CAPITOLUL I PARTICULARITĂȚIE PIEȚEI TURISTICE ………………………….. ……………….. 2 1.1 Delimitări conceptuale… [617361]

1

CUPRINS

CAPITOLUL I PARTICULARITĂȚIE PIEȚEI TURISTICE ………………………….. ……………….. 2
1.1 Delimitări conceptuale ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 2
1.2 Conținutul pieței turistice ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 3
1.3 Componentele pieței turistice ………………………….. ………………………….. ……………………….. 9
1.4 Clasificarea piețel or turistice ………………………….. ………………………….. ………………………. 10
CAPITOLUL II OFERTA ȘI PRODUCȚIA TURISTICĂ ………………………….. ……………………. 12
2.1 Caracterizare conceptuală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 12
2.2 Factorii determinanți ai ofertei turistice ………………………….. ………………………….. ………….. 14
2.3 Ofertanții de pe piața turismului ………………………….. ………………………….. …………………….. 16
2.4 Tendințe pe piața turistică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 17
CAPITOLUL III CEREREA ȘI CONSUMUL TURISTIC ………………………….. …………………… 22
3.1 Partic ularitățile cererii turistice ………………………….. ………………………….. ………………………. 22
3.2. Factorii determinanți ai cererii turistice ………………………….. ………………………….. …………. 24
3.3. Motivația turistică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 28
3.4 Sezo nalitatea cererii și consumului turistic ………………………….. ………………………….. ………. 31
CAPITOLUL IV PIAȚA TURISTICĂ DIN ROMÂNIA ………………………….. ……………………….. 33
4.1 Analiza situației pieței turistice din România ………………………….. ………………………….. …… 33
4.2. Cererea turistică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 35
4.3. Oferta turistică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 42
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 47

2

CAPITOLUL I
PARTICULARITĂȚIE PIEȚEI TURISTICE

Piața constituie una dintre cele mai dinamice si complexe realități ce ne înconjoară.
Piața desemnează un ansamblu coerent de relații intre participanții la procesele ei: producători
de bunuri, consumatorii, utilizatorii și intermediarii dintre aceștia, adică ofertanții și solicitanții de
bunuri.
Piața este etichetată ca fiind „mâna invizibil ă” care reglează viața economică, „forța
impersonală ” care acționează dincolo de capacitatea de intervenție a participanților la diviziunea
muncii si la schimbul de activități .

1.1 Delimitări conceptuale

Piața turistică se definește ca fiind ”locul in care se întâlnește și se confruntă cererea cu oferta
de produse turistice ” (Stancioiu, 2014, ediția a 2 -a rev. și ad. , p. 17) . Oferta turistică se materializează
prin producția turistică, iar cererea turistică se materializea ză prin consum.
Principalele elemente de luat in considerare in studierea pieței turistice sunt:
– ofertantul de produse turistice (transport, cazare, aliment ație, agrement, excursiile etc., fiecare
în parte și împreună alcătuind produsul turistic ;
– cererea de produse turistice (reprezentată de marea masa a solicitanților );
– legislația în vigoare;
– canalele de distribuție a produselor turistice;
– mijloacele de comunicare și informare necesare ( promovare );
– mediul, alc ătuit din factori sociali, economici, poli tici, culturali în care se desfășoară
activitatea de turism.
Piața turistica poate fi:
– Piața turistic a teoretic ă (https://www.scribd.com/document/49049038/Curs -Evaluare –
Resurse -Turistice, 2019) : totalitatea cererilor pentru un produs turistic pe o anumită piață, fără
a lua în considerare solvabilitatea acestora;

3

– Piața turistic ă reală (efectivă): ansamblul cererilor satisf ăcute sau, cu alte cuvinte, num ărul
actelor de vânzare -cump ărare finalizate pentru un anumit produs turistic , dintr -o anumită zonă ,
într-un interval de timp (http://www.scrigroup.com/afaceri/turism/PIATA -turistica -in-
Romania11622.php, 2019) .
Dimen siunea acesteia se exprima prin indicatori, cum sunt: numărul de turiști , numărul de z ile-
turist, volum ul încasărilor din turism etc.;
– Piața turistică potențial ă: cererea solvabilă , respective dimensiunile cererii turistice, care ar
pute fi satisfăcută într -o zonă . Ea este influențată de condiții materiale și financiare ale
populaț iei din z ona respectivă și ale turiștilor ce se estimează că se vor deplasa în zona
respectivă .
În concordanță cu accepțiunea generală, piața turistică este reprezentată ”de totalitatea
tranzacțiilor (actelor de vânzare -cumpărare) al căror obiect îl constitui e prod usele turistice, privită
în conexiune cu relațiile pe care le generează și spațiul geografic și chiar timpul în care se
desfășoară? (http://file.ucdc.ro/cursuri, 2019) .

1.2 Conținutul pieței turistice

Piața turistică este comple xă, fiind rezultatul ofertei și cererii, de bunuri și servicii turistice ,
mai mult sau mai puțin diversificate.
Piața turistică este un segment aparte a pieței serviciilor , ocupând un loc din ce în ce mai
important în economia internă a unei țări. Piața turistică diferă de piața mărfurilor din prisma gradului
ridicat al diversific ării și complexit ății produselor turistice, fiind caracterizată prin deplasarea
potențialilor con sumatori la locul de consum (destinație).
Particularitățile pieței turistice, po t fi:
Atunci când se consumă produse turistice ” nu se urmărește achiziționarea acestora ca o
marfă, ci promovarea satisfacțiilor pe care le oferă bunurile și serviciile turistice” (Glavan, 2002) în
raport cu opțiunile individ uale ale turistului, deci piaț a are o finalitate specifică.
Piața turistică este ”formată din mai multe subpiețe ” (Glavan, 2002) , având în vedere oferta
turistică diferită și modalitatea de percepere a componentelor lor, prin p risma fiecărei categorii de
turiști cu preferințe specifice.

4

Decizia de consum turistic are ” la bază o serie de informații care dau „imaginea” (Glavan,
2002) produsului turistic și care poate să aibă o încărcătură subiectivă, i maginea reală se realizează
numai prin acțiunea turistică propriu -zisă la locul ofertei turis tice și numai în timpul consumului,
sporind, astfel, complexitatea în timp și spațiu a pieței turistice” . (Glavan, 2002)
Există interf erențe între piața turistică, piața bunurilor și piața serviciilor , interferențe
determinate de caracterul complex al produsului turistic, care nu este alt ceva decât o combinație de
bunuri și servicii.
Turistul, pe parcursul voiajului consumă o serie de bunuri și servicii cu scopul obținerii unor
satisfac ții și satisfa cerii nevoilor. Consumul turistic începe prin cumpărarea serviciilor și bunurilor
necesare sejurului, se manifestă pe tot parcursul voiajului și se încheie cu revenirea în localitatea de
domiciliu.
Piața turistică națională se referă la ofert a și cerer ea din cadrul unei țări, rezultatul procesului
de vânzare – cumpărare din același spațiu.
Piața turistică internațională se caracterizează prin faptul că produsele truistice sunt oferite de
o anumită țară, iar cererea pentru acele servicii și produse turistice provine dintr -o altă țară. Consumul
produselor turistice va avea loc în cadrul tării care oferă produsele și serviciile, deoarece acestea nu
pot fi deplasate în alt spațiu, cererea fiind aceea care trebuie să aju ngă la ofertă.
Legăturile între cererea și oferta turistică conduc la formarea unor relații de piață între
producția (prestația) de servicii turistice și consumul lor efectiv, privite din punctul de vedere al
consumatorilor și al prestatorilor de servicii turistice.

5

Fig. nr. 1.1. Ciclul relațiilor de piață între prestația de servicii și consumul serviciilor materializate în produse turistice .
Sursa: Alexandru Nedelea – ”Piața turistică”, ed. Didacti că și Pedagogică, București, 2003, pg. 14

În funcție de capacitate, piața turistică clasifică în piață turistică teo retică, piață potențială și
piață efectivă.
Piața turistică teoretică reflectă ,,limitele de absorbție a unui produs turistic pe o piață
determinată, fără a lua în considerare prețurile și tarifele practicate” (Stancioiu, 2014 , ediția a 2 -a rev.
și ad. , p. 12)
Valorificarea ofertei de
servicii
turist ice, mat erializate în
produse turistice
Capacitățile de
producție(capacitățil
e receptive ale
prestatorilor de
servicii turistice)
Prestațiile de
servicii turistice
(producție)
Nevoile
populației pentru
serviciile
turistice
Puterea de
cumpărare a
popula ției
Cererea de servicii
turistice
Oferta de servicii
turistice
Consumul de servicii
turistice

6

Piața turistică potențială reprezintă cererea totală pentru un anumit produs turistic, luând în
considerare un anumit nivel determinat de prețuri și tarife. (Serbu, 2009)
Piața turistică reală (efectivă) reprezintă totalul produselor turistice vand ute efectiv pe piata,
într-o perioadă determinate de timp și într -o zonă anumită. Raportul dintre piata potential si piata reala
reflectă gradul de saturație al pieței, si anume: piața saturată (cererea efectiv realizată este egală cu
cererea potențială) s i piața nesaturată (cererea efectiv realizată este mai mică decât cerere a potențială).
Pietele turistice ca si produsele turistice au un ciclu d e viata. Ciclul de viață al pieței rezultă
din însumarea ciclurilor de viață ale produselor și sunt cunoscute pa tru etape: etapa de apariție, etapa
de creștere, etapa de maturitate, et apa de declin (Nedelea, 2003) .
Etapa apariției presupune identificarea necesităților și dorințelor de consum a uneia sau mai
multor produse turistice. Pentru aceasta, firma de turism trebuie să interogheze mai mulți potențiali
consumatori, în scopul cunoașterii dorințelor lor privind caracteristicile produsului turistic (categorie
de confort, mijloace de transport, mod de rezervare etc.), serviciile complementare oferite, posibilități
de petrecere a timpului liber, activități s portive etc.
Etapa de creștere se caracterizează prin dezvoltarea produsul ui turistic, fiind oferit de una sau
mai multe firme concurente . Piața turistică se poate extinde pe cale intensivă (fidelizarea clientelei,
durat a medi e de sejur poate crește , o calitate crescută, precum și diversificare permanentă a serviciilor
oferite etc.) și pe cale extensivă ( un număr de turisti mult m ai mare, destinații noi, pătrunderea pe noi
segmente de piață ).
Etapa de maturitate este caracterizată printr -o concurență ac erbă. Fiecare firmă de turism
încearcă să -și găsească segmente de piață noi și mai atractive, recurgând chiar la reducerea profi tului,
ceea ce va conduce la fragmentarea pieței în segmente tot mai mici. (Nedelea, 2003)
Etapa de declin corespunde unei cereri tot mai scăzute pentru produsele turistice existente,
fiind determinată fie de caracteristicile și particularitățile produsului turistic, fie de condițiile sociale,
economice, culturale și politice (Nedelea, 2003) .
Dimensiunile pieței turistice depind de numărul de consumatori, numărul de zile pe care
aceștia le petrec în țară, zona sau stațiunea respectivă și de mărimea cheltuielilor lor zilnice. Ca
urmare, pentru lărgirea pieței efective va tr ebui să se urmărească creșterea numărului de turiști,
sporirea sejurului mediu și a che ltuielii medii zilnice.
(http://www.revistadestatistica.r o/suplimente/2012/3/srrs3_2012a21.pdf, 2019) .

7

Cele două laturi corelative ale pie ței turistice, oferta și cererea, contr ibuie în paralel la
extinderea pieței turistice. Valorificarea superioară a potențialului turistic, prelungirea sezonului,
dezvoltarea bazei tehnico -materiale și diversificarea serviciilor turistice pe de o parte, atr agerea unui
număr sporit de turiști și intensificarea consumului turistic până la atingerea dimensiunilor potențiale
ale ofertei pe de altă parte, conduc în mod direct la lărgirea pieței turistice reale.
Potențialul pieței turistice este reprezentat prin c ererea tuturor consumatorilor pentru un
anumit produs tu ristic în funcție de veniturile lor, de prețurile și tarifele practicate pentru acel produs.
(Nedelea, 2003)

==n
1ii pt C P

unde:
Ppt = potențialul pieței turisti ce (cererea totală)pentru produs ul turistic analizat;
Ci = cererea de consum individual în funcție de prețurile (tarifele) practicate pentru un anumit produs
(serviciu) turistic și de veniturile clienților turiști;
n = numărul de clienți turiști.
Dimensio narea potențialului pieței turistice poate fi realizată utilizând metoda globală și metoda
analitică.
Metoda gl obală se bazează pe următoarea relație de principiu (Nedelea, 2003) :
Ppt = Ncfcp
în care:
Ppt = potențialul pieței turistice;
Nc = număr probabil de cumpărători de produse turistice;
fc = frecvența medie a cumpărărilor de astfel de produse (numărul mediu de cumpărări pe un turist în
perioada considerată);
p = prețul mediu al produsului turistic.
Cel mai dificil de esti mat în astfel de calcule este numărul probabil de consumatori ai
produsului turist ic (N c). În vederea determinării lui, se impun a fi efectuate studii de piață speciale, cu
caracter prospectiv.

8

Metoda analitică (a fracțiilor în lanț) utilizează o relație d e următorul tip:
(http://www.uamsibiu.ro/studenti/docs/cursuri/2/ECTS -ec-turismului.pdf, 2019)
PT = P (1 -Kn)VK tKtsKtsiKT
unde :
PT = potențialul pieței în cazul unui produs turistic nou T ;
P = populația totală din zona servită de piața în cauză;
Kn = fracțiunea (ponderea) populației care, din diverse cauze (vârstă prea înaintată, lipsă de venituri
etc.), nu va solicita în mod sigur noul produs T;
v = veniturile medii ale unei persoane, aferente perioadei de calcul (lei);
KT = po nderea medie a venituril or afectate de o persoană turismului ;
Kts = proporția veniturilor afectate de o persoană turismului sportiv în totalul veniturilor destinate
turismului;
Ktsi = ponderea veniturilor destinate turismului sportiv de iarnă, în totalul v eniturilor repartizate de o
persoană turismului sportiv;
KT = proporția veniturilor ce pot fi cheltuite de o persoană pentru turismul orientat spre noul produs
(noua pârtie de schi) în totalul veniturilor afectate turismului sportiv de iarnă.
Piața turisti că teoretică (cap acitatea teoretică a pieței turistice) cuprinde piața potențială și
nonconsumatorii absoluți și exprimă limitele de absorbție ale unui anumit produs turistic pe o p iață
determinată, fără a lua în considerare prețurile și tarifele practicat e. Ea reprezintă necesarul pieței
analizate pentru consumul unui anumit produs turistic și poate fi calculată pe baza următoarei formule:
(ANGHEL, 2019)
YkPt=

unde:
Pt = piața tu ristică teoret ică analizată (capacitatea pieței turistice);
k = numărul consumatorilor potențiali, ai produsului turistic analizat
Y = capacitatea medie de consum sau intensitatea medie a solicitării produsului turistic analizat.
Volumul pieței produsului turistic exprimă totalitatea t ranzacțiilor încheiate pentru un produs turistic
oarecare pe o piață dată, într -un anumit interval de timp: (ANGH EL, 2019)

==n
1ii pt t V
,

9

unde:
Vpt = volumul pieței produsului turistic ana lizat;
ti = nivelul cantitativ al unei tranzacții individuale;
n = numărul de tranzacții într -o anumită perioadă.

1.3 Componentele pieței turistice

Piața turistică este mediul extern al unui sistem de management și reprezintă sera economică
în care produsul turistic se materializează sub forma ofertei turistice, iar nevoile de consum turistic,
sub forma de cerere turist ică.
În cadrul aceste sfere reg ăsim următoarele elemente:
1. Legislația turistică în vigoare, sub forma actelor normative care reglementează cir culația
turistică , perioada vacanțelor, durata concediului de odihnă, condițiile de mișcare în teritoriu
(regim vamal, acordarea vizelor), etc.
2. Ofertantul de produse turistice, de o mare diversitate, transportul, alimentaț ia, agrementul,
excursiil e etc, to ate alcă tuind de fapt ”produsul turistic” . Acești ofertanți de produse turistice
pot îmbrăca două forme: ofertanți turistici care își vând singuri produsele turistice pe care le
realizează, și ofertanți – distribuitori care oferă turiștilor serviciile pres tate de alte firme.
3. Mijloacele de comunicare și informare sunt utile în vederea informării potențialilor turiști, și
pentru a influen ța comportamentul consumatorilor de produse turistice.
4. Cererea de produse turistice, formată din totalitatea consumatorilo r, fie efectivi (care au solicitat
deja sau vor solicita în mod sigur produsele turistice) , fie potențiali (deși nu au cerut încă un produs
turistic din motive obiective, îl vor cere de îndată ce vor avea posibilitatea să intre în posesia lui,
dorința de c umpărare manifestându -se latent) care doresc să se deplaseze periodic sau temporar, în
afara localității de reședință, din alte mo tive decât prestarea unor activități remunerate la locul de
destinație.
5. Canalele de distribuț ie a prod uselor turistice. Pe pi ața turistică , distribuția produselor turistice se
realizează în mod direct, de către producătorii direcți de produse turistice , sau indirect, de către
intermediarii (agenții de turism detailiste și turoperatoare).

10

6. Mijloacele de transport, facilitează cons umul turistic, prin deplasarea consumatorului pe căi rutiere,
feroviare, aeriene , maritime la locul de ofertei.
7. Concurenț a reprezentată de ofertanții atât de produse turistice cât și de altă natură care pot influența
comportamentul consuma torilor. Concure nța are un caracter dinamic, ceea ce determină studierea
acesteia și adaptarea ofertei în funcție de aceasta.
8. Mediul extern format din totalitatea factorilor economic i, cultural i, sociali, politic i în cadrul
căruia își desfășoară activitatea agenț ii turist ici.

1.4 Clasificarea piețelor turistice

În funcție de modul și nivelul de abordare, precum și de factorii care determină diferențieri ale
structurii pieței turistice se pot delimita o multitudine de componente structurale. Activitățile de
determinare a structurii pieței turistice, precum și de identificare elementelor din care este alcătuită
piața turistică , se pot realiza pe baza principiilor specifice marketingului bunuri lor, respectiv prin
segmentare și anali ză tipologică .
Datorită complexităț ii produ sului turistic, modului în care se integrează , precum și ansamblul de
servicii d istincte care -l individualizează, piața turistică poate fi delimită în diverse moduri:
1. În funcție de n ivelul de referință al ofertei turistice, în funcție de care se delimiteaz ă:
a. piața produsului turistic, def inită î n corelație cu natura acestuia, limitele de timp și spațiu
b. piața firmei turistice, determinată de caracteristicile serviciilor pe care le prestează , simple
sau complexe .
2. După motivația turistică :
a. piața turismului de vacanță (pentru recreer e, agrement ul turiștilor , satisfacerea nevoilor de
odihnă )
b. piața turismului cultural -istoric
c. piața turismului științific ș i de afaceri
d. piața turismului social -politic
e. piața turismului religios
f. piața turismului sportiv
g. piața turi smului de sănă tate.

11

3. După direcț ia fluxurilor turistice :
a. piața turistică de emisie ( țara din care pleacă turiștii)
b. piața turistică de recepț ie (țara în care sosesc turiștii)
4. În funcție de gradul de accesibilitate (din p unct de vedere geografic, juridic):
a. piețe libere
b. piețe protejate
c. piețe închise
5. În funcție de aria geografică:
a. piața turistică locală
b. piața turistică zonală
c. piața turistică națională
d. piața turistică internațională
6. În funcție de mărimea veniturilor consumatorilor potențiali :
a. turismul de lux form at dintr -un număr redus de consumatori, cu venituri, dificil de satisfăcut,
solicitând produse turistice sofisticate
b. turismul claselor mijlocii cuprinde turiști cu venituri medii care au exigențe mai modeste față
de calitatea și rafinamentul produsului tur istic
c. turismul de masă reprezintă categoria cea mai mare a consumatorilor, formată din turiștii cu
venituri moderate și chiar modeste. Aceștia acceptă produse turistice mai puțin elaborate,
oferite însă la prețuri mai mici
7. În funcție de categoria de vârs tă și de ocupația turiștilor:
a. piața corespunzătoare tineretului
b. piața adulților
c. piața persoanelor în vârstă
Există numeroase subsegmente ale pieței turistice a populației active datorită manifestării unei
diversități de motivații turistice. Aceasta este determinată de studii, calificări profesionale , nivel al
veniturilor, caracterist ici demografice, mărime a concediului de odihnă etc. Populația de vârsta a treia
constituie un segment important al pieței turistice datorită disponibilităților de timp și cr eșterii
ponderii acestor persoane în cadrul populației totale.

12

CAPITOLUL II
OFERTA ȘI PRODUCȚIA TURISTICĂ

2.1 Caracterizare conceptuală

În vederea definirii conceptului de oferta turistic ă este importan t să facem diferențierea față
de produc ția turis tică.
În unele lucrări de specialitate, oferta turistic ă reprezintă fie “…totalitatea bunurilor și
serviciilor care satisfac la un moment dat cererea turistic ă” (Nedelea, 2003) , fie “… cap acitatea
organizatoric ă a rețelei (baza tehnico -material ă, infrastructura etc.) de a satisface în anumite condi ții
cererea popula ției” (Mărculescu I, 1977, pag. 192)
După alți autori oferta turistica grupează “… ansamblul elementelor care concur ă la obținerea
produsului turistic, respectiv: potențialul natural și antropic, echipamentul de “ producție ” a serviciilor
turistice, diversitatea bunurilor materiale (industriale, alimentare), destin ate consumului tur istic, forța
de munca specializat ă în activitățile specifice turismului, infrastructura turistic ă și condițiile de
comercializare ( preț, înlesniri etc.)” (Cosmescu I., 1998, pag. 115) , iar producția turistic ă reprezintă
“… ansamblul de servicii care mobilizează forța de munc ă, echip amentul de producție și bunurile
materiale și care, în cadrul unei ambian țe specifice, se materializează intra-un consum efectiv” .
(Cosmescu I., 1998, pag. 115)
Oferta turistică este considerată a fi ansamblul atracțiilor care pot motiva vizitarea, sau, mai
complex privită, ansamblu l elementelor de atracție care motivează călătoria și a celor destinate să
asigure valorificarea primelor. Astfel, oferta tu ristică poate fi privită ca totalitatea resurselor naturale
și antropic e, împreună cu echipamentele de producere și comercializare a produselo r turistice,
bunurile și serviciile destinate consumului turistic, condițiile de comercializare a acestora,
infras tructura turistică și forța de muncă necesară activității turistice.
Practic, oferta turistică a unei țări, zone sau stațiuni turistice cuprinde totalitatea elementelor
turistice care pot fi puse în valoare la un moment dat prin stimularea c ererii turistice, dar și
infrastructura tehnico -materială care permite valorificarea resurselor turistice. Din punct de vedere al
conținutului, oferta turistică poate fi definită, similar cu oferta de bunuri, prin „valoarea serviciilor și

13

bunurilor finale create de sectorul turistic în timpul unei perioade determinate, în general, un an” s au
cu accent pe caracterul de activitate terțiară (de servicii) a turismului, prin „capacitatea economică și
organizatorică a rețelei specifice (echipamente turistice și infrastructură) de a satisface, în anumite
condiții, cererea turiștilor” (Minciu Rodica, 2004, p.149)
Oferta turistică, considerată mobilul determinant al efectuării actului turistic, se împarte în
ofertă turistică primară, care cuprinde totalitatea valoril or (resurselor) naturale și ofertă turistică
secundară, incluzând ansamblul resurselor create de mâna omului – valori istorice, arhitecturale,
culturale, folclorice etc., care, în literatura de specialitate se regăsesc și sub numele de resurse turistice
antropice. (Snak Oscar, 2003, p .182) Ansamblul ofertei primare și secundare constituie oferta turistică
potențială a unui teritoriu, care va deveni ofertă reală (efectivă) numai atunci când se vor dezvolta
condițiile necesare pentru primirea turiștilor și petrecere a sejurului lor în ambianța caracteristică a
resurselor primare și secundare, ca rezultat al dezvoltării bazei materiale a turismului și a
infrastructurii sale tehnice. Oferta primară se distinge de oferta turistică secundară (resurse turistice
antropice) prin faptul că r esursele naturale nu pot fi reproduse artificial, ele fiind create de natură, atât
în spațiu, cât și în timp, ambele constituind materia primă pentru industria turismului.
Sintetizând, se impune realizarea distinc ției între oferta turistic ă și produc ția turi stică pornind
de la definirea celor doi termeni. Astfel, oferta turistic ă este reprezentat ă de cadrul și poten țialul
natural și antropic, echipamentul de „produc ție” a serviciilor turistice, ansamblul bunurilor materi ale
și serviciilor destinate consumului turistic, for ța de munc ă specializat ă în activit ățile specifice,
infrastructura turistic ă și condi țiile de comercializare (pre ț facilit ăți), iar produc ția turistic ă este dat ă
de ansamblul de servicii care mobilizeaz ă forța de munc ă, echipamentul turistic și bunurile materiale
și care se materializeaz ă într-un consum efectiv. Deci oferta presupune nu numai produc ția turistic ă,
ci și existen ța factorilor naturali. Oferta turistic ă exist ă și independent de produc ția turi stică, în timp
ce produc ția turistic ă nu se poate realiza în afara ofertei. Oferta turistic ă este ferm ă, exist ă atâta timp
cât sunt prezente elementele ce intr ă în structura ei, pe când produc ția turistic ă este efemer ă, exist ă
cât timp se manifest ă consumu l și se întrerupe odat ă cu întreruperea consumului. Aceast ă relație
special ă dintre oferta turistic ă și produc ția turistic ă reliefeaz ă rolul principal al ofertei ca surs ă a
produc ției turistice, dar și rolul produc ției în mobilizarea ofertei date.

14

2.2 Factorii determinanți ai ofertei turisti ce

Principalii factori care determin ă nivelul și structura ofertei turistice sunt:
1. Factori naturali și antropici (factori naturali de clim ă, resurse naturale și antropice, fauna și
flora etc.).
Cu anumite excep ții, pentru ca un anumit spa țiu să fie atract iv și să aibă valoare turistic ă, el trebuie
să ofere anumite condi ții, fie nat urale, cum ar fi: peisaje naturale frumoase și nepoluate, configura ție
geografic ă echilibrat ă, condi ții meteorologice prielnice, faun ă rară etc., fie antropice, respectiv resurse
de patrimoniu cultural, religios, arhitectural etc., de natura muzeelor, cl ădirilor istorice, m ănăstirilor
etc..
Turiștii ”solicită aceste valori naturale în mod direct, cu toate că resursele naturale apar pe piața
turistică ca o componentă particulară a unui produs turistic oferit spre comercializare ”. (Snak, 2003,
p. 174) Se poate spune că anumite cat egorii de turiști își bazează deciziile priv ind destinația turistică
în funcție de nediul natural, caracteristicile acest uia.
Ofert a turistică este influențată în mod direct d e calitatea teritoriului. Valoarea teritoriului este
dată de (https://administrare.info, 2018) :
• accesibilita te și atractivita tea zonei ;
• frumusețea naturală a peisajului;
• configurația geografică (masive muntoase, podișuri, câmpii, râuri, lacuri, litoral etc.);
• condițiile meteo: tipul climatului, nivelul și frecvența precipitațiilor, intensitatea activității
solare ș.a;
• valoarea terapeutică a factorilor naturali de cură (năm ol, izvoare minerale și termale ș.a);
• valoarea patrimoniului cultural și is toric: artă, obiective is torice, religioase, folclor, artizanat;
• poziția ofertei față de bazinul cererii, respectiv față de fluxurile circulației turistice.
2. Factori economici și tehnici (nivelul de dezvoltare a sectorului ter țiar, baza te hnico -material ă
turistic ă).
Dezvoltarea sectorului serviciilor , al turismului, în special, este influențată în mod direct d e gradul
de dezvoltare economic ă în ansamblu.

15

Existența unei infrastructur i adecvate este esențială pe ntru ca oferta turistică potențială să se
transforme în ofertă reală (efectivă) prin facilitarea accesului turiștilor la localitățile, zonele sau țările
turistice. Aceasta se realize ază prin intermedi ul drumurilor, șoselelor, au tostrăzilor, căilor ferate,
porturilor, aeroporturilor (necesare derulării transportului), al utilităților legate de electricitate, apă,
canalizare, comunicații și al altor servicii (sănătate, poștă, asigurări etc.).
Pe de alt ă parte, oferta turistic ă depinde de m ărimea, structura și calitatea bazei tehnico –
materiale ( în care sunt incluse stru cturile de cazare, alimenta ție public ă, tratament și agrement) , ale
cărei dimensiuni depind de resursele materiale și financiare investite, precum și de tehnologia pr in
care este generat ă. În general, prin intermediul unor echipamente bine dezvoltate, car e încorporeaz ă
tehnologii de ultima or ă, se poate suplini cu succes lipsa resurselor naturale (un parc de distrac ții bine
echipat poate atrage turi știi la fel de bine ca și resursele naturale originale ).
3. Factori umani
Resursa de muncă din turism își pune amprenta asupra dimens iunii, calit ății și localiz ării ofertei
turistice prin gradul de specializare și nivelul de calificare.
În prezent, pe plan mondial se remarcă te ndința ridicării calitative a ofertei dat orită unei
specializări accentuate a personalului ce lucrează în cadrul firmelor d e turism. Diversificarea și
specia lizarea profesiilor turistice asig ură succesul ofertei turistice.
4. Serviciile turistice constitui e ponderea majoritară a ofertei turistice. Structura serviciilor
oferite pe piața turistică cuprinde (Postelnicu, 1997, pag.81) :
1. Servicii pentru p regătirea consumului turistic, leg ate de organizarea voiajelor, publ icitate,
informarea clienților, elaborarea programelor de călătorie pe diferite itinerare, editarea ghidurilor și
hârților turistice, rezervarea serviciilor pe itinerarele solicitate, proc urarea documentelor de călătorie,
obținerea vizelor turistice etc.
2. Servicii de bază în care se includ:
a) servicii de transport turistic (în cazul în care turiștii solicită agențiilor de voiaj să le asigure
asemenea servicii)
b) servicii de cazare, car e constau în asigurarea condițiilo r pentru înnoptarea turiștilor în
diferite ti puri de structuri de primire
c) servicii de alimentație.

16

3. Servicii complementare sunt prestate pentru asigurarea petrecerii agreabile a timpului liber
al turiștilor (agrement , distracții, activități sportive, excursii, manifestări cultural -artistice, înc hirieri
de autoturisme și materiale sportive ș.a).
4. Servicii cu caracter special: tratamente balneo -medicale, servicii pentru turismul de
întruniri, pentru acțiunile de vânăt oare și pescuit sportiv etc.;
5. Servicii nespecifice: reparații și întreținere, telecomunicații, posta, schimb valutar etc.
Pentru a reuși să se impună pe o piață caracterizată printr -o concurență acerbă, organizatorii
de turism și prestatorii de servicii turistice trebuie să desfășoare un proces continuu de di versificare a
ofertei l or turistic e.
Strategia diversificării serviciilor turistice trebuie concepută astfel încât, în funcție de resursele
turistice primare și secundare ale unei zone, să răspundă la următoarele necesități (Snak, 2003) .
Nivelul calit ativ al serv iciilor turistice este esențial în procesul de apreciere a ofertei de către
consumatori. Astfe l, se știe că turistul poate admite o cameră mai mică, o mâncare redusă cantitativ,
dar nu trece cu vederea lipsa curățeniei grupului sanitar și nici lipsa de bun ăvoință a personalului care
asigură servirea tu ristică.

2.3 Ofertanții de pe piața turismului

În cadrul pieței turistice regăsim o multitudine de ofertanți care pot fi clasificați î n:
1. agenți prestatori direcți de servicii turistice
2. agenți car e au ca ob iect de activitate promovarea și c omercializarea de aranjamente turistice
în țară și străinătate, cu rol de intermediar între agenții economici prestato ri direcți de servicii
turistice și turiști.
Agenții prestatori direcți de servicii turistice desfășoară activități economice diverse avâ nd rolul
de a satisface o cerere turistică complexă, corespunzătoare unor motivații turistice eterogene. Astfel,
regăsim:
a. Agenți prestatori de servicii de transport turi stic pe calea ferată, rutier, aerian, naval (maritim
sau fluvial), național sau intern ațional, inclusiv transportul tu ristic pe cablu în zonele
montane;

17

b. Agenți prestatori de servicii hoteliere și servirea mesei în localități și stațiuni, pe trasee
turistic e;
c. Agenți prestatori de servicii de tratame nt în cadrul stațiunilor balnear -turisti ce sau
localităților cu dotări baln eare;
d. Agenți prestatori de servicii de agrement -divertisment sportiv, cultural, distractiv și alte
asemenea activități destinate turiștilo r aflați în localitățile, stațiunile sau pe traseele turistice;
e. Agenți prestatori de servicii complementare pentru tur iști sau agenții de turism: unele
servicii financiar – bancare, servicii de asigurări, servicii de vize, rezervări – închirieri
(mijloace de transport, echipamente sportive etc.) ce rcetare, învățământ – educație,
informații, consultanță, proiectări, constr ucții turistice, protecție, asociații profesionale,
realizarea de materiale publicitare.
În grupa agenților economici cu activitate turist ică parțială se cuprind: întreprinderile fu rnizoare
de gaze, electricitate, construcți i, textile, industriale, agricol e, majoritatea întreprinderilor financiar –
bancare, farmaceutice, transport urban, telecomunicații ș.a, precum și o p arte din unitățile d e servire
a mesei, culturale, sportive și d e divertisment care prestează servicii atât pentru turiști, cât și pentru
populația rezidentă.
Agenții de turism cu rol de intermediar între agenții economici prestatori direcți de servicii și
turiști se clasifică în (Stănciulesc u, 2002) :
a. Agenții tour -operatoare specializate numai în organizarea de aranjamente turistice, pe
care le c omercializează pe bază de contracte prin intermediul altor agenții de turism;
b. Agenții de turism detailiste cu activita te de vânzare a aranjamentelor turistice
organizate de tour -operatori (similar cu agențiile de voiaj din străinătate);
c. Agenții cu activita te mixtă de tour -operatori și de vânzare directă către turiști a
aranjamentelor turistice proprii sau ale altor tour -operatori.

2.4 Tendințe pe pi ața turistică

În prezent, pe piața turistică mondială se înregistrează o concurență acerbă, atât între firm ele
de turism, cât și între diferitele destinații turistice. Confruntați cu o libertate mai largă de alegere, cu
o ofertă mai diversificată, clienți i devin mai exigenți și mai dificil de satisfăcut. Ei cer un nivel înalt

18

de calitate a serviciilor, valoare ridicată și prețuri cât mai reduse. Pentru a supraviețui și a se dezvolta
în cadrul acestei piețe , a cumpărătorului, întreprinderile turistice trebu ie să elaboreze și să pună în
practică strategii și politici de marketing eficiente în vederea atragerii și fidelizării clientelei turistice.
Se estimează că peste 608 de mii de structuri de cazare turistică au fost active în UE -28 în
2016 și că, împreună, acestea au asi gurat mai mult de 31 de milioane de locuri de cazare. Aproape o
treime (32,2 %) din toate loc urile de cazare din UE -28 s-a conc entrat în doar două dintre statele
membre ale UE, mai exact Fran ța (5,1 milioane de locuri de cazare) și Italia (4 ,9 milioane de locuri
de cazare), urmate de Regatul Unit, Spania și Germania. (https://ec.europa.eu, 2018)

Sursa: Eurostat, accesat 1 2.02.2018

19

În ultimii ani, numărul de nopți petrecute în structuri de cazare turistică a î nregistrat, în general,
o tendință a scendentă. Totuși, a existat o scădere pe
termen scurt a numărului de nopți petrecute în structuri
de cazare turistica în 20 16 și 2017, ca ur mare a crizei
economice și financiare: numărul de nopți turistice în
UE-28 a sc ăzut cu 0,6 % în 20 16 și cu încă 2,0 % în
2017. Cu toate acestea, în 201 7, numărul de nopți a
cunoscut a redresare și a atins un nivel maxim de 2,9
miliarde de nopți în 2016, în creștere cu 3,0 % în
compara ție cu 2015.
(https:/ /ec.europa.eu/eurostat/statistics –
explained/index.php?title=Tourism_statistics/ro,
2018) .
În 2016, Spania a fost principala destinat, ie
turistica din UE pentru nerezidenți (persoane care călătoresc în afara țării lor), cu 295 de milioane de
nopți petre cute în structuri de cazare turistica, reprezentând 22,2 % din totalul pentru UE -28. Din
aceste 295 de milioane de nopți petrecu te în Spania, peste 7 din 10 s -au concentrat în trei regiuni:
Insulele Canar e, Insulele Baleare și Catalonia. La nivelul UE, pri mele patru cele mai populare destinat,
ii pentru nerezident, i au fost Spania, Italia (199 de milioane de nopți), Franța (124 de milioane de
nopți) și Regatul Unit (119 milioane de nopți, estimare bazata pe datele lunare pentru 2016), care au
reprezentat î mpreuna peste jumătate (55,7 %) din to talul nop ților petrecute de nerezident, i în UE -28.
Destina țiile cel mai pu țin căutate au fost Luxemburgul și Letonia; pentru interpretarea acestor cifre,
este necesa r să se țină cont de m ărimea statelor membre men ționate.
Se estimează ca 62,1 % din popula ția UE -28 în vârst ă de cel pu țin 15 ani a participat la
activit ăți de turism în interes personal în 2016, mai precis aceste persoane au efectuat cel pu țin o
călătorie turistic ă în interes personal pe parcursul anului. De asemenea, se pot observa diferen țe mari
între statele membre ale UE, întrucât rata participării a variat de la 23,7 % în România la 88,9 % în
Finlanda (https://ec.europa.eu/eurostat/statistics -explained/index.php?title=Touris m_statistics/ro,
accesat 04.03.2019, 2019) .

20

La nivelul României , sosirile înregistrate în structurile de primire turistică în primele 11 luni
din 2018 au însumat 11,993 milioane, în creștere cu 6,4% față de perioada similară din 2017, conform
datelor ce ntralizate de Institutul National de Statistică. Din numărul total de sosiri, cele ale turiștilor
români în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare au reprezentat 78%, în timp ce turiștii
străini au reprezentat 22%.
În ceea ce privește sosi rile turiștilor străini în structurile de primire turistică, cea mai mare
pondere au deținut -o cei din Europa (74,6% din total turiști străini), iar din aceștia 85,7% au fost din
țările aparținând Uniunii Europene (https://www.e conomica.net/, 2019)
Înnoptările înregistrate în structurile de primire turistică în primele 11 luni din 2018 au însumat
26,808 mi lioane, în creștere cu 5,9% față de perioada similară din 2017.
Din numărul total de înnoptări, cele ale turiștilor români a u reprezentat 81,3%, în timp ce
înnoptăril e turiștilor străini au reprezentat 18,7%. În ceea ce privește înnoptările turiștilor stră ini în
structurile de primire turistică, cea mai mare pondere au deținut -o cei din Europa ( 73,2% din total
turiști străini) , iar din aceștia 84,3% au fost din țările aparținând Uniunii Europene
(https://www.economica.net)
Durata medie a șederii în primele 11 luni din 2018 a fost d e 2,3 zile la turiștii români și de 1,9
zile la turiștii străini.
Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare a fost de 33,1% pe total structuri de cazare
turistică, în creștere cu 1,4 puncte procentuale față de primele 11 luni din 2017. Indici mai ma ri de
utilizare a locurilor de cazare s -au înregistrat la hoteluri (42 %), bungalouri (29,2%), vile turistice
(26,6% ), hosteluri( 24,2%), spații de cazare pe nave (23,3%), popasuri turistice (21,9%) și pensiuni
turistice (21,3%).
Pe județe, numărul de sosir i ale turiștilor în structurile de primire turistică cu funcțiuni de
cazare turistică a înregistrat valori mai mari în Municipiul București (peste 1,933 milioane), Constanța
(peste 1,294 milioane), Brașov (peste 1,250 milioane) și Cluj (612.100), iar număr ul de înnoptări ale
turiștilor a înregistrat valori mai mari în Consta nța (peste 4,963 milioane), Municipiul Bucure ști (peste
3,15 milioane), Brașov (peste 2,439 milioane) și Cluj (1,140 milioane).
Cele mai multe sosiri ale turiștilor străini cazați in str ucturile de primire turistică cu funcțiuni
de cazare au provenit din G ermania ( 311.900), Israel (255.000), Italia ( 224.700), Franța (161.700) și
SUA (157.400).

21

Sosirile vizitatorilor străini în România, înregistrate la punctele de frontieră, au fost în p erioada
de referință de 10,874 milioane, în creștere cu 7,5% față de a ceeași perioadă a anului trecut.
Majoritatea vizitatorilor străini provine din țări situate în Europa (92,3%). Din totalul sosirilor
vizitatorilor străini în Ro mânia, 49% provin din stat ele UE. Dintre statele UE cele mai multe sosiri s –
au înregistrat din B ulgaria (27,5%), Ungaria (25,8%), Germania (8 ,5%), Italia (8%), Polonia (5,6%),
Franța (4%) și Regatul Unit (3,8%) (https://www.economica.net, 2019) .
Plecările vizitatorilor români în străinătate, înregistrate la punct ele de f rontieră, au fost de peste
19,730 milioane, la 11 luni din 2018, în creștere cu 5,7% comparativ cu perioada similară din 2017.
Mijloacele de transport rutier au fost cele mai utilizate pentru plecările în străinătate, repr ezentând
68,5% din numărul total d e plecări.
Sosirile înregistrate în structurile de primire turistică în luna noiembrie 2018 au însumat
917.700, în creștere cu 10,4% față de cele din luna noiembrie 2017. Sosirile turiștilor români în
structurile de primire turistică cu funcțiuni d e cazare au reprezentat, în luna noiembrie 2018, 80,5%,
în timp ce turiștii străini au reprezentat 19,5%, iar cea m ai mare pondere au deținut -o cei din Europa
(74,5%), din aceștia 82,3% au fost din țările UE.
Înnoptările înregistrate în structurile de prim ire turi stică în luna noiembrie 2018 au însumat
1.959.800, în creștere cu 10,8% față de cele din luna noiembrie 201 7. Înnoptările turiștilor români în
structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare au reprezentat 82,4%, î n timp ce ale turiștilor
străini, 17,6%. Î n ceea ce privește înnoptările turiștilor străini, cea mai mare pondere au deținut -o cei
din Europa (73,8%), iar din aceștia 81,7% au fost din UE. (https://www.economica.net, 2019)

22

CAPITOLUL III
CEREREA ȘI C ONSUMUL TURI STIC

3.1 Particularitățile cererii turistice

Consumul t uristic este o expresie a cererii solvabile a populației pentru servicii turistice, își
găsește echivalen t în oferta turistică, în timp și spațiu (Snak, 2003)
Cererea turistică este formată din ”ansamblul persoanelor care își manifestă do rința de a se
deplasa periodic și temporar în afara reședinței proprii pentru alte motive decât prestarea unor
activități remunerate la locul de destinație ” (C.Cristureanu, 1992 pag.106) .
Încercând o sintetizare a acestor multiple aspecte, rezultă că cere rea turistică se manifestă practic
într-un număr infinit de variant e, nuanțate de la un client potențial la altul, în funcție de (Daniela Turcu,
2008, pag. 55) :
• tipologia socioprofesională, familia și forma de turism î n care se desfășoară călătoria turistică a
clientului interesat;
• caracteristicile tehnice ale voiajului efectuat (durata sejurului, formele de transport,
modalitățile de cazare etc);
• sursele financiare și sumele disponibile pentru acoperirea cheltuielilor turistice în funcție de
structura serviciilor;
• motivațiile client elei și preferințele turiștilor pentru atracțiile oferite.
Avem două modalit ăți de exprim are a cererii turistice (http://file.ucdc.ro/, 2019) :
a) cerere turistic ă mani festat ă – acea cerere care s -a manifestat (exteriorizat) într -o anumit ă
perioad ă de timp, întâlnit ă și sub denumirea de cerere turistic ă reală
b) cerere turistic ă nemanifestat ă (neconcretizat ă), dar care exist ă poten țial în concep ția unui
consumator și care ar putea fi evaluat ă și cuantificat ă pe baza unui studiu al evolu ției cerin țelor; se
poate întâlni și sub denumirea de cerere turistic ă prezumat ă.
Cererea turistic ă reală și cererea turistic ă prezumat ă formeaz ă cererea turistic ă poten țială.
Deosebirea d intre cererea turistic ă și consum turistic poate fi eviden țiată și din punct de vedere al
locului și momentului form ării acestora.

23

Cererea de servic ii turistice este caracterizată printr -un grad ridicat de mobilitate, iar dacaă e
să o privi m din punct de vedere cantitativ și structural , aceasta se car acterizează prin schimbări relativ
rapide .
Din această cauză, piața turistică este studiată ținând co nt de dinamica cererii, de oscilațiile și
tendin țele acesteia și analizând c auzele și consecințele acestor schimbări.
Gradul ridicat de mobilitate a cererii turistice este determin at și de caracterul rigid al ofertei.
În consecință satisfacerea nevoilor c onsumatorilor se realizează prin deplasarea turiștilor din zona de
reședință spre locul de existență a produsului turistic. (http://file.ucdc.ro/cursuri, 2019) .
Elasticitatea c ererii turistic e este analizată în funcție de modi ficarea factorilor de influență.
Evoluția elasticită ții cererii turistice este determinată de un ansamblu complex de factori economici,
demografici, psihosociali și politici (nivelul veniturilor populației și cota destinată consumului turistic,
nivelul tar ifelor serviciilor turistice, volumul și structura ofertei turistice, ponderea timpului liber,
gradul de cultură etc ).
Elasticitatea cererii turistice în raport de venit și preț variază în f uncție de natura produsului
turistic și de categoria cumpărătoril or, deci diferă de la o categorie de cerere la alta. Consumatorii
potențiali de servicii tur istice pot fi împărțiți în două categorii având caracteristici foarte diferite.
Pentru cei care fac parte din prima categorie, produsele turistice sunt considerate drept esențiale și
grupează forme de turism precum: călătoriile de afaceri (acestea sunt ine lastice din punctul de vedere
al venitului și prețului , deoarece costurile sunt suportate de către firme, asociații sau buget), sejururile
de cură balneară, voiajel e având motivații familiale și pelerinajele relig ioase. În acest caz elasticitatea
cererii t uristice în raport cu venitul și prețul este relativ redusă. Se poate vorbi chiar de o cerere mai
mult sau mai puțin rigidă. Pentru cea de a doua categorie de consu matori, opțiunea turistică este
considerată ca fiind facultativă.
Gradul de dezvoltare economică a unei țări influențea ză elasticitatea cererii turistice, în sensul
scăderi i ei proporțional cu creșterea gradului de dez voltare economică.
Elasticitatea ridi cată a cererii permite crearea unor posibilități de amânare a reali zării
consumului turistic. Turistul potențial va achiziționa un anumit produs turistic numai în momentul în
care consideră că acesta oferă un raport calitate – preț corespunzător nivelului veniturilor sale iar el
dispune de suficient timp liber. Ca urmare consumatorul turistic potențial va accepta oferta numai în
condițiile ce i se par cele mai favorabile. Această amânare a satisfacerii nevoii este asociată cu

24

atractivitatea elementelor din structura ofertei, elasticitatea cererii fiind deci și un element i mportant
al accentuării caracterului sezonier al acesteia .
Nivelul veniturilor și al economiilor sunt factori care influențează repartizarea temporală a
consumului turistic. Acest lucru se explică prin faptul că epuizarea unei părți din economiile b ănești
ale turiștilor datorită cheltuielilor ocazionate de c onsumul turistic determină existența unei anumite
perioade de timp în care cererea turistică nu se mai poate manifesta fiind necesară realizarea unor noi
economii.
Deoarece cererea turistică reacționează puternic la modificarea venitului, constatăm că
opțiunea turistică este una dintre primele la care consumatorii renunță în cazul în care ven iturile
acestora scad.
O altă particularitate a cererii turistice o constituie faptul că aceasta nu se identifică î n totalitate
cu consumul turistic. Așa cum am menționat anterior, pe piața turistică există nonconsumatorii relat ivi
de produse sau servicii turistice care, din diferite m otive (familiale, profesionale, financiare etc.), nu
sunt în măsură să le solicite.
În general, putem considera cererea de servicii turistice ca fiind mai puțin presantă în
comparație cu cererea de produse de folosință curentă a populației . Astfel, din punct de vedere al
priorității acordate de consumatori, nevoia de destindere, de agremen t se situează după satisfacerea
necesităților pentru alimentație, îmbrăcăminte, bunuri de folosință îndelungată, locuințe etc. (A.
Vorzsak (coord.), 2001) .

3.2. Factorii determinanți ai cererii turistice

Modul în care se for mează și se dezvoltă c ererea turistic ă este influențată de o serie de factori ,
a căror influență este diferită, pozitivă sau negativă, în funcție de modul de dezvoltare sau stopare a a
fenomenului turistic în diferite țări, zone sau stațiuni. Dezvoltarea cererii de servicii turistice, atât pe
ansamblul ei, cât și în ceea ce privește localizarea acesteia î n timp și spațiu, depinde de manifestările
concomitente ale unor variabile complexe de ordin economic, demografic, social, cultural, tehnic,
politic etc., ale căror intensitate și pondere variază în timp. Nivelul și d inamica dezvoltării economice
și social -culturale influențează volumul și intensitatea fluxurilor turistice interne și internaționale,
durata sejurului și modificarea ponderii diferitelor forme de turism.

25

În literatura de specialitate se concretizează mai multe categorii de factori determinanți ai
cererii turistice și ai turismului, în general fiecare cu limitele sau interferențele sale. Indiferent de
acestea, consumul turistic, prin care se mat erializează cererea turistică, este condiționat de: venitul
disponibil, timpul liber, factorii demogra fici și motivația turistică (Glavan, 2002) .
Factorii economici determină venitul personal (familial) care constituie baza mat erială a
oricărui act de consum turistic, deci de efectuare a unei călătorii turistice. Această grupare de factori
cuprinde: produsul național bru t pe locuitor, nivelul veniturilor nete personale (pe un plan mai larg
ale familiei), evoluția prețurilor și a ratei inflației, situația cursului de schimb valutar, rata șomajului,
nivelul de dezvol tare economică a țării, înzestrarea cu mijloace auto.
Produsul Național Brut (PNB) pe locuitor reprezintă nivelul de dezvoltare economico -socială
al unei țări și deci, pe măsura creșterii acestuia, se oferă și posibilități largi de practicare a turismului .
Nivelul ratei de consum turistic depinde atât de struct ura, repartizarea și evoluția venitului național
cât și a celui individual. Resursele financiare și disponibil itățile bănești depind de nivelul global al
veniturilor, de structura cheltuielilor și d e modalitățile posibile de finanțare a consumului turistic .
Sporirea veniturilor dis ponibile este asociată, de obicei, cu o putere de cumpărare mai mare,
deci cu posibi litatea de a cumpăra produse turistice mai des, de a prelungi durata călătoriei și a
sejurului, de a efectua un ci rcuit mai lung, nu numai în țara de reședință ci și în str ăinătate.
Relația între venituri și cererea turistică are un caracter complex astfel încât aceasta din urmă
este mai puternic influențată în situația extremelor spectrului de venituri. Astfel, unui nivel foarte
redus al veniturilor disponibile pentru consu mul liber îi corespunde o reducere evidentă a înclinației
turistice.
Influența venit urilor populației asupra cererii turistice trebuie corelată cu cea a prețurilor
produselor turistice și tarifelor serviciilor turistice. Acestea au un impact asupra decizie i turistului cu
privire la alegerea țării, zonei, stațiunii de destinație a petrecer ii vacanței, produsului turistic (în
ansamblu) și componentelor sale (cazare, masă, agrement, tratament etc.). Turiștii analizează rapor tul
calitate -preț în alegerea produsului turistic, astfel încât, numai în situația în care acesta este
corespunzător, co nsumatorul va achiziționa respectivul pachet de servicii turistice.
Factorii sociali influențează dinamica cererii turistice, deoarece turistul își desfășoară ac tivitatea
într-un mediu social care influențează în mod direct sau indirect activitatea acestui a. În categoria

26

factorilor sociali intră mărimea timpului liber, gradul de polarizare socială, mărimea clasei de mijloc,
stilul sau modul de trai, moda.
Timpul liber, cons ecință directă a creșterii productivității muncii, este un factor important ce a
perm is dezvoltarea cererii turistice. În raport cu timpul liber se înregistrează patru categorii de sejururi
pentru odihnă, recre ere și turism: vacanțiere (în concediu), de week-end (la sfârșitul săptămânii),
cotidiene și pentru vârsta a III -a și înaintată . Sejurul vacanțelor poate fi segmentat în vacanțe scurte
(5-6 zile), medii și lungi . Timpul liber și concediile plătite sunt cel e mai semnificative pentru
procurarea satisfacțiilor oferite de turism.
Factorii determinanți ai cererii turistice de natură psihol ogică sunt dificil de estimat și de
cuantificat, deo arece vizează aspecte individualizate ale consumatorilor turistici potențiali.
Factorii psihologici intensifică dorința, preferința de a petrece în mod plăcut timpul liber, pe
conside rente de plăcere și curiozitate. Aceș ti factori sunt deosebit de sensibili la calitatea serviciilor,
a promovării, la tot ceea ce este nou, oferă variație, exotism și aventură (înțeleasă în sens pozitiv). La
baza acțiunii factorilor psihologici se află rez ultatul consumării p rodusului turisti c, concretizat în
deconectare, detașarea de tensiunea nervoasă cotidiană, regenerarea potențialului fizic și psihic al
individului prin schimbarea temporară a mediului, a condițiilor și a ritmului vieții moderne.
Factorii culturali care de termină și influențează dinamica cererii turistice sunt: nivelul de
instruire și educație, diferențele de cultură între regiunile de origine a turistului și destinație, respectul
pe care îl manifestă aceasta față de alte valori c ulturale. Consumatorii cara cterizați printr -un înalt grad
de cultură și educație sunt mai curajoși, mai dornici de cunoaștere și de contacte noi, mai comunicativi
și mai mobili. Ei vor să aibă un conta ct direct cu ceea ce cunosc doar teor etic, să ia legătura cu moduri
de viață origi nale, specifice, deosebite de ale lor. Astfel, o destinație turistică nouă va atrage prima
dată un număr relativ redus de persoane – inovatorii care tind să devină lideri de opinie pentru restul
consumatorilor.
Structura socio -profesională se impune în str uctura și în dinamica diferitelor forme de tu rism,
relevându -se participarea categoriilor cu studii superioare, deci cu venituri substanțiale, în practicarea
sporturilor de iarnă (peste 50% din clientela stațiunilor montane), a tenisului de câmp și badmint onului
(cu echipamente costisitoare), a turiș tilor specializați în anumite forme de turism „de lux”, ca: safari
și fotosafari în parcurile naționale și rezervațiile de vânătoare din Africa, Australia, de aventură în
ariile arctice, deșertice, ecuatoriale e tc., fie a turiștilor familiști și cu venitur i medii în agroturi smul

27

german („vacanță la fermă”). Previziunile Organizației Mondiale a Turismului evidențiază potențialul
de creștere al turismului internațional în raport cu populația dornică de călătorii tu ristice, așa cum
rezultă din tabelul de mai j os:

Sursa https://ec.europa.eu/eurostat/statistics (https://ec.europa.eu/eurostat/statistics explained/, 2019)

Progresu l tehnic înregistrat în mod deosebit în domeniul mijloacelor de transport și în
infrastructura turistică constituie un alt determinant al cererii turistice.
Introducerea progresului tehnic în transporturi este reflectată în creșterea densității re țelei de
transport, în sporirea numărului și diversificarea mijloacelor de transport, în modernizarea și
îmbunătățirea performanțelor acestora.

28

Oferta turistică are un rol deosebit de important în manifestarea și realizarea efectivă a cererii,
care poate fi consi derată reală și concretă nu mai în măsura în care are un corespondent în ofertă.
Dinam ica ofertei turistice constituie premisa unei evoluții corespunzătoare a cererii în ceea ce privește
volumul și structura, iar diversificarea sortimentală și completarea d estinațiilor turistice vech i sau
saturate cu altele noi duc la lărgirea cererii, la n uanțarea gusturilor, la mărirea posibilităților de
atragere a turistului potențial.
În raporturile dintre cererea și oferta turistică, cea din urmă o poate influența pozit iv dar și
negativ pe prima. Neconcordanța cantitativă sau structurală a ofertei cu ce rerea are drept consecință
amânarea sau chiar anularea solicitării clientului, însoțită de deplasarea cererii spre alte destinații
turistice.

3.3. Motivația turistică

Motivația turistică reprezintă un ansamblu de mobiluri interioare, determinate de educa ție,
nevoi, cerințe, interese, gusturi, având un caracter personal, care orientează și dinamizează cererea
turistică. Motivația pentru turist este legată de faptul că o că lătorie , în vacanță, în week -end sau în alt
timp liber, implică un amestec complex de elemente materiale (cazare, transport, masă, atracții) și
psihologice (un spectru larg de atitudini și așteptări). Turistul cumpără un anumit produs turistic
sperând că p rin int ermediul respectivului voiaj își va satisface, total sau parțial, diferite nev oi și
dorințe.
Cunoașterea motivațiilor turiștilor reprezintă o importanță deosebită pentru operatorii din
turism datorită rolului factorilor psihologici în comportamentul consum atorilor. Astfel este necesară
obținerea informațiilor cu privire la motivații le care fac să fie cerut un anumit produs turistic, să fie
preferată o anumită destinație, să fie folosit un anumit fel de transport etc. Evident că cercetările
întreprins e trebu ie să identifice evoluția motivațiilor turistice și tendințele lor viitoare.
Între motivele care determină o călătorie turistică se evidențiază: nevoia de relaxare, de odihnă
fizică și psihică, de reconfortare în mijlocul naturii; nevoia de ieșire din med iul citadin urban poluat
și din ritmul trepidant al activității cotidiene; nev oia de agrement și divertisment; nevoia de cunoaștere
a frumuseților naturii, culturii, artelor, tradițiilor unei țări, regiuni, localitate etc.
În practica și cercetarea științifică turistică se operează cu trei categorii de motivații turistice:

29

• motivații turistice decurgând din preocupările extraprofesionale de ordin general ca:
aspirații pentru destinderea fizică și intelectuală, îngrijirea sănătății, partici parea la
manifestări sau evenimente culturale, sportive, cunoaștere, vizite familiale, la prieten i
etc.
• motivații legate de preocupările profesionale precum călătoriile de afaceri, pentru
reuniuni, expoziții și târguri, congrese și alte manifestări științ ifice, la ca re participanții
au calitatea de turiști care beneficiază de servicii turistice înain te, în timpul și eventual
după încheierea evenimentului;
• motivații ce decurg din prezența unor atracții turistice naturale (peisagistice, balneare,
climatice, de relief et c.), cultural -istorice (folclorice, istorice, culturale, religioase etc.)
sau tehnico -științifice și economice .
Toate aceste motivații turistice generează sau stimulează anumite călătorii și forme de turism
adaptate cererii de servicii ale clientelei poten țiale căreia i se adresează. În raport cu aceste motivații,
pentru satisfacerea cerer ii turistice se urmărește valorificarea optimă a resurselor turistice, crearea și
diversificarea ofertei de servicii conforme cu motivații le și tendințele ce se petrec pe plan mondial și
național în domeniul cererii și ofertei turistice.
Specialiștii Organ izației Mondiale a Turismului grupează aceste manifestații pentru călătoriile în
scopuri turistice :

Gruparea principalelor motivații pentru călătorii în scopuri turistice

30

* Înnoptări ale vizitatorilor în drum de la reședința lor permanentă spre localitățile de destinație (în cazul turismului
internațional spre țările de destinație ale călătoriei).
Sursa: Monografia statistică a OMT , prezentată la cea de-a 24-a reuniune a Comisiei OMT pentru Europa: Tourism Trends
Wordwide and in Europe, 1950 -1991, Bruges, Belgia, 7 mai 1992

O altă tipologie aparține dr. Oscar Snak care prezintă două categorii fundamentale de motivații
turistice (Snak, 2003) :
1. motivațiile turistice ce decurg din preocupările extraprofesionale de ordin general, ca, de
exemplu, dorința de destind ere fizică și intelectuală prin schimbarea temporară a mediului
cotidian, îngrijirea sănătății, participarea la unele manife stații sau evenimente cu lturale,
sportive sau de altă natură, care oferă satisfacții în general opuse condițiilor existente la
reșed ința permanentă a turistului potențial;
2. motivații ce decurg din atracțiile turistice propriu -zise, ca, de exemplu, atracțiil e naturale
(peisajul, co ndițiile climaterice etc.), sau atracțiile social -culturale ( artistice, folclorice,
istorice, tehnico -științifice, sportive etc.).
– recreere/ divertisment
–evenimente culturale
–sănătate – activități sportive
(neprofesionale)
–alte scopuri de agrement
–destindere și de vacanță
Destindere și vacanț e
–reuniuni (congrese, colocvii, seminarii
etc.)
–misiuni
–afaceri
–altele
SCOPUL
PRINCIPAL AL
VIZITELOR
Afaceri
profesionale
–studii /documentare
–familiale
–tratamente balneo -medicale și îngrijirea
sănătății
–tranzit *
–altele
Alte scopuri
turistice

31

Aceste două categorii fundamentale ale motivațiilor turistice generează forme de turism specifice,
adaptate cererii de servi cii turistice a consumatorilor potențiali cărora li se adresează.

3.4 Sezonalitatea cererii și consumului t uristic

Sezonalitatea cererii și consumului turistic reprezintă trăsătura dominantă a activității turistice
având implicați i deosebite în activitat ea prestatorilor de servicii din acest domeniu. Așa cum am
amintit anterior, una din particularitățile piețe i turistice o constituie concentrarea în timp a cererii și
consumului turistic. Distribuirea inegală în timp a acestora cond uce la identificarea a t rei perioade de –
a lungul anului calendaristic:
I – sezonul plin (de vară sau de iarnă) caracterizat printr -o intensitate maximă a activității
turistice în vârful de sezon;
II – sezonul intermediar (perioada de început/presezon sau de sfârșit de sezon turistic/
postsezon) când volumul activității crește, respectiv descrește treptat în funcție de creșterea sau
reducerea intensității circulației turistice;
III – extrasezonul – perioadă în care scade gradul de exploatare a obiectivelor turistice sau are
loc chiar sistarea prestărilor de servicii turistice.
Majoritatea cererii turistice anuale este, așadar , concentra tă în sezonul de vârf, atunci când se
înregistrează un volum ridicat al circulației turistice.
În funcție de condițiile natu rale, poziția geografică a zonei receptive față de circuitele turistice, gradul
de atractivitate și diversitatea ofertei de servicii , distingem trei variante ale curbei sezonalității
turistice (Snak Oscar, 2003, p.182) :
1. concen trarea cererii și consumului turistic într -un singur sezon important, limitat ca durată
(de exemplu, sezonul turistic estival în zona litoralului românesc al Mării Negre este în
perioada iunie -septembrie);
2. concentrarea activității turistice în două perioad e de sezon, vara și iarna, diferențiate atât
ca durată cât și ca frecvență a solicitărilor (de exemplu, stațiunile de munte destinate atât
sporturilor de iarnă cât și turismul ui de vară) ;
3. etalarea relativ lineară a frecvenței sosirilor de turiști de -a lung ul întregului an calendaristic
(este cazul stațiunilor turistice balneoclimaterice, unde tratamentele se desfășoară în

32

decursul întregului an, și al centrelor urbane unde se î nregistreaz ă o circulație turistică
permanentă datorată congreselor, târgurilor, expozițiilor, călătoriilor în tranzit).
Adesea, debutul vârfului de sezon și amploarea variației volumului de activitate se dovedesc
fluctuante. Acestor variații sezoniere ale cererii li se adaugă fluctuațiile săptămânale, zilnice și chiar
orare.

33

CAPITOLUL IV
PIAȚA TURISTICĂ DIN ROMÂNIA

România are un potențial enorm care o poate transforma într -o destinație pentru tot timpul
anului dacă vor fi înțelese și maximizate toate oportunitățile existente.
Punerea în valoare a acestu i ime ns și important potențial turistic depinde direct de baza
tehnico -materială a turismului și calitatea serviciilor oferite.
Oferta de cazare turistică a țării noastre va deveni concurențială numai în măsura în care se va
adapta rapid la cererea turisti că in ternă și internațională , aflată într -o continuă diversificare si sporire
a exigențelor solicitanților.
Problema principală o constituie structurile de primire turistică. Se consideră structuri de
primire turistică orice constr ucție și amenajare desti nată cazării sau servirii mesei pentru turiști,
împreună cu serviciile aferente.
Structurile de primire turistică includ: hoteluri, moteluri, vile, cabane, campinguri, sate de
vacanță, pensiuni, ferme agroturistice și alte unități c u funcțiuni de cazare tu ristică, unitățile de
alimentație din incinta acestora, unitățile de alimentație destinate servirii turiștilor aflați în stațiuni
precum și cele administrate de o societate de turism.
Activitățile desfășurate în cadrul structurilor de primire (cazare, agr ement , tratament, comerț)
constituie un tot, fiind pârți componente ale produsului turistic.

4.1 Analiza situației pieței turistice din România

Din punct de vedere geografic, România este una dintre țările cele mai întinse din sud-estul
Europei (ocupând locul al doilea după Polonia), cu o suprafață de 238.391 km
2 , în jur de 4,8%
teritoriul Europei. Zona montană reprezintă 30% din suprafața țării, Munții Carpați înconjurând
centrul țării precum o centură.
Turismul se concentrează, ast fel în cinci arii distincte geografic: Marea Neagră – în centrul și
sud-estul României, Delta Dunării în sud -est, Transilvania în centru, Moldova și Bucovina în nord –
est, iar Bucureștiul în sud.

34

Piața actuală de turism a Român iei poate fi împărțită în 6 p rodus e de bază: turismul oferit de
stațiunile de la malul mării, turismul cultural, turismul terapeutic, ecoturismul, turismul urban și
agroturismul. În general, atracțiile ecoturistice sunt concentrate în zona Munților Carpați , Marea
Neagră și Delta Dunăr ii. Turismul cultural este reprezentat de mănăstirile pictate din nord -estul țării,
de castelele medievale din centru, de frumusețea și bogăția stilurilor arhitectonice ale clădirilor din
București și din alte mari orașe ale Ro mâniei.
Anterior anului 1989, Româ nia a reprezentat o destina ție turistic ă important ă pentru pia ța est-
european ă, fiind promovate cu prec ădere: produse turistice de litoral și balneare, programe și circuite
culturale, precum și mân ăstirile din nordul Moldovei și din Bucovina (http://docplayer.net, 2019) .
În timp, oferta turistic ă româneasc ă a încetat s ă evolueze, devenind astfel neatractiv ă și
necompetitiv ă pe pia ța interna țional ă.
În cazul turismului, poate mai mult decât în alte cazuri, consumatorii sunt înc onjura ți de un
număr nelimitat de op țiuni, prin urmare, prestatorii de servicii se confrunt ă cu o lupt ă acerb ă pentru
satisfacerea nevoilor clien ților lor tot mai exigen ți, care pot foarte u șor să opteze pentru al ți prestatori
dacă sunt nemul țumiți de o ex perien ță trăită.
Este o certitudine faptul c ă, criza ec onomic ă global ă a afectat și activitatea turistic ă din
România, fiind pân ă la un punct responsabil ă de sc ăderea semnificativ ă a gradului de ocupare la
nivelul tuturor regiunilor.
Principalele cauze pentru care o destina ție relativ ieftin ă ca România nu reu șește să atrag ă
turiștii și să îi men țină într-un mod care s ă asigure performan țe vizibile și apreciabile ale sectorului,
rezid ă din urm ătoarele aspecte:
• calitatea infrastructurii – o parte important ă a patrimoniului natural și cultural al României
se afl ă în cadrul unor destina ții situate la o distan ță mare fa ță de por țile de intrare în țară
(aeriene, rutiere), îns ă acest patrimoniu nu este sprijinit de o infrastructur ă capabil ă să asigure
valorificare a sa corespunz ătoare ;
• tarifele practicate față de cali tatea serviciilor oferite – în multe cazuri hotelierii și prestatorii
de servicii turistice români practic ă tarife care nu sunt acoperite p rin servicii de calitate, fără a
conștientiza c ă aceasta e o s trategie perdant ă pe termen mediu si lung;
• gradul de pr egătire a personalului din sector – este de la sine în țeles c ă nu po ți face
performan ță în sectorul turismului, cât ă vreme angaja ții acestei industrii au o preg ătire slab ă;

35

• lipsa de interes a deținător ilor de structuri de primire turistică față de realizar ea investi țiilor
necesare pentru modernizarea propriet ăților;
• concurența internațională semnificativă , care stimuleaz ă cererea turi știlor români și străini
pentru alte destina ții.
La toate aceste aspec te se adaug ă, într -o propor ție important ă, num ărul mare de structuri de
primire turistic ă ce func ționeaz ă fără a deține autoriza țiile legale, fapt ce conduce la înregistrarea
acestor performan țe slabe.
Aceste aspecte sunt eviden țiate prin analiza c ălătoriilor interne, astfel c ă din dinamica vacan țelor
interne comparativ cu alte state din regiune, s -a constatat faptul c ă turismul în România nu a atins un
grad de dezvoltare adecvat, România situându -se pe ultimul loc în ceea ce prive ște numărul de
călătorii/c ap de locuitor.

4.2. Cererea turistică

Analiza cereri i turistice, la nivelul României cuprinde: analiza structurală și în dinamică la a
principalilor indicatori privind infrastructura turistică (definiții INS): Structuri de primire turistică cu
funcțiuni de cazare turistică (număr; capacitatea de cazare turi stică existentă (locuri); capacitatea de
cazare tur istică în funcțiune (locuri -zile) ; analiza structurală și în dinamică a principalilor indicatori
de circulație turistică (definiții INS): Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică cu funcți uni
de cazare turistică; înnoptări în structuri de primire turistică; indicele de utilizare a capacității de cazare
turistică în funcțiune; analiza calitativă la a ofertei de produse turistice și agrot uristice, a consumului
și calității serviciilor turisti ce și agroturistice și formele și structurile insti tuționale care se ocupă cu
promovarea și valorificarea turismului rural.
Cererea turistică poate fi analizată la nivelul operațiunilor efectuate de ag ențiile de turism.
Conform datelor furnizate de Autori tatea Națională pentru Turism, în anul 2018 sunt li cențiate
1440 de agenții de turism la nivel național (anexa 1) .
Analiza distribuției teritoriale a agențiilor de turism, la nivel național, evidenția ză că
amplasarea acestora în spațiul geografic românesc este extrem de polarizată și dezechilibrată.
Jumăt ate din numărul agențiilor de turism din România, concentrată în capitală și în cele trei
județe menționate, deservește doar 18,45 % din populația tar ii.

36

Prima scădere pe piața agențiilor de turism din Rom ânia s-a înregistrat în anul 2009, nivelul
scăderii fiind cuprins între 8% și 42%, potrivit aprecierii unor antreprenori de pe piață (ANAT
Romania, 2010). Activitățile cele mai afectate de situația eco nomică și socială au fost cele de vânzări
de bilete de avion și de sejururi în străinătate, segmente de of ertă ce contribuie cu peste 50% la cifra
de afaceri a celor mai mari cinci agenții de turism din România . (http://www.rev istadestatistica.ro/,
2019)
Atragerea turiștilor străini în România a continuat să fie o problemă în 2010, operatorii de
turism mizând mai puțin pe incoming (aducerea de turiști în România) și mai mult pe outgoing
(trimitere de turiști în străinătate) în vederea creșterii afacerilor lor.
În perioada 2008 – 2010, atât sosirile, cât și înnoptările în structurile de primire turistică cu
funcțiuni de cazare, au în registrat scăderi cu semnificative, în special datorate crizei economice,
declanșate la finele an ului 2008. (http://www.revistadestatistica.ro/, 2019)
Începând cu anul 2011 situația sosirilor și a înnoptărilor se modifică, înregistrându -se o
tendință de creștere. În a nul 2011, comparativ cu perioa da corespunzătoare, atât sosirile, cât și
înnoptările în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare, au înregistrat creștere cu 16,0%
respectiv, cu 12,2 % (http://www.revistadestatistica.ro/, 2019) .
În ceea ce prive ște numărul de turi ști sosi ți în perioada 2013 -2015 în structurile de primire
turistic ă, s-a constatat o cre ștere atât în ceea ce prive ște num ărul de turi ști români , respectiv cu 23,5%
în anul 2015, fa ță de anul 2013, cât și în ceea ce prive ște num ărul turi știlor străini, respectiv cu 30% .

02004006008001000120014001600
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018
SosiriSOSIRI
Total turiști Turiști români Turiști străini

37

Tabel 4 .1. Nr. total de sosiri în perioada 20 08 – 2018
Sosiri
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018
Total turiști 412,6 356,0 387,8 470,9 459,1 498,1 548,5 1420,1 1571,3 722,3 761,6
Turiști români 347,3 288,9 316,7 384,0 373,2 407,3 438,2 1145,7 1277,9 547,4 574,4
Turiști străini 65,3 67,1 71,1 86,9 85,9 90,8 110,3 274,4 293,4 174,9 187,2
Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă 2018 – 2018

Grafic privind numărul de sosiri în perioada 200 8 – 2018

Sosiri 2008
7%Sosiri 2009
6%
Sosiri 2010
6%
Sosiri 2011
8%
Sosiri 2012
7%
Sosiri 2013
8%
Sosiri 2014
9%Sosiri 2015
23%Sosiri 2016
2%Sosiri 2017
12%Sosiri 2018
12%TOTAL TURIȘTI

38

Tabel nr. 4.2 număr total de înnoptări în perioada 2008 – 2018
Înnoptări – mii-
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018
Total
turiști 1024,1 840,6 832,2 1034,4 1005 ,3 1097,2 1146,1 3985,7 4370,9 1342,8 1423,3
Turiști
români 879,9 706,4 698,4 861,5 834,8 916,4 926,6 3452,6 3776,3 1010,7 1070,9
Turiști
străini 144,2 134,2 133,8 172,9 170,5 180,8 219,5 533,1 594,6 332,1 352,4
Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă 2018 – 2018 (http://www.revistadestatistica.ro/, 2019)
Sosirile vizitatorilor străini în România, înregistrate la punctele de frontieră, au fost în anul
2013 de 8018,6 mii, în creștere cu 1,0% față de anul 2012. Majoritatea vizitatorilo r străini provine din
țări situate în Eur opa (93,9%). Din statele Uniunii Europene s -au înregistrat 58,8% din totalul sosirilor
vizitatorilor străini în România. Dintre statele Uniunii Europene cele mai multe sosiri s -au înregistrat
din Ungaria (30,6%), Bu lgaria (24,1%), Germani a (9,5%), Italia ( 7,0%), Polonia (6,4%) și Austria
(4,2%). (http://businesslive.ro/, 2019)
Plecările vizitatorilor români în străinătate, înregistrate la punctele de frontieră, au fost în anul
2013 de 11364,4 mii, în creștere cu 1,9%, comparativ cu anul 2012. Mijlo acele de transport rutier au
fost cele ma i utilizate de vizitatorii români pentru plecările în străinătate, reprezentând 77,4% din
numărul total de plecări (http://businesslive.ro/, 2019) .
În ansamblu, cererea pentru acțiunile turistice interne a înregistrat un trend descendent pe toată
perioada analizată, cu o prăbușire după a nul 2008 (o cădere de aprope 3 ori) și cu tendințe de redresare
în prezent, în timp ce cererea pentru acțiunile turistice externe a înregistrat o tendință ascendentă
începând cu anii 2000, cu excepția sincopei generate de criza eocnomică mondială. Mai mult , ecartul
dintre cele două a scăzut considerabil, cererea pentru acțiunile turistice interne și cele externe
echilibrându‐se, în defavoarea primelor .
Num ărul excursiilor efectuate în semestrul I 2018 a fost de 17853,6 mil din care 99,7% au avut
ca destina ție România. Principalul mijloc de transport preferat a fost mașina personală (3,2%) urmat
ca pondere în total d e excursiile cu autobuzul, microbuzul sau autocarul (34,7%).

39

Principalele scopuri ale efectuării excursiilor interne au fost vizitarea rudelor s au prietenilor (38,2%)
și cumpărăturile (27,9%). La excursiile externe principalul scop al călătoriei au fost cu mpărăturile
(43,2%), urmat de călătoriile pentru petrecerea timpului liber (26,3%) din totalul excursiilor externe.
În semestrul I 2018 rezidenț ii români au cheltuit pentru excursii 3980,1 mil lei din care 99,4%
au fost pentru cele care au vizat destinații interne. (http://www.revistadestatistica.ro/, 2019)
Din totalul cheltuielilor efectu ate de rezidenții români pentru excursii ponderea principal ă
constituie cheltuielile pentru cumpărarea de mâncare, băuturi, tutun 30,9%, urm ată de cheltuielile
pentru cumpărarea altor bunuri de larg consum (30,8%) și cheltuielile pentru transport (15,7).
Numărul de călătorii după motivul principal al călătoriei, în trimestrul II 2018 și semestrul I 2018
Sursa: Prelucrare date preluate din Breviarul turistic al României, Ediția 2018, Institutul Național de Statistică
București, Direcția Ju dețeană de Statistică Suceava, pg. 5
Motivul călătoriei Trimestrul II 2018
Semestrul I 2018
Total Feminin Masculin Total Feminin Masculin
Total călătorii 4681831 2239110 2442721 8862893 4240781 4622112
in care:
4365422 2087162 2278260 8299856 3967067 4332789
Călătorii în străinăta te 316409 151948 164461 563037 273714 289323
1. Vacanțe 1) – total 4147155 1995006 2152149 7906090 3812227 4093863
Călătorii în țară 3871209 1859701 2011508 7423018 3569109 3853909
Călătorii în străinătate 275946 135305 140641 483072 243118 239954
din total vacanțe:
Vizite la rude și prieteni – total 2248606 1142584 1106022 4458346 2268599 2189747
Călătorii în țară 2161661 1094020 1067641 4265529 2165718 2099811
Călătorii în străinătate 86945 48564 38381 192817 102881 89936
Vacanțe de 4 înnoptă ri și peste –
total 1217154 608707 608447 2185781 1072346 1113435
Călătorii în țară 1000039 504112 495927 1806916 882915 924001
Călătorii în străinătate 217115 104595 112520 378865 189431 189434
2. Afaceri și motive profesionale –
total 141765 31959 109806 298983 64137 234846
Călătorii în țară 115108 22791 92317 243005 46275 196730
Călătorii în străinătate
3. Alte motive (pelerinaj
religios, tratament
medical, etc)- total 26657
392911 9168
212145 17489
180766 55978
657820 17862
364417 38116
293403
Călătorii în țară 379105 204670 174435 633833 351683 282150
Călătorii în străinătate 13806 7475 6331 23987 12734 11253

40

Pe baza datelor din tabelul ui, rezultă că, în luna octombrie din anul 2017, față de luna
octombrie din anul 2016, atât sosirile cât si înnoptările în structurile de primire turistică cu funcțiuni
de cazare, au înre gistrat creșteri cu 8,7%, respecti v cu 6,8%. De asemenea, spre deosebir e de luna
octombrie 2016, în luna octombrie din anul 2017, la punctele de frontieră au fost înregistrate creșteri
atât la sosirile vizitatorilor străini (cu 25,5%) cât si la plecările î n străinătate ale vizitatorilor ro mâni
(cu 17,5%). (http://www.revistadestatistica.ro/, 2019) .
În intervalul de 12 luni (octombrie 2016 -octombrie 2017) înregistrăm creșteri spectaculoase
atât la sosiri cât și la înnoptări, precum și la înregistrări de sosiri și plecări la punctele de frontieră .

010000002000000300000040000005000000
Total călătorii 1. Vacanțe1) –
totalVizite la rude și
prieteni – totalVacanțe de 4
înnoptări și
peste – total2. Afaceri și
motive
profesionale –
total3. Alte motive
(pelerinaj
religios,
tratament
medical, etc)-
totalNumărul de călătorii
Trimestrul II 2018 Total
Trimestrul II 2018 Feminin
Trimestrul II 2018 Masculin

41

Situația sosirilor și înnoptărilor în structurile de primire turistică cu
funcțiuni de cazare – luna octombrie
Tabelul nr. 4.2

Sosiri Înnoptări
Octombrie
2016
-mii- Octombrie
2017
–mii- Octombrie
2017 față de
octombrie 2016 –
%- Octombrie
2016
-mii- Octomb rie
2017
–mii- Octombrie
2017 față de
octombrie 2016
%
Total 880,8 957,3 108,7 1946,0 2078,0 106,8
Turiști români 649,2 711,6 109,6 1509,7 1612,6 106,8
Turiști străini
din care:
231,6
245,7
106,1
436,3
465,4
106,7
– Europa 170,4 177,7 104,3 317,9 335,2 105,4
– Uniunea
Europeană 147,2 151,3 102,8 271,1 285,0 105,1
– Asia 34,2 39,9 116,7 72,4 82,1 113,4
– America de
Nord 17,0 18,6 109,4 29,3 30,9 105,5
– America de
Sud 1,9 2,1 110,5 3,1 3,8 122,6
– Africa 1,9 1,7 89,5 3,6 3,1 86,1
Sursa: Comun icatul de presă al Institutului Național de Statistică nr. 305 /05 decembrie 2017

Evoluția sosirilor de turiști în România în luna octombrie 2017, comparativ cu octombrie
2016, este redată în graficele unu (turiști români) și doi (turiști străini).
05001000150020002500Total sosiri în perioada oct. 2016 -oct. 2017
Înnoptări Octombrie 2016 -mii- Înnoptări Octombrie 2017 –mii-

42

Din datele cuprinse în tabel rezultă că sosirile în structurile de primire turistică în luna octombrie din
anul 2017 au fost de 957,3 mii, înregistrând o creștere cu 8,7% față de cele din luna similară a
anului 2016. Sosirile turiștilor români în structurile de primire turistică au reprezentat, în luna
octombrie 2017, 74,3%, iar a turiștilor străini au reprezentat 25,7%. Sosirile turiștilor străini în
structurile de primire provin din Europa (72,3%). Dintre aceștia, 85,1% sunt din Uniunea Europeană.

Creșterea cererii turistice pentru serviciile agențiilor de turism s -a datorat, în anul 2010, numărului
mare de pachete sau programe turistice vândute și mai puțin tarifelor practicate. Motivul creșterii
cererii turistice s -a datorat adaptării ofertei agențiilor de turism la cererea clienților lor. În acest scop
agențiile de turism au trecut de la ofertele de litoral în lunile septembrie -octombrie la ofertele speciale
de toamnă, precum city-break -urile, care includ ca elemen t inovativ turismul urban combinat cu
turismul cultural (www.anat.ro, 2019) .

4.3. Oferta turistică

Oferta turistică a României este creionată, printre altele, și de principalele concluzii rezultate din
analiza cererii turist ice, acestea reliefând cele mai solicitate produse turistice autohtone și care,
totodată, sunt definitorii pentru turismul românesc.
Se desprind deci, în cadrul ofertei turistice a României, următoarele produse turistice (care includ
resurse turistice, str ucturi de cazare etc.):
a. Produsul turistic litoral . După cum a reieșit și din analiza anterio ară, acest produs
înregistrează o tendință ascendentă, cu următoarea nuanță: devine preferabilă pentru rezidenții români
05001000150020002500Total înnoptări înperioada oct.2016 -oct.2017
Înnoptări Octombrie 2016 -mii- Înnoptări Octombrie 2017 –mii-

43

(numărul acestora fiind în creștere , atingând valoarea de 50 % în 2011 din total), însă se remarcă o
scădere continuă a turiștilor străini care vin pe litoralul românesc după anul 2000, ceea scoate în
evidență interactivitatea produsului turistic litoral pentru rezidenții europeni (Melinda Cândea, 2012,
p. 226.) . Și aceasta din mai multe motive: deși structura de cazare a crescut de la an la an, tendința
ascendentă înr egistrată statistic a fost contrabalansată de calitatea precară a serviciilor, de costurile
ridicate ale acestora, de durata foarte scurtă a sezonului și de lipsa alternativelor în extrasezon, lipsa
de viziune și de strategie, construirea ha otică și extind erea absolut dezorganizată a infrastructurii
generale și specifice (lipsa spațiilor de parcare, polua rea fonică, lipsa spațiilor verzi, ambuteiajele auto
etc.) ca să enumerăm doar câteva dintre probleme.
b. Produsul turistic montan . Având în vedere că Româ nia este o țară eminamente carpatică,
cererea predominantă pentru acest produs a fost egală în ultime le două decenii, chiar dacă și aici
tendința a fost ușor descendentă (în favoarea celui litoral în cazul rezidenților români). Atractivitate a
zonei montane este sporită și de complexitatea activității turistice, turismul montan și de sporturi de
iarnă este completat de specificul balneo‐climateric datorat izvoarelor minerale și termale de pe
marginea ramei carpatice și varietății formelor de t urism speciale ce pot fi practicate în Carpații, de la
speleoturism (turism speologic) și până la ciclism montan, ra fting, turism cinegetic, ș.a. Deci, turismul
montan ar trebui să fie produsul turistic „de forță” al țării noastre. Și în acest caz sunt mai multe
nuanțe: pe măsură ce capacitatea de cazare s‐a mărit și s‐a modernizat în stațiunile de la poalele
munților, nu au mai fost întreținute refugiile și cabanele simple de adăpost din arealul subalpin și
alpin, ceea ce nu încurajează drumețiile și turis mul cu adevărat specific muntelui, ci mai mult forme
asociate, conexe, dezvoltate în depresiunile submontane și intr amontane.
c. Produsul turistic balnear . Nici un un segment al turismului național nu a fost afectat atât de
puternic de evoluția postdecemb ristă.
Deși es te tipul de turism cu cele mai adânci rădăcini în România, turismul balnear dezvoltându‐
se încă de pe vremea romanilor (faimoasele „termae ” – „băile” de mai târziu) (http://www.sdtr.ro/,
2019) prin valorificarea izvoarelor minerale și termale, România dispunând în acest sens de o var ietate
extraordinară hidrominerală (toate tipurile cunoscute pe glob sunt prezente în țara noastră și sunt
recunoscute ca atare de Organiz ația Mondială a Sănătății), stațiunile balneoclimaterice, cu câteva
excepții, au înregistrat o degradare continuă, ast fel încât, multe dintre stațiunile altădat ă de „renume
internațional” apar astăzi ca „fantomatice”, cu o infrastructură „fosilă”, deterior ată, pe alocuri distrusă,

44

multe dintre stațiunile mici și mijlocii de acest tip involuând în privința activității turi stice (Borsec,
Malnaș, Harghita etc.) și u nele dintre cele mari, cum ar fi de exemplu Băile Herculane. Rar, apar și
contraexemple, respect iv o reactivare a activității turistice și o îmbunătățire a infrastructurii specifice
în ultimii ani, un exemplu grăit or în acest sens fiind stațiunea Slănic Mo ldova (care, pe lângă specificul
balneoclimateric, va beneficia în viitorul imediat de o partie de schi, aflată în prezent în construcție).
Printre factorii responsabili de declinul infrastructurii balneare româneș ti pot fi enumerați:
privatizarea defectuo asă, lipsa de investiții pe fondul absenței unei strategii clare care să depășească
„faza de ser tar de birou”, gestiunea nepropice, divergențele economice locale, neîntreținerea
infrastructurii și nemodernizarea ei la standarde europene și mulți alții.
În completarea acestor trei produse turistice esențiale pentru oferta turistică a României, este
necesar a fi elaborate și altele – cererea în acest sens o confirmă –, cum sunt:
Produsul turistic urban . Deși pe plan e uropean există o concurență puternică la a ceastă
categorie – atât dimensiunea culturală asociată spațiului urban românesc, cât și cea de a faceri. fiind
net inferioare celor europene occidentale – pot fi valorificate anumite nișe având în vedere costurile
mai reduse de pe piața românească. Se pune un mare accent astăzi în lume pe turismul de tip city break
sau pe turismul de eveniment (congre se, conferințe, evenimente sportive sau culturale de amploare
internațională).
Produsul turistic rural . Un potențial c u adevărat uriaș, un produs turistic care aproape că
lipsește cu desăvârșire, deși s‐au făcut pași importanți începând cu anii ’90 pentru dezvoltarea
agroturismului, pensiunile turistice specifice acestui produs turistic aflându‐se constant pe o curbă
evolutivă ascendentă, atât ca număr al unități lor de cazare, cât și ca număr de locuri disponibile.
(http://www.sdtr.ro/, 2019) Trebuie avut în vedere potențialul uriaș î n privința spațiului rural de care
dispune România (secole la rând o țară, prin excelență, rurală), în multe cazuri de excepție, cu multe
elemente de unicitate în Europa și pe glob, multe alte forme de turism putând fi dezvoltate sub sfera
turismului rural , specializate în dimensiunea culturală (turism rural meșteșugăresc, rural‐gastronomic,
rural‐arhitect ural, rural‐etno folcloric etc.), funcțională (agroturism, ecoturism ș.a.), tematică (legate
de specificul unor anumite activități: dezvoltarea unor pensiu ni viticole, pomicole, pentru creșterea
animalelor, piscicole, hipice etc.) sau, pur și simplu, legate de dezvoltarea turismului de aventură,
departe de tumultul marilor aglomerații urbane.

45

Produsul turistic deltaic . Deși se remarcă prin multe elemente de unicitate în cadrul Europei,
perimetrul deltaic românesc nu dispune de nicio stațiune turistică, ceea ce încurajează o activitate
turistică agresivă, inconstantă, nemonitorizată, în locul uneia responsabile, bine reglemen tate.
Produsul turistic deltaic ar ocupa un loc aparte și ar valorifica Rezervația Biosferei Deltei Dunării .
Capacitatea de cazare turistică existentă (instalată) reprezintă numărul de locuri de cazare de
folosință turistică înscrise în ultimul act de recepție, omologare, clasificare al unității de cazare
turistică, exc lusiv paturile s uplimentare care se pot instala în caz de necesitate.
Capacitatea de cazare turistică în func țiune reprezintă numărul de locuri de cazare puse la dispoziția
turiștilor de către unitățile de cazare turistică, ținând cont de numărul de zile c ât sunt deschise unitățile
în perioada considerată.
Structurile de primire turistică cu funcției de cazare tu ristică, existente la 31 iulie 2018
– număr –
Tipuri de structuri
de primire turistică Total
structuri
de primire
turistică din total, pe categorii de cla sificare:
5 stele 4 stele 3 stele 2
stele 1 stea
Neclasificate
pe stele
Total 8449 136 1001 4446 2251 513 102
Hoteluri 1633 36 367 850 337 41 2
Hosteluri 318 – 2 147 117 49 3
Moteluri 231 – 3 108 102 17 1
Hanuri 4 – – 1 2 – 1
Vile turisti ce 695 40 113 350 159 30 3
Cabane turistice 231 1 – 123 55 44 8
Pensiuni turistice 1709 22 202 1001 443 36 5
Pensiuni agroturistice 2821 35 298 1627 801 60 –
Campinguri 58 – 1 7 18 21 11
Popasuri turistice 47 – – 10 22 13 2
Sate de v acanță 10 1 1 1 4 2 1
Bungalouri 533 – – 199 156 175 3
Tabere de elevi și preșcolari 59 – – – 1 6 52
Unități tip căsuță 73 – 1 12 31 19 10
Spații de cazare pe nave 27 1 13 10 3 – –

Sursa: Prelucrare date preluate din Breviarul turistic al României, Ediția 2018, Ins titutul Național de Statistică București

46

Din structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, 28,1% în stațiunile din zona
montană, 18,3 % au fost în Municipiul București (exclusiv orașul Tulcea), 9,1% în stațiunile din zona
litorală (e xclusiv orașul Constanța), 7,0% în stațiunile balneare și 3,4% în Delta Dunării (inclusiv
orașul Tulcea), 34,1% au fost în alte localitați și trasee tur istice .

Structura locurilor de cazare turistică, pe zone turistice, în structurile de primire turistic ă cu
funcțiuni de cazare turistică, existente la 31 iulie 2018

0 1000 2000 3000 4000 5000 6000 7000 8000 9000HoteluriMoteluriVile turisticePensiuni turisticeCampinguriSate de vacanțăTabere de elevi și preșcolariSpații de cazare pe naveTotal structuri de primire turistică

47

CONCLUZII

Efectele crizei economice asupra turismului românesc s -au manifestat în planul stagnării ori
reducerii numărului de turiști, care preferau în trecut anumite forme de t urism, de exemplu turismul
de litoral, practicat în luna septembrie și prima decadă din octombrie. De asemenea, s -a observat
scăderea atractivități i pachetelor de servicii turistice standard (cazare, masă, transport) în avantajul
pachetelo r personalizate.
Pe fondul crizei economice s -au produs, în anul 2010, modificări în structura coșului de
produse, atât pentru clienții persoane fizice, cât și pentru clienții corporații, care au devenit tot mai
atenți cu banii lor și tot mai receptivi la ofertele promoțio nale. Astfel, au fost preferate pachetele de
servicii turistice personalizate, adaptate dimensiunii și structurii mena jelor, ai căror componenți
călătoresc în scop turistic, pachetele se servicii inedite, care includ servicii noi, precum v izitarea
localită ților (orașe, metropole) turistice, cunoscute sub denumirea de city-break, iar pentru segmentul
de clienți corporații, pachetele compuse din servicii complexe, ale căror tarife au fost dimensionate în
funcție de numărul solicitărilor, de s tructura social -profesională a angajaților corporațiilor care au
participat la acțiunile în scop turistic (pachetele de servicii incent ive, evenimente precum colocviile,
work -shop -urile etc.)
În timpul promovării și implementării economiei verzi, este nece sară o mai bună u tilizare a
resurselor turistice. Aceasta implică atât o utilizare eficientă a valorilor turistice cât și protecția și
conservarea acestor resurse.
Din analiza secundară de date putem concluziona că unitățile de primire turistică au crescut
ușor în 2012 faț ă de 2009 și această creștere poate fi văzut în numărul crescut de pensiuni agroturistice,
hoteluri și pensiuni turist ice din regiunea de dezvoltare Centru. De asemenea, este subliniată o creștere
treptată a privatizării acestor structuri. Utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune este
relativ mică și arată că promovarea sectorului turistic este un fac tor cheie în această problemă.
Raportul dintre sosiri și plecări pentru România este subunitar, ceea ce înseamnă că trebu ie să fie
încuraj ate sosirile turiștilor străini. În ceea ce privește cheltuiala medie în România, aceasta este mai
mică pentru călător iile interne decât pentru călătorii în străinătate, ceea ce înseamnă că există un aport
mai mic de bani în țara noastră.

48

Având în vedere c ele prezentate mai sus, încurajăm autoritățile competente să facă o evaluare
a strategiilor actuale de turism implemen tate în România, să le îmbunătățească și să încurajeze
dezvoltarea acestui sector. Propunem accelerarea procesul de priva tizare a unitățil or de primire
turistică și îmbunătățirea continuă a cadrului legislativ. De asemenea, propunem introducerea unor
instrumente financiare pentru dezvoltarea turismului, care să fie ușor accesibile și specifice pentru
turism. Turismul românes c este un sector cheie pentru dezvoltarea economiei noastre și are multe
avantaje competitive, care pot și trebuie valorificate pentru binele societății românești.