CAPITOLUL I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND CONCURENȚA COMERCIALĂ ………………………….. …………………………….. [614456]

1
Cuprins
CAPITOLUL I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND CONCURENȚA
COMERCIALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 2
1.1 Noțiunea concurenței comerciale. Trăsături. Principii ………………………….. …… 2
1.1.1 Noțiunea concurenței comerciale ………………………….. …………………………. 2
1.1.2 Comercianții ………………………….. ………………………….. ………………………… 3
1.1.3 Trăsăturile concurenței comerciale ………………………….. ………………………. 5
1.2 Premisele și funcțiile concurenței comerciale ………………………….. ………………. 6
1.2.1 Formele concurenței comerciale ………………………….. ………………………….. 7
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 9

2
CAPITOLUL I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND
CONCURENȚA COMERCIALĂ
1.1 Noțiunea concurenței comerciale. Trăsături. Principii
1.1.1 Noțiunea concurenței comerciale
Noțiunea de „dreptul concurențe comerciale ” constituie motiv de controverse în
literatura juridică de specialitate. Există pentru acest concept o semnificație extensivă și una
restrictivă; adepții acesteia din urmă sunt susținători a două puncte de vedere: unul monist și
altul dualist. [1]
Dreptul comercial constituie un ansamblu de norme juridice care reglementează
comerțul. În mare parte, a ceastă idee este adevărat ă. Dar, pentru a înțelege pe deplin noțiunea
de drept comercial este necesar să pr ecizăm noțiunea de comerț. [2]
Concepția monistă este mai restrictivă decât cea menționată anterior și conform ei
dreptul concurenței comerciale are ca obiect exclusiv ansamblul de reguli care reprimă
practicile monopoliste ale agenților economici, adică, în special acele înțelegeri menite să
facă imposibilă competiția într -un anume domeniu al producției ori distribuției, sau abuzul de
poziție dominantă pe o piață determinată.
Mai există și o altă teorie, tot monistă, care definește dreptul concurenței comerciale
ca fiind totalitatea acelor reguli ce au ca scop înăbușirea exercițiului abuziv al drepturilor de
care se bucură agenții economici în confruntarea pentru dobândirea, extinderea și păstrarea
cliente lei.
În concepția dualistă – cea mai frecventă în doctrină – noțiunea „dreptul concurenței
comerciale” include două laturi distincte, dar aflate în legătură datorită scopurilor adunate ale
lor. O primă latură este constituită din prevederile anti -monopolis te. A doua vizează
reglementările ce reprimă actele de concurență neloială.
Elementul comun al celor două laturi este reprezentat de protejarea libertății
comerțului pe piața națională, cât și în raporturile de export și import.
Această concepție (dualist ă) percepe ca obiect principal al dreptului concurenței
comerciale patologia concurenței sub toate formele manifestate pe piață. [1]
Concurența, din punct de vedere economic, într -o anumită viziune doctrinară,
reprezintă confruntarea deschisă, competiția dintre agenți economici vânzători – ofertanți, în

3
scopul atragerii de partea lor a clientelei (cumpărători – solicitanți). Această con fruntare pune
în evidență totodată comportamentul specific, interesat al subiectelor raporturilor
concurențiale comportament ce se materializează în mod diferit, în funcție de cadru
concurențial și de specificul diverselor piețe.
Concurența, în principiu, îi îndrumă (orientează) pe agenții economici spre producerea
a ceea ce este dorit și cerut de consumatori, obligându -i să o facă la costuri cât mai scăzute
asigurându -le, pe această cale, pe o parte, producătorilor profiturile așteptate, iar pe de altă
parte consumatorilor satisfacerea nevoilor. [3]
1.1.2 Comercianții
Definirea noțiunii de comerciant este strâns legată de sistemul de reglementare al
dreptului comercial. În consecință, această noțiune trebu ie analizată în lumina Codului
comercial și a Codului civil.
Potrivit Codului comercial, „sunt comercianți aceia care fac fapte de comerț, având
comerțul ca profesiune obișnuită, și societățile comerciale” (art. 7).
Conform codului civil, comerciantul este profesionistul, persoană fizică sau persoană
juridică, care exploatează, în condițiile legii, o întreprindere economică (comercială).
Precizarea noțiunii de profesionist comerciant prezintă un incontestabil interes practic.
Calitatea de profesionist comer ciant implică un anumit statut juridic, diferit de cel al
profesioniștilor necomercianți și al necomercianților.
Pentru o bună desfășurare a activității comerciale și pentru protejarea intereselor
participanților la această activitate, legea instituie obli gații pentru profesioniștii comercianți,
precum:
 Profesionistul comerciant este obligat să ceară înmatricularea în registrul
comerțului ;
 Profesionistul comerciant are obligația să țină o evidență a activității
comerciale, prin registrele comerciale (legea contabilității nr. 82/1991)
 Profesionistul comerciant este obligat să desfășoare activitatea comercială în
condițiile unei concurențe licite (legea nr. 21/1996 asupra concurenței; legea nr.
11/1991 privind combaterea concurenței neloiale);

4
 Profesioniștii c omercianți trebuie să respecte obligațiile prevăzute de lege care
asigură protecția consumatorilor (O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor;
legea nr. 296/2004 privind Codul consumului). [2]
În situa țiile în care săvârșirea faptelor de comer ț are un caracter accidental,
rezumându -se la una sau mai multe fapte de comer ț izolate, raportul juridic respectiv va fi
supus legii comerciale în ceea ce prive ște obliga țiile care se nasc din acesta, îns ă persoana
care l e-a săvârșit nu dobândește calitatea de comerciant (art. 9 Codul comercial ).
După cum putem observa, Codul comercial consacr ă concep ția obiectiv ă de
reglementare a faptelor de comer ț. Potrivit acestei concep ții, Codul comercial se va aplica în
cazul săvârșirii de fapte de comer ț de către orice persoan ă, indiferent dac ă aceasta are sau nu
calitatea de comerciant. [4]
Potrivit art. 8 din Legea nr. 71/2011 pentru a pune în aplicare Codul civil, noțiunea de
„profesionist” care este prevăzută la art. 3 din cod include categoriile de comerciant,
întreprinzător, operator economic precum și orice alte persoane autorizate să d esfășoare
activități economice sau profesionale.
Potrivit O.U.G. nr. 44/2008, persoa nele fizice pot desfășura activități economice în
următoarele forme:
1. Persoană fizică autorizată (PFA) – poate desfășura o activitate economică,
individual și independent, f olosind în principiu, forța de muncă și aptitudinile
personale profesionale.
2. Persoană fizică, titular al unei întreprinderi individuale – poate desfășura o
activitate economică în calitate de întreprinzător, titular al unei întreprinderi
individuale. Întrep rinzătorul este o persoană fizică care organizează întreprinderea
economică.
3. Persoană fizică în calitate de membru al unei întreprinderi familiale –
întreprinderea familială este o întreprindere economică constituită din doi sau mai
mulți membri ai unei fam ilii. Acordul de constituire pentru o întreprindere familială
se face în formă scrisă.
Conform art. 1 din Legea nr. 26/1990, următoarele persoane juridice sunt obligate să
se înregistreze în registrul comerțului:
1. Societăți comerciale – există cinci forme juridice de societate:

5
 societatea în nume colectiv;
 societatea în comandită simplă;
 societatea cu răspundere limitată;
 societatea pe acțiuni;
 societatea în comandită pe acțiuni.
2. Regii autonome – se înființează prin hotărârea guvernului (regiile naționale)
sau prin decizia organelor administrației locale (regii autonome locale);
3. Societăți cooperative – sunt asociații autonome de persoane fizice și/sau
juridice, după caz, constituită pe baza consimțământului liber exprimat de acestea;
4. Cooperative agricole – pot fi cooperative de gradul 1 ( asociație de persoane)
sau de gradul 2 (o persoană juridică constituită din cooperative agricole de gradul 1);
5. Cooperative de credit – sunt instituțiile de credit constituite ca asociații
autonome de persoane fizice unice volunt ar în scopul îndeplinirii nevoilor și
aspirațiilor lor comune de ordin economic, social și cultural, a cărei activitate se
desfășoară pe principiul întrajutorării membrilor cooperatori;
6. Grupuri de interes economic – grupul de interes economic (G.I.E.) repre zintă o
asociere între două sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituită de o
persoană determinată, în scopul înlesnirii sau dezvoltării activității economice a
membrilor săi, precum și a îmbunătățirii rezultatelor activității respective. [5]
1.1.3 Trăsăturile concurenței comerciale
Definind concurența înțelegem lupta dusă pe plan național, dar și pe plan internațional
între firmele capitaliste de producție, comerciale, bancare, etc, pentru real izarea unor profituri
cât mai mari, ca urmare a acaparării tot mai largi a unor segmente de piață și, în consecință, a
progresiei volumului de afaceri. Această definiție surprinde mijlocul prin care concurența se
realizează dar și finalitatea activității a cestora, adică maximizarea profitului. Pe de altă parte,
definiția mai sus citată surprinde și strategia comercianților (a concurenților) și anume,
tendința de acaparare de cote cât mai mari de piață.
Principalul efect al concurenței este controlul unor zo ne cât mai mari ale pieței
caracteristice a unui produs anume. Definiția citată anterior nu se referă însă la clientelă
pentru care se duce o luptă continuă între rivali pentru câștigarea și menținerea acesteia.
Clientela este obiectivul final în lupta din tre agenții economici.

6
Raportând la normele juridice, inclusiv la cele convenționale, și la legile comerciale,
concurența poate fi caracterizată ca fiind licită sau interzisă.
În cadrul concurenței licite agenții economici beneficiază pe deplin de dreptul de a se
confrunta pe piață respectând regulile de deontologie profesională. Concurența are ca
preocupare principală punerea în circulație a unor produse cu prețuri cât mai mici și cu o
calitate superioară (promovarea intereselor legitime ale consumatorilor ).
Concurența interzisă poate fi prezentă în anumite domenii de activitate care pot fi
sustrase liberei concurențe prin lege sau chiar prin convenția părților. Aceste domenii sustrase
liberei concurențe sunt de strictă interpretare și aplicare. [3]
1.2 Premisele și funcțiile concurenței comerciale
Ca orice altă ramură a dreptului, dreptul comercial se ghidează după anumite
principii:
1. Principiul liberei concu renței – conform art. 135 din Constituție, acest p rincipiu
constă în abilitatea fiecărei companii să aleagă și să utilizele ce mijloace optime
pentru menținerea și înmulțirea clientelei consideră;
2. Principiul eticii concurențiale – acest principiu stabilește în linii mari unele
limite în exercitarea liberei concurențe, adică actul de concurență trebuie să respecte
normele morale, a bunei -credințe dar și a ordinii publice;
3. Principiul proporționalității – conform art. 2 din Legea 21/1996 privind
concurența, normele de dreptul concurenței devin incidente doar dacă este strict
necesar pentru garanția unei concurențe normale. Pe de altă parte, sancțiunile
aplicate sunt personalizate în funcție de anumite elemente caracteristice ale
participantului la actul sau faptul sancționabil.
4. Principiul eficacității – acest p rincipiu constă în faptul că interpretarea și
aplicarea dogmelor specifice dreptului concurenței sunt subordonate doar
obiectivelor economice ale acestuia.
Din punct de vedere economic, concurența este apreciată ca o lege economică
importantă, având un rol crucial pentru realizarea procesului tehnico -economic.
Printre cele mai importante funcții ale concurenței comerciale sunt următoarele:
antrenează progresul general și inaugurează perspective de profituri
convenabile pentru toți protagoniștii;

7
contribuie la scăderea prețului de vânzare, concurența fiind contra scumpirii;
inspiră , într -un mod pozitiv, psihicul agenților economici competitori, adică un
mediu concurențial imparțial va stimula creativitatea și preocuparea de creștere a
întregii activități;
concurența are o funcție preventivă, adică stopează formarea unor poziții
dominate pe o anumită piață, a abuzurilor sau a discriminărilor care pot ajunge până
la situații de monopol;
funcția coercitivă constrânge operatorii economici să se acomodeze permanent
cu cerințele pieței pentru a nu fi eliminați din circuitul economic;
funcția de garantare a desf ășurării economiei de piață;
funcția de facilitare a liberei circula ții a m ărfurilor, capitalurilor, serviciilor și
persoanelor.
1.2.1 Formele concurenței comerciale
În momentul în care concurența este desfășurată între operatori economici care
realizează același produs, concurența poate fi:
 directă – se intervine între comercianții care oferă același produs și se adresează
aceleiași clientele;
 indirectă – apare între comercianții care oferă produse diferite dar se adresează
aceleiași clientele.
În funcție de mijloacele folosite, concurența poate îmbrăca două forme:
 concurența loială/licită – utilizează arme albe în lupta concurențială;
 concurența neloială/ ilic ită- aceasta poate fi interzisă prin lege sau prin
convenția părților deoarece presupune săvârșirea unui act fără drept, putând depăși
limitele legale.
Concurența loială poate fi, la rândul său, sub două forme:
1. Pură și perfectă, modelul ideal pentru orice economie de piață. Această
concurență a fost concepută pe baza a cinci trăsături distincte:
a. atomicitatea pieței;
b. omogenitatea produselor;
c. libertatea de a acționa;
d. transparența perfectă a pieței;

8
e. mobilitatea perfectă a bunurilor și a factorilor de producție .
2. Imperfectă, atunci când cel puțin una dintre principiile concurenței perfecte
este încălcată. Piața cu concurența imperfectă poate exista sub trei forme:
a. Monopol – caracterizată prin existența pe piață a unui singur
producător al unui anumit produs;
b. Oligo pol- prezintă o structură de piață intermediară, cu un
număr mic de producători și cumpărători;
c. Concurența monopolistică – situată între concurența perfectă și
cea monopol; este caracterizată prin prezența unui număr mare de
concurenți, diferențierea produs ului, accesul liber pe piață și o capacitate
limitată de a influența prețul. [6]

9
Bibliografie
[
1] Lector univ. doctor Oana Elena Gălățeanu, DREPTUL CONCURENȚEI . Galați,
România: Universitatea “Dunărea De Jos” Galați, 2010.
[
2] Stanciu D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român , Ediția a V -a ed.
București, România: Universul Juridic, 2016.
[
3] As. univ. drd. Florin Tudor Conf. univ. dr. Răducan Oprea, Dreptul concurenței
comerciale . Galați, România, 2007.
[
4] Lector univ. drd. Sorana POPA, Drept comercial – note de curs ., 2009.
[
5] Vasile Nemeș, Drept comercial . București, România: Editura Hamangiu, 2012.
[
6] Lect. univ. dr. Lucia IRINESCU, Dreptul concurenței – suport de curs. Iași,
România, 2012 -2013.