Capitolul I IstoriaHIV/SIDA

CUPRINS

INTRODUCERE..

Capitolul I IstoriaHIV/SIDA

1.Definiția – Clasificarea infecției HIV/SIDA

1.1. Infecția Nedeterminată

1.2. Infecția Asimptomatică

1. 3. Infecția Simptomoatică

1.4. Ipoteze ale apariției HIV/SIDA

1.4.1. Ipoteza originii africane

1.4.2. Ipoteza originii naturale

1.4.3. Ipoteza originii de laborator

1.5. Căile de transmitere

1.6. Prevenire

1.7. Tratament

Capitolul II Consilierea suportivă a persoanelor cu HIV/SIDA

Capitolul III Intervenția Specifică HIV/SIDA în Penitenciar

3.1. Scopul cercetării

3.2. Descrierea metodelor și tehnicilor de cercetare

3.3. Locul desfășurării cercetării

3.3.1. Poliția

3.3.2. Penitenciarul-Spital Bucureti-Jilava

3.3.3. Institutul Național de Boli Infecțioase Matei Balș

3.3.4. ARAS (Asociația Română Anti-Sida)

3.3.5. Direcția Generală de Asistență Socială i Protecția Copilului sector 6

3.3.6. Biserica Sfântul Dumitru

3.3.7. Fundația Episcop Melchisedec, fliala Bacău

3.4. Ghidurile de interviu aplicate

3.4.1. Ghid Interviu Medic Matei Balș

3.4.2. Ghid Interviu ARAS și Centrul de prevenire, informare, evaluare și

consiliere a persoanelor dependente de alcool și droguri "Izvorul Tămăduirii"

din Bacău

3.4.3. Ghid interviu Spitalul Penitenciar Jilava

3.4.4. Ghid interviu Poliție

3.4.5. Ghid interviu Asistent Social

3.4.6. Ghid interviu preot

3.4.7. Ghid interviu beneficiar

3.5. Studiu și interpretarea datelor

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

HIV/SIDA face tot mai multe victime, fiind considerată una dintre cele mai devastatoare boli din istoria omenirii. SIDA este provocată de HIV (virusul imunodeficienței umane), toate persoanele netratate infectate cu HIV vor dezvolta în cele din urmă SIDA. Virusul HIV, atacă exact celulele care protejează corpul împotriva infecțiilor. Pe măsură ce numărul acestor celule scade, organismul persoanelor infectate (seropozitive) nu mai poate face față bolilor (ex. pneumonie, tuberculoză, meningită). Atunci când organismul unei persoane infectate ajunge în acest stadiu și nu se mai poate apăra împotriva infecțiilor apare SIDA. Din acest moment sănătatea persoanei începe să se deterioreze rapid, ducând în final la deces.

În activitatea profesională, de asistent social în cadrul Serviciului Evaluare Complexă Persoane adulte cu Handicap iau contact direct cu astfel de persoane. Despre HIV/SIDA s-au scris lucruri atât de diferite, uneori chiar înspăimântătoare sau uimitoare încât m-am gândit că este important și benefic să studiez profund problema. Zilnic întâlnesc persoane cu HIV/SIDA, multe dintre acestea provin din penitenciare, se observă o lipsă de integrare a acestora, o dezorientare permanentă. Deoarece studiile pe această temă sunt limitate, am găsit oportun să studiez detaliat această problemă în general, și tema în particular, considerând că mă vor ajuta în activitatea profesională curentă și viitoare. Astfel voi putea înțelege mai bine nevoile persoanelor cu HIV/SIDA, problemele sau dificultățile cu care se confruntă și voi putea sensibiliza atitudinea opiniei publice față de semenii noștri aflați în suferință.

În activitatea practică se observă din partea oamenilor o oarecare stigmatizare a acestor persoane în sensul că dacă persoana nu este seropozitivă, dar suferă, de exemplu de cancer, reumatism articular, pneumonie, diaree, micoză, febră, tuberculoză, diverse simptome neurologice sau deficiențe, atunci nu există foarte multe motive de îngrijorare, deoarece conform concepțiilor curente este vorba despre boli obișnuite, care apar o dată cu vârsta. Însă, este suficient ca aceste simptome să apară la o persoană seropozitivă că dintr-o dată acestea vor deveni sidatice. Evident excluderea socială și stigmatizarea acestor persoane o reprezintă lipsa informațiilor sau ignorarea acestora. Această lucrare doresc să vină și în ajutorul acestor persoane, ajutându-le să-i înțeleagă și să-i accepte mai ușor pe cei cu probleme HIV/SIDA. Prin schimbarea mentalității asupra lor, îi vom putea ajuta să treacă mai ușor peste aceste momente dificile, să îi încurajăm atunci când nu mai au puterea să meargă mai departe, îi vom putea face să se simtă acceptați, utili și iubiți, încercând să-i facem să zâmbească și să lupte, să creadă că se poate trăi pozitiv chiar dacă ai HIV.

Lucrarea este împărțită în trei capitole astfel în primul capitol este descrisă pe larg maladia HIV/SIDA. Primele două capitole sunt teoretice și cuprind informații despre definiția, ipotezele apariției, căile de transmitere, prevenirea și tratamentul bolii HIV/SIDA și informații privind consilierea suportivă a acestor persoane.

Încă de la începutul lucrării voi delimita termenii între HIV și SIDA, pentru a se înțelege foarte clar că este vorba de două concepte diferite.

HIV (VIRUSUL IMUNODEFICIENȚEI UMANE) este un virus care atacă și distruge sistemul imunitar iar organismul nu mai poate face față agresorilor de orice natură (virusuri, bacterii, ciuperci, celule canceroase). Astfel, rezultă infecții și forme de cancer care pot fi mortale. Ca și alte virusuri, HIV nu poate supraviețui în mod independent. El nu poate trăi decât în interiorul unei celule. HIV atacă, în special, limfocitele T-CD4, celule importante ale sistemului imunitar responsabile de apărarea organismului.

SIDA (SINDROMUL IMUNODEFICIENȚEI DOBÂNDITE). Este ultima fază a infecției cu HIV, când sistemul imunitar este foarte afectat de virus, iar organismul nu mai poate face fața infecțiilor.

Capitolul I

Istoria HIV/SIDA

Pandemia mortală, SIDA debutează cu semnalarea în 1981 a unui val epidemic de pneumocistoză și sarcoame Kaposi la bărbații americani homosexuali. Elementul biologic comun tuturor acestor cazuri era un deficit imunitar sever; de aceea noua entitate este denumită SIDA, sindrom de imunodeficiență dobândită. Studii retroactive au confirmat descrierea unor cazuri asemănătoare în Africa tropicală încă din anii 1960-1970, iar un ser din 1959 al unui bolnav din Zair este depistat pozitiv de NAHMIAS.

SIDA – Sindromul de Imunodeficiență Dobândită – a fost raportată pentru prima dată în SUA, în 1981 în Los Angeles și New York, la un grup de bărbați la care s-a produs o epidemie de Pneumonie cu Pneumocystis Carinii și sarcom Kaposi în condițiile unei aparențe stări de sănătate. Ulterior, SIDA a luat proporțiile unei epidemii mondiale majore.

SIDA este provocată de virusul imunodeficienței umane (HIV). Prin distrugerea celulelor de bază ale sistemului imun, HIV anihilează progresiv capacitatea organismului de a se apăra împotriva infecțiilor și anumitor forme de cancer. Persoanele diagnosticate cu SIDA sunt susceptibile la apariția unor infecții amenințătoare de viață, numite infecții oportuniste, provocate de agenți microbieni care de obicei nu produc îmbolnăviri la omul sănătos.

Incubația bolii este foarte lungă și poate varia de la câteva luni la mai mulți ani. Unele persoane infectate cu HIV au rămas asimptomatice mai mult de 10 ani. La ora actuală nu există nici un vaccin care să ofere protecție împotriva HIV. Deci, nu există un tratament care să vindece SIDA, există o serie de agenți terapeutici care încetinesc evoluția bolii și permit controlul și prevenirea majorității infecțiilor oportuniste.

"Din 1981 până în prezent, SIDA a devenit un adevărat flagel care traumatizează umanitatea. Această boală transmisibilă sexual a bulversat raporturile umane, a atins toate continentele și a mobilizat, în întreaga lume, o armată de cercetători și de medici. Sindromul imunodeficienței dobândite, cunoscut sub sigla SIDA, nu este o boală în sensul uzual al termenului. SIDA reprezintă un sindrom polimorf, caracterizat prin infecții repetate și rebele, numite infecții oportuniste, ce apar și se dezvoltă la persoane al căror sistem imunitar este puternic afectat."

În 1983 este descris HIV, virusul imunodeficienței umane, cauza acestui sindrom, stabilindu-se că aparține clasei retro-virusurilor, familiei lentivirinae. Este vorba de o categorie aparte de virusuri, care datorită unei enzime numită revers-transcriptază, au capacitatea unică de copiere inversă a ARN-ului viral în ADN. Acesta, la rândul său este inclus în genomul celulei infectate ca provirus unde poate rămâne latent timp de ani sau chiar decenii; nu se știe când și de ce, provirusul este activat devenind capabil de a sintetiza toate componentele virale, care apoi prin asamblare reconstituie particula virală infectată. Aceasta distruge progresiv anumite celule ale organismului și în special unele limfocite, componente ale sistemului imunitar. Persoana respectivă devine vulnerabilă față de unele infecții și cancere, care vor determina evoluția ulterioară a bolii.

1. Definiția – Clasificarea infecției HIV/SIDA

Sindromul de imunodefldență acută dobândită SIDA/AIDS constituie partea finală a evoluției infecției cu HIV, caracterizată prin: depresie imună majoră, dezvoltarea infecțiilor oportuniste (virale, bacteriene, parazitare, fungice) și a tumorilor, cu afectarea sistemului nervos central (dovedită clinic sau anatomo patologic). Definiția acestui sindrom la copii (mai ales din țările subdezvoltate) este complectată cu acceptarea ca boli relevante pentru SIDA, a infecțiilor bacteriene severe sau prelungite sau recurente și a pneumoniei interstițiale limfoide sau a hiperplaziei limfoide pulmonare.

Cursul infecției HIV și manifestările sale clinice sunt parțial diferite la copil față de adult, atât datorate unor căi de transmitere diferite, cât și faptului că, copiii (iarăși mai ales în țările subdezvoltate) pot avea o deprimare anterioară a imunității prin malnutriție sau infecții repetate.

Astfel avem următoarele clasificări:

1.1. Infecția Nedeterminată

Traduce prima infecție cu HIV care nu este întotdeauna manifestată clinic, uneori se poate manifesta printr-un episod infecțios asemănător gripei sau mononucleozei. Prima infecție poate succeda foarte curând momentului contagiunii, în medie după 3-8 săptămâni. Seroconversia urmează să aibă loc probabil după 4-12 săptămâni, uneori după câteva luni, în funcție de calea de contaminare.

1.2. Infecția Asimptomatică

Desemnează faza de latență, respectiv de infecție asimptomatică, ce poate dura luni sau ani. După testarea funcției imunologice (leucograma și cuantificarea subseturilor de limfocite T, dozarea cantitativă a imunoglobulinelor) clasificarea este făcută în următoarele subclase:

A – funcție imună normală

B – funcție imună modificată

C – funcție imună netestată

1. 3. Infecția Simptomoatică

Include formele de infecție HIV care au devenit clinic manifeste; în funcție de natura acestor manifestări au fost separate mai multe subclase; bolnavii pot să fie incluși în mai mult decât o grupă de subclasificare.

1.4. Ipoteze ale apariției HIV/SIDA

Există mai multe ipoteze privind apariția HIV, dar nici una dintre acestea nu poate fi confirmată în totalitate. Dintre acestea amintim: ipoteza originii africane, ipoteza originii naturale, ipoteza originii de laborator.

De asemenea, este posibil ca un anumit virus care determină boli asemănătoare la diferite specii de animale, prin mutații genetice succesive, să fi devenit agresiv asupra speciei umane.

1.4.1. Ipoteza originii africane

Zairul a fost considerat locul de origine al HIV și a fost prima țară africană care a invitat la cercetare în acest sens. Primii africani cu SIDA raportați, au fost zairezi care trăiau în Belgia și făceau parte din înalta societate. Facându-se cercetări în Zair, au fost depistate 38 de cazuri în timp foarte scurt. Bazându-se pe acest număr, calculele statistice au sugerat în 1983, ca rata persoanelor infectate anual ar fi de 170 de cazuri la 1 milion. Extrapolând datele s-a concluzionat că milioane de africani vor muri în următorii ani. La acea dată, testele ELISA pentru HIV nu espectiv de infecție asimptomatică, ce poate dura luni sau ani. După testarea funcției imunologice (leucograma și cuantificarea subseturilor de limfocite T, dozarea cantitativă a imunoglobulinelor) clasificarea este făcută în următoarele subclase:

A – funcție imună normală

B – funcție imună modificată

C – funcție imună netestată

1. 3. Infecția Simptomoatică

Include formele de infecție HIV care au devenit clinic manifeste; în funcție de natura acestor manifestări au fost separate mai multe subclase; bolnavii pot să fie incluși în mai mult decât o grupă de subclasificare.

1.4. Ipoteze ale apariției HIV/SIDA

Există mai multe ipoteze privind apariția HIV, dar nici una dintre acestea nu poate fi confirmată în totalitate. Dintre acestea amintim: ipoteza originii africane, ipoteza originii naturale, ipoteza originii de laborator.

De asemenea, este posibil ca un anumit virus care determină boli asemănătoare la diferite specii de animale, prin mutații genetice succesive, să fi devenit agresiv asupra speciei umane.

1.4.1. Ipoteza originii africane

Zairul a fost considerat locul de origine al HIV și a fost prima țară africană care a invitat la cercetare în acest sens. Primii africani cu SIDA raportați, au fost zairezi care trăiau în Belgia și făceau parte din înalta societate. Facându-se cercetări în Zair, au fost depistate 38 de cazuri în timp foarte scurt. Bazându-se pe acest număr, calculele statistice au sugerat în 1983, ca rata persoanelor infectate anual ar fi de 170 de cazuri la 1 milion. Extrapolând datele s-a concluzionat că milioane de africani vor muri în următorii ani. La acea dată, testele ELISA pentru HIV nu erau înca în uz, deci relevanța datelor statistice poate fi contestată.

În căutarea originii acestui virus, s-au făcut o serie de teste pe animale. Descoperirea unui virus asemănător ca structură cu virusul HIV, la o specie de maimuță africană (numită maimuța verde sau Cercopithecus aethiopis), indicau probabilitatea provenienței virusului de la aceasta. Totuși, maimuțele afectate de acest virus nu dezvoltă SIDA, ci o altă boală care a

fost numită SAIDS – SIDA simiană.

1.4.2. Ipoteza originii naturale

În literatura medicală americană și europeană au fost descrise cazuri datând din jurul anului 1900, cu o simptomatologie foarte asemănătoare tabloului clinic al SIDA. Astfel de cazuri sugerează că virusul HIV ar fi putut exista cu câteva decenii înainte de declanșarea actualei epidemii.

Există două tipuri de explicații privind extinderea numărului de cazuri. Una dintre ele sugerează existența unei tulpini mai virulente a virusului HIV apărută ca urmare a mutațiilor genetice întâmplatoare ale unor tulpini mai puțin active. O altă explicație atribuie extinderea epidemiei unor factori de natură sociologică cum ar fi: modificările culturale și comportamentale apărute în ultimele decenii (extinderea utilizării drogurilor intravenoase, multiparteneriatul heterosexual și homosexual), creșterea mobilității populației.

1.4.3. Ipoteza originii de laborator

Conform acestei ipoteze acest virus a fost produs de om în laborator. Armata americană a sponsorizat numeroase cercetări în acest sens, dar rezultatele acestora nu au apărut în literatura științifică, care nu acceptă această posibilitate. În literatura de specialitate se subliniază faptul că HIV nu are calități de armă biologică pentru că: se transmite cu dificultate, evoluează lent și este foarte greu de eliminat.

1.5. Detectarea anticorpilor anti HIV

„Cel mal larg folosit este Testul Elisa, având valoare de screening orice caz pozitiv trebuie retestat (tot cu tehnica Elisa, apoi se face confirmarea cu Western-Btot. Sensibilitatea testului este de 98-99%, deși există rezultate fals pozitive sau fals negative. Rezultatele fals pozitive țin de prezența în serul cercetat a complexelor imune circulante, fie de infecția cu un alt virus care produce o reacție încrucuată, fie de insuficienta purificare a antigenelor virale utilizate. Rezultatele fals negative se pot întâlni în cazul în care subiectul infectat se află în faza premergătoare seroconversiei.”

Sursa de infecție o constituie omul infectat cu HIV, cu sau fără manifestări clinice. Particularitatea constă din persistența infecției cu HIV toată viața celui infectat, care rămâne astfel contagios până la sfârșitul vieții. Prin caracterul de infecție persistentă și apariția de noi cazuri, se acumulează astfel un rezervor imens de HIV, evaluat de OMS la 9-11 milioane de persoane infectate și numărul lor se va tripla în următorii ani.”

Pentru HIV originea pare a fi Africa, virusul fiind relativ apropiat de virusul simian. Ipoteza cea mai probabilă este trecerea acestui virus de la maimuță (ca specie rezervor) la om, ca o nouă gazdă, prin mușcătură, de exemplu. Dar codul genetic al lui HIV 1 este îndepărtat de HIV 2 și de virusurile simiene, pentru a crede că el derivă printr-o simplă mutație. Ipoteza plauzibilă rămâne cea practică, potrivit căreia acest virus a existat de mult timp, în câteva populații umane izolate, care l-au tolerat relativ bine. În anii 1970-1980, datorită schimbărilor în modul de viață, virusul a putut disemina (extensia călătoriilor, liberalizarea obiceiurilor sexuale, generalizarea transfuziilor și apariția toxicomaniei).

HIV a fost izolat din următoarele fluide umane: sânge, plasmă, spermă, secreție vaginală, salivă, lacrimi, urină, lapte de sân și în produse biologice: ganglioni limfatici, timus, măduvă osoasă, creier, alveole pulmonare.

Primul caz de infecție cu HIV în România a fost identificat în 1985 de către doctorul Andrei Olinescu, la un pacient de 42 de ani, bărbat, ce lucra ca însoțitor de drum pe rutele unor trenuri internționale. Unele zvonuri afirmau că respectivul pacient presta și altfel de servicii în timpul călătoriilor. Cazul a fost trecut imediat sub tăcere de către autoritățile comuniste.
SIDA a fost considerată de o parte a populației din țările cu incidență mare a bolii drept o pedeapsă divină, iar despre cei atinși de virus se credea că își merită soarta, căci cei care sufereau de această boală erau de obicei homosexualii, drogații și prostituatele. Opinia se modifică simțitor odată cu apariția unor cazuri celebre (cazul Ryan White, din 1985, când unui băiat de 13 ani infectat cu HIV i se interzice accesul la cursuri de către oficialitățile școlare). La această schimbare a mentalității societății și de atitudine față de cei infectați au contribuit personalități importante infectate: actorul Rock Hudson, balerinul Rudolf Nureyev, tenismenul Arthur Ashe sau cântărețul Freddie Mercury.

1.6. Căile de transmitere

S-au identificat următoarele căi de transmitere a bolii HIV/SIDA astfel:

– penetrarea anală neprotejată, fie că este heterosexuală sau homosexuală, este modul de transmitere major, din cauza fragilității mucoasei anale. Studiile statistice arată că numărul de infectări la 100 de expuneri în acest caz este de 0,5-3,0%

– penetrarea vaginală neprotejată prezintă un risc crescut de transmitere. Riscul transmiterii infecției este direct proporțional cu numărul de parteneri. Cu cât numărul de parteneri este mai mare, cu atât probabilitatea de a întâlni un partener seropozitiv, este mai mare. Dar și contactul sexual cu un singur partener, nu exclude posibilitatea infectării.

– sexul oral prezintă un risc de infectare, în special dacă există leziuni la nivelul mucoasei bucale;

– folosirea în comun a acelor și seringilor de către două sau mai multe persoane, întâlnită îndeosebi în cazul consumatorilor de droguri; personalul sanitar care este în contact permanent cu pacienții; cele mai multe cazuri de infectare sunt secundare unei răniri prin intermediul unui ac pătat cu sânge sau prin contactul dintre sânge ori alt lichid corporal infectant cu pielea lezată;

– de la mamă infectată la făt (în timpul sarcinii sau la naștere)

– după naștere prin alăptare.

Toate substanțele care scad capacitatea de decizie și responsabilitatea (alcoolul, drogurile), modifică capacitatea individului de a lua măsuri de prevenire, crescând riscul de transmitere a virusului prin sânge sau relații sexuale.

Alte căi suspectate (contacte personale cu bolnavi, contacte cu obiecte contaminate cu sânge, salivă, lacrimi, prin insecte hematofage) nu s-au confirmat. Transmiterea necesită o cantitate minimă de virus sau un „prag" pentru provocarea unei infecții; sub acest prag organismul are capacitatea de a se debarasa de virus. În felul acesta poate fi explicat faptul că deși virusul a fost identificat în salivă, lacrimi sau transmiterea prin insecte hematofage, acest prag nu este depășit, pentru a realiza infecția. Anumite boli (paludismul, febra galbenă) se transmit prin țânțari. Germenii responsabili se transformă și devin infecțioși în organismul țânțarilor pe care îi parazitează. Acest ciclu, indispensabil transmiterii acestor boli nu există, în ceea ce privește virusul HIV. Contagiozitatea pe cale parenterală a HIV este probabil similară cu a virusului hepatitei B, cele două tipuri de infecție fiind frecvent asociate, contagiunea făcându-se pe căi identice în ambele cazuri.

Transmiterea infecției HIV pe alte căi parenterale este posibilă: ace și instrumente nesterilizate, acupunctura, găuritul urechilor, tatuaje; instrumente de îngrijire corporală (foarfeci, pense, lame); se cunosc cazuri de transmitere și prin transplante.

Riscul infecției cu HIV cu caracter profesional pentru personalul medico-sanitar, este foarte redus, totuși infecția este posibilă. Modalitatea de infecție este cea percutană, prin inoculare accidentală de sânge de la un bolnav infectat cu HIV.

Numărul celor infectați, dar nedepistați depinde și de modelele culturale, convingerile religioase sau tradiții, ca și de viziunea predominantă asupra sexualității, care diferă de la țară la țară. Gradul de toleranță în ceea ce privește utilizarea prezervativului determină cât de mare este partea "ascunsă" a icebergului. Țările în care este acceptată utilizarea prezervativului, nu doar ca metodă contraceptivă, ci și ca modalitate de prevenire a infecțiilor cu transmitere sexuală, tind să aibă o incidență mai scăzută de cazuri.

În faza de boală SIDA, organismul este afectat pe mai multe planuri pe fondul ineficienței sistemului imunitar, simptomatologia fiind complexă și diferită de la un individ la altul.

Factorii care influențează negativ, adică grăbesc evoluția infecției HIV spre faza SIDA sunt: – rezistența individuală scăzută,

– nutriția precară a individului,

– stresul.

În absența unui tratament, evoluția de la infectare pâna la apariția bolii SIDA este în general între 5-10 ani. Durata supraviețuirii, după instalarea bolii SIDA variaza între 9 luni și 2 ani. Această perioadă poate fi mult prelungită în condițiile unui tratament adecvat și susținut cu medicamente antiretrovirale. Apariția manifestărilor de boală anterior menționate nu arată și viteza evoluției. Există situații în care, deși există simptomele anterior amintite, boala are o evoluție lentă și există situații contrare, fără semne, care sunt însoțite însă de un deficit imunitar sever și evoluții defavorabile. O persoană afectată de HIV/SIDA poate avea o viața normală, mai ales dacă sistemul său imunitar este înca în stare bună. Dacă sistemul imunitar cedează, apar riscuri legate de evoluția infecției.

1.7. Prevenire

Întrucât nu există nici un vaccin contra HIV, singura modalitate de prevenire a infecției este evitarea comportamentelor care expun la riscul de infectare, de exemplu, folosirea în comun a seringilor și a acelor sau evitarea contactele sexuale neprotejate. Cea

mai sigură cale de prevenire a infecției cu HIV nu este folosirea prezervativului, ci limitarea relațiilor sexuale la un singur partener neinfectat (monogamia). Este însa bine să se știe că prezervativul este o barieră relativ eficientă împotriva virusului HIV.

„Din cauza unor pori care există în mod natural în latexul de cea mai buna calitate (și care au diametrul de până la 50 de ori mai mare decât diametrul unui virus HIV), precum și din cauza unor defecte de fabricație, depozitare, întreținere sau folosire, există riscul transmiterii infecției cu HIV, chiar în condițiile folosirii prezervativului. Această metodă preventivă relativă este însă promovată atât de agresiv datorită faptului că se consideră că monogamia și abstinența de la relațiile sexuale premaritale sunt concepte perimate, pe care majoritatea nu le mai respectă azi și atunci se alege răul mai mic din două rele.”

1.8. Tratament

Dacă la apariția SIDA în SUA și apoi în restul lumii nu existau medicamente care să combată deficitul imun și prea puține care să țină sub control infecțiile oportuniste, pe parcursul ultimilor 10-15 ani s-au pus la punct metode terapeutice care chiar dacă nu vindecă SIDA, încetinesc mult evoluția ei și țin în frâu mult mai bine infecțiile oportuniste.
Obiectivul terapiei HIV este de a încetini progresia afecțiunii și apariția evenimentelor care definesc sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA).

Pentru atingerea acestor obiective terapeutice este nevoie de terapie antiretrovirală (ARV) care să asigure scăderea concentrației de virus și care să fie capabilă să o mențină pentru o perioadă de timp cât mai îndelungată, să prevină mutațiile virale și dezvoltarea rezistenței la tratament.

În aceste condiții, apariția unor produse care să asigure o terapie ARV foarte eficientă, cu bună tolerabilitate, cu un nivel crescut de aderență, cu care se poate atinge obiectivul terapeutic de scădere a concentrației de virus sub nivel detectabil și care va asigura un tratament cost-eficient atât pe termen scurt cât și pe termen lung va fi bine primită.

„În România s-a lansat de curând Prezista (darunavir), un nou medicament pentru tratamentul SIDA, care, administrat concomitent cu 100 mg ritonavir, este indicat în asociere cu alte medicamente antiretrovirale pentru tratamentul infecției cu virusul HIV la pacienții adulți care au prezentat eșec la mai mult de un regim terapeutic conținând un inhibitor de protează.”

Capitolul II

Consilierea suportivă a persoanelor cu HIV/SIDA

Specifică infecției cu HIV/SIDA este consilierea pre-testare și post-testare. Consilierea pre-testare este efectuată înaintea testului HIV și are ca scop oferirea sau clarificarea informațiilor despre infecția cu HIV/SIDA, despre căile de infectare, evitarea comportamentelor de risc, precum și implicațiile medicale, sociale și psihologice pe care le presupune situația de a fi o persoană infectată. Persoana consiliată este încurajată să se testeze informând-o asupra avantajelor testării și este obținut consimțământul pentru testare.

Consilierea post-testare este diferită în funcție de rezultatul testului HIV. Astfel, consilierea post-testare după un test HIV negative se centrează pe identificarea acelor comportamente ale persoanei care ar putea avea risc de infectare. Se întăresc informațiile despre transmiterea HIV și modalitățile de prevenire ale acesteia. Se încurajeaza retestarea la 3 si 6 luni, mai ales dacă persoana are în antecedente comportamente de risc.

Consilierea post-testare pentru un rezultat HIV pozitiv necesită o pregătire specială pentru a face față situațiilor de criză. Consilierea se centrează pe susținerea emoțională a persoanei, oferirea de informații încurajatoare, discuția despre viitorul apropiat. Trebuie să se țină seama de mecanismele de apărare la boală și durere și să se răspundă cu empatie și respect. Consilierea psihologică de susținere (suportivă) poate avea loc în toate etapele pe care le parcurge individul pâna la acceptarea diagnosticului, în confruntarea cu agravarea bolii sau cu respingerea socială etc. Acest demers este mai puțin structurat, principalul său
scop fiind depașirea situațiilor dificile din momentul respectiv, oferirea de înțelegere, încurajare, susținere, empatie, persoana găsind astfel propriile soluții pentru situația prin care trece.
Aflarea statutului de seropozitivitate reprezintă un risc psihologic deosebit și antrenează o serie de repercursiuni psihologice. Modul de expresie al acestor repercursiuni depind de mai mulți factori, dintre care cei mai importanți sunt: personalitatea subiectului, circumstanțele diagnosticării seropozitivității, anturajul său.

„E. Kubler-Ross, psiholog american, a descris 5 etape prin care trec persoanele seropozitive și familiile acestora la aflarea diagnosticului: negarea, furia, negocierea, depresia și acceptarea.”

Negarea, atunci când pacientul sau familia (parinții) refuză să dea crezare veridicității diagnosticului. Negarea reprezintă un mecanism de aparare dificil și de aceea, ca etapă inițială, trebuie respectată, dar nu întreținută o perioada prea mare de timp.

Furia este un mecanism de apărare mai elaborat și reprezintă un început de integrare; pacientul este invadat de anxietate și caută vinovați pentru ceea ce i s-a întâmplat. Ea constă în reacții verbale agresive care sunt greu de suportat de către anturaj. Cu toate acestea, este important să se accepte aceste furii și să fie lăsate să se exprime.

Negocierea constă în modalități de rezolvare colaterală a situației; ea apare la copiii mai mari, la adulți, la aparținători și la personalul care se ocupă de persoanele seropozitive. Pacientul ia în considerație proiecte de viitor și ia decizii, punând în practică anumite
ritualuri și gânduri de tip magic („Voi avea un regim de viață mai echilibrat.”etc.). În această etapă persoana nu mai suportă informația, dar acționează prin ea.

Depresia reprezintă o decompensare reactivă și o epuizare a mecanismelor de apărare ale Eului. În aceasta etapă pacientul se simte inutil, nu mai are dorințe și simte că nu mai are viitor; de asemenea, acesta se izolează, nu mai are prieteni, nu mai mănânca etc. Această izolare poate constitui un moment de căutare interioară a resurselor pentru ca, ulterior, persoana să fie capabilă să înfrunte exteriorul, dar poate fi și un moment în care apar idei suicidare, tentative suicidare sau chiar suicidul. Este foarte important ca familia și prietenii să sprijine persoana în această perioadă, să o confirme și să-i arate că este iubită.

Acceptarea este etapa în care persoana acceptă să trăiască cu statutul de seropozitivitate, este o reinvestire în sine, o reluare a sentimentului de urgență de a exista și de a profita de viață.

Izolarea socială a persoanelor seropozitive și a familiilor lor, este un fapt des întâlnit, constituind o caracteristică particulară a bolii. Persoana seropozitivă este tratată de multe ori de cei din preajmă ca fiind altfel (atât în sens pozitiv, prin grija manifestată față de cel bolnav, dar mai ales în sens negativ, de cei care cu ușurința îl etichetează: persoană cu SIDA). Sunt cazuri frecvente de familii care își părăsesc membrii infectați cu HIV încă de la aflarea diagnosticului.

Anunțarea diagnosticului HIV/SIDA generează reacții diverse, de la stări de șoc, la refuzul de crede și mai ales de a accepta. Dezvoltarea armonioasă a personalității pe toate planurile apare atunci când persoana este apreciată, înconjurată de dragoste și securitate, are parte de experiențe noi. Componentele stării de bine sunt:

Acceptarea de sine, realizată printr-o atitudine pozitivă față de propria persoană;

Acceptarea calităților și defectelor personale;

Percepția pozitivă a experiențelor trecute;

Conștientizarea sensului vieții, direcționat de scopuri de durată medie și lungă;

Convingerea că merită să te implici

Experiența ca atare, ne arată că lumea este încărcată de incertitudine iar datorită bolii, totul se poate modifica în orice clipă. Din nefericire situațiile limită prin care trec persoanele seropozitive au adesea efecte traumatizante asupra psihicului, modificarea imaginii de sine fiind un astfel de efect. Este cunoscut faptul că în dezvoltarea personalității și în procesul adaptării și integrării psihosociale, un element esențial este imaginea de sine.

Prin imaginea de sine înțelegem un autoportret, atât fizic cât și psihosocial, concretizat în totalitatea părerilor fiecăruia despre sine, adică o apreciere complexă și intimă. Pe parcursul vieții imaginea de sine se modifică, „se ajustează” fiind normal să se petreacă astfel, atâta vreme cât omul însuși se schimbă.

Modificările imaginii de sine sunt generate de evenimente pozitive sau negative ce intervin la orice vârstă în viața oricărei persoane. În cazul persoanei seropozitive, imaginea de sine capătă o serie de trăsături accentuate de relațiile sale speciale cu lumea înconjurătoare, generate de starea și statutul său de persoană infectată. La aceasta contribuie esențial „imaginea comună”, răspândită în societate, asupra categoriei de persoane seropozitive și asupra celor apropiați acestora.

Pentru sprijinirea acestei categorii este nevoie de servicii specializate care să vină în întâmpinarea nevoilor specifice și anume: consiliere psihologică, socială, terapie ocupațională, ergoterapie etc.

Pe lângă consilierea psihologică a persoanelor cu HIV/SIDA în vederea reinserției, este necesar să se realizeze cursuri de formare profesională avându-se în vedere consecințele sociale, morale și de sănătate, pierderea locului de muncă sau a incapacității acesteia. Totodată, prin consiliere se dorește ca persoana afectată de acest flagel HIV/SIDA să conștientizeze starea sa de îmbolnăvire, pericolul la care se expune dacă nu urmează tratamentul și nu-și ține sub control starea de sănătate, pericolul la care îi expune pe cei din jur, motivația să lupte cu sine însuși pentru a-și întări voința. De asemenea consilierul sau psihologul are rol de suport și poate crea noi grupuri sau persoane de suport de genul: familie, medicul, asistentul social și preotul, ca cel care le cuprinde pe toate, le întregește, fiind alături de persoană în fiecare etapă a vieții sale, de la botez până la plecarea din această lume.

Alături de medic, psihologul sau consilierul vine cu acea căldură, cu acel devotament de slujire a persoanei care poate să aibă efect extraordinar asupra unei persoane, făcând-o să conștientizeze că mai poate încă lupta.

Prejudecățile care domină viața socială, teama de izolare, de respingere mai ales din partea familiilor sunt probleme ce determină persoanele seropozitive sau aparținătorii acestora la confidențialitate, în cadrul consilierii se discută dificultățile întâlnite, posibilitățile de îmbunătățire a serviciilor oferite, creșterea calității îngrijirii acordate, astfel ea cuprinde următoarele etape:

– statusul persoanei unde se vor discuta probleme legate de situația socială, familială, psihologică sau materială a persoanei sau a familiei și stabilește posibilitățile de intervenție în viitor

– problemele întâmpinate

– mediul de proveniență și relația cu autoritățile locale

-referirea cazului unui asistent social în funcție de specificul cazului și pregătirea profesională a asistentului.

O altă posibilitate de ajutor și consiliere de data aceasta spirituală o pot oferi atât în penitenciar cât și în comunitate preoții, care se pot implica în educarea morală și religioasă a acestor persoane. Astfel ei pot alina suferințe acestora, dar cu atât mai mult a celor încarcerați, îi pot întări spiritual pentru a-i ajuta să fie folositori societății.

Astfel, în cazul persoanelor private de libertate cu HIV/SIDA, cunoașterea stării psihologice de către preot este prima grijă. Este imposibil pentru acela care nu are experiența personală a închisorii să simtă ceea ce simte deținutul, interdicția și marginalizarea de societate în celula sa. Privarea de libertate aduce după sine lipsa de bunuri pe care omul liber le posedă. În afară de aceasta deținutul trăiește realitatea îngrozitoare că este purtătorul acestei boli, dar și sentimentul că nu se bucură de încrederea semenilor săi. Măsurile de securitate ale închisorii (chei, garduri înalte, geamuri asigurate cu fier, paznici înarmați) îi amintesc mereu realitatea. Sentimentul că semenii săi îl consideră o fiară sălbatică îl conduce la prăbușirea spirituală.

Consilierul și preotul, alături de echipa multidisciplinară trebuie să arate multă atenție și compasiune pentru persoanele cu HIV/SIDA care sunt răvășite, dezorientate și au nevoie de educație și integrare în societate.

O conlucrare dintre consilier și celelalte instituții vizează educarea persoanelor din penitenciar cu HIV/SIDA, dar și a celor din comunitate ducând la îndeplinirea obiectivelor care interesează pe toți:

1. Reinserția familială

2. Reinserția profesională

3. Reinserția comportamentală

4. Reinserția socială.

Persoanele cu HIV/SIDA reprezintă supraviețuitorii multiplelor pierderi. Pierderile comunitare afectează irevocabil circumstanțele și contextele sociale. Ca prime caracteristici întâlnite în consilierea acestor persoane avem: retragerea socială, anxietate, privire pesimistă asupra vieții, dezorganizarea vieții, dificultate de a accepta realitatea pierderii, preocupare pentru moarte.

Persoanele cu HIV/SIDA se află în tragica situație de a prezenta un risc crescut de durere și suferință complicată, deoarece sunt expuse la factori de risc multiplii. Acești factori pot fi: lipsa suportului social, istoria pierderii, agenți stresori aflați în concurență, relații ambivalente,

Sprijinul social și psihologic este văzut, pe bună dreptate, ca indispensabil în revenirea și depășirea stărilor dureroase. Reprezintă un răspuns și o oportunitate de reconectare și adaptare la ceilalți și la o anumită comunitate. Lipsa acestuia reprezintă o variabilă crucială în procesul de adaptare a acestora. Unul dintre cei mai buni indicatori ai refacerii din durere îl reprezintă o sursă de încredere în ceea ce privește suportul emoțional și implicit consilierea.

Capitolul III

Intervenția Specifică HIV/SIDA în Penitenciar

3.1. Scopul cercetării

Scopul principal al acestei cercetări îl constituie identificarea procedurii specifice acestor persoane, modul în care sunt tratate și privite de către instituțiile abilitate ale statului (penitenciar, poliție), de personalul acestora și comunitate, în general. Astfel cercetarea își propune să răspundă la câteva întrebări specifice problemei.

Interviul a fost aplicat în :

– instituțiile ce vin în contact direct cu persoanele infectate cu Hiv/Sida și care au rol în susținerea și ajutorarea acestora, respectiv: Poliție, Spital, Biserică, Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului, Penitenciarul Spital Jilava, Asociații și Fundații.

– persoane adulte cu Hiv/Sida din rândul beneficiarilor Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului, sector 6.

Eșantionul pe care s-a aplicat interviul a fost format din persoane, 7 persoane din instituții și 50 persoane din comunitate cu Hiv/Sida, atent selecționate din evidențele Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, sector 6.

3.2. Descrierea metodelor și tehnicilor de cercetare

Studiul prezentei lucrări vizează o cercetare calitativ-explorativă. Prin intermediul interviurilor individuale structurate și semistructurate am încercat să aflu cât mai multe detalii de la fiecare intervievat care fac referire la intervenția specifică persoanelor cu Hiv/Sida surprinzând atât elemente specifice fiecărei instituții cât și elemente comune tuturor. Tehnica de cercetare pentru care s-a optat este interviul, cu întrebări de profunzime despre specificul intervenției persoanelor adulte cu HIV/SIDA. Am ales această tehnică de cercetare pentru a afla cât mai multe detalii, intervențiile și comentariile asupra acestor persoane, observând în același timp emoțiile în consilierea pre și post depistare a acestui diagnostic.

3.3. Locul desfășurării cercetării

Pentru cercetarea în profunzime a acestui subiect am apelat pe rând la ajutorul: Poliției, Spitalul Penitenciar Jilava, Spitalul de Boli Infecțioase Matei Balș, Asociația ARAS, Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6, Fundația Episcop Melchisedec Filiala Bacău și o Biserică din centrul capitalei.

3.3.1. Poliția

Poliția Româna face parte din Ministerul Afacerilor Interne și este instituție specializată care exercită atribuții privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii și liniștii publice, în condițiile legii. Activitatea Poliției Române constituie serviciu public specializat și se realizează în interesul persoanei, al comunității, precum și în sprijinul instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea legii.

Am mers mai întâi la Secția de Poliție, pentru că la secții ajung pentru început infractorii. Mai exact la Secția Poliție 11, situată în apropiere Mall Vitan deoarece deja cunoșteam acolo un subofițer și astfel mi-a fost mult mai ușor în privința accesului și nu am avut prea mari emoții. Personalul a fost plăcut surprins și foarte amabil, foarte multe cazuri de acest gen nu au și din acest motiv nu știau foarte bine procedura, mai mult decât atât infractorul este în tranzit prin secția de Poliție de regulă, ceea ce face ca urmărirea procedurii să fie mai greu de monitorizat.

3.3.2. Penitenciarul-Spital București-Jilava

Penitenciarul Spital Jilava datează din anul 1973 și a rezultat din desființarea Spitalului Văcărești și dislocarea acestuia în comuna Jilava. Astfel în curtea Penitenciarului există această unitate sanitară, care desfășoră activități similare ca importanță cu una județeană din rețeaua Ministerului Sănătății, acesta este destinată refacerii stării de sănătate a persoanelor ce au săvârșit infracțiuni și au suferit condamnări, ori sunt în stare de arest preventiv.

Ca principale obiective ale Penitenciarului Spital Jilava sunt îmbunătățirea stării de sănătate a persoanelor private de libertate, precum și asigurarea calității actului medical. În Spital există aparatură performantă și cadre medicale pregătite care participă la Programul Național de Educație Medicală Continuă, ceea ce permite stabilirea unui diagnostic riguros și rapid.

Secțiile care susțin actul medical sunt: boli interne, cardiologie, terapie intensivă, dermatologie, infecțioase, psihiatrie, trei secții de pneumoftiziologie, laborator clinic, radiologie, farmacie, stomatologie, având o capacitate de 391 de paturi.

În prezent, în cadrul spitalului se derulează următoarele programele: Programul Național de control al tuberculozei în România, Programul de prevenire HIV/SIDA în penitenciare, Programul de prevenire a consumului de droguri în penitenciare. De asemenea, în cadrul proiectului Servicii de consiliere și tratare voluntară, la initiațiva ANP reprezintă Centru de testare în vederea prelucrării probelor pentru testarea voluntară HIV, la care sunt arondate următoarele penitenciare: Penitenciarul Târgor, Penitenciarul București, Penitenciarul Codlea, Penitenciarul Rahova, Penitenciarul Giurgiu.

Alături de activitățile medicale permanente, persoanele private de libertate cazate aici participă și la activități cultural-educative, cu scopul reabilitării și reinserției sociale. Astfel, compartimentul de intervenție psiho-socială desfășoară o serie activități.

Intrarea în Spitalul Penitenciar se face după o anumită procedură și este una extrem de riguroasă, la un moment dat aveam impresia că urmează să fiu descălțată. Personalul a fost foarte amabil și a încercat, în ciuda rigorilor standardizate să fie prietenos, mi-a apreciat punctualitatea, calmul și dorința de a-mi păstra hotărârea. Pentru această conversație mai fusesem și cu o zi înainte, însă nu mi se precizase faptul că trebuie să ajung la o anumită oră și nu am putut intra. Deasemenea purtasem și câteva conversații telefonice și trimisesem ghidul de interviu prin fax și mi se precizase că nu voi putea obține răspunsuri la toate întrebările, deși erau unele foarte simple.

3.3.3. Institutul Național de Boli Infecțioase Matei Balș

Institutul îl are ca reper pe Profesorul Balș, personalitate de referință în istoria celui mai vechi spital de boli infecțioase din țară, respectiv Spitalul de Boli Infecțioase Colentina. Distins clinician a fost întemeietorul școlii moderne românești de bacteriologie clinică și pionier al erei “antibioticoterapiei”. Aici se găsesc compartimente de transfuzii, de monitorizare și evaluare a HIV/ SIDA pentru România sau centre de tratament substitutiv cu metadonă;

Pentru interviul din Spital am avut deasemenea două încercări, prima eșuată iar a doua cu rezultate, medicii nu erau foarte interesați și nici deschiși la colaborare, încercând să mă paseze de la unul la altul. Cei de la camera de gardă erau foarte ocupați, deși și-au arătat bunăvoința. Discuția scurtă a fost întreruptă de mai multe ori, ceea ce mă determina să nu mai pun întrebări suplimentare. Am apreciat deschiderea și disponibilitatea în limita timpului, dar și faptul că am fost îndrumată către site-ul spitalului și studiul de acolo legat de această problemă.

3.3.4. ARAS (Asociația Română Anti-Sida)

Înregistrată oficial în Bucureti, la 10 aprilie 1992, ca organizație non-guvernamentală, ARAS a fost înființată de un grup de tineri voluntari care și-au propus drept misiune: informarea și educarea tuturor categoriilor de populație asupra pericolului reprezentat de SIDA și asupra mijloacelor de prevenire a infecției cu HIV.

Astfel drept misiune ei și-au propus:

– Informarea și educarea tuturor categoriilor de populație asupra pericolului reprezentat de SIDA și asupra mijloacelor de prevenire a infecției cu HIV.

– Promovarea atitudinii de sprijin, toleranță și compasiune față de persoanele deja infectate sau bolnave, apărarea drepturilor și intereselor acestora.

– Oferirea de servicii de asistență materială, morală și psihologică pentru persoanele infectate sau bolnave și pentru familiile acestora.

Această asociație am găsit-o întâmplător în căutările mele pe google și recunosc că nu știam nimic despre activitatea lor, nici măcar dacă mai există sau nu. M-a surprins deschiderea, empatia și rapiditatea răspunsului cererii mele formulate pe site-ul lor (le-am scris noaptea și a doua zi deja, mi-au răspuns), asociația are sediul la Piața Presei și deși nu mai are puncte în țară desfășoară pentru București diferite programe și proiecte. A fost o discuție prietenoasă și plină de noutăți, o primă incursiune mai bine zis, în această lume, a celor cu HIV/SIDA. Apreciez de asemenea bunăvoința de a mă ajuta și trimiterea unor materiale pe net.

3.3.5. Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 6

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6 este instituția publică, aflată în subordinea Consiliului Local Sector 6, înființată la data de 01.03.2005 prin comasarea serviciului public pentru protecția copilului și a serviciului public de asistență socială ce funcționau la nivelul sectorului 6 al municipiului București, conform prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 1434/2004. Instituția realizează la nivelul sectorului 6 măsurile de asistență socială în domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum și a oricăror persoane aflate în nevoie. Deasemenea are rolul de a asigura, la nivelul sectorului 6, aplicarea politicilor și strategiilor guvernamentale de asistență socială în vederea prevenirii și combaterii marginalizării sociale și a sărăciei.

În domeniul protecției persoanelor cu handicap, asigură respectarea drepturilor persoanelor cu handicap prin acordarea de servicii de asistență, consiliere, îngrijire, tratament, recuperare, reabilitare, orientare și formare profesională, precum și alte tipuri de servicii, în funcție de nevoile persoanelor cu handicap, în bază încadrării acestora în categorii de persoane cu handicap.

Pentru protecția copilului se oferă următoarele servicii: Măsuri de prevenire a abandonului și a instituționalizării; Asistență maternală; Măsuri de reintegrare în familia naturală a copilului ocrotit în centrele de plasament sau în familii substitutive; Măsuri de protecție în familia lărgită, sistem rezidențial, prin adopție; Măsuri de protecție a copilului abuzat sau fără adăpost; Consiliere psihologică și juridică; Sprijinirea și orientarea școlară și profesională a copilului cu dizabilități; Măsuri de protecție de tip alternativ: centre de zi pentru copii școlari și copiii străzii; Măsuri de protecție de tip rezidențial: centre de plasament, centru maternal, centre pentru copii cu nevoi speciale.

Colaborarea cu serviciul de Evaluare Complexă Persoane Adulte cu Handicap a fost una excelentă mai ales că era vorba despre un interviu cu unul dintre cei mai longevivi colegi de birou. Asistentul Social este unul implicat și a răspuns cu promptitudine și seriozitate despre această problemă, a fost chiar încântat și totodată surprins de subiectul propus, mai ales că lucrarea de licență pe care i-a susținut-o acum 10 ani a fost despre „Consilierea persoanelor cu HIV/SIDA și familiile acestora.”

3.3.6. Biserica Sfântul Dumitru

Biserica Sfântul Dumitru-Poștă, este localizată în apropierea mult mai cunoscutei Mănăstiri Stavropoleos. Parohul de aici, încearcă să atragă spre biserică, persoane în nevoi sau marginalizate, prin diferite acțiuni sau activități filantropice, astfel în ciuda lipsurilor ei materiale, uneori evidente, Biserica Sfântul Dumitru atrage prin liniștea și intimitatea ei, dar și prin dragostea oamenilor de aici care sunt dispuși să te ajute și asculte, de asemenea este locul ideal unde te poți reculege. Interviul a fost unul interesant, oarecum stânjenitor deoarece preotul i-a dat seama că este un subiect pe care nu-l stăpânește foarte bine, mă refer aici la date statistice și informații multiple, dar avea suficiente pentru a răspunde întrebărilor.

3.3.7. Fundația Episcop Melchisedec, fliala Bacău

Fundația a fost înființată în iulie 2008 de către Preasfințitul Ioachim Băcăuanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, pentru continuarea operei misionar-filantropice a vrednicului Melchisedec Ștefănescu, Episcopul Romanului. În cadrul acestei Fundații au fost deschise mai multe centre printre care și unul de prevenire, evaluare, consiliere și informare a persoanelor dependente de alcool și alte droguri Izvorul Tămăduirii. Acest centru oferă consiliere, informare și sprijin material tuturor beneficiarilor, sprijin în găsirea unui loc de muncă, mediere, consiliere vocațională etc. Interviul i întreaga atmosferă au fost foarte plăcute, informațiile interesante, munca oamenilor de aici este titanică, dar benefică, promit să mă întorc curând aici, ca voluntar în concediu.

3.4. Ghidurile de interviu aplicate

3.4.1. Ghid Interviu Medic Matei Balș

1. Câți pacienți aveți pe săptămână cu HIV/SIDA? Există vreo tendință (crescătoare, descrescătoare?)

2. Care este profilul (social, familial, din punct de vedere al statutului economic) al persoanelor cu HIV/SIDA?

3. Care sunt simptomele bolii?

4. Li se oferă suport, consiliere? care este specificul intervenției?

6. Aveți programe pentru această categorie? Credeți că oamenii sunt suficient informați despre această temă?

7. De ce anume beneficiază? De aceste beneficii au parte Și persoanele private de libertate?

8. Există programe de informare / prevenție pentru ei?

9. Care este reacția pacienților când află diagnosticul?

10. Sunt monitorizați în privința medicației?

11. La dumneavoastră în spital vin și cei din penitenciare? Aceștia urmează tratamentul?

12. Prezintă risc de suicid, depresie aceste persoane (în general)?

13.Care sunt problemele cu care vă confruntați în relaționarea cu persoanele infectate cu HIV/SIDA din penitenciar?

14. Îi trimiteți la alte servicii din comunitate – la Direcțiile de Asistență Socială/ Fundații/ Organizații?

15. Cam cât pot trăi aceste persoane, în medie?

16. Ce recomandați tinerilor în vederea prevenirii infectării cu HIV/SIDA?

3.4.2. Ghid Interviu ARAS și Centrul de prevenire, informare, evaluare și consiliere a persoanelor dependente de alcool și droguri "Izvorul Tămăduirii" din Bacău

1. Care este activitatea principală pe care o desfăurați în Asociație?

2. Care este numărul beneficiarilor cu HIV/ SIDA pe care îi deserviți ?

3. Care este profilul (social, familial, din punct de vedere al statutului economic) al persoanelor cu HIV/SIDA?

4. Câți dintre aceștia lucrează? Care este relația dintre ei și angajator, dacă știu problema lor sau nu?

5. Aveți o clasificare concretă în ceea ce privește trecutul lor, aici mă refer dacă au fost deținuți sau sunt în Serviciul de Probațiune?

6. Accesează singuri serviciile dumneavoastră, în sensul că vin voluntar sau îi abordați?

7. Ce le oferiți?

8. Aveți programe de informare / prevenție ?

9. Li se aduce la cunoștință faptul că infectarea altor persoane este o faptă penală?

10. Li se oferă suport, consiliere? Cum se intervine concret în cazul depistării unui beneficiar infectat cu HIV/SIDA?

11. Vorbesc cu familiile despre aceste probleme?

12. Prezintă risc de suicid, depresie aceste persoane?

13. Care sunt problemele cu care vă confruntați în relaționarea cu persoanele infectate cu HIV/SIDA?

14. Ce alte teme abordați în cadrul consilierii?

15. Cu ce alte asociații sau instituții colaborați sau cunoașteți că se implică în această problemă?

16. Îi îndrumați și spre alte servicii din comunitate?

3.4.3. Ghid interviu Spitalul Penitenciar Jilava

1. Care este numărul persoanelor cu HIV/ SIDA pe care le aveți în prezent în spitalul penitenciar Jilava? Există vreo tendință (crescătoare, descrescătoare?)

2. Care este profilul (social, familial, din punct de vedere al statutului economic) al persoanelor cu HIV/SIDA?

3. De regulă, înainte de a fi arestate acestea au fost incluse în servicii din comunitate destinate persoanelor afectate HIV/SIDA?

4. Când intră în penitenciar li se fac obligatoriu analize pentru a fi depistate bolile de genul HIV/SIDA sau spun singuri ce probleme au?

5. Aveți programe pentru această categorie?

6. Sunt monitorizate aceste persoane, merg la Spitalul Matei Balș sau sunt tratate doar în spitalul penitenciarului?

7. Există programe de informare / prevenție …. aici mă refer la faptul că își fac diverse tatuaje și se pot infecta sau sex între ei ….

8. Li se aduce la cunoștință faptul că infectarea altor persoane este o faptă penală?

9. Li se oferă suport, consiliere? Cum se intervine concret în cazul depistării unui deținut infectat cu HIV/SIDA? Beneficiază de indemnizația de hrană?

10. Vorbesc cu familiile despre aceste probleme?

11. Prezintă risc de suicid, depresie aceste persoane?

12. Care sunt problemele cu care vă confruntați în relaționarea cu persoanele infectate cu HIV/SIDA sau cu sistemul …. (lipsa medicametelor, prezervativelor, seringilor etc.)?

13. Sunt îndrumați către Serviciile de Asistență socială din comunitate în vederea obținerii certificatului de handicap?

14. Cu ce alte probleme vă confruntați legat de aceste persoane?

15. Cam câte cazuri de deces aveți?

3.4.4. Ghid interviu Poliție

1. Câți infractori aveți pe săptămână?

2. Mai mulți bărbați, mai multe femei?

3. Care este procedura în momentul prinderii unui infractor? Spune acesta că e infectat cu HIV/SIDA în tot acest proces?

4. În caz de arest preventiv unde îl duceți?

5. Există servicii în arest preventiv? consiliere, psiholog, …?

3.4.5. Ghid interviu Asistent Social

1. Care este numărul beneficiarilor cu HIV/ SIDA pe care îi aveți ?

2. Care este profilul (social, familial, din punct de vedere al statutului economic) al persoanelor cu HIV/SIDA?

3. Câți dintre aceștia lucrează? Care este relația dintre ei și angajator, dacă știu problema lor sau nu? Au unii antecedente penale?

4. Accesează singuri serviciile dumneavoastră, în sensul că vin voluntar sau îi abordați?

5. Ce le oferiți?

6. Aveți programe de informare / prevenție ?

7. Li se aduce la cunoștință faptul că infectarea altor persoane este o faptă penală?

8. Li se oferă suport, consiliere? Cum se intervine concret ?

9. Vorbesc cu familiile despre aceste probleme?

10.Prezintă risc de suicid, depresie aceste persoane?

11.Care sunt problemele cu care vă confruntați în relaționarea cu persoanele infectate cu HIV/SIDA?

12. Cu ce alte asociații sau instituții colaborați sau cunoașteți că se implică în această problemă?

13. Îi îndrumați și spre servicii din comunitate?

3.4.6. Ghid interviu preot

1. Considerați HIV/SIDA o problemă actuală ?

2. Care considerați că este principala cauză a infectării tot mai multor persoane?

3. Care este atitudinea Bisericii Ortodoxe Române legat de această maladie? Se implică într-un fel? Dacă da, cum….? concret

4. În catehizările pe care le faceți aveți în vedere această problemă?

5. Aveți campanii de prevenție sau informare?

6. Aveți acțiuni pe această temă?

7. Cum vă puteți implica în ajutorarea celor ce suferă de Hiv/Sida?

8. Aveți persoane care mărturisesc despre această problemă sau vă solicită ajutorul legat de consiliere …. persoana sau familia?

9. Îi trimiteți la diferite instituții din comunitate?

10. Care trebuie să fie comportamentul nostru legat de astfel de persoane …. în cazul în care le cunoaștem problema, aici mă refer că nu e ok să-i compătimim, gândesc!

11. Considerați că populația este bine informată legat de această problemă?

12. Considerați util un program de informare, prevenire și acțiune la nivelul fiecărei parohii? la modul să cunoască căile de transmitere, prevenire, dar și cum să se comporte cu persoanele infectate pentru ca acestea să nu mai fie stigmatizate și discriminate …. ?

13. Ce putem face pentru ca aceste persoane să nu mai fie discriminate și stigmatizate la locul de muncă (dacă îl au!?) sau la școală ?

14.Cunoașteți Asociații, Ong-uri, Fundații creștine care se ocupă de problema HIV/SIDA?

15.Considerați utilă abordarea acestui subiect serios la orele de Religie din școală? la ce clase?

16. Credeți că există suficiente servicii în comunitate pentru această categorie?

17.Sexualitatea în afara căsătoriei este privită ca un păcat, din acest motiv preoții recomandă abstinența, unii oameni au considerat acest lucru o idee preconcepută sau învechită, astăzi deși sexualitatea este promovată ca un must have, medicii din motive medicale și științifice recomandă abstinența….. cum comentați acest lucru?

3.4.7. Ghid interviu beneficiar

1. Ce vărstă aveți?

2. Care este orientarea dumneavoastră sexuală?

3. Care este ultima școală absolvită?

4. Care este domeniu de activitate în care ați lucrat sau lucrați?

5. Cunoașteți organizații sau insituții care vă pot ajuta în problema HIV/SIDA?

6. De unde ați aflat de acestea?

7. Din ce motive ați apelat la serviciile lor?

8. Ați ezitat sau v-a fost teamă să solicitați ajutorul medicului sau instituțiilor? de ce?

9. Ce ajutor ați primit?

10. Cum ați contractat boala?

11. De ce servicii ați avea nevoie?

12. Familia, prietenii cunosc problema dumneavoastră? Cum au reacționat?

13. Cunoașteți faptul că actul sexual neprotejat făcut în mod conștient prin care transmiteți boala altor persoane se pedepsește conform legii?

14. Care au fost simptomele bolii?

15. Ați fost îndrumat către servicii de consiliere?

16. Ați avut probleme cu legea? Ați fost în penitenciar sau probațiune?

17. Ați avut probleme la angajare, cunoaște angajatorul problema dumneavoastră?

3.5. Studiu și interpretarea datelor

Modalitatea de prezentare a datelor se va face în funcție de legătura dintre informații corelat cu intervențiile.Astfel vor fi prezentate opiniile: Consilierului ARAS, Medicului Specialist de la Institutul Matei Balș, Medicului Specialist de la Spitalul Penitenciarului Jilava, Poliției, Asistentului Social de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6, intervenția Preotului și a consilierului vocațional de la Fundația Episcop Melchisedec, Filiala Bacău cu privire la persoanele cu HIV/SIDA din România. Pe durata acestei cercetări s-au purtat discuții și cu câțiva beneficiari cu HIV/SIDA din Direcția de Asistență Socială, care și-au dat acordul.

Astfel în urma primei conversații cea de la ARAS, consilierii au opinat faptul că există o foarte proastă informare a populației despre această boală și transmiterea ei, iar în acest sens ei desfășoară diferite programe de informare, prevenție, consiliere pre și post HIV/SIDA, dar și de testare.

Ca segment ei se ocupă în general de persoanele consumatoare, deoarece urmăresc reducerea cererii pe piață a drogurilor, au aproximativ 250 de beneficiari, 180 implicați într-un proiect cu Primăria Capitalei. Majoritatea provin din familii dezorganizate, au maxim 12 clase, doar 10 % muncesc iar angajatorii nu cunosc problema lor, restul nu muncesc, fac diverse combinații. Deși nu au o statistică clară pentru că nu sunt interesați de statistici 80 de beneficiari provin din rândul fotilor deținuți; din păcate noi nu facem o astfel de statistică, însă în consilierea pe care le-o acordăm unii dintre acetia ne povestesc și acest lucru, sunt vreo 80 de beneficiari din rândul foștilor deținuți.

Beneficiarii apelează evident în caz de necesitate la serviciile Asociației, din acest motiv membrii Asociației desfăoară și activități de teren în diferite locații din București, de regulă în locuri frecventate de toxicomani. Faptul că vor să aibă în vedere reducerea cererii drogurilor pe piață nu înseamnă că nu se ocupă și de ceilalalți beneficiari care sunt infectați prin alte metode, ei cunoscându-se între ei, își fac recomandări.

Din punct de vedere al beneficiilor reprezentanții ARAS ne-au precizat că li se oferă: Asistență și tratament pentru cei în sevraj și supradoză, informare și educație asupra HIV/SIDA/alte ITS, proceduri de testare, reguli universale de protecție și de igienă; informare și consiliere asupra riscurilor asociate consumului de droguri injectabile, distribuim prezervative, desfășurăm programul schimb de seringi și distribuim alte echipamente sterile de injectare, facem referiri către centrele de consiliere și testare voluntară HIV, către unitățile medicale specializate de dezintoxicare, substituție sau postcură, distribuim materiale informative.

Un subiect specific a fost cel discutat despre consiliere, li se oferă consiliere atât înaintea cât și după efectuarea testului Elisa. Noi încercăm să-i pregătim înainte de a li se face testul Elisa, deși cei mai mulți dintre ei se așteaptă să fie pozitivi. După ce le facem testul încercăm să-i încurajăm, îi trimitem pentru analize amănunțite la Matei Balș sau Victor Babeș.

În cadrul consilierii se discută și diferite teme de interes referitoare la: relația cu familia, care de regulă lipsește, nu mai este alături de cel în suferință; muncă, iar în acest sens se evidențiază inexistența unei rute profesionale atât a lor cât și a părinților, astfel dacă nu au văzut un asemenea exemplu în familie este greu să accepți în primul rând un loc de muncă, cu atât mai mult să-l obții și păstrezi. Legat de muncă, în consiliere se vorbește și de bani, din acest motiv ei sunt îndrumați spre Direcția de Asistență Socială pentru a-și obține facilitățile conform legii sau spre alte Asociații și Fundații care îi susțin prin diferite moduri, iar acest lucru este prezentat ca o compensație a bolii, această motivație nu mi s-a părut extrem de nereușită, dar am acceptat-o ca punct de vedere.

Intervenția medicului specialist de la Matei Balș a fost una importantă și interesantă, astfel am aflat profilul general al persoanei cu HIV/SIDA: La noi vin tot felul de pacienți de la homleși până la medici sau avocați. În general persoane tinere și foarte tinere, elevi sau persoane fără venit, cu familii, cazurile majoritare sunt persoanele cu probleme legate de adicție, de folosirea acelor în comun, apoi cazuri infectate pe cale sexuală, cazurile de transmitere de la mamă la făt sau avem și diferite cazuri medicale.

Simptomatologia bolii, uneori poate lipsi iar din acest punct de vedere am fost informată că: Doar analizele medicale pot arăta cu certitudine dacă o persoană este sau nu seropozitivă, ani buni boala poate să nu se manifeste. Cu toate acestea există unele semne care pot indica infecția cu virusul imunodeficienței umane, simptome care ar trebui să trimită urgent persoana la doctor; acestea ar fi: febră, aceasta fiind acompaniata și de oboseală, umflarea ganglionilor limfatici și senzația de gât uscat, în acest punct, virusul intră în circulația sangvină și începe să se reproducă în număr mare.

Un alt moment destul de greu pentru medic îl constituie momentul rezultatului, deoarece se încearcă de multe ori menajarea și pregătirea pacientul, deși de cele mai multe ori îi este mai ușor pacientului pentru că el știe la ce rezultat se aștepte.

Doamna doctor, ca și ceilalți intervievați a susținut lipsa de informare a oamenilor, deși se fac tot felul de campanii publicitare, proiecte și există programe de informare.

Un astfel de program național oferit populației este cel de testare gratuită. Rezultatul acestui test este concludent dacă este făcut la 6 luni de la presupusa infectare, cel mai folosit tip de test este Elisa, test pentru depistarea anticoriplor anti-HIV. Este un test destul de precis și poate fi făcut în unele Direcții Județene de Sănătate Publică sau în centre de testare și consiliere, unde persoanele beneficiază de testare și consiliere gratuită. Testarea este gratuită în limita a două testări pe an, pentru orice persoană. Testarea se face și în clinici private, însă acolo nu se oferă consiliere.

Consilierea este obligatorie și gratuită, după cum am spus și constă în explicații privind modul de efectuare a testului, când și cum se comunică rezultatul, se discută despre motivele pentru care pacientul dorește să efectueze testul, care crede că va fi rezultatul testului sau cum va reacționa indiferent de rezultat. Discuția este confidențială, iar consilierul nu judecă stilul de viață al pacientului și nici nu încearcă să îl facă să renunțe la el, dar ca și în interviul motivațional va încerca să ajute persoana în depășirea momentului, găsirea unui echilibru ca mai târziu pacientul să poată lua decizia cea mai bună pentru el.

O informație foarte utilă mi s-a părut și cea referitoare la testare care poate fi confidențială sau anonimă. Testarea confidențială este nominală, dar generează păstrarea secretului în privința identității pacientului. Rezultatul va fi comunicat numai personal, iar în cazul unui rezultat pozitiv, adică prezența virusului în corp, se beneficiează de trimitere către centrele specializate de îngrijire și tratament.

În cazul testării anonime, nu este necesară dezvăluirea numelui, proba de sânge fiind însoțită de o parolă sau cod numeric. În acest caz rezultatul va fi comunicat numai personal, dar nu se beneficiează de trimitere către centrele specializate de îngrijire și tratament.

În secția de zi a spitalului pentru tratament și monitorizare sunt aduși și deținuții, aceștia de regulă sunt mai receptivi și cooperanți în majoritate, probleme apar atunci când nu urmează tratamentul, însă nu pot fi obligați, este alegerea fiecăruia.

Ca măsură de prevenție medicul a recomandat abstinența și monogamia, dar și folosirea corectă a prezervativului la fiecare contact sexual și aici a adăugat inclusiv anal și oral și faptul că prezervativul este singura cale de protecție împotriva HIV/SIDA.

Din punct de vedere al beneficiilor persoanele cu HIV/SIDA beneficiează conform legii 584/2002 de protecție socială, confidențialitate, tratament adecvat gratuit și indemnizație de hrană, tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește dreptul la învățătură, dreptul la munca și protecția socială a muncii și la promovarea profesională, iar starea sănătății lor nu poate constitui criteriu de concediere. În comparație cu persoanele aflate în libertate, populația carcerală nu prezintă risc de suicid sau depresie.

Potrivit studiului indicat de medicii de la Matei Balș de pe site-ul spitalului, în privința datele statistice din 2013 în lume sunt 35,3 milioane de persoane infectate cu HIV/SIDA, adică zilnic în lume se infectează 6.300 noi persoane, îngrijorătoare este și situația din România, în prezent, mai 2014 sunt 12407 persoane infectate cu HIV/SIDA ceea ce înseamnă 340 de persoane pe zi, iar la sfârșitul anului 2013 s-au raportat 241 cazuri din care 200 în București, în condițiile în care există programe de prevenție încă din școală.

Situația din Spitalul Penitenciar Jilava conform datelor aflate de aici, nu este nici ea îmbucurătoare, astfel în 5 iunie 2014 existau 307 persoane infectate iar numărul acestora este în creștere dacă e să analizăm faptul că în 2008, erau 52 persoane. Aceștia sunt în mare parte foști consumatori, recidiviti, necolarizați, fără venit și trăiesc în concubinaj.

Deasemenea în urma interviului am aflat că cei mai mulți cunosc diagnosticul înainte de intrarea în penitenciar și spun singuri problemele existente, nu există un program de testare obligatorie, dar sunt cazuri în care cer singuri să fie testați, își amintesc că au avut diferite contacte sau avem cazuri când se îmbolnăvesc, nu răspund la tratament și atunci îi testăm, la cerere. Corelat cu această informație din discuția de la Poliție ca o procedură a infractorilor în general, însă nu s-au luat în considerare traficanții de droguri, deoarece acestora li se întocmește procesul verbal, dar se ia legătura cu cei de la Brigada Antidrog și se predă cazul acestora celorlalți care au comis alte infracțiuni, la secție li se întocmește proces verbal și de aici vor merge la organul de cercetare penală, care-i va ancheta, în anchetă unii spun că au probleme de sănătate și ce anume, alții nu, (aici are loc audierea și declarațiile martorilor, victimelor, procesul de constatare etc), de aici va merge cu tot dosarul la procuror și după caz în arestul secțiilor de poliție sau la Poliția capitalei și mai departe în Penitenciar. Întrebat fiind de existența serviciilor din arestul preventim am aflat că există cadre medicale care îl vor consulta medical, de altfel acest control medical se face și după primirea hotărârii definitive prin care află că este arestat, deasemenea li se oferă consiliere psihologică.

Există și în Penitenciarul Spital Jilava programe adresate acestor categorii de bolnavi, programe de: reintegrare socială, alfabetizare, educație sanitară, schimb de seringi, substitut cu metadonă iar la camera intimă dispun gratuit de prezervative.

În egală măsură există programe de informare și prevenire aici mă refer la faptul că ei folosesc diferite obiecte unii de la alții, își fac diferite tatuaje sau întrețin diverse relații sexuale, dar e mai greu cu înțelegerea …. ținând cond de nivelul de educație, aici ca o paranteză s-a subliniat faptul că e greu cu unii din afară. Cu cei din exterior, nu știu dacă e așa greu, însă gravă este lipsa de informare și receptivitatea, cei mai mulți considerând că lor nu li se poate întâmpla.

Se oferă consiliere psihologică de specialitate pre și post testare, dar și la cerere sau când se consideră din partea personalului necesară. Apoi ei sunt duși la Matei Balș pentru tratament și sunt incluși în Programul național de prevenire, supraveghere și control al infecției HIV/SIDA cu tot ce înseamnă el, inclusiv indemnizația de hrană.

O problemă cu care se confruntă personalul Spitalului Penienciar Jilava o reprezintă refuzul tratamentului câtorva pacienți cărora nu li se poate face nimic, este alegerea acestora și nu pot fi obligați și nici izolați, boala nefiind transmisibilă pe calea aerului.

La capitolul decese în lume în 2012 se înregistrau 1, 6 milioane de persoane, în România avem 189 de persoane cu HIV/SIDA decedate în 2013 iar în lumea carcerală din 2007 până în prezent avem 12 cazuri prin diferite boli asociate.

Informația comună a tuturor instituțiilor prezentate, o reprezintă îndrumarea către alte servicii din comunitate, dar și aducerea la cunoștință că infectarea altor persoane cu bună știință atrage răspundere penală conform legii.

Activitatea asistenței sociale se înscrie în prezent într-un cadrul legislativ, determinat prin legea 705/3 decembrie 2001, unde în conformitate cu articolul 2 aflăm: „Asistența Socială, componentă a sistemului de protecție socială, reprezintă ansamblul de instituții și măsuri prin care statul, autoritățile publice ale administrației locale și societatea civilă asigură prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situații care pot genera marginalizarea sau excluderea socială a unor persoane.”

Scopul principal al sistemului de asistență socială este: protejarea persoanelor care, datorită unor motive de natură economică, fizică, psihică sau socială nu au posibilitatea să își asigure nevoile sociale, să-și dezvolte propriile capacități și componente pentru integrarea socială.

Din informațiile specialistului Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 6 am aflat că beneficiarii se adresează voluntar instituției sunt persoane cu studii medii care au familie, unii lucrează, sunt pensionari sau fără venit, cei mai mulți au o situație financiară precară, dar sunt și cazuri care prezintă o situație foarte bună. Dintre cei care lucrează, din conversațiile purtate cu ei, sunt cei a căror angajatori nu știu problema lor iar cei fără venit sunt cazurile diagnosticate recent și care au și antecendente penale.

Referitor la beneficiile oferite de instituție asistentul ne-a precizat că: Serviciul nostru evaluează starea de sănătate și le emite Certificat de handicap și orientare profesională, la cerere. Fiecare grad de handicap beneficiind de drepturi și facilități precum și plan individual de servicii și program de reabilitare, conform legii 448/2006.

Programe de informare adresate acestui segment la nivelul instituției nu există însă, în această perioadă desfășurăm prin Proiectul „Șanse egale în comunitatea noastră”, cursuri de calificare/recalificare remunerate pentru persoanele cu dizabilități. Deși, aceste persoane sunt contactate pentru a fi incluse în proiect, nu există interes.

Serviciul Evaluare Complexă Persoane Adulte cu Handicap îndrumă persoanele către servicii de consiliere, dar nu îi monitorizează, în privința diagnosticului se păstrează confidențialitatea, în general familia nu cunoaște diagnosticul, și astfel se crează o mică problemă în sensul că anchetele sociale nu se pot efectua la domiciliul persoanelor cu HIV/SIDA.

O altă problemă sensibilă a acestui segment de beneficiari o reprezintă cei cu risc de depresie sau suicidar, aici fac referire la persoanele singure, părăsite de familie în urma aflării diagnosticului, persoane cu antecedente penale sau chiar recidive, care nu au alt venit înafară de indemnizație. Aceste persoane sunt îndrumate spre alte servicii din comunitate de genul ARAS, CARUSEL, CAIA Pericle, preoți etc.

În discuția purtată cu preotul referitoare la HIV/SIDA o problemă actuală, mi-a declarat că: sigur este, dar slabă informare statistică, neconfruntarea cu prea multe cazuri concrete, mă face să o trec în plan secund în preocupările curente, deasemenea consideră că este o slabă informare în acest domeniu a întregii populații. Principală cauză a acestei maladii crede că este consumul de droguri în general nu s-a confruntat cu astfel de cazuri și nu se poate implica în proiecte, campanii de prevenire sau informare decât în cazurile particulare deoarece parohia nu are forță materială pentru proiecte de anvergură.

Deși nu face catehizare în acest domeniu consideră util un program de informare, prevenire și acțiune la nivelul parohiilor, și chiar la nivel național, ca orice om să știe de această boală. În acest sens vede utilă abordarea serioasă a acestui subiect la orele de Religie din școală, la clasele din învățământul liceal, dar mult mai important este să se fundamenteze moral omul. SIDA trebuie să fie în grija orelor de Igienă și Sănătate (dacă ar exista așa ceva), Cultură civică, Dirigenție și Biologie.

Subliniază faptul că Biserica a fost mereu aproape de aceste persoane afectate de această maladie încurajându-le prin deferite proiecte filantropice prin care își manifestă compătimirea și militează pentru a opri și preveni consumul de droguri, traficul de persoane, luptă împotriva marșurilor gay. Despre existența serviciilor de suport din comunitate ne-a spus ca nu cunoaște decât centru specializat pentru tinerii bolnavi cu HIV (Vidra), unde se acordă asistență spirituală.

În acest sens consider că Biserica se poate implica activ în această problemă deoarece activitățile filantropice din comunitate oferă mai multă flexibilitate și pot fi realizate cu resurse mai puține și sporadic, chiar dacă din lipsa personalului specializat nu pot realiza intervenție structurată și nu pot acorda subvenții. Serviciile sociale pot fi susținute din diverse fonduri publice, uneori inexistente și care au standarde clare privind organizarea și funcționarea lor, deasemenea necesită multe resurse și implică birocrație.

Referitor la comportamentul pe care trebuie să-l avem față de aceste persoane ne-a spus că: România este o țară unde SIDA este un stigmat peste care se trece foarte greu sau deloc. Cred că un obiectiv rezonabil este încercarea de integrare a unor astfel de persoane în societate iar un prim pas ar fi informarea corectă.

Cunoaștem faptul că sexualitatea înafara căsătoriei este privită de Biserică un păcat, din acest motiv preoții recomandă abstinența, unii oameni au considerat acest lucru o idee preconcepută sau învechită, astăzi, deși sexualitatea este promovată ca un must have în mass-media, medicii din motive medicale și științifice recomandă abstinența. Întrebat fiind cum comentează acest lucru, părintele ne-a răspuns că: nu comentez opiniile unor persoane sau categorii de persoane care pun sub semnul întrebării învățătura dumnezeiască, scripturistică și patristică. Aici nu e o vorba de o alegere, ci de un firesc. Mai departe, sunt idei secularizate, căzute, incapabile să ofere soluții reale la problemele actuale.

În contiuarea cercetării am abordat consilierea acestor persoane cu cei de la centrul centru de prevenire, informare, evaluare și consiliere a persoanelor dependente de alcool și droguri "Izvorul Tămăduirii" din Bacău, aici în anii de facultate am făcut voluntariat și m-am implicat foarte mult în 2011 la deschiderea lui. Aici am intrat în contact pentru prima dată cu Serviciul de Probațiune din Bacău și am întâlnit persoane care dezvăluiau că au HIV/SIDA sau foști deținuți. Consilierul vocațional de aici, pentru a-mi preciza cu ce se ocupă în prezent centrul, care sunt serviciile oferite persoanelor din comunitate și care este grupul țintă.

Astfel am aflat că în prezent este primul tip de serviciu social la nivelul județului Bacău și al județelor învecinate. Proiectul urmărește oferirea de servicii complete tuturor persoanelor afectate de adicția de alcool, droguri și substanțe adictive, incluzând atât consumatorii cât și aparținătorii acestora. Serviciile includ prevenția, intervenția, tratamentul și integrarea socială, urmărind restabilirea sănătății fizice și psihice a beneficiarilor, concretizată prin abstinență, integrarea în familie și societate, încadrarea în muncă și nu în ultimul rând, restabilirea și dezvoltarea legăturii cu Dumnezeu. Până în prezent de serviciile centrului au beneficiat 141 persoane, care pe lângă terapie au posibilitatea în atelierul de terapie ocupațională, să deprindă îndeletniciri și să-i dezvolte responsabilitatea și simțul utilului.

Personalul centrului se ocupă continuu de integrarea socială a beneficiarilor căutându-le locuri de muncă, accesând servicii de formare și recalificare pe piața muncii, dar și sprijinirea materială a celor în nevoi. O altă prioritate a personalului este și constituirea unui grup de suport alcătuit din voluntari sau familiile beneficiariior în care cei ce au ajuns la un echilibru și sunt în abstinență își pot menține starea și continua terapia.

Centrul desfășoară și numeroase activități de informare la nivelul Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, școli, penitenciare, diferse firme despre substanțele adictive (alcoolism, droguri, tutun etc.) dorind prevenirea dependenței acestora.

În uma discuțiilor pe tema HIV/SIDA purtate cu beneficiarii Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului, sector 6 am constatat următoarele caracteristici și probleme: ca profil social cei mai mulți provin din familii defavorizate, cu o situație precară sau familii dezorganizate, între 16-45 ani, de ambele sexe, foști consumatori de droguri sau traficanți ce au dus o viață libertină, foști recidiviști cu una sau mai multe condamnări. În privința rutei profesionale, aceasta lipsește în procent de 50% din cazuri iar cei care lucrează preferă să nu dezvăluie angajatorului sau colegilor problema, altfel riscă să-și piardă locul de muncă, iar în acest sens se simt discriminați. Au fost îndrumați către serviciile instituției de către asistentul social de la Spitalul Matei Balș, în căutarea unei surse de venit, sunt foarte puțini cei care cunosc existența altor servicii destinate lor. Își doresc păstrarea confidențialității față de membrii familiei și li se respectă acest drept, cei care dezvăluie familiei sau prietenilor sunt abandonați. În privința cererilor acestor persoane, se resimte lipsa locurilor de muncă și socializare.

CONCLUZII

Astfel, pe marginea acestei lucrări și a studiului aferent se constată că în România informații despre problema HIV/SIDA s-au vehiculat abia după 1990, ceea ce face ca, în general, populația să fie puțin informată asupra istoricului maladiei, debutului, simptomelor și conștientizării gravității sale.

În urma interviurilor cu profesioniștii din diferitele domenii abordate în cursul cercetării, se remarcă: profesionalismul, cooperarea, interesul, empatia, dorința de a ajuta a acestora și nu în ultimul rând intervenția specializată specifică fiecărei instituții în parte.

Am observat de asemenea strânsa colaborare între instituțiile avizate, dar și păstrarea confidențialității informațiilor. Din partea beneficiarilor din comunitate am observat o anumită deschidere, se simțea nevoia de comunicare, dialog, schimb de opinii asupra problemelor cu care se confruntă. Asupra bolnavilor din Penitenciarul Spital Jilava, nu se putea insista foarte tare, deoarece acestora trebuie să li se ceară acordul, ceea ce este complicat, ținând cont de statutul bolii.

Se identifică legătură ca sursă de informare totodată în comunitate, preotul care poate aduce la cunoștință mult mai ușor enoriașilor problemele legate de HIV/SIDA. Astfel pe lângă problemele grave ale eparhiilor: sărăcia asociată cu lipsa de instrucție, vulnerabilitatea fizică a unor categorii, criza morală a familiei sub multiple forme, singurătatea bătrânilor, comportamentul antisocial al tinerilor preoții remarcă necesitatea deținerii informațiilor corespunzătoare despre HIV/SIDA care să le permită intervenția în caz de urgență, să le faciliteze parteneriate cu grupuri de specialiști sau sprijinul adecvat din partea unor instituții sau a unor adevărați profesioniști.

O altă problemă cu care se confruntă persoanele cu HIV/SIDA o reprezintă excluderea societății cu toate implicațiile ei: socializare, statut profesional, social etc., astfel frecvent aceste persoane sunt marginalizate, suportă tratament discriminatoriu și sunt stigmatizate nu numai ele, ci și familiile acestora. Marginalizarea se extinde adesea și asupra personalului de specialitate care intră în contact cu seropozitivii. Durerea intensă este atunci când aceste persoane sunt respinse de propriile familii, de asemenea există cazuri ce sunt acceptate de comunitate până la un punct, de regulă copiii sunt mai tolerați decât adulții.

Astfel, preotul ar putea avea un rol important și chiar mass-media, dacă ar insista promovând atitudini de toleranță și înțelegere asupra acestor persoane din partea comunității. În fond, ei trebuie să fie priviți ca nite oameni bolnavi, care pot suferi de orice altceva. Societatea în general are tendința să marginalizeze aceste persoane sau să-i excludă în momentul cunoașterii fatalului diagnostic. De aceea, diagnosticul nu trebuie dezvăluit celor din jur, dar pentru că este vorba și de o posibilă contaminare a altor persoane, în situațiile în care bolnavul sau cei din jurul său nu sunt precauți, nu trebuie să se renunțe la o educație adecvată atât a celor infectați cât și a celor din mediul lor pentru evitarea contaminării. Astfel prin comportamentul său, prin modul de relaționare cu bolnavii, oferit de preot localnicilor, acesta îi poate face mai toleranți.

În privința socializării, dar și din punct de vedere al reintegrării sociale se recomandă externalizarea serviciilor sociale, atât pentru persoanele cu probleme de HIV/SIDA din comunitate cât și din penitenciare. Deasemenea se recomandă introducerea în programa școlară cât și la nivelul parohiilor, a orelor de educație necesare în acest domeniu.

BIBLIOGRAFIE

1. Buzducea Doru SIDA- confluențe psihosociale, Editura tiințifică i Tehnică, Bucureti, 1997.

2. Buzducea, D., Lazăr, F., O monografie a fenomenului HIV/SIDA în România, Editura Universității din București, 2008.

3. Buzducea, D., 2009, Sisteme moderne de asistență socială. Tendințe globale și practici locale, Editura Polirom, Iași, 2009.

4. Buzducea, D., (coord.), Riscuri la tineri. Studiu de caz: adolescenții cu HIV/SIDA, Editura Universității din București, 2007.

5. Durnescu I. Asistența Socială în Penitenciar, Editura Polirom, 2009.

6. Feier Virgil, Dermato-Venerologie, Litografia UMF, Timișoara, 1985.

7. GlaxoWellcome, Oriunde traiesti sau muncesti trebuie sa stii despre HIV si SIDA.

8. Mătușa Rodica SIDA-manifestări clinice, RomFlairPress SRL, Constanța, 1994.

9. Mitrofan Iolanda, Buzducea Doru, Psihologia pierderii i terapia durerii, Editura Albedo, Bucureti, 1999.

10. Mitrofan L, Ciupercă C. Psihologia relațiilor dintre sexe. Mutații și alternative, Editura Alternative, București, 1997.

11. Petrea Sorin, Ghid de consiliere pentru testarea HIV, Editura All, Bucureti, 1997.

12. Petrea Sorin SIDA trecerea oprită, Editura All, Bucureti, 1997.

13. Petrea Sorin, Prevenirea transmiterii HIV in practica medicala, Ed. ALL, Bucuresti, 1999.

14. Petrea, Sorin, Prevenirea transmiterii HIV in practica medicala, Ed. ALL, Bucuresti, 1999.

15. Preda M., Buzducea, D. Grigoras, V. Lazăr, F. Prevenirea HIV în rândul adolescentilor la risc crescut din Europa de Sud-Est și Ucraina, UNICEF, 2008.
16. Rădulescu A., Violența asupra femeii, Editura Universității din București, 2008.
17. Anca Nicolae Modalități de intervenție – psihoterapie în Primii Pai Asistarea psiho-socială a familiilor afectate de HIV/SIDA i a personalului implicat în îngrijirea lor –Editura Astrobios, Bucureti, 1999.

18. Țugui Rodica, Țigmeanu Daniela Asistența socială în Biserică, Editura Doxologia, Iai, 2010.

19. Zamfir Elena Asistența socială în România. Teorie i Acțiune Socială, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2009.

20. Zamfir Elena Politic Sociale. România în context european, Editura Alternative, București, 1995.

21. Zamfir E. Incursiune în universul uman, Editura Albatros, București, 1989.

Resurse on-line

www.dexonline.ro/

http://anp.gov.ro/web/penitenciarul-spital-bucuresti-jilava/despre-noi

http://www.politiaromana.ro/prima_pagina/index.aspx

http://anp.gov.ro/web/penitenciarul-spital-bucuresti-jilava/despre-noi

Acasa

http://www.protectiacopilului6.ro/

http://ro.wikipedia.org/wiki/SIDA

Stop SIDA

Informație generală despre HIV și SIDA

HIV InSite University of California San Francisco (în limba engleză)

Știți cum să vă feriți de boli? Azi: SIDA (HIV), 27 martie 2009,Amos News

SIDA: In Lies We Trust, 20 aprilie 2009, Cecilia Stroe, Descoperă

Sectia "Floarea-Soarelui" de la Spitalul Colentina, Locul unde copiii uita sa traiasca, 18 Mai 1998, Evenimentul Zilei

BIBLIOGRAFIE

1. Buzducea Doru SIDA- confluențe psihosociale, Editura tiințifică i Tehnică, Bucureti, 1997.

2. Buzducea, D., Lazăr, F., O monografie a fenomenului HIV/SIDA în România, Editura Universității din București, 2008.

3. Buzducea, D., 2009, Sisteme moderne de asistență socială. Tendințe globale și practici locale, Editura Polirom, Iași, 2009.

4. Buzducea, D., (coord.), Riscuri la tineri. Studiu de caz: adolescenții cu HIV/SIDA, Editura Universității din București, 2007.

5. Durnescu I. Asistența Socială în Penitenciar, Editura Polirom, 2009.

6. Feier Virgil, Dermato-Venerologie, Litografia UMF, Timișoara, 1985.

7. GlaxoWellcome, Oriunde traiesti sau muncesti trebuie sa stii despre HIV si SIDA.

8. Mătușa Rodica SIDA-manifestări clinice, RomFlairPress SRL, Constanța, 1994.

9. Mitrofan Iolanda, Buzducea Doru, Psihologia pierderii i terapia durerii, Editura Albedo, Bucureti, 1999.

10. Mitrofan L, Ciupercă C. Psihologia relațiilor dintre sexe. Mutații și alternative, Editura Alternative, București, 1997.

11. Petrea Sorin, Ghid de consiliere pentru testarea HIV, Editura All, Bucureti, 1997.

12. Petrea Sorin SIDA trecerea oprită, Editura All, Bucureti, 1997.

13. Petrea Sorin, Prevenirea transmiterii HIV in practica medicala, Ed. ALL, Bucuresti, 1999.

14. Petrea, Sorin, Prevenirea transmiterii HIV in practica medicala, Ed. ALL, Bucuresti, 1999.

15. Preda M., Buzducea, D. Grigoras, V. Lazăr, F. Prevenirea HIV în rândul adolescentilor la risc crescut din Europa de Sud-Est și Ucraina, UNICEF, 2008.
16. Rădulescu A., Violența asupra femeii, Editura Universității din București, 2008.
17. Anca Nicolae Modalități de intervenție – psihoterapie în Primii Pai Asistarea psiho-socială a familiilor afectate de HIV/SIDA i a personalului implicat în îngrijirea lor –Editura Astrobios, Bucureti, 1999.

18. Țugui Rodica, Țigmeanu Daniela Asistența socială în Biserică, Editura Doxologia, Iai, 2010.

19. Zamfir Elena Asistența socială în România. Teorie i Acțiune Socială, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2009.

20. Zamfir Elena Politic Sociale. România în context european, Editura Alternative, București, 1995.

21. Zamfir E. Incursiune în universul uman, Editura Albatros, București, 1989.

Resurse on-line

www.dexonline.ro/

http://anp.gov.ro/web/penitenciarul-spital-bucuresti-jilava/despre-noi

http://www.politiaromana.ro/prima_pagina/index.aspx

http://anp.gov.ro/web/penitenciarul-spital-bucuresti-jilava/despre-noi

Acasa

http://www.protectiacopilului6.ro/

http://ro.wikipedia.org/wiki/SIDA

Stop SIDA

Informație generală despre HIV și SIDA

HIV InSite University of California San Francisco (în limba engleză)

Știți cum să vă feriți de boli? Azi: SIDA (HIV), 27 martie 2009,Amos News

SIDA: In Lies We Trust, 20 aprilie 2009, Cecilia Stroe, Descoperă

Sectia "Floarea-Soarelui" de la Spitalul Colentina, Locul unde copiii uita sa traiasca, 18 Mai 1998, Evenimentul Zilei