutului de
Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.85

85 Art. 65 din HG 64/2011 privind aprobarea Metodologiei cu privire la aplicar ea unitara a dispozitiilor in materie de
stare civila.

31

CAPITOLUL IV
ACTELE DE STARE CIVILĂ

4.1. Noțiunea și importanța actelor de stare civilă
Conceptul de act de stare civilă este utilizat în dublu sens:de acte juridice de stare civilă care a u
ca efect nașterea, modificarea sau stingerea unor elemente de stare civilă și de acte – înscrisuri
doveditoare ale stării civile.
Actele de stare civilă, adică certificatul de naștere, de deces de căsătorie sunt înscrisuri.86 Potrivit
dispozițiilor art. 99 alin. 1 C. Civ. Coroborat cu art. 12 din Legea nr. 119/1996 starea civilă se dovedește
cu actele de naștere, de căsătorie și de deces întocmite în registrele de stare civilă, prec um și cu
certificatele de stare civilă, eliberate pe baza acestora. Persoana titulară a stăr ii civile nu poate însă face
dovada stării sale civile cu actele de stare civilă, deoarece acestea reprezintă o pag ină din registrul de
stare civilă, care se păstrează de către organele de stare civilă.87 De asemenea, se eliberează certificate
de stare civilă, care reprezintă copii simplificate ale actelor de stare civilă, lăsate pe un formular tipizat
și care nu cuprind toate mențiunile din actele de stare civilă.88
4.2. Înscrierea de mențiuni în actele de stare civilă
În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 3 din legea specială ” Cetățenii străini p ot cere, iar
persoanele fără cetățenie sunt obligate să solicite înscrierea de mențiuni pe actele de stare civilă
întocmite în registrele de stare civilă române89.
Dacă un cetățean străin s -a căsătorit sau a decedat pe teritoriul României, ofițerul de stare civilă
care a întocmit actul va trimite, în termen de 5 zile de la înregistrare, un extras de pe ac tul respectiv
organului competent al Ministerului Administrației și Internelor, care îl va transmite misiunii

86 A se vedea art. 99 alin. 2 teza I C. civ.
87 E. Chelaru, Drept civil. Persoanele- în Reglementarea Noului Cod civil, ediția a 2 -a, Editura C.H. Beck, București
2012,
p. 137
88 I. Reghini, Ș. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere…op.cCit., pp.177- 179
89 Ibidem, p. 180

32

diplomatice sau oficiului consular al țării respective acreditate în România, potrivit obligațiilor izvorâte
din tratate, acorduri sau convenții la care România este parte sau pe bază de reciprocitate.”
În ceea ce privește procedura judiciară de mențiune a divorțului pe actul de stare civilă este da tă
în competența instanței de tutelă respectiv a judecătoriei pâna la înființarea acesteia90.
Pe cale judiciară pot fi soluționate cererile de divorț pentru oricare dintre motivele arătate
anterior, atât prin acordul părților, cât și din culpa unuia dintre soți sau din culpa comună dacă soții se
adresează direct instanței de judecată sau dacă divorțul administrativ sau notarial a fost respins.
Instanța de judecată va pronunța o hotărâre de desfacere a căsătoriei care va sta la baza
înscrierii divorțului în actele de stare civilă.
Înscrierea divorțului se face din oficiu, prin mențiune pe marginea acului de căsătorie , în baza
hotărârii judecătorești definitive , pe care inst ața o va comunica. De asemenea, înscrierea divorțului se
face și la cererea oricăruia dintre foștii soți, care depune copie legalizată de pe hotărârea judecătorească.
Înscrier ea divorțului unui cetățean român, pronunțat în străinătate se va face doar dacă
hotărârea străină definitivă, a fost recunoscută de către tribunalul competent.
Pentru înscrierea mențiunii privind divorțul, ofițerul de stare civilă primește hotărârea
judecătorescă și înscrie mențiunea pe actul de căsătorie precum și pe cel de naștere în situația în care
ambele acte sunt în păstrarea primăriei care a primit sentința de divorț. În caz contrar, of ițerul de stare
civilă are obligația de a trimite o comunicare de mențiuni către primăria care păstrează actul de naștere
al foștilor soți.
În ceea ce privește adopția p e baza hotărârii definitive de încuviințare a adopție i, serviciul de
stare civilă competent întocmește un nou act de naștere al copilului în care adoptatorii vor fi trecuț i ca
fiind părinții săi firești.
În cazul adopției, de către cetățeni români cu domiciliul în țară, se întocmește un nou act de
naștere, de către S.P.C.L.E.P. sau, după caz, de ofițerul de stare civilă din cadrul primărie i unității
administrativ- teritoriale în raza căreia se află domiciliul adoptatului.
În situația în care adoptatorii sunt cetățeni străini ori cetăț eni români cu domiciliul sau
reședința în străinătate, noul act de naștere se întocmește de către S.P.C.L.E.P. sau, după caz, de ofițerul
de stare civilă din cadrul primăriei unității administrativ -teritoriale de la domiciliul celui adoptat.

90 T. Bodoașcă, Opinii referitoare la concursul dintre unele dispoziții ale Codului civil și diverse reglementăr i ale
Legii
nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă , în Dreptul nr. 7/2012, pp. 79- 83

33

Dacă adoptatul este cetățean român cu domiciliul în străinătate, noul act de naștere se
întocmește de către Direcția de Stare Civilă. – Sector 1.91
În noul act de naștere întocmit, rubrica „Locul nașterii“ se completează cu denumirea unității
administrativ- teritoriale unde își are sediul S.P.C.L.E.P. sau, după caz, primăria unde se întocmește
actul, iar rubricile privind părinții se completează cu numele și prenumele adoptatorilor.
În toate cazurile, se retr age certificatul de naștere inițial și se expediază, spre anulare,
emitentului92.
După întocmirea noului act de naștere, se trimite comunicarea de menț iune S.P.C.L.E.P. sau
primăriei unităț ii administrativ- teritoriale unde a fost înregistrat primul act de naștere al celui adoptat,
care, după operarea mențiunii, la rubrica „ Certificate eliberate “, însc rie urmă torul text: „NU SE VA
MAI ELIBERA NICIUN CERTIFICAT “.93
După eliberearea noului act de naștere, vechiul act se va păstra iar pe marginea sa se va
menționa faptul că s -a întocmit noul act de naștere
Adopțiile cu efecte restrânse, apro bate anterior adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului
nr. 25/1997 privind regimul juridic al adopției, se înscriu în baza deciziilor fostelor comitete executive
ale consiliilor populare și a hotărârilor judecătorești definitive , din oficiu sau la cererea persoanelor
interesate, prin mențiune pe marginea actului de naștere al celui adoptat și, după caz, pe actul de
căsătorie.
La întocmirea noilor acte de naștere, ca urmare a adopției, se ține seamă de următoarele:
 pentru întocmirea actului de naștere ca urmare a adopției sunt necesare următoarele documente:
hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s -a încuviințat adopția, actele de identitate sau
pașapoartele părinților adoptatori, certificatul de căsătorie al adoptatorilor;
 dacă persoana care adoptă este căsătorită cu mama firească a adoptatului, respectiv cu tatăl
firesc, rubrica din actul de naștere privind „ Numele de familie al mamei “, respectiv „Numele de
familie al tatălui“, se completează cu numele de familie obținut prin căsătorie;
 dacă pe rsoana care dorește să adopte este căsătorită, în noul act de naștere se completează numai
rubricile privind pe tată sau mamă, iar rubricile referitoare la celălalt părinte nu se completează,
doar dacă ulterior celălalt soț adoptă, se întocmește un nou act de naștere;

91 Art. 98 din HG 64 /2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea u nitară a dispozițiilor în materie de
stare civilă.
92 T. Bodoașcă, op. cit., , pp. 79- 83
93 Idem 35.

34

 în cazul în care adopția este făcută de o persoană necăsătorită, rubrica privind tatăl sau mama
copilului se completează cu numele și prenumele celui sau celei care a adoptat;
 dacă cei care adoptă sunt căsătoriți și poartă nume diferite numele de familie al copilului va fi cel
stabilit prin sentința judecătorească de încuviințare a adopț iei.
4.3. Întocmirea actelor de stare civilă
Actele de stare civilă pot fi definite ca acele ,, acte , din registrele de stare civilă , în care sunt
consemnate de către organele cu atribuții de stare civilă, în condițiile legii, elementele stării civile a
persoanei ”.94
Actele de stare civilă au o natură juridică complexă care se evidențiază prin prisma dreptului
civil și a dreptului administrativ95.
Pentru dreptul civ il actele de stare civilă reprezintă o specie de acte autentice, cu toate
consecințele ce decurg din această calitate mai ales cu privire la valabilitate și puterea doveditoare.
Pentru dreptul administrativ, actul de stare civilă este înscrisul doveditor – instrumentum- al
actului administrativ individual- negoțium – care este tocmai înregistrarea de stare civilă . Totodată, el
este și un mijloc de evidență a populației.96
În vederea evidențierii elementelor ce alcătuiesc starea civilă a unei persoane fizice, cât și pe ntru
dovada stării civile se întocmesc actele de stare civilă. Actele de stare civilă se întocmesc, în condițiile
stabilite de lege, de către organele competente, în registre de stare civilă. Potrivit dispozițiilor art.2 din
Legea nr.119/1996 p rivind actele de stare civilă, actele de naștere, de căsătorie și de deces se întocmesc
în registre de stare civilă, în două exemplare, ambele originale. Completarea registrelor de stare civilă se
face cu cerneală specială de culoare neagră.
Referitor la al doilea exemplar a registrelor de stare civilă Legea 119/1996 privind actele de stare
civilă, stabilește că în măsura în care se va pune la punct infrastructura informatică necesară, registrul va
fi întocmit în format electronic la fel ca și mențiunile ulterioare.
4.3.1 Întocmirea actelor de stare civilă ale cetățenilor români aflați în străinătate
„Întocmirea actelor de stare civilă ale cetățenilor români aflați în străinătate se face la misiunile
diplomatice, la oficiile consulare de carieră ale României sau la autoritățile locale competente”..97

94 Gh. Beleiu, op. cit. , p. 417
95 Ibidem, p. 417
96 Ibidem, p. 418
97 A se vedea art. 5 din H.G. nr. 64/2011 privind aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor
în mater ie de stare civilă

35

Înregistrarea actelor și faptelor de stare civilă de către misiunile diplomatice, oficiile consulare
de carieră ale României în străinătate se efectuează în conformitate cu legislația română.
Șefii misiunilor diplomatice și ai oficiilor consulare de carieră ale României, având calitatea de
ofițeri de stare civilă vor putea întocmi, în registrele de stare civilă pe care le au în păstrare, actele de
naștere, căsătorie, deces ale cetățenilor români aflați în afara granițelor țării.
Misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră ale României trimit prin Ministerul
Afacerilor Externe, actele din primul exemplar al registrelor de stare civilă, pe măsura completării lor, la
Direcția de Evidență a Persoanelor și Starea civilă a sectorului 1 București, împreună cu documentele
primare pe baza cărora s -a întocmit actul.
Exemplarul 1 se arhivează la Primăria sectorului 1 București care trimite comunicări de mențiuni
locului în drept și operează pe ele mențiunile ce se primesc ulterior.
Al doilea exemplar se trimite în țară, în termen de 30 de zile de la data când toate actele au fost
completate, la Direcția Generală de Evidență a Persoanelor municipiului București.
La primirea registrelor exemplarul II acestea se conf runtă cu exemplarul I în scopul operării în
ele a mențiunilor existente pe marginea actelor exemplarului I.
Cetățenii români care se află în localități în care țara noastră nu are reprezentanți diplomatici
sau consulari vor înregistra actele de stare ci vilă , fie la misiunea diplomatică sau oficiul consular de
carieră al României, cu competență pentru acea localitate, fie în registrele locale de stare civilă.
 Înregistrarea actelor de stare civilă ale cetățenilor români încheiate în străinătate la autoritățile
locale
Actele de stare civilă ale cetățenilor români, întocmite în străinătate la autoritățile locale
competente, se transcriu, obligatoriu, în registrele de stare civilă române, în termen de 6 luni de la
întoarcerea în țară sau de la primirea din străinătate a certificatului ori extrasului de stare civilă.
Cererile de transcriere care se depun la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor
sau la primăria unității administrativ -teritoriale de la locul de domiciliu al solicitantului s e aprobă de
către primari, după ce s -a obținut avizul prealabil al S.P.C.J.E.P.
Cererile privind cetățenii români care nu au avut niciodată domiciliul în România se transcriu cu
aprobarea primarului sectorului 1 al municipiului București și cu avizul prealabil al Direcției Ge nerale
de Evidență a Persoanelor a Municipiului București.
După înregistrarea cererii, se efectuează verificări urmând a se stabili următoarele chestiuni:

36

1) dacă titularul certificatului sau extrasului de stare civilă este cetățean român verificările făcându –
se la D.G.P. sau la Autoritatea Naționala pentru Cetățenie;
2) dacă mai există un alt act transcris sau reconstituit în țară, acest lucru verificându -se în registrele
de stare civilă aflate în păstrare la S.P.C.L.E.P. sau la primăria domiciliilor avute anterior, până
la data înregistrării actului de către autoritățile străine;
3) dacă S.P.C.L.E.P sau primăria unității administrativ -teritoriale unde a fost depusă cererea are
competența teritorială privind aprobarea transcrierii, în cazul cetățenilor care se legitimează cu
pașaport sau titlu de călătorie. Verificările se efectuează la structura de evidență din cadrul
S.P.C.L.E.P. de la ultimul loc de domiciliu declarat de solicitant.
Legea prevede condiții speciale pentru documentele administrative emise de autoritățile străine,
prezentate pentru înregistrarea în registrele de stare civilă române, precum și pentru traducerile acestora
făcute la notari din străinătate, după cum urmează98:
 documentele eliberate de instituții ale statelor semnatare ale Convenției de la Haga din 5
octombrie 1961 se apostilează;
 documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate,convenții sau acorduri de
asistență judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice alta formalitate;
 documentele care nu se regăsesc în una dintre situațiile prevazute anterior, se supralegalizează, în
conformitate cu prevederile art. 162 din Legea nr. 105/1992, cu completările ulterioare.
Cererea de transcriere se adresează primarului unității administ rativ- teritoriale pe raza căreia își
are domiciliul titularul certificatului și se face în nume propriu sau prin împuternicit cu procură specială.
Minorii în vârstă de peste 14 ani solicită transcrierea certificatelor de naștere în nume propriu, asistați d e
unul dintre părinți, de tutore, ori prin împuternicit cu procură specială. În cazul în care părinții au
domicilii diferite în țară, primăria competentă privind transcrierea certificatului de naștere poate fi
oricare din cele două primării pe raza cărora au domiciliul părinții minorului.99
Pentru persoanele care nu au împlinit vâsta de 18 ani, ai căror părinți au domiciliul în străinătate,
cererea de transcriere a certificatelor de naștere se depune la primăria ultimului loc de domiciliu avut de
părinți î n România, iar în cazul în care au avut domicilii diferite, la ultimul domiciliu al unuia dintre
părinți.

98 HG 64 /2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă
99 HG 64 /2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civi lă

37

Cetățenii români cu vârsta peste 18 ani care au domiciliul în străinătate, adresează cererea
primarului unității administrativ -teritoriale de la ulti mul loc de domiciliu avut în țară, cu avizul prealabil
al S.P.C.J.E.P., iar dacă nu au avut domiciliul în România, primarului sectorului 1 al municipiului
București, cu avizul prealabil al Direcției Generale de Evidență a Persoanelor a Municipiului Bucureș ti.
În cazul transcrierii certificatului de căsătorie, cererea se adresează primarului unității
administrativ- teritoriale de la domiciliul comun al soților, iar dacă soții au domicilii diferite în țară, la
oricare dintre cele două primării pe raza cărora aceștia își au domiciliul.
Pentru transcrierea certificatului de deces, cererea se adresează primarului unității administrati v-
teritoriale a locului de domiciliu al solicitantului, care are obligația să dispună verificări și la ultimul
domiciliu al deced atului, sau primarului unității administrativ -teritoriale de la ultimul domiciliu avut în
țară de către persoana decedată.
Documentele necesare pentru efectuarea transcrierii sunt:
 fotocopii ale certificatelor de naștere și de căsătorie, fotocopii ale act ului de identitate sau
pașaportului;
 declarații notariale, din partea ambilor soți, dacă sunt cetățeni români, sau numai a soțului
cetățean român, cu privire la numele purtat după căsătorie dacă acest lucru nu reiese din
certificatul din străinătate;
 decla rație din partea părintelui care solicită transcrierea certificatului de naștere al copilului în
cazul în care părinții acestuia au domicilii diferite;
 declarație din partea titularului actului ori a reprezentantului legal că nu mai există un alt a ct
transcris sau înscris sau reconstituit.100
După înregistrare, cererea de transcriere se înaintează S.P.C.J.E.P., împreună cu referatul ce
conține rezultatul verificărilor, din care să rezulte că nu mai există un alt act transcris sau reconstituit în
registrele de stare civilă române, precum și documentele menționate de lege. După verificarea
documentelor, S.P.C.J.E.P. restituie întreaga documentație, împreună cu avizul prealabil, primăriei
unității administrativ -teritoriale unde a fost depusă cererea. La primire a avizului de la S.P.C.J.E.P.,
ofițerul de stare civilă prezintă primarului referatul însoțit de cererea de aprobare a tr anscrierii
certificatului de stare civila și documentele prevăzute de lege pentru emiterea dispoziției de aprobare a
transcrierii. Ulte rior în baza tuturor acestor demersuri, ofițerul de stare civilă întocmește actul de stare
civilă și eliberează certificatul corespunzător persoanei îndreptățite.

100 Idem

38

Căsătoriile încheiate în străinătate și desfăcute prin divorț se înscriu numai prin mențiune , pe
marginea actului de naștere, cererea, însoțită de certificatul sau extrasul de căsătorie, în original,
fotocopie și traducere legalizată, precum și sentința de divorț, în original, fotocopie și traducere
legalizată, autentificate conform prevederilor art. 72 alin. (6), se adresează primarului unității
administrativ- teritoriale care are în păstrare actul de naștere și se înaintează, spre aprobare,
D.E.P.A.B.D.101
Cetățenii români aflați în străinătate pot solicita înscrierea care îi privește în registrel e de stare
civilă române de la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României, a certificatelor
sau extraselor de stare civilă eliberate de autoritățile străine, în cazul în care înregistrarea actului sau
faptului de stare civilă a fost făcută în prealabil la autoritatea din statul de reședința. Înscrierea se face
cu aprobarea șefilor misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare, iar refuzul acestora se motivează.
4.3.2 Întocmirea actelor de stare civilă ale cetățenilor români aflați p e nave, aeronave
Legea nr. 119/1996 stabilește în art. 7 alin 1 că „ dacă nașterea sau decesul au loc în tren, pe o
navă sau aeronavă, ori într -un alt mijloc de transport în timpul călătoriei pe teritoriul României,
întocmirea actului de stare civilă se face la autoritatea administrației publice locale a locului de coborâre
sau debarcare ”.
Certificatul medical constatator al decesului, în care se consemnează cauza decesului, se
întocmește și se semnează de către un medic sau, în lipsa acestuia de către un cadru sanitar care a făcut
constatarea.
Dacă decesul s -a produs pe o navă sau aeronavă și nu există ,medic la bord, constatarea decesului
se va face în primul port sau aeroport de escală de către un medic.
În situația când durata călătoriei navei până la primul port de escală, este mai mare de 24 de ore,
constatarea decesului se face de către comandant, împreună cu consiliul de bord, și se consemne ază în
jurnalul de bord.
În caz de moarte violentă comandantul navei va efectua cercetări.
În textul de le ge nu se face nicio referire la înregistrarea căsătoriei când aceasta a avut loc în tren,
pe o navă sau aeronavă. Aceasta înseamnă că în tren, pe o navă sau aeronavă, în timpul unei călătorii în
interiorul granițelor țării, nu se pot încheia căsătorii.

101 A se vedea art. 7 din Legea nr. 119/1996

39

Principala rațiune a unei asemenea soluții constă, pe de o parte, în aceea că durata unei asemenea
călătorii este limitată în timp, iar pe de altă parte, încheierea căsătoriei în astfel de situații nu prezintă
caracter de urgență care să reclame înregistrarea neîntârziată a ei.
Comandanții de nave ce efectuează călătorii în afara granițelor țării sunt învestiți cu a tribuții de
ofițeri de stare civilă aceștia înregistrând nașterea, căsătoria și decesul ce se produc pe nave în timpul
unei călătorii în afara a pelor teritoriale române.
Înregistrarea nașterii, căsătoriei ori decesului de către comandantul de navă se face în jurnalul de
bord eliberându- se persoanelor îndreptățite o dovadă cu privire la înregistrarea făcută 102.
La sosirea în țară, comandantul navei este obligat să înainteze un extras de pe jurnalul de bord,
prin căpitănia portului de înscriere a navei, la autoritatea administrației publice locale a sectorului 1
București, care va întocmi actul de stare civilă.
Comandanții de nave pot proceda la încheierea unei căsătorii în timpul unei călătorii în afara
apelor teritoriale române, cu condiția ca viitorii soți să fie cetățeni români. Astfel comandanții de nave
nu vor putea încheia căsătoria între un cetățean străin și un cetățean român, chiar dacă viitorii soți ar
avea autorizațiile cerute de lege, precum și între cetățenii străini care se află pe navă.
În situația în care nașterea sau decesul se produc pe aeronave, în timpul unei călătorii în a fara
teritoriului României, evenimentul se înregistrază în carnetul de drum eliberându-se persoanelor
îndreptățite o dovadă cu privire la înregistrarea făcută.103
La sosirea în țară, comandantul aeronavei are obligația să înainteze, prin comandantul
aeroportului, un extras de pe carnetul de drum, la autoritatea administrației publice locale a sectorului 1
București, care va întocmi actul de stare civilă.
Înregistrările făcute în jurnalul de bord sau în carnetul de drum vor cuprinde toate datele
necesare întocmirii actului de stare civilă, precum și însemnările cerute de lege, ele făcând dovada
evenimentului până la întocmirea actului de către autoritatea adminsitrației publice locale a sectorului 1
al municipiului București104
4.3.3 Anularea, modificarea, rectificarea ori completarea actelor de stare civilă și a
mențiuni lor de pe acestea

102 A se vedea art. 3 așin. 2 lit. c și art. 8 alin. 2 Legea nr. 119/1996, actualiza tă
103 A se vedea art. 8 alin. 4 din Legea nr. 119/1996
104 A se vedea art. 8 alin. 5 din Legea nr. 119/1996 actuali zată

40

Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe acestea
se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive105.
În cazul anulării, completării și modificării actelor de stare c ivilă, sesizarea instanț ei
judecătorești se face de către persoana interesată, de structurile de stare civilă din cadrul servic iilor
publice comunitare locale sau județene de evidență a persoanelor ori de către parchet. Cererea se
soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestora, pe baza
verificărilor efectuate de serviciul public comunitar local de evidență persoanelor și a concluziilor
procurorului.106
Hotărârea judecătorească precum și înregistrarea făcută în temeiul acesteia sunt opozabile
orică rei alte persoane, atât timp cât printr- o nouă hotă râre nu s-a stabilit contrariul.
Rectificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe marginea acestora se fac e în
temeiul dispoz iției primarului unităț ii administrativ- teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă,
din oficiu sau la cererea persoanei interesate, cu avizul prealabil al serviciului public comunitar județean
de evidență a persoanei.
Cererile înregistrate la serviciile de stare civi lă ale sectoarelor municipiului Bucuresti se avizează
în prea labil de către ș eful serviciului pu blic comunitar local de evidență a persoanelor.
Cererea de rectificare, însoțită de actele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar
local de evide nță a persoanelor sau la primăria unității administrativ -teritoriale care are în păstrare actul
de stare civilă ori, după caz, la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau la primă ria
de la locul de domiciliu.
Termenul de soluționare a cererii este de 30 de zile și se realizează prin emiterea un ei dispoziții
care se comunică solicitantului în termen de 10 zile de la data emiterii. Dispoziția și înregistrarea făcută
în baza acesteia sunt opozabile oricărei persone până la proba contrară .107 Acea stă dispoziție poate fi
contestată la instanța judecătorească în a cărei rază teritorială își are sediul autoritatea emitentă, în
condițiile legii.
Anularea, completarea și modificarea unui act de stare civilă sau a unei mențiuni înscrise pe
aceasta, dispuse prin hotărâre judecătorească definitivă, precum și rectificarea unui act de stare civilă ori

105 A se vedea art. 43 din Legea nr. 119/1996, actualizată
106 A se vedea art. 60 dinLegea nr. 119/1996 actualizată
107 Idem 21

41

a mențiunilor înscrise pe acesta, aprobate prin dispoziția primarului, se înscriu numai prin mențiune pe
marginea actului de stare civilă108.
4.3.4. Reconst ituirea și întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă
Motivele pentru care actele de stare civilă pot fi reconstituite sunt:
 registrele de stare civilă au fost pierdute sau distruse, în totalitate ori în parte;
 actul de stare civilă a fost întocmit în străinătate și nu poate fi procurat certificatul ori extrasul de
pe acest act.
Întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă se poate cere dacă:
 întocmirea actului de naștere sau de deces a fost omisă sau refuzată, deși au fost depuse actele
necesare întocmirii acestuia;
 întocmirea actului de căsătorie a fost omisă sau refuzată, deși a fost luat consimțământul soților
de către ofițerul de stare civilă.
Cererea de reconstituire sau de întocmire ulterioară a unui act de stare civilă, însoțită de
documentele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau la
ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei unității administrativ -terit oriale competente să întocmească
actul. Cererea se soluționează în termen de 30 d e zile, cu avizul prealabil al serviciului public comunitar
județean de evidență a persoanei, prin dispoziție a primarului, care se comunică solicitantului în termen
de 10 zile de la emitere. Dispoziția poate fi contestată la instanța judecătorească în a cărei rază teritorială
își are sediul autoritatea emitentă.
În cazul în care unul dintre exemplarele registrului de stare civilă este pierdut sau distrus, în
totalitate ori în parte, acesta se înlocuiește printr -o copie întocmită de pe registrul existent, care se
certifică pentru conformitate de către ofițerul de stare civilă.

4.4. Înregistrarea adopției în actele de stare civilă
Pe baza hotărârii definitive de încuviințare a adopției, serviciul de stare civilă competent
întocmește un nou act de naștere al copilului în care adoptatorii vor fi trecu ți ca fiind părinții săi firești.
În cazul adopției, de către cetățeni români cu domiciliul în țară, se întocmește un nou act de
naștere, de către S.P.C.L.E.P. sau, după caz, de ofițerul de stare civilă din cadrul primărie i unității
administrativ- teritoriale în raza căreia se află domiciliul adoptatului.

108 Idem 21

42

În situația în care adoptatorii sunt cetățeni străini ori cetăț eni români cu domiciliul sau re ședința
în străinătate, noul act de naștere se întocmește de către S.P.C.L.E.P. sau, după caz, de ofițerul de stare
civilă din cadrul primăriei unității administrativ -teritoriale de la domiciliul celui adoptat.
Dacă adoptatul este cetățean român cu domiciliul în străinătate, noul act de naștere se întocmește
de către Direcția Stare Civilă. – Sector 1.109
În noul act de naștere întocmit, rubrica „Locul nașterii“ se completează cu denumirea unității
administrativ- teritoriale unde își are sediul S.P.C.L.E.P. sau, după caz, primăria unde se întocmește
actul, iar rubricile p rivind părinții se completează cu numele și prenumele adoptatorilor.
În toate cazurile, se retr age certificatul de naștere inițial și se expediază, spre anulare,
emitentului.
După întocmirea noului act de naștere, se tr imite comunicarea de men țiune S.P.C.L.E.P. sau
primăriei unit ății administrativ- teritoriale unde a fost înregistrat primul act de naștere al celui adoptat,
care, după operarea mențiunii, la rubrica „ Certificate eliberate “, înscrie urm ătorul text: „NU SE VA
MAI ELIBERA NICIUN CERTIFICAT “.110
După eliberearea noului act de naștere, vechiul act se va păstra iar pe marginea sa se va menționa
faptul că s -a întocmit noul act de naștere.
Adopțiile cu efecte restrânse, aprobate anterior adoptării Ordonanț ei de urg ență a Guvernului nr.
25/1997 privi nd regimul juridic al adopției, se înscriu în baza deciziilor fostelor comitete executive ale
consiliilor populare și a hotărârilor judecătorești definitive , din oficiu sau la cererea persoanelor
interesate, prin mențiune pe marginea actului de naștere al celui adoptat și, după caz, pe actul de
căsătorie.
La întocmirea noilor acte de naștere, ca urmare a adopției, se ține seamă de următoarele:
 pentru întocmirea actului de naștere ca urmare a adoptiei sunt necesare următoarele documente:
hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s -a încuviințat adopția, actele de identitate sau
pașapoartele părinților adoptatori, certificatul de căsătorie al adoptatorilor;
 dacă persoana care adoptă este căsătorită cu mama firească a adoptatului, respectiv cu tatăl
firesc, rubrica din actul de naștere privind „ Numele de familie al mamei “, respectiv „Numele de
familie al tatălui“, se completează cu numele de familie obținut prin căsătorie;

109 Art. 98 din HG 64 /2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea u nitară a dispozițiilor în materie de
stare civilă.
110 Idem 35.

43

 dacă persoana care dorește să adopte este căsătorită, în noul act de naștere se completează numai
rubricile privind pe tată sau mamă, iar rubricile referitoare la celălalt părinte nu se completează,
doar dacă ulterior celălalt soț adoptă, se întocmește un nou act de naștere;
 în cazul în care adopția este făcută de o persoană necăsătorită, rubrica privind tatăl sau mama
copilului se completează cu numele și prenumele celui sau celei care a adoptat;
 dacă cei care adoptă sunt căsătoriți și poartă nume diferite numele de familie al copilului va fi cel
stabilit prin sentința judecătorească de încuviințare a adopț iei.

44

BIBLIOGRAFIE

Tratate. Cursuri. Monografii
1. D.A. Artene, Drept Civil. Persoanele , Ed. Sitech, Craiova
2014;
2. Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, Noul Cod civil , Ed. C.H.Beck , București
2012;
3. Al. Bacaci, V.C. Dumitrache, C.C. Hăgeanu, Dreptul famiiei, Editura All Beck, 2005;
4. C. Bîrsan, Convenția europeană a drepturilor omului ,
Cometariu pe articole, ediția a II -a, Ed. C.H.Beck, București 2010;
5. Ghe. Beleiu, Drept civil român, Introducere în dreptul
civil. Subiectele dreptului civil, Editura Șansa, București 1993;
6. Ghe. Beleiu, Drept civil român, Introducere în drept civil,
Subiectele dreptului civil , ediția a XI -a revăzută și adăugită de M. Nicolae și P. Trușcă., Ed.
Universul Juridic, București 2007;
7. G. Boroi, Drept civil. Pareta generală. Persoanele,
ediția a 4 -a, Editura Hamangiu, București 2010;
8. I. Carbu- Ciochină, Drept civil. Persoanele, Ed. Junimea, Iași
2008;
9. E. Chelaru Drept civil. Persoanele – în reglementarea
noului Cod civil, ediția a -3-a, Editura C.H. Bech, București 2012;
10. E. Chelaru Teoria generală a dreptului civil, Editura
C.H.Beck, București 2014;
11. I. Dogaru, S. Cercel, Drept civil. Persoanele, Editura C.H. Beck,
Bucur ești 2007;
12. I.P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editura All Beck
București 1996;

45

13. D. Lupulescu, Actele de stare civilă, Editura Științifică și
Enciclopedică, București 1980;
14. C.C. Hăgeanu, Dreptul familiei și actele de stare civilă,
Editura Hamangiu, București 2012;
15. E. Lupan, S. Sztranyiczki Persoanele în concepția noului Cod civil,
Editura C. H.. Beck, București 2012;
16. E. Lupan, ș.a. Drept civil. Partea generală – conform
noului cod civil, Editura C.H.Beck, București 2012;
17. E. Lupan, I. Sabău -Pop, Tratat de drept civil român, Persoanele,
Editura C.H. Beck, Buucrești 2010;
18. I. Reghini, S. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere în dreptul civil, Editura
Hamangiu, București 2013 ;
19. C.T. Ungureanu Drept civil. Partea generală. Persoanele,
ediția a 3 -a, Editura hamangiu București 2016;
20. T. Prescure, R. Matefi, Drept civil. Parte generală. Persoanele,
Editura Hamangiu, București 2012;
Articole din reviste de specialitate
1. T. Bodoașcă, Opinii referitoare la concursul dintre unele
dispoziții ale Codului civil și diverse reglementări ale Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de
stare civilă , în Dreptul nr. 7/2012;
2. P. Perju, Indentificarea persoanei fizice în
reglementarea noului Cod civil și în lumina jurisprudenței contenciosului european și a practicii
judiciare de drept inter, în Dreptul nr. 7/2016;

Legislație internă
*** Codul civil (Legea nr. 287/2009);
*** Codul de Procedură civilă (Legea 134/2010, republicată)
*** Legea de punere în aplicare a Codului Civil (Legea 71/2011)
*** Legea nr. 119/1996 privind cu privire la actele de stare civilă, republicată

46