Capitolul I: Securitatea – concepte, definitii 1.1. Precizari conceptuale 1.1.1. Conceptul de securitate Termenul „securitate” provine din cuvintele… [607464]

Capitolul I: Securitatea – concepte, definitii

1.1. Precizari conceptuale
1.1.1. Conceptul de securitate
Termenul „securitate” provine din cuvintele latine „securitas” și „securitatis”, care
exprimă atât lipsa unei primejdii, cât și o stare de calm și pace.1
De-a lungul timpului, conceptul de ,,securitate” a capatat diverse definitii si intelesuri, dar,
datorita schimbarilor ce au avut loc pe scena internationala si aparitia unor noi provocari la
adresa securitatii, el a ramas un ,,concept incomplet dezvoltat.”2
Studiile de securitate din anii 1970, desi nu au avut remarcat in acea perioada o
evolutie
majora, sunt de o foarte mare valoare deoarece ne ajuta sa intelegem evolutia viitoare acestui
domeniu.
Specialistii din stiinte umane au promovat ideea ca sistemul i nternational va fi supus unui
proces de transformare radicala.
Immanuel Wallerstein afirma ca datorita dinamismului sau, economia capitalista va
cauta sa se integreze si in blocul comunist.
Chiar dacă nu toți specialistii sunt de acord, incetarea Războiu lui Rece a confirmat
teoria de la sfârșitul anilor 1970. Teoria a relatat inlocuirea problemei declanșării unui conflict
nuclear între S.U.A si U.R.S.S. cu mari riscuri si pericole concrete la adresa securitatii
internationale. Aceste pericole au fost de n atura economica in special in statele ce au apartinut
blocului sovietic, probleme si confruntari etnice, cresterea alarmanta a numarului de imigranti
si refugiati, chiar si degradarea accelerata a mediului. Aceasta teorie a mai confirmat si faptul
ca stat ele din centrul si sud -estul europei au urmarit integrarea in structurile europene si
internationale. Confimarea acestor fapte au avut impact asupra conceptului de securitate.
Definitia securitatii a suferit multe modificari datorita conceptelor lui Joha n Galtung si
al lui Kenneth Boulding, dar si de la definitia lui Walter Lippmann care afirma ca „o națiune
este în siguranță în măsura în care nu se află în pericolul de a trebui să sacrifice valori
esențiale, dacă dorește să evite războiul și, poate, atunci când este provocată, să și le
mențină, obținând victoria într -un război” .
Au fost aduse modificari definitiei securitatii de catre:

1 Aurel V. David, Sociologia natiunilor , Ed. Tempus Dacoromania Comterra, Bucuresti, 2005, p. 358
2 Barry Buzan, Popoarele, statele si teama, Ed. Cartier, Chisianu, 2000, p. 15

Ian Bellany scrie că „securitatea, în sine, este o relativă absență a războiului” combinată cu
un nou introdus factor psihologic, reprezentat de „o relativ solidă convingere că nici un
război care ar putea avea loc nu s -ar termina cu o înfrângere” ;
Laurence Martin subliniază dimensiunea economică: „securitatea este asigurarea bunăstării
viitoare” . În anii ’60, bunăstarea era considerată ca fiind rezultatul direct și neproblematic al
creșterii economice, însă teoriile sociale și economice ulterioare au infirmat această ipoteză,
considerând că la fel de importanți sunt și factorii culturali și psihologici;
Ilustrând exploz ia numărului studiilor lingvistice din anii 1980 -1990, Ole Waever definește
securitatea „ drept ceea ce se numește în teoria limbajului un act de vorbire … afirmarea
însăși constituie actul … Pronunțând <securitate>, un reprezentant al statului deplasea ză
cazul dinspre particular spre o zonă specifică, pretinzând un drept special de a folosi toate
mijloacele necesare pentru a bloca această evoluție ”.
Problemele legate de securitate nu sunt fixe, acestea s -au schimbat de -a lungul
timpului si fiecare defi nitie poate fi plasata intr -un anumit context istoric.
Definitiile prezentate mai sus evidentiaza doar cateva dintre caracteristicile securitatii,
dar niciuna nu pare a fi completa. Diferitele curente si scoli de gandire sugereaza definitii
diferite ale securitatii, iar dezacordurile nu pot lipsi, fiecare parte sustinand ca teroria proprie
este cea mai optima.
Principalele curente de gandire ce s -au implicat in studiul securitatii.
Pozitivismul este curentul de gandire ce promovează studiile strategice și studiile de
securitate, descrise de către criticii curentului drept abordări obiective, care nu pun probleme,
ale ontologiei și epistemologiei securității. Specialiștii fac totuși distincția între abordarea
tradiționalistă în studiile de securitate, cu o viziune centrată pe stat și pe dimensiunea militară,
și abordarea vastă a securității, ce dorește să lărgească agenda de securitate prin analiza
problemelor militare și nonmilitare.
Constructivismul este acel curent ce se bazează pe credința că lumea este produsul
interacțiunii sociale, ce poate fi măsurată și analizată cu mijloace științifice specifice. Această
formă de constructivism social folosește, în studiul securității, ontologia subiectivă și
epistemologia obiectivă, cu alte cuvinte afirmă că lumea este construită social și poate fi
măsurată și analizată.
Postmodernismul este caracterizat de o mare diversitate a studiilor de securitate.
Metodologia aferentă acestui curent de gândire este construită în jurul credinței că lumea este
produsul interacțiu nii noastre sociale și nu poate fi măsurată și analizată cu ușurință din cauza
naturii contestate a cunoașterii (ontologie și epistemologie subiective). Rezultatele studiilor

postmoderniste ridică multe întrebări referitoare la rolul pozitivismului în stud iul securității,
din mai multe puncte de vedere: metodologic, istoriografic, epistemologic, ontologic și
normativ. 3
Dupa prabusirea Imperiului Sovietic, de la sfarsitul secolului XX, confruntarea
politico -militara dintre Europa de Est si Vest a luat sfars it, iar lupta pentru suprematia
mondiala a fost dusa de competitia economico -tehnologica din sistemul international. Astfel,
conceptul de securitate a fost extins, tinand cont de noile domenii: domeniul economic,
tehnologic, demografic, ecologic dar si alt e aspecte ale interactiunilor internationale. Dupa
acest moment, conceptul de securitate a fost redefinit de catre Scoala de la Copenhaga. Cei
mai importanti teoreticieni ai noului curent de analiza sunt Barry Buzan si Ole Waever. Prin
contributia acestora , dimensiunea conceputlui de ,,securitate’’ a fost extinsa, adaugandu -se
cinci noi dimensiuni ale acesteia: dimensiunea militara, politica, economica sociala si de
mediu.
In aceasta redefinire s -au implicat si organizatiile internationale
guvernamentale, dar si cateva organizatii non guvernamentale. Organizatia Natiunilor Unite si
Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa au promovat conceptul de securitate
colectiva, fiind mai usor de atins obiectivul comun, acela al securitatii globale. Confo rm
conceptului de securitate globala, orice atac asupra unui stat democratic este considerat un
atac asupra tuturor statelor democratice. Astfel, organizatiile de securitate euroatlantice si
europene au realizat o noua arhitectura a securitatii, relatand c a securitatea nu se rezuma doar
la prevenirea unui conflict militar ci si la alte aspecte ale vietii sociale si internationale,
aspecte economice, tehnologice, s.a.m.d. astfel, chiar si pentru Organizatia Nord Atlantica,
conceptul de securitate colectiva a devenit un concept cheie.
Conceptul de securitate democratica a fost elaborat pe baza interdependentei
crescande dintre state si a fenomenului globalizarii. Acesta presupune construirea relatiilor
dintre statele democratice pe baza valorilor pluralismulu i, democratiei, drepturilor omului si
domniei legii, ceea ce inseamna inlocuirea modelului de actiune fondat pe dominatie si
violenta cu unul bazat pe toleranta, cooperare si interdependenta.
Sensul conceptului de securitate colectiva a fost imbogatit de cel de securitate
cooperativa, ceea ce sugereaza unirea eforturilor statelor in vederea prevenirii tensiunilor in
scena internationnala, respectiv a conflictelor armate, prin impiedicarea unui state in
acumularea sau utilizarea unor mijloace de ofensiva im potriva altui stat. Securitatea

3 Constantin Mostoflei, Petre DUTU, Alexandra SARCINSCHI, STUDII DE SECURITATE SI APARARE volumul 2,
Editura Universitatii Nationale de Aparare, Bucuresti, 2005, pp . 10-11

cooperativa ofera solutii pentru construirea si intretinerea unui sistem de securitate, prin
cooperarea tuturor partilor componente ale sistemului, indiferent de natura sau forma lor, care
au acelasi obiectiv comun, si anume pacea globala, vazuta nu doar ca lipsa a razboiului, ci si
ca mediu de dezvoltare economica si sociala.
Prin redefinirea conceptului de securitate a aparut o serie de noi sintagme
derivate din acesta, precum securitatea politica, economica, militara, eco logica, s.a.m.d., toate
acestea raportandu -se atat la aspectul international al securitatii, cat si la cel national. In
conditiile aparitiei unor amenintari la adresa securitatii, conceptul de securitate a devenit
multidimensional, ceea ce a determinat ,,d emilitarizarea securitatii”.

1.1.2. Conceptele de pericol, amenintare, risc si vulnerabilitate