Capitolul I: Marketingul instituțiilor culturale 3 1.1. Conceptul de cultură 3 1.2. Organizațiile culturale – factor esențial în creșterea… [307453]

Cuprins:

Introducere 2

Capitolul I: Marketingul instituțiilor culturale 3

1.1. Conceptul de cultură 3

1.2. [anonimizat] 4

1.3. Nevoia de marketing cultural 6

1.4. Cererea și oferta în domeniul cultural 7

1.5. Mixul de marketing în cadrul instituțiilor culturale 8

Capitolul II: Muzeul Național de Artă al României 13

2.1. Scurt istoric 13

2.2 Scopul si obiectul de activitate 14

2.3 Personalul și conducerea Muzeului Național de Artă al României 15

2.4 Bugetul de venituri și cheltuieli 16

2.5. Baza materială 18

2.6. Analiza mediului organizației culturale 18

2.6.1. Vizitatorii 18

2.6.2 Concurența 21

2.7. Mixul de marketing 23

2.7.1. Politica de produs 23

2.7.2. Politica de preț 26

2.7.3 Politica de distribuție 28

2.7.4.Politica de promovare 34

2.7.5 Oferta suplimentară 39

Capitolul III: Percepția vizitatorilor față de activitatea de management și marketing desfășurată de către Muzeul Național de Artă al României 40

În urma rezultatelor obținute putem să tragem concluzia că toate cele cinci ipoteze au fost 46

confirmate. 46

Capitolul IV: Concluzii și propuneri de îmbunătățire 47

BIBLIOGRAFIE: 50

Anexe 52

[anonimizat] a [anonimizat], să-i ajute să aleagă cele mai bune modalități de gestionare și promovare a instituțiilor culturale și a valorii acestora.

Această lucrare are la bază analiza percepției pe care o [anonimizat].

Am pornit de la ideea că în zilele noastre se pune din ce în ce mai puțin accent pe cultură și

pe importanța patrimoniului cultural care se confruntă cu reale probleme pornind de la absența unei stategii naționale care să-l pună în valoare și continuând cu lipsa interesului manifestat de către autoritățile statului.

[anonimizat] o anumită

contribuție la susținerea importanței instituțiilor culturale ca factor ce ajută la dezvoltarea economiei unei țări.

În primul capitol am făcut o prezentare a ceea ce înseamna termenul ”cultură” în general și

a organizațiilor culturale ca factor esențial în creșterea competitivității urbane. De asemenea am vorbit despre nevoia de marketing cultural și despre importanța mixului de marketing în instituțiile culturale.

[anonimizat]. Muzeul Național de Artă al României este printre cele mai vizitate din capitală datorită complexității programelor oferite dar și valorii patrimoniului cultural deținut. [anonimizat]-se a fi o emblemă a capitalei și un magnet în atragerea turiștilor din țară și din străinătate.

[anonimizat] a [anonimizat] resimțit, calitatea ofertei culturale și a serviciilor oferite de muzeu.

Ultimul capitol constă în concluzii și propuneri de îmbunătățire a eficienței și eficacității

activității muzeului în vederea creșterii atractivității și competitivității acestei instituți culturale, propuneri indentificate pe baza rezultatelor obținute în urma studiului realizat.

.

Capitolul I: Marketingul instituțiilor culturale

1.1. Conceptul de cultură

Termenul de cultură provine de la cuvântul latin ”colere  care înseamnă a cultiva/a onora, facând referire de regula la activitatea umană. Conform definiției dată de UNESCO, cultura reprezintă "o serie de caracteristici distincte a unei societăți sau grupă socială în termeni spirituali, materiali, intelectuali sau emoționali".

Cu siguranță știm că cel mai de preț bun al unei națiuni este reprezentat de cultură, care poate aduce beneficii societății atât de natură spirituală cât și de natură materială, în funcție de modul în care aceasta este gestionată.

De-a lungul timpului diferite personalități au încercat să găsească o definiție pentru termenul „cultură” care să surprindă cât mai bine importanța acesteia pentru omenire. Astfel Albert Camus spunea despre cultură că este ”lamentarea omului în fața propriului destin”, iar Marin Preda a comparat cultura cu ”o formă de viață prin care o colectivitate umană își exprimă forța creatoare”.

„În ceea ce privește rolul culturii în viața individului putem afirma faptul că prin cultură ființa umană se dezvoltă perfect în toate privințele, își largește mintea și spiritul, descoperă esența lucrurilor, se descoperă pe sine. Pe de altă parte cultura contribuie și la îmbunătățirea imaginii unei țări, prin promovarea valorilor naționale, a spiritului național. Nu în ultimul rând cultura poate fi un mod util și plăcut de petrecere a timpului liber, un hobby pentru cei tineri, dar și un factor vital pentru instituții în mobilizarea resurselor sociale, morale și educaționale ale comunității” ( Corboș și Popescu, 2013).

”Cultura apare în mod frecvent alături de elemente precum patrimoniu, inovație, dar și

alături de diversitatea culturală și identitate.

În ultimul timp cultura a căpătat o mai mare importanță datorită valorii economice și culturale, reușind prin soluțiile și proiectele sale să rezolve diferite probleme sociale sau să propună produse culturale, care s-au dovedit a fi viabile din punct de vedere economic.

Cultura trebuie considerată ca făcând parte din categoria bunurilor de pe piața privată, dar și din categoria bunurilor publice. După cum am mai spus, cultura pe langă valoarea culturală are și valoare economică de utilizare și neutilizare.

Valoarea culturală reprezintă valoarea unui bun sau a unui serviciu cultural, indiferent de

poziția pe care o ocupă acestea în cadrul unui sistem economic, și se împarte în valoare socială, estetică, istorică și autentică, simbolică, și spirituală.

În ceea ce privește valoare de utilizare, aceasta se mai numește valoare de piață și apare

sub forma tarifelor percepute pentru bunurile culturale cât și pentru serviciile culturale.

Referitor la valoarea de neutilizare, aceasta are în vedere prețurile pe care oamenii le

asociază bunurilor culturale și serviciilor culturale, chiar dacă nu sunt utilizate de aceștia în scop personal ( vizitarea de expoziții, participarea în cadrul unor evenimente, lectura unei cărți). Din categoria valorilor de neutilizare fac parte valorile educaționale, de existență, de opțiune, de prestigiu și de succesiune.

Cultura nu mai este văzută doar ca un sector ce consumă resurse din fondurile publice, dependent de subvențiile acordate de stat, sau de sponsorizări, ci mai mult ca un producător de valoare adăugată și ca un pion principal în dezvoltarea economică și socială. În acest fel cultura apare ca un factor important ce contribuie la realizarea obiectivelor economice și sociale ce rezultă din strategii sau politici cum ar fi dezvoltarea durabilă, coeziune socială, reconversie profesională etc. iar pentru toate acestea cultura trebuie revalorificată, deoarece ea are pe langă propria valoare și valoare trans-sectorială.

Cultura nu mai reprezintă doar o componentă secundară ce contribuie la dezvoltarea socio-culturală, ci este parte integrată a țesutului societal care contribuie la construirea oricărei strategii de dezvoltare, fiind de fapt baza acestor strategii.

Se dorește ca prin instrumentalizarea sectorului cultural să se producă o schimbare referitoare la rolul și importanța culturii în mediul economic și social, cât și în ceea ce privește raportul acesteia cu alte domenii socio-economice. Atât pentru statele membre ale Uniunii Europene cât și pentru România, cultura reprezintă o putere economică aflată într-o continuă evoluție, ce contribuie într-o manieră semnificativă la dezvoltarea economiei, la creșterea PIB-ului, precum și la producerea unor efecte de tip spill-over (efecte colaterale, care ii afecteaza și pe cei care nu sunt implicați direct)”.

Conform ultimelor date disponibile și anume cele din anul 2011 puse la dispoziție de către Institutul Național de Statistică, cultura a contribuit la PIB-ul României cu 1,42 %, crescând în fiecare an sau rămânând la același nivel în ciuda crizei economice. Astfel în anul 2008 cultura a creat 0,72% din PIB, urmând ca în 2009 să crească la 0,99%, iar în 2010 la fel ca și în 2011 cu 1,42%, înregistrandu-se astfel o evoluție remarcabilă, ponderea culturii în PIB dublandu-se în doar 3 ani.

1.2. Organizațiile culturale – factor esențial în creșterea competitivității urbane

”Organizația culturală reprezintă o structură formală, în cadrul cărora are loc cooperarea

mai multor persoane în vederea atingerii anumitor scopuri.

La ora actuală se pune mare accent pe promovarea organizațiilor culturale, acestea

constituind o bună modalitate de promovare și îmbunătățire a imaginii urbane, de dezvoltare și de atragere a cât mai multor turiști și investitori. Acest fapt se datorează importanței pe care au căpătat-o organzațiile culturale în competiția urbană, importanță ce reiese din capacitatea acestora de a aduce venituri locale, de a contribui la dezvoltarea economiei orașelor. Se poate spune că prin intermediul organizațiilor culturale are loc măsurarea calității vieții, în multe orașe dezvoltate punându-se mare accent pe oportunitățile oferite de cultură, artă și activitățile creative, ca modalitate de realizare a unui nivel ridicat al calității vieții.

Orașele care dețin o infrastructură culturală solidă sunt considerate mari centre

polarizatoare, ce trebuie luate în considerare în conceperea oricărui program de dezvoltare urbană și regională.

De-a lungul timpului instituțiile din sectorul cultural și-au îndreptat atenția spre mediul de

afaceri, iar managerii acestor instituții și-au stabilit priorități legate de costuri, finanțări, dezvoltare și profitabilitate.

Cultura a căpătat din ce în ce mai multe elemente din domenii precum economia și

managementul, domenii în care până atunci fuseseră total absente, instituțiile culturale devenind astfel organizații culturale.

Deși provin dintr-un mediul unde nu există concurență, organizațiile culturale pot fi privite

și din perspectiva economică (bugete de funcționare, cererea forței de muncă, retururi comerciale, numărul vizitatorilor, valoarea achizițiilor).

Referitor la competitivitatea organizațiilor culturale aceasta poate fi măsurată atât prin

intermediul unor calcule de eficiență și profitabilitate cât și prin capacitatea acestor organizații de a educa prin produsele oferite și de a promova valorile culturale (Corboș și Popescu, 2013).

”Artele și cultura contribuie în mod substanțial la dezvoltarea economică și culturală a centrelor urbane. Instituțiile culturale au un impact economic diferit de la un oraș la altul, de la o regiune la alta, de la o țară la alta, ele contribuind la promovarea orașelor ca centre culturale atât pe piața internă cât și pe cea externă (vizitatori și investitori). Având în vedere aceste lucruri putem afirma faptul că organizațiile din domeniul cultural pot acționa ca ”instrumente ale orașelor” în ceea ce privește dezvoltarea acestora.

Spre exemplu în anumite țări ca Franța, Germania, SUA, Japonia, Regatul Unit, organizațiile culturale au un rol deosebit, existând o legătură strânsă între patrimoniul cultural și economie. Astfel gestionarea eficientă a patrimoniului cultural contribuie la o mai bună educare a populației care atrage după sine creșterea coeziunii și dezvoltarea unei societăți durabile. Aici se pune foarte mult accent pe conducerea acestor instituții publice, care trebuie să dețină competențele necesare pentru a adopta strategiile corespunzătoare, pentru a atrage publicul țintă”.

”Organizațiile culturale (muzee, teatre, galerii de artă) aduc laolaltă activități de divertisment, de petrecere a timpului liber, dar și oportunităși educaționale. Aceste instituții culturale sunt importante atât pentru îmbunătățirea calității vieții, cât și pentru creșterea gradului de dezvoltare al orașelor, punându-și amprenta pe strategia de branding urban, oferind orașelor avantaje competitive pentru atragerea și creșterea numărului de turiști.

Pe langă atragerea turiștilor, centrele urbane renumite pentru calitatea vieții și condițiile de trai ale rezidenților atrag deopotrivă și investitori, companii și intreprinderi care doresc să-și mărească afacerea. Astfel un investitor se va orienta sper un oraș în care nu doar nivelul taxelor este scăzut și forța de muncă disponibilă ci și calitatea vieții este asigurată la un nivel înalt, unde există un număr cât mai mare de instituții culturale care să atragă venituri suplimentare și să contribuie la dinamismul economic de ansamblu al zonei.

În afară de atragerea turiștilor instituțiile culturale și numeroasele evenimente artistice atrag și forță de muncă specializată din afară orașului, dar și artiști, pictori, sculptori, muzicieni care gasesc în aceste instituții suportul necesar în exercitarea profesiei, dar și o modalitate de afirmare.

Având în vedere faptul că activitățile culturale atrag turiși, se poate spune că există o stransă legătură între acestea și turism, muzeele fiind considerate ”magneți pentru turiști”

( Corboș și Popescu, 2013).

Un tursit care alege să viziteze o anumită instituție culturală va vizita implicit și orașul în care aceasta se află și alte puncte culturale importante din orașul respectiv

S-a constatat faptul că în Statele Unite consumul cultural este mai mare pentru persoanele care au un venit mai mare, statut socio-ocupațional mai înalt și un nivel de educație înalt, acesta fiind cel mai important factor.

Foarte multi turiști aleg să viziteze un oraș doar pentru ca acolo se află un muzeu, teatru, galerie de artă celebră, care au devenit un fel de simboluri pentru orașele lor (Muzeul Luvru, British Museum etc.)

Astfel între organizațiile culturale și orașe se dezvoltă o relație în care fiecare trebuie să-i aducă anumite beneficii celeilalte, oraganizațiile culturale oferă viață culturală și economică, iar la randul lor orașele sunt datoare să le ofere posibilitatea de a se dezvolta.

”O altă modalitate prin care organizațiile culturale contribuie la dezvoltarea centrelor

urbane este reprezentă de veniturile generate de turiști. Aceștia obișnuiesc să cheltuie sume importante de bani, nu doar pentru a beneficia de ofertele culturale (concerte, expoziții de arte) dar și pentru mancare, cazare, cumpărături, precum și pentru vizitarea altor instituții culturale decât cele stabilite inițial” (Moses, 2001).

”Numeroase lucrări de consolidare, restaurare, prezervare, cercetare, amenajare a patrimoniului cultural au diverse implicații economice, pentru toate acestea fiind necesară educarea unor specialiști în diverse domenii. Existența organizațiilor culturale cu un patrimoniu cultural bogat din punct de vedere calitativ și/ sau cantitativ generează investiții, ajutând totodată la crearea locurilor de muncă, permanente sau temporare, ceea ce duce la creșterea bugetului local, a nivelului de trai al populației, și la creșterea atractivității orașelor în care acestea se află”.

1.3. Nevoia de marketing cultural

”Metodele și tehnicile de marketing au apărut o dată cu dezvoltarea cererii de cultură și cu

diversificarea tipurilor de servici culturale, îmbinarea ofertei cu nevoile publicului consumator fiind obiectivul strategic urmărit de fiecare agent de piață. Studiile de piață realizate, analizarea consumului cultural și a comportamentului consumatorilor au contribuit la dezvoltarea aparatului conceptual și a teoriei markentingului.

Introducerea marketingului în sfera patrimoniului cultural a fost determinată de mai mulți

factori: dezvoltarea organizațiilor culturale și creșterea impactului acestora, necesitatea atragerii de resurse financiare din ce în ce mai mari, manifestarea unei competiții strânse între organizațiile culturale și cele nelucrative sau pro-profit, necesitatea cunoașterii profilului vizitatorilor. Marketingul cultural se caracterizează prin faptul că în elaborarea politicilor și programelor nu se pune accent doar pe opinia, nevoile și dorințele consumatorului, ci pe cele ale unui specialist în patrimoniu cultural” (Zbuchea, 2008).

”Afirmarea marketingului în domeniul culturii de face prin:

Asimilarea conceptelor din domeniul marketingului atât la nivelul teoriei cât și la

nivelul acțiunii culturale;

Dezvoltarea unor concepte noi precum și îmbogățirea celor deja existente cu accepțiuni

ale practicii culturale;

Generalizarea teoretică și reflecția asupra ideilor generate de practică;

Experimentarea unor metode noi de investigare a consumului cultural și a

comportamentului consumatorilor;

Elaborarea instrumentelor eficace de previzionare a fenomenelor pieței culturale.

Marketingul în domeniul cultural presupune cercetarea pieței, a nevoilor și așteptărilor

consumatorilor, anticiparea acestor nevoi precum și crearea unora noi. În ceea ce privește exigențele marketingului în domeniul cultural se poate spune că acestea constau în evaluarea calității și a dimensiunii ofertei, precum și armonizarea acesteia cu cerințele de consum ale populației, dar și în investigarea gradului de satisfacție a consumatorilor, a motivației și a comportamentelor culturale” (Enache și Matei, 2003).

”La nivelul marketingului cultural se pot indentifica anumite funcții ce constau în:

Investigarea pieței, a consumului de cultură și a mediului economic și social;

Adaptarea politicilor de marketing la cerințele mediului;

Dimensionarea serviciilor culturale în raport cu nevoile, preferințele, exigențele

calitative ale consumatorilor și nu în ultimul rând cu dezideratele politicii culturale;

Promovarea unui management eficient al resurselor umane care alături de resursele

materiale și informaționale să stimuleze efectele sinergice ale valorilor și serviciilor culturale și să asigure realizarea obiectivelor prestabilite” ( Moldoveanu și Ioan-Franc, 1997).

”Activitatea de marketing influențeză imaginea organizației, oferind organizațiilor care

gestionează patrimoniul cultural posibilitatea să își îndeplinească misiunea, să facă față presiunii financiare, să satisfacă nevoile, dorințele și exigențele unui public variat.

Societatea însăși este cea care solicită activitatea de marketing pentru administrarea

patrimoniului cultural material, determinați de dorința de a cunoaște mai bine patrimoniul și de a se dezvolta spiritual”.

Obiectivul marketingului patrimoniului cultural

”Marketingul patrimoniului cultural urmărește organizarea și orientarea activității

administratorilor patrimoniului cultural, a prestatorilor de servicii de patrimoniu cultural către consumator/ vizitator, către societate, precum și către obținerea de profit. Marketingul din sfera patrimoniului cultural pune pe primul loc clientul/ vizitatorul / beneficiarul ofertei culturale ca membru al societății, precum și dezvoltarea ramurii științei pe care o reprezintă respectivul element patrimonial”.

1.4. Cererea și oferta în domeniul cultural

”Rolul activității de marketing constă în a cunoaște și satisface dorințele publicului, prin

investigarea cererii, care presupune determinarea mai multor aspecte:

Evaluarea structurii și dimensiunilor cererii

Repartizarea spațială și temporală

Intensitatea utilizării serviciilor și bunurilor culturale

Cunoașterea imaginii pe care o au consumatorii în legătură cu produsele culturale

Cunoașterea dorințelor și nevoilor consumatorilor (oamenii tind să cumpere mai

degrabă ceea ce își doresc și nu ceea ce au neapărată nevoie)

Cunoașterea satisfacției față de serviciile culturale

Evidențierea tendințelor de la nivelul consumului” ( Moldoveanu și Ioan-Franc, 1997).

”Cererea pentru cultură se formează de regulă în mod spontan, însă fidelitatea reprezintă

o caracteristică esențială a fiecărui client”.

Investigarea cererii de cultură presupune evaluarea structurii și dimensiunilor ei, a

repartizării spațiale și a eșalonării în timp, a sesizării unor tendințe înregistrate de nivelul consumului. După cum frecventează sau nu un serviciu cultural, segmentele pieței se împart în două categorii distincte: consumatorii și neconsumatorii. Segmentarea pieței culturale se poate face folosindu-se drept criteriu ”statutul social al purtătorilor cererii”, criteriu utilizat de François Mayaux, care a afirmat că publicul consumator de cultură este constituit din trei segmente:

Segmentul intelectual, ce se caracterizează printr-un nivel cultural ridicat și venituri

mijlocii;

Segmentul ”burghezie”, cuprinde indivizi cu profesii liberale, veniturii medii și nivel

ridicat de cultură;

Segmentul ”aspiranți”, alcătuit din grupuri eterogene de indivizi cu venituri și cultură

de nivel mediu.

Cele mai multe studii despre cererea de cultură cercetează preferințele publicului

consumator, orizontul preferințial fiind influențat de vârsta, sexul, cultura, statutul social, sistemul de valori al grupurilor de referință. Pe langă investigarea preferințelor este necesară și cunoașterea dorințelor consumatorilor, cei mai mulți tinzând să cumpere ceea ce doresc și mai puțin ceea ce au nevoie.

”Oferta culturală propriu-zisă se caracterizează prin diversitate și este de cele mai multe

ori asociată cu oferta de servicii neculturale, așa cum se întâmplă în cazul unui muzeu unde găsim restaurante sau în interiorul unor monumente istorice unde sunt amenajate spații culturale și spații pentru activitățile comerciale sau turistice. Această asociere este considerată de multe persoane ca fiind dăunătoare patrimoniului cultural și nivelului cultural al ofertei chiar dacă aceasta are ca scop îmbunătățirea condițiilor de receptare și consum cultural precum și creșterea competitivității ofertei culturale. Din cauza aceasta oferta culturală intră în competiție directă cu oferta de agrement și cu cea de divertisment.

Ofertanți trebuie să se ascocieze cu diverse societățile comerciale pentru a fi posibilă proiectarea unei oferte culturale ce se caracterizează prin dinamism, interactivitate și divertisment”.

”Cercetarea ofertei culturale presupune surprinderea următoarelor aspecte:

Dimensiunile ofertei și elementele ei componente

Repartizarea teritorială a ofertei

Calitatea produselor și serviciilor oferite

Factorii ce influențează oferta

Raportul între oferta reală și cea potențială

Efectele concurenței asupra structurii ofertei” ( Moldoveanu ți Ioan-Franc, 1997).

1.5. Mixul de marketing în cadrul instituțiilor culturale

Potrivit lui Philip Kotler ” Mixul de Marketing este un ansamblu de variabile pe care

firma, în cazul de față instituțiile culturale le poate utiliza cu scopul de a influența alegerile consumatorilor”.

Conceptul a fost dezvoltat prima dată de către Niel Borden de la Harvard Business School, care a împrumutat ideea dintr-un paragraf scris de asociatul său, Profesorul James Gulliton (1948), cel care a descris marketingul ca un ”mix de ingrediente, care uneori urmează o rețetă pregătită de alții, alteori își pregătește propria rețetă pe care o urmează, uneori adaptează o rețetă cu ingredientele avute la îndemână și alteori experimenteză sau inventeză ingrediente care nu au mai fost încercate de nimeni”

Inițial Neil Barner a facut o listă cu 12 elemente ale mixului de marketing, elemente ce

acopereau întreaga arie a activității de marketing, acestea fiind:

”Planificarea produsului: calitate, design, cum/unde/cand și în ce cantitate se vinde

produsul;

Prețul: nivelul prețului, prețuri specifice (par – impar), politica de preț (un singur preț

sau prețuri variabile), limitele de preț (pentru companii și pentru piață);

Marcă: selectarea mărcii, politica mărcii, vânzarea sub marcă privată sau fară

etichetă;

Canalele de distribuție: canalele folosite între firmă și consumator, efortul de a obține

cooperarea pe piață, gradul de selectivitate între angroșiști și retaileri;

Vânzarea personală;

Publicitatea: suma cheltuită, imaginea produsului dorit, mixul de publicitate (pentru

piață, în interiorul pieței, pentru consumatori);

Promovarea vânzărilor;

Ambalarea ;

Modul de prezentare;

Servicii post- vânzare;

Manipulare sau logistică: depozitare, transport, inventariere;

Cercetarea de marketing„ .

Dar în 1960 Jeremone McCarthy, autorul uneia dintre cele mai importante cărți despre

marketing ”Fundamentele Marketingului: O abordare managerială”, a redus ”ingredintele ”marketingului la patru elemente: produs, preț, distribuție și promovare. Au devenit cunoscuți ca cei ”patru P ai mixului de marketing” deoarece cele 4 elemente încep cu litera ”P” (mixul de marketing mai este numit și strategia celor ”patru P”).

”Mixul de marketing reprezintă amestecul și dozajul în care aceste variabile/ingrediente

sunt combinate și armonizate într-un ansamblu coerent, ce conduce la obținerea unui impact maxim pe piață. Se spune că în domeniul serviciilor ar exista ”șapte P”, iar unii autori consideră că mixul de marketing poate fi definit complet doar prin cei ”doisprezece P” prezentați anterior.

Fiecare din aceste componente mari ale mixului de marketing este la rândul său, un alt mix la un alt nivel sau un submix de marketing. Astfel se poate vorbi de:

Mixul de produs;

Mixul de preț;

Mixul de distribuție;

Mixul de promovare.

Cei 4P oferă vânzătorului posibilitatea de a-i influența pe consumatori, fiecare instrument de marketing având menirea de a-i oferi un avantaj consumatorului, astfel celor 4P le corespund următorii 4C:

4P 4C

Produsul Cerințele (nevoile clientului)

Prețul Cheltuielile acestuia (costul pe care îl poate suporta)

Plasarea Comoditatea ( în achiziționare)

Promovarea Comunicarea (percepția mesajului transmis de firmă)

Submixul politicii de produs cuprinde variabile precum: calitatea, marca (brand),

ambalajul, eticheta, stilul, forma și mărimea, cantitățile, caracteristicile funcționale, garanțiile și facilitățile oferite, servicii post-vânzare (instalarea, modernizarea, preschimnbarea), lărgimea și profunzimea gamei de produse.

Submixul de plasare (distribuție) se referă la politici și combinații legate de canalele,

circuitele și rețelele de transport, gradul de acoperire al acestora, inventarul , depozitarea,

pachetizarea, conservarea, distribuția fizică, comisioanele, franchising-ul, mărcile distribuitorilor, tehnicile de vănzare etc.

În cadrul submixului de preț se au în vedere politicile de contracarare a acțiunilor

concurenței, creditul, stabilirea zonelor de preț, a rabaturilor, a condițiilor de plată, a primelor și bonificațiilor, a prețului psihologic etc.

În final, în cadrul submixului de promovare se iau în considerare strategiile de publicitate

și reclamă, relațiile cu publicul, promovarea directă a vânzărilor și forțele de vânzare etc.” ( Luca și Verzea, 2005).

”Etapele elaborării mixului de marketing:

Alegerea mijloacelor care va ajuta firma să-și atingă obiectivele strategice;

Evaluarea consecințelor folosirii mijloacelor respective din perspectiva atingerii

directivelor și al costurilor pe care le generează;

Analizarea măsurii în care răspunsul pieței și costurile preconizate se încadrează în

limitele fixate de firmă;

Modificarea, mijloacelor în cazul în care nu s-au dovedit corect alese” (Diaconescu, 2005).

Mixul de marketing apare ca rezultat al schimbărilor ce intervin în cadrul celor patru

componente: produs, preț, distribuție și promovare și a frecventelor modificări ale proporțiilor diferitelor variabile de marketing. În cadrul celor patru componente accentul cade pe prima componentă, politica de produs, însă ordinea de importanță a celor patru elemente se modifică în funcție de condițiile de implementare ale mixului, de specificul strategiei.

Politica de produs

Este definită ca fiind ”conduita pe care instituția o adoptă cu privire la dimensiunile,

structura și evoluția gamei de produse și servicii ce fac obiectul propriei sale activități, atitudine raportată în permanență la cerințele de pe piață și la tendințele manifestate de ceilalți concureți”

( Pop, 2002).

” Politica de produs pe care o adoptată o instituția culturală arată principalele direcții în

care instituția respectivă poate să-și mobilizeze resursele pentru optimizarea activității desfășurate aceasta concretizându-se prin oferta efectivă. Politica de produs de patrimoniu se materializează în oferta organizației care administrează, studiază și valorifică patrimoniul cultural național: ansamblul produselor (expoziții, programe, evenimente etc.), al gamei de servicii complementare și suplimentare oferite” (Moldoveanu și Ioan-Franc, 1997).

Potrivit lui Philip Kotler există trei elemente distincte ale noțiunii de produs:

Atributele produsului: esența produsului (caracteristici funcționale, mărime, culoare,

stil/design, calitate, nume, marcă și ambalare);

Avantajele produsului: se referă la elementele tangibile și intangibile pe care

cumpărătorul le consideră utile pentru a-și satisface nevoile, la aspectele performanțelor asigurate și ale imaginii conferite de utilizarea produsului.

Serviciile suport: sunt asociate produsului, firma oferindu-le explicit odată cu

produsul (garanțiile, instalare, servicii post- vînzare, reputație).

”Produsul privit ca o sumă de activități destinate satisfacerii nevoilor consumatorilor,

poate fi considerat un produs global care include :

Produsul de bază/ oferta de bază: contribuie la satisfacerea nevoii principale a

consumatorului (expoziții permanete și temporale, conferințe, seminarii, comunicări etc).

Produsul auxiliar/ oferta complementară: este format din produsele și serviciile care

se adaugă la produsul de bază ( expoziții temoporare, evenimente, programe bazate pe cercetarea din muzeu).

Produsul suplimentar/oferta suplimentară: contribuie la diferențierea produsului, prin

mărirea valorii produsului de bază prin adăugarea de caracteristici care să îl diferențiaze de ceilalți concurenți și care să asigure accesul și înțelegerea ofertei de bază.

Produsul potențial: cuprinde caracteristicile ce pot fi adăugate unui produs, astfel încât

acesta să satisfacă mai bine nevoile clientului. Este format din produsul existent plus posibilele transformări vizibile ale acestuia” (Petrescu, 2008).

”În tratatele de marketing sunt menționate trei criterii esențiale ce stau la baza strategiilor

de produs: noutatea, diveristatea și calitatea. Se consideră că din acestea trei, calitatea este prima pe care consumatorul o apreciază, aceasta exprimând gradul în care un produs sau serviciu satisface cerințele consumatorului respectiv. Calitatea este definită ca un ansamblu al însușirilor tangibile și intangibile, fiind evaluată atât de instanțe specializate cât și de publicul respectiv” (Moldoveanu și Ioan-Franc).

Politica de preț

” Politica de preț este o componentă complexă a mixului de marketing, fiind totodată un

mijloc eficient de comunicare cu mediul. Strategia de preț ia în considerare elementele definitorii ale procesului de cerere a unui produs cultural, prețul final însumând prețurile segmentelor fluxului economic. Prețul este cunoscut sub denumirea de ”promotional prices” și are un rol important în promovarea vânzărilor” (Pop, 2002).

”Strategia de preț poate fi folosită pentru a determina publicul să frecventeze evenimentele

culturale. Organizațiile culturale nu concurează în materie de preț, și nici nu folosesc prețuri competitive pentru a evidenția calitatea produsului cultural. Organizațiile care urmăresc obținerea profitului vând produse care nu pot fi substituite ușor, stabilind un nivel ridicat al prețului. În acest fel consumatorul nu poate compara prețurile, acceptând prețul stabilit ca fiind cel corect. În ceea ce privește organizațiile culturale, acestea aleg să reducă prețurile, gândindu-se că cei care doresc să consume produsul respectiv nu își permit să o facă dacă prețurile sunt mari” (Kolb, 2005).

Politica de distribuție

”Politica de distribuție este o variabilă importantă a mixului de marketing, întru-cât

aceasta contribuie la împlinirea creației culturale” (Moldoveanu și Ioan-Franc, 1997).

”Distribuția se referă la răspândirea dreptului de acces la cultură a tuturor segmentelor

de piață. Deoarece unele oferte patrimoniale se adresează în special anumitor categorii de public procesul de distribuție trebuie să fie proiectat în așa fel încât produsul să devină accesibil, cel puțin parțial și altor segmente”.

”O nouă abordare a politici de distribuire a produsului cultural se referă la faptul că în cele

mai multe cazuri consumatori aleg să nu participe la anumite evenimente culturale nu din cauza distanței (physical distance) mari până la respectiva locație ci mai degrabă din cauza distanței psihice (psychic distance), locația nefiindu-le familiară. Consumatorii preferă să meargă la un concert, expoziție, piesă de teatru, pentru prima dată, când sunt organiate într-un loc cu care deja sunt familiarizați” ( Kolb, 2005).

”Componentele sistemului de distribuție au în vedere rețeaua de distribuție, canalele de

Distribuție, fluxurile, sistemul de livrare – vânzare și serviciile cu clienții” (Olteanu, 2003).

”În domeniul culturii există o tipologie complexă a canalelor de distribuție:

Distribuția fără intermediari: producător – consumator;

Distrubuția cu un singur intermediar: producător – intermediar – consumator;

Distribuția cu doi sau mai mulți intermediari: producător – intermediar – intermediar –

consumator.

Strategia de bază în materie de distribuție vizează ”împingerea” produselor cât mai aproape

de consumatori (tehnica push) cât și ”atragerea” publicului spre zonele cu densitate mai mare a unităților de distribuție (tehnica pull)” (Moldoveanu și Ioan-Franc, 1997).

Politica de promovare

”Adesea oameni înțeleg prin marketing promovarea produsului, însă promovarea unui

produs este ultimul pas al strategiei de marketing. Înainte de a-și promova produsele, instituțiile culturale trebuie să înțeleagă mediul extern al instituției și modul cum acesta influențeză vânzarea produsului” ( Kolb, 2005).

”Politica de promovare cuprinde un ansamblu de activități ce au ca scop informarea

publicului țintă în legătură cu produsele și serviciile culturale oferite pe piață. Activitățile promoționale sunt cunoscute sub denumirea de ”promotion mix” și urmăresc sensibilizarea publicului în privința unei oferte noi, atragerea unor noi segmente de piață, sporirea încrederii în anumite opere, dar și construirea identității unor servicii noi. Pentru a se bucura de succes, ofertantul trebuie să aibă capacitatea de a se concentra asupra motivului principal care îi determină pe consumatori potențiali să devină clienți reali” ( Moldoveanu și Ioan-Franc, 1997).

”Politica de promovare poate fi percepută din trei perspective:

Promovare informativă: este necesară la apariția unui produs nou;

Promovare persuasivă: este folosită pentru a transmite un mesaj consumatorilor culturali

care nu sunt familiarizați cu produsul cultural, cu scopul de a le prezenta atât caracteristicile produsului cât și motivul pentru care trebuie consumat.

Promovarea prin reamintire: se bazează pe reamintirea consumatorilor când și unde este

disponibil produsul, fiind folosită în cazul consumatorilor care sunt deja familiarizați cu produsul.

Există cateva metode de publicitate accesibile ca preț pe care organizațiile culturale le pot folosii pentru a-i atrage pe consumatori, metode ce reunesc trei elemente esențiale utilizate în printarea afișelor publicitare:

Mesajul trebuie să fie prezentat într-un cuvânt sau o frază memorabilă;

Designul trebuie să fie creativ și interesant pentru segmentul de piață;

Să conțină informații reale și necesare cum ar fi: când, unde, ce” (Kolb, 2005).

Capitolul II: Muzeul Național de Artă al României

Muzeul Național de Artă al României, este la ora actuală cel mai important muzeu de

artă din țară ce funcționează în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor. Muzeul se află amplasat în centrul Bucureștiului, în clădirea fostului palat regal, edificiul de o mare importanță pentru arhitectura bucureșteană a secolelor XIX – XX, având în patrimoniul său atât opere de artă românească cât și străină

2.1. Scurt istoric

”Totul a început în anul 1837 când domnitorul Alexandru Ghica a transformat casa

construită în 1820 de Dinicu Golescu pe Podul Mogoșoaiei, în palat de ceremonie, loc ce este ocupat în prezent de aripa de sud a clădirii muzeului.

Între anii 1859-1866 Alexandru Ioan Cuza locuiește în acea clădire ce continuă să

îndeplinească rolul de plat domnesc, fiind destul de modestă ca dimensiuni și aspect.

Din Mai 1866, clădirea este locuită de către principele Carol de Hohenzollern, adus aici

de către Nicolae, fiul lui Dinicu Golescu, general și membru al Locotenenței Domnești. Construcția este modificată în perioada domniei principelui Carol de Hohenzollern, (1866-1881, 1881-1914).

Anul 1882 este anul în care Palatul Regal din București beneficiză pentru prima dată de

o instalație de iluminat electrică.

Între 1882 – 1906  au loc lucrări de extindere a palatului, lucrări ce au fost realizate de

către arhitecții Paul Gottereau (1882-1885) și Karel Liman (care au colaborat și la construirea castelului Peleș) angajați de către Carol I.

În 1914 regele Carol I moare, lăsând în testamentul său dispoziții speciale privind palatul

și colecția sa de artă: "… Sper că apartamentele din Palatul Regal de la București, ocupate astăzi de Regină, vor rămâne la dispoziția sa. […] Galeria mea de tablouri, tocmai cum este descrisă în catalogul ilustrat al bibliotecarului meu Bachelin, va rămâne pentru totdeauna și în întregul său în țară, ca proprietate a Coroanei României.

În 1926 (6/7 decembrie) are loc un incendiu în urma caruia este distrus etajul superior al

părții centrale.

Între anii 1930 – 1937  Carol II inițiază lucrări de reconstrucție și amplificare a palatului,

cerând ajutor arhitectului Arthur Lorentz; corpul central al palatului este refăcut; vechea casa în care a locuit Dinicu Golescu este demolată, pe locul ei fiind construită aripa de sud a palatului, care datorită apropierii de biserica omonimă, va fi numită Kretzulescu. Pentru a duce la îndeplinire aceste lucrări este reangajat arhitectul N. N. Nenciulescu, el fiind responsabil de aspectul actual al clădirii;

Noul corp al palatului va include pentru prima oară spații destinate unei expuneri muzeale,

în care vor fi prezentate colecțiile de artă ale României.

Din 1938 până în 1940 se construiește o nouă aripă a palatului, în partea de nord,înspre

strada Știrbei Vodă, dar în anul 1944 în timpul bombardamentului din aprilie, este distrusă parțial.

În 1948 administrarea Palatului Regal, mai puțin a sălilor de recepție care sunt date spre

administrare Consiliului de Miniștri se face de către Ministerul Artelor și Informațiilor prin hotărârea Consiliului de Miniștri dorindu-se astfel să fie deschis un muzeu național de artă.

În 1950 are loc inaugurarea primei galerii a muzeului, cea de de artă națională, urmând ca

mai apoi să fie inaugurate galeria de artă universală și galeria de artă veche românească.

Pănă în 1989 Muzeul funcționează neîntrerupt.

În timpul Revoluției din 1989, clădirea este distrusă și avariată în proporție de 80%, iar

un număr de aproximativ 1000 de lucrări sunt și ele degradate sau distruse.

În anul 1990  întreaga clădire a fostului Palat Regal este atribuită Muzeului Național de

Artă al României.

Între anii 1990- 2000 muzeul este închis pentru ample lucrări de renovare și reamenajare.

În acest interval au fost organizate expoziții temporare atât la sediul central cât și în străinătate cu scopul valorificării patrimoniului.

Din luna Mai 2000, se deschid succesiv Galeria de Artă Europeană, Galeria de Artă

Românească Modernă (martie 2001) și Galeria de Artă Veche Românească (aprilie 2002)”

(MNAR, 2014a).

2.2 Scopul si obiectul de activitate

Muzeul Național de Artă al României este o instituție publică, ce face legatura între

prezent, trecut și viitor în cultura românească, fiind nu numai un spațiu de expunere, ci și o instituție activă care se implică în numeroase programe de educație și conștientizare, atât asupra artei românești cât și universale. Muzeul a fost înființat prin Legea nr.803/1946 pentru organizarea muzeelor naționale și acreditat prin Ordinul Ministrului Culturii și Cultelor nr. 2058/7.02.2008, în conformitate cu Legea nr. 311/2003. Muzeul Național de Artă al României funcționează în subordinea Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, conform Hotorârii Guvernului nr. 9/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii și Patrimoniului Național.

Conform Articolului 4 al Regulamentului de Organizare și Funcționare a Muzeului

Național de Artă al României obiectivele avute în vedere de către această instituție publică de cultură, pusă în slujba societății sunt:

”Cercetarea și colecționarea de bunuri cu semnificație artistică, în vederea constituirii

și completarii patrimoniului muzeului;

Organizarea evidenței gestionare și științifice a patrimoniului cultural deținut în

administrare;

Depozitarea, administrarea, protejarea, documentarea, conservarea și restaurarea

patrimoniului deținut în condiții conforme standardelor europene generale precum și normelor elaborate de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național;

Punerea în valoare a patrimoniului cultural deținut prin:

organizarea de expoziții permanente și temporare, la sediul muzeului, în țară și

în străinătate;

organizarea de servicii de documentare deschise pentru public prin folosirea

informației despre patrimoniul cultural deținut și despre instituție, potrivit normativelor în vigoare;

editarea de publicații științifice și de popularizare;

angrenarea publicului de toate categoriile, prin mijloace specifice, într-un sistem

educațional destinat familiarizării acestuia cu arta plastică și decorativă, românească și străină și promovării patrimoniului cultural național și universal;

Constituirea și organizarea fondurilor documentare precum și a arhivei generale.

Potrivit obiectului de activitate, competențelor și structurii sale de organizare, muzeul are următoarele atribuții principale, specificate în Articolul 5 al Regulamentului de Organizare și Funcționare a Muzeului:

elaborarea de programe și proiecte culturale proprii, în concordanță cu strategia

culturală promovată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național.

stabilirea de măsuri tehnice, economice, organizatorice pentru aducerea la îndeplinire a

programelor culturale aprobate, de a căror realizare răspunde;

cercetarea pentru dezvoltarea colecțiilor muzeale;

realizarea lucrărilor de restaurare, conservare și protecție a patrimoniului cultural aflat

în administrarea sa;

punerea în valoare a patrimoniului cultural deținut, inclusiv prin realizarea de programe

destinate publicului” (MNAR, 2010).

2.3 Personalul și conducerea Muzeului Național de Artă al României

”Personalul Muzeului Național de Artă al României se structurează în personal de

conducere, de specialitate și personal auxiliar. Ocuparea posturilor, încadrarea și promovarea personalului, precum și încetarea raporturilor de munca se realizează conform legii. Normele de conduită care trebuiesc respectate de către angajați sunt specificate în Legea nr. 477/2004 privind codul de conduită a personalului contractual din instituțiile publice.

Muzeul este condus de către un director general, activitatea acestuia fiind sprijinită de doi

directori adjuncți și un contabil șef. Postul de director general se obține prin concurs de proiecte manageriale, persoana acceptată fiind numită în funcție prin ordin al Ministrului culturii și patrimoniului național. La rândul lui, directorul general numește directorii adjuncți și contabilul-șef pe baza rezultatelor examenlor/ concursurilor organizate conform legii.

Conducerea întregii activități a Muzeului revine directorului general, care este responsabil

de buna desfășurare a acesteia precum și de coordonarea activități directorilor adjuncți și a următoarelor birouri și compartimente: Secția Educație, Comunicare, Proiecte Culturale, Marketing; Compartimentul Redacție – Publicații; Compartimentul Audit Public Intern; Compartimentul Control Financiar Preventiv Propriu (CFPP); Serviciul Resurse umane; Oficiul juridic; Compartimentul Administrare rețea – IT; Serviciul Auditorium.

Pe langă funcția de director general, persoana respectivă îndeplinește și funția de Președinte al

Consiliului de Administrație, al Comisiei de Achiziții și al Comitetului pentru situații de urgență.

Consiliul de Administrație este un organ colectiv de conducere cu caracter deliberativ,

care decide direcțiile de dezvoltare a Muzeului, avizează propunerile de taxe de intrare în Muzeu, aprobă colaborările cu alte instituții din țară și străinătate.

Directorul adjunct, subordonat directorului general, coordonează la rândul său activitatea

următoarelor secții: Secția Artă Românească, Secția Artă Europeană și Orientală, Secția Arte Grafice, Secția Muzeul Colecțiilor de Artă, Serviciul Documentare, Serviciul Evidență Centralizată și Achiziții Opere de Artă și Secția Restaurare.

Referitor la activitatea Serviciului Economic și a Compartimentului Achiziții Publice, aceasta este coordonată de contabilul șef, care este subordonat de asemenea directorului general, fiind totodată membru al Consiliului de Administrație și al Consiliului Științific.

Consiliul Științific este un organ colegial de specialitate având rol consultativ și

următoarele atribuții: întocmește strategia cu privire la activitatea științifică a Muzeului, avizează planurile expunerilor permanente la toate sediile muzeului, întocmește strategia privind activitatea de conservare a patrimoniului, avizează planurile anuale de restaurare.

În realizarea atribuțiilor sale specifice, Muzeul este structurat pe secții, servicii, birouri,

laboratoare și compartimente, având o structură organizatorică proprie, conform organigramei prevăzute în Anexa nr.2 la ordinul ministrului culturii și patrimoniului național pentru aprobarea prezentului regulament și a organigramei acestuia” ( MNAR, 2010) .

Astfel în cadrul Muzeului regăsim următoarele componente organizatorice (Vezi Anexa 1):

Secția de Artă Românească

Secția Artă Europeană și Orientală

Secția Arte Grafice

Serviciul Documentare

Secția Restaurare

Secția Educație, Comunicare, Proiecte Culturale, Marketing

Compartimentul Redacție – Publicații

Compartimentul Audit Public Intern

Compartimentul CFPP (control financiar preventiv propriu

Compartimentul Achiziții Publice

Serviciul Resurse Umane

Oficiul Juridic

Compartimentul administrare rețea- IT

Serviciul Auditorium

Serviciul Tehnic

Serviciul Administrativ

Serviciul Securitate, Pază

Serviciul Economic

2.4 Bugetul de venituri și cheltuieli

Cheltuielile de funcționare și de capital ale Muzeului Național de Artă al României sunt

finanțate din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național. ( MNAR, 2013a).

”Bugetul de venituri se aprobă în fiecare an de către Ordonatorul Principal de Credite,

fiind respectată tipologia constituirii veniturilor proprii, a cuantumului tarifelor aprobate prin Ordinul Ministrului Culturii și Patrimoniului Național.

Principala sursă de venit a muzeului este reprezentată de subvențiile acordate de la bugetul

de stat. Pe lângă acestea se adaugă sponsorizările și veniturile proprii ce se realizează prin:

Taxe vizitare muzeu;

Taxe ghidaj în limba romănă/limbi străine;

Comercializarea publicațiilor proprii sau ale terților din domenii adiacente activităților

Muzeului (cataloage de artă, ilustrate, pliante, afișe);

Executarea de lucrări de conservare/restaurare/investigații fizico-chimice a bunurilor

culturale aparținând altor instituții deținătoare de astfel de bunuri;

Executarea de copii, replici după lucrări din patrimoniul muzeului;

Acordarea dreptului de reproducere în conformitate cu Legea nr. 8/1996 privind dreptul

de autor și drepturile conexe;

Executarea unor lucrări de redacție, editare-tipărire;

Asocierea sau colaborarea pentru diverse activități culturale;

Programe de educație muzeală;

Taxe fotografiere/filmare; Servicii IT; Curs desen” (MNAR, 2010).

Muzeul Național de Artă al României a primit în anul 2013 finanțări în valoare de

108.384,50 lei de la Fundația Orange România, pentru proiectul ARTouch, proiect organizat la Galeria de Artă Europeană, și 23.564 lei de la Aministrația Fondului Cultural Național pentru proiectul ce s-a derulat la sediul Muzeului Colecțiilor de Artă, numit InclusivART.

(MNAR, 2013a).

Bugetul de cheltuieli cuprinde:

Chltuielile de personal (taxe salariale, drepturi salariale)

Cheltuieli materiale și servicii (iluminat, încălzit, apă, salubritate, canal)

Cheltuieli de bunuri și capital;

Chltuieli de întreținere; Cheltuieli de reparații capitale.

La fel ca și bugetul de venituri, bugetul de cheltuieli este aprobat în fiecare an de către

Ordonatorul Principal de Credite, împreună cu ștatul de funcții și lista de investiții.

Evoluția bugetului de venituiri și cheltuieli al muzeului în perioada 2010-2013 este

prezentată în figura 2.1

Figura 2.1 Evoluția bugetului de venituri și cheltuieli al MNAR în perioada

2010 – 2013 (mii lei)

Sursa: prelucrare informații din Raportele de activitate MNAR 2010-2013

După cum se poate observa în graficul de mai sus, bugetul de venituri și cheltuieli a

înregistrat schimbări de la an la an, având o evoluție când ascendentă când descendentă. Spre exemplu în anul 2010, primul an de referință, veniturile au fost de 18.131.906, urmând ca în anul următor să scadă la 15.442.367, iar o dată cu scăderea veniturilor au scăzut și cheltuielile, de la 17.703.363 în 2010 la 15.442.376 în 2011. Anul 2012 este anul în care veniturile au înregistrat valorile cele mai mari din ultimii 4 ani, ajungând la 21.741.178. dintre care 20.896.700 au fost din alocația bugetară, 234.575 din sponsorizări și doar 610.510 din veniturile proprii (în 2012 s-a înregistrat cel mai mic număr de turiști din ultimii 4 ani).

Ultimul an pentru care avem valori este 2013, an în care putem observa faptul că în

comparație cu anul 2012 veniturile au înregistrat o scădere destul de mare, respectiv de la 21.741.178 la 17.901.855 iar în comparație cu ceilalți ani veniturile au fost mai mari decât cele realizate în 2011, dar mai mici decât cele din 2010.

”În 2013 alocația bugetară a fost de 17.091.385, sponsorizările de 107.834 iar veniturile

proprii de 702.636 RON. Referitor la cheltuieli cea mai mare sumă s-a înregistrat la cheltuielile de personal și anume 8.496.577 RON urmată de cea pentru cheltuielile materiale și servicii de 8.080.699 RON” (MNAR, 2013a).

2.5. Baza materială

Sediul central al muzeului are în componența sa trei corpuri de clădire: Corpul Știrbei, Corpul Kretzulescu, Corpul Central.

Corpul Știrbei adăpostește 18 săli destinate atât pentru expunerile permanente cât și

pentru cele temporare, având 2 holuri de intrare unde se gasesc toaletele, garderoba dar și punctele de vânzare publicații și bilete. Cuprinde de asemenea și o Sală pentru activități educative și Sala Auditorium cu anexe, dar și depozite de patrimoniu, precum și câteva ateliere de întreținere.

Corpul Kretzulescu dispune de 12 săli atât pentru expunerile permanente cum este

Galeria de Artă Europeană, cât și pentru cele temporare. La fel ca și Corpul Știrbei, are 2 holuri de intrare, unde se găsesc toaletele, garderoba, punctele de vânzare publicații/bilete și Sala Oglinzilor cu anexe, depozite de patrimoniu, ateliere, birouri.

Corpul Central: a fost renovat în 2009, cuprinde spații pentru expunerile permanente

(Galeria de Artă Orientală și Galeria de Artă Decorativă Europeană). Are 2 holuri de intrare cu punct de vănzare pentru bilete/publicații, garderobă, dar și spații istorice reprezentative cum ar fi Sala Tronului și Sufrageria Regală. Amenajarea spațiilor istorice și a celor expoziționale s-a încheiat în anul 2012.

Spațiile de expunere oferă facilități de acces persoanelor cu dizabilități locomotorii. ( MNAR 2013a).

2.6. Analiza mediului organizației culturale

2.6.1. Vizitatorii

Muzeul Național de Artă al României este unul dintre cele mai vizitate muzee din

capitală adresându-se mai multor categorii de public țintă, pornind de la preșcolari, elevi și studenți și continuând cu adulți, pensionari, precum și vizitatori din alte orașe din țară și din străinătate.

Pentru a analiza evoluția înregistrată de numărul de vizitatori ai muzeului am ales drept

perioadă de referință intervalul 2010 – 2013.

Evoluția numărului de vizitatori în perioada 2010 – 2013 poate fi observată în figura 2.2

Figura 2.2 Evoluția numărului de vizitatori ai MNAR în perioada 2010 – 2013

Sursa: prelucrare date din Raportele de activitate MNAR 2010 – 2013

În perioada analizată conform datelor furnizate de Muzeul Național de Artă al României cel mai mare număr de vizitatori s-a înregistrat în anul 2013, aproximativ 90.700 de vizitatori.

După cum se poate observa numărul vizitatorilor Muzeului de Artă al României a crescut de la an la an, excepție făcând anul 2012 când numărul vizitatorilor a înregistrat o scădere față de anii precedenți. Astfel dacă în anul 2010 muzeul a fost vizitat de 81.300 de persoane (în acel an au fost organizate doar 5 expoziții temporare la sediul central), în 2011 numărul acestora a crescut cu 50.000, urmând după cum am spus, să se înregistreze o scădere în anul 2012, când numărul vizitatorilor a fost de 75.600 persoane. Inițial se estimase un număr de aproximativ 100.000 de vizitatori pentru anul 2012, întru-cât urma să fie redeschis Muzeul Colecțiilor de Artă și deschisă Galeria de Artă Orientală și Artă Decorativă Europeană, pentru prima dată după cutremurul din 1986. Însă din cauza resurselor financiare care au fost alocate cu întârziere de către Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, precum și din cauza faptului că posturile necesare au fost aprobate doar la sfârșitul anului 2012, ambele au fost amânate. O altă cauză care a contribuit la scăderea numărului de vizitatori a fost legată de organizarea unui eveniment de avengură pentru care nu a fost posibilă susținerea unei campanii publicitare.

Pentru creșterea numărului de vizitatori MNAR a urmărit încheierea unui parteneriat cu

Inspectoratul Școlar al Municipiului București și realizarea unor activități dedicate persoanelor cu deficiențe și nevoi speciale.

În anul 2012 evenimentul ”Noaptea Muzeelor” a atras doar 13.150 de vizitatori spre

deosebire de anul 2011 când la eveniment au venit aproximativ 15.000 de vizitatori, numărul redus din 2012 fiind asociat vremii nefavorabile din ziua respectivă.

În 2013 s-a înregistrat o evoluție semnificativă, numărul vizitatorilor crescând cu aproximativ 15% față de anul 2012, ajungând la aproximativ 90.700 de persoane, aproximativ o cincime fiind vizitatori străini. Această evoluției s-a datorat pe langă altele și redeschiderii Muzeului Colecțiilor de Artă, unde s-a înregistrat un număr de 8.500 de vizitatori. Cei mai mulți vizitatori au fost atrași ca în fiecare an de sediul central (74.700 persoane), atât de galeriile permanente (44.000) cât și de expozițiile temporare (21.000). Nici muzeele satelit nu au fost uitate, în fiecare an primind peste 5.500 de vizitatori, iar în anul 2013 numărul ajungând chiar la 16.000 de persoane dintre care, 2.000 la Muzeul Theodor Pallady, 5.500 la Muzeul K.H. Zambaccian și după cum am mai spus, 8.500 de vizitatori la Muzeul Colecțiilor de Artă. (tabelul 2.1)

Evoluția numărului de vizitatori ai MNAR în perioada 2010 – 2013

Tabelul 2.1

Sursa: prelucrare date din Rapoartele de activitate MNAR, în perioada 2010 – 2013

Muzeul Național de Artă al României a fost vizitat și în mediul online, cele mai multe accesări înregistrându-se în luna mai, când a avut loc evenimentul ”Noaptea Muzeelor” (tabelul 3.2).

Numărul de vizitatori unici ai site-ului în luna când s-a desfășurat evenimentul ”Noaptea Muzeelor” , perioada 2010 – 2014

Tabelul 3.2

Sursa: http://www.trafic.ro/statistici/www.mnar.arts.ro/vizitatori/

În anul 2012 în ziua evenimentului s-a înregistrat un număr de accesări de 1.247, iar în anul 2014 s-au înregistrat 1.047 de accesări ale site-ului MNAR, ceea ce demonstrează amploarea acestui eveniment care atrage an de an tot mai mulți vizitatori, atăt la sediul MNAR cât și în mediul online.

Tabelul 2.3 Evoluția numărului de vizitatori unici ai site-ului www.mnar.arts.ro în perioada iunie 2013 – iunie 2014

Sursa: http://www.trafic.ro/statistici/www.mnar.arts.ro/vizitatori/

2.6.2 Concurența

Concurența directă

În București singurul muzeu care oferă bunuri identice sau similare aceleași categorii de

nevoi ale consumatorului (nevoia de artă) ca și Muzeul Național de Artă al României este Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC). Acesta a fost înființat în anul 2001 de către Guvernul României, în aripa E4 a Palatului Parlamentului, ce urma să fie renovată. Constituirea muzeului a fost posibilă prin fuziunea dintre Oficiul Național pentru Documentare și Expoziții de artă (ODEA) și Departamentul de Artă Contemporană, ce facea parte din cadrul Muzeului Național de Artă al României, și a cărui activitatea se încheiase în anul 2001.

”Muzeul Național de Artă Contemporană are următoarele obiective:

Constituirea, administrarea și protejarea patrimoniului muzeal propriu;

Organizarea de expoziții din domeniile artelor vizuale, multimedia, arhitectură, design,

documentare culturală, fotografie, carte și poligrafie, precum și manifestări conexe de artă în țară și în străinătate;

Cercetarea și organizarea evidenței documentare a fondului cultural pe care îl

gestionează, precum și a arhivei documentare a artei contemporane din România.

Misiunea muzeului este de a transmite informații privind arta contemporană,directorul

muzeului MNAC optând pentru o expunere novatore, aceea de ”museum in progres”, o instituție care să nu se limiteze în a arhiva și gestiona pasiv și complezent o colecție, ci care să vină cu propuneri stimulative, să imagineze noi juxtapuneri, corespondență, să participe la acțiuni de sinteză a artelor contemporane, în care să fie prezent atât filmul, cât și muzica, dansul și literatura” ( MNAC, 2013a).

Pentru atingerea misiunii și pentru a atrage un număr cât mai mare de vizitatori, în cadrul

muzeului au fost organizate o serie de programe educative. (MNAC, 2013b).

”Designul pe înțelesul copiilor” (ianuarie – martie 2011), un program prin care copiii au

fost familiarizați cu noțiunea de design și au fost învățați să adopte o atitudine responsabilă față de obiectele cu care interacționează în viața de zi cu zi;

”Publică și tu”(23 ianuarie – 3 octombrie 2010), program conceput pentru copiii cu

vârsta cuprinsă între 8 – 14 ani, în cadrul căruia aceștia au avut posibilitatea de a publica singuri și de a lucra ca designeri, lucrările fiind expuse într-un spațiu special amenajat;

”Workshop la MNAC” atelierele se desfășoară în fiecare sâmbătă la MNAC, și le oferă

tinerilor interesați de industriile creative posibilitatea de a înțelege ABC-ul procesului de creație și de a înșelege și detecta un sistem de lucru și o grilă de valori;

”Print shop@mnac” (noiembrie 2012 – februarie 2013), în cadrul atelierului sunt

prezentate tehnicile de imprimare ce urmează a fi experimentate, iar după, copiii experimentează singuri tehnica prezentată.

Pe langă programele educative, MNAC a organizat de-a lungul timpului expoziții atât la

Palatul Parlamentului, cât și la Kalinderu și în alte spații. Spre exemplu în anul 2013 la Palatul Parlamentului au fost organizate 10 expoziții și 15 expoziții în alte spații cum ar fi Sala Dalles.

Tot în anul 2013 a fost organizat și simpozionul internațional ”Good girls”- Feminiscm

aici și acum, în cadrul căruia au fost atinse subiecte și probleme legate de anumite domenii ale practicilor feministe din ziua de azi.

Referitor la numărul vizitatorilor Muzeul de Artă Contemporană are în medie aproximativ

60.000 de vizitarori anuali, numărul cel mai mare înregistrându-se în tipul evenimentului ”Noaptea Muzeelor” (aproximativ 9.000 de vizitatori).

Muzeul Național de Artă Contemporană organizează o serie de manifestări, precum Rokolectiv – un festival de muzică electronică și arte conexe, care atrag și căte o mie de tineri pe seară, dar și programe de conferințe și programe pentru copii despre care am vorbit anterior, care la fel contribuie la atragerea vizitatorilor.

”În ceea ce privește politica de preț, Muzeul Național de Artă Contemporană practică un

tarif de 10 lei pentru adulți, elevii și studenții beneficiind de o reducere de 75 % din tariful perceput adulților, existând de asemenea și anumite categorii de persoane care beneficiază de gratuitate. Pe langă tariful de intrare muzeul percepe taxe pentru ghidaj audio, fotografiere, filmare.

Muzeul pune la dispoziția vizitatorilor o cafenea, deschisă la etajul 4 de la Miercuri până Duminică de la 10 am la 6 pm, o librărie având același program, o Anexa a MNAC și Sala Dalles” ( MNAC, 2014) .

Concurența indirectă

Are loc între Muzeul Național de Artă al României și 40 de muzee, 23 de teatre, o opera (Opera Națională Română), 3 biblioteci, 29 de cinematografe, care oferă produse sau servicii ce satisfac aceeași nevoie în moduri diferite (în acest caz nevoia de a petrece timpul liber). În București există de asemenea 20 de mall-uri ce atrag zilnic aproximativ 300.000 de vizitatori și vănzări de 3 – 4 milioane de euro. S-a constat că cei mai mulți români preferă să-și petreacă timpul liber mergând la cumpărături, la un film, o cafea sau o simplă plimbare decât să viziteze un muzeu

2.7. Mixul de marketing

2.7.1. Politica de produs

Politica de produs în cadrul Muzeului Național de Artă al României este reprezentată prin oferta de bază, complementară, suplimentară și educativă.

Oferta de bază este reprezentată de expozițiile permanente dar și de serviciile

asociate acesteia, cum sunt conferințele publice. Muzeul Național de Artă al României gazduiește operele valoroase în două galerii și în colecții de artă. Cele 2 galerii sunt:

”Galeria de Artă Europeană: are un patrimoniu destul de bogat, ce cuprinde 538 de

sculpturi și 2214 picturi, în total 2742 de opere, fiind considerantă cea mai importantă galerie de artă din întreaga țară, atât în ceea ce privește valoarea lucrărilor cât și numărul acestora. Fondul său este clasat pe școli, și ilustrează intervalul cuprins între secolele XIV – XX. Aici se găsesc lucrări din diverse colecții ca de exemplu cele ale regelui Carol I, dar și colecțiile Toma Stelian, Al. Saint-Georges, Nicolae Kalinderul, și nu în ultimul rând colecții din vechea Pinacotecă a Municipiului București.

După cum am spus anterior fondul galeriei este clasat pe școli, astfel aici regasim lucrări din școala italiană, olandeză, spaniolă, austriacă, neerlandeză, flamandă, și franceză. Reprezentative pentru școla italiană sunt lucrările lui Domenico Veneziano, Luca Giordano, Jacopo Bassano, Bronzino, școala olandeză cuprinde lucrări de Davidsz de Heem sau Rembrabdt, în timp ce fondul flaman/d este reprezentat prin lucrări ale unor artiști precum Ruben, Pieter van Mol sau Davidsz Teniers cel Tânăr. Școala germană este reprezentată prin lucrări de Hans von Aachen, Lucas Cranach cel Bătrân dar și prin tablouri ale unor școli renumite, precum cea din Tirolul de Sud (Brixen), în timp ce școla franceză include pânze ale unor artiști de referință din secolele XVIII-XX, fiind școala cu cele mai multe piese, inegale valoric datorită opțiunilor estetice ale colecționarilor români. Printre artiștii de referință ai acestei școli se numără Claude Monet, Antoine Dubois, Alfred Sisley, Paul Signac, dar și Auguste Rodin, Antoine Bourdelle și Camille Claudel, autorii sculpturilor expuse. Nu în ultimul rând, școala spaniolă deși este reprezentată printr-un număr mai mic de lucrări, iese în evidență datorită unor lucrări ale artiștilor precum Francisco Zurbaran, El Greco și Alonso Cano.

În anul 2007 Galeria de Artă Europeană a fost reamenajată, iar importante lucrări precum ”Întoarcerea fiului risipitor”, Venus și Amor”, ”Buna Vestire” sau ”Triumful Fecioarei înconjurată de Îngeri” au fost restaurate, spre a fi expuse spre admirație. Tot în acea perioadă un număr important de picturi, sculpturi și obiecte de artă decorativă au fost incluse în expunerea permanentă, în ultimii ani ele nemai fiind prezentate publicului. Câteva exemple ar fi: ”Lupta lui Hercule cu centaurul Nessus”, ”Fuga lui Iacob”, ”Fecioara cu Pruncul”, ”Sfânta familie” sau ”Fecioara cu Pruncul” (MNAR, 2013b).

Galeria Națională: este alcatuită din:

”Galeria de Artă Veche Românească: datorită numărului foarte mare de piese,

mai exact 9.500, galeria este cea mai mare și cea mai importantă din țară, fiind reprezentativă prentru cele trei provincii istorice românești, Moldova, Țara Românească și Transilvania. Astfel, ea evidențiază modul în care particularitățile artistice locale au atras influențele din arta occidentală, dănd naștere unor creații originale. O data cu dezvoltarea conștiinței naționale, apare și ideea constituirii unui muzeu național, idee pe baza căreia ia ființă Muzeul Național de Antichități cu sediul în cadrul Universității din București. În cadrul acestui muzeu au fost prezentate pentru prima dată importante piese de artă medievală, ce se alfă astăzi în colecțiile Muzeului Național de Artă al României.

În decembrie 1863 are loc publicarea Legii secularizării averilor mănăstirești, lege prin care averile mănăstirești și odoarele bisericești au fost trecute în proprietatea statului, motiv pentru care statul român solicită primul său împrumut extern. Pentru a se evita înstrăinarea și degradarea odorelor busericești acesteau au fost date spre administrare Muzeului Național de Antichități, unde vor fi inventariate și incluse în Catalogul Muzeului.

În 1935 în urma fuziunii Muzeului Național de Antichități cu colecțiile Comisiunii Monumentelor Istorice ia naștere Muzeul de Artă Relogioasă în incinta Palatului Krețulescu.

Patrimoniul Galeriei de Artă Veche Românească este alcătuit din lucrări din fondurile muzeului Saint Georges, ale muzeului Anastasie și Elena Simu, piese valoroase din Tezaurul României, dar și din colecțiile descoperite în urma săpăturilor arheologice de la Mănăstirea Voroneț, Dragomirna, de la Catedrala Romano-Catolică din Alba Iulia precum și cele descoperite la Biserica Mănăstirii Vad din Transilvania. Tot din patrimoniul galeriei fac parte și icoanele și fragmentele de pictura murală decapată, precum și fragmente de sculptură în piatră salvate după demolarea bisericii Ienii, Mănăstirii Văcărești și Cotroceni.

În funcție de tehnica de execuție patrimoniul galeriei este structurat în mai multe colecții:

manuscrise, icoane, frescă, podoabe, sculptură în lemn/piatră, ceramică, broderii, tipărituri, argintărie.

Galeria de Artă Veche Românească își are sediul în corpul Știrbei al palatului, colecțiile fiind expuse în cele 10 săli de la primul etaj al clădirii” ( MNAR, 2013c).

”Galeria de Artă Romănească Modernă. Patrimoniul galeriei este alcătuit din

aproximativ 8794 picturi și peste 2118 sculpturi, numărul lor crescând o dată cu evoluția artei românești moderne. Prima colecție de artă națională datează din anul 1834, fiind adăpostită la colegiul Sfântul Sava din București, iar în anul 1864 aceasta devine Pinacoteca Statului.

Patrimoniul galeriei a fost îmbogățit cu piese importante din patrimoniul muzeelor Toma

Stelian, Anastase Simu, Al. Saint-Georges, Kalinderu, dar și din Pinacoteca Municipiului București, Academia Română, Banca Națională, Eforia Spitalelor Civile, și colecția Coroanei Regale” ( MNAR, 2013d).

”Lapidariu. O dată cu restaurarea ”Corpului A” al Muzeului Colecțiilor de Artă, a

avut loc și repunerea în circuitul muzeal a pivnițelor acestuia creându-se astfel spațiul necesar pentru amenajarea lapidariului. Aici au fost expuse pietre de mormânt, coloane monumentale și baze de coloană, pisanii, capitele, piese ce ilustrează măiestria meșterilor pietrari din Țara Romănească” ( MNAR, 2013e).

Oferta complemetară: este formată din produsele și serviciile asociate ca sferă de

interes cu oferta de bază. Aici se poate vorbi despre activitatea de cercetare, de valorificare a patrimoniului, activitate ce s-a concretizat prin organizarea sau participarea Muzeului Național de Artă al României la expoziții desfășurate atât în țară cât și în străinătate, precum și prin editarea de publicații, elaborarea unor studii de specialitate, participarea la conferințe, workshop-uri, seminarii a specialiștilor din domeniu și nu în ultimul rând prin intermediul programelor speciale organizate pentru public( programe pentru școli și grădinițe, programe pentru familii, adolescenți, ”Un ceas pentru artă”, ”Opera sub clar de…lupă”, ”În vizită la Conu` Zambaccu”). (Vezi Anexa 1)

Oferta educativă: cuprinde servicii și programe oferite cu scop educativ explicit și

imediat. Există numeroase astfel de programe educative special organizate pentru adulți, tineri sau copii în cadrul Secției Educație, Comunicare și Proiect Culturale. Aceste programe au fost lansate în 2000 și de atunci au atras un număr mare de vizitatori, care crește de la an la an.

Dintre aceste programe cu scop educativ putem enumera:

”Programe educative pentru școli și grădinițe: special organizate pentru preșcolari și

elevi împreună cu cadrele didactice. Acestea sunt complemetare curriculei, contribuind la dezvoltarea de competențe și abilități și fiind o alternativă non-formală de educarea a elevilor.

Prin intermediul acestor programe elevii fie participă la vizite active tematice organizate

într-una din galeriile muzeului pentru a se familiariza cu opera de artă și cu colecțiile din patrimoniul Muzeului Național de Artă al României, fie aleg atelierele de creație, acestea fiind opționale.

În anul 2013 au fost organizate 122 vizite active și ateliere de creație și au participat

aproximativ 1.970 de școlari, preșcolari, împreună cu profesorii, învățătorii sau educatori care i-au însoțit. Un astfel de program a fost în 2013 cel intitulat ”Să învățăm despre ceilalți: Obiceiuri și veșminte din lumea orientală”, în cadrul expoziției Carol Popp de Szathamari și revelația artistică a Orientului. Programul a fost organizat în lunile martie și aprilie și s-a adresat elevilor din ciclul gimnezial, care au avut ocazia prin intermediul acuarelelor lui Carol Popp de Szathamari să facă o incursiune în viața unui oraș și a locuitorilor acestuia, caracterizată de elemente ale civilizației arabe” (MNAR, 2013f).

”Programe pentru familii: sunt organizate pentru familiile ce au copii între 4 – 12 ani,

cu scopul stimulării creativității și educării simțului analitic, adresându-se atât copiilor cât și adulților. În cadrul programului participanții se bucură de o vizită activă tematică și de un atelier de creație unde au ocazia să experimenteze diferite tehnici în funcție de tematica și expoziția vizitată, respectiv: desen, acuarelă, colaj, tempera, modelaj, acestea fiind puse la dispoziție de către organizatori.

În anul 2013 au fost organizate 41 de vizite active și ateliere de creație, la acestea

participând 815 copii și părinți.

Până în luna iunie 2014 programele pentru familii organizate de către Muzeul Național

de Artă al României au purtat denumirea ” Portrete de familie” și ”Eroi, lighioane și domnițe” prima fiind deschisă la parterul Galeriei Naționale, iar cea de-a două la Galeria de Artă Românească. În lunile iunie și iulie a anului în curs, familiile cu copii cu vârste între 4 și 12 ani pot participa la programele cu tema ”În atelierul artistului” ce se desfășoară în expoziția ”De la Școala de Belle-Arte la Academia de Arte Frumoase. Artiști la București între 1864 – 1948, deschisă la parterul Galeriei Naționale”( MNAR, 2013g) , (MNAR, 2014b).

”Programe pentru adolescenți: sunt dedicate tuturor tinerilor cu vârste între 13 și 19

ani, care doresc să participe activ la proiectele și activitățile desfășurate în muzeu, fie în calitatea de vizitatori fie în calitate de voluntari. Participarea la aceste programe îi va apropia pe adolescenți de artă, îi va face să înțeleagă mai bine legatură existentă între aceasta și preocupările lor zilnice, le va oferi șansa de a cunoaște alți tineri cu care să interacționeze”

În 2013 a fost lansat programul educativ și de voluntariat CADO – Consiliul

Adolescenților la MNAR, singurul de acest fel din muzeele din România, fiind dedicat elevilor de liceu (clasele X – XII), care au avut posibilitatea de a fi consilieri pentru echipa muzeului implicată în elaborarea programelor dedicate adolescenților. Pe durata desfășurării programului de voluntariat, liceeni și-au îmbogățit bagajul de informații despre muzeu, au promovat evenimentele și programele dedicate adolescenților, s-au implicat în organizarea evenimentului Noaptea Muzeelor 2013 și a programului ”Școala Altfel 2013”, au participat cu ideii proprii și soluții la elaborarea și implementarea de proiecte și nu în ultimul rând au beneficiat de stagii de formare special create pentru ei.

Programul CADO – Consiliul Adolescenților la MNAR s-a încheiat în cadrul Galei

Naționale a Voluntarului, ediția 2013.

Săptămâna ”Să știi mai multe, să fii mai bun!”( 1 – 5 aprilie 2013): a fost organizată

în cadrul programului ”Școala Altfel”, și se referea la derurarea unor activități care să-i implice pe elevi și profesori, să le valorifice talentele, competențele și pasiunile extra-școlare.

Au fost elaborate de către Secția Educație, Comunicare, Proiecte Culturale și Marketing, 8

trasee pentru vizitarea Galerie de Artă Europeană, Galeriei Naționale și a Muzeului Zambaccian. Traseele respective au fost concepute pentru fiecare ciclu școlar și au fost puse pe site-ul muzeului pentru a putea fi accesate de către cadrele didactice. Pe langă aceste trasee au fost realizate și 13 tururi ghidate și 19 vizite interactive, intrarea în cadrul programului fiind gratuită inclusiv la muzeele satelit, atrăgând astfel aprozimativ 5.000 de vizitatori” (MNAR, 2013a).

Oferta suplimentară: presupune oferirea clienților a unor servicii complementare care

să contribuie la îmbunătățirea imaginii organizației și a modului de satisfacere a vizitatorilor. Serviciile suplimentare se referă la informarea vizitatorilor (servicii de ghidaj general și tematic), organizarea de concursuri, cercuri artistice, având loc în acest fel interacțiunea între cei care vizitează muzeul și reprezentanții acestei instituții publice. Acest tip de servicii ajută la o mai bună înțelegere a ofertei de bază sau complementară, influențând indirect atingerea misiunii și activitatea muzeului.

2.7.2. Politica de preț

Muzeul Național de Artă din România a aplicat în anul 2013 următoarele tarife: (MNAR 2014c).

Acces general:

8 lei/persoană- Galeria de Artă Europeană

10 lei/persoană – Galeria Națională( Tezaur inclus)

15 lei/persoană bilete combinate – Galeria de Artă Europeană + Galeria Națională

Acces la preț redus:

Elevii și studenții inclusiv cei de la universitățile particulare acreditate: 75 %

reducere pe baza legitimației vizată pe anul în curs;

Posesorii cardului Euro 26 care au mai puțin de 30 de ani: 75 % reducere;

Persoanele adulte cu handicap mediu sau ușor: 75 % reducere;

Pensionarii :50 % reducere.

Intrare gratuită:

Intrarea este gratuită pentru toți vizitatorii în prima zi de miercuri a fiecărei luni, dar

și atunci când are loc evenimentul Noaptea Muzeelor.

Elevii și studenții la arte plastice;

Membrii ai Uniunii Artiștilor Plastici,

Preșcolarii , până la vârsta de 7 ani;

Elevii în vârstă de până la 18 ani,în perioada de vacanță;

Elevii și studenții cetățeni români din afara granițelor țării, care beneficiază de burse;

persoanele cu handicat în vârstă de până la 18 ani, sau cărora li se aplică măsuri sociale de protecție;

Persoanele care dețin carduri Euro 26, și au mai puțin de 30 de ani, în fiecare lună pe

data de 26, dacă în ziua respectivă este deschis muzeul;

Persoanele adulte cu handicap grav sau accentuat și însoțitorii lor;

Angajații rețelei de muzee din România, ai Ministerului Culturii și Cultelor și

angajații serviciilor deconcentrate ale acestuia;

Posesorii cardurilor ICOM vizate pe anul în curs;

Delegațiile oficiale precum și alte delegații cu caracter cultural, cu aprobarea

Ministerului Culuturii și Cultelor în limita programului de funcționare al muzeului;

Vizite ghidate:

100 lei/oră ghidaj în limba română pentru grup de 25 de persoane;

200 lei/oră ghidaj în limba engleză/franceză pentru grup de 20 de persoane;

10 lei/persoană audioghid în limba română/engleză/franceză, pentru Galeria de

Artă Românească Veche.

Tarife Muzeul Colecțiilor de Artă:

Acces general: Bilet: 15 lei;

Bilet combinat Muzeul Colecțiilor de Artă + Muzeul Național de Artă al României:

20 lei.

Tarife Muzeul K.H. Zambaccian:

Acces general: 7 lei;

Tarife Muzeul Theodor Pallady:

Acces general: 7 lei;

Pe langă tarifele prezentate anterior Muzeul Național de Artă al României percepe și

anumite tarife pentru programele cu gradinițe, școli și licee, programe pentru familii, fotografiere și filmări video, precum și alte taxe cum ar fi cele pentru reproducerea unor imagini, pentru refolosirea unor fotografii sau detalii obținute anterior, tarife (Vezi Anexa 2).

2.7.3 Politica de distribuție

”Distribuția este însăși condiția împlinirii creației culturale” astfel politica de distribiție

trebuie să contribuie într-o măsură cât mai mare la creșterea atractivității organizației culturale, să asigure legătura dintre muzeu și consumatorii de produse din patrimoniul cultural.

Muzeul Național de Artă al României adoptă o strategie de distribuție de tip pull, care se

axează pe atragerea vizitatorilor către muzeu, îmbinând totodată și componente specifice unei strategii push care presupune organizarea unor evenimente menite să conducă la creșterea nivelului cultural și a cunoștințelor deținute de populație în domeniul artei.

În ceea ce privește produsele Muzeului Național de Artă al României acestea sunt puse la

dispoziția publicului la sediul central din Calea Victoriei, nr. 49-53, această locație reprezentând principalul canal de distribuție, care ajută la o mai bună înțelegere a produsului muzeal (figura 2.3)

Figura 2.3 Sediul MNAR și localizarea lui pe hartă

Sursa: http://www.seebucharest.ro/obiectiv/palatul-regal

După cum spunea A. Moles, ”pentru a trăi ideile și operele trebuie să fie difuzate”,

astfel operele de artă din patrimoniul muzeului sunt puse la dispoziția publicului în cadrul expozițiilor permanente și temporare, ce au loc fie în țară, fie în străinătate.

Pe langă sediul central Muzeul Național de Artă al României mai are în administrarea sa și

alte muzee satelit care ajută la distribuirea produselor ce fac parte din patrimoniul cultural al Muzeului. Din categoria muzeelor satelit fac parte:

”Muzeul Colecțiilor de Artă, ce adăpostește 34 de colecții expuse în Palatul Romanit

în cele 3 corpuri. Construcția Palatului Romanit a început în anul 1812 și a fost finalizată de Grigore Romanit, după care și-a luat și numele, palatul suferind mai multe schimbări de-a lungul timpului.

În 1978 Muzeul Colecțiilor de Artă a fost inaugurat ca parte a Muzeului Național de Artă

al României, reunind laolaltă toate donațiile facute de către diferiți colecționari. Muzeul a fost supus unui proces complex de consolidare și renovare a clădirii precum și de restaurare a unor piese valoroase ce faceau parte din patrimoniul cultural. Între anii 1986-2009 muzeul a fost doar parțial deschis pentru vizitatori, iar din 2009 până în 2013 a fost închis pentru finalizarea lucrărilor de renovare și consolidare. Muzeul a fost redeschis integral pe data de 3 iunie 2013 și adăpostește colecții din perioada interbelică cum sunt cele ale lui Garabet Avachian, Alexandra și Barbu Slătineanu, Iosif N. Dona etc. , fiecare colecție având o anumită tematică (artă populară, artă românească și franceză, artă decorativă și orientală).

Datorită contribuției la promovarea francofoniei în țara noastră, Muzeul Colecțiilor de Artă

a primit în 2013 distincția GADIF (Grupul Ambasadelor, Delegațiilor și Instituțiilor Francofone din România)” (MNAR, 2013a).

Figura 2.4. Sediul Muzeului Colecțiilor de Artă și localizarea acestuia

Sursa: http://www.seebucharest.ro/obiectiv/muzeul-colectiilor-de-arta-palatul-romanit

”Muzeul K.H. Zambaccian, locul în care sunt expuse publicului colecțiile domnului

Krikor Zambaccian, patronul artelor. În 2008 muzeul a fost expus unui proces de renovare și reamenajare, astfel oferă vizitatorilor oportunitatea de a vedea colecții autentice, ce datează din secolul al XX- lea, mai exact din prima jumătate a acestuia. Aceste colecții au intrat în patrimoniul statului în 1946 și cuprind capodopere ale unor artiști renumiți precum Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian, Ioan Andreescu sau Theodor Pallady. Cei care vor vizita acest muzeul vor putea admira cele 19 pânze ce aparțin maeștrilor școlii franceze : Corot, Sisley, Delacroix, Renoir, Picasso, Marquet, Pissarro, Bonnard, Cezanne, Laprade, Utrillo, Campigli, precum și lucrările de grafică românească” ( MNAR 2013a).

Figura 2.5. Sediul Muzeului Zambaccian și localizarea acestuia

Sursa: http://www.seebucharest.ro/obiectiv/muzeul-k-h-zambaccian

”Muzeul Theodor Pallady se află într-una din cele mai vechi case din București,

Casa Melik, adăpostind o colecție ce cuprinde mai mult de 800 de desene și gravuri ale lui Theodor Pallady, ce sunt expuse prin rotație și numeroase lucrări de artă europeană cât și orientală, colecția respectivă aparținând soților Serafina și Gheorge Răuț.

După restaurarea și reorganizarea din anul 2009 în patrimoniul muzeului au fost adaugate picturi europene din secolele XVI-XIX, piese de sculptură egipteană, indiană greco-romană, italiană și franceză, piese de mobilier, obiecte de artă decorativă etc.” (MNAR, 2013a).

Figura 2.6. Sediul Muzeului Theodor Pallady și localizarea acestuia

Sursa: http://www.seebucharest.ro/obiectiv/muzeul-theodor-pallady

”Muzeul Ion și dr. Nicolai Kalinderu, se află pe strada Dr. V. Sion nr. 2- 4,

adăpostind colecția fraților Kalinderu. Inaugurarea muzeului a fost făcută în anul 1908, acesta fiind primul muzeu privat din București, dar și primul edificiu ce a fost construit cu scopul de a adăpostii colecții de artă. În 1944 o parte din muzeu și din operele expuse au fost distruse din cauza bombardamentelor, toate acestea ducând la desființarea muzeului doi ani mai târziu și la mutarea colecțiilor în alte muzee

În anul 2005 muzeul a devenit parte a Muzeului Național de Artă conform HG nr.1062/

8.09.2005, în acest fel dorindu-se reînființarea Muzeului Ion și dr. Nicolai Kalinderu și expunerea colecției originale. Pănă în prezent muzeul nu a fost deschis, fiind încă în derulare procedura de atribuire a lucrărilor de renovare și consolidare, procedură organizată prin licitație publică” (MNAR, 2013a).

Figura 2.7 Sediul Muzeului Ion și dr. Nicolai Kalinderu și localizarea acestuia

Sursa: http://www.sapteseri.ro/ro/detalii-loc/muzeul-kalinderu/bucuresti/

Obiectele de artă din cadrul patrimoniului muzeului sunt puse la dispoziția publicului în

cadrul expozițiilor permanente sau temporare, ce sunt organizate atât în țară cât și în strainătate (Vezi Anexa 1).

Referitor la programul expozițional desfăsurat în țară, în anul 2013 Muzeul Național de

Artă al României a păstrat deschise expozițiile oferite publicului și în anul 2012, 6 astfel de expoziții și a deschis 8 expoziții. În primele luni ale anului 2014 au fost organizate 3 expoziții temporare și au fost păstrate deschise 5 expoziții oferite publicului și în anul 2013.

Pe langă expozițiile organizate în țară, în anul 2013 au existat și expoziții pe care Muzeul

Național de Artă al României le-a organizat în străinătate (”Constantin Brâncuși fotograf” și ”Partea nevăzută a coloanei fără sfârșit”).

Muzeul a participat de asemenea în anul 2013 la organizarea a 5 expoziții temporare în

București sau în țară și la 6 expoziții organizate în străinătate.

Un al canal de distribuție al produselor culturale ale muzeului este reprezentat de

publicațiile rezultate în urma cercetărilor științifice, care oferă vizitatorilor o viziune de ansamblu a galeriilor și operelor expuse, contribuind în același timp la o mai bună promovare a instituției. Aceste publicații sunt puse la dispoziția vizitatorilor prin intermediul magazinelor existente în sediul muzeului (Vezi Anexa 3). Aici sunt distribuite cărți poștale în care sunt reproduse cele mai importante valori patromoniale deținute, suveniruri , dar și lucrări de artă și accesorii realizate de către studenții din cadrul Facultății de Artă din București.

În anul 2013 Muzeul Național de Artă a editat 6 publicații ce au însoțit anumite prezentări

expoziționale și a publicat un volum intitulat ”Repertoriul graficii românești din secolul al XX-lea volumul VIII, litera Sa-Schm” și Raportul de activitate a Muzeului Național de Artă al României pe anul 2012.

Politica de distribuție se realizează și cu ajutorul comunicărilor si participării la conferințe

și seminarii de specialitate (Vezi Anexa 3). Astfel în anul 2013 au fost organizate următoarele comunicări:

pe teme de istoria artei și muzeografie ( 1 comunicare);

pe teme de conservare și restaurare ( 2 comunicări);

pe teme de educație muzeală și marketing ( 2 comunicări).

De asemenea MNAR a participat în anul 2013 la 2 conferințe și la un work-shop de

educație muzeală susținut de Sarah Gillet și Rebecca Heald, organizat de British Council în România.

În anul 2013 programele de activități pentru vizitatori au avut în vedere:

”programe educative pentru școli și grădinițe (122 vizite active și ateliere de creație, la

care au participat aproximativ 1.970 de școlari și preșcolari, însoțiti de profesori, educatori sau învățători);

programe pentru familii (41 vizite active și ateliere de creație, la care au participat 815

copii și părinți);

programe în atelierul ludic Pasărea ascunsă în piatră (39, la care au participat 724 de

copii, părinți și cadre didactice);

ateliere de pictură pentru copii în cadrul programului Școala de sâmbătă de la Muzeul

Theodor Pallady: 42, la care au participat 540 de copii;

programe pentru publicul adult: 58 de tururi ghidate în spațiile istorice din Corpul

Central al muzeului, la care au participat aproximativ 1.860 de persoane; 65 de ghidaje generale, în limbile română, engleză și franceză, la care au participat aproximativ 780 de persoane; 30 de prezentări în regim de gratuitate ( Un ceas pentru artă – 21, Opera sub clar de…lupă – 6, În vizită la Conu` Zambaccu – 3) la care au participat aproximativ 390 de persoane;

programe pentru adolescenți: 18 programe sub genericul ”Opera de artă la microscop”

și ”Ați fi surprinși câte se pot ascunde într-un muzeu, dacă există oamenii potriviți să vă arate”: 18, la care au participat 265 de adolescenți (13 – 19 ani); 3 întâlniri tip conferință desfășurate în expoziția ”Imagini din Marea Britanie. 100 de ani de artă a peisajului din colecția British Council”, la care au participat 87 de adolescenți; proiectul Veșmânt și podoabă: 3 vizite interactive și ateliere de creație, la care au participat 45 de liceeni; proiectul în parteneriat cu Colegiul German ”Gothe”: 6 vizite interactive , la care au participat 150 de liceeni.” (MNAR, 2013a).

Pentru o mai bună înțelegere a produselor culturale oferite, muzeul oferă vizitatorilor

posibilitatea de a fi însoțiți de un ghid, contra cost pe tot parcursul vizitei, dar și servicii gratuite de informare, la punctele de vânzare a biletelor.

2.7.4.Politica de promovare

Promovarea evenimentelor exponențiale și educative este realizată de Secția Educație,

Comunicare, Proiecte Culturale și Marketing și se face prin:

Mass-Media: pentru promovarea activităților desfășurate de MNAR, a fost

implementată o strategie de comunicare cu mass-media, identificandu-se mai mulți parteneri media care au susținut în permanență activitățile organizate de MNAR. Toate evenimentele desfășurate de către Muzeul Național de Artă al României au fost anunțe în presă utilizându-se servicii specializate de transmitere a comunicatelor de presă și prin intermediul partenerilor media ai muzeului: RFI România, Radio România Cultural, Radio România Actualități, Șapte Seri, Zeppelin.

Figura 2.8 Parteneri Media ai MNAR

Sursa: http://www.mnar.arts.ro/Sponsori-si-parteneri

Promovarea outdoor: acesta modalitate de promovare s-a realizat prin intermediul

afișelor și a bannerelor amplasate la sediul muzeului.

Figura 2.9 Afișe de promovare

Sursa: www.mnar.arts.ro

Marketing online: În vederea creșterii vizibilității organizației culturale, în anul 2007 a

fost creat site-ul oficial al muzeului (www.mnar.arts.ro). Cei care se ocupă de administrarea site-ului au grijă să-l actualizeze permanent astfel încât publicul să fie informat în permanență cu privire la activitatea acestuia. Pentru a fi accesibil unui număr cât mai mare de vizitatori, atât din țară cât și din străinătate, site-ul este disponibil și în limbile engleză și franceză. Pe langă aceste avantaje, tot prin accesarea site-ului publicul se oferă posibilitatea de a comunica permanent cu cei din interiorul muzeului, prin intermediul secțiunii ”Carte de oaspeți”. Aici ei pot adresa întrebări, pot cere informații suplimentare, sau pot împartășii experiența trăită în urma vizitei efectuate la sediul muzeului.

Figura 2.10 Site-ul ofcial al MNAR

Sursa: http://www.mnar.arts.ro/Home

Având în vedere faptul că în prezent rețelele de socializare au devenit din ce în ce mai

utilizate, s-a încercat promovarea muzeului și prin intermediul acestora, astfel muzeul beneficiază de o pagina pe Facebook dar și de un cont pe Twitter. Pagina Facebook a fost lansată în anul 2009 atrăgând un număr de aproximativ 14.000 de aprecieri, însă un an mai târziu a fost închisă temporar din cauza unor probleme tehnice, urmând ca în luna decembrie a aceluiași an să fie creată o noua pagină care a reușit să strângă până în luna iunie 2014 un număr de 6.679 aprecieri. Referitor la platforma Twitter, acesta a reușit să atragă atenția unui număr de 298 de vizitatori. Astfel toți cei care doresc să afle mai multe despre Muzeul Național de Artă al României au la dispoziție o mulțime de surse atât în mediul real cât și virtual.

Figura 2.11 Pagina de Facebook a MNAR

Sursa: https://www.facebook.com/National.Museum.Art.of.Romania

Din luna februarie a anului în curs iubitorii de artă au posibilitea de a vizita și virtual

Muzeul Național de Artă al României prin intermediul unui tur virtual ce include aproximativ 8.000 de imagini și 200 de panorame, realizate într-un material cu o mărime de 800 GB. Turul virtual a fost realizat în colaborare cu Imago Factory și cuprinde pe langă galeriile permanente ale MNAR (Galeria de Artă Veche Românească, Galeria de Artă Românească Modernă și Galeria de Artă Europeană) și muzeele satelit: Muzeul Colecțiilor de Artă, Muzeul Theodor Pallady, Muzeul K.H.Zambaccian.

Imaginile panoramice oferă o perspectivă de 360 de grade, oferind vizitatorilor virtuali

posibilitatea explorării în detaliu a expunerilor. Fiecare lucrare este etichetată cu titlu, autor, datare, existând uneori și lucrări care oferă detalii suplimentare (dimensiunea lucrării, școala), toate fiind puse la dispoziția publicului pe site-ul muzeului, www.mnar.arts.ro.

Marketing direct: se realizează prin intermediul unui newsletter care se transmite în

mod regulat contactelor din baza de date ale muzeului și care la sfârșitul anului 2012 număra aproximativ 650 de contacte. Mesajele sunt diferențiate în funcție de interesele publicului, astfel există programe dedicate adolescenților, familiilor și adulților.

De asemenea comunicarea directă se realizează și cu ajutorul cărților de impresii puse la

dispoziția vizitatorilor, al fluturașilor și afișelor care conțin informații despre activitățile care urmează să aibă loc, în special informații referitoare la programul de desfășurare a acestora.

Nu în ultimul rând marketing-ul direct se realizează prin intermediul ghidurilor ”Ghidul

Galeriei de Artă Veche Românească”, ”Ghidul Galeriei de Artă Europeană”(Figura 2.12) și publicațiilor (Vezi Anexa 3).

Ghidul Galeriei de Artă Veche Ghidul Galeriei de Artă Europeană Publicație 2013

Românească

Figura 2.12 Ghiduri și publicații

Sursa: http://www.mnar.arts.ro/Publicatii

O altă modalitatea de promovare a serviciilor oferite de către Muzeul Național de Artă al

României este organizarea de evenimente prin intermediul cărora vizitatorii intră în contact cu produsele muzeului

Evenimente:

Noaptea Muzeelor 2014:

”În luna Mai a avut loc cea de-a 10 ediție a Nopții Muzeelor, ce a fost dedicată Anului

Brancoveanu, prin deschiderea Galeriei de Artă Veche Românească în nocturnă. În cele zece săli ale galeriei au fost expuse numeroase lucrări care au oferit informații despre arta brâncovenească, alese special pentru acest eveniment. Tot în cadrul acestui eveniment a fost inaugurată expoziția ”Călători prin manuscris” în care a fost adus în prim-plan un liturghier brâncovenesc, cu o bogată decorație pictată, care se presupune că a aparținut voievodului martir. Vizitatorii au avut de strabătut un labirint alcătuit din filele manuscrisului reproduse la scară mare, iar la final îi așteapta obiectul prețios.

Tot în cadrul acestui eveniment a avut loc performace-ul FANTOMA. In memoriam 1914,

oferit de participanții la atelierele de desen desfășurate în cadrul expoziției ”Otto Dix. O lume în ruine” organizată de Gothe-Institut București și Fokus pe Germană, coordonate de artistul Hans-Georg Mann.

De asemenea vizitatorii au putut viziona în curtea muzeului documentarele transmise de

Digi Life: ”Măiestria hârtiei”, despre artiști, matematicieni, oameni de știință, care au reinventat tradițiile japoneze ale împăturiri hârtiei și ”Interviuri cu artiști” despre gânduri, pasiuni, provocări și bucurii care stau la baza creației lumii

Povestea cu cântec de la Palat:

Cu ocazia zilei de 1 iunie, Muzeul Național de Artă al României a pregătit un program

special pentru cei mici, intitulat ”Povestea cu cântec de la Palat”, ce s-a desfășurat la Galeria de Artă Europeană, la eveniment fiind invitată și violonista Raluca Stratulat. În cadrul programului, prin intermediul tablourilor și instrumentelor muzicale, o poveste veche, nemaiauzită până atunci a prins viață

Tur multisenzorial în Galeria de Artă Europeană: Un nou produs cultural

pentru persoanele cu deficiențe de vedere, de auz și de vorbire în cadrul proiectului ARTtouch:

Pe data de 30 aprilie 2014 a avut loc evenimentul de lansare a produselor multimedia ce se

adresează persoanelor cu deficiență de vedere, auz, vorbire, parte a proiectului ARTtouch, realizat cu sprijinul financiar al Fundației Orange România prin programul ”Lumea în culoare și sunet”.

În cadrul proiectului au fost realizate aplicații multimedia și de realitate augmentată,

replici tactile, monstre textile, o ”bibliotecă de sunete” și o bibliotecă olfactivă” ce a oferit persoanelor cu nevoi speciale experiența unei exploatări multisenzoriale a Galeriei de Artă Europeană.

Prin intermediul acestui proiect Muzeul Național de Artă al României a reușit să-și

promoveze patrimoniul și în rândul unei categorii de public care are mai greu acces la produsele culturale” ( MNAR, 2014d).

Figura: 2.13 Afiș tematic ”Noaptea Muzeelor 2014” și afiș de promovare a proiectului ”ARTouch”

Sursa: http://www.mnar.arts.ro/Evenimente

2.7.5 Oferta suplimentară

Serviciile suplimentare se referă la informarea vizitatorilor (servicii de ghidaj general și

tematic), organizarea de concursuri, cercuri artistice, având loc în acest fel interacțiunea între cei care vizitează muzeul și reprezentanții acestei instituții publice. Acest tip de servicii ajută la o mai bună înțelegere a ofertei de bază sau complementară, influențând indirect atingerea misiunii și activitatea muzeului.

Tot din categoria serviciilor suplimentare face parte și servicul de garderobă, disponibil

în sediul Muzeului Național de Artă al României.

Muzeul Național de Artă al României deține de asemenea și o bogată bibliotecă de

specialitate, o clișotecă, un laborator foto și o secțiune de documente.

Figura 2.15 Sala de lectură a bibliotecii MNAR

Sursa: Raport de activitate MNAR 2013

Capitolul III: Percepția vizitatorilor față de activitatea de management și marketing desfășurată de către Muzeul Național de Artă al României

Ipoteze și variabile

Prin realizarea acestui studiu am încercat să analizez percepția pe care o au vizitatorii față

de Muzeul Național de Artă al României cu scopul de a propune căteva măsuri care să ajute la îmbunătățirea activității de management și marketing desfășurată de către muzeu precum și la creșterea competitivității acestui tip de instituție culturală.

Am utilizat ca metodă de cercetare chestionarul statistic, a cărui completare mă va ajuta

să aflu dacă tinerii cu vârsta apropiată de a mea aleg ca modalitate de petrecere a timpului liber vizitarea instituțiilor culturale, care este gradul de informare față de muzeu, gradul de satisfacție resimțit și care sunt muzeele cu care Muzeul Național de Artă al României își dispută vizitatorii.

Întrebările pe care le-am ales pentru chestionar au fost formulate pe baza a cinci ipoteze,

fiecare ipoteză avînd mai multe variabile relevante pentru această cercetare.

Ipoteza 1: Instituțiile culturale reprezintă uneori o modalitate de petrecere a timpuluii

liber. Variabile aferente sunt: alegerea instituțiilor cultrale ca modalitate de petrecere a timpului liber, motivele care stau la baza vizitării instituțiilor culturale, muzeele din capitală vizitate în ultimul an.

Ipoteza 2: Gradul de informare al vizitatorilor față de MNAR este scăzut. Variabilele

sunt: numărul vizitelor efectuale la muzeu, motivele care au stat la baza vizitei, sursele de informare despre muzeu.

Ipoteza 3: Calitatea ofertei culturale și a serviciilor oferite de MNAR este superioară.

Variabilele aferente ipotezei sunt: serviciul de ghidaj, prețurile practicate, calitatea ofertelor educaționale, calitatea colecțiilor MNAR, amplasarea muzeului, programul de vizitare.

Ipoteza 4: Recomandarile vizitatorilor pentru MNAR sunt orientate spre o mai bună

promovare a muzeului. Variabilele aferente ipotezei sunt: existența spațiilor funcționale în muzeu, modalitățile de promovare și de creșterea atractivității muzeului.

Ipoteza 5: Gradul de satisfacție resimțit în urma vizitei este ridicat. Variabilele aferente

ipotezei sunt: intenția de a revenii la muzeu și de a recomanda muzeul și altor persoane.

Metoda de cercetare

Primul pas în elaborarea anchetei a fost stabilirea eșantionului, aceasta fiind de astfel cea

mai importantă etapă. Grupul țintă al cercetării este reprezentat de vizitatorii Muzeului Național de Artă al României în special studenți și foști studenți ai Academiei de Studii Economice din București precum și elevi și persoane angajate.

Mărimea eșantionului a fost de 30 de persoane cu vârsta cuprinsă între 18 și 32 de ani care

au vizitat MNAR individual și nu în grupuri organizate.

Pentru elaborarea chestionarului am folosit site-ul http://www.isondaje.ro/, iar rezultate

le-am obținut în urma distribuirii acestuia prin intermediul rețelei de socializare Facebook rugând să fie completat doar de cei care au vizitat muzeul.

Chestionarul a avut un număr de 17 întrebări închise de mai multe tipuri : întrebări de

opinie, de motivație, cu răspuns unic și cu răspunsuri multiple. De asemenea la începutul chestionarului am colectat informații ce se referă la variabilele sociodemografice (gen, vârstă, localitate, ocupație, nivel de educație).

Cele 17 întrebări au contribuit la demonstrarea variabilelor și a ipotezelor stabilite.

Astfel pentru a susține prima ipoteză am utilizat 3 întrebări ce au avut ca scop identificarea

gradului de importanță a instituțiilor culturale pentru tinerii din ziua de azi precum și a potențialilor concureți ai MNAR.

Demonstrarea celei de-a doua ipoteze s-a făcut cu ajutorul întrebărilor 3 – 5, ce au avut ca

scop identificarea frecvenței vizitelor, motivele care au stat la baza vizitei și sursele de informare despre muzeul

Cea de-a treia ipoteză a fost demonstrată cu ajutorul întrebărilor 6 – 11 și a urmărit

evaluarea de către respondenți a principalelor servicii oferite de muzeu vizitatorilor și față de oferta culturală, (serviciul de ghidaj, prețurile practicate, amplasare, program de vizitare, calitatea colecțiilor etc.).

A patra ipoteză a urmărit depistarea cu ajutorul vizitatorilor a unor modalități de creștere

a atractivității și de îmbunătățire a activității de promovare a muzeului și a fost demonstrată prin intermediul a 3 întrebări respectiv întrebările 12 – 14.

Ultima ipoteză a urmărit cunoașterea gradului de satisfacție resimțit în urma vizitei

muzeului, ipoteză demonstrată prin intermediul întrebărilor 16 și 17, întrebări referitoare la aspecte legate de intenția de a recomanda muzeu și de a reveni pentru o nouă vizită.

Rezultatele cercetării

Ipoteza 1

Din răspunsurile primite la prima întrebare (Vizitarea instituțiilor culturale reprezintă o

modalitatea de petrecere a timpului liber?) a reieșit faptul că 56,7 % din respondenți au ales răspunsul ”uneori”, ceea ce înseamnă că mai mult de jumătate din cei chestionați nu consideră vizitarea instituțiilor culturale o activitate principală, 33,3 % au răspuns afirmativ la această întrebare și doar un procent de 10 % au declarat că nu aleg acest tip de activitate atunci când au timp liber.

Figura 3.1 Instituțiile culturale ca modalitate de petrecere a timpului liber

Sursa: http://www.isondaje.ro/surveys/results/335134803/

Răspunsurile înregistrate la cea de-a doua întrebare (Care sunt motivele care stau la

baza vizitării instituțiilor culturale?) au demonstrat faptul că principalul motiv care îî determină pe tineri să viziteze o instituție culturală este reprezentat de curiozitate cu un procent de 37 %, urmat de motivul informativ cu o pondere de 23,7 % .

Au existat și respondenți care au afirmat că au vizitat instituțiile culturale la ”recomandarea

unor prieteni” (18,6 %) dar și ”din pasiune” pentru artă/ istorie/ etc (13,6 %). Ponderea cea mai mică a fost înregistrată de răspunsul ”datorită complexității programelor oferite” (6,8 %), ceea ce demonstrează lipsa de informare a vizitatorilor față de programele puse la dipoziție de instituțiile culturale precum și slaba promovare de care beneficiază aceste programe.

Conform Figurii 3.2 dintre cele patru muzee vizitate de respondenți în ultimul an,

ponderea cea mai mare este deținută de Muzeul Național de Istorie Naturală ”Grigore Antipa” (42,1 %) urmat de Muzeul Țăranului Român (26,3 %), Muzeul Național de Istorie a României (19,3 %) și de Muzeul Satului ”Dimitrie Gusti” (12,3 %). La această întrebare s-au întregistrat 57 de răspunsuri ceea ce demonstrează faptul că un respondent a vizitat mai mult de 1 muzeu în ultimul an. Raportându-ne la aceste rezultate putem afirma faptul că MNAR își dispută vizitatorii cu celelalte muzee din București motiv pentru care trebuie să găsească mijloacele necesare pentru a face față acestei concurențe puternice și pentru a fi lider de piață.

Care dintre următoarele muzee a constituit obiectul vizitei dumneavoastră în ultimul an?

Figura 3.2 Principalele muzee vizitate în ulimul an

Sursa: http://www.isondaje.ro/surveys/results/335134803/

Ipoteza 2

În momentul completării chestionarului 53,6 % dintre respondenți vizitaseră muzeul

”o singură dată” în timp ce 46,4 % au afirmat ca au vizitat instituția culturală ”de mai multe ori”, de unde reiese faptul că 13 persoane din cele 30 au ales să revină de fiecare dată la muzeu fiind în permanență interesate de oferta culturală a acestuia.

Figura 3.3. Frecvența vizitării MNAR

Sursa: http://www.isondaje.ro/surveys/results/335134803/

Motivele care au stat la baza vizitării Muzeului Național de Artă al României sunt

variante, însă cea mai mare pondere este deținută de ”valoarea culturală și tipul colecțiilor” un procent de 28,6 % alegând acest răspuns la întrebarea ” Ce v-a determinat să vizitați Muzeul Național de Artă al României?”.

După cum putem observa în Figura 3.4 respondenți au vizitat MNAR datorită ”renumelui”

de care se bucură instituția (24,3 %), la ”recomandarea unor prieteni/rude/colegi” (12,9 %), precum și datorită ”plasării muzeului în centrul capitalei” ceea ce demonstrează faptul că amplasarea acestuia poate constitui un avantaj față de celelate muzee concurente.

De asemenea vizitatorii au luat în considerare și prețurile practicate și varietatea programelor oferite de muzeu însă acestea nu au contat decât pentru 7 din cei 30 de respondenți (10 %) ceea ce demonstrează că prețurile nu constituie un motiv în plus sau în minus pentru vizitarea sau nu a muzeului.

Referitor la varietatea programelor acesta nu sunt luate în considerare de către vizitatori deoarece foarte mulți nu dețin informații suficiente despre ele.

O altă concluzie la care am ajuns în urma acestei întrebări se referă la faptul că în prezent

muzeul nu beneficiază de o promovare agresivă care să contribuie la creșterea numărului de vizitatori, motiv pentru care doar 2,9 % au motivat vizita la MNAR datorită ”promovării de care beneficiază muzeul”.

Figura 3.4 Motivele vizitării Muzeului Național de Artă al României

Sursa: http://www.isondaje.ro/surveys/results/335134803/

Cei mai mulți dintre respondenți au afirmat că au aflat despre MNAR de pe ”internet”

(35, 6 %) datorită faptului că muzeul are site propriu unde sunt furnizate toate informațiile necesare legate de program, prețuri, evenimente etc. Un procent de 22 % au avut ca surse de informare ”prietenii/colegii” precum și ”liceul/ facultatea” în timp ce doar 5, 1 % au primit informații direct de la ”sediul muzeului” și 3,4 % de la ”TV/radio”. Din aceste rezultate am ajuns încă o dată la concluzia că muzeul nu beneficiază de o promovare puternică și diversificată.

De unde ați aflat despre Muzeul Național de Artă al Romîniei?

Figura 3.5 Sursele de informare cu privire la Muzeul Națioanal de Artă al României

Sursa: http://www.isondaje.ro/surveys/results/335134803/

Ipoteza 3

Referitor la serviciul de ghidaj respondenți au afirmat în proporție de 46, 7 % că ”nu”

au beneficiat de ghidaj în timpul vizitei, 43,3 % au beneficiat iar 10 % au susținut că ”nu știau că este disponibil acest tip de serviciu”.

În ceea ce privește accesibilitatea prețurilor biletelor de acces, 80 % au considerat că

acestea sunt ” accesibile”, 16,7 % că sunt ”scăzute” iar 3,3 % că sunt ” foarte scăzute”. Niciun respondent nu a considerat că prețurile sunt ”ridicate”. De aici reiese faptul că vizitarea unui muzeu reprezintă o alternativă de petrecere a timpului liber mai puțin costisitoare în comparație cu alte activități.

Din perspectiva vizitatorilor calitatea activităților educaționale organizate în muzeu este

”bună” în proporție de 63,3 %, ”foarte bună” în proporție de 23,3 %, doar 10 % considerând că aceasta este ”acceptabilă” respectiv un vizitator a apreciat ca fiind ”slabă”. În prezent muzeul desfășoară mai multe activități educaționale în care sunt implicați atât elevii din școlile primare cât și liceeni.

Referitor la calitatea colecțiilor MNAR jumătate din respondenți au apreciat că aceasta

este de ”bună”. Pentru 43,3 % calitatea colecțiilor este ” foarte bună” în timp ce 6, 7 % o consideră ”acceptabilă”. Având în vedere aprecierea respondenților față de valoarea patrimoniului cultural, muzeul poate valorifica în continuare acest patrimoniu cu scopul atragerii unor noi segmente de vizitatori ( persoane pasionate de artă, specialiști în domeniu, artiști).

Întrebați dacă au întâmpinat dificultăți în găsirea locației muzeului, toți vizitatorii au

răspuns ” nu” ceea ce înseamnă că amplasarea muzeului în centrul capitalei este un punct forte în atragerea vizitatorilor.

La întrebarea ”Sunteți mulțumiti de programul de vizitare al muzeului?” 22 de

respondenți (73,3%) au declarat că sunt ” mulțumiți” , 7 respondeți (23,3 %) că sunt ” foarte mulțumiți” și doar 1 respondent s-a declarat ”nemulțumit” de pragramul de vizitare.

Ipoteza 4

Referitor la existența în cadrul muzeului a unor spații funcționale (restaurant, cafenea,

locuri de relaxare), respondenții în proporție de 73,3 % au considerat utilă amenajarea unor astfel de spații în timp ce 26,7 % au considerat inutilă existența lor. Existența unor astfel de spații va oferii un plus de confort vizitatorilor și un motiv în plus să petreacă mai mult timp la muzeu.

Dintre metodele de promovare a MNAR ”publicitatea în mass-media” a fost considerată

de vizitatori ca fiind cea mai bună (29,3 %) urmată la o mică diferență de ”promovarea prin intermediul manifestărilor culturale organizate la sediul muzeului” (26,7 %) precum și prin intermediul ”broșurilor și pliantelor” distribuite în locurile publice (21,3 %).

Figura3.6 Metode de promovare a Muzeului Național de Artă al României

Sursa: http://www.isondaje.ro/surveys/results/335134803/

Pentru a-și mări atractivitatea vizitatorii au afirmat faptul că muzeul ar trebui ”să

organizeze mai multe activități culturale” și ”să se axeze mai mult pe promovarea patrimoniului cultural” ambele variante deținând fiecare un procent de 27,7 % din totalul de 100 %. Pe locul al doilea respondenții au considerat important ca muzeul ”să asigure o mai bună informare populație (23,1%). O altă modalitate constă în ”organizarea de schimburi de experiență cu alte muzee”, 13,8 % alegând această variantă, în timp ce ”oferirea serviciilor suplimentare (restaurant, cafenea)” a fost considerată importantă în creșterea atractivității doar în proporție de 7,7 % deși majoritatea au suținut utilitatea acestor servicii.

Ipoteza 5

În urma vizitării Muzeului Național de Artă al României cei mai mulți au afirmat că

intenționează să recomande muzeul și altor persoane (86,7 %) în timp ce 13,3 % au ales să ”nu” recomande muzeul.

Întrebați dacă vor revizita muzeul în următoarele luni jumătate din cei chestionați au

susținut că intenționează să revină la MNAR, în timp ce 36,7 % au răspuns ”poate” nefiind siguri de acest lucru. Doar 13,3 % nu vor mai revenii la muzeu, cel puțin nu în următoarele luni.

Figura 3.7 Intențiile respondenților cu privire la revizitarea MNAR

Sursa: http://www.isondaje.ro/surveys/results/335134803/

În urma rezultatelor obținute putem să tragem concluzia că toate cele cinci ipoteze au fost

confirmate.

Capitolul IV: Concluzii și propuneri de îmbunătățire

În urma documentării efectuate am ajuns la concluzia că între cultură și economie există o

strânsă legătură, întru-cât organizațiile culturale au un rol important în dezvoltarea economiei unui stat, ele ocupând a patra poziție în lumea industrială, iar dezvoltarea accelerată a tehnologiei de ultimă generație contribuie din ce în ce mai mult la creșterea importanței acestor instituții culturale. Promovarea industriei culturale reprezintă unul dintre obiectivele principale regăsit în strategia Ministerului Culturii și Cultelor din România, dat fiind faptul că aceste instituții creative constituie un factor esențial ce influențează pozitiv dezvoltarea țării

Pe langă importanța economică instituțiile culturale constituie un indicator prin care putem

să măsurăm calitatea vieții și bunăstării sociale.

O mai bună informare a populației despre organizațiile culturale și despre felul în care

cultura poate să le influențeze viața va ajuta la creșterea numărului de vizitatori a instituțiilor culturale și la acordarea unei mai mari importanțe patrimoniului cultural al țării.

De asemenea am observat cât de important este marketingul cultural pentru instituțiile

culturale, deoarece acesta contribuie la îmbunătățirea activității culturale, la o mai bună cunoaștere a nevoilor și dorințelor publicului cu scopul satisfacerii acestora.

În urma studiului realizat am constat că Muzeul Național de Artă al României se află

printre preferințele celor care aleg vizitarea instituțiilor culturale ca modalitate de petrecere a timpului liber, atât datorită prețurilor practicate, locației, cât și datorită accentului care se pune pe activitățile educaționale și pe calitatea colecțiilor MNAR.

Există însă și câteva probleme cu care se confruntă instituția, legate de activitatea de

promovare, majoritatea celor chestionați afirmând că au aflat despre muzeu de la prieteni și de pe internet. De aceea consider că persoanele care se ocupă de administrarea muzeului ar trebui să acorde o mai mare importanță activității de promovare a instituției culturale întru-cât pe lângă creșterea numărului de vizitatori, diversificarea modalităților de promovare va contribui totodată la îmbunătățirea imaginii instituției culturale și la creșterea vizibilității acesteia la nivel național.

Așadar o primă măsură ar fi realizarea unei mai bune promovări a muzeului pentru a

devenii cunoscut atât de către turiștii din țară cât și de cei din străinătate.

Promovarea se poate realiza prin mai multe modalități însă este necesară o bună înțelegere

și cunoaștere a patrimoniului cultural, precum și acordarea unei atenții sporite dezvoltării patrimoniului prin introducerea de noi valori culturale.

Promovarea se poate realiza prin:

distribuirea de pliante pe stradă așa cum se întâmplă în cazul multor spații comerciale,

firme, restaurante etc.

organizarea de întâlniri cu elevii și studenții în cadrul cărora să le fie furnizate

informații esențiale despre locația muzeului, patrimoniul cultural, evenimente organizate, expozițiile prezentate și prețurile practicate;

angajarea unei firme de publicitate care să realizeze spoturi publicitare sugestive,

urmând ca acestea să ruleze pe posturile de televiziune, în timpul reclamelor de la cinematografe sau în stațiile de metrou frecventate de cea mai mare parte din populația capitalei;

desfășurarea unei campanii de promovare care să contribuie la creșterea vizibilității

muzeului, să atragă un număr cât mai mare de vizitatori și să asigure legătura dintre muzeu și publicul pasionat de artă;

dezvoltarea unor parteneriate cu instituțiile de învățământ, cu agențiile de turism,

hoteluri, pentru crearea de programe turistice și culturale. Agențiile de turism pot include în prețul pentru ofertele lor și intrarea la muzeu, crescând astfel numărul vizitatorilor pe de o parte și valoarea ofertelor propuse de agențiile de turism pe de altă parte.

Dezvoltarea unui sistem de valorificare a potențialului cultural al muzeului și a unui

sistem de gestionare a publicului și a persoanelor interesate de patrimoniul cultural al muzeului. În acest mod se vor cunoaște mai bine dorințele și așteptările vizitatorilor pentru a putea fi satisfăcute în totalitate, pentru că, după cum bine știm satifacerea clientului reprezintă punctul cheie pentru succesul serviciului prestat.

Stabilirea unor principii, strategii și tehnici moderne de management și marketing, care

să asigure adoptarea celor mai bune decizii legate de administrarea, conservarea, dezvoltarea, gestionarea și valorificarea potențialului cultural al Muzeului Național de Artă al României.

Implementarea unui sistem de management puternic care să ajute la depășirea

problemelor legate de lipsa fondurilor necesare pentru valorificarea și promovarea valorilor culturale ale muzeului, și a unei politici de marketing aplicată corespunzător în domeniul cultural care să ajute la cunoașterea publicului, la dezvoltarea programelor oferite vizitatorilor și la îmbunătățirea serviciilor oferite pentru a face față concurenței.

Angajarea unor persoane care să aibă experiență și cunoștințe de management și

marketing și care să aducă idei noi din exterior, precum și dezvoltarea unei culturi organizaționale adecvate, a unui climat stimulativ, care să conducă la îmbunătățirea relațiilor dintre angajații muzeului și vizitatorii acestuia. Personalul muzeului trebuie să conștientizeze faptul că au un rol principal în realizarea misiunii publice a muzeului;

Realizarea în permanență a unor studii în rândul vizitatorilor pentru a cunoaște

caracteristicile acestora, gradul de satisfacție obținut în urma vizitei, propunerile de îmbunătățire din partea lor, precum și realizarea unor studii în rândul non-vizitatorilor pentru a afla ce anume îi împiedică să vină la muzeu și cum ar putea fi determinați să viziteze muzeul.

Participarea în cadrul unor proiecte europene care să aibă ca efect acumularea de

experiență, transfer de know-how, dar și încheierea unor parteneriate cu organizații culturale europene.

Creșterea numărului vizitatorilor prin adoptarea unor strategii creative de marketing

care să atragă publicul, să le stârnească interesul și să-i determine să viziteze muzeul.

Atragerea de fonduri prin organizarea unor campanii precum și prin dezvoltarea

relațiilor cu diferite categorii de donatori. De asemenea pentru strangerea de fonduri se poate apela la o metodă pe care am descoperit-o în urma documentării efectuate cu privire la strategiile folosite de alte muzee mari din Europa și care se referă la crearea pe pagina web a muzeului a unei secțiuni pentru donații online. În acest fel toți cei care vizitează site-ul Muzeului Național de Artă al României vor avea posibilitatea de a contribui la dezvoltarea proiectelor muzeului.

Având în vedere faptul că majoritatea celor chestionați au aflat despre muzeu de pe

internet consider utilă dezvoltarea și implementarea pe pagina web a muzeului a unei aplicații prin care cei care doresc să viziteze muzeul să poată cumpăra biletul de intrare online. Există persoane care preferă cumpararea online deoarece economisesc mai mult timp scăpând astfel de statul la rând la intrarea în muzeu. Se pot oferii de asemenea si reduceri pentru biletele cumpărate online oferindu-le un motiv în plus să viziteze muzeul.

Amenajarea unor spații funcționale prin care se pot obține venituri suplimentare, se

atrag clienți noi, se crează un avantaj competitiv față de celelalte instituții publice, sunt satisfăcute nevoile și dorințele vizitatorilor. Pentru sporirea confortului muzeul trebuie să dispună de un restaurant, cafenea unde vizitatorii să se poată relaxa, să-și astâmpere foamea și setea, care altfel i-ar fi îndemnat să plece de la muzeu și poate nu ar mai fi revenit. Îmbunătățirea serviciilor suplimentare oferite face ca muzeul să devină mai atractiv și contribuie la creșterea gradului de satisfacție a vizitatorilor precum și a gradului de înțelegere a patrimoniului cultural. Pe langă creșterea numărului de vizitatori, cu ajutorul acestor servicii suplimentare vor crește și încasările iar muzeul își va atinge misiunea în bune condiții.

O altă măsură pe care o propun este preluată tot în urma documentării asupra celorlalte

muzee din lume și constă în realizarea unui program asemănător celui de la Muzeul Britanic intitulat ”O istorie a lumii în 100 de obiecte”, în cadrul căruia sunt difuzate la BBC Radio 4 100 de episoade a căte 15 minute, fiecare episod prezentând câte un obiect din colecția muzeului. Astfel programul realizat de MNAR se poate numi ”O istorie a României în 100 de opere de artă” și se poate realiza cu ajutorul partenerilor media.

Reducerea taxelor de fotografiere și filmare, mă refer la fotografierea pentru uz personal

care se ridică la peste 100 de lei, deoarece am observat că vizitatorii refuză să plătească această taxă și se declară oarecum nemulțumiți de faptul că nu pot surprinde momentele speciale petrecute la muzeu. Consider că ar trebui să existe o taxă apropiată de cea a biletului de intrare, în speranța că în acest fel turiștii vor avea un motiv în plus să viziteze muzeu și aici mă refer în special la turiștii străini care doresc să plece cu fotografii de la locurile vizitate.

BIBLIOGRAFIE:

Bonita, M. K. (2005). Marketing for Cultural Organisations, Thomson Learning.

Border, N. (1964). The concept of Marketing Mix. Journal of Advertising Research .

Corboș, R. A.; Popescu, R. I. (2013). Copetitivitatea organizațiilor culturale în

contextul dezvoltării urbane, Editura Ase, București.

Diaconescu, M. (2005). Marketing, Editura Universitară, București.

Kolb, B. M. (2005). Marketing for culural organisations: new strategies for attracting

audiences to classical music, dance, muzeums, theatre and opera, Editura Thomson.

Luca, G. P.; Verzea, I. (2005). Managementul Marketingului, Editura Tehnopress,

Iași.

Moldoveanu, M. Ioan-Franc, V. (1997). Marketing și cultură, Editura Expert, București.

Moses, N. (2001). ”Have a plan and make the most of arts and culture”, Public

Management, vol.83, No. 11, pp. 18-21.

Olteanu, V. (2003). Marketingul serviciilor, Editura Ecomarm, București.

Pop, N. A. (2002). Marketing, Editura Uranus, București.

Petrescu, E. C. (2008). Marketing: Concepte de bază și aplicații, Editura Uranus,

București.

Zbuchea, A. (2008). Marketingul în slujba patrimoniului cultural, Editura Universitară,

București.

MNAR (2014a). Istoricul clădirii. Disponibil la adresa:

http://www.mnar.arts.ro/Istoricul-cladirii

MNAR (2010). Regulament de Organizare și Funcționare al Muzeului Național de Artă

al României. Disponibil la adresa: http://www.cultura.ro/uploads/files/MNAR-ROF-2010.pdf

MNAC (2013a). Regulament de Organizare și Funcționare a Muzeului Național de

Artă Contemporană. Disponibil la adresa:

http://www.mnac.ro/wp-content/uploads/2011/07/OMC-nr.-2652-28.11.2013-aprobare-ROF-MNACR.pdf

MNAC (2013b). Programe educative. Disponibil la adresa:

http://www.mnac.ro/archives/category/archive/educatie

MNAC (2014). Facilități oferite de MNAC. Disponibil la adresa:

http://www.mnac.ro/parteneri/sponsori-parteneri/vizitand-mnac

MNAR (2013a). Raport de activitate 2013. Disponibil la adresa:

http://www.mnar.arts.ro/Rapoarte-de-activitate

MNAR (2013b). Galeria de Artă Europeană. Disponibil la adresa:

http://www.mnar.arts.ro/Arta-europeana-prezentare

MNAR (2013c). Galeria de Artă Veche Românească. Disponibil la adresa :

http://www.mnar.arts.ro/Arta-europeana-prezentare

MNAR (2013d). Galeria de Artă Românească Modernă. Disponibil la adresa:

http://www.mnar.arts.ro/Arta-Moderna

MNAR (2013e). Lapidariu. Disponibil la adresa: http://www.mnar.arts.ro/Lapidariu

MNAR (2013f). Programe pentru școli și grădinițe. Disponibil la adresa:

http://www.mnar.arts.ro/web/Programe-pentru-public/PROGRAME-PENTRU-SCOLI-SI-GRADINITE-37

MNAR (2013g). Programe pentru familii. Disponibil la adresa:

http://www.mnar.arts.ro/web/Programe-pentru-public/PROGRAME-PENTRU-FAMILII-40

MNAR (2014b). Programe pentru familii. Disponibil la adresa:

http://www.mnar.arts.ro/web/Programe-pentru-public/PREZENT-57

MNAR (2014c). Tarife. Disponibil la adresa:

http://www.mnar.arts.ro/Informatiiutile

MNAR (2014d) Evenimente. Disponibil la adresa:

http://www.mnar.arts.ro/web/Evenimente/BrancoveanuMNaR-9723

Anexe

Anexa 1: Componentele organizatorice existente în cadrul Muzeului

Național de Artă al României

”Secția de Artă Românească: se subordonează directorului adjunct, fiind condusă de un

șef de secție, și având ca obiect de activitate conservarea, evidența analitică, cercetarea și punerea în valoare a patrimoniului de artă românească. În cadrul acestei Secții funcționeză doua birouri: Biroul Artă Veche Românească și Biroul Artă Românească Modernă.

Secția Artă Europeană și Orientală: se subordonează directorului adjunct, fiind

condusă de un șef de secție și având ca obiect de activitate conservarea, ecidența analitică, cercetarea și punerea în valoare a patrimoniului de artă europeană și orietală. În cadrul Secției de Arta Europeană și Orientală funcționează trei birouri: Biroul Artă Europeană, Biroul Arte Decorative și Biroul Artă Orientală.

Secția Arte Grafice: se subordonează directorului adjunct, fiind condusă de un șef

de secție și având ca obiect de activitate conservarea, evidența analitică, cercetarea și punerea în valoare a patrimoniului de desene, acuarele, pastel, gravură, aparținând școlii românești și școlilor europene din secolele XIV-XX.

Secția Muzeul Colecțiilor de Artă: se subordonează directorului adjunct, fiind condusă de un șef de secție și având ca obiect de activitate conservarea, evidența analitică, cercetarea și punerea în valoare a patrimoniului format din donații și constituit în colecții de sine statătoare.

Serviciul Documentare: se subordonează directorului adjunct, fiind condus de un

șef serviciu, asigurând cadrul optim pentru documentarea specialiștilor în vederea cercetării și valorificării patrimoniului.

Serviciul Evidență Centralizată și Achiziții Opere de Artă: se subordinează directorului adjunct, fiind condus de un șef serviciu, asigurând evidența informatizată a întregului patrimoniu.

Secția Restaurare: se subordonează directorului adjunct, fiind condusă de un șef de

secție, ajutat de șefi de laboratoare, asigurând activitatea de restaurare și cercetare a patrimoniului și fiind constituită din laboratoare specializate pe tehnici. Aceste laboratoare specializate sunt:

laboratorul restaurare pictură ulei: se ocupă de restaurarea picturilor în ulei

indiferent de suport;

Laboratorul restaurare ceramică, sticlă, metal: are ca obiect de activitate

restaurarea pieselor de artă realizate în tehnicile respective;

Laboratorul restaurare grafica: are ca obiect de activitate restaurarea lucrărilor de

grafică, indiferent de tehnică și restaurarea documentelor;

Laboratorul restaurare textile: are ca obiect de activitate restaurarea pieselor

realizate în orice tehnică textilă;

Laboratorul restaurare lemn, pictură tempera și rame: are ca obiect de activitate

restaurarea suportului picturilor pe lemn, mobilier laic și de cult, sculptura artistică și decorativă în lemn, restaurarea obiectelor realizate în pictură-tempera, restaurarea ramelor lucrărilor din expunerea permanentă și din expozițiile temporale.

Laboratorul restaurare sculptură;

Laboratorul investigații fizico-chimice.

Secția Educație, Comunicare, Proiecte Culturale, Marketing: este subordonată

directorului general, fiind condusă de un șef de secție care coordonează formularea și implementarea strategiilor muzeului pe educație, comunicare și marketing. În cadrul acestei secții funcționează 2 birouri: Biroul Educație și Biroul Comunicare, Proiecte Culturale, Marketing.

Compartimentul Redacție- Publicații: este subordonat directorului general,

coordonând activitatea editorială a Muzeului, urmărind corelarea cu manifestările exponențiale și evenimentele organizate de muzeu, precum și buna colaborare cu tipografiile.

Compartimentul Audit Public Intern: funcționează în subordinea directorului

genereal și auditează angajamentele bugetare și legale din care derivă direct sau indirect obligații de plată, plăți asumate prin angajamente bugetare, închirierea de bunuri, constituirea veniturilor publice.

Compartimentul CFPP (control financiar preventiv propriu): își desfășoară

activitatea în baza Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, se află în coordonarea directorului general, și îndeplinește următoarele atribuții: verifică existența actelor și documentațiilor justificative, vizelor, certificărilor, aprobărilor, Angajamentelor legale, legalitatea, necesitatea și oportunitatea cheltuielilor instituției.

Compartimentul Achiziții Publice: se subordonează contabilului șef, îndeplinind

următoarele atribuții: elaborează programul anual de achiziții publice, îndeplinește obligațiile referitoare la publicitate, constituie și păstrează dosarul achiziției publice.

Serviciul Resurse Umane: se subordonează directorului general, fiind condusă de un

șef de serviciu. În cadrul Serviciului Resurse Umane funcționează 2 borouri: Biroul Personal- Secretariat- Arhivă și Biroul Salarii

Oficiul Juridic: este subordonat directorului general și reprezită interesele muzeului în

fața organelor jurisdicționale, a organelor de urmările penală, a notariatelor publice, precum și în rapoarturile cu persoane fizice sau juridice de drep public și privat, întocmește înscrisuri cu caracter juridic, avizează legalitatea oricăror raporturi contractuale le muzeului cu terți.

Compartimentul administrare rețea- IT: este coordonat de directorul general,

desfășurând următoarele activități: configurarea serverelor și a rețelei locale, asigurarea securității datelor și a informațiilor digitale din interioru muzeului, fotografierea digitală a operelor de artă, asigurarea editării audio-video pentru manifestările Muzeului.

Serviciul Auditorium: este subordonat directorului general, se ocupă de sesiunile de

comunicări, simpozioane, coneferințe, colocvii de specialitate, prezentări ale expozițiilor muzeului itinerate peste hotare, seri muzeale.

Serviciul Tehnic: se subordonează directorului adjunct, contribuind la realizarea

planului de investiții aprobat, ofertarea, contractarea, decontarea service-ului, reparațiile curente și obținerea de autorizații, organizarea muzeo-tehnică a expozițiilor permanente și temporare. În cadrul Serviciului Tehnic funcționează: Compartimentul Protecția Muncii, Biroul de Urgență Voluntari, Compartimentul Ateliere de Întreținere.

Serviciul Administrativ: subordonat directorului adjunct, întocmește planul de dotări

și de aprovizionare al Muzeului, dar și a contractelor și comenzilor aferente, urmărește asigurarea eficientă a consumurilor materiale, stabilește necesarul de dotări tehnico-materiale.

Serviciul Securitate, Pază- Supraveghere: este subordonat directorului adjunct, fiind

condus de un șef serviciu care își îndeplinște obligațiile cu ajutorul unui șef de birou pază-supraveghere.

Securitatea muzeului este asigurată prin:

Stația de avertizare;

Biroul Pază-Supraveghere;

Serviciul Economic: se subordonează contabilului șef, fiind condus de un șef de

serviciu. În cadrul Serviciului Economic funcționează Biroul Financiar și Biroul Contabilitate” (MNAR, 2010).

Anexa 2: Tarife percepute de Muzeul Național de Artă al României

”Tarife pentru programele cu gradinițe, școli și licee:

10 lei/ persoană, cei care participă la un ciclu de 4 lecții, au gratuitate la al

patru-lea program;

Programe pentru familii: 15/persoană;

Programe pentru adolescenți: 10 lei/persoană;

Atelierul Pasărea ascunsă în piatră: 10 lei/persoană;

Atelierul Pasărea ascunsă în piatră + vizită individuală în Galeria Națională, sala Brâncuși: 15 lei/persoană;

Curs de pictură la Muzeul Theodor Pallady: 7 lei/persoană;

Programul Rendez-vous cultural pentru publicul adult: 10 lei/persoană.

Fotografiere și filmări video:

100 lei: taxă de fotografiere amatori (pentru uz personal, fără bliț sau trepied) la Muzeul Național de Artă al României și la Muzeul Colecțiilor de Artă;

50 lei: taxă de fotografiere amatori (pentru uz personal, fără bliț sau trepied) la Muzeul Theodor Pallady și la Muzeul K.H. Zambaccian;

50 lei: taxă de filmare amatori la Muzeul Național de Artă al României și la celelalte muzee satelit;

2.000 lei/or: taxă de fotografiere/filmare profesioniști la Muzeul Național de Artă al României și la muzeele satelit;

Taxe:

100 Euro: o singură reproducere, într-o singură ediție, într-o singură limbă, în: cărți, articole de reviste, discuri, video, site-uri, televiziune, filme, color/alb-negru

40 Euro: dreptul de a refolosii fotografii sau detalii obținute anterior;

Reproduceri imagini în interior: 100 euro- calendar;

Copertă: 150 Euro

Calendar: 200 Euro

Felicitare: 200 Euro

Carte poștală: 200 Euro

Copertă/ ambalaj pentru media: 350 Euro

Reclamă: în funcție de durată și numărul de apariții

Refolosire în alte ediții sau în ediții în alte limbi:

Ediție în 2 limbi: 50 Euro

Ediție în 3 limbi: 70 Euro

Ediție în 4 limbi: 100 Euro

Închirierea de diapozitive color:

3 luni: 50 Euro

Fiecare lună de depășire a celor 3 luni: 70 Euro

Curs de pictură pentru copii: 7 lei.persoană” (MNAR, 2014c)

Anexa 3: Politica de distribuție (expoziții, publicații, comunicări,

conferințe, studii și articole)

”Expoziții desfășurate în țară în 2012, păstrate deschise și în anul 2013:

”Antichitatea clasică între documentar și fantezie. Gravuri din secolele XVI – XIX”

( 20 iunie 2012 – 24 februarie 2013);

”Mitul național. Contribuția artelor la definirea identității românești ( 1830- 1930)”.

( 13 septembrie 2012 – 31 martie 2013);

Carol Popp de Szathmári (1812-1887) și revelația artistică a Orientului (7 noiembrie 2012 – 27 octombrie 2013);

”Goya, cronicarul tuturor războaielor: Dezastrele și fotografia de război” ( 29 noiembrie 2012 – 27 ianuarie 2013);

”Mărturii. Frescele Mănăstirii Argeșului” ( 6 decembrie 2012 – 27 ianuarie 2013);

”Între Est și Vest. Pictură rusă din patrimoniul Muzeului Național de Artă al

României, secolele XVI – XX ” (20 decembrie 2012 – 30 iunie 2013).

Expoziții deschise în 2013:

”Paul Gavarni (1804 – 1866): un imagier al mondenității”, în cadrul expoziției au fost

prezentate 55 de lucrări ale artistului francez Paul Gavarni (1804 – 1866).

”Fragmente de memorie- Portrete regale. Palatul regal” organizată pe 18 mai 2013,

cu ocazia Nopții Muzeelor, o dată cu inaugurarea Corpului Central al Palatului Regal recent restaurat. În cadrul expoziției au fost prezentate fotografii de epocă, piese de mobilier, portrete regale, prin intermediul cărora au fost reconstituite fragmente din istoria familiei regale. Pe langă acestea există și o secțiune ce poartă numele de ”Arta Reginelor” fiind dedicată reginei Elisabeta și reginei Maria.

”Lucian Bernhard. Publicitate și design la începutul seocolului XX” (6 iunie 2013 –

13 octombrie 2013), a fost organizată în memoria graficianului LucianBernhard, cel care a avut o mare influență asupra evoluției limbajului vizual al publicității moderne. În cadrul expoziției au fost prezentate 218 lucrări ale artistului ( afișe, timbre, fonturi, ambalaje, plăci emailate, design de carte și revistă etc. toate oferind o viziune asupra carierei de succes a lui Lucian Bernhard, carieră desășurată pe mai bine de 70 de ani, în două continente: Europa și America.

”Imagini ale lumii trecătoare: Războinici și poeți, actori și femei frumoase. Gravuri

de Utagawa Kuniyoshi” ( 31 iulie 2013 – 20 octombrie 2013). Organizarea expoziției a avut ca scop valorificarea patrimoniului de gravură japoneză al muzeului, în cadrul ei fiind prezentate cinzeci și nouă de gravuri create de Utagawa Kuniyoshi (1797 – 1861). Lucrările expuse înfățișau episoade memorabile din istoria veche a Japoniei, ăncleștările dintre clanuri, faptele de arme ale unor eroi exemplari sau legende cunoscute.

”Imagini din Marea Britanie. 100 de ani de artă a peisajului din Colecția British

Council” (3 octomrie 2013 – 19 ianuarie 2014), a fost organizată cu ocazia aniversării a 75 de ani de la înființarea în România a British Council, și cuprinde 57 de lucrări ce fac parte din colecția British Council.

”Karel Zdenek Liman, arhitectul ceh al Casei Regale a României ( 24 octombrie

2013 – 12 ianuarie 2014)”, a fost organizată cu ocazia aniversării zilei de naștere a Regelui Mihai I. Expoziția a fost realizată de către Muzeul Național de Artă al României în colaborare cu Ambasada Republicii Cehe în Romănia și Igloo Media și ailustrat prin intermediul mai multor fotografii opera arhitectului Karel Liman, mai exact viziunea acestuia despre arta construcției, Liman fiind arhitectul cel mai apreciat al Casei Regale a României.

Regele Carol I i-a încredințat arhitectului rus importante lucrări de arhitectură cum ar fi redecorarea și reconfigurarea castelului Peleș, construirea castelului Pelișo, refacerea clădirilor de pe Domeniul Regal Peleș precum și reamenajarea intreriorului castelului Bran, unde a locuit Regina Maria.

”Epoca Biedermeier în Țările Române 1815 – 1859 (6 decembrie 2013 – 27 aprilie

2014). În cadrul expoziției au fost prezentate peste 235 de piese de patrimoniul Muzeului Național de Artă al României, unele în premieră. Stilul Biedermeier s-a manifestat în țări precum Germania, Austria, Italia între anii 1815 – 1848, fiind un stil burhez, având totodata impact și asupra artei românești.

”Podoabe din trecut: Paftale și bijuterii din colecția Muzeului Național de Artă al

României” ( 18 decembrie 2013 – 27 aprilie 2014). În cadrul expoziției au fost prezentate publicului 80 de piese ( obiecte din argint, realizate prin diferite tehnici (ajurare, turnare, filigran, ciocănire) în ateliere turcești, bulgărești, românești, cipriote, grecești, ce fac parte din patrimoniului muzeului din secolele XVIII- XIX.

Obiectele expuse au ilustrat perioada domniilor fanariote, când în Tările Române se purta paftalele (accesorii vestimentare), precum și trecerea de la o societate bazată oe modelul greco-oriental, la o societate orientată către modernitatea occidentală.

Expoziții organizate în strainătate în anul 2013:

”Constantin Brâncuși fotograf” și ”Partea nevăzută a coloanei fără sfârșit”,

Kunsthalle, Kosice, Slovacia ( 3 iulie – 25 august 2013). Au fost expuse publicului 40 de fotografii realizate de Constantin Brâncuși și 34 de fotografii reproduse după colecția lui Ștefan Georgescu-Gorjan.

Participarea la expoziții organizate în București sau în țară în anul 2013:

”Zidirea”, Muzeul de Artă Contemporană, 2 lucrări de pictură contemporană

(10 mai – 8 iunie 2013);

”Școala de la Poiana Mărului”, Muzeul de Artă Brașov, 3 lucrări de pictură

contemporană ( 31 mai – 21 iulie 2013);

”Ștefan Luchian, pictorul anemonelor”, Muzeul Național Cotroceni, 21 de lucrări de

pictură semnate Ștefan Luchian ( 12 iunie- 31 august 2013);

”Ada Kaleh, insula visului și a uitării, Muzeul Țăranului Român, 9 lucrări de grafică

(2 – 28 iulie 2013);

” Tia Peltz – linie și culoare”, Muzeul Național Controceni, 13 lucrări de grafică ( 10 aprilie – 1 iunie 2013).

Participarea la expoziții organizate în strainătate în anul 2013:

” L’Automne de la Renaicessance, Muzée des Beaux Arts, Nancy, Franța (2 mai – 4

august 2013). Muzeul Național de Artă al României a participat cu lucrarea ”Noli me tangere” de Bartholomeus Spranger, din cadrul Galeriei de Artă Europeană.

”Cleopatra – The etenal Diva”, Kunst und Ausstellungshalle der Bundesrepublik

Deutschland GmbH, Bonn, Germania (28 iunie – 6 octombrie 2013). Muzeul Național de Artă al României a participat cu lucrarea ”Cleopatra dizolvând perla” de Antoon Schoonjans, din cadrul Galeriei de Artă Europeană.

”Monet au coeur de la vie”, Scuderie del Castello Visconteo, Pavia, Italia ( 14

septembrie 2013 – 2 februarie 2014). Muzeul Național de Artă al româniei a participat cu lucrarea ”Bărci de pescari la Honfleur” de Claude Monet, din cadrul Galeriei de Artă Europeană.

” Cartier. Le style et l` histoire”, Grand Plais des Champs-Elysée, Paris, Franța ( 4

decembrie 2013 – 16 februarie 2014). Muzeul Național de Artă al României a participat cu lucrarea ”Portretul Reginei Maria” de Phillipe de Lazlo, din cadrul Galeriei de Artă Europeană;

”Verso Monet. Storia del paesaggio dal Seicento al Novecento, Palazzo della Gran

Guardia, Verona, Italia ( 26 octombrie 2013 – 9 februarie 2014). MNAR a participat cu două lucrări de Nicolae Grigorescu, din cadrul Galeriei de Artă Românească Modernă;

”Geta Brătescu: Los talleres de la artista/ The Artist’s Studios, Muzeo de Arte

Contemporáneo de Castilla y León, Spania ( 9 martie- 28 septembrie 2013). Muzeul Național de Artă al României a patricipat cu 58 de lucrări de grafică semnate de Geta Brătescu.

Publicații editate de MNAR în anul 2013 care au însoțit următoarele manifestări

expoziționale:

”Gavarni (1804 – 1866): un imagier al modernității”, catalog de Mariana Vida,

Editura Muzeul Național de Artă al României, 2013;

”Muzeul Colecțiilor de Artă”, catalog de Alexandru Maciucă, Editura Muzeul

Național de Artă al României , 2013;

”Imagini ale lumii trecătoare: războinici și poeți, actori și femei frumoase. Gravuri de

Utahawa Kuniyoshi”, catalog de Carmen Brad, Editura Muzeul Național de Artă al României, 2013;

”Imagini din Marea Britanie: 100 de ani de artă a peisajului din colecția British

Council/Out of Britain: 100 years of landscape art from British Council collection”, catalog bilingv de Dorothy Feaver, Diana Eccles, Laura Mclean-Ferris, tradus de Cristina Maria Nițu, Editura Muzeul Național de Artă al României, 2013.

s-au mai publicat:

”Repertoriul graficii românești din secolul al XX-lea, volumul VIII, litea Sa-Schm,

volum de Mariana Vida, Editura Muzeul de Artă al României, 2013;

Raportul de activitate al Muzeului de Artă al României pe anul 2012.

Comunicări și participări la conferințe și seminarii de specialitate:

Comunicări:

Pe teme de istoria artei și muzeografie:

Istoria Palatului Regal, în cadrul Sesiunii Naționale de comunicări Științifice

”Rolul muzeelor memoriale în muzeografia românească”, ediția a VII-a, Muzeul Memorial Nicolae Iorga, Vălenii de Munte, 5 – 7 iunie 2013;

Pe teme de conservare și restaurare:

Dye Analysis – A Tool to Unvail Historical Textiles și The Unknow Romanian

Liturgical Embroidery, în cadrul ediției a doua a seminarului internațional ”Emerging Technology and Innovation for Cultural Heritage; Parchment, Leather and Textile Collections and their Environment”, Antwerpen, 18 – 20 octombrie 2012;

Pe teme de educație muzeală și marketing:

Adolescent la MNAR: Rolul programelor de educație non-formală în muzee, în

cadrul Conferinței internaționale UNESCO ”Tineretul și Muzeele”, organizată de Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești și Comisia Națională a României pentru UNESCO, Federația Europeană și Română a Acociațiilor, Cluburilor și Centrelor pentru UNESCO, Alumnus Club, 13 – 15 iunie 2013, Golești;

Produse și servicii pentru publicul cu dizabilități, în cadrul Seminarului regional

”Marketingul în muzeul contemporan – probleme și realizări”, organizat de Muzeul Național de Istorie a Moldovei și ICOM Moldova, 12 – 13 seprembrie 2013, Chișinău.

Participări:

Conferința REHA for Blind, București, 13 mai 2013;

Conferințele din cadrul Adunării Generale NEMO la București, 1 – 3 npiembrie

2013 ;

Workshop-ul de educație muzeală susținut de Sarah Gillet și Rebecca Heald,

organizat de British Concil în România în cadrul expoziției ”Imagini din Marea Britanie. 100 de ani de artă a peisajului din Colecția British Council, 29 noiembrie 2013.

Studii și articole:

Elena Olariu – ”I.D. Berindei, arhitectul magnificelor decorațiuni”, în revista

Bucureștiul meu drag, nr. 14, februarie 2013;

Valentina Iancu – studii despre Victor Brauner, în revista Muzeului Național

Brukental, respectiv în Caietele CESI; studiu ”Imaginea țăranului în arta românească modernă”, în revista Heritto (Polonia);

Mălina Conțu – Între Est și Vest: pictură rusă”, în revista Confesiuni, nr. 4, februarie

2013;

Cosmin Ungureanu – ”Biserica Mănăstirii Argeșului. Re(in)staurare, muzeificare,

mit național” în revista Arhitectura, nr. 2/2013;

Cosmin Ungureanu – ”Arta iubirii: Venus și Amor la Utrecht” în revista Historia,

noiembrie 2013;

Cosmin Ungureanu – ”Virgo Iactans: cea mai veche ipostază iconografică a

Fecioarei Maria”, în revista Historia, decembrie 2013;

Ileana Crețu – ”Scurtă istorie a evoluției fenomenului textil românesc și aspecte

generale ale problematicii sale”, în Subiecte și teme de cercetare doctorală, Editura Oscar Print 2013” (MNAR, 2013a).

Anexa 4: Chestionar statistic

Vizitarea instituțiilor culturale reprezintă pentru dumneavoastră o modalitate de petrecere a timpului liber?

Da

Nu

Uneori

Alegeți să vizitați o instituție culturală:

Din pasiune

Din curiozitate

La recomandarea unor prieteni/colegi

Cu scopul de a mă informa

Datorită complexității programelor oferite

Care dintre următoarele muzee a constituit obiectul vizitei dumneavoastră în ultimul an?

Muzeul Țăranului Român

Muzeul Național de Istorie Naturală ”Grigore Antipa”

Muzeul Național de Istorie a României

Muzeul Satului ”Dimitrie Gusti”

Altele

De câte ori ați vizitat Muzeul Național de Artă al României?

O singură dată

Am vizitat de mai multe ori instituția culturală

Ce v-a determinat să alegi să vizitați Muzeul Național de Artă al României?

Valoarea culturală și tipul colecțiilor

Renumele muzeului

Promovarea de care beneficiază muzeul

Plasarea în centrul capitalei

Prețurile accesibile

Recomandarea prietenilor/rudelor/colegilor

Varietatea programelor

De unde ați aflat despre Muzeul Național de Artă al Romîniei?

Internet

Prieteni/cunoștințe

Liceu/facultate

Afișe/pliante

TV/radio

altele

În timpul vizitei ați beneficiat și de serviciul de ghidaj?

Da

Nu

Nu am știu că este disponibil serviciul de ghidaj

Cum considerați că sunt prețurile biletelor de acces?

Accesibile

Scăzute

Foarte scăzute

Ridicate

Cum apreciați calitatea activităților educaționale organizate în muzeu?

Acceptabilă

Bună

Foarte bună

Slabă

Cum apreciați calitatea colecțiilor MNAR?

Bună

Foarte bună

Acceptabilă

Slabă

Foarte slabă

Ați întâmpinat dificultăți în găsirea locației muzeului?

Da

Nu

Sunteți mulțumit de programul de vizitare al muzeului?

Foarte mulțumit

Mulțumit

Nemulțumit

Considerați utilă existența unor spații funcționale în incinta muzeului (restaurante, cafenea, locuri de relaxare etc)?

Da

Nu

Care sunt după parerea dumneavoastra metodele cele mai bune de promovare a MNAR?

Manifestarile culturale organizare la sediul muzeului

Publicitate in mass-media

Realțiile publice

Manifestari culturale organizate în universități

Altele (care?)

Ce ar trebui să facă muzeul pentru a-și mări atractivitatea ?

Să organizeze mai multe activități culturale

Să asigure o mai bună informare populației

Să se axeze mai mult pe promovarea patrimoniului cultural

Să organizeze schimburi de experiență cu alte muzee

Oferirea de servicii suplimentare ( restaurant, acces internet, cafenea, )

Intenționați să recomandați Muzeul Național de Artă al României și altor persoane?

Da

Nu

Intenționați să revizitați muzeul în următoarele luni?

Da

Nu

Poate