CAPITOLUL I NO ȚIUNI TEORETICE ALE CONTABILITĂȚII VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII 1.1 Contabilitatea veniturilor 1.1.1 Conceptul,… [622851]

CUPRINS

Introducere
CAPITOLUL I NO ȚIUNI TEORETICE ALE CONTABILITĂȚII VENITURILOR ȘI
CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII
1.1 Contabilitatea veniturilor
1.1.1 Conceptul, conținutul și structura veniturilor
1.1.2 Contabilitatea veniturilor din activitatea de exploatare
1.1.3 Contabilitatea veniturilor financiare
1.2 Contabilitatea cheltuielilor
1.2.1 Conceptul, conținutul și structura cheltuielilor
1.2.2 Contabilitatea cheltuielilor din activitatea de exploatare
1.2.3 Contabilitatea cheltuielilor financiare

CAPITOLUL II PREZENTAREA DE ANSAMBLU A S.C. OIL TERMINAL S.A.

2.1 Prezentarea societății
2.1.1 Scurt istoric
2.1.2 Obiectul de activitate al societății
2.1.3 Structura acționariatului
2.1.4 Politici și principii adoptate
2.1.5 Conducerea societății
2.2. Situațiile financiare S.C. OIL TERMINAL S.A.

CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ PRIVIND PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA
VENITURILOR, CHELTUIELILOR ȘI A REZULTATELOR LA S.C. OIL TERMINAL
S.A.

3.1. Înregistrări contabile ale cheltuielilor și veniturilor la S.C. OIL TERMINAL S.A.
3.2. Evoluția valorilor veniturilor, cheltuielilor și rezultatului din exploatare
3.3. Principalii indicatori economico -financiari
3.4. Prezentarea și interpretarea rezultatului

Concluzii
Bibliografie

CAPITOLUL I
NOȚIUNI TEORETICE ALE CONTABILITĂȚII VENITURILOR ȘI
CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII

Rezultatul activității economico -financiare a întreprinderii este într -o relație directă ci
elementele contabile privind veniturile și cheltuielile.
Informațiile privind veniturile și cheltuieli le entității sunt furnizate de contul de profit
și pierdere. Acesta reprezintă un document contabil de sinteză, cu ajutorul căruia sunt evaluate
performanțele activității întreprinderii într -o anumită perioadă. Veniturile și cheltuielile sunt
grupate după natura lor în structura contului de profit și pierdere.
Concepția dualistă (sistem de contabilitate în dublu circuit, specific țărilor cu economie
de piață) stă la baza organizării contabilității financiare a veniturilor și cheltuielilor, în cadrul
căreia veniturile și cheltuielile sunt înregistrate în funcție de natura lor.
Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor se realizează în condițiile contabilității de
angajamente, adică înregistrarea veniturilor și a cheltuielilor se realizează în momentul
constatării acestora, indiferent de momentul încasării veniturilor sau de momentul plății
cheltuielilor.

1.1 Contabilitatea veniturilor
1.1.1 Conceptul, conținutul și structura veniturilor

Capacitatea de a crea venituri ca unică sursă de acoperire a cheltuielilor și de realizare
a unui profit reprezintă potențialul economic al oricărei unități patrimoniale care desfășoară
activități productive.
Conceptul de venit este definit atât de reglementările contabile române cât și de
standardele internaționale astfel:

”Veniturile constituie creșteri ale beneficiilor economice întregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub formă de intrări sau creșteri ale activelor ori reduceri ale
datoriilor care se concretizează în creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cel e
rezultate din contribuții ale acționarilor.”1
”Veniturile reprezintă majorări ale beneficiilor economice în timpul perioadei
contabile, în urma intrării sau măririi valorii activelor sau diminuări ale datoriilor care
duc la creșteri ale capitalurilor pro prii, altele decât cele obținute prin contribuții de la
participanții la capitalurile proprii”. 2
În această definiție sunt cuprinse veniturile care provin din activitățile curente ale
întreprinderii cât și venituri și plusuri de valori sau câștiguri. Vân zări, onorarii, comisioane,
chirii, redevențe, dobânzi, dividende sunt o parte din denumirile veniturilor din activitatea
curentă. Câștigurile reprezintă alte elemente care corespund definiției veniturilor și pot apărea
sau nu ca rezultat al activității cu rente a întreprinderii. Sumele rezultate în urma ieșirii
activelor pe termen mediu sau lung sunt incluse în câștiguri. Definiția veniturilor include
totodată și câștigurile care rezultă din reevaluarea titlurilor de plasament și cele rezultate din
creștere a valorii contabile a activelor pe termen lung.
În cadrul procesului de creare a veniturilor, există patru etape care pot avea loc
simultan sau succesiv:
a. Producția, respectiv momentul creării rezultatului ca produs al activității consumatoare
de resurse și a cărei evaluare se face la costuri efective;
b. Facturarea sau vânzarea pe credit constă în transferul dreptului de proprietate de la
producător (vânzător) la consumator (client)
c. Încasarea, etapă în care dreptul de creanță în urma vânzării se transformă î n bani;
d. Încorporarea, etapă strict contabilă prin care veniturile sunt înglobate în rezultat pentru
a absolvi cheltuielile corespondente.
Veniturile sunt recunoscute în contabilitate atunci când are loc o creștere a beneficiilor
economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de
veniturile din această activitate. C âștigurile sunt prezentate, în conturile de profit și pierdere,

1 Corpul Experților Contabili și Contribuabililor Autorizați din România – Ed a 2 -a București, 2009
2 Ordinul Ministerului Finanțelor Publice 1802/2014

de regulă, la valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente, la elementul ”Alte venit uri din
exploatare”. Condițiile cerute pentru recunoașterea veniturilor sunt prezentate în tabelul 1.1.
Tabelul 1.1.
Criterii de recunoaștere a veniturilor

Natura tranzacțiilor generatoare de venituri :
Condiții pentru a fi recunoscute :

1. Vânzare de bunuri – Riscurile și beneficiile rezultate din
proprietatea asupra bunurilor au fost
transferate cumpărătorului;
– Entitatea nu mai deține control
efectiv asupra bunurilor;
– Mărimea bunurilor poate fi evaluată
în mod credibil;
– Este probabil ca beneficiile econ omice
associate tranzacției să fie generate
către entitate;
– Costurile tranzacției pot fi evaluate în
mod credibil.

2. Prestare de servicii – Valoarea veniturilor poate fi evaluată
în mod credibil;
– Este probabil ca beneficiile economice
associate tranzacției să fie generate de
către entitate;
– Stadiul de execuție a tranzacției la
data de raportare poate fi evaluat în
mod credibil;
– Costurile apărute pe parcursul
tranzacției și costurile de finalizare a
tranzacției pot fi evaluate în mod
credibil.

3. Dobânzi – Recu noscute periodic pe baza
randamentului efectiv al activului.

4. Redevențe – Recunoscute pe baza contabilității de
angajamente conform realității
economice a contractului.

5. Dividende – Recunoscute atunci când este stabilit
dreptul acționarilor de a le încasa.

Sursa: Dumitru C. G. Ioanaș, C. Irimescu, A. Ristea, M., ”Contabilitatea societăților comerciale”
Veniturile trebuie evaluate la valoarea justă a contrapartidei primite sau care urmează a
fi primită, după deducerea rabaturilor și remizelor. În cazul în care primirea disponibilului este
amânată, valoarea justp a venitului va fi egală cu încasările viito are actualizate în funcție de
rata dobânzii implicite a finanțării. În cazul veniturilor din prestarea serviciilor, acestea sunt
evaluate la mărimea valorii lor, exclusiv taxa pe valoare adaugată, stipulată în contract și
confirmată prin documente justific ative.
Sumele încasate sau de încasat din activitatea curentă și câștigurile de orice fel sunt
cuprinse în venituri. Câștigurile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice apărute sau nu
în urma activității curente și care, ca natură nu diferă de ven iturile din activitatea curentă. În
Statele Unite ale Americii, termenul de venituri se referă la veniturile generate de activitatea
de producție în timp ce termenul de câștiguri se referă la veniturile din afara activității
productive.
Veniturile pot f i utilizate pentru achiziționarea de active sau pentru creșterea valorii
diferitelor tipuri de active, cum ar fi numerarul, creanțe, bunuri și servicii primite în schimbul
bunurilor și serviciilor furnizate. Veniturile pot rezulta, de asemenea, din lichida rea datoriilor.
De exemplu, o întreprindere poate furniza bunuri și servicii unui creditor în scopul lichidării
unor datorii legate de un credit în derulare.
Venitul este fluxul brut de beneficii economice primite de o societate în cursul
activităților ob ișnuite ale acesteia, atunci când acest flux se materializează în creșteri ale
capitalului propriu, altele decât creșterile datorate contribuțiilor din partea participanților în
acest capital propriu.
Valoarea justă este suma la care poate fi tranzacțion at un activ sau la care poate fi
decontată o datorie de bunăvoie între părți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei
tranzacții în care prețul este determinat de obiectiv.
Venitul include doar fluxurile brute de beneficii economice primite sau de p rimit de
către societate în nume propriu.

1.1.2. Contabilitatea veniturilor din activitatea de exploatare
După natura lor, contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de venit, astfel:

– Venituri din exploatare;
– Venituri financiare .

Veniturile din exploatare cuprind:
a) Venituri din vânzarea de produse și mărfuri, precum și prestări de servicii. În această
categorie se includ și veniturile realizate din vânzarea de locuințe de către entitățile ce
au ca activitate principală obținerea și vânzarea de loc uințe;
b) Venituri aferente costului producției, reprezentând variația în plus (creștere) sau în
minus (reducere) dintre valoarea la cost de producție efectiv a stocurilor de produse și
servicii în curs de execuție de la sfârșitul perioadei și valoarea stocurilor inițiale ale
produselor și serviciilor în curs de execuție, neluând în calcul ajustările pentru
depreciere reflectate:
c) Venituri din producția de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor efectuate de
entitate pentru ea însăși, care se înregist rează ca imobilizări corporale și necorporale;
d) Venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvențiile pentru acoperirea
diferențelor de preț și pentru acoperirea pierderilor, precum și alte subvenții de care
beneficiază entitatea;
e) Alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanțe recuperate,
penalități contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii, precum și
venituri din exploatare.
Variația stocurilor de produse finite și în curs de execuție pe parcursu l perioadei
reprezintă o corecție a cheltuielilor de producție pentru a reflecta faptul că fie producția a
majorat nivelul stocurilor, fie vânzările suplimentare au redus nivelul stocurilor.
Veniturile aferente costului producției în curs de execuție se înscriu, alături de celelalte
venituri, în contul de profit și pierdere, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold debitor).

1.1.3. Contabilitatea veniturilor financiare

Veniturile financiare cuprind:
– Venituri din imobilizări financiare;

– Venituri d in investiții pe termen scurt;
– Venituri din investiții financiare cedate;
– Venituri din diferențe de curs valutar;
– Venituri din dobânzi;
– Venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;
– Alte venituri financiare.

1.2. Contabilitatea cheltuielilor
1.2.1. Conceptul, conținutul și structura cheltuielilor

Cheltuielile sunt diminuări de avantaje economice apărute în cursul exercițiului
financiar sub forma diminuărilor de active sau creșteri de datorii și care au generat o micșorare
a capitalurilor proprii, alta decât cea provenind din distribuirile către pro prietarii de capital.
Pe parcursul activității economico -financiare a întreprinderii apar diverse cheltuieli
generate de îndeplinirea obiectului de activitate al acesteia.
Cheltuielile entității reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:
– ”Consumu ri de stocuri și servicii prestate, de care beneficiază entitatea;
– Cheltuieli cu personalul;
– Executarea unor obligații legale sau contractuale ”3
Ocazionarea cheltuielilor se derulează în patru etape simultane sau succesive în timp:
a) Angajarea intervine în momentul achiziționării unor elemente stocabile și nestocabile,
lucrări, servicii destinate activității și care generează obligații de plată față de furnizori.
b) Consumul se referă la utilizarea efectivă a resurselor în scopul satisfacerii nevoilor
productiv e sau neproductive.
c) Plata, respectiv achitarea unor sume de bani ca echivalent al bunurilor și serviciilor
primite. Plata impozitului pe profit reprezintă un transfer fără echivalent.
d) Imputarea rezprezintă momentul în care cheltuielile sunt decontate sau repartizate
asupra rezultatelor obținute.
Cheltuielile sunt recunoscute în contabilitate atunci când a avut loc o reducere a
beneficiilor economice viitoare aferente diminuării unui activ sau creșterii unei datorii iar

3 Ordinul Ministerului Finanțelor Publice 1802/2014

modificarea poate fi evaluată în mod credibil. Principiile aplicate la recunoașterea cheltuielilor
sunt prezentate în Tabelul 1.2.

Tabelul 1.2.
Principii de recunoaștere a cheltuielilor

Principii
Semnificație

Conectarea cheltuielilor la venituri Recunoașterea simultană sau combinată a
veniturilor și cheltuielilor rezultate direct și
concomitant din aceeași tranzacție.

Principiul rezultatului Impune delimitarea momentului în care
cheltuielile se consideră consumate și
veniturile realizate, pe această bază
imputându -se costul atașat în vederea
determinării rezultatului net.

Intangibilitatea bilanțului de deschidere a
unui exercițiu Cheltuielile sau veniturile exercițiilor
precedente neînregistrate datorită unei erori
sau omisiuni vor fi contabilizate în exercițiul
current, afectând structura contului de profit
și pierdere al acestui exercițiu.

Prudența Se interzice subevaluarea elementelor de
pasiv și a cheltuielilor, ținând cont de
deprecierile, riscurile și pierderile posibile.

Necompensarea Nu sunt premise compensările între veniturile
și cheltuielile înregistrate în contul de profit și
pierdere.

Sursa: Dumitru C., G. Ioanaș,C. Irimescu, A. Ristea ”Contabilitatea Societăților Comerciale”
În contextul economiilor de schimb, a existenței banilor, cheltuielile sunt evaluate în
expresie bănească și se vor regăsi în rezultatul obținut respectiv în prețul bunurilor produse.
Prețul constituie unul din elementele principale prin care produsele fie cărei firme sunt
cunoscute, apreciate și impuse consumatorului, cheltuielile ce stau la baza determinării
mărimii prețului devine un factor fundamental al succesului sau insuccesului firmei. De ele

depind într -o mare măsură, atât dimensiunea activității în treprinderii cât mai ales, mărimea
profitului obținut de ea.
Categoria cea mai importantă de cheltuieli la o întreprindere comercială sunt cele de
circulație (operaționale). Cheltuielile de circulație sunt prezente în industrie, organizațiile de
colectare , în comerțul cu amănuntul și ridicata, în alimentația publică. Însă cea mai mare parte
a cheltuielilor de circulație se înregistrează în intreprinderi și organizații comerciale. Anume
acolo are loc o evaluare și luptă cu diminuarea lor la niveluri cât mai mici posibil.
Cointeresarea în micșorarea cheltuielilor e dirijată de tendințe de a contribui la eliberarea
mijloacelor petru alte necesități mult mai importante.
Eficiența cheltuielilor de circulație nu este determinată de formațiunea social -politică
în care funcționează comerțul, dar depinde, în primul rând, de nivelul stabilit al dezvoltării
forțelor de producție si de nivelul culturii de consum. În condițiile de dirijare a unei economii
de tranziție, procesul de control asupra cheltuielilor de circul ație va rămâne o verigă slabă a
mecanismului economic. Această problemă este legată de faptul că neacceptând vechile
metode, unde cheltuielile de circulație erau supuse unor ”limitări”, în noile condiții nu s -au
elaborat metode economice noi, obținându -se o derutare în acest sens. Un șir de organizații
comerciale s -au dovedit într -o situație nesigură și încurcată în ceea ce privește dirijarea
independentă a cheltuielilor de circulație, iar însăși acest proces a fost redus doar la
planificarea lor.
Aceste acțiuni însa nu sunt corepunzătoare unei treceri la o economie dezvoltată,
deoarece economia de piață presupune cu totul alte reguli de gestiune. În cazul cheltuielilor de
circulație trebuie dirijat de la planificarea lor nemijlocită până la optimizare. De asemenea, ar
fi utilă folosirea capacității de serviciu.
Trebuie menționată importanța faptului de economie a cheltuielilor de circulație prin
existența posibilității de a crea premise pentru reducerea prețurilor la mărfuri. De asemenea,
reducerea costu lui întregului proces de circulație a mărfurilor, economia ce ar contribui la
sporirea beneficiului, la reducerea prețului de cost al producției și la ridicarea productivității.
Atunci când există un nivel redus de cheltuieli se poate vorbi de o stabilitat e financiară și
capacitatea de plată a agentului comercial, de posibilitatea de a introduce în circulație o masă
suplimentară de mărfuri. O cercetare a nivelului cheltuielilor de circulație poate spune despre
tendința dezvoltării articolelor separate, lega te de îmbunătățire culturii comerțului. În sfera

comerțului cu amănuntul există o tendință de sporire tot mai mare a cheltuielilor de circulație.
Acest fapt e legat de ridicarea salariilor lucrătorilor încadrați în acest comerț. La restul
cheltuielilor se referă alocările pentru asigurarea socială care cresc esențial odată cu sporirea
salariului. Așa tip de cheltuieli ca cele legate de reclama comercială în legătură cu ridicarea
culturii comerțului. Cheltuielile sunt mai mari pentru remunerarea muncii (2.6% ), fiindcă
realizarea mărfurilor se efectuează consumatorilor individuali, pentru remunerarea
cheltuielilor de arendă și întreținerea încăperilor, cheltuieli pentru credite, pierderea
mărfurilor, pentru transport (0.9%).

1.2.2. Contabilitatea cheltuielilor din activitatea de exploatare

Activitatea de exploatare cup rinde ansamblul operațiilor economice și comerciale –
aprovizionarea, producția și desfacerea bunurilor, lucrărilor și serviciilor, precum și operațiile
privind investițiile aflate la baza obținerii producției. În cadrul acestei activități, contabilitatea
cheltuielilor se organizează în funcție de natura resurselor consumate.
Cheltuielile de exploatare reprezintă reflectarea în contabilitate a costurilor Înregistrate
de companie ca ur mare a derulării activităților conform obiectului său de activitate. Ele sunt
scăzute din veniturile din exploatare pentru a se obține Rezultatul din exploatare ( Profit
operațional).
Cheltuielile de exploatare cuprind:
– Cheltuielile cu materiile prime și materialele consumabile (acestea înnregistează
consumul de materii prime și materiale consumabile, cum sunt materialele auxiliare,
piesele de schimb, semințele, furajele și alte materiale consumabile); costul de achiziție
al obiectelor de inventar consumat e; costul de achiziție al materialelor nestocatte,
trecute direct asupra cheltuielilor.
– Contravaloarea energiei și a apei consumate; valoarea activelor biologice de natura
stocurilor; costul mărfurilor vândute și al ambalajelor.
– Cheltuieli cu serviciile e xecutate de terți, redevențe, locații de gestiune și chirii; prime
de asigurare; studii și cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terți (
colaboratori); comisioane și onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate;

transportul de bun uri și personal; deplasări, detasări și transferăroi; cheltuieli poștale și
taxe de telecomunicații, servicii bancare și altele.

1.2.3. Contabilitatea cheltuielilor financiare

Activitatea financiară a agenților economici cuprinde; desfășurarea relațiilor financiare
de capital; organizarea și asigurarea circuitului lichidităților și disponibilului în conturi la
bănci; emiterea, achiziția, vânzarea și răscumpărarea hârtiilor de va loare și altele .
Cheltuielile financiare cuprind:
– Pierderi din creanțe legate de participații;
– Cheltuieli privind investițiile financiare cedate;
– Diferențele nefavorabile de curs valutar;
– Dobânzile privind exercițiul financiar în curs;
– Sconturile acorda te clienților;
– Pierderi din creanțe de natură financiară și altele.

CAPITOLUL II
PREZENTAREA DE ANSAMBLU A S.C. OIL TERMINAL S.A.
2.1. Prezentarea societății
Societatea S.C. OIL TERMINAL CONSTANȚA a fost înființată în anul 1898, purtând
numele de Steaua Română și până în anul 1990, societatea a funcționat sub diverse nume.
Forma juridică este Societate pe Acțiuni.
S.C. OIL TERMINAL S.A. este înregistrată în registrul comerțului
J13/512/01.02.1991, codul unic de identificare fiind: CUI 2410163.
Adresa s ocietății S.C. OIL TERMINAL S.A. este: Constanța, cod 8700, jud.
Constanța, str. Caraiman, nr. 2. Contact telefonic 0241 -702600, 0241 -587700 și fax 0241 –
694833, e -mail office@oil -terminal.com , site www.oil -terminal.com .

2.1.1. Istoricul societății
S.C. Oil Terminal Constanța a fost înființată în anul 1898 sub denumirea de Steaua
Română, aceasta continuând să funcționeze sub diverse nume.
În 1957 activit atea de export și cea internă în domeniul petrolier din Dobrogea sunt
reunite în Întreprinderea Bază a III -a Petrol Constanța care își va schimba numele în I.C.L.P.P.
(Întreprinderea de Condiționare și Livrare a Produselor Petroliere).
În aprilie 1971 se formează I.C.L.P.Ch.P – Chimpex (Întreprinderea de Condiționare și
livrare a Produselor Chimice și Petroliere) care prin HG 514/1990 se divizează în două:
Întreprinderea pentru Condiționarea Țițeiului și Produselor Petroliere și Chimpex – Constanța.
În 1990 la 12 noiembrie prin HG 1200 se înființează S.C. OIL TERMINAL S.A.
Constanța, prin reorganizarea Întreprinderii pentru Condiționarea Țițeiului și a Produselor
Petroliere Constanța, forma de organizare fiind societate pe acțiuni cu capital majoritar de stat.
Cel mai mare operator pe mare, specializat în vehicularea țițeiului, produselor
petroliere și petrochimice lichide și a altor produse și materii prime în vederea
import/exportului și tranzitului, ocupă o poziție strategică în zona Mării Negre. Oil Terminal
Constanța reprezintă unul din cele mai mari terminale din Sud -Estul Europei.
Avantajele amplasării care -i conferă poziția strategică sunt:
o Terminal la Marea Neagră
o Acces la căile de comunicație rutiere și ferate
o Existența depozitelor dotate cu r ezervoare în care produsele petroliere sunt vehiculate
având o capacitate totală de depozitare de aproximativ 2.000.000 m.c.
o Posibilități de încărcare/descărcare a produselor petroliere și chimice la rampele căilor
ferate având o lungime totală de 30 km
o Conducte de transport pentru încărcare/descărcare produse petroliere și chimice

Investițiile privind dezvoltarea în general, reprezintă o permanenta preocupare a
conducerii S.C. OIL TERMINAL S.A. întrucât în ultimii ani s -au efectuat investiții pentru
dotar ea cu echipamente electronice de comandă și control.

2.1.2. Obiectul de activitate al societății
Activitatea principală a societății este manipularea țițeiului, produselor petroliere,
petrochimice, chimice lichide și alte produse finite sau materii prime lichide pentru import,
export și tranzit (cod CAEN 6311).
Alte activități desfășurate de S.C. OIL TERMINAL S.A. sunt:
– Bunkerarea navelor
– Operațiuni de metrologie, întreținere și reparații la echipamentele de facilitate
– Lucrări, operațiuni cu produse petroliere, petrochimice și chimice lichide
– Analize fizice, chimice pentru țiței, produse petroliere, petrochimice și chimice lichide
– Cotarea acțiunilor la bursa de valori
Echipamentele și utilitățile din dotare sunt:
 Terminalul petrolier este alcătuit d in 7 dane operative
 Danele permit acostarea navelor cu o capacitate de până la 165.000 tdw
 Legătura dintre depozite și danele de acostare se realizează printr -o rețea de conducte
subterane și supraterane de 15 km
 Lungimea totală a conductelor este de 50 km .

2.1.3. Structura acționariatului
În următorul tabel este prezentată structura acționariatului la S.C. Oil Terminal
Constanța.
Structura acționariatului la S.C. OIL TERMINAL S.A.

Nume
Numă rul de
acțiuni Procentul din
capitalul social
MINISTERUL ENERGIEI, întreprinderilor mici și mijlocii ș i mediului de
afaceri 347.257.973 59,62 %
Fondul Proprietatea S.A. 36.796.026 6,32 %
Persoane juridice ș i fizice 198.376.254 34,06 %

Total 582.430.253 100 %
Sursa: Site -ul oficial al S.C. Oil Terminal S.A.

2.1.4. Politici și principii adoptate
În ultimii ani s -au efectuat investiții pentru dotarea cu echipamente electronice de
comandă și control asistate de calculator ceea ce evidențiază faptul că o permanentă
preocupare a conducerii S.C. OIL TERMINAL S.A. o reprezintă investițiile, dezvoltarea în
general.
Politica managerială . Societatea a proiectat, documentat, implementat și certificat un
Sistem de Management al Calității în conformitate cu cerințele standardului SR EN ISO
9001:2001 având în vedere cerințele și așteptările clienților, părților interesate, strategia de
dezvoltare pe termen mediu și lung și angajamentul managementului la cel mai înal nivel.
Politica în domeniul calității – angajamentul managementului – obiect ivele calității:
 Misiunea . Misiunea OIL TERMINAL este prestarea de servicii de primire, depozitare,
condiționare și livrare a țițeiului, produselor petroliere, petrochimice și chimice lichide
în și din nave maritime și fluviale, vagoane cisternă, conducte petroliere, încărcare
cisterne auto, precum și bunkerare nave.
 Viziunea. Oil Terminal Constanța va fi lider al calității serviciilor între terminalele
petroliere din bazinul Mării Negre
 Valorile. COMPETENȚĂ – RESPONSABILITATE – ONESTITATE –
SERIOZITATE
Politica în domeniul calității pe termen mediu . Interesul pentru satisfacerea cerințelor,
tuturor partenerilor de afaceri prin prestarea de servicii de cea mai bună calitate, la tarifele și

termenele contractuale, în contextul protejării mediului înconjurăt or și al asigurării securității
și sănătății angajaților, se află în centrul preocupărilor societății comerciale OIL TERMINAL.
Angajamentul managementului . Societatea OIL TERMINAL S.A., prin managementul
său de vârf, este pe deplin angajată în demersul e i pentru îmbunătățirea continuă a calității,
sănătății și securității la locul de muncă și a performanțelor de mediu, la toate nivelurile și
funcțiile relevante. Respectarea angajamentului se asigură în mod consecvent prin
implementarea și îmbunătățirea co ntinuă a Sistemului de Management al Calității conform
cerințelor standardelor aplicabile și cerințelor legale și de reglementare.
Principiile. În centrul preocupărilor societății comerciale OIL TERMINAL S.A.
Constanța se află interesul pentru satisfacere a cerințelor tuturor partenerilor de afaceri prin
prestarea de servicii de cea mai bună calitate, la tarifele și termenele contractuale, în contextul
protejării mediului înconjurător și al asigurării securității și sănătății angajaților noștri.
Principiile care stau la baza politicii în domeniul calității vizează:
 Orientarea organizației către satisfacerea cerințelor clienților în scopul fidelizării
acestora;
 Dezvoltarea relațiilor reciproc avantajoase cu toți partenerii noștri de afaceri
 Îmbunătățirea cont inuă a performanțelor Sistemului de Management al Calității
 Implicarea tuturor salariaților în realizarea obiectivelor calității
 Generarea încrederii în rezultatele încercărilor efectuate de laborator.

2.1.5. Conducerea Societății

Prin Hotărârea AGOA nr. 7/10.10.2016 s -au adoptat următoarele: – Se desemnează în
calitate de membri ai Consiliului de Administrație al Societății OIL TERMINAL SA, prin
metoda votului cumulativ:
 COSTREIE TOMA BOGDAN
 GRIGORESCU CĂTĂLIN CONSTANTIN
 MATEI DUMITRU
 FLOREA CRISTIAN

 PATRINICHE BOGDAN CRISTIAN
 NEGRIȘAN CLAUDIU EDUARD
 SC STAAR RATING SRL

CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ PRIVIND PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA
VENITURILOR, CHELTUIELILOR ȘI A REZULTATELOR LA S.C.
OIL TERMINAL S.A.
3.2. Evoluția valorilor veniturilor, cheltuielilor și rezultatului din exploatare
În cadrul acestui subcapitol este evidențiată evoluția veniturilor și cheltuielilor pe o
perioadă de 3 ani, respectiv 2014, 2015, 2016.
3.2.1. Evoluția veniturilor
Veniturile din exploat are au avut o evoluție importantă în perioada 2014 -2016,
evidențiată prin intermediul tabelului de mai jos ce cuprinde valoarea acestora.
Evoluția veniturilor din exploatare în perioada 2014 -2016
Venituri din
exploatare Realizat în
2014 (mii lei) Realizat în
2015 (mii lei) Realizat în
2016 (mii lei)
113.168 139.02 0 161.407
Sursă situațiile financiare ale S.C. Oil Terminal S.A.

Prin intermediul figurii următoare putem observa faptul că în anul 2014 acestea
însumau 113.168.000 RON, urmând ca anul următor să aibă o creștere de 12% respective
139.020.000 RON. Evoluția din 2016 cu 16% reprezintă cea mai semnificativă valoare,
161.407.000 RON.

Evoluția veniturilor din exploatare în perioada 2014 -2016 a fost o creștere cu 14% în
anul 2016, 161.407 .000 RON, față de anul 2014, 113.168.000 RON
Figura 1. Evoluția veniturilor din exploatare în perioada 2014 -2016

Veniturile financiare prezint ă o evoluție nefavorabilă de -a lungul celor 3 ani analizați,
situație prezentată în următorul tabel.

Evoluția veniturilor financiare în perioada 2014 -2016
Venituri
financiare Realizat în Realizat în Realizat în
2014 (mii lei) 2015 (mii lei) 2016 (mii lei)
191.872 1.691 856
Sursa: Situațiile financiare ale S.C. Oil Terminal S.A.
Veniturile financiare pornesc de la o valoare de 191.872.000 lei în anul 2014, urmând
ca anul următor să scadă dramatic cu 113,5% atingând valoarea de 1.691.000 lei. Anul 2016
finalizează cu o scădere , de la valoarea de 1.691.000 lei la 856.000 lei ce reprezintă 2%.
Această situație poate fi regăsită în figura ce urmează.
Așadar, veniturile financiare s -au diminuat cu 224.1% în perioada 2014 -2016 trecând
de la o valoare de 191.872.000 lei în primul an analizat, 2014, la o valoare de 856.000 lei în
ultimul an analizat, 2016. 020000000400000006000000080000000100000000120000000140000000160000000180000000
venituri din exploatare2014
2015
2016

Figura 2. Evoluția veniturilor financiare în perioada 2014 -2016

Veniturile totale ce reprezintă suma veniturilor din exploatare și a celor financiare
sunt evidențiate mai jos în table.
Evoluția veniturilor totale în perioada 2014 -2016
Venituri
totale 2014 2015 2016
113.360.452 140.700.000 162.300.000
Sursa: Situațiile financiare ale S.C. Oil Terminal S.A.
Evoluția veniturilor totale în perioada 2014 – 2016 este reprezentată prin intermediul
Figurii 3. Astfel, aceastea pornesc în anul 2014 cu o valoare de 113.360.452 lei, urmând să
evolueze treptat, în 2015 să înregistreze o creștere de 1,2% ajunând la suma de 140.700.000 050000000100000000150000000200000000250000000
Venituri Financiare2016
2014
2015

lei, ultimul an raportând o creștere asemănătoare, de 1,2% reprezentând suma de 162.300.000
lei.
Prin urmare veniturile tota le din perioada 2014 – 2016 au crescut cu 2,4% , ajungând
în anul 2016 la suma de 162.300.000 lei, față de anul 2014 ce prezintă venituri totale în sumă
de 113.360.452 lei.

Figura 3. Evoluția veniturilor totale în perioada 2014 – 2016

3.2.2. Evoluția C heltuielilor
Cheltuielile din exploatare prezintă o evoluție importantă în perioada 2014 – 2016,
valorile atinse fiind prezentate în următorul tabel.
Evoluția cheltuielilor din exploatare în perioada 2014 – 2016
Cheltuieli
din exploatare 2014 2015 2016 020000000400000006000000080000000100000000120000000140000000160000000180000000
Venituri totale2014
2015
2016

110.587.220 129.000.000 141.000.000
Sursa: Situațiile financiare ale S.C. Oil Terminal S.A.
Putem observa un debut în primul an analizat, 2014, de 110.587.220 lei, prezentând o
ușoară creștere de 1,2% în anul 2015, respectiv 129.000.000 lei. Anul 2016 prezintă, de
asemenea, o creștere de 1,1%, reprezentând 141.000.000 lei.
Rezultatul este Acela că valorile cheltuielilor de exploatare cresc pe parcursul anilor
analizați, cu 2,3% pornind de la o valoare de 110.587.220 lei în 2014 la o valoare de
141.000.000 lei în anul 2016, rezultat prezentat în Figura 4.
Figura 4 Evoluția cheltuielilor din exploatare în perioada 2014 – 2016

Cheltuielile financiare prezintă o ușoară creștere, aceasta putând fi observată în
următorul tabel.
Evoluția privind chel tuielile financiare în perioada 2014 – 2016
Cheltuieli
financiare 2014 2015 2016
996000 1600000 1800000
Sursa: Situațiile financiare ale S.C. Oil Terminal S.A. 020000000400000006000000080000000100000000120000000140000000160000000
Cheltuieli din exploatare2014
2015
2016

Evoluția acestor cheltuieli este crescătoare, pornind de la anul 2014 cu o valoare de
996.000 lei, crescând în anul 2015 cu 1,6% respectiv 1.600.000 lei. Creșterea din anul 2016 se
face simțită cu un procentaj de 1,1% semnificând valoarea de 1.800.000 lei.
Prin urmare cheltuielile financiare au crescut în perioada analizată 2014 – 2016 cu un
procentaj de 2,7 % pornind de la valoarea de 996.000 lei, în anul 2014, finalizând în anul 2016
cu valoarea de 1.800.000 lei. În figura 5 este evidențiată creșterea.
Figura 5. Evoluția cheltuielilor financiare în perioada 2014 – 2016

Cheltuielile totale reprezintă însumarea cheltuielilor din exploatare cu cele financiare.
Acestea au crescut din anul 2014 până în anul 2016, creștere evidențiată în tabelul următor.
Evoluția cheltuielilor totale în perioada 2014 – 2016
Cheltuieli
totale 2014 2015 2016
111583000 130600000 142600000
Sursa: Situațiile financiare ale S.C. Oil Terminal S.A. 0200000400000600000800000100000012000001400000160000018000002000000
Cheltuieli financiare2014
2015
2016

Întreaga evoluție a cheltuielilor totale este reprezentată în figura 6. Anul 2014 prezintă
o valoare de 111.583.000 lei, urmând o creștere de 1,2% în anul 2015, mai exact 130.600.000
lei, fiind urmată de o altă creștere cu 1,1%, mai exact 142.600.000 lei.
Așadar evoluția cheltuielilor totale în perioada analizată, mai exact 2014 -2016 prezintă
o creștere de 2,3% ,pornind din anul 2014, cu o valoare de 111.5 83.000 lei și finalizând în
anul 2016 cu o valoare de 142.600.000 lei.
Figura 6. Evoluția cheltuielilor totale în perioada 2014 -2016

020000000400000006000000080000000100000000120000000140000000160000000
Cheltuieli totale2014
2015
2016