Capitolul I. Licenta. [614754]

Universitatea Petrol și Gaze Ploiești
Facultatea de Litere și Științe
Specialitatea Română – Engleză

LUCRARE DE LICENȚĂ

Simbolismul bradului în contextul ceremonial nupțial

Coordonator:
Prof. univ. Cristina Gafu

Absolvent: [anonimizat] 2017

2

Cuprins
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 3
Aspecte privind polisemantismul bradului în cultura populară românească ………………………….. ……………… 3
Pomul Vieții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 3
Bradul reprezentant al Arborelui Cosmic. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 7
Bradul î n practicile funebre. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 8
Bradul în contextul ceremonial nupțial. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 9
Bradul pom de Crăciun. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 10
BIBLIOGRAFIE: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 12

3

CAPITOLUL I

Aspecte privind poliseman tismul b radului în cultura populară românească

Pomul Vieț ii
Cultura, în general, este o caracteristică specifică umană, fiind creată de om cu
scopul conservării anumitor tradiții și credinț e. O regăsim în fiecare societate sau grupare socială,
omul folosindu -se de cultură pentru a transmite mai departe generațiilor următoare, bazele
credințelor spirituale și intelectuale ale societăț ii din care face parte, prin intermediul cuvintelor,
scrisului, anumito r coduri de comunicare cât ș i prin intermediul artelor. Ideile ș i valorile specifice
unei civilizații depășesc concepția de spațiu și timp prin intermediul creației de cultură, acestea
fiind păstrate ș i transmite de -a lungul mileniilor indiferent de zona.
Astfel, odată ce apar mai multe societăț i sau g rupuri sociale, acestea ajung să își formeze
propria cultură, originală , dar care se poate răspâ ndi cu uș urință de la o comunitate la alta. Așa se
explica asemănă rile puternice ale stilurilor de viaț a între doua sau mai multe societăț i care se
presupune a avea culturi diferite . Cultura care se formează î ntr-o zona fie are la baza credințe ș i
idei foarte vechi, de pe urma cărora și alte societă ți si-au format cultura, fie este influențată de
culturile a ltor societăți. Ea ajunge sa fie originală prin tradițiile ș i ritualur ile specifice fiecărei
zone sau societăți, dar are la bază idei universale pe care fiecare socie tatea le-a păstrat în felul
său.
Religia stă la baza formă rii une i culturi dar totodată reprezintă un mijloc de transmitere
mai departe a acesteia în cadrul unei societăț i. Ea reprezintă credința omului în supranatural sau
într-o putere divină, considerată ca fiind sacră . De-a lungul s ecolelor ea s-a dezvoltat foarte mult
căpătând un numă r imens de forme , păstrându -și însă aceeași funcție în lume: de a da sens
existenț ei umane. Divini tatea sau puterea supraomenească este simbolul credinței omului într -o
existență absolută de care viaț a acestuia depinde. Viață care mai continuă să existe și după moarte

4
prin inter mediul sufletului. Religia în sine este o expresie simbolică pe care fiecare în parte o
adoptă .
Așadar, cultu ra are la baza nu numai existența unei lumi divine și sacre, cât și ex istența
unei lumi plină de simboluri care oferă sens tuturor ritualurilor și tradițiilor transmise prin
cultură , simboluri care au rolul d e a reprezenta î n mod indirect lumea supranaturală sacră .
În capitolul de față ne propunem să aruncăm o privire mai at entă asupra culturii noastre,
în special asupra sem nificației pe care bradul îl capătă în cultura română . Simbolul bradului pare
să fie una destul de important ă în cultura noastr ă, bradul av ând roluri bine conturate în
ceremonialele performate la rom âni pr ecum: nunta, înmorm ântarea și sărbătoarea Cr ăciunului.
Pentru a înțelege mai bine polisemantismul bradului, e nevoie s ă ne îndrept ăm aten ția mai întâi
asupra celor mai vechi culturi deoarece unul dintre motivele pentru care acesta joac ă un rol
important în cultura româneasc ă este din cauza asocierii lui cu Pom al Vie ții sau Arborele
Cosmic.
Prin cărțile sale Mircea Eliade1 ne aduce la cuno ștință atât semnifica ția pe care acest
simbol o poarta cat și religiile și credin țele prin intermediul c ărora s -a răspândit, eventual
ajung ând și la cre știnism, de unde noi rom ânii l-am preluat sub forma bradului în ceremoniale
menționate anterior.
Vom observa doar c âteva dintre culturile în care arborele apare ca Pom al Vie ții, dar asta
nu înseamn ă ca ideea cu care este as ociat este total lipsit ă de existent ă la celelalte religii și
credin țe, ci doar apare sub alt ă înfățișare, a șa cum afirm ă și Jean Chevalier „[…] arborele, chiar
sacru, nu este p retutindeni un obiect de cult; el este întruchiparea simbolistic ă a unei entit ăți ce-l
deosebe ște și care poate deveni ea însăși obiect de cult.” 2Arborele ajunge astfel un obiect de cult
foarte r ăspândit din cauza faptului c ă se asociaz ă foarte bine cu ideea simbolistic ă pe care o
reprezint ă. La el, entitatea pe care o reprezint ă este cea de centru al lumii.
Eliade ne aduce la cuno ștință originea veche a simbolismului de „centru”, în jurul căru ia
se desf ășoară viața. Toate religiile în parte, își au la baza acest „centru”, punct de la care întreaga
viață începe. Cele mai comune simb oluri prin care a fost, și este, reprezentat acest „centru” sunt:
imaginea unui munte, al unui arbore sau al unui st âlp. Dintre cele trei imagini, Eliade afirma c ă

1 Mircea Eliade, Cosmologie și alchimie babiloniană, Ediția a II -a, Editura Moldova, Iași, 1991.
2 Jean Chevalier, Alan Gheerbrant , Dictionar de simboluri. Mituri, Vise, Obiceiuri, Gesturi, Forme, Figuri, Culori,
Numere , Editura Polirom, Iasi, 2009, p. 94

5
cea mai r ăspândită variant ă a simbolismului centrului este Arborele Cosmic3. Este considerat
cosmic deoarece punct ul în care acest arbore se înalță este situat acolo pe unde axa Universului
trece , marc ând astfel atât centrul lumii noastre cât și al Universului.
Observ ăm că, conceptul de „Centrul al Lumii ”, este întâlnit nu numai în mitologiile
semite și în Mesopotamia dar și în cultura Chinez ă. Acesta are la baza ideile vechi conforma
cărora palatele și templele erau a șezate în mijlocul ora șului, la fel ca și zei, regii, suveranii și alte
figuri care er au considerate a fi conduc ători ai lumii, era u așezați în centrul unui anumit spațiu.
Motivul este acela c ă oamenii îi considerau ca a fi leg ătura lor cu divinitatea, leg ătura dintre cer
și pământ. Iar acest loc, sau punct, unde cele doua spa ții se unesc ( pământul cu cerul) este
considerat a fi în centrul lumii . Aceste temple și palate ridicate în centru sunt reprezentative
pentru aceea și imagine arhaica, și anume Muntele Cosmic. Arborele L umii sau Stâlpul C entral
susține acela și nivel cosmic. Eliade afirma c ă aceast ă concep ție își are , cel mai probab il,
rădăcinile în cultura babilonian ă4.
Totodat ă, el ne aduce la cuno ștință faptul c ă nu numai poporul babilonian a dezvoltat
aceast ă credin ță în leg ătura dintre cer și pământ prin intermediul unui centru al lumii , ci și
popoarele siberiene și ugro -finice, care aveau ca simbol o coloana cu șapte caturi numindu -l
„Stâlpul cerului”5.
De asemenea, simbolistica și gândirea mitic ă a Indiei coincid puternic cu , cultura
babilonian ă și chinez ă, prin faptul c ă la indieni „Axa Cosmic ă” este reprezentat ă prin patru fo rme
de baza: muntele, st âlpul, arborele și Gigantul. Toate av ând aceea și sem nifica ție polivalent ă care
se aplica at ât Cosmosului c ât și Omului.
Cu toate acestea, cel mai r ăspândit dintre toate aceste simboluri pare s ă fie Arborele
Cosmic sau Arborele Vie ții, care, g ăsindu -se în centrul Universului, sus ține exact ca o axa , cele
trei lumi: subteranul, suprafa ța pământului și cerul. De aici porne ște credin ța în diferi ți arbori
sacri și ritualuri legate de ace știa pe care îi întâlnim în diferite religii, ace știa reprezen tând cu to ții
o singur ă imagine, cea de Arbore al Vie ții.
De aici , putem face leg ătura u șor dintre Arborele Central (sau Cosmic ) și Arborele
Vieții. Ambele imaginii reprezint ă viață, punctul de unde existen ța începe. A șadar, indiferent

3 Mircea Eliade , Imagini și simboluri. Eseu despre simbolismul magic o-religios , Editura Humanitas, București, 1994,
p. 55.
4 Mircea Eliade, Cosmologie și alchimie babiloniană , Ediția a II -a, Editura Moldova, Iași, 1991, p. 33.
5 Idem, p.34

6
dacă folosim termenul de Arbore Cosmic sau termenul de Arbore al Vieții, în ambele situa ții ne
referim de fapt la acela și concept : „[…] Dar acest arbore central care, prin prezenta și puterea lui,
acoper ă întreg domeniul al g ândirii, de la cosmos p ână la om, este, în mod necesar și arbore al
vieții […]”6.
În cultura noastr ă creștină, Arborele Vieții este reprezentat în Biblie prin C opacul
Cunoa șterii aflat în mijlocul Raiului , care este interzis lui Adam și Evei. Prin faptul c ă ei au
mâncat din fructul acestuia, a u devenit con știenți atât de Bine c ât și de R ău, motiv pentru care au
fost alunga ți din R ai. Arborele Vieții reprezi ntă în acest caz sursa de cunoa ștere infinit ă.
Manifestarea divin ă și asoci erea acesteia cu Pomul Vie ții, este reg ăsită pretutindeni în cre știnism ,
așa cum ne aduce la cuno ștință Jean Chevalier7, observ ăm că se reia simbolul acestuia din
Facerea , Pom al C unoa șterii, și în simbolul crucii pe care este r ăstignit Iisus Hristos și care
reprezint ă un nou început al omului. Astfel, crucea, lucrat ă din lemnul Ar borelui Binelui și
Răului, apare aici ca o imagine clar ă a Arborelui Cosmic : de la moarte la via ță; Iisus moare pe
cruce iar oamenii primesc izbăvirea în via ță.
Arborele Cosmic sau Pom al Vie ții reprezint ă, dup ă cum am v ăzut, unul dintre
simbo lurile cele mai vechi și universale ale omului, în general, considerat totodat ă unul dintre
cele mai r ăspândite. Putem astfel considera c ă printre calităț ile sale de arbore, e xista doua atribute
importante, care fac ca acest a să capete înaintate în fața celorlalte dou ă simb oluri reprezentative
ale „centr ului”(Muntele și Stâlpul) .
În primul r ând, ceea ce îl face at ât de special este abilitatea de a se regenera în fiecare
an, ceea ce poate fi u șor asociata cu via ța și moartea . Se observa c ă, în mai toate rel igiile și
culturile, via ța și destinul omului sunt str âns legate de cele ale naturii. Omul, la fel ca și copacul,
trăiește și moare, însă nu se regenereaz ă. Totu și creștinismul , și nu numai, p ăstreaz ă ideea de
viață după moart e, de continuitate a sufletulu i într-o alt ă dimensiune. Aceast ă idee este
conservata de -a lungul mileniilor în imaginea arborelui care ne arat ă că odată încheiat ă o etap ă
începe alta, a șa cum la moart e, omul nu se pierde el continuă să existe sub o alt ă form ă. Se
distinge de aici carac terul ciclic al evolu ției.

6 Jean Chevalier, Alan Gheerbrant , Dicționar de simboluri. Mituri, Vise, Obiceiuri, Gesturi, Forme, Figuri, Culori,
Numere, Editura Polirom , Iași, 2009, p. 94
7 Idem, p. 99

7
În al doilea r ând, ceea ce îi ofer ă o conota ție atât de puternic ă în simbolistic ă, este faptul
că el atinge toate cele trei niveluri ale lumii: nivelul subteran, prin r ădăcinile sale; suprafa ța
pământului, prin trunchiul s ău; niv elul ce lestru, prin coroana sa cu crengi. Își ia seva din pământ
care traversează trunchiul pentru a se înălț a cat mai mult spre cer cu ajutorul crengilor care îi
formează coroana. „[…]apa circulă cu seva lui, pământul i se încorporează prin rădă cini, frun zele
i se nutresc cu aer , iar din frecarea lemnului țâșneș te focul.” 8. Astfel, el apa re ca fiind o punte ce
face legătura î ntre aceste trei nivelur i, motivul pentru care se afla în centrul lumii ș i al
universului. Totodată își capătă conotația de figură a xială, reprezentâ nd drumul ascensional al
omului către cer, către lumea invizibilă .
El reprezintă centrul tuturor dimensiunilor: intelectual, spațial, temporal. El reprezintă
viața veșnică, cunoaș terea și universul însuș i. Este Pomul C unoașterii, atât al binelui cât și al
răului.
Bradul reprezentant al Arborelui Cosmic .
Legâ ndu-ne de cele demo nstrate anterior vom putea cu ușurință să arătăm de ce în
cultura noastră, ș i nu numai, bradul este un rep rezentant al acestui simbol stră vechi.
Pomul Vieț ii nu est e cunoscut su b o specie anume de arbore, acea sta variază î n funcție
de cultura fiecărei zone și de credinț ele popo rului respectiv. Astfel, Jean Chevalier menționează
în dicț ionarul său9 că Arborele Vieții capătă aspecte diferite în fiecare credință și cultură însă , își
păstrează statutul să u deosebit de Centru al L umii, de simbol pute rnic reprezentativ al
continuității vieț ii pentru om. Așa întâlnim de -a lungul î ntregii lumi forme diferi te ale aceluiași
simbol precum: măslinul î n Orientul Islamic, teiul g ermanic, stejarul celtic, zada și mesteacă nul
siberieni , copac ul Qiannou în China, și mulți alț ii. În jurul tut uror acestor specii de arbori falnici,
care se remarca prin măreția ș i dimen siunile lor, se cont urează aceeași aura simbolică de Arbore
Cosmic.
În cultura noastră românească, pare să se remarce cel mai bine bradul, arbore ce face
parte din familia coniferelor ș i care, de asemenea , se remarcă prin dimensiunile sale foarte
impună toare fiind printre putinele specii care are tulpina foarte dreaptă. Ceea ce î l face cu totul
deosebit de c elelalte specii de arbori este capacitatea acestuia de a -și pă stra frunzele verzi. Ivan

8 Jean Chevalier, Alan Gheerbrant , Dictionar de simboluri. Mituri, Vise, Obiceiuri, Gesturi, Forme, Figuri, Culori,
Numere, Editura Polirom , Iasi, 2009, p. 94
9 Ibidem .

8
Evessev îl numește „copacul veș nic verde”10, căpătându -și astfel eticheta de pom veșnic ș i
nemuritor, de vigoare și tinereț e.
Cultul popular româ nesc cât și literatura populara românească, pare să ofere o aură
deosebită bradului ca Arbore al Vieț ii, motiv pentru care acesta joacă un rol de bază î n
evenimentele c ele mai importante care au loc în viața omului. Pe lângă faptul că îl avem preluat
ca și tradiție de Crăciun în care bradul este ornat și î mpodobit, tradiț ie care de altfel este destul de
răspândită și la alte popoare și țări, cultura românească îi acordă roluri b ine conturate atât î n
contextul ceremonia l nupțial cât și în cel funebru, ambele având roluri care marchează trecerea
într-o alta stare. Prin n untă se trece la un alt statut în societate, iar pri n moarte se trece la existenț a
într-o altă lume. În ambele , bradul, pe lângă reprez entant al Arborelui Cosmic, capătă și conotații
specifice fiecărui ceremonial î n parte.
„În toată literatura popu lară românească și în cea cultă bradul e înconjurat de o adevărată
aureola poetică , fie in ipostaza sa de simbol al vieț ii, fie ca un cop ac funebru, ca simbol al
tristeț ii.”11 Acest lucru se observă cel mai bine în oraț iile performate, fie la nuntă , fie la
înmormântare, adresate î n mod direct bradului cu prinse de bucurii și ură ri de bine sau de jale și
tristeț e.
Bradul î n pra cticile funebre.
În practicile funebre, bradul devine un alter -ego al omului. El este reprezenta ntul
defun ctului pe care îl însoțește î n călătoria acestuia către trecerea î n altă dimensiune, călătorie
ascensională a sufletului la cer. Călătorie reprezentat ă prin brad ca Arbore Cosmic. Cu toate
acestea, bradul îi mai sunt atribuie ș i alte car acteristici simbolice în acest ceremonial, pe lângă
cele pe care le -am văzut că le posedă ca Arbore al Vieț ii. Ivan Evessev afirmă că bradul
reprezintă „[…] m ândria, cur ajul și verticalitatea(masculină )”12.
Așa cum ne arată Simion Florea, bradul î n practicile funebre din cultura populară
românească este cel mai adese a folosit la moartea tinerilor și a fetelor nemăritate. Astfel, se
consideră ca sufletele acestora se vor c ăsători pe lumea cealaltă, iar bradul era dus î naintea
defunctului pentru a anunț a nunta. După înmormântare bradul este îngropat la capul mormâ ntului
lângă cruce. Aici bradul își capătă simbolul de înlocuitor în căsă torie.

10Ivan Evessev, Dicționar de simboluri și arhietipuri culturale , Editura Amarcod, Timișoara, 1994, pp. 23 -24.
11 Ibidem. .
12 Ibidem.

9
Pe lângă ritualul menț ionat anter ior, în cultura populara românească mai există și
ritualul de împodobire al bradului la înmormântări. În majoritatea zonelor din țara noastră ,
bradul este î mpodo bit cu dulciuri, fructe uscate și mere, panglici și alte ornamente. În alte zone
găsim că bar dul este ornat cu lână de oaie daca defunctul a fost cioban sau inelul de logodna al
tinerei se pune în vâ rful acestuia daca a fost logodită .
În zonele unde nu se găsesc brazi se foloseș te o alta specie de arbore, cel mai frecvent
apărut în tradițiile româ nești fiind mă rul sau prunul . Astfel, observăm tradiția folosindu -se de
capacitățile Arborelui Cosmic la înmormântări pentru a asigura drumul către cer, asigurâ ndu-se
astfel odihna sufletului într -un alt spaț iu.
O altă caracteristică specifică culturii no astre româneș ti și care însoțeș te ceremonialul
funebru se regăsește în câ ntecele care însoțesc fiecare ritual în parte, avâ nd rol de facil itare a
obiceiurilor respective. Acestea se găsesc în număr foarte mare ș i variante difer ite, în funcție de
zonă, exis tând câte un cântec pentru fiecare ritual în parte. Astfel, la înmormântare, bradul este
însoțit de cântece semnificative la tă iere, la coborârea din munți, î n drumul p e care -l parcurge
spre defunct și la mormâ nt.
Aceste cântece pline de semnificație, repr ezintă o adresare în mod direct către brad cat ș i
un dialog cu acesta. Simion Florea a adunat î n cartea sa câteva dintre acestea, regă site în
Transilvania, Bucovina, ținutul Haț egului sau la Giurgiu13. Toa te par a fi construite pe aceeași
bază, cântecele și poemele fiind pline de jale și tristețe, adresâ ndu-se bradului ca fiind un alter –
ego al defunctului.
Bradul în contextul ceremonial nupț ial.
Cu aceeași semnificație de Pom al Vieții, bradul este prezent și în cazul ceremonialului
nupțial ca obiect ritual. La fel ca și î n cazul cerem onialului funebru, bradul este împodobit și
ornat cu obiecte specifice adecvate contextului nupț ial precum : panglici colorate și flori,
simboluri ale fertilităț ii. Făcâ nd parte din c lasa pomilor roditori, el joacă rolul î n acest ritual de a
simboliza o căsnicie roditoare, păstrându -se în casă după nuntă, o ramura împodobită cu flori,
semn al reuș itei matrimoniale. Acest ritual este pă strat în cultura populară românească cu
persistență mai ales î n zona d e Sud precum Muntenia, Olt enia ș i Dobrogea.

13 Simion Florea Marian, Înmormântarea la Româ ni. Studiu etnografic , Lito-Tiografia Carol Gobl, Bucureș ti, 1892,
pp. 98 -101.

10
Totodată, aici îl regă sim sub postura de reprezentant al schimbă rii statutului social. Așa
cum el este dezrădă cinat di n mediul său natural și adus la nuntă, tot astfel ș i cuplul se desprinde
de vechea stare, începând un nou stil de viață prin schimbarea statutului social. Br adul apare nu
ca un alt er-ego al omului ci mai de grabă ca un alter -ego al tinerilor căsătoriț i, al căsniciei ce ii
așteaptă . El aduce noroc și succes în etapa care tocmai începe, simbolizând prin ramurile sale
veșnic v erzi, o căsnicie de durata și prosperă .
Ca Pom al Vieții el asigură încheierea unei etape și trecerea în alta, asigurâ nd
continuitatea n eamului, tinerii căsătoriți fiind părinț ii unei noi genera ții. În acest caz, bradul ca
obiect ceremonial nup țial, este însoțit de diverse ritualuri și ora ții care s ă marcheze aceast ă
trecere a cuplului căsă torit. Din nou, destinul uman este asociat cu destinul natural fii nd transpus
sub forme poetice ș i obiceiuri ceremoniale , reprezentând toate structurile ciclului vieț ii.
Bradul pom de Cră ciun.
Tradiția bradului împodobit de Crăciun este una pe care o î mpărțim cu alte popoare și
culturi. Din nou, aceasta este str âns legata de religie, în special cea cre ștină. Obiceiul este acela
de a împodobi un brad cu ghirlande, ornamente , dulciuri și lum ânări iar în vârful acestuia s ă fie o
stea sau un înger, acestea din urmă reprezentând î ngerii sau steaua din Betleem. Acest obicei este
asociat cu cel ebrare Crăciunului, fiind asociat cu nașterea lui Iisus Hristos. Mai târziu acest obicei
capătă conotații noi pe lângă cele deja existente, astfel că Ivan Evessev afirma că „La popoarele
Europei, începând din Evul Mediu, un brad î mpodobit servește drept Pom de Crăciun – simbol al
reînnoirii anului.” Fiind în ultima luna a anului în care este o ficiată această tradiț ie, oamen ii i-au
asociat ș i aici ideea simbolistica de reprezentant al sfârșitul unei etape și î nceputul alteia
(Arborele Cosmic) . Un an trebuie sa se sfârșească pentru a putea î ncepe altul, formâ nd astfel
ciclicitatea vieț ii.
Acest o bicei s -a răspândit î n aproape toat e popoarele lumii pe diferite căi și în diferite
secole, apărând mai târziu în anumite regiuni. Una dintre căile pe care tradiția bradului s -a
răspâ ndit este prin intermediul religiei, si si-a păstrat originalitatea cu aj utorul legendele prin
intermediul cărora au fost purtate. Astfel întâlnim la Tony Brill, o variantă a acestei lege nde14.
În această legendă , este vorba de Dumnezeu care oferă tuturor copacilor abil itatea de a
rodi, de a face fructe, mai puțin bradului. Aces tuia îi oferă, în schimb frunze veșnic verzi, față de

14Tony Brill, Legendele florei. Colecția Miorița , Editura Grai și suflet – Cultura Națională, București, 1994,pp 164 –
165.

11
copacii ceilalți care și le pierd odată cu venirea iernii. Astfel că, atunci când împărații de la răsărit
au venit să aducă daruri pruncului Iisus H ristos și negă sind ramuri verzi cu care sa le
împodobe ască, fiind iarna, s -au fol osit de crengile bradului verzi. Î n acest mod ei au dus darurile
pruncului născut, împodobite cu crenguțe de brad în care au aprins și lumână ri.
Din aceasta legenda s -ar explica obiceiul n ostru la româ ni, preluat de la pop oarele vechi
de a î mpodobi bradul si de a pune luminițe în el, de sărbătoarea sfântă a Crăciunului, a nașterii
Domnului, cât ș i cel al darurilor care vin odată cu Moș -Ajun.
Așadar, de Cră ciun, care este o sărbătoare plina de semnificații și simboluri, celebrată
pretutindeni în lume, bradul joacă și aici un rol important în culturile lumii , printre care , desigur ,
și cultura populară românească. El reprezintă nașterea Domnului și totodată naș terea unui nou
început. Este unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri, în special în rândul copiilor, pentru că
aduce cu dânsul cadouri dar ș i pent ru ca este un motiv de bucurie î n rândul creștinilor, care
sărbă toresc mai presus de toate nașterea Mâ ntuitorului.

12
BIBLIOGRAFIE:

Chevalier, Jean, Gheerbrant, Alain, Dicționar de s imboluri. Mituri. Vise. Obiceiuri. Gesturi.
Forme. Figuri. Culori. Numere. , Editura Polirom, Iași, 2009.
Eliade , Mircea, Cosmologie și alchimie babiloniană , Ediția a II -a, Editura Moldova, Iași, 1991.
Eliade, Mircea, Imagini și simboluri. Eseu despre simbo lismul magico -religios , Editura
Humanitas, București, 1994 .
Evseev, Ivan, Dicționar de simboluri și arhietipuri culturale , Editura Amarcod, Timișoara, 1994.
Gorovei, Artur , Datinile noastre la naștere și la nuntă , Editura Paideia, București, 2002.
Marian, Simion Florea, Înmormântarea la români. Studiu etnografic , Lito -Tipografia Carol Gobl,
București, 1892.
Tony , Brill, Legende populare românești , Editura Litera, București -Chișinău, 2002.