CAPITOLUL I: PREZENTAREA SOCIETĂȚ II ȘI A DOMENIULUI D E ACTIVITATE ………………………….. …………………………….. [606017]

CUPRINS

CAPITOLUL I: PREZENTAREA SOCIETĂȚ II ȘI A DOMENIULUI D E
ACTIVITATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 2
1.1. INDUSTRIA DE NAVE IN ROMÂNIA ………………………….. …………………………. 2
1.2.1. Date generale ………………………….. ………………………….. ………………….. 3
1.2.2. Obiectul activității ………………………….. ………………………….. …………… 3
1.2.3. Capitalul social și structura acționariatului ………………………….. …… 4
1.2.4 . Structura organizatorică a societății ………………………….. ……………… 5
1.2.5. Piața societății ………………………….. ………………………….. ………………… 5
CAPITOLUL II: ANALIZA SITUAȚIEI FI NANCIAR -PATRIMONIALE
ȘI A PERFORMANȚELOR FINANCIARE ALE ÎNTRE PRINDERII ……. 8
2.1. BILANȚUL CONTABIL – SURSĂ INFORMAȚIONALĂ DE BAZĂ A ANALIZEI
FINANCIARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 8
2.2. ANALIZA STRUCTURII PA TRIMONIALE A ÎNTREPR INDERII ……………………… 15
2.2.1. Analiza structurii activului ………………………….. …………………………. 15
2.2.2. Analiza structurii pasivului ………………………….. ………………………… 18
2.3. ANALIZA CORELAȚIEI DI NTRE FONDUL DE RULME NT, NECESARUL DE FOND
DE RULMENT SI TREZORERIA NETĂ ………………………….. ………………………….. … 21
2.4. ANALIZA LICHIDITĂȚII ȘI SOLV ABILITĂȚII FIRMEI ………………………….. …… 26
2.5. ANALIZA GRADULUI DE Î NDATORARE A ÎNTREPRI NDERII ……………………… 30
2.6. ANALIZA REZULTATELOR ÎNTREPRINDERII ………………………….. …………….. 35
2.6.1. Contul de profit și pierdere ………………………….. …………………………. 36
2.6.2. Soldurile intermediare de gestiune ………………………….. ………………. 38
2.6.3. Capacitatea de autofinanțare și autof inanțarea ………………………… 48
2.7. ANALIZA RENTABILITĂȚI I ………………………….. ………………………….. ………. 52
2.8. CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ……………………….. 62
CAPITOLUL III: CONCLUZII FINALE ȘI PROPUNERI PENTRU
ÎMBUNĂTĂȚIREA ACTIVI TĂȚII FIRMEI ………………………….. …………… 63
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. …………………………. 69

2
CAPITOLUL I
PREZENTAREA SOCIETĂȚII ȘI A DOMENIULUI DE
ACTIVITATE

Șantierul STX Europe din Brăila este situat la 170 km în amonte pe fluviul
Dunărea. Portofoliul constă din producția de corpuri, livrare de nave complete comerciale dar
și reparații și conversii de nave.
Șantierul are un cheu în lungime de 1300m, facilități de monta j și reparații pentru 12
nave, fiind echipat cu macarale de 50 tone.
Platforma de montaj si lansare are capacitatea de nave până la 135 x 23 metri, o
greutate maximă pentru lansare de 2500 t one și de ridicare de 2200 tone.

1.1. Industria de Nave în Rom ânia
Accesul la Marea Neagr ă și cei peste 1000 km pe care Dun ărea îi parcurge pe
teritoriul țării au f ăcut ca sectorul construc ții navale în Rom ânia s ă aibă o tradi ție de peste
160 ani.
Principalele societ ăți comerciale din cadrul sectorului sunt :
– 12 șantie re navale la Marea Neagr ă și pe Dun ăre din care 3 șantiere navale numai
pentru repara ții;
– 4 fabrici echipamente navale (2 fabrici echipament e de punte, pompe, caldarine, o
fabric ă de elice navale, o fabric ă de motoare navale.);
– Un institut de specialitate care abordeaz ă activit ăți de proiectare teme de
cercetare fundamental ă și aplicat ă.
Sectorul este privatizat în propor ție de peste 90% din capitalul social înregistrat,
singurul șantier naval neprivatizat fiind S.C. Severnav Drobeta Turnu Severin.
Dotările și tehnologiile permit un grad ridicat de adaptabilitate la cerere, permi țând
construc ția și repara ția oric ărui tip de nav ă în anumite game de dimensiuni, func ție de calele
și docurile din dotare, p ână la 200.000 tdw, pe baza de proiecte rom ânești sau străine,
conform normelor de clasificare interna ționale.
Asocia ția Na țional ă a Constructorilor de Nave din Rom ânia este membru activ în
CESA (Organism rezultat în urma comas ării AWES cu CESA din 1 iulie 2004) – Community
of European Shipyards’ Associatio n – Asociatia Comunitar ă a Șantierelor Navale.

3 1.2. Prezentarea societății S.C. STX RO OFFSHORE BRĂILA S .A.

1.2.1. Date generale
S.C. STX RO OFFSHORE BRĂ ILA este o societate comercială pe acțiuni, persoană
juridică română, înființată în anul 1991.
Sediu l societății este în municipiul Brăila, str.Celulozei, nr. 1A .
Societatea este înregistrată la Registrul Comerțului sub are codul
Tel.: +40 239607030
Fax: +40 239607033
Web site: www.stxeurope.com
E-mail : braila@stxeurope.com
Capitalul social subscris ș i vărsat de

1.2.2. Obiectul activității
Obiectul de activitate al societății constă în:
– construcții navale (activitate principală);
– reparații navale;
– construcții metalice și părți componente;
– recuperarea deșeurilor și resturilor metalice reciclabile (demolare de nave maritime
și fluviale);
– recuperarea deseurilor și resturilor nemetalice reciclabile (demolare de nave
maritime și fluviale);
– import – export;
– comerț cu amănuntul în magazine ne specializate cu vânzare predominantă de
produse alimentare, băuturi și tutun;
– cantina;
– alte activități anexe transporturilor pe apă;
– construcții hidrotehnice;
– manipulări;
– depozitări;
– asanarea si îndepărtarea gunoaielor, salubritate și activităț i similare;
– transporturi terestre de călători, ocazionale;
– transporturi rutiere de mărfuri;

4 – alte activități referitoare la sănătatea umană (activități de prim ajutor de urgență,
ambulanțe sanitare);
– activități de asistență medicală ambulatorie;
– alte forme de învățământ (activități de pregătire prin cursuri de calificare si
recalificare);
– transporturi pe cai navigabile interioare.

SC STX RO OFFSHORE BRĂILA are sediul în România. Pentru desfășurarea
activității se aprovizionează din țară, dar și din afara țării. Produsele fabricate merg pe piața
internă si externă.

1.2.3. Capitalul social și structura acționariatului
Capitalul social al companiei se ridică la 165.862.178 lei și este compus din
66.344.871 acțiuni cu o valoare nominală de 2.5 lei .
Acționarii semnificativi ai societății sunt: Scandinor Norvegia 94.1%, STX Norway Offshore
AS 5.5% , Alți acționari persoane fizice și juridice 0.4% .

Tabel 1.2.3.1. Structura acționariatului la 31.12.2009
Denumire acționar Nr. acțiuni %
Scandinor Norveg ia 62.445.401 94,1224
STX Norway Offshore
AS 3.652.299 5,5050
Alți acționari persoane
fizice și juridice 247.171 0,3726

Majorarea capitalului s ocial s -a făcut prin conversia ȋmprumuturilor ȋn acț iuni, urmare
a Hotarârii AGEA din 05.12.2008 și CA din 17.03.2009. Ȋ n cursul anului 2010 va avea loc
delistarea companiei de la bursă , ceea ce va conduce la schimbarea structurii acționariatului.
Toate acțiunile societăț ii au drepturi de vot egale.
Capitalurile proprii au cres cut, datorită reevaluarii la 31. 12.2009 a terenurilor deț inute
de companie.

5 1.2.4 Structura organizatorică a societății
Componența managementului la 31 decembrie 2009 este următoarea:
Ing. Rușinoiu Laurenț iu Director General
Ing. Răpiț eanu Răsvan Director Tehnic
Ing. Flor Florinel Direc tor Aprovizionare
Ing. Cond urache Vladimir Director Producț ie
Ing. Bratland Per Director Marketing
Ing. Puia Alina Director Resurse Umane
Ec. Stan Daniel Director Financiar
Ec. Sibiescu Cristina Manager Contabilitate
Ing. Florea Florin Manager Proiect
Ing. Plopea nu Marcel Manager Suport Producț ie
Ing. Diaconu Gigi Manager Corp
Ing. Drăgan Costică Manager Investiț ii
Ing. Ionescu Aurelian Manager Proiect
Ing. Popescu Cristian Manager Proiect
Ing. Boală Horia Manager Proiect
Ing. Susnoschi Flavia Manager Aprov izionare
Ing. Nechifor Adrian Manager Proiect
Ing. Vasile Mujdei Manager Armare
Ing. Marin Adrian Manager Controlul Calităț ii
Ing. Nicolae Adriana Manager Personal Salarizare

1.2.5. Piața societății
Piața reprezintă locul de întâlnire între oferta și cere rea de bunuri și servicii1. Piața
societății este compusă din clienții, concurența, distribuția și furnizorii săi. Șantierul Naval
S.C. STX RO OFFSHORE BRĂILA , dispunând de un potențial tehnic și uman deosebit,
execută produse și servicii atât pentru piața internă cât și pentru cea externă.
Lucrând la parametri funcționali superiori și aplicând tehnologii perfecționate de
fabricție, acesta reușește să -și extindă sfera de influență pe piața internă și internațională,
construind nave și componente pe baza pr escripțiilor normative internationale:

1 Băcescu, Marius, Băcescu , Angelica – Cărbunaru – Compendiu de macroeconomie , Editura Econo mică,
București, 1997, pag. 288

6  Convenții și regulamente internaționale;
 Registre de clasificare.
Șantierul beneficiază de o dotare tehnică corespunzătoare, permanent înoită,
conferindu -i posibilitatea realizării unor produse complexe la un înalt ni vel calitativ,
ponderea o reprezintă construcția de navă, distinată în cea mai mare parte exportului.
Piața construcțiilor de nave este segmentată în două piețe principale:
 Piața constructiilor navale complet echipate;
 Piața construcțiilor metalice (struct uri navale complet sau parțiale, executate cu un
anumit grad de saturare).
SC STX RO OFFSHORE BRĂILA asigură în acest moment aproximativ 10% din
portofoliul de comenzi existent pe piața internațională pentru navele de aprovizionare a
platformelor maritime tip „Offshore”. De asemenea societatea are comenzi pentru realizarea
de feriboaturi, vase specializate, vase comerciale pentru beneficiari din diverse zone ale
lumii.
Principalii furnizori ai societății sunt :
Furnizori interni:
ARCELOR MITTAL
DUCTIL BUZ AU
EHOL DISTRIBUTION SRL BUCURESTI
BRODRENE DAHL ROMANIA
AIR LIQUIDE BUCURESTI
PENTAGON SRL TECUCI

Furnizori externi:
JOTUN BOYA TICARET TURCIA
JULIUS HANDELS GMBH AUSTRIA
KEMPPI NORGE FINLANDA
OUTOKUMPU SUEDIA
INTERNATIONAL PAINT LTD MAREA BRITANIE

7 Principalii clienți ai s ocietății sunt :
Clienți interni:
SC STX RO OFFSHORE TULCEA
BRODRENE DAHL ROMANIA
BRĂILA SHIP REPAIR SA
DET NORSKE VERITAS ROMANIA
SC LAMINORU BRAILA

Clienți externi:
STX NORWAY OFFSHORE AS
OJSC WADAN YARDS OKEAN

8 CAPITOLUL II
ANALIZA SITUAȚIEI FINANCIAR – PATRIMONIALE
ȘI A PERFORMANȚELOR FINANCIARE ALE
ÎNTREPRINDERII

Într-un sistem economic concurențial, obiectivul major al întreprinderii este
maximizarea valorii sale, respectiv creșterea averii proprietarilor a cesteia (maximizarea averii
acționarilor pentru societățile închise și maximizarea cursurilor titlurilor pentru societățile
cotate la bursă). Aceasta implică desfășurarea activității firmei în condiții de rentabilitate
superioară și în același timp menține rea solvabilității și a echilibrului financiar.
Astfel, managerii și acționarii trebuie să urmărească atingerea acelor obiective pe
termen scurt care să contribuie la realizarea celui pe termen lung – creșterea valorii
patrimoniale a firmei, singurul care permite perenitatea acesteia.
Obiectivele principale ale analizei financiar -patrimoniale sunt:
 Stabilirea patrimoniului net, respectiv a valorii contabile a averii acționarilor;
 Determinarea sănătății financiare, respectiv detectarea unor eventuale situaț ii de
dezechilibru financiar care ar putea periclita continuitatea exploatării;
 Stabilirea lichidității și solvabilității firmei;
 Determinarea flexibilității financiare a acesteia pe baza tabloului fluxurilor de
trezorerie;
 Caracterizarea eficienței elemen telor patrimoniale;
 Întocmirea bugetelor de venituri și cheltuieli și a planurilor de finanțare;
 Evaluarea performanțelor firmei.

2.1. Bilanțul contabil – sursă informațională de bază a analizei
financiare
Bilanțul este documentul contabil principal care prezintă situația patrimonială a unei
întreprinderi la un moment dat și care sintetizează ansamblul drepturilor și angajamentelor ce
caracterizează atât situația juridică, cât și situația financiară a acesteia.
În activul bilanțului sunt înregistrate toate drepturile de proprietate și de creanță ale
întreprinderii în ordinea inversă a lichidității (capacitatea posturilor de activ de a se
transforma în numerar) iar în pasiv toate obligațiile, respectiv angajamentele asumate,

9 aranjate în ordinea crescătoare a exigibilității (timpul cât sursa respectivă rămâne la dispoziția
întreprinderii). Egalitatea bilanțieră este necesară deoarece activul și pasivul sunt două
reprezentări ale aceleiași mărimi economice. Pasivul reflectă sursele fondurilor întreprinderii,
iar activul constituie utilizările cărora le sunt afectate aceste fonduri, deci nici o sursă nu
poate rămâne fără alocare, după cum nici o nevoie de finanțare nu poate exista fără surse de
fonduri.
Unele aspecte privind volumul și structura activelor și pasi velor sau asigurarea
surselor de finanțare a activității pot fi investigate și pe baza bilanțului contabil întocmit
conform reglementărilor legislației în vigoare. În legătură cu analiza situației financiare pe
baza bilanțului contabil, există însă două te orii fundamentale:
 Teoria bilanțului patrimonial (financiar), care are la bază analiza lichiditate –
exigibilitate, numită în practica țărilor occidentale, analiza patrimonială; această analiză pune
în evidență riscul de insolvabilitate al întreprinderii, ad ică incapacitatea firmei de a -și onora
angajamentele față de terți;

 Teoria bilanțului funcțional, conform căreia întreprinderea reprezintă o entitate
economică și financiară asigurând realizarea anumitor funcții cum ar fi funcția de producție,
funcția de investire și dezinvestire, precum și funcția de finanțare.

Bilanțul patrimonial (financiar) prezintă o importanță deosebită pentru acționari
(care sunt interesați să cunoască valoarea averii lor) și creditori (pentru care patrimoniul
reprezintă o garanție pentru realizarea drepturilor lor). Acest tip de bilanț se obține prin
regruparea posturilor de activ și de pasiv după criteriile de lichiditate și exigibilitate.
Bilanțul financiar se compune din doua părți:
– partea de sus, care reflectă structura finan ciară dată de stabilitatea elementelor
componente (mijloace economice mai mari de un an și resurse mai mari de un an)
– partea de jos, care reflectă ciclul de exploatare cuprinzând mijloace temporare și
surse temporare (mai mici de un an).
Elementele de ac tiv se înscriu în ordinea crescătoare a lichidităților: active
imobilizate, active circulante (stocuri, creanțe, titluri de plasament, disponibilități).
Elementele de pasiv se înscriu în ordinea crescătoare a exigibilității lor: capitaluri
proprii, datorii financiare și datorii curente (cu scadente mai mici de un an) 2.

2 Violeta Isai, TEORIA SI PRACTICA BILANTULUI CONTA BIL, Editura Valinex, Chisinau, 2002, pag. 254

10 Tabel 2.1.1. Prezentarea activului din bilanțul financiar
– lei –
ACTIVE =
NECESARURI NETE EXERCIȚIUL FINANCIAR
2007 2008 2009
Mijloace cu durata > 1 an
A. Active imobilizate total 78.648.611 75.722.344 83.694.649
I. Imobilizări necorporale
1.323.805 875.955 362.509
II. Imobilizări corporale 70.287.395 67.762.530 76.278.185
III. Imobilizări financiare 7.037.411 7.083.859 7.053.955
Mijloace cu durata < 1 an
B. Active circulante t otal 411.255.735 410.808.977 150.344.747
I. Stocuri 374.049.478 385.987.305 110.530.269
II. Creanțe 31.207.239 22.582.142 29.518.213
III. Investiții financiare pe
termen scurt
0 0 0
IV. Casa și conturi la bănci
5.999.018 2.239.530 10.296.265
C. Chel tuieli in avans 784.813 1.177.344 890.740
TOTAL ACTIVE NETE 490.689.159 487.708.665 234.930.136

11 Tabel 2.1.2. P rezentarea pasivului în bilanțul financiar
– lei –
PASIVE = RESURSE EXERCIȚIUL FINANCIAR
2007 2008 2009
Resurse cu scadență > 1 an
J. Capital și rezerve
I. Capital subscris și vărsat 81.364.415 81.364.415 165.862.178
II. Prime de capital 0 0 0
III. Rezerve din reevaluare 13.340.996 13.340.986 26.954.755
IV. Rezerve 11.243.110 11.243.120 11.243.120
V. Rezultatul report at
– sold C
– sold D

41.119.539 93.273.680 157.298.100
VI. Rezultatul exercițiului
– sold C
– sold D

52.154.141 64.024.420 35.071.368
Repartizarea profitului (ct. 129) 0 0 0
Total capitaluri proprii (rd 18 +
rd 20 + rd 21 + rd 22 + rd 23)
12.674.841
-51.349.579
11.690.585
H. Provizioane pentru riscuri și
cheltuieli
760.575 423.243 1.462.518
G. Datorii ce trebuie plătite peste
1 an
76.083.142 38.272.528 2.317.165
D. Datorii ce trebuie plătite într -o
perioadă de până la un an
400.51 0.253 499.740.153 218.895.274
I. Venituri în avans 660.348 622.320 564.594
TOTAL CAPITALURI 490.689.159 487.708.665 234.930.136

12
Pentru construcția bilanțului patrimonial am efectuat următoarele corecții cu privire la
structura bilanțului:
– activ ul imobilizat se diminuează cu valoarea imobilizărilor financiare al căror termen de
lichiditate este mai mic de un an și se majorează cu valoarea creanțelor al căror termen de
lichiditate este mai mare de un an;
– activul circulant net se majorează cu va loarea imobilizărilor financiare cu termenul de
lichiditate mai mic de un an și se diminuează cu valoarea creanțelor cu termen de lichiditate mai
mare de un an; de asemenea în activul circulant net se includ cheltuielile înregistrate in avans cu
termen de lichiditate mai mic de un an;
– capitalurile permanente se diminuează cu valoarea cheltuielilor înregistrate in avans cu
termen de lichiditate mai mare de 1 an și se majorează cu valoarea veniturilor înregistrate în
avans cu termen de exigibilitate mai ma re de 1 an;
– datoriile cu scadență mai mică de un an se majorează cu valoarea veniturilor
înregistrate în avans cu termen de exigibilitate mai mic de un an precum și cu datoria fiscală
latentă aferentă subvențiilor pentru investiții;

Bilanțul funcțional este o situație de sinteză ce explică funcționarea unei
întreprinderi sub aspectul resurselor utilizate și destinației lor. Conform concepției
funcționale, posturile de activ și de pasiv din bilanțul contabil se regrupează potrivit
următoarelor funcții ale întreprinderii:
– funcția de producție fabricarea bunurilor și serviciilor livrate terților);
– funcția de investire (achiziția și crearea activelor imobilizate);
– funcția de finanțare (procurarea resurselor financiare necesare dezvoltării).3
Astfel, ele mentele de activ sunt grupate, după lichiditatea lor, în imobilizări și active
circulante, iar cele de pasiv, după exigibilitatea lor, in capitaluri utilizabile mai mult de un an
(denumite și capitaluri permanente sau resurse stabile) și datorii sub un an (denumite și
datorii pe termen scurt sau datorii circulante).4

3 Violeta Isai, op. cit., pag. 268
4 Neculai Tabara, Emil Horomnea, C -tin Toma, CONTURILE ANUALE IN PROCESUL DECIZIONAL, Editura
Tipo Moldova, Iasi, 2001, pag. 166.

13 Tabel 2.1.3. Prezentarea activului din bilanțul funcțional
– lei –
ACTIVE = UTILIZĂRI
(VALOARE BRUTĂ) EXERCIȚIUL FINANCIAR
2007 2008 2009
I. Funcția de investiții
Utilizări stabile 92.054.460 96.045.289 110.664.377
A. Active imobilizate brute 92.054.460 96.045.289 110.664.377
1. Imobilizări necorporale 2.548.421 3.073.106 1.857.288
2 . Imobilizări corporale 82.468.628 85.888.324 101.753.134
3. Imob ilizări financiare 7.037.411 7.083 .859 7.053.955
II. Funcția de exploatare
B. Active circulante de
exploatare
378.596.077
396.458.058
131.859.083
1. Stocuri – total 374.049.478 385.987.305 110.530.269
2. Creanțe comerciale 4.546.599 10.470.753 21.328.814
Active circulante în afara
exploatării
26.660.640
12.111.389
8.189.399
Alte creanțe 26.660.640 12.111.389 8.189.399
C. Cheltuieli în avans 784.813 1.177.344 890.740
III. Funcția de trezorerie
Activ circulant financiar 5.999.018 2.239.530 10.296.265
Casa și contu ri la bănci 5.999.018 2.239.530 10.296.265
Total Active
valoare brută
504.095.008
508.031.610
261.899.864

14 Tabel 2.1.4. Prezentarea pasivului din bilanțul funcțional
– lei –
PASIVE = RESURSE EXERCIȚIUL FINANCIAR
2007 2008 2009
IV. Funcția de finanțare
Resurse stabile (rd.1 +
rd.2 + rd.3)
102.924.407
7.669.137
42.439.996
1. Capitaluri proprii 12.674.841 -51.349.579 11.690.585
– Capital 81.364.415 81.364.415 165.862.178
– Rezerve – total 24.584.106 24.584.106 38.197.875
– Rezultatul reportat
Sold C
Sold D

41.119.539
93.273.680 157.298.100
– Rezultatul exercițiului
Sold C
Sold D

52.154.141 64.024.420 35.071.368
– Repartizarea profitului 0 0 0
2. Amortismente și
provizi oane
14.166.424
20.746.188
28.432.246
3. Datorii financiare
stabile (>1 an)
76.083.142 38.272.528 2.317.165
II. Funcția de exploatare
1. Datorii de exploatare 373.217.679 375.459.563 179.400.051
2. Datorii în afara
exploatării 27.292.574 104.621 .021 28.924.723
3. Credite bancare 0 19.659.569 10.570.500
I. Venituri în avans 660.348 622.320 564.594
Total Resurse 504.095.008 508.031.610 261.899.864

15 2.2. Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii
Analiza structurii patrimoniale are ca o biectiv stabilirea și urmărirea evoluției ponderii
diferitelor elemente patrimoniale (de activ și de pasiv). Ratele de structură patrimonială oferă
posibilitatea exprimării bilanțului în procente și permite identificarea caracteristicilor majore ale
struct urii bilanțului oferind de asemenea posibilitatea realizării de analize comparative în timp și
spațiu.
2.2.1. Analiza structurii activului
Analiza se realizează pe baza datelor din activul bilanțului patrimonial.
Valorile ratelor de structură a activulu i sunt influențate de caracteristicile tehnice,
economice și juridice ale activității întreprinderii.5
Principalele rate de caracterizare a activului sunt:
a) Rata activelor imobilizate
100 
activ totale imobilizat activerai

Această rată măsoară ponderea activelor imobiliz ate în patrimoniul total al întreprinderii.
Conținutul diferit al componentelor activelor imobilizate justifică utilizarea și a unor rate
complementare:
a1) Rata imobilizărilor necorporale
100Im 
activ Totale necorporal obilizaririn

Mărimea acestui indicator reflectă ponderea activelor intangibile (brevete, licențe, mărci,
fond comercial etc.) în cadrul patrimoniului firmei.
a2) Rata imobilizărilor corporale
100Im 
activ Totalcorporale obilizariric

Această rată reflectă ponderea capitalurilor fixe în cadrul patrimoniului întreprinderii și
valoarea ei depinde de specificul activității și de caracteristicile tehnice ale întreprinderii,
înregistrând valori diferite de la o ramură la alta. Astfel, aceasta are valori foarte mari în cazul
firmelor care folosesc o infrastructură importantă sau echipam ente costisitoare.

5 Analiza economico -financiara, Prof.univ.d r.Vasile ROBU, Conf.univ.dr.Nicolae GEORGESCU, Ed.
A.S.E. 2000

16 Specialiștii apreciază că pentru întreprinderi comparabile, această rată semnifică
capacitatea firmei de a rezista unei crize economice, știindu -se foarte bine că o imobilizare
ridicată a capitalului atrage după sine un risc mare al netr ansformării acestora în lichidități.6
a3) Rata imobilizărilor financiare
100Im 
activ Totalfinanciare obilizaririf

Această rată reflectă intensitatea legăturilor și relațiilor financiare pe care firma analizată
le-a stabilit cu alte firme cu ocazia operațiilor de creștere externă (participații, investiții de
portofoliu, credite acordate etc.).
Rata ia valori foarte ridicate în cazul holdingurilor al căror obiect de activitate îl
constituie gestionarea unui portofoliu de participații și ia valori foarte scăzute la firmele mi ci și
la cele puțin axate pe o politică de investiții financiare.
b) Rata activelor circulante
100 
activ Totalcirculante Activerac

Această rată reflectă ponderea activelor circulante în totalul mijloacelor economice ale
întreprinderii. Ca rate complementare se recomandă a fi utilizate:
b1) Rata stocurilor
100 activ totalstocurirs

Acest indicator înregistrează valori mari în cazul firmelor cu activitate de producție, cu
ciclu lung de fabricație, precum și a acelor firme cu specific de distribuție de bunuri materiale.
b2) Rata creanțelor comerciale
100 
activ totalasimilate conturisi clientircc

Rata creanțelor comerciale este influențată de natura clienților și de termenul de plată pe
care firma îl acordă partenerilor săi.
b3) Rata disponibilităților bănești și a plasamentelor
100activ TotalPlasamente itati Disponibilrdbp

6 A. ISFANESCU, V. ROBU – Analiza economico -financiară, Ed. Economică, București, 1996

17 Tabelul 2.2 .1.1. Ratele de structură ale activului
– lei –
Nr.
Crt. Denumire indicatori 2007 2008 2009
1 Imobiliz ări necorporale 1.323.805 875.955 362.509
2 Imobiliz ări corporale 70.287.395 67.762.530 76.278.185
3 Imobiliz ări financiare 7.037.411 7.083.859 7.053.955
4 Active imobilizate 78.648.611 75.722.344 83.694.649
5 Total activ 490.689.159 487.708.665 234.930.136
6 Stocuri 374.049.478 385.987.305 110.530.269
7 Clien ți și conturi asimilate 5.107.826 10.892.990 22.215.521
8 Disponibil ități 5.999.018 2.239.530 10.296.265
9 Active circulante 411.255.735 410.808.977 150.344.747

10 Rata activelor imobilizate (4:5) 16.03% 15.53% 35.63%
11 Rata imobiliz ărilor necorpoarale
(1:5) 0.27% 0.18% 0.15%
12 Rata imobiliz ărilor corporale (2 :5) 14.32% 13.89% 32.47%
13 Rata imobiliz ărilor financiare (3:5) 1.43% 1.45% 3.00%
14 Rata activelor circulanate (9:5) 83.81% 84.23% 63.10%
15 Rata stocurilor (6:5) 76.23% 79.14% 47.05%
16 Rata crean țelor comerciale (7:5) 1.04% 2.23% 9.46%
17 Rata dis ponibilit ăților bane ști și a
plasamentelor (8:5) 1.22% 0.46% 4.38%

Rezultatele reflectă faptul că întreprinderea aparține sferei productive fapt reflectat de
ponderea mare a activelor circulante în total activ în toate perioadele analizate.
Activel e circulante dețin o pondere de 83.81% în primul an care crește în anul urm ător la
valoarea de 84.23% iar în anul 2009 înregistr ând o sc ădere și ajung ând la valoarea de 63.10%.

18 Această majorare s -a produs în 2008 pe seama major ării stocurilor în timp ce cr eanțele
comerciale și disponibilit ățile bane ști s-au redus.
Cea mai mare valoare a ratei activelor imobilizate a fost înregistrat ă în anul 2009.
Rata imobilizărilor corporale este foarte apropiat ă de rata imobiliz ărilor ceea ce
demonstrează preponderența acestui element în valoarea imobilizărilor.
Rata imobiliz ării financiare este în cre ștere, adic ă firma a stabilit leg ături și rela ții
financiare cu alte unit ăți, mai ales în cadrul opera țiunilor de cre ștere extern ă.
Se constată o valoare nesemnificativă a ratei imobilizărilor necorporale ceea ce denotă o
pondere mică a activelor fictive în total activ.

2.2.2. Analiza structurii pasivului
Obiectivul analizei îl constituie stabilirea ponderii și evoluției principalelor categorii de
surse ce participă la ac operirea mijloacelor economice ale întreprinderii.
Analiza se efectuează pe baza următoarelor rate de structură ale pasivului bilanțului
patrimonial:
a) Rata stabilității finanțării
100 
pasiv Totalpermanent Capitalrsf

Această rată este un indicator global al stabilități i finanțării și reflectă ponderea surselor
pe care le are întreprinderea pentru o perioadă mai mare de un an, în totalul surselor de
acoperirea a mijloacelor economice.
b) Rata autonomiei financiare
100 
permanent capitalpropriu capitalraf

Rata autonomiei financiare semnific ă ponderea surselor proprii în finanțarea mijloacelor
economice ale firmei și înregistrează valori diferite în funcție de politica financiară a
întreprinderii și rentabilitatea ei. Se recomandă ca valoarea acesteia să fie mai mare de 50%.
c) Rata datoriilor p e termen scurt
100 
pasiv Totalscurt termenpe Datoriirdts

19 Această rată semnifică ponderea datoriilor cu termen de exigibilitate mai mic de un an în
totalul surselor întreprinderii.
d) Rata datoriilor totale
100 
pasiv totaltotale datoriirdt

Această rată reflectă ponderea datoriilor pe termen lung, mediu și scurt în patrimoniul
întreprinderii.

Tabelul 2.2.2 .1. Ratele de structură ale pasivului
– lei –
Nr.
Crt. Denumire indicatori 2007 2008 2009
1 Capital propriu 12.674.841 -51.349.579 11.690.585
2 Capital permanent 89.518.558 -12.653.808 15.470.268
3 Total pasiv 490.689.159 487.708.665 234.930.136
4 Datorii pe termen scurt 400.510.253 499.740.153 218.895.274
5 Datorii totale 476.593.395 538.012.681 221.212.439

6 Rata stabilității financiare (2:3) 18.24% -2.59% 6.59%
7 Rata autonomiei financiare (1:2) 14.16% 405.8% 75.57%
8 Rata datoriilor pe termen scurt
(4:3) 81.62% 102.47% 93.17%
9 Rata datoriilor totale (5:3) 97.13% 110.31% 94.16%

Valorile calculate arat ă o pondere redus ă a capital urilor permanente în totalul pasivului
mai ales în 2008 datorit ă faptului c ă valoarea capitalului permanent a fost negativ ă. În anul 2007
valoarea acestei rate este pozitiv ă și reprezint ă o pondere relativ bun ă în totalul pasivului cee a ce
înseamn ă că firma are o evolu ție bun ă în ceea ce prive ște stabilitatea financiar ă pe când în anii
următori valoarea acesteia a sc ăzut.

20
Fig. 2.2.2. 1. Evoluția ratei stabilității financiare
-505101520
2007 2008 2009
Rata stabilitatii financiare (2:3)

Firma dispune de autonomie financiară. În cei 3 ani autonomia financiară este în cre ștere
aceasta datorându -se sc ăderii datoriilor pe termen mediu și lung.
Aceasta valoare ridicat ă a ratei autonomiei financiare demonstrează că întreprinderea are
puține datorii pe termen lung dar și faptul c ă ea nu face ade sea apel la sprijinul băncilor. Este o
situație favorabil ă ce denotă totodată și o administrare bun ă.

Fig. 2. 2.2.2. Evoluția ratei autonomiei financiare
0.00%100.00%200.00%300.00%400.00%500.00%
2007 2008 2009
Rata autonomiei financiare (1:2)

Rata datoriilor pe termen scurt și rata datoriilor totale înregistreaz ă o ușoară creștere în
anul 2008 urm ând ca în anul 2009 s ă înregistreze o u șoară scădere. Totuși valoarea acestor rate
reflectă faptul că societatea are un grad de îndatorare destul de ridicat.

21 Fig. 2 .2.2.3. Evoluția ratei datoriilor pe termen scurt și dato riilor totale

0.00%20.00%40.00%60.00%80.00%100.00%120.00%
Rata datoriilor pe termen
scurt (4:3)Rata datoriilor totale
(5:3)2007
2008
2009

2.3. Analiza corelației dintre fondul de rulment, necesarul de fond de
rulment si trezoreria net ă
Fondul de rulment reprezintă partea din capitalul permanent utilizată pentru finanțarea
activelor circulante, impusă de diferențele dintre sumele de încasat și sumele de plătit, precum și
de decalajul dintre termenul mediu de transformare a activelor circulante în lichidități și durata
medie în care datoriile pe termen scurt devin exigibile.
Fondul de rulment poat e fi analizat pe baza bilanțului patrimonial și a bilanțului
funcțional.
1. Conform concepției patrimoniale, fondul de rulment se poate calcula astfel:
a) FR = Capital permanent – Active imobilizate
Fondul de rulment poate fi descompus în fond de rulment prop riu (FR p) și fond de
rulment împrumutat (FRî):
FR = FRp + FRi
FRp = Capitaluri proprii – Active imobilizate
FRî= Datorii pe termen mediu și lung
b) FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt
În această situație, fondul de rulment reflectă corelația din tre lichiditatea activelor
circulante și exigibilitatea datoriilor pe termen scurt. Acesta prezintă o valoare informativă
ridicată, asigurând legătura dintre cele două părți ale bilanțului financiar. Ca urmare, fondul de

22 rulment este considerat ca fiind ce l mai important indicator al echilibrului financiar lichiditate –
exigibilitate, care permite aprecierea pe termen scurt a riscului de incapacitate de plată.
2. Potrivit concepției funcționale , fondul de rulment funcțional sau fondul de rulment net
global (FRNG) se determină astfel:
a) FRNG = Surse aciclice – Active aciclice
Fondul de rulment net global reflectă surplusul resurselor durabile în raport cu valorile
imobilizate.

b) FRNG = (Nevoi c iclice + Nevoi de trezorerie) – (Resurse ciclice + Resurse de
trezorerie)
= (Active circulante de exploatare + Active circulante în afara exploatării +
Disponibilități) – (Pasive de exploatare + Pasive în afara exploatării + Credite bancare de
trezorerie)
Luând în calcul formula de mai sus, dacă fondul de rulment este pozitiv sau negativ,
firma are lichidități sau dimpotrivă este obligată să angajeze noi credite pentru finanțarea
nevoilor de exploatare.

Necesarul de fond de rulment reprezintă diferența dintre nevoile temporare și sur sele
temporare, respectiv suma necesară finanțării decalajelor care se produc în timp între fluxurile
reale și fluxurile de trezorerie determinate în special de activitatea de exploatare.
a) Pa baza bilanțului patrimonial, acesta se stabilește astfel:
NFR = A ctive circulante – Datorii pe termen scurt
(exclusiv disponibilități bănești) (exclusiv credite pe termen scurt)
sau
NFR = (Stocuri + Creanțe) – Obligații pe termen scurt

Nevoia de fond de rulment semnifică, în esență, activele circulante de natura stoc urilor și
a creanțelor nefinanțate pe seama obligațiilor pe termen scurt (surselor atrase). Obligațiile pe
termen scurt de natura celor față de furnizori, salariați, bugetul de stat etc., până în momentul
plății lor reprezintă o sursă atrasă de finanțare a activelor circulante.

23 b) Pe baza bilanțului funcțional, nevoia de fond de fond de rulment se determină astfel:
NFR = Nevoi ciclice – Resurse ciclice
În acest caz nevoia de fond de rulment este formată din partea pentru exploatare (NFRE)
și cea în afara e xploatării (NFRAE).
NFR = NFRE + NFRAE
NFRE = Active ciclice aferente exploatării – Surse ciclice aferente exploatării
NFRAE = Active ciclice în afara exploatării – Surse ciclice în afara exploatării
Mărimea nevoii de fond de rulment din exploatare este influențată de natura activității,
durata ciclului de fabricație, viteza de rotație a stocurilor și creanțelor, nivelul de activitate, etc.

Trezoreria netă exprimă corelația dintre fondul de rulment și nevoia de fond de rulment,
reflectând situația finan ciară a firmei, atât pe termen mediu și lung cât și pe termen scurt.
a) Pe baza bilanțului patrimonial (financiar), aceasta se calculează cu următoarea
formulă:
TN = FR – NFR

b) Trezoreria netă se poate calcula pe baza bilanțului funcțional astfel:
TN = F RNG – NFR
Sau
TN = TA – TP

TA – trezoreria de activ, respectiv soldurile debitoare ale conturilor de disponibilități și
plasamente
TP – trezoreria de pasiv, respectiv soldurile creditoare ale conturilor de credite pe termen
scurt

Pe baza datelor din bila nțul patrimonial (financiar) voi determina fondul de rulment,
necesarul de fond de rulment și trezoreria netă pentru anii considerați în analiză:

24 Tabelul 2.3 .1. Calculul indicatorilor echilibrului financiar
– lei –
Nr.
Crt. Denumire indicatori 2007 2008 2009
1 Capital propriu 12.674.841 -51.349.579 11.690.585
2 Capital permanent 89.518.558 -12.653.808 15.470.268
3 Active imobilizate 78.648.611 75.722.344 83.694.649
4 Active circulante 411.255.735 410.808.977 150.344.747
5 Cheltuieli in avans 784.813 1.177.344 890.740
6 Datorii pe termen scurt 400.510.253 499.740.153 218.895.274
7 Venituri in avans 660.348 622.320 564.594
8 Datorii pe termen mediu si lung 76.083.142 38.272.528 2.317.165
9 Disponiilitati banesti 5.999.018 2.239.530 10.296.265
10 Stocuri 374.049.478 385.987.305 110.530.269
11 Creante 31.207.239 22.582.142 29.518.213

12 FRN (2 -3) 10.869.947 -88.376.152 -68.224.381
13 FRP (1 -3) -65.973.770 -127.071923 -72.004.064
14 FRI (8) 76.083.142 38.272.528 2.317.165
15 NFR (10+11+5 -6-7) 4.870.929 -90.615.682 -78.520.646
16 NFR (4 -9+5-6-7) 4.870.929 -90.615.682 -78.520.646
17 TN(12 -15) 5.999.018 2.239.530 10.296.265

Fondul de rulment permanent înregistreaza o valoare pozitivă în anul 2007 ceea ce arată
că resursele permanente acoperă integral finanțarea imobilizărilor, finanțând și o parte din
activele circulante. În anii următori acest indicator înregistrează valori negative ceea ce arată că o
parte din resursele temporare sunt folosite pentru finanțarea activelor imobilizate. De asemenea
se constată scăderea semnificativă a acestui indicator cu 99.246.099 lei respectiv cu 813,03% în
2008 față de 2007. Această scădere se datorează creșterii val orii activelor imobilizate nete
concomitent cu scăderea valorii capitalului permanent.

25 În anul 2009 se constată o ușoară creștere a acestui indicator însă înregistreaza tot valori
negative.
Analizând fondul de rulment propriu se constată că acesta înregist rează valori negative în cei 3
ani analizați ceea ce reflectă faptul că imobilizările nu sunt finanțate integral din capitaluri
proprii.
Fondul de rulment împrumutat are valori pozitive ceea ce semnifică faptul că firma
apelează la împrumuturi pe termen m ediu și lung pentru a -și finanța o parte a imobilizărilor.
Nevoia de fond de rulment având o valoare negativă in anii 2008 și 2009 reflectă
decalajul favorabil dintre lichiditatea stocurilor și creanțelor pe de o parte și exigibilitatea
datoriilor pe term en scurt pe de altă parte. Valorile negative ale NFR semnifică deci un surplus
de resurse temporare în raport cu necesitățile existente. În timp, necesarul de fond de rulment se
reduce în 2008 cu 95.486.611 lei și cu 12.095.036 lei in 2009.
Trezoreria net ă este pozitivă în toți anii analizați ceea ce reflectă faptul că există un
excedent monetar al exercițiilor financiare analizate fiind rezultatul unei activități rentabile.
Trezoreria netă pozitivă semnifică faptul că nevoile de trezorerie sunt mai mari d ecât resursele de
trezorerie, indicând faptul că firma dispune de lichidități. De fapt, firma nu a înregistrat credite
de trezorerie în perioada analizată, deci, disponibilitățile bănești nu au fost afectate.
Valoarea acestui indicator s -a apreciat semnif icativ în 2009 față de 2008 crescând cu
8.056.735 lei (459,75%).
Putem concluziona că firma a dispus de lichidități dovedind o activitate eficientă și
echilibrată din acest punct de vedere. Deci condiția supraviețuirii firmei și asigurării continuității
activității sale, o constituie preocuparea pentru a avea o trezorerie normală.
Fig. 2.3.1. Evoluția indicatorilor echilibrului financiar

-100000000-80000000-60000000-40000000-20000000020000000
2007 2008 2009
Fond de rulment Necesar de Fond de Rulment Trezoreria Neta

26 2.4. Analiza lichidității și solvabilității firmei
Lichiditatea reprezintă proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani.
Lichiditatea poate fi privită ca un raport între elementele de activ, în sensul că se poate stabili cât
din valoarea activului se află sub formă lichidă în conturile de disponibilității bănești și cât pot să
devină lichide imed iate (de exemplu: creanțele, stocurile de produse finite, etc.).
Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a face față obligațiilor sale bănești,
respectiv de a -și onora plățile la termenele scadente. Determinarea și analiza solvabilității
presupune confruntarea datelor cu privire la disponibilitățile bănești imediate și în perspectivă,
cu obligațiile de plăți ale firmei pe același interval de timp. Elementele activelor circulante au un
grad diferit de lichiditate. În calculul solvabilității se iau î n considerare, pe lângă mijloacele
bănești și acele stocuri (imobilizări) care pot fi valorificate pe termen apropiat și au asigurată
desfacerea, precum și creanțele care pot fi încasate pe termen scurt.
Capacitatea de plată a intreprinderii sau solvabili tatea imediată exprimă situația
mijloacelor bănești disponibile la un moment dat sau pe o perioadă scurtă de timp (de obicei
până la 15 -30 zile), în raport cu obligațiile de plată exigibile în același interval de timp.
Pentru analiza lichidității și solva bilității unei firme se recomandă folosirea metodei
ratelor.
Pentru caracterizarea lichidității unei firme se impune compararea pasivelor pe termen
scurt cu resursele disponibile pentru aceeași perioadă.
În literatura de specialitate ratele de lichiditate sunt cunoscute și sub denumirea de rate de
trezorerie și au rolul de a măsura capacitatea de plată a întreprinderii, respectiv solvabilitatea pe
termen scurt.
Cele mai utilizate rate de lichiditate sunt:
a) Rata lichidității generale , se determină prin rap ortarea valorii activelor curente la
valoarea pasivelor curente.

curente Datoriicirculante ActiveLg
Datoriile curente sunt formate din obligațiile față de furnizori, cele fiscale și salariale,
creditele pe termen scurt, precum și partea din î mprumuturile pe termen mediu și lung a căror
scadență este in exercițiul financiar curent.

27 Se apreciază că situația lichidității generale este satisfăcătoare, după unele surse, în
condițiile încadrării acestei rate în intervalul 1,2 și 1,8 iar după altele , în intervalul 2 și 2,2.7
b) Rata lichidității curente (intermediare):
curente DatoriiStocuri circulante ActiveLC

Potrivit teoriei nord -americane, această rată este cunoscută sub denumirea de „testul
acid”. Această rată este de obicei subunitară. Intervalul considerat ca s atisfăcător pentru această
rată este 0,65 -1.8
b) Rata lichidității imediate
curente Datoriiplasamentesi itati DisponibilLi

În teoria economică, această rată mai este cunoscută sub denumirea de trezoreria la
vedere sau rata solvabilității imediate.
Un nivel ridicat al ratei indică o lichiditate, respectiv o solvabilitate ridicată, dar care
poate fi consecința unei utilizări mai puțin performante a resurselor disponibile. Valoarea ridicată
a acestei rate nu constituie în același timp o garanție a solvabilității, dacă restul activelo r
circulante au un grad redus de lichiditate.
O valoare redusă a ratei lichidității imediate poate fi compatibilă cu menținerea
echilibrului financiar, dacă întreprinderea minimizează valoarea disponibilităților sale, deținând
în schimb valori de plasamen t, creanțe, stocuri ușor mobilizabile în concordanță cu exigibilitatea
datoriilor imediate.
Tabelul 2.4 .1. Evoluția ratei lichidității
– lei –
Nr.
Crt. Denumire indicator 2007 2008 2009
1 Active circulante 411.255.735 410.808.977 150.344.747
2 Stocuri 374.049.478 385.987.305 110.530.269
3 Disponibilit ăți 5.999.018 2.239.530 10.296.265
4 Datorii curente 400.510.253 499.740.153 218.895.274

7 Ișfănescu A., Stănescu C., Băicuș A., Analiza economico financiară, Editura Economică, București 1999
8 Idem 7

28
5 Lichiditatea general ă (1:4) 1.03 0.82 0.69
6 Lichiditatea curent ă (1-2):4 0.09 0.05 0.18
7 Lichidit atea imediat ă (3:4) 0.01 0.004 0.05

Fig. 2.4 .1. Evoluția lichidității
00.20.40.60.811.2
2007 2008 2009
Lichiditatea generala Lichiditatea curenta Lichiditate imediata

Lichiditatea globală reflectă posibilitatea activelor circulante curente de a se transforma
într-un termen scurt în lichidități pentru a satisface obli gațiile de plăți exigibile. Se consideră o
lichiditate globală favorabilă când indicele este supraunitar.
Deci, după cum rezultă din tabel, societatea are o lichiditate foarte bună în anul 2007 dar
aceasta a scăzut treptat până în anul 2009 de unde rezult ă că societatea poate întampina
dificultăți în achitarea datoriilor pe termen scurt, prin transformarea în lichidități a activelor sale
circulante.
În ceea ce privește rata lichidității curente se consideră ca satisfăcător intervalul 0,65 – 1.
Valorile în registrate de societate în cazul lichidității curente indică faptul că aceasta nu are
capacitatea de a -și onora datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități.
Se consideră satisfăcător pentru rata lichidității imediate intervalul 0,2 – 0,4.9 Valorile
înregistrate de societate în cazul lichidității imediate indică faptul că aceasta nu dispune în orice
moment de lichidități pentru a -și achita datoriile pe termen scurt.

9 Eduard Dinu – Analiza economică și financiara a firmei, Editura ASE, București, 2000

29 Solvabilitatea se poate exprima cu ajutorul mai multor indicatori, dintre care cei mai
importanți sunt:
1. Rata solvabilității patrimoniale:
totale Credite propriu Capitalpropriu CapitalSp


În cazul în care această rată înregistrează valori mai mari de 0,5, situația este considerată
ca normală, iar valoarea minimă se apreciază a fi 0,3.
2. Rata solvabilității gen erale:
totale Datoriitotale ActiveSg

Această rată indică în ce măsură datoriile totale sunt acoperite de către activele totale ale
întreprinderii (active imobilizate și active circulante).
Rata solvabilității globale, exprimă securitatea de care se bucură credi torii pe termen lung
și scurt, precum și marja de creditare a întreprinderii. O valoare mai mare decât 1,5 a acestei rate
semnifică faptul că întreprinderea are capacitatea de a -și achita obligațiile bănești, imediate și
îndepărtate, față de terți. Tot așa , o valoare situată sub acest nivel evidențiază riscul de
insolvabilitate pe care și l -au asumat furnizorii de fonduri puse la dispoziția întreprinderii.

Tabelul 2.4 .2. Evoluția solvabilității
– lei –
Nr.
Crt. Denumire indicator 2007 2008 2009
1 Capital propriu 12.674.841 -51.349.579 11.690.585
2 Total pasiv 490.689.159 487.708.665 234.930.136
3 Total activ 490.689.159 487.708.665 234.930.136
4 Datorii curente 400.510.253 499.740.153 218.895.274

5 Solvabilitatea patrimonial ă (1:2) 0.03 0.11 0.05
6 Solvabilitatea general ă (3:4) 1.23 0.98 1.07

30 Fig. 2.4 .2. Evoluția ratei solvabilității
00.20.40.60.811.21.4
2007 2008 2009
Solvabilitatea patrimoniala Solvabilitatea generala

Solvabilitatea patrimonială se situază sub valoarea de 0.3 in anii analizați fapt pentru
care este apreciată ca ris cantă de către finanțatori.
În ceea ce privește rata solvabilității generale se constată scaderea acestui indicator de la
1.23 în 2007 la 0.98 în 2008 și crescând ușor în 2009 ajungând la 1.07. În anii analizați rata
solvabilității generale s -a situat su b nivelul minim acceptat ca normal (1.4) ceea ce înseamnă
că societatea prezinta un risc de insolvabilitate.

2.5. Analiza gradului de îndatorare a întreprinderii
În activitatea pe care o desfășoară, pentru finanțarea pe termen scurt sau lung, firma
apelea ză la împrumuturi bancare. O asemenea operațiune nu constituie o excepție sau un indiciu
cu privire la eventualele dificultăți financiare. Studierea gradului de îndatorare al firmei,
reprezintă în primul rând o problemă de gestiune internă, prin care trebu ie să se asigure utilizarea
eficientă a creditelor contractate și asigurarea condițiilor necesare pentru rambursarea la termen a
ratelor scadente și a dobânzilor aferente. Ca atare, în conducerea curentă, operativă a activităților
financiare, trebuie să se urmărească corelația dintre încasări și plății cu ajutorul unor instrumente
specifice, proprii fiecărei firme.
Pentru analiza gradului de îndatorare al intreprinderii se folosesc următorii indicatori:
1) Coeficientul total de îndatorare sau „rata levier ului” (L) reflectă gradul în care
capitalurile proprii asigură finanțarea activității întreprinderii. Acest indicator poate fi interpretat

31 și ca o rata a autonomiei financiare a întreprinderii, indicând gradul în care angajamentele sale,
pe termen lung și scurt, sunt garantate de capitalurile proprii ale întreprinderii.
proprii Capitaluritotale DatoriiL

Cu cât rata levierului este mai mare decât 1, cu atât întreprinderea va depinde mai mult de
creanțierii săi. Dacă levierul este subunitar, banca va acorda în continua re împrumuturi în
condiții de garanție sigură.
2) Rata datoriilor financiare (RDF) exprimă gradul de îndatorare pe termen lung.
propriu Capitallungsi mediu termenpe prumuturiRDFIm

Acest indicator caracterizează îndatorarea pe termen mediu și lung și se acceptă ca nivel
maximal normal 0,5.
3) Rata independenței financiare a întreprinderii (R IF), complementară cu rata
datoriilor financiare, măsoară ponderea capitalurilor proprii în ansamblul resurselor permanente.
permanente Capitaluriproprii CapitaluriRIF

În general, rata trebuie să fie superioară sau ce l puțin egală cu 0.5 din considerente
impuse de normele bancare, în relațiile de credit cu întreprinderea.
4) Rata capacității de împrumut (RCI ) compară resursele proprii cu împrumuturile
contractate la termen.
termen la a Indatorareproprii CapitaluriRCI

În cazul în care resu rsele proprii sunt mai mici decât datoriile la termen, respectiv ,
RCI<1, capacitatea teoretică de împrumut a întreprinderii este saturată. De aceea normele
bancare recomandă un raport supraunitar.
5) Rata capacității de rambursare, sau rata acoperirii cred itelor, exprimă teoretic, în
număr de ani, capacitatea întreprinderii de a rambursa în totalitate împrumuturile contractate pe
termen lung (R CRTL).

32
are autofinantdea Capacitatelungsi mediu termenpe prumuturiRCRTLIm
Cu cât valoarea raportului este mai mică, cu atât mai mare (bună) va fi capacitatea de
rambursare. Intervalul maxim, impus de normele bancare, pentru rambursarea teoretică a
împrumuturilor la termen prin capacitatea de autofinanțare, reprezintă 3 ani, iar pentru
rambursarea datoriilor totale (termen lung și scurt) 4 ani.
are autofinantdea Capacitatescurtsi lung termen totale prumuturiRCRT) ( Im

6) Costul îndatorării, sau rata medie a dobânzii (R DOB), poate fi exprimat prin raportul:
totale prumuturifinanciare CheltuieliRDOBIm

În măsura în care rata medie a dobânzii este inferioară ratei de rentabilitate economică a
întreprinderii analizate, îndatorarea favor izează finanțarea prin împrumuturi. În această situație
apare efectul de levier cu influență benefică asupra rentabilității capitalurilor proprii.

7) Ponderea creditelor curente în îndatorarea globală (R CC) exprimă alegerea
realizată de întreprindere într e împrumuturile pe termen mediu și lung și creditele bancare
curente (credite pe termen scurt).
globala Indatorarecurente bancare CrediteRCC

O pondere mare a creditelor bancare curente în îndatorarea întreprinderii poate semnifica
o situație de vulnerabilitate care ține de t ipul acestor resurse și de costul lor ridicat.

33 Tabelul 2.5 .1. Evoluția ratelor de îndatorare
– lei –
Nr.
Crt Denumire indicator 2007 2008 2009
1 Împrumuturi pe termen mediu și lung 76.083.142 38.272.528 2.317.165
2 Credite pe termen scurt 0 0 0
3 Împrumuturi totale 76.083.142 38.272.528 2.317.165
4 Datorii pe termen scurt 400.510.253 499.740.153 218.895.274
5 Datorii pe termen mediu și lung 76.083.142 38.272.528 2.317.165
6 Datorii totale 476.593.395 538.012.681 221.212.439
7 Cheltuieli f inanciare 20.635.901 51.214.290 24.835.688
8 Capitaluri proprii 12.674.841 -51.349.579 11.690.585
9 Capitaluri permanente 89.518.558 -12.653.808 15.470.268
10 CAF -38.225.116 -63.653.603 -42.167.739

1 Rata levierului (6:8) 37.6 -10.48 18.92
2 Rata datoriilor financiare (1:8) 6.00 -0.75 0.20
3 Rata independen ței financiare (8:9) 0.14 4.06 0.76
4 Rata capacității de rambursare (1:10) -1.99 -0.60 -0.05
5 Costul îndatorării (7:3) 0.27 1.37 10.72
6 Ponderea creditelor curente în
îndatorarea global ă (2:6) 0.00 0.00 0.00

34 Fig. 2.5.1. Evoluția ratelor de înda torare
-20-1001020304050
2007 37.6 6 0.14 -1.99 0.27 0
2008 -10.48 -0.75 4.06 -0.6 1.37 0
2009 18.92 0.2 0.76 -0.05 10.72 0Rata levieruluiRata datoriilor
financiareRata independentei
financiareRata capacitatii de
rambursareCostul indatorariiPonderea creditelor
curente in
indatorarea globala

Analizând nivelul indicatorilor de îndatorare se poate constata c ă firma prezintă o
situație bună atât în ceea ce privește gradul de îndatorare, cât și de rambursare a datoriilor
financiare.
Astfel:
– coeficientul total de îndatorare este supraunitar dar descrescător în anul 2007 și 2009 de
unde rezultă că firma depinde mult de creanțierii săi iar în anul 2008 acesta este subunitar de
unde rezultă că banca va acorda în continuare împrumuturi în condiții de garanție sigură .
– valorile înregistrate de rata datoriilor financiare indică faptul că ponderea acestor datorii
în totalul capitalurilor proprii este semnificativa in anul 2007 pe cand în 2008 și 2009 ponderea
acestor datorii în totalul capitalurilor proprii este nesemnificativă .
– rata independ enței financiare este inferioară valorii cerute de normele bancare de 0,5 în
anul 2007 pe când în anul 2008 și 2009 aceasta este superioară valorii cerute de normele bancare
fiind egală cu 4.06 respectiv 0.76 ;
– rata capa cității de rambursare arat ă în num ăr de ani capacitatea firmei de a rambursa în
totalitate împrumuturile contractate pe termen lung. Valorile înregistrate de rata capacității de

35 rambursare exprimă faptul că societatea analizată nu întâmpină dificultăți în rambursarea
împrumuturilor contractate put ând să-și ramburseze oric ând împrumuturile contractate pe termen
lung.

2.6. Analiza rezultatelor întreprinderii
Întreprinderea concentrează o complexitate de operațiuni economice și financiare, care se
reflectă în documentele contabile de sinteză sub forma fluxurilor și stocurilor. Fluxurile au o
influență imediată asupra rezultatului exercițiului, în timp ce stocurile prezintă un impact
temporar sau de durată, asupra echilibrului financiar, a nevoii de finanțare a operațiilor de
gestiune și în final asupra solvabilității întreprinderii. De aceea, analiza rezultatelor întreprinderii
se realizează pe baza contului de profit și pierdere (contul de rezultate).
Analiza pe baza Contului de profit și pierderi reprezintă a naliza orientat ă spre studiul
performan țelor întreprinderii și constă în calculul unor indicatori care caracterizează modul de
formare a rezultatelor și nivelul rentabilității activității. Acest studiu este necesar pentru a depista
cauzele generatoare de r ezultate slabe și de a le elimina în scopul evitării falimentului.
Informațiile furnizate sunt necesare prin urmare conducerii întreprinderii, dar în egală măsură și
terților pentru a hotărî asupra unei viitoare colaborări (posibili investitori, acționari, bănci,
furnizori etc.).10
Contul de profit și pierdere regrupează, pe o perioadă de gestiune dată, ansamblul
fluxurilor economice generatoare de venituri (ca surse de îmbogățire) și cheltuieli (ca surse de
sărăcire).
In cadrul contului de profit și pierde re se disting două categorii de fluxuri: f luxuri de
venituri încasabile/ cheltuieli plătibile și fluxuri calcu late. Prima categorie majorează/ diminuează
rezultatul net și trezoreria, iar fluxurile din a doua categorie nu au influență decât asupra
rezultatul ui, fără a afecta trezoreria întreprinderii decât sub incidența unor aspecte fiscale
(amortizări și provizioane calculate, diminuarea sau anularea provizioanelor, valoarea netă
contabilă a elementelor de activ cedate, distruse sau dispărute, venituri nete din cesiuni, etc.)
Conținutul informațional al contului de profit și pierdere permite evidențierea unor
indicatori privind activitatea întreprinderii, sub aspectul volumului și al rentabilității acesteia.

10 Violeta Isai, op. cit., pag. 268

36 2.6.1. Contul de profit și pierdere – sursă de in formații pentru
determinarea rezultatelor întreprinderii
Contul de profit si pierdere reprezintă un document contabil de sinteză, prevăzut de Legea
Contabilității care concentrează veniturile și cheltuielile unei întreprinderi pentru o perioadă dată
și exp lică modul de formare al rezultatelor. Intr -o manieră generală, el oferă informațiile
necesare pentru înțelegerea și explicarea profitului sau pierderii înregistrate de un agent
economic.
Contul de profit si pierdere cuprinde:
– toate veniturile generate d e activitatea întreprinderii pe parcursul exercițiului;
– toate cheltuielile aferente, pe parcursul aceleiași perioade.
Veniturile corespund resurselor obținute prin realizarea operațiunilor industriale,
comerciale, financiare, excepționale, iar cheltuielile corespund resurselor consumate cu ocazia
realizării acestor operațiuni.
In consecință, compensarea veniturilor obținute cu cheltuielile efectuate permite
obținerea unui rezultat global de tipul:
REZULTAT = VENITURI – CHELTUIELI
Contul de profit si pierde re prezintă un interes dublu:
– permite determinarea unui rezultat global și formularea unei aprecieri de ansamblu
asupra performanțelor economico -financiare ale perioadei;
– permite recapitularea elementelor de venituri și cheltuieli care au contribuit la
realizarea lui și identificarea factorilor favorabili sau nefavorabili care l -au influențat.
Astfel, scăderea rezultatului exercițiului poate fi generată de creșterea necontrolată a
costului de achiziție a unor materii prime, de înda torarea excesivă și creșterea
cheltuielilor financiare, de scăderea ritmului vânzărilor.
Prezentarea „ în listă” permite evidențierea veniturilor, cheltuielilor și a rezultatului pe
operațiuni. Acest mod de prezentare are avantajul separării rezultatului ex ploatării de cel
provenind din operațiuni financiare și excepționale. Rezultatul net este obținut prin corectarea
sumei algebrice a celor trei rezultate cu impozitul pe profit.
Indiferent de forma de prezentare, informațiile contului de profit si pierdere sunt
structurate pe tipuri de activitate, care se identifică cu înseși operațiunile economico -financiare
desfășurate de un titular de patrimoniu într -o perioadă de gestiune. Astfel, operațiunile legate de

37 activitatea de bază a întreprinderii (industrială s au comercială) care se identifică cu obiectul de
activitate al acesteia, formează operațiunile curente. Aceste operațiuni au un caracter ordinar,
obișnuit și cuprind atât operațiunile de exploatare, cât și cele financiare. Operațiunile
excepționale au un c aracter accidental, nerepetitiv.
În țara noastră, contul de profit și pierdere se întocmește obligatoriu de către toate
unitățile patrimoniale, fie în sistem de bază (unități mari), fie în sistem simplificat (unitățile mici
și mijlocii).
Cheltuielile unită ții patrimoniale reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit
pentru:
– consumurile, lucrările executate și serviciile prestate de care beneficiază unitatea
patrimonială;
– cheltuielile cu personalul (salarii, asigurări și protecție socială);
– executare a unor obligații contractuale sau legale de către unitatea patrimonială;
– cheltuieli excepționale privind operațiile de gestiune (d espăgubiri, amenzi, penalități,
etc.), sau cele privind operațiile de capital (valoarea contabilă neamortizată a
imobilizărilo r necorporale, corporale sau financiare cedate, distruse sau dispărute.
În cadrul cheltuielilor pentru determinarea rezultatului exercițiului se mai cuprind:
amortizările și provizioanele constituite, grupate în funcție de natura cheltuielilor (exploatare,
financiare, excepționale).
Principalele elemente care formează veniturile unității patrimoniale sunt sumele sau
valorile încasate sau de încasat, din:
– livrări de bunuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii și din avantajele pe care
unitatea a con simțit să le primească;
– executarea unor obligații legale sau contractuale din partea terților;
– venituri excepționale care nu sunt legate de activitatea curentă și care se referă fie la
operații de gestiune (despăgubiri și amenzi încasate, donații, salarii neridicate
prescrise și alte venituri), fie la operații de capital (cotele părți de subvenții pentru
investiții virate asupra rezultatului exercițiului, prețul de vânzare sau cesiune al
activelor imobilizate cedate, exclusiv T.V.A., etc.).

38 În cadrul veni turilor pentru determinarea rezultatului exercițiului se mai cuprind:
 producția stocată;
 producția imobilizată;
 diminuarea sau anularea provizioanelor constituite care se înregistrează, după caz, la
venituri din exploatare, financiare sau excepționale, în situația în care nu mai este
justificată menținerea provizioanelor constituite, respectiv are loc realizarea riscului
sau cheltuiala devine exigibilă.

2.6.2. Soldurile intermediare de gestiune
Prin solduri intermediare ale gestiunii înțelegem principalii indicatori economico –
financiari stabiliți pe baza datelor din Contul de Profit și Pierdere, cu ajutorul cărora se
caracterizează modul de folosire a resurselor materiale, financiare și umane ale firmei.
Un sold intermediar al gestiunii este diferența dintr e două valori. Prin scăderi succesive se
obțin indicatori de caracterizare a rentabilității și gestiunii firmei (unii se regăsesc ca atare în
Contul de Profit și Pierdere, iar alții se determină în situația S.I.G.).
Structura contului de profit si pierdere pe cele trei tipuri de activități permite
determinarea unor solduri de acumulări bănești potențiale, destinate să remunereze factorii de
producție și să finanțeze activitatea viitoare a întreprinderii, denumite solduri intermediare de
gestiune (SIG). Aces te solduri reprezintă de fapt palierele succesive în formarea rezultatului
final. Construcția indicatorilor de analiză a rezultatelor pornește de la cel mai cuprinzător
(producția exercițiului + marja comercială) și se încheie cu cel mai sintetic (rezultat ul net al
exercițiului).
Construcția în trepte a indicatorilor a sugerat denumirea seriei lor de cascadă a soldurilor
intermediare de gestiune. Fiecare sold intermediar reflectă rezultatul gestiunii financiare la
treapta respectivă de acumulare.

39 Tablo ul soldurilor intermediare de gestiune calculat pe baza Contului de rezultat (Anexa
2) se prezintă în Tabelul 2.6.2.1 .
Tabelul 2.6.2 .1. Solduri intermediare de gestiune
– lei –
Nr.
Crt. Indicatori Exercițiul financiar
2007 2008 2009
1 Venituri din vânzarea mărfurilor 2.205.550 1.555.206 5.744.988
2 Producția vândută 261.169.416 301.419.696 491.820.435
3 Cifra de afaceri (1+2) 263.374.966 302.974.902 497.565.423
4 Venituri din vânzarea mărfurilor 2.205.550 1.555.206 5.744.988
5 Cheltuie li cu mărfurile vândute 1.993.668 1.793.189 1.509.698
6 Marja comercială (4 -5) 211.882 -237.983 4.235.290
7 Producția vânduta 261.169.416 301.419.696 491.820.435
8 Variația producției stocate
Sold creditor
Sold debitor
41.486.497
7.865.684

256.531.9 19
9 Producția imobilizat ă 2.291.227 356.157 865.496
10 Producția exercițiului (7+8+9) 304.947.140 309.641.537 236.154.012
11 Cheltuieli cu materii prime și materiale
consumabile 168.930.563 148.183.132 104.569.350
12 Cheltuieli cu energia și apa 4.490.004 5.220.380 5.227.115
13 Alte cheltuieli materiale 9.124.357 11.244.770 9.225.873
14 Cheltuieli privind prestațiile externe 93.824.830 89.131.975 65.841.416
15 Consumul extern (11+12+13+14) 276.369.754 253.780.257 184.863.754
16 Valoarea adăugata (6+10 -15) 28.789.268 55.623.297 55.525.548
17 Subvenții de exploatare 0 0 0
18 Cheltuieli cu impozite, taxe și vărsăminte
asimilate 1.788.629 1.970.735 1.980.513
19 Cheltuieli cu personalul 58.701.284 76.370.163 86.912.886

40 20 Excedentul Brut al Exploat ării (16+17 -18-
19) -31.700.645 -22.717.601 -33.367.851
21 Alte venituri din exploatare inclusiv cele din
provizioane 5.552.219 6.594.685 3.550.981
22 Alte cheltuieli de exploatare 96.677.724 93.349.799 68.547.893
23 Cheltuieli de exploatare privind amor tizarea și
provizioanele 13.929.025 370.817 -7.096.371
24 Venituri din exploatare 312.704.909 317.791.428 245.449.981
25 Cheltuieli de exploatare 353.846.625 336.532.250 268.896.444
26 Rezultatul exploatării (24 -25) -41.141.716 -18.740.822 -23.446.463
27 Venituri financiare 9.623.476 5.930.692 13.239.449
28 Cheltuieli financiare 20.635.901 51.214.290 24.835.688
29 Rezultatul financiar (27 -28) -11.012.425 -45.283.598 -11.596.239
30 Rezultatul curent al exercițiului (26+29) -52.154.141 -64.024.420 -35.042.702
31 Venituri excepționale 0 0 0
32 Cheltuieli excepționale 0 0 0
33 Rezultatul excepțional al exercițiului (31 -32) 0 0 0
34 Rezultatul brut al exercițiului (30+33) -52.154.141 -64.024.420 -35.042.702
35 Impozit pe profit 0 0 28.666
36 Rezult atul net al exercițiului (34 -35) -52.154.141 -64.024.420 -35.071.368

1) Marja comercială vizează în exclusivitate întreprinderile cu profil comercial, sau
numai activitatea comercială a întreprinderilor cu activitate complexă (industrială și comercială).
Activitatea comercială presupune cumpărarea și revânzarea mărfurilor, mărfurile fiind
considerate bunuri cumpărate pentru a fi revândute în aceeași stare.
Excedentul vânzărilor de mărfuri în raport cu costul de cumpărare al acestora reprezintă
marja comer cială. Costul de cumpărare al mărfurilor vândute (revândute) include prețul de
cumpărare (preț fără T.V.A.), majorat cu cheltuielile accesorii de cumpărare și corectat cu
variația stocurilor de mărfuri.

41 Marja comercială pozitivă pentru anii 2007 și 2009 e xprimă faptul că din operațiunile de
vânzare/cumpărare de mărfuri se obține un rezultat favorabil pentru societate ceea ce înseamnă
că cifra de afaceri realizată din vânzarea mărfurilor permite acoperirea costului mărfurilor
cumpărate. Valoarea redus ă a ma rjei comerciale se explic ă prin faptul c ă societatea nu are un
profil comercial ci desfa șoară o activitate de produc ție conform obiectului principal de activitate:
repara ții și construc ții de nave iar activitatea comercial ă este ocazional ă.
Marja comercia lă în anul 2008 este negativă iar în anul 2009 este pozitivă și a crescut
semnificativ față de anul precedent, ceea ce înseamnă că cifra de afaceri realizată din vânzarea
mărfurilor permite acoperirea costului mărfurilor cumpărate și, în principiu, remuner area terților,
alții decât furnizorii mărfurilor.
-1,000,00001,000,0002,000,0003,000,0004,000,0005,000,000
Marja comerciala 211,882 -237,983 4,235,2902007 2008 2009

2) Cifra de afaceri este indicatorul fundamental pe baza căruia se apreciază volumul
activității întreprinderii.
Se constată în 2008 o creștere a cifrei de afaceri nete cu 1 5,04% și respectiv cu
64,23% în 2009 ca urmare a creșterii volumului producției vândute cât și a vânzărilor la
export, a stabilității unui preț mediu a produselor comercializate atât pe piața internă cât și pe
piața externă, dar și datorită fluctuației cur sului valutar.

42
0100,000,000200,000,000300,000,000400,000,000500,000,000
Cifra de afaceri 263,374,966 302,974,902 497,565,4232007 2008 2009

3) Producția exercițiului include valoarea bunurilor și serviciilor „fabricate” de
întreprindere pentru a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii. Drept urmare,
producția exercițiului va incl ude trei elemente: producția vândută evaluată la preț de vânzare,
producția stocată și producția imobilizată evaluate la cost de producție.
Analiz ând acest indicator se constat ă majorarea acestuia cu 4.694.397 lei (1,54%) în 2008 iar în
anul 2009 se const ată o scădere a acestuia cu 73.487.525 lei (23,73%) . În 2008 aceast ă majorare
se produce datorit ă creșterii produc ției v ândute. Acest fapt se explic ă prin faptul c ă societatea
realizeaz ă bunuri care au un ciclu lung de fabrica ție.

0100,000,000200,000,000300,000,000400,000,000
Productia exercitiului 304,947,140 309,641,537 236,154,0122007 2008 2009

43 4) Consumul extern este un indicator care cuprinde totalitatea cheltuielilor necesare
pentru activitatea de producție a întreprinderii (cheltuielile cu aprovizionările, serviciile
executate de către terți).
Pentru a -și realiza producția, întreprinderea folosește în cursul exerc ițiului materii prime
și materiale consumabile aprovizionate, precum și servicii achiziționate de la terți. Această
cantitate de valori (bunuri) utilizate constituie consumul de la terți sau consumul extern al
întreprinderii.11
Se observ ă o scădere a consum ului extern cu 22.589.497 lei (8,17%) în 2008 respectiv cu
68.916.503 lei (27,16 %) în 2009 ceea ce se datoreaz ă în principal sc ăderii cheltuielilor cu
materii le prime și materiale le consumabile precum și a cheltuielilor privind prestațiile externe.

5) Val oarea adăugată (VA) exprimă creșterea de valoare rezultată din utilizarea
factorilor de producție (forța de muncă și capital), peste valoarea bunurilor și serviciilor
provenind de la terți, în cadrul activității curente a întreprinderii.
În fapt, valoarea adăugată reprezintă sursa de acumulări bănești din care se va face
remunerarea participanților direcți sau indirecți la viața economică a întreprinderii:
– remunerarea muncii prin salarii, indemnizații, premii, cheltuieli sociale;
– remunerarea statului prin i mpozite, taxe și vărsăminte asimilate (subvențiile pentru
exploatare fiind excluse);
– remunerarea creditelor prin dobânzi și comisioane plătite;
– remunerarea investițiilor prin amortismente calculate;
– remunerarea capitalurilor proprii prin dividende plătite acționarilor.
Întreprinderea în calitate de participant direct la viața economică va fi remunerată prin
capacitatea de autofinanțare.
Valoarea adăugată este un indicator important și prin faptul că reprezintă baza de calcul
pentru principalul impozit ind irect (taxa pe valoarea adăugată), iar prin agregarea ei la nivel
macroeconomic se obține Produsul Intern Brut.

11 Doinița Ariton, STRATEGII FINANCIARE ALE FIRMEI, pag. 39.

44 Analizând valoarea adăugată pe ultimii trei ani se constată o evoluție favorabilă a acestui
indicator întrucât în 2008 a crescut cu 26 .834.029 lei (93,21%) iar în 2009 a înre gistrat o ușoară
scădere cu 97. 749 lei (0,18%).
010,000,00020,000,00030,000,00040,000,00050,000,00060,000,000
Valoarea adaugata 28,789,268 55,623,297 55,525,5482007 2008 2009

6) Excedentul brut de exploatare (EBE) sau, după caz, insuficien ța brută de exploatare
(IBE) reprezintă diferența dintre valoarea adăugată (plu s subvențiile de exploatare) pe de o parte
și impozitele, taxele și cheltuielile de personal, pe de altă parte.
Excedentul brut de exploatare exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare,
resursa principală a întreprinderii cu influență hotărâto are asupra rentabilității finale și a
capacității de dezvoltare a întreprinderii.
Acest sold intermediar de gestiune nefiind influențat de politica întreprinderii în materie
de finanțare, amortizare, provizioane, fiscalitate, furnizează informații semnifi cative cu privire la
performanțele industriale și comerciale fiind de aceea recomandat în analizele comparative ale
întreprinderilor aparținând aceluiași sector de activitate. El poate să pună în evidență, mai bine
decât rezultatul final, o deficiență stru cturală a întreprinderii în plan pur industrial și comercial.
Excedentul brut din exploatare a înregistrat valori negative în perioada analizată.
Scăderea Excedentului brut din exploatare cu 31,92% s -a datorat creșterii cheltuielilor cu
personalul și scăde rii valorii adăugate, devenind în fapt insuficiență de exploatare și a influențat
negativ rezultatul exploatării.

45
-40,000,000-30,000,000-20,000,000-10,000,0000
Excedent brut de
exploatare-31,700,645 -22,717,601 -33,367,8512007 2008 2009

7) Rezultatul exploatării (profit sau pierdere) reprezintă diferența dintre venitur ile și
cheltuielile exploa tării.
Rezultatul exploatării reflectă mărimea absolută a rentabilității exploatării obținută prin
deducerea tuturor cheltuielilor (plătibile și calculate) din veniturile exploatării (incasabile și
calculate).
Se constată c ă rezultatului exploatării a înr egistrat valori negative în perioada
analizată (pierdere) ceea ce impune faptul că întreprinderea nu desfășoară o activitate foarte
eficientă.
-50,000,000-40,000,000-30,000,000-20,000,000-10,000,0000
Rezultatul din exploatare -41,141,716 -18,740,822 -23,446,4632007 2008 2009

46 8) Rezultatul financiar rezultă ca diferență dintre cheltuielile si veniturile sp ecifice
legate de operațiunile financiare ale firmei.
În perioada analizată societatea a înregistrat pierderi din activitatea financiar ă,
consecință a scăderii veniturilor financiare și a creșterii cheltuielilor financiare.
-50,000,000-40,000,000-30,000,000-20,000,000-10,000,0000
Rezultatul financiar -11,012,425 -45,283,598 -11,596,2392007 2008 2009

9) Rezultatul curent este un sold intermediar de gestiune care exprimă sintetic
performan țele economice și financiare ale întreprinderii, obținut ca urmare a desfășurării de
operațiuni curente cu caracter normal.
REZULTATUL = REZULTATUL + REZULTATU L
CURENT EXPLOATARII FINANCIAR

Nefiind perturbat de elemente excepționale, acest sold permite analiza rezultatelor
întreprinderii pe mai multe exerciții succesive.
Rezultatul curent înregistrează o evoluție nefavorabilă perioada anal izată.

47
-70,000,000-60,000,000-50,000,000-40,000,000-30,000,000-20,000,000-10,000,0000
Rezultatul curent -52,154,141 -64,024,420 -35,042,7022007 2008 2009

10) Rezultatul extraordinar este considerat un sold al operațiunilor extraordinare
derulate în cadrul unei întreprinderi. Sintetizează rezultatul activității ce are caracter de excepție.
În perioada analizată rezulta tul excepțional nu a avut înregistrări.
Lipsa rezultatului extraordinar s-a reflectat în egalitatea rezultatului curent cu rezultatul
brut.

11) Rezultatul exercițiului este un sold intermediar care reflect ă sintetic eficiența
întregii activități desfășu rate de o întreprindere într -o perioadă de timp determinat ă.
Rezultatul exerci țiului se confund ă în acest caz cu rezultatul curent deoarece societatea
nu a înregistrat venituri și cheltuieli din activitatea excep țional ă.

12) Rezultatul net al exercițiul ui exprimă mărimea absolută a rentabilității financiare cu
care vor fi remunerați acționarii pentru capitalurile proprii subscrise. Acest profit net trebuie să
fie susținut de existența unor disponibilități reale, altfel el va rămâne doar un potențial de
finanțare. Profitul net urmează să se distribuie sub formă de dividende sau/și să se reinvestească
în întreprindere.
În perioada analizată rezultatul exercițiului este pierdere, datorită fluctuației prețului
de vânzare a produselor finite în Comunitatea Eur opeană cât și pe piața internă.

48
-70,000,000-60,000,000-50,000,000-40,000,000-30,000,000-20,000,000-10,000,0000
Rezultatul net -52,154,141 -64,024,420 -35,071,3682007 2008 2009

2.6.3. Capacitatea de autofinanțare și autofinanțarea
Capacitatea de autofinanțare ( CAF ) reflectă potențialul financiar degajat de activitatea
rentabilă a întreprinderii, la sfârșitul exerciți ului contabil, destinat să autofinanțeze politica de
investiții din exercițiile viitoare. Altfel spus, capacitatea de autofinanțare este o resursă internă
aflată în permanență la dispoziția întreprinderii.
Capacitatea de autofinanțare nu reprezintă propri u-zis un sold intermediar de gestiune.
Astfel, în accepțiunea Planului Contabil Francez, CAF reprezintă un indicator monetar privind
rezultatul exercițiului care rezultă din confruntarea veniturilor monetare cu cheltuieli monetare
(inclusiv impozitul pe pr ofit).
Capacitatea de autofinanțare este un surplus monetar net global. Caracterul „net” se
explică prin determinarea acestui indicator după deducerea impozitului pe profit, iar caracterul
„global” prin faptul că este degajată de întreaga activitate a înt reprinderii.
Prin urmare, spre deosebire de rezultatul brut al exploatării care se referă numai la
activitatea de exploatare, CAF ține cont de toate laturile activității întreprinderii (exploatare,
financiară, excepțională).
Capacitatea de autofinanțare s e poate calcula prin două metode:

49 A) Metoda deductivă
CAF12 = Excedentul brut din exploatare (insuficiența)
+ Alte venituri din exploatare
– Alte cheltuieli aferente exploatării
+ Venituri financiare (fără reluări asupra provizioanel or)
– Cheltuieli financiare (fără amortismente și provizioane calculate)
+ Venituri excepționale (fără venituri din cesiunea imobilizărilor, cote -părți din
subvenții pentru investiții virate la rezultatul exercițiului, reluă ri asupra provizioanelor
excepționale)
– Cheltuieli excepționale (fără valoarea netă contabilă a activelor cedate,
cheltuieli excepționale privind amortizările și provizioanele).
– Participarea salariaților la pr ofit
– Impozitul pe profit
Tabelul 2.6.3.1. Capacitatea de autofinanțare determinată prin metoda deductivă
– lei –
Nr.
Crt. Indicatori Exercițiul financiar
2007 2008 2009
1 Excedentul Brut al Exploatării -31.700.645 -22.717.601 -33.367. 851
2 Alte venituri din exploatare 5.552.219 6.594.685 3.550.981
3 Alte cheltuieli de exploatare 1.064.265 2.247.089 725.964
4 Venituri financiare 9.623.476 5.930.692 13.239.449
5 Cheltuieli financiare 20.635.901 51.214.290 24.835.688
6 Venituri excep ționale 0 0 0
7 Cheltuieli excepționale 0 0 0
8 Participarea salariaților la profit 0 0 0
9 Impozitul pe profit 0 0 28.666
10 Capacitatea de autofinanțare (1+2 -3+4-5+6-
7-8-9) -38.225.116 -63.653.603 -42.167.739

12 Doinita Ariton, Finanțele Întreprinderii, pag. 67

50 B) Metoda aditivă
CAF = Rezultatul net al exercițiului
+ Amortismente și provizioane (de exploatare, financiare, excepționale)
– Reluări asupra amortismentelor și provizioanelor
– Cote -părți din subvenții pentru investiții virate asupra rezultatului exercițiului
– Venit uri din cesiunea elementelor de activ
+ Valoarea netă contabilă a elementelor de activ cedate

Tabelul 2.6.3.2. Capacitatea de autofinanțare determinată prin metoda aditivă
– lei –
Nr.
Crt. Indicatori Exercițiul financiar
2007 2008 2009
1 Rezultatul net al exercițiului -52.154.141 -64.024.420 -35.071.368
2 Cheltuieli privind cedarea activelor
3 Venituri din cedarea activelor
4 Cheltuieli cu amortizări si provizioane 13.929.025 370.817 -7.096.371
5 Venituri din provizioane
6 Cote -parți din subvențiile pentru investiții
virate la rezultatul exercițiului
7 Capacitatea de autofinanțare -38.225.116 -63.653.603 -42.167.739

Pentru perioada analizată, capacitatea de autofinanțare a înregistrat solduri negative,
aceasta scăzând în anul 2008 cu -25.428.487. Reiese că întreprinderea analizată înregistrează
plăți mai mari decât încasăr i și a obținut pierdere în anii analizaț . Firma nu dispune de mijloace
financiare necesare activității de menținere a potențialului produ ctiv și nici pentru activitatea de
expansiune – efectuarea de investiții.
Această situație se datorează faptului că rezultatul exploatării este negativ, insuficient
pentru acoperirea amortismentelor.

51 Fig. 2.6.3.1 Capacitatea de autofinanțare
-80,000,000-60,000,000-40,000,000-20,000,0000
Capacitatea de
autofinantare-38,225,116 -63,653,603 -42,167,7392007 2008 2009

Capacitatea de autofinanțare nu reprezintă decât o autofinanțare potențială. Bogăția creată
în mod real se apreciază după deducerea remunerării acționarilor.
AUTOFINANȚAREA = CAF EXERCIȚIULUI – DIVIDENDE DISTRIBUITE
Tabelul 2.6.3 .3. Autofinanțarea
– lei –
Nr.
Crt. Indicator i 2007 2008 2009
1 Capacitatea de autofinanțare -38.225.116 -63.653.603 -42.167.739
2 Dividende distribuite 0 0 0
3 Autofinanțarea (1 -2) -38.225.116 -63.653.603 -42.167.739

Mărimea autofinanțării degajată de o întreprindere joacă un puternic rol de semnalizator
al performanțelor întreprinderii. Ea indică potențialilor investitori ai întreprinderii că este
capabilă să utilizeze eficient capitalurile încredințate și să le asigure o remunerare atrăgătoare.
Pentru c reditori, mărimea absolută și relativă a autofinanțării certifică nivelul capacității de
rambursare ca și nivelul riscului de neplată.
În nici un an firma nu a înregistrat dividende, în concluzie autofinanțarea coincide cu
capacitatea de autofinanțare, ace asta fiind negativă în perioada analizată.

52 Autofinanțarea este indispensabilă pentru finanțarea:
– investițiilor de menținere
– investițiilor de înlocuire
– investițiilor de creștere
În analiza autofinanțării se disting 3 trepte:
a) Autofinanțarea minimă cuprinde s uma amortizării și are rolul de a permite
menținerea capacității întreprinderii. Datorită inflației și evoluției tehnologice, această
valoare nu este suficientă pentru reînnoirea imobilizărilor necesare păstrării
capacității de producție existente.
b) Autofi nanțarea de menținere cuprinde pe lângă amortizare și compensațiile creșterii
de prețuri ale imobilizărilor. Ea permite înlocuirea capacităților de producție existente
cu altele noi.
c) Autofinanțarea de dezvoltare cuprinde, pe lângă cea de menținere o parte din
rezultatul exercițiului, astfel încât să permită modernizarea și creșt erea capacităților
de producție.

2.7. Analiza rentabilității
Funcția scop a oricărei societăți comerciale este de a maximiza averea acționarilor.
Realizarea acestui obiectiv este p osibilă numai prin desfășurarea unei activități rentabile, profitul
net obținut putând servi pentru remunerarea imediată a acționarilor, prin dividende, sau pentru
remunerarea la termen prin creșterea valorii firmei ca urmare a alocării acestuia pentru
autofinanțare.
Rentabilitatea poate fi definită ca fiind capacitatea unei întreprinderi de a obține profit
prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor, indiferent de proveniența acestora.
Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienței întregii
activități economico -financiare a întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producție
utilizate și a forței de muncă, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producție și
vânzare.
Pentru exprimare a rentabilității se utilizează două categorii de indicatori: profitul și ratele
de rentabilitate. Mărimea absolută a rentabilității este reflectată de profit, iar gradul în care

53 capitalul sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilității
(indicator al mărimii relative a rentabilității).
Analiza ratelor de rentabilitate
Rata de rentabilitate este un raport între o formă de exprimare a profitului și active sau
capitaluri (proprii, permanente) sau un flux de activitate (cifra de afaceri, resurse consumate,
etc.).
Diferitele forme de exprimare ale ratelor de rentabilitate au valori informaționale variate
și oglindesc multiplele laturi ale activității economico -financiare a firmei.
Ratele de rentabilitate măsoară rezult atele obținute în raport cu activitatea întreprinderii
(rentabilitatea comercială) și a mijloacelor economice (rentabilitatea economică) sau financiare
(rentabilitate financiară).
Rentabilitatea întreprinderii se analizează prin trei categorii de rate:
– rate de rentabilitate comercială;
– rate de rentabilitate economică;
– rate de rentabilitate financiară.

I. Rate de rentabilitate comercială
Ratele marjelor beneficiare sau ratele de rentabilitate comercială apreciază randamentul
diferitelor stadii de activită ți la formarea rezultatului fiind determinate ca raport între marjele de
acumulare și cifra de afaceri sau valoarea adăugată.13
Există următoarele categorii de rate :
1. Rata marjei comerciale , utilizată îndeosebi de întreprinderile cu activitate comercială .
marfuride Vinzaricomerciala Marjacomerciale marjei Rata 

Această rată pune în evidență strategia comercială a întreprinderii. O marjă comercială redusă
(insuficientă) implică cheltuieli generale riguroase și, deci, recurgerea la forme de distribuire a
mărfurilor care permit reducerea costurilor privind perso nalul și economii asupra cheltuielilor de
transport, stocaj, etc. Din contră, o marjă comercială ridicată (importantă) reclamă cheltuieli
generale sporite și, deci, servicii mai bune către clienți. De asemenea, rata marjei comerciale

13 Georgeta V intilă – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2004, pag.
190

54 apreciază influența co nstrângerilor pieței și a politicii prețurilor de vânzare. Astfel, creșterea ratei
însoțită de o diminuare a vânzărilor (CA) semnifică faptul că întreprinderea încearcă să -și
mențină marjele promovând o politică de prețuri înalte. Dimpotrivă, o rată a marj ei comerciale în
scădere, însoțită de o creștere puternică a vânzărilor (CA) evidențiază faptul că întreprinderea
preferă reducerea prețurilor de vânzare în scopul cuceririi unui nou segment de piață. Dacă
creșterea ratei marjei comerciale este însoțită d e o creștere a cifrei de afaceri, relevă o situație
favorabilă pentru întreprindere, respectiv punerea în vânzare de produse cu performanțe
superioare sau ocuparea pe piaț ă a unei poziții concurențiale „ forte”.
2. Rata marjei brute de exploatare sau rata EBE măsoară nivelul rezultatului brut de
exploatare, independent de politica financiară, politica de investiții, de incidența fiscalității și a
elementelor excepționale.
afaceride Cifraloatare detbru ExcedentEBE Rataexp

Această rată indică aptitudinea proprie a activității de exploatare de a degaja prof it.
Valoarea ridicată a ratei EBE reflectă posibilitatea financiară rapidă de reînnoire a
echipamentelor întreprinderii.
O ameliorare a ratei EBE exprimă o creștere a productivității, în măsura în care rata nu
este o simplă consecință a creșterii ratei mar jei comerciale, iar scăderea ei, în raport cu o rată a
marjei comerciale stabilă dovedește o împovărare referitoare la costurile exploatării.
3. Rata marjei nete exprimă eficiența globală a întreprinderii, respectiv capacitatea sa de
a realiza profit și de a rezista concurenței.
afaceride Cifraui exercitiulalnet zultatulnete marjei RataRe

Această rată se recomandă în analizele financiare pe perioade scurte de timp, dar și
pentru întreprinderi mici, deoarece rezultatul net nu exprimă în exclusivitate un rezultat al
activității de exploatare, ci el poate fi generat de rezultatul unor operații de dezinvestire (operații
excepționale) sau al unor plasamente financiare (operații financiare). De aceea, pentru perioade
mai lungi de timp, în special în întreprinderile mari, evaluarea activității de exploatare
(comercială, industrială) este făcută cu ajutorul unei rate privind rentabilitatea exploatării.

55
4. Rata marjei nete de exploatare sau rata privind rentabilitatea exploatării , pune în
evidență eficiența activității de exploatare sub toate aspectele: industrial, adminis trativ și
comercial.
afaceride Cifraloatarii zultatulloatare denete marjei Rataexp Reexp 

Rezultatul exploatării prezintă avantajul de a fi influențat de amortismente și provizioane,
devenind un rezultat al exploatării.
5. Rata marjei brute de autofinanțare măsoară surplusul de resurse de care dispune
întreprinderea pentr u a-și asigura dezvoltarea și/sau remunerarea acționarilor săi.
afaceride Cifraare autofinantdea Capacitateare autofinantde brute marjei Rata 

6. Rata marjei asupra valorii adăugate măsoară rezultatul brut de care dispune
întreprinderea după deducerea cheltuielilor de exploatare (consumul și cheltuieli de personal)
pentru 100 lei b ogăție creată (dacă se exprimă procentual).
adaugata Valoarealoatare de brut Excedentadaugate valoriira a marjei Rataexpsup 

56 Tabelul 2.7.1. Determinarea ratelor de rentabilitate comercială
– lei –
Nr.
Crt. Indicatori 2007 2008 2009
1 Marja comercial ă 211.882 -237.983 4.235.290
2 Venituri din v ânzarea mărfurilor 2.205.550 1.555.206 5.744.988
3 Excedentul Brut al Exploatării -31.700.645 -22.717.601 -33.367.851
4 Cifra de afaceri 263.374.966 302.974.902 497.565.423
5 Rezultatul net al exercițiului -52.154.141 -64.024.420 -35.071.368
6 Rezultat ul exploatării -41.141.716 -18.740.822 -23.446.463
7 CAF -38.225.116 -63.653.603 -42.167.739
8 Valoarea adăugat ă 28.789.268 55.623.297 55.525.548

10 Rata marjei comerciale (1:2) 0.096067 -0.153023 0.737214
11 Rata EBE (3:4) -0.120363 -0.074981 -0.067062
12 Rata marjei nete (5:4) -0.198022 -0.211319 -0.070485
13 Rata marjei nete de exploatare (6:4) -0.156209 -0.061856 -0.047122
14 Rata marjei brute de autofinanțare (7:4) -0.145135 -0.210095 -0.084748
15 Rata marjei asupra valorii adăugate (3: 8) -1.101127 -0.408841 -0.600945

57 Fig. 2.7.1. Evoluția ratelor de rentabilitate comercială
-1.5-1-0.500.51
2007 2008 2009
Rata marjei comerciale Rata marjei nete
Rata marjei brute de autofinantare Rata EBE
Rata marjei nete de exploatare Rata marjei asupra valorii adaugate

Analizând datele din Tabelul 2.7 .1. se constată următoarele:
– În perioada analizată rata marjei comerciale înregistrează o ușoară creștere de la 0.09 la
0.74 înregistrandu -se concomitent si o creștere a cifrei de afaceri ceea ce relevă o situație
favorabilă pentru întreprindere.
– Rata marjei brute de exploatare sau rata excedentului brut de exploatare (Rebe) permite
măsura rea nivelului rezultatului brut al exploatării, independent de politica financiară de
investiții, precum și de incidența fiscală și a elementelor extraordinare.
Activitatea de exploatare degajă pierdere, în perioada 2007 -2009. Totuși, valorile
negative ale ratei, în raport cu o rată a marjei comerciale relativ stabile, dovedește o împovărare
referitoare la costurile exploatării.
Valorile înregistrate de societate sunt în declin. Acest fapt pune sub semnul întrebării
posibilitatea financiară de reînnoire rap idă a echipamentelor întreprinderilor.

58 – Rata marjei nete exprimă eficiența globală a întreprinderii, respectiv, capacitatea sa de a
realiza profit și de a rezista concurenței. Se constat ă că și aceasta are acela și trend cu rata marjei
brute.
Scăderea ac estei rate reflectă o înrăutățire a capacității globale a întreprinderii de a obține
rezultate financiare pozitive. În perioada 2007 -2009, rata marjei nete are o valoare negativă care
indică o activitate generală a firmei ineficientă.
– Rata marjei nete de exploatare evidențiază eficiența activității de exploatare sub toate
aspectele. Activitatea de exploatare nu a avut rezultate bune, situația deteriorându -se de la un an
la altul, deci activitatea este ineficientă.
– Rata marjei brute de autofinantare come nsurează surplusul de resurse la dispoziția
societății pentru a -și asigura dezvoltarea și remunerarea acționarilor sau asociaților.
Valorile calculate indică faptul că întreprinderea nu dispune de resurse pentru a -și asigura
dezvoltarea și/sau remunerarea acționarilor săi.
– Rata marjei asupra valorii adăugate măsoară rezultatul brut de exploatare pentru 1.000
lei bogăție creată. Această rată a înregistrat cvalori negative în perioada analizată. Acest fapt
completează și confirmă imaginea conturată de ceil alți indicatori. Se poate concluziona că
activitatea firmei este ineficientă.
II. Ratele de rentabilitate economică
Rata rentabilității economice are o accepțiune mai largă, vizând în esență eficiența
capitalului economic alocat activității productive a î ntreprinderii. Ea se exprimă prin raportul:

) (Re
total activuldin parteosau total Activeconomic zultatRe
Rezultatul economic, excluzând elementele financiare și excepționale favorizează
comparațiile întreprinderilor aparținând aceluiași sector de activitate.
În exprimarea rentabilității economice, la numărăt orul fracției se poate utiliza fie
rezultatul exploatării, fie excedentul brut din exploatare, iar la numitor activul total sau o parte a
acestuia.
Rentabilitatea economică brută, nefiind perturbată de deciziile privind amortizarea, este
folosită frecvent în analizele economice, deoarece permite comparații în spațiu, între

59 întreprinderi aparținând aceluiași sector sau sectoare diferite de activitate, indiferent de mărime
sau de forma de proprietate. Rata rentabilității economice brute măsoară aptitudinea ca pitalului
economic de a asigura reînnoirea și remunerarea sa, într -o perioadă cât mai scurtă.
În economiile occidentale se consideră corespunzătoare o rentabilitate economică mai
mare de 25%, ceea ce înseamnă că în maxim 4 ani întreprinderea își poate reîn noi capitalurile
angajate prin excedentul său brut de exploatare.
În condițiile economiei românești, care înregistrează durate medii de exploatare ale
activelor economice mult mai mari de 4 ani, pragul minim al rentabilității economice va fi mult
mai mic decât cel din economiile occidentale.
Rentabilitatea economică trebuie să depășească în mod necesar rata inflației, pentru ca
întreprinderea să -și poată recupera integral eforturile depuse pentru desfășurarea activității,
menținându -se astfel activul său e conomic.
Tabel 2.7.2. Rata rentabilității economice
– lei –
INDICATORI 2007 2008 2009
1. Activ total 490.689.159 487.708.665 234.930.136
2. Active imobilizate 78.648.611 75.722.344 83.694.649
3. Active circulante 411.255.735 410.808.977 150.344.747
4. Rezultatul exploatării -41.141.716 -18.740.822 -23.446.463
Rata rentabilității
economice RE/AT*100 -8.38% -3.84% -9.98%
5. Rata de rotație a activului
CA/AT 0.54 rotații 0.62 rotații 2.12 rotații
6. Rata rentabilității
comerciale RE/CA*100 -15.62% -6.19% -4.71%

60 Rata rentabilității economice a înregistrat valori negative în perioada analizată,
aceasta scăzând de la un an la altul ca urmare a înregistrării unor valori negative a marjei de
exploatare (a ratei rentabilității comerciale) și a încetinirii ro tației activelor conducând la
deteriorarea eficienței utilizării patrimoniului.
III. Ratele de rentabilitate financiară Rentabilitatea financiară reflectă scopul final al
acționarilor unei întreprinderi exprimat prin rata de remunerare a investiției de cap ital făcută de
aceștia în procurarea activelor ei sau a reinvestirii totale sau parțiale a profiturilor ce le revin de
drept. De aceea la numitorul raportului vor figura capitalurile proprii, sau media acestora în
măsura în care în cursul exercițiului au a vut loc modificări sensibile ale capitalului propriu prin
aporturi noi în numerar. La numărător figurează de obicei rezultatul net, sau rezultatul curent
înainte de impozit, care prezintă față de profitul net, avantajul de a fi mai apropiat de realitatea
financiară deoarece elimină incidența activității excepționale.
Rentabilitatea financiară reprezintă capacitatea întreprinderilor de a degaja profit net prin
capitalurile proprii angajate în activitatea lor.
În funcție de indicatorii utilizați la numărător ul raportului, rentabilitatea financiară poate
fi exprimată astfel:






at nerepartiz profitul exclusiv proprii Capitaluri proprii Capitaluri Dividende proprii lor capitaluri l Randamentu proprii Capitaluri impozit de e ina curent zultat impozit de e ina financiara e ntabilitat proprii Capitaluri ui exercitiul al net zultat neta financiara e ntabilitat
   
  
3. int Re int Re 2. Re Re 1.

Rentabilitatea financiară exprimată prin relația 3 remunerează acționarii fie prin
acordarea de dividende, fie sub forma afectării (majorării) rezervelor, care în fapt reprezintă o
creștere a averii proprietarilor (prin încorporarea lor în capital) și deci o creștere a valorii
intrinsece a acțiunilor.

61 Tabelul 2.7.3. Determinarea ratelor de rentabilitate financiară
– lei –

Fig. 2.7.2. Evoluția ratelor rentabilității financiare
-5-4-3-2-1012
2007 2008 2009
Rata financiara neta
Rata financiara inainte de impozit
Randamentul capitalurilor proprii
Nr.
Crt. Indicatori 2007 2008 2009
1 Rezultat curent înaintea
impozitării -52.154.141 -64.024.420 -35.042.702
2 Rezultat net -52.154.141 -64.024.420 -35.071.368
3 Dividende 0 0 0
4 Capitaluri proprii 12.674.841 -51.349.579 11.690.585

5 Rata financiar ă netă (2:4) -4.11477 1.24683 -2.99996
6 Rata financiar ă înainte de impozit
(1:4) -4.11477 1.24683 -2.99751
7 Randamentul capitalurilor proprii
(3:4) 0 0 0

62 Rentabilitatea financiară permite posesori lor de capital să aprecieze eficiența
investițiilor lor, respectiv oportunitatea menținerii acestora.
Valorile înregistrate de aceste rate au fost negative, acest fapt reflectând reducerea în
timp capacității firmei de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate în activitatea sa.
Sintetizând rezultatele obținute analizând rentabilitatea din punct de vedere comercial,
economic și financiar, prin me toda ratelor, pe parcursul a trei ani, se desprind următoarele
concluzii:
 scade eficiența politicii comerciale promovate de societate;
 prezintă slabe posibilități financiare de reînnoire a echipamentelor
întreprinderii;
 se diminuează eficiența globală a întreprinderii, respectiv a capacității de a
obține profit și de a -și menține segmentul de piață deți nut.

2.8. Concluzii
În toate cele trei exerci ții financiare , echilibrul financiar este res pectat: FR > NFR,
aceasta implic ând un sold pozitiv de trezorerie TN > 0. Rezult ă de aici c ă fondul de rulment este
suficient de mare nu numai pentru finan țarea nev oii de fond de rulment, ci și pentru asigurarea
unei trezorerii care s ă-i permit ă efectuarea de plasamente și deținerea unor disponibilit ăți.
Trezoreria netă este pozitivă în toți anii analizați ceea ce reflectă faptul că există un
excedent monetar al exer cițiilor financiare analizate fiind rezultatul unei activități rentabile. De
fapt, firma nu a înregistrat credite de trezorerie în perioada analizată, deci, disponibilitățile
bănești nu au fost afectate.
Pentru finanțarea activității de bază, compania a ap elat doar la finanțarea bancară pe
termen scurt, mai ales la credite în valută. În viitor depozitele la termen ar putea asigura o bună
parte din necesarul de finanțare al șantierului naval, astfel încat e posibil ca situația echilibrului
financiar să se îm bunătățească vizibil.

63 CAPITOLUL III
CONCLUZII FINALE ȘI PROPUNERI PENTRU
ÎMBUNĂTĂȚIREA ACTIVITĂȚII FIRMEI

Accesul la Marea Neagr ă și cei peste 1000 km pe care Dun ărea îi parcurge pe teritoriul
țării au f ăcut ca sectorul construc ții navale în Rom ânia să aibă o tradi ție de peste 160 ani.
Aspectele favorabile ce se desprind în urma analizei economico -financiare efectuate la
SC STX RO Offshore Brăila sunt prezentate în cele ce urmează:
Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii evidențiază valori rid icate pentru rata
autonomiei financiare (75.57%) ceea ce semnifică faptul că întreprinderea are puține
datorii pe termen lung dar și faptul ca ea nu face adesea apel la sprijinul băncilor. Este o
situație favorabila ce denotă totodată și o administrare bun ă.
Din analiza echilibrului financiar contabil realizată în cadrul lucrării, se observă că
societatea a reușit să se mențină în cadrul acestui echilibru. Trezoreria netă este pozitivă
în toți anii analizați ceea ce reflectă faptul că există un excedent mon etar al exercițiilor
financiare analizate fiind rezultatul unei activități rentabile. De fapt, firma nu a înregistrat
credite de trezorerie în perioada analizată, deci, disponibilitățile bănești nu au fost
afectate. Altfel spus, în termeni financiari, capi talurile permanente sunt suficiente pentru
asigurarea unei finanțări stabile a tuturor imobilizărilor, întregii exploatări, a unei rezerve
de lichidități. Această structură financiară caracterizează întreprinderea în termeni
favorabili, de echilibru.
Societatea are o lichiditate foarte bună în anul 2007 dar aceasta a scăzut treptat până în
2009.
Analiza cifrei de afaceri evidențiază creșterea reală a acestui indicator cu 15,04% în 2008
și respectiv cu 64,23% în 2009 , ca urmare a creșterii volumului producț iei vândute cât și
a vânzărilor la export, a stabilității unui preț mediu a produselor comercializate atât pe
piața internă cât și pe piața externă, dar și datorită fluctuației cursului valutar ceea ce
demonstrează eficiența activității productive a socie tății.
Analiza soldurilor intermediare de gestiune evidențiază majorarea producției exercițiului
cu 4.694.397 lei (1,54%) în 2008. În 2008 această majorare se produce datorită creșterii

64 producției vândute. Acest fapt se explică prin faptul că societatea re alizează bunuri care
au un ciclu lung de fabricație.

Dintre aspectele nefavorabile desprinse în urma analizei pot fi menționate următoarele:
Societatea nu are o lichiditate foarte bună în anii 2008 și 2009 deoarece aceasta a sc ăzut
treptat, de unde rezul tă că societatea poate înt ampina dificultăți în achitarea datoriilor pe
termen scurt, prin transformarea în lichidități a activelor sale circulante.
O solu ție indicat ă pentru perioada urm ătoare de activitate ar fi pe de o parte realizarea
unei concordan țe între scaden țele crean țelor și cele ale datoriilor pe termen scurt, iar pe de alt ă
parte dezvoltarea unei politici agresive cu clien ții prin reducerea soldului crean țe-clien ți
micșorând astfel durata de încasare. Ace astă alternativ ă trebuie adoptat ă, însa, cu luarea în
considerare a limitelor impuse de riscul îndep ărtării clien ților spre al ți furnizori.
Firma poate opta pentru ob ținerea de disponibilit ăți și la stimularea pl ății crean țelor în
numerar prin acordarea de disco unturi.
De asemenea o gestiune a decvat ă a stocurilor și o politic ă mai pu țin agresiv ă în ceea ce
prive ște fondul de rulment pot determina o ameliorare a lichidit ății.

Solvabilitatea patrimonială se situază sub valoarea de 0.3 în anii analizați fapt pentru
care este apreciată ca riscant ă de către finanțatori. În ceea ce privește rata solvabilității
generale se constată sc ăderea acestui indicator de la 1.23 în 2007 la 0.98 în 2008 și
crescând ușor în 2009 ajungând la 1.07. În anii analizați rata solvabilității generale s -a
situat sub nive lul minim acceptat ca normal (1.4) ceea ce înseamnă că societatea prezinta
un risc de insolvabilitate.
Rata datoriilor pe termen scurt și rata datoriilor totale înregistrează o ușoară creștere de
la 97.13% în anul 2007 la 110.31% în 2008 urmând ca în anul 2009 să înregistreze o
ușoară scădere ajungând la 94.16%. Totuși valoarea acestor rate reflectă faptul că
societatea are un grad de îndatorare destul de ridicat.
Mărimea negativ ă a fondului de rulment în perioada 2008 – 2009 reflect ă absorbirea
unei p ărți din resursele temporare pentru finan țarea unor necesit ăți permanente, contrar
principiului de gestiune financiar ă: la necesit ăți permanente se aloc ă surse permanente,
astfel aloc ările pe termen lung sunt finan țate prin resurse pe termen scurt.

65 Solu ție: această situa ție ar putea fi mai pu țin nefavorabil ă dacă firma ar duce o politic ă de
investi ții – o orientare spre dezvoltare – accentuat ă. În orice caz fondul de rulment negativ are
implica ții serioase asupra trezoreriei și a capacit ății ei de plat ă.
Exced entul brut din exploatare a înregistrat valori negative în perioada analizată.
Scăderea Excedentului brut din exploatare cu 31,92% s -a datorat creșterii cheltuielilor cu
personalul și scăderii valorii adăugate, devenind în fapt insuficiență de exploatare și a
influențat negativ rezultatul exploatării.
Rezultatului exploatării a înregistrat valori negative în perioada analizată (pierdere) ceea
ce impune faptul că întreprinderea nu desfășoară o activitate foarte eficientă.
În perioada analizată societatea a î nregistrat pierderi din activitatea financiară , în
condițiile în care, cheltuielile financiare, înregistrează valori cu mullt superioare
veniturilor financiare.
În perioada analizată rezultatul exercițiului este pierdere, datorită fluctuației prețului de
vânzare a produselor finite în Comunitatea Europeană cât și pe piața internă.
Pentru perioada analizată, capacitatea de autofinanțare a înregistrat solduri negative,
aceasta scăzând în anul 2008 cu -25.428.487. Reiese că întreprinderea analizată
înregistrea ză plăți mai mari decât încasări și a obținut pierdere în anii analizaț i. Firma nu
dispune de mijloace financiare necesare activității de menținere a potențialului productiv
și nici pentru activitatea de expansiune – efectuarea de investiții. Această situa ție se
datorează faptului că rezultatul exploatării este negativ, insuficient pentru acoperirea
amortismentelor.
Capacitatea de autofinanțare este un indicator de mare expresivitate economică,
reflectând forța financiară a unei societăți comerciale, garanț ia securității și independența
acesteia. Întreprinderile cu o buna capacitate de autofinanțare îsi micșorează riscul financiar,
fiind în măsură să surmonteze greutățile în perioadele de criză economică, când accesul la credite
este dificil din cauza dobânz ilor înalte.
Totodată capacitatea de autofinanțare este și un indicator de lichiditate financiară și de
solvabilitate, care ridică gradul de bonitate al firmei, mărește încrederea partenerilor de afaceri,
creând condiții mai bune de negociere a c ontractelor economice. Putem adăuga, de asemenea, că
o capacitate de autofinațare bună exprimă și o capacitate de îndatorare bună, respectiv
posibilitatea de a garanta mai bine creditele bancare la care face apel întreprinderea.

66
Analizând rentabilitatea din punct de vedere comercial, economic și financiar, prin
metoda ratelor, pe parcursul a trei ani, se desprind următoarele concluzii:
 scade eficiența politicii comerciale promovate de societate;
 prezintă slabe posibilități financiare de reînnoire a echipame ntelor
întreprinderii;
 se diminuează eficiența globală a întreprinderii, respectiv a capacității de a
obține profit și de a -și menține segmentul de piață deținut.
O solu ție pentru cre șterea rentabilit ății economice ar fi cre șterea factorului cantitativ
(rata marjei brute), însa acest lucru trebuie realizat cu luarea în considerare a raportului pre ț/cost.
De asemenea, rentabilitatea economic ă poate fi ameliorat ă prin cre șterea factorului calitativ
asupra c ăruia nu exist ă restric ții exterioare firmei. Astfel, se pot fructifica avantajele unei
specializ ări profunde în prestarea unui anumit serviciu sau a unei diversific ări a serviciilor
firmei.
La r ândul ei și rentabilitatea capitalurilor proprii poate fi majorat ă prin cre șterea
factorului cantitativ, a factori lor calitativi sau a ambilor.
Creșterea factorului cantitativ presupune cre șterea marjei nete existente în vânzari dup ă
eliminarea tuturor cheltuielilor. Aceasta se poate ob ține printr -o majorare a tarifelor, însă
avându-se în vedere situa ția firmelor con curente.
De asemenea, rentabilitatea financiar ă poate cre ște prin cre șterea ratei de rota ție, adic ă
printr -o exploatare extensiv ă a activului economic, sau prin cre șterea îndator ării firmei, dar
numai cu condi ția respect ării corela ției: Rec > Rdob.

Anali za SWOT a domeniului a pus în eviden ță urmatoarele puncte tari :
– Conjunctura de pia ță bună. Prognozele asupra cererii mondiale de nave maritime de
transport sunt bune. În cazul navelor fluviale, v ârsta înaintat ă a flotei de nave pentru
apele interioare din țările vest europene și deschiderea c ăii navigabile Rotterdam –
Constan ța sunt încurajatoare ;
– Poziție geografic ă avantajoas ă;
– Tradi ția de peste un secol în construc ții navale și reputa ția câștigată de-a lungul
ultimelor decenii ;
– Existen ța unui învățamânt superior de profil ;

67 – Forța de munc ă bine calificat ă;
– Șantiere navale cu bune facilit ăți: docuri uscate, cale de lansare sau sincrolift, hale
închise pentru construc ție corp le situeaz ă în rândul șantierelor navale cu poten țial
deosebit la nivelul interna țional actual ;
– Ponderea sectorului privat de peste 90% din capitalul social înregistrat ;
– Șantierele navale au elaborat și implementeaz ă programe de investi ții pentru
modernizare tehnologic ă și cre șterea productivit ății.

Puncte slabe :
– Perpetuarea dezechili brului financiar bilanțier;
– Subutilizarea capacit ăților;
– Perioade lungi de fabrica ție;
– Productivitate sc ăzută;
– Lipsa cererii pie ței interne.

Oportunitățile care pot determina dezvoltarea acestei industrii sunt date de:
– Calitatea bun ă a produselor;
– Potențialul de export ( dacă în 1989 – 80% din produc ție era destinat ă pieței interne, în
prezent 98% din produc ție este destinat ă exportului);
– Intrarea pe noi piețe de desfacere.

Amenin țări:
– Concuren ța străină;
– Evoluția cursului de schimb RON/EUR, c ât și a pr ețului la tabl ă, principala materie
prim ă folosit ă în activitatea de produc ție.

Saturarea cu comenzi p ână în 2008 a șantierelor navale din Asia, va determina orientarea
către șantierele europene, inclusiv cele rom ânești, a comenzilor pentru nave de a lte dimensiuni
și destina ții necesare flotei mondiale.
Tendin ța șantierelor navale rom ânești de a construi într-o măsură tot mai mare, nave
complete și mai pu țin corpuri de nave cu diferite grade de saturare, va avea un impact benefic și

68 asupra produc ătorilor de echipamente și accesorii navale, ca și asupra întreprinderilor nou
înfiin țate (IMM -uri) prin externalizarea activit ăților conexe șantierelor navale.
Construirea și repararea navelor comerciale totdeauna au operat într-o pia ță mondial ă
unde Rom ânia se situeaz ă în prezent pe locul 11 în lume și pe locul 6 în Europa , realiz ând 1,4%
din tonajul brut compensat (cgt) realizat.
Toate aceste elemente arat ă că industria naval ă este competitiv ă și are bune perspective
pentru viitor.

69 BIBLIOGRAFIE

1. A. IȘFĂNESCU, C. STĂNESCU, A. BĂICUSI – Analiza economico financiară ,
Editura Economică, București, 1999 ;
2. C. MEREUȚĂ – Analiza diagnostic a societăților comerciale în economia de
tranziție , Editura Tehnică, București, 1994;
3. D. ARITON – Strategii financiare ale firmei , Editura Europlus, Galați, 2007;
4. EDUARD DINU – Analiza economică și financiar ă a firmei , Editura ASE, București,
2000;
5. FLORIN BUHOCIU, GH. NEGOIESCU – Analiza economică, Editura Evrika,
Brăila, 1999;
6. GEORGETA VINTILĂ – Gestiunea financiară a întreprinderii , Editura Didactică și
Pedagogică, București, 2004 ;
7. IOSEFINA MOROȘAN – Analiza economico -financiară. Tehnici și metode, Editura
Fundației România de Mâine, București, 2002;
8. L. TROIE, O. ZAHARIA – Analiza statistică a acti vității economice și a gestiunii
financiare a întreprinderii , Editura ASE, București ;
9. MARIUS BĂCESCU, A. BĂCESCU -CĂRBUNARU – Compendiu de
macroeconomie , Editura Economică, București, 1997 ;
10. M. CRISTINA IBICEANU ONICĂ – Analiză financiară aprofundată a afac erilor ,
Editura Europlus, Galați, 2009;
11. MIHAELA ONOFREI – Finanțele î ntreprinderii , Editura Economică, București,
2004;
12. MIHAI TOMA, FELICIA ALEXANDRU – Finanțe și gestiune financiară de
întreprindere , Editura Economic ă, București, 2003;
13. N. TABĂRĂ, E. HO ROMNEA, C. TOMA – Conturile anuale în procesul
decizional, Editura Tipo Moldova, Iași, 2001;
14. N. TABĂRĂ, E. HOROMNEA, C. TOMA – Analiza contabil -financiară, Editura
Tipo Moldova, Iași, 2001

70 15. PAUL BRAN – Finanțele î ntreprinderii , Editura Economică, Bucureșt i, 2003 ;
16. VIOLETA ISAI – Teoria și practica bilanțului contabil, Editura Valinex, Chi șinău,
2002 ;
17. V. ROBU, N. GEORGESCU – Analiza economico -financiară, Editura ASE, 2001 ;
18. V. DRAGOTA (coordonator) – Management financiar – Analiză financiară și
gestiune f inanciară operațională, Editura Economică, București, 2003 .