Capitolul I. Întreprinderile mici și mijlocii 4
=== 626e9696c37e777ce702449038132e6c3f08e270_51309_1 ===
Cuprins
Introducere 2
Capitolul I. Întreprinderile mici și mijlocii 4
1.1 Definirea întreprinderilor mici și mijlocii 4
1.2 I.M.M în Uniunea Europeană și în România. Facilități acordate întreprinderilor mici și mijlocii din România 5
1.3 România în procesul de adoptare a legislației europene cu privire la IMM-uri 9
Capitolul II. Integrarea informațională a IMM-urilor românești 14
2.1 De ce IMM-urile? 14
2.2 Integrarea informațională 18
2.3 Tehnologia informațională în mediul rural 20
2.4 Alinierea tehnologiilor informaționale la strategia de afaceri a firmei 26
2.5 Măsuri guvernamentale 32
Capitolul III. Campania de promovare online a S.C. „COMALAT“ S.R.L. 34
Concluzii 59
Bibliografie 61
Introducere
Lumea se schimbă, acum mai rapid ca niciodată, viața este din ce în ce mai trepidantă, devenim din ce în ce mai pretențioși, avem gusturi sofisticate… suntem din ce în ce mai informați. Vârtejul acesta amețitor atrage după sine totul. Întreprinderea, ca organizație, capătă o dimensiune din ce în ce mai inteligentă, la toate nivelurile sale, asigurând și supraviețuirea în condițiile unei concurențe acerbe. Piața este foarte pretențioasă în multe domenii de activitate. Impactul tehnologic a fost atât de profund în ultimele decenii, încât, dincolo de modul de organizare a activității întreprinderilor, a mediului de lucru, de modalitatea de derulare a relațiilor dintre firme, s-a schimbat radical și modul în care oamenii percep valoarea, avuția. În succesul și supraviețuirea pe piață a unei firme, elementul esențial tinde să fie nu aparatul productiv sau terenul, nici chiar banii, ci informația, văzută ca resursă principală. Trecerea de la o economie materială la una bazată pe informații și cunoștințe a marcat o nouă eră în istoria omenirii. Toată lumea vorbește de societatea informațională și, mai nou, de societatea bazată pe cunoaștere. Întreprinderea este cea care trebuie să răspundă, la un preț acceptabil, gusturilor consumatorului, în vederea îmbunătățirii gradului de satisfacție al acestuia.
Grație noilor tehnologii informaționale este posibilă cunoașterea în timp real a comportamentului indivizilor în fața unui produs nou sau a unui mesaj publicitar (menționăm exemplul agenților inteligenți sau al tehnologiilor webmedia). Inteligența unei întreprinderi se referă la aptitudinea unei organizații de a înțelege funcționarea pieței și modul prin care activitățile sale se integrează într-un anumit lanț de valori, de a anticipa evoluțiile viitoare și de a se adapta lor. Întreprinderea nu poate stăpâni aceste procese decât dacă este flexibilă, în primul rând, din punct de vedere informațional.
Informația poate fi acumulată fără încetare, dar are, prin excelență, un caracter perisabil. În acestă lucrare nu mi-am propus să prezint situația companiilor mari, pentru care eforturile de restructurare sunt deosebit de complexe, ci să discutăm despre eterna Cenușăreasă a preocupărilor legislative economice: Întreprinderile Mici și Mijlocii.
Îmi voi prezenta punctul de vedere și totodată motivația alegerii temei, luând drept subiect restrâns promovarea în vânzări, pentru care s-a realizat și o cercetare practică în capitolul III.
Adesea, comercianții consideră că promovarea vânzărilor este menită să distrugă fidelitatea clienților față de o anumită marcă, iar publicitatea are ca scop să creeze fidelitatea clienților față de o anumită marcă. În consecință, o mare problemă a managerilor de marketing constă în a găsi modul în care trebuie să împartă bugetul disponibil între activitățile de promovare a vânzărilor și activitățile de reclamă. Acum zece ani, managerii s-ar fi decis mai întâi asupra sumei pentru reclamă și ar fi alocat apoi, pentru activitatea de promovare a vânzărilor, restul bugetului.
Actualmente, managerii de marketing estimează mai întâi suma de care au nevoie pentru cheltuielile de promovare a vânzărilor pe piețele de afaceri, apoi pentru promovarea vânzărilor pe piețele bunuri de consum, iar ce mai rămâne va constitui bugetul pentru publicitate.
Totuși, este periculos ca reclama să cedeze întâietatea promovării vânzărilor. Atunci când, în cazul unei anumite mărci, se practică pentru o perioadă prea îndelungată prețuri promoționale, consumatorii încep să se gândească la ea ca la o marfă ieftină și, adesea, ei vor fi dispuși să o cumpere la un preț redus.
Nimeni nu știe când se va întâmpla acest lucru, dar există un oarecare risc în a face promovarea unei mărci binecunoscute pentru o perioadă mai mare de 30 % din timp. Mărcile dominante utilizează mai rar prețuri promoționale, deoarece astfel n-ar face decât să subvenționeze pe utilizatorii curenți.
Există și dovezi că prețurile promoționale nu determină o creștere durabilă a volumului de vânzări la o anumită categorie de produse. În mod obișnuit, ele permit realizarea, pe termen scurt, a unui anumit volum de vânzări care însă nu se menține în timp.Concurenții care dețin cote mici pe piață găsesc că este avantajos să utilizeze promovarea vânzărilor, deoarece ei nu-și pot permite bugete de reclamă atât de mari ca ale liderilor pieței. De alfel, ei nu pot obține spațiu pe rafturile magazinelor dacă nu oferă unele facilități comerciale și nici nu-i pot face pe consumatori să încerce produsele lor dacă nu le propun stimulente.
Capitolul I. Întreprinderile mici și mijlocii
1.1 Definirea întreprinderilor mici și mijlocii
Pentru a putea analiza problemele legate de întreprinderile mici și mijlocii, este mai întâi necesară definirea acestora. Pentru a putea clasifica întreprinderile existente pe o anumită piață este necesară, în primul rând, alegerea unor reguli după care trebuiesc identificați indicatori care să permită o anumită structurare.
Principalele reguli ar trebui să rezolve cel puțin următoarele probleme:
1. numărul indicatorilor ce vor fi utilizați simultan (unul, doi sau mai mulți);
2. domeniul pentru care se aplică indicatorii (general sau pe ramuri)
3. tipul indicatorilor utilizați (cantitativi sau calitativi)
În cazul primei reguli este important de ales câți indicatori se vor utiliza în același timp pentru a realiza o clasificare a întreprinderilor. Cel mai simplu ar fi să se utilizeze un singur indicator, dar având în vedere complexitatea activității economice este mai indicat să se utilizeze o baterie de mai mulți indicatori. Totuși, nu trebuie exagerat cu un număr prea mare de indicatori, deoarece ar putea apare probleme la încadrarea întreprinderilor într-o anumită categorie atunci când se trece la repartizarea propriu-zisă (în cazul unor indicatori întreprinderea aparține unei grupe, iar în cazul altora altei grupe). Din acest motiv este important ca alegerea indicatorilor să se realizeze astfel încât să se evite, pe cât posibil, situații în care același tip de întreprindere, cu același potențial, să se încadreze în categorii diferite.
Domeniile în care se aplică indicatorii, stabiliți a fi utilizați pentru clasificarea întreprinderilor, pot fi uneori foarte diferite. Astfel, pot apare particularități care să determine utilizarea unor alte niveluri ale indicatorilor aleși (de exemplu, în Japonia definirea IMM-urilor se face diferit în funcție de domeniul în care își desfășoară activitatea întreprinderile). Având în vedere faptul că evaluarea se poate face mai exact utilizând elemente de tip cantitativ, ultimul set de reguli este mai puțin utilizat. Astfel, pentru a avea o evaluare unitară și cât mai ușor de realizat, de regulă, se utilizează mai ales indicatori cantitativi pentru a realiza o clasificare a întreprinderilor. Dacă se ia în calcul utilizarea aceluiași sau acelorași indicatori, diferențiat în funcție de domeniul pentru care facem analiza, rezultă o serie de plusuri și minusuri ale fiecărei soluții alese. În prezent, în majoritatea cazurilor definirea tipului de întreprindere se bazează pe utilizarea unui set de indicatori care, de regulă, se aplică identic pe toate (sau pe majoritatea) domeniilor analizate de pe o anumită piață. Printre indicatorii utilizați pentru această definire cel mai des apar:
Cifra de afaceri anuală a întreprinderii
Numărul de angajați
Profitul brut anual
Structura capitalului social
Mărimea capitalului social
Localizarea întreprinderii
Mărimea gamei de produse realizate de întreprindere
Vechimea întreprinderii
Dintre acești indicatori cel mai des utilizați sunt Numărul de angajați, Cifra de afaceri anuală a întreprinderii și Profitul brut anual. În plus, trebuie menționat că în destule țări nivelul indicatorilor utilizați pentru definirea tipurilor de întreprinderi de pe piață este diferit funcție de domeniul analizat.
1.2 I.M.M în Uniunea Europeană și în România. Facilități acordate întreprinderilor mici și mijlocii din România
Pentru Uniunea Europeana, întreprinderile reprezintă un factor important de creștere economică. Pentru a construi o economie puternică, Uniunea Europeana și-a propus să întărească spiritul antreprenorial în Europa și să creeze condițiile necesare pentru dezvoltarea practicilor inovative care duc la înființarea și dezvoltarea întreprinderilor. Atingerea acestor obiective este vitală pentru asigurarea sustenabilității economice necesare sprijinirii progresului social și protecției mediului.
Politica Uniunii Europene referitoare la întreprinderi cuprinde trei arii de interes:
încurajarea întreprinderilor;
promovarea inovării și schimbării;
analiza competitivității economiei europene și corelarea cu celelalte politici ale Uniunii Europene.
Fundamentul juridic al politicii privind întreprinderile mici și mijlocii este b#%l!^+a?Articolul 157 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, care prevede încurajarea inițierii și dezvoltării întreprinderilor la nivelul Comunității punând accentul în mod special a întreprinderilor mici și mijlocii. Transformările economice și sociale care au avut loc în ultimii 15 ani în România au determinat dezvoltarea destul de mare a sectorului IMM-urilor. În prezent, întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) reprezintă peste 99% din numărul total al firmelor din România, rolul lor în economie fiind semnificativ, ponderea lor în realizarea produsului intern brut apropiindu-se de 60% în ultimii ani.
Secolul XXI este considerat de mulți specialiști ca un secol al întreprinderilor mici și mijlocii. Fără dezvoltarea acestui sector se consideră că evoluția economică la nivelul oricărei țări, dar și la nivelul globului, nu va putea fi considerată mulțumitoare. Pentru a reuși acest lucru, în aproape toate țările lumii, se încearcă realizarea un cadru legislativ care să favorizeze dezvoltarea cât mai puternică a acestui sector. Totuși, este foarte importantă, mai ales în acest caz, definirea exactă a ceea ce însemnă o întreprindere mică sau mijlocie. Se pot evita astfel situații în care, deși se dorește dezvoltarea unui anumit sector, nu se reușește acest lucru, tocmai pentru că tocmai acele întreprinderii nu pot avea acces la anumite facilități oferite de legislație.
Definirea IMM-urilor la nivel european este ușurată mult de faptul că legislația Uniunii Europene în materie de întreprinderi mici și mijlocii este aceeași pentru toate statele membre. În plus o serie de țări, printre care și România, au încercat să-și armonizeze legislația cu cea a UE deși nu erau membre.
Definiția Comisiei Europene referitoare la IMM-uri definește trei categorii de întreprinderi mici și mijlocii:
Microîntreprinderi; întreprinderi cu mai puțin de 10 angajați și o cifră de afaceri anuală sau un capital social care nu trebuie să fie mai mare de 2 milioane Euro.
Întreprinderi mici; întreprinderi cu un număr de angajați între 10 și 49 precum și cu o cifră de afaceri anuală sau un capital social care nu trebuie să fie mai mare de 10 milioane Euro.
Întreprinderi mijlocii; întreprinderi cu un număr de angajați între 50 și 249 precum și cu o cifră de afaceri anuală nu mai mare de 50 milioane Euro (sau un capital social care nu trebuiesă fie mai mare de 43 milioane Euro).
Un alt factor important este acela că o întreprindere ce nu este IMM nu poate deține mai mult de 25% din capitalul social (sau dreptul de vot) al unei întreprinderi considerată întreprindere mică sau mijlocie. Dacă se întâmplă acest lucru atunci acea întreprindere nu mai este considerată ca făcând parte din categoria IMM-urilor. Existența IMM-urilor este necesară pentru funcționarea cât mai armonioasă a economiei moderne, acestea fiind prezente aproape în toate sectoarele economice și adaptându-se mult mai ușor schimbărilor survenite în condițiile economice și sociale. Ele își desfășoară activitatea în special la nivel național, însă sunt afectate de legislația comunitară privind taxele și impozitele, concurența, legislația societăților comerciale, politicile sociale și regionale precum și legislația cu privire la formalitățile vamale. Ca urmare, politica Uniunii Europene în acest domeniu constă în măsuri menite să promoveze interesele IMM-urilor și să elimine barierele care le pot bloca accesul pe piața.
O primă reflectare a politicii europene în materie o constituie primul Program comunitar de acțiune în domeniul IMM din 1983, an care a și fost declarat Anul European al Întreprinderilor Mici și Mijlocii. Al doilea program comunitar în acest domeniu a fost lansat în anul 1987, iar în perioada 1991- 2000 s-a desfășurat al treilea program privind IMM-urile. În data de 13 iunie 2000 a fost adoptata Carta Europeană a Întreprinderilor Mici de Consiliul General pentru Afaceri și acceptată de Consiliul European de la Feira (Portugalia) 19/20 iunie 2000. Ea are ca scop crearea unui mediu adecvat dezvoltării întreprinderilor mici și antreprenoriatului. Țările candidate la Uniunea Europeană au acceptat Carta în cadrul întâlnirii de la Maribor (Slovenia) din aprilie 2002, acceptarea de către România realizându-se prin Hotărârea Guvernului nr. 656/2002. La sfârșitul anului 2000, Consiliul Uniunii Europene a adoptat un nou „Program multianual asupra întreprinderilor și spiritului antreprenorial și în particular asupra întreprinderilor mici și mijlocii".
Potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.76/2001 privind simplificarea unor formalități administrative pentru înregistrarea și autorizarea funcționării comercianților, s-a instituit o procedură unică de înregistrare a întreprinderilor mici și mijlocii, prin completarea unui singur formular și prin depunerea acestuia la Biroul Unic din cadrul Oficiilor Registrului Comerțului. Pe baza cererii de înregistrarere se declanșează procedurile necesare pentru înregistrarea și autorizarea funcționării comerciantului. b#%l!^+a?
Certificatul de înregistrare al comerciantului, care va cuprinde și codul unic de înregistrare, va fi eliberat în termen de 20 de zile de la înregistrarea cererii. În anexa la certificatul de înregistrare vor fi cuprinse, după caz, avizele, autorizațiile și/sau acordurile necesare pentru autorizarea funcționarii comerciantului.
Întreprinderile mici și mijlocii au acces la activele disponibile ale societăților comerciale și companiilor naționale cu capital majoritar de stat, precum și ale regiilor autonome. De asemenea, instituțiile publice, societățile comerciale și companiile naționale cu capital majoritar de stat, precum și regiile autonome au obligația să organizeze prima procedură de achiziție publică doar pentru întreprinderile mici și mijlocii,conform Legii 346/2004, după cum urmează:
– pentru procurări de bunuri, cu excepția echipamentelor și servicii, cu excepția reparațiilor, care nu depășesc 5.000 lei,
– pentru procurări de echipamente care nu depășesc un 100 mii lei,
– pentru reparații care nu depășesc 200 mii lei,
– pentru construcții care nu depășesc 300 mii lei.
Întreprinderile mici și mijlocii beneficiază de servicii de informare, asistență, consultanță, cercetare și inovare tehnologică în domeniile financiar-bancar, management și marketing. În condițiile art. 152 din Codul Fiscal, întreprinderile mici și mijlocii a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 65.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabilește la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României la data aderării și se rotunjește la următoarea mie, respectiv 220.000 lei, denumit în continuare plafon de scutire, sunt scutite de la plata TVA. Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de TVA, care efectuează importuri de mașini industriale, utilaje tehnologice, instalații, echipamente, aparate de măsura și control, automatizări, destinate realizării de investiții; importuri de mașini agricole și mijloace de transport destinate realizării de activități productive; importuri de materii prime și materiale consumabile care nu se produc sau sunt deficitare în țară, stabilite prin norme și sunt destinate utilizării în cadrul activității economice a persoanei care realizează, trebuie sa solicite eliberarea unui certificat de exonerare de la plata în vama a taxei pe valoarea adăugată, emis de către organele fiscale competente. Cheltuielile întreprinderilor mici și mijlocii aferente achiziționării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătățirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării.
1.3 România în procesul de adoptare a legislației europene cu privire la IMM-uri
Alinierea la acquis-ul comunitar se face inclusiv prin noul Cod Fiscal care prevede o definiție a microîntreprinderilor în spiritul legislației europene. Astfel, art. 112^1 definește microîntreprinderea ca fiind o persoana juridică română care îndeplinește cumulativ următoarele condiții, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:
a. are înscris în obiectul de activitate producția de bunuri materiale, prestarea de servicii și/sau comerțul;
b. abrogat;
c. a realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 65.000 Euro;
d. capitalul social al persoanei juridice este deținut de persoane, altele decât statul, autoritățile locale și instituțiile publice.
Eforturile României de aliniere la legislația europeană în materie de întreprinderi mici și mijlocii se circumscriu celor zece puncte prioritare identificate de Carta Europeană pentru Întreprinderi Mici. Din punct de vedere instituțional aceasta aliniere este coordonată de Agenția pentru Implementarea Proiectelor și programelor pentru IMM-uri. Cele mai importante direcții de acțiune vizează domeniile menționate în cadrul Cartei Europene pentru Întreprinderi Mici.
1. Educația și instruirea antreprenorială
Unele măsuri privind educația și instruirea managerială sunt cuprinse în Legea nr.346/2004 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii care prevede în art.19 alin.1 că Guvernul și autoritățile publice locale asigură, prin sumele alocate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, precum și prin programele susținute de organisme internaționale sau alte surse, finanțarea integrală sau parțială a unor programe de pregătire profesionala destinate managerilor și angajaților întreprinderilor mici și mijlocii. Programele de pregătire vor fi realizate prin intermediul: instituțiilor de învățământ de stat și particular, autorizate și acreditate potrivit legii; organizațiilor și centrelor de asistență și consultanță, care au drept scop sprijinirea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici b#%l!^+a?și mijlocii; programelor de formare finanțate de organisme internaționale.
Măsuri de acest gen sunt cuprinse și în Programul pentru dezvoltarea abilităților antreprenoriale ale tinerilor și facilitarea accesului acestora la finanțare – START – care s-a derulat în doua etape, astfel:
a) etapa I – organizarea de cursuri de pregătire antreprenorială destinate tinerilor între 18 – 35 de ani;
b) etapa a II-a – finanțarea, în urma unei selecții, a primelor 100 de planuri de afaceri întocmite de absolvenții cursurilor, prin acordarea de microcredite în condiții avantajoase.
În scopul creării spiritului antreprenorial la tineri, în învățământul liceal cu profil tehnic, a fost introdusă educația antreprenorială sub două forme: ca pregătire teoretică, urmărindu-se tematica aprobată de către Ministerul Educației și Cercetării (MEC) și ca pregătire practică, pe baza modelului creat de proiectul pilot ECONET finanțat de Austria în cadrul Pactului de Stabilitate. La nivelul învățământului universitar, a fost înființata Agenția Națională pentru Parteneriatul Universităților cu Mediile Economice și Sociale ce are ca scop promovarea și susținerea cooperării între universități, firme și instituții și organizațiile implicate în antreprenoriat, în domenii ca: pregătirea profesionala, transferul de tehnologie, incubatoarele de afaceri și parcurile tehnologice, sondarea pieței muncii și, nu în cele din urma, dezvoltarea laturii antreprenoriale a universității românești (dezvoltarea antreprenoriatului în relație cu dezvoltarea sectorului IMM).
2.Înființarea mai rapidă și mai ieftină de noi întreprinderi
Procedurile pentru înregistrarea și autorizarea de noi întreprinderi au fost simplificate prin Legea nr. 359/2004. Reducerea la 5 a numărului de autorizații/avize strict necesare funcționarii, introducerea declarației pe propria răspundere pentru obținerea autorizatiilor/avizelor de funcționare, separarea activității Biroului Unic de activitățile de acordare de asistență la cererea clienților și pe cheltuiala acestora, prelungirea termenului de reînnoire a înregistrării companiilor existente până la 18 luni sunt pași importanți în realizarea obiectivelor stabilite de Cartă. Întreaga documentație necesară înființării unei firme poate fi procurată online de pe pagina de Internet a Oficiului Național al Registrului Comerțului:www.biroulunic.ro, iar durata maximă a procedurii este de 20 de zile de la data când s-a depus dosarul complet pentru înregistrarea și autorizarea funcționarii. Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției prevede în Titlul 2, Cartea I (Transparență în administrarea și promovarea informațiilor și serviciilor publice prin mijloace electronice) înființarea Sistemului Electronic Național cu scopul de a asigura accesul online al persoanelor fizice și juridice la informații și servicii publice, inclusiv cele legate de înființarea și autorizarea IMM-urilor.
În același scop, al ușurării procesului de înființare și autorizare de noi IMM-uri, se înscriu și măsuri prevăzute de OUG nr. 27/2003, modificată prin Legea nr. 157/2010, privind procedura aprobării tacite, potrivit căreia autorizația e considerată a fi acordată, respectiv reînnoită dacă autoritatea publică nu răspunde solicitantului în termenul stipulat de lege pentru emiterea, respectiv reînnoirea acesteia.
3. Legi și reglementări mai bune. Se propune reducerea impactului negativ pe care îl pot avea asupra întreprinderilor mici reglementările privind falimentul precum și orice noua reglementare a domeniului. Întreprinderile mici vor fi exceptate de la anumite cerințe administrative, mai ales în ceea ce privește avizele și alte tipuri de documentații.
4. Existența calificărilor necesare
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței deMunca (ANOFM – www.anofm.ro) este structura guvernamentală cu reprezentare în toate județele țării care împreună cu Ministerul Educației și Cercetării joaca un rol important în activitatea de pregătire profesionala. În concordanță cu Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de munca, ANOFM oferă, la cerere, servicii de consultanță și asistență persoanelor care doresc să înceapă o afacere sau care sunt în căutarea unui loc de munca. De asemenea, Agenția oferă servicii de instruire pentru angajații companiilor sau pentru persoanele care vor să dobândească noi calificări.
5.Extinderea accesului online
În 2001 a fost adoptată Strategia Guvernului privind Planul Național de Acțiune pentru Administrația Electronică, care utilizează metode informatice specifice pentru a moderniza administrația publică din România, abordând acele aspecte definite prin expresia administrație electronică, referitoare la utilizarea tehnologiei informatice și de comunicații în vederea modernizării administrației din România.
6. Fiscalitatea și aspectele financiare b#%l!^+a?
Noul Cod Fiscal, în Titlul IV (Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor), art.112^5 (Cota de impozitare), prevede că impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 3% la veniturile obținute de către microîntreprinderi. Codul Fiscal prevede și unele facilități pentru microîntreprinderi, cum sunt deducerile din baza de impozitare a următoarelor categorii de venituri: veniturile din variația stocurilor; veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale; veniturile din exploatare, reprezentând cota parte a subvențiilor guvernamentale și a altor resurse pentru finanțarea investițiilor; veniturile din provizioane; veniturile rezultate din anularea datoriilor și a majorărilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementarilor legale; veniturile realizate din despăgubiri, de la societățile de asigurare, pentru pagubele produse la activele corporale proprii.
7. Consolidarea capacității tehnologice a întreprinderilor mici
Vor fi depuse eforturi pentru promovarea noilor tehnologii în rândul întreprinderilor mici, pentru implementarea brevetului european de invenții și pentru facilitarea accesului întreprinderilor mici la rezultatele cu caracter comercial ale programelor de cercetare. Va fi de asemenea încurajată cooperare între întreprinderi precum și cea între acestea și instituții de învățământ și de cercetare.
8. Susținerea modelelor de succes dee-business și a micilor societăți comerciale de înaltă performanță
În aceasta privință, au fost adoptate o serie de acte normative cu impact asupra comerțului electronic, având ca scop principal armonizarea cu legislația Uniunii Europene din domeniu. Întreprinderile vor fi încurajate să adopte bune practici și modele de afaceri de succes care să le permită să se dezvolte. Vor fi create servicii de asistență pentru întreprinderile mici. Rețeaua de Euro Info Centre din România (EIC – www.eic.ro) a promovat o serie de acțiuni pentru o mai largă difuzare a informațiilor Europene (politici, inițiative, programe ale Uniunii etc.) și pentru o susținere reală a întreprinderilor mici din perspectiva integrării europene. Unul dintre subiectele considerate importante de către comunitatea de afaceri este comerțul electronic, componentă a e-business-ului.
9. Dezvoltarea unei reprezentări mai solide și mai eficiente a intereselor întreprinderilor mici la nivel național
Vor fi analizate soluții, inclusiv referitoare la o mai eficientă coordonare a politicilor naționale și comunitare, în scopul realizării unei mai bune reprezentări a întreprinderilor mici la nivel național și la cel al Uniunii. În primăvara fiecarui an va apărea un raport anual asupra stadiului implementării Cartei.
Capitolul II. Integrarea informațională a IMM-urilor românești
Integrarea rapidă a tehnologiilor informaționale și de comunicații în viețile noastre profesionale și private este pe cale să transforme societatea într-o "societate ?informațională", în care volumul de informații și cunoaștere devine o resursă economică de bază. În felul acesta, un spațiu de oportunități economice și sociale se deschide aducând cu el noi provocări.
2.1 De ce IMM-urile?
Tonul entuziast, în concordanță cu ritmul tehnologic actual derulat la scară mondială, se cuvine a fi mai temperat atunci când se ia în discuție realitatea țării noastre. Deși dimensiunea internațională a gestiunii afacerilor capătă în zilele noastre o importanță capitală, întreprinderile românești sunt greu încercate de neputința de a înțelege vremurile în care trăim. În acestă lucrare nu mi-am propus să prezint situația companiilor mari, pentru care eforturile de restructurare sunt deosebit de complexe, ci să discutăm despre eterna Cenușăreasă a preocupărilor legislative economice: Întreprinderile Mici și Mijlocii.
În literatura de specialitate și chiar pe site-ul Agenției Naționale pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație (ANIMMC) se face mare caz de deviza Clubului de la Roma “Gândește Global, Acționează Local”, în contextul în care mult așteptata intrare în Uniunea Europeană, din 2007, a așezat în fața afacerilor românești o competiție experimentată în jocul afacerilor globale.
Globalizarea reprezintă un nou și necesar „progres al limitelor” între care se produce și reproduce umanitatea. Ea aduce schimbări asemănătoare cu cele care au rezultat după descoperirea Americii, cu cinci secole în urmă: lumea devine mai mică, iar comerțul se extinde. Caracteristicile curentului globalizării vizează internaționalizarea producției, noua diviziune internațională a muncii, noul mediu competitiv care generează aceste procese, precum și internaționalizarea statului, făcând din state agenții ale lumii globalizate. Întreprinderile mici și mijlocii, alături de știință și tehnologie, pot fi un factor hotărâtor în transformarea economiei naționale. IMM-urile nu constituie doar un nou tipar social. Ele și-au câștigat deja o poziție bine definită, mai ales datorită posibilităților de adaptare, a numărului mare de locuri de muncă asigurate, a flexibilității în tehnologie și management, precum și a abilității în conlucrarea cu giganții industriali.
De ce IMM-urile? Toată lumea este de acord că întreprinderile mici și mijlocii sunt mai dinamice și mai flexibile, astfel încât pot rezista mai ușor oricărui gen de presiune concurențială. Un număr mare de întreprinderi mici și mijlocii dau împreună mai multă stabilitate economiei zonale decât o firmă internațională de mari dimensiuni care funcționează în aceeași zonă. Această viziune, combinată cu prețuirea inițiativei individuale stau, de altfel, la baza culturii antreprenoriale din Statele Unite. Teoretic sună bine, în practică însă antreprenorii români trebuie să gândească european din punctul de vedere al concurenței și să facă eforturi pentru a deveni competitivi.
Coordonatele generale în care acționează astăzi societatea economică românească ne impun o nouă abordare, modernă, realistă și apropiată metodelor de succes din țările dezvoltate. Analiza, pe care o prezentăm în această secțiune, stă sub semnul afirmației lui Charles Darwin: nu supraviețuiesc cei mai puternici, nici cei mai inteligenți, ci cei care se adaptează cel mai bine în orice condiții.
După legea IMM-urilor nr. 346/2004, clasificarea acestor întreprinderi are în vedere numărul de angajați și cifra de afaceri, astfel:
• până la 9: micro-întreprinderi
• între 10 si 49: întreprinderi mici
• între 50 si 249: întreprinderi mijlocii
• cifra de afaceri anuală de până la 8 milioane de EURO sau active totale în valoare de 7 milioane de Euro.
Rolul Noilor Tehnologii Informaționale (NTI) în creșterea productivității IMM-urilor este determinant. Conform Indicelui Networked Readiness România continuă să fie pe locul 53 din 104 țări (în 2003, România se afla pe locul 61 din 102 țări). Această clasificare are drept cauză principală lipsa cadrului legislativ, imaturitatea pieței și lipsa infrastructurii. IMM-urile nu sunt pregătite să adopte NTI, în principal din cauza problemelor legate de infrastructură (gradul de dotare cu calculatoare și accesul la Internet). Altfel spus, nu „știu” să-și facă cunoscute produsele și serviciile prin intermediul Internetului. Impactul noilor tehnologii asupra vânzărilor reprezintă încă un procent neglijabil.
Aplicațiile informatice ce privesc gestiunea întreprinderii sunt dependente de parcul de calculatoare și de soft-ul existent în întreprinderi. Fiecare întreprindere are probleme specifice, diferite de întreprinderea concurentă; dar, la un nivel foarte general, problemele pot fi de același tip. De exemplu, pentru a face față problemelor b#%l!^+a?legate de facturare este esențială înregistrarea corectă a comenzilor clienților, a livrărilor și plăților cât mai repede cu putință. Și gestiunea stocurilor de produse finite se află în aceeași situație, deoarece întreprinderile trebuie să răspundă corect cererilor clienților pentru reducerea timpilor de depozitare.
Între deciziile adoptate și puse în practică în cadrul unui IMM, un loc aparte îl ocupă deciziile de management informatic. Datorită faptului că sistemul informatic contribuie din plin la asigurarea informațiilor pentru inițierea, fundamentarea și adoptarea deciziilor oricărei organizații, influența acestuia asupra activității firmei se vede în timp. Deciziile managerilor sunt influențate în mod pozitiv de măsura în care informațiile prelucrate sunt adecvate, fiabile, furnizate rapid și eficiente. În fond, eficiența unei întreprinderi este legată direct de modul în care aceasta este capabilă să gestioneze informația. Din păcate, multe proiecte informatice eșuează datorită minimizării importanței factorului uman în procesul informatizării întreprinderii. Uneori, informatizarea poate acționa în sens invers celui dorit, declanșând probleme incontrolabile în întreprindere.
Succesul informatizării întreprinderilor depinde și de sensibilizarea și motivarea personalului existent în întreprindere. În acest sens, conducerea întreprinderii va trebui să elaboreze o strategie adecvată privitoare la personal, deoarece lipsa acesteia va determina: respingerea informaticii de către salariați; pasivitatea managerilor; marginalizarea serviciului informatic, transformarea lui într-un serviciu separat în cadrul întreprinderii; absența dialogului informaticieni-utilizatori.
Economia românească este susținută de activitatea IMM-urilor, precum și a marilor companii, îndeosebi a celor cu capital majoritar străin, dar și a celor cu capital de stat. Deși au o pondere numerică de peste 99,7% din numărul total de întreprinderi, influența IMM-urilor asupra evoluției economice a țării este mult mai redusă (de cca. 55 – 56% din PIB). Întreprinderile formale joacă un anumit rol în economie, dar sectorul informal acoperă încă un segment foarte mare din aceasta. IMM-urile autohtone sunt luate în considerare mai mult „la pachet” cu marile întreprinderi, atunci când factorii de influență externi (precum s-a dovedit a fi recesiunea din perioada 2009 – 2011) afectează puternic și în ansamblu activitatea economică și stabilitatea socială.
Majoritatea întreprinderilor din România au pornit ca afaceri de familie, bazându-se pe un minimum de cunoștințe ale persoanelor implicate în conducerea afacerii. Multe dintre aceste persoane nu au un bagaj suficient de cunoștințe în materie de management sau marketing, iar întreprinderea nu dispune de resurse financiare suficiente pentru a dezvolta afacerea, prin derularea unor campanii de marketing ori de promovare a produselor. Nivelul educațional și tehnic al majorității IMM-urilor permite supraviețuirea economică a acestora, dar șansele de atragere, angajare și menținere în activitate a competențelor, îndeosebi manageriale, tehnice și de piață, sunt în continuare destul de limitate. Multe întreprinderi nu și-au stabilit ținte de penetrare a pieței sau de creștere a cotei de piață, neconsiderând necesară atragerea și angajarea unor specialiști, de exemplu în calitatea produsului sau în promovarea acestuia pe piață, accentul fiind pus de obicei pe realizarea producției și pe abilitatea patronului de a gestiona/menține afacerea pe „linia de plutire”. Date statistice relevante arată că circa 57% dintre microîntreprinderile actuale sunt întreprinderi de subzistență, care permit asigurarea unui oarecare nivel de trai numai proprietarului afacerii și familiei acestuia.
În prezent, există o serie de instrumente de finanțare a afacerii provenite din surse financiare interne sau externe, dar care sunt, în general, greu accesibile IMM-urilor. Spre exemplu, pentru accesarea fondurilor europene pe bază de proiecte, foarte multe IMM-uri nu îndeplinesc condițiile de eligibilitate întrucât nu dispun de fondurile necesare co-finanțării proiectului, participația proprie obligatorie fiind de minimum 15% din cheltuielile eligibile, ceea ce poate reprezenta uneori o sumă considerabilă, prohibitivă. În general, IMM-urile au acces la microfinanțarea oferită de o mulțime de IFN-uri și, parțial, la creditarea bancară acordată de o serie de bănci comerciale, dar ambele forme implică costuri foarte mari de îndatorare în raport cu rata de rentabilitate a afacerii derulate. În ceea ce privește împrumutul bancar, băncile comerciale impun adesea condiții de creditare prea restrictive pentru a putea fi respectate de către IMM-uri, care sunt astfel considerate nebancabile. În plus, împrumutul bancar este garantat fie de proprietarul afacerii în nume și pe cont personal, fie de FNGCIMM SA – IFN, care percepe un comision semnificativ pentru acordarea garanțiilor cerute de banca creditoare.
În economia națională se poate constata funcționarea anumitor lanțuri productive (nu foarte numeroase) în care sunt implicate IMM-uri, și de asemenea, se b#%l!^+a?manifestă unele legături de cooperare pe orizontală ale acestor întreprinderi. Fiecare companie funcționează, simultan, pe unul sau mai multe lanțuri de aprovizionare, având rol fie de furnizor, fie de client de produse sau servicii. Cu toate că multe dintre companii au relații tradiționale, bazate pe încredere și respect între partenerii comerciali, în practică la nivel sectorial apar adeseori disfuncționalități, unele insurmontabile (cum ar fi, de pildă, întârzierea plăților sau lipsa infrastructurii logistice), pe lanțurile de cooperare și valorificare a oportunităților de afaceri existente, ceea ce îngreunează derularea afacerilor și limitează eficacitatea acestora.
2.2 Integrarea informațională
Reușita comercială a întreprinderii depinde de rezolvarea problemelor legate de contabilitate, comercializare, finanțe, producție și exploatare, gestiunea resurselor umane, funcționarea subsistemelor componente și implementarea tehnologiilor informaționale. Nimeni ( ne gândim în principal la actori europeni ) nu poate fi interesat să facă afaceri în condițiile haosului informațional. În acest context ne referim la integrare informațională.
De-a lungul existenței sale, o întreprindere dezvoltă și/sau achiziționează mai multe aplicații cerute de diversificarea sau extinderea activităților sale. Fiecare dintre aceste aplicații răspunde unei probleme sau acoperă un proces economic, fără să țină seama de lanțul de procese sau de legăturile cu alte aplicații din întreprindere. În faza de început a informatizării activității dintr-o firmă, cel mai adesea din considerente financiare și din dorința de abordare graduală, mai simplu de tratat, s-a decis achiziția/dezvoltarea de aplicații pentru activitățile de contabilitate, apoi cele financiare, pentru salarizare, apoi pentru vânzări, pentru aprovizionare sau alte departamente, dar fără nici o asociere între ele sau în logica economică a proceselor pe care le sprijină. S-a încercat apoi construirea de legături între aceste aplicații insulare, concretizate în interfețe personalizate ce realizează integrarea punct-la-punct între două aplicații.
Foarte multe dintre informațiile considerate sensibile sau critice pentru o afacere se pierd în circuitul clasic informațional nu neapărat din rea voință sau din lipsa suportului tehnologic ci, mai degrabă, datorită deficiențelor din circuitul informațional și lipsei integrării între departamentele unui mediu organizațional. Ponderea aplicațiilor integrate este foarte mică pe ansamblu IMM-uri în România. Atunci când ne referim la aplicații integrate avem în vedere produsele din categoria Enterprise Resource Planning (ERP). Acestea sunt pachete de aplicații care acoperă, ca un singur produs “umbrelă”, toate departamentele întreprinderii. Implementarea lor urmărește, în primul rând, eliminarea “insulelor informaționale” și reunirea tuturor funcțiilor întreprinderii într-un sistem unic. Decizia de implementare este motivată de următoarele avantaje: planificarea integrală a resurselor întreprinderii, reactivitate sporită la cerințele pieței, reducerea costurilor producției și stocurilor, eliminarea timpilor de așteptare, creșterea calității produselor și serviciilor și îmbunătățirea globală a productivității. Dacă analizăm toate aceste avantaje, concluzia este clară: pentru viitorul imediat apropiat implementarea aplicațiilor de acest gen poate fi „gura de oxigen” atât de necesară supraviețuirii IMM-urilor în contextul integrării României în Uniunea Europeană.
Piața românească de produse software pentru afaceri se bucură de o ofertă consistentă. De la case celebre de software (Microsoft, SAP, Oracle, Scala) până la oferte 100% românești (Crisoft, Transart, Bit Software, TotalSoft, WizRom etc.). Analiștii consideră că această piață este în continuă dezvoltare, pentru că țara noastră se află la nivel de alfabetizare ERP, mai ales în domeniul IMM-urilor. Observăm tendința caselor mari producătoare de software (Microsoft, SAP, Oracle) de a oferi produse destinate special acestui segment de afaceri. Segmentul de piață al IMM-urilor este cu totul particular. Pe de o parte, observăm „grija guvernamentală” care propovăduiește susținerea prin aplicarea unor programe naționale și europene, pe de altă parte, nu putem să nu observăm că, acest domeniu (cu tot suportul), nu poate suporta chinul retehnologizării. În comparație cu afacerile din segmentul mediu-mare, decizia implementării unei soluții ERP este destul de dificilă, deoarece costurile presupuse sunt foarte greu de suportat. Riscurile pe care trebuie să și le asume organizația nu sunt deloc de neglijat: volumul foarte mare al investițiilor inițiale, incertitudini legate de adaptabilitatea software, responsabilități sporite acordate personalului și costurile ascunse semnificative, în special cele legate de training-ul angajaților, de respecializarea lor profesională și de particularizarea aplicației pe specificul afacerii.
2.3 Tehnologia informațională în mediul rural
Se estimează că sectorul TI&C contribuie direct la creșterea PIB‐ului Uniunii b#%l!^+a?Europene cu aproximativ 5%. Pentru a beneficia de avantajele societății informaționale, atât în contextul vieții personale cât și al activității economice, este esențială asigurarea accesului cetățenilor și companiilor la tehnologii și servicii TI&C moderne. Conform studiilor de dată recentă, România a rămas în urma majorității statelor membre UE în domeniul tehnologiei informației și comunicatiilor (TIC), ocupând locul 67 din 142 de țări în The Network Readiness Index (NRI) 2013, index ce măsoară tendința țărilor de a exploata oportunitățile oferite de TIC. Considerând același index, Bulgaria ocupă locul 70. România a căzut de pe locul 59 din 133 de țări în NRI 2009. Din acest raport, deși România are un scor bun la mediul infrastructural, suferă din punct de vedere al pieței și al mediului regulator și din lipsa unei viziuni guvernamentale coerente în dezvoltarea TIC. În ciuda progresului înregistrat în ultimii ani, România încă se confruntă cu inegalități puternice între urban și rural, în ceea ce privește alfabetizarea digitală și accesul la tehnologii moderne ale informației.
Comparativ cu media UE 27, numărul de linii telefonice principale (fixe) la 100 de locuitori rămâne redus (25 față de 43 în UE 27 în 2012, raportul menținându‐se relativ constant pe toată perioada de analiză. Pe de altă parte, numărul de abonamente de telefonie mobilă la 100 de locuitori este comparabil cu media UE (118 față de 125 la nivel UE 27 în 2012). Rata de creștere, atât pentru abonamentele de conexiune fixă, cât și pentru cele de telefonie mobilă este în scădere, atât în perioada de referință (2009‐2012), cât și față de mediile înregistrate în perioada 2001‐2005, în special după privatizarea completă a pieței de telecomunicații în 2002.
Doar puțin mai mult de jumătate (54%) dintre gospodăriile din România aveau un computer acasă în anul 2012, în creștere de 20.6% comparativ cu anul 2007. Discrepanțele urban‐rural sunt semnificative, circa 66.4% dintre gospodăriile din mediul urban având acces la un computer în 2011, față de numai 31.7% în mediul rural.
Tabel 2.1. Ponderea gospodăriilor care au acces la un computer acasă în total gospodării, pe medii de rezidență (%)
Realizarea unei infrastructuri naționale de bandă largă, încadrarea în gradul de acoperire și standardele de calitate adoptate la nivelul UE, au o influență directă în ceea ce privește reducerea decalajului digital, promovarea unui mediu concurențial pe piața serviciilor IT&C, accelerarea proceselor de trecere la societatea informațională în România, precum și pentru creșterea coeziunii și incluziunii sociale. Asigurarea progresului în tranziția la societatea informațională depinde de disponibilitatea crescută a serviciilor de tip broadband.
Deși rata de penetrare a serviciilor în bandă largă, ca procent din populația României, este în creștere (atât la puncte fixe, cât și la puncte mobile) încă nu este destul de ridicată pentru a fi la nivelul mediei UE. Gradul de acoperire broadband rămâne astfel limitat, fiind cel mai scăzut din Europa (15.64% la finele anului 2012, comparativ cu media UE de 25.7% în 2012), în special în mediul rural, acesta traducându‐se printr‐un nivel scăzut în rândul gospodăriilor și companiilor.
Tabel 2. 2. Evoluția ratei de penetrare a conexiunilor de acces la internet în bandă largă în perioada 2010‐2012 (% ‐ la 100 de locuitori)
Sursa: Raport de date statistice, Piața serviciilor de comuncații electronice din România, ANCOM, 2012
Conform datelor MSI, în anul 2012, 43.81% dintre gospodăriile la nivel național aveau acces la Internet acasă printr‐o conexiune fixă broadband. Majoritatea acestora erau localizate în zone urbane, unde rata de acoperire era la 30 iunie 2012 de 60.28%, mai mult decât dublu față de rata de acoperire din zonele rurale (23.47%). Prin comparație, 75.6% dintre gospodăriile din Europa aveau acces la Internet în 2012. Această rată nesatisfăcătoare de penetrare și de utilizare a Internetului se datorează în principal ponderii mari a populației din mediul rural (45% din populația României) care se caracterizează prin venituri mici, o rată scăzută a calculatoarelor disponibile la nivelul gospodăriilor și condiții precare de acoperire DSL. Acoperirea internetului wireless în aceste zone este, de asemenea, foarte scăzută. Pentru a soluționa această problemă, Guvernul României a lansat Strategia Națională de Broadband cu scopul de a crește rata de penetrare, la nivelul gospodăriilor, a conexiunilor în bandă largă până la 80% până în 2015.
Conform Raportului UE privind Competitivitatea Digitală din anul 2010, acoperirea cu DSL‐uri (în România este de 74% la nivel național și de doar 45% pentru zonele rurale. Același tipar poate fi observat și în alte țări europene mai puțin dezvoltate, cum ar fi Polonia, Slovacia sau Bulgaria. Studiile anterioare efectuate de către ANCOM și MSI au stabilit că serviciile de bandă largă sunt disponibile pentru cetățenii și întreprinderile din zonele mai dens populate. Din cauza costurilor fixe ridicate, costurile unitare sunt agravate dramatic pentru populația din zonele cu densitate redusă, devenind un obstacol major pentru dezvoltarea infrastructurii de bandă largă. Ca efect, rețelele de racordare (de distribuție) și de acces (bucla locală) din aceste zone și conectarea către rețeaua magistrală sunt insuficiente sau lipsesc pur și simplu, mai ales în zonele rurale, zonele montane sau cele defavorizate geografic. Problemele cu furnizarea de electricitate înregistrate în anumite zone contribuie și ele la această situație.
"Actul privind piața unică" elaborat de Comisia Europeană identifică serviciile societății informaționale, inclusiv comerțul electronic, ca una dintre măsurile care pot stimula creșterea economică și impulsionează piața europeană a secolului 21. Acestea au, de asemenea, un rol important de jucat în realizarea obiectivelor de creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în Europa de 2020.
"Agenda digitală pentru Europa" stabilește obiectivele de dezvoltare ale comerțului electronic în Europa și facilitarea accesului la comerțului electronic pentru IMM‐uri implicate în vânzări și de cumpărare. Strategia include obiective cantitative: până în 2015, 33% din IMM‐uri ar trebui să efectueze cumpărături și/sau vânzări on‐line. Comerțul electronic continuă să crească în mod substanțial, chiar și în contextul crizei economice actuale. Acesta joacă un rol important în schimburile la nivelul companiilor: aproximativ 27% din întreprinderile europene au cumpărat on‐line, iar 13% din companii vând on‐line. Cu toate acestea, comerțul electronic este limitat în prezent la 3,4% din vânzările de retail din 27 de state membre. Cel mai înalt nivel al vânzărilor online cu amănuntul este de 7,7%, în Marea Britanie. Dezvoltarea comerțului electronic variază semnificatic între statele membre, cu o clară diviziune nord‐sud. Marea Britanie, Franța și Germania însumează 70% din comerțul electronic european. Nivelul transfrontalier al comerțului electronic cu amănuntul, de asemenea, pare a fi modest. Astfel, doar 11% dintre consumatorii europeni au declarat că au făcut cumpărături on‐line transfrontaliere în 2012.
În România, comerțul electronic este încă insuficient dezvoltat. Astfel, din punct de vedere al numărului de cumpărători, România se află pe ultimul loc din Europa, cu doar 4% dintre cumpărători in 2011, care au făcut achiziții online în ultimele 12 luni, în condițiile unei medii UE 27 de 34%. Totodată, procentul de cumpărători fideli în România era în 2010 de 21%, în timp ce la nivelul UE media era de 48%.
Si din punct de vedere al folosirii e‐comerțului ca și canal de distribuție alternativ în cazul comercianților, România se află pe ultimul loc în UE (cu 19% dintre comercianți folosind e‐Comerțul, în timp ce media UE era de 53% în 2011). Totodată, cei mai mulți comercianți din România oferă produsele/serviciile doar în țara de rezidență (88% versus 74% media UE) și doar 9% dintre agenții economici vând și în cel puțin o altă țară (comparativ cu 22% media UE).
O barieră importantă în calea adoptării de către cetățeni a sistemelor de comerț electronic și de guvernare electronică o reprezintă teama privind insuficiența măsurilor b#%l!^+a?de securitate și de asigurare a datelor personale în cadrul acestor sisteme. Riscurile sunt legate atât de integritatea datelor, cât și de disponibilitatea și autenticitatea acestora, precum și privind confidențialitatea informațiilor stocate sau transmise în interiorul sistemelor de comerț electronic. România este una dintre țările din Europa Centrală și de Est, care a cunoscut rate semnificative de creștere în sectorul de e‐commerce. Începând din anul 2001, atunci când s‐au înregistrat primele apariții din România de magazine on‐line, numărul de magazine on‐line a crescut și este în continuă creștere. În 2008 piața avea deja peste 900 de magazine, înregistrate printr‐un studiu online realizat de o instituție guvernamentală.
Totuși, numărul real este mai mare și dificil de a fi estimat întrucât sectorul e‐commerce evoluează rapid și nu există un sistem oficial în care fiecare afacere să se înregistreze înainte de a lansa afacerea on‐line. Dacă luăm în considerare datele furnizate de către un operator on‐line de domenii din România (www.trafic.ro), în mai 2009 au fost înregistrate 2324 de e‐shop‐uri. Un an important pentru dezvoltarea e‐commerce a fost 2006, atunci când la fiecare două zile a fost lansat un nou magazin on‐line. Tendința a continuat în 2007 și 2008, susținută și de aderarea României la Uniunea Europeană, atunci când o lansare de magazin on‐line a fost înregistrată în fiecare zi.
Problemele legate de drepturile de proprietate, aspecte relaționate cu securitatea plăților online sau utilizarea cărților de credit (inclusiv cunoștințele insuficiente privind utilizarea acestor instrumente ca mijloace de plată pe Internet) și a instrumentelor similare contribuie și ele la dezvoltarea slabă a acestui sector. Pe de altă parte însă, unul din principalii indicatori care furnizează informații relevante cu privire la comerțul electronic este accesul la Internet. Astfel, conform studiului Consumer Market Study on e‐commerce – Civic Consulting (2011), 42% din gospodăriile din România au acces la internet la domiciliu, iar 23% utilizează o conexiune de bandă largă pentru a accesa internetul (față de 70% și 61% din gospodăriile din UE, în medie, respectiv).
Un alt indicator important este valoarea pieței de comerț electronic, care este semnificativ mai mică decât media UE, mai ales având în vedere si ponderea populației României în UE.
Tabel 2.3. Valoarea pieței de comerț electronic la nivelul anului 2010
Sursa: Consumer Market Study on e‐commerce – Civic Consulting 2011
Un factor important de promovare a comerțului electronic îl poate constitui acordarea de asistență financiară și tehnică pentru adoptarea soluțiilor inovative de către companii (în special IMM‐uri), alături de dezvoltarea abilităților TIC ale angajaților și, în general, pentru populație. Un astfel de sprijin a fost acordat în perioada 2007‐2013 prin programul de Finanțare Nerambursabilă eCreștere și a vizat adoptarea soluțiilor de tip e‐business, a inovării și a mijloacelor TIC. În acest context, un număr total de 812 proiecte pregătite de către comunitățile EBC, cu o valoare totală de 240 milioane EUR (de peste 10 ori valoarea programului de promovare), au fost declarate eligibile de către Autoritățile de Management responsabile.
2.4 Alinierea tehnologiilor informaționale la strategia de afaceri a firmei
Masurarea succesului grupului de operatii legate de tehnologia informatională+a? (IT – information technology) se bazeaza pe modul cum aceasta reuseste sa fie tolerata în bugetul firmei din punctul de vedere al costului sau important. La prima vedere, din punct de vedere teoretic, problema pare relativ simpla. De fiecare data însa, managerii se plâng de faptul ca implementarea si utilizarea IT sunt procese extrem de provocatoare. Masurarea eficientei grupului de operatii bazate pe IT poate fi un proces mult mai complex, care este în general realizat prin masurarea nivelului de servire selectat. Pentru masurarea eficientei IT în aceasta modalitate este necesar sa fie realizat cel putin un nivel avansat de planificare, care ar putea include dezvoltarea formala sau informala a nivelurilor agreate de servire cu fiecare directie de afaceri pentru a întelege activitatile sale specifice, aplicatiile realizate, precum si alte cerinte specifice pe care IT va trebui sa le îndeplineasca. În prea multe cazuri însa, aceasta se realizeaza într-un proces informal sau prost manageriat. Chiar în organizatiile în care procesele formale sunt bine definite, pot sa existe deficiente privind criteriile metodologice generale de succes privind alinierea IT la obiectivele strategice de afaceri.
IT a facut posibil ca firma internationala Cisco Systems sa poata procesa vânzari zilnice prin Internet de peste 9 milioane USD si a permis societatii americane de asigurari USAA, lider în domeniul sau de activitate, sa proceseze 350 de mii de ape luri telefonice si 16 milioane de tranzactii zilnice.
“Firmele traiesc sau mor prin tehnologie informationala” scrie Jennifer Bresnahan în publicatia de specialitate CIO Enterprise. Cine supravietuiește? Acele organizatii care utilizeaza IT ca un instrument strategic. Pentru a cunoaste unde poate tehnologia informationala sa aiba cel mai mare impact, liderii IT si managerii organizatiei vizate de utilizarea IT trebuie sa colaboreze. Pe de o parte, personalul IT trebuie sa înteleaga modelele si activitatile desfasurate de organizatie. Pe de alta parte, managerii firmei au nevoie de a se constientiza de importanta implementarii IT în cadrul organizatiei lor, pentru cresterea productivitatii muncii si pentru dezvoltare.
Desi în general managementul de vârf acorda atentie tehnologiei informationale, exista multi factori care pot conduce la esecul sau la limitarea succesului în realizarea efectiva si întretinerea alinierii procesului de afaceri la IT. Alinierea strategiilor poate varia în functie de domeniile de activitate, de marimea organizatiilor, de tipul afacerii si se poate complica prin complexitatea mediului inte rnational de afaceri, organizarea centralizata sau descentralizata a firmei etc. Foarte des, managerii responsabili cu IT încearca sa urmareasca metodologii de aliniere cu model unic, gen “o marime pentru toti”, care nu reuseste sa se potriveasca cu situatia specifica din propriile organizatii. În plus, multi manageri responsabili de IT, deseori lupta cu îndârjire în situatii inutile de încercare de aliniere a tehnologiei informationale la planificarea organizationala saraca datorata inexistentei unui plan de afaceri.
Chiar în firme care au realizat un avantaj competitiv prin dezvoltarea si mentinerea IT în afaceri, principalul accent nu se pune pe rezultatele operationalizarii tehnologiilor informationale. În mod traditional, orientarea cheie a procesului de aliniere a IT cu strategia organizatiei este centrat pe aplicarea si dezvoltarea organizatiei prin IT. Aceasta te ndinta tinde sa perpetueze conceptul viziunii organizatiilor IT ca doua entitati separate, în care dezvoltarea este considerata problema critica în planificarea afacerii iar operationalizarea este în principal un obiectiv cu putine sanse de a influenta strategia globala a firmei. Chiar daca operationalizarea în practica este strâns aliniata cu fiecare prioritate privind directia de afaceri, este critic a considera era impactul pe care-l are IT în sprijinul realizarii obiectivelor organizationale.
Studiile recente de examinare a celor mai bune practici de aliniere a IT cu strategia de afaceri a firmei nu au pretentia de a fi identificat corporatiile de top din lume care ar fi procedat în aceasta maniera, în schimb aceste organizatii trebuie sa fie considerate ca cele mai bune practiciene în acest sens, întrucât au realizat cel mai bine alinierea, cu mijloacele pe care fiecare le-a avut la dispozitie.
Practica în domeniu mentioneaza alinierea IT la strategia firmei în urmatoarele etape:
a) Alinierea IT cu procesul de planificare. În etapa de aliniere a IT cu procesul de planificare, organizatiile cu cea mai buna practica în alinierea IT cu strategia de afaceri considera ca problematica cheie este ridicata de preocuparea managementului privind urmatoarele aspecte:
· organizarea functionarii IT pentru a sprijini structura organiza tionala; b#%l!^+a?
· determinarea oportunitatii utilizarii IT pentru a crea avantaj competitiv;
· colaborarea cu IT pe parcursul procesului de planificare strategica;
· decizia privind când si cum IT ar trebui sa influenteze sau sa dirijeze afacerile derulate;
· crearea unui buget pentru investitia în IT;
· asigurarea de faptul ca portofoliul IT ramâne dinamic si flexibil pentru a putea îndeplini cerintele afacerii;
· acoperirea IT cu personal corespunzator, pentru a crea un model focalizat spre nevoile beneficiarului.
b) Ghidarea proiectelor IT spre succes. Odata ce bugetul pentru IT este stabilit si obiectivele proiectului sunt clare, personalul firmei tinde sa scape de implicarea în proiectul IT. Cu mediul de afaceri în continua schimbare si cu capacitatea si potentialul IT în continua crestere, proiectele pot sa dureze luni sau chiar ani de zile pentru a fi finalizate, riscând a fi uzate moral chiar înainte de completa implementare. Organizatiile cu cea mai buna practica în domeniu evita aceasta capcana prin promovarea interactiunilor între întreg parcursul derularii proiectului. Aceasta practica mentine ratele de esec scazute si, mai important, mentine nivelul de încredere în reusita, ridicat.
În aceasta etapa, organizatiile cu cea mai buna practica în alinierea IT cu strategia de afaceri considera ca problematica cheie este ridicata de preocuparea privind urmatoarele aspecte:
· întocmirea unui plan de afaceri pentru a gasi fonduri de finantare a proiectului IT;
· atribuirea de resurse pentru proiectul IT;
· dezvoltarea metodelor de promovare a integrarii afacerii, cu IT;
· decizia privind scadenta utilizarii resurselor externe precum si contractarea fortei de munca;
· mentinerea proiectelor în limitele de timp si bugetele prevazute, precum si me ntinerea în continuare a preocuparii pentru cerintele beneficiarului;
· manipularea cererii de activitate IT între ciclurile bugetare.
c) Identificarea costurilor IT si promovarea schimbarii. În efortul de a masura influenta IT la nivelul de baza, organizatiile urmaresc:
· care masurari cheie asigura cel mai eficace tablou al impactului IT asupra organizatiei ca un întreg;
· cum sa fie identificate cele mai bune practici în marcarea rezultatelor evaluarii;
· cum sa fie masurata eficienta investitiei pentru proiectele IT.
Toate masurarile sunt inutile daca managerii cheie nu înteleg ca IT nu este doar un cost suplimentar care trebuie controlat, ci si o arma competitionala care poate influenta nivelul organizational de baza, indiferent daca afacerea vizeaza o firma de vârf dintr-o tara dezvoltata, sau una dintr-o tara subdezvoltata.
În mediul actual de afaceri dinamic, cu o competitie acerba, managerii trebuie sa decida:
· cum sa utilizeze potentialul IT si sa produca rezultate pentru a influenta gândirea organizationala;
· cum sa influenteze decizia de achizitie, în special pentru programele firmei atât de la nivelul IT, cât si la diferitele niveluri de management;
· ce tehnici de management trebuie utilizate pentru reducerea rezistentei la schimbare si pentru promovarea efectiva a IT.
Practica firmelor care au implementat tehnologii informationale conduce la concluzia ca cele mai bune practici organizationale si de functionare ale IT:
1. au creat modele de servire care s-au dovedit critice în reducerea costurilor;
2. trateaza propria functionare a IT ca afaceri (bazate pe obtinerea de profit), nu ca si “gauri negre”, cu costuri incontrolabile;
3. monitorizeaza continuu performanta pr oprie pentru a determina daca potentialul IT ar trebui mentinut în interiorul sau exteriorul firmei;
4. devin aspecte cheie în discutarea strategiei globale a firmei prin dezvoltarea si punerea în opera a unei viziuni IT;
5. utilizeaza puncte de contact cu afacerea derulata, anume desemnate, ce se concentreaza pe adaugarea de valoare organizatiei;
6. utilizeaza o combinatie de procese topbaza si invers, pentru a determina b#%l!^+a?identificarea de resurse financiare pentru IT;
7. se bazeaza pe un set specific de masuratori pentru determinarea proiectelor IT cu cea mai mare prioritate;
8. recunosc faptul ca proiectul IT înseamna identificarea de personal IT adecvat;
9. masoara satisfactia beneficiarilor pentru a adapta nivelul de servire a acesteia si pentru a îmbunatatii performanta;
10. scot în evidenta comunicarea strategica si interactiunea strânsa între IT si personalul firmei, în actiunea de promovare a alinie rii IT cu strategia de afaceri;
11. utilizeaza managementul performant si sistemul de recompense pentru a ajuta angajatii sa-si îmbunatateasca atât abilitatile în munca, cât si afacerea în sine.
Procesul de identificare, întelegere si adaptare a celor mai valoroase practici din organi zatiile de oriunde din lume în scopul de a ajuta ca o firma sa-si îmbunatateasca performanta (activitate cunoscuta sub denumirea de “benchmarking” – compararea performantelor) a început în ultimul deceniu sa se realizeze în statele dezvoltate, prin anumite centre specializate. Firmele participante la activitatile de comparare a performantelor IT au raportat îmbunatatiri în productie datorate îmbunatatirilor directe si indirecte în controlul costurilor, a calitatii, ciclului de fabricatie si cresterea profitului.
APQC (American Productivity&QualityCenter,) este institutia specializata în procesul de comparare a performantelor organizatiilor (benchmarking) cotata printre primele 10 în lume de catre ECTQM (European Center for Total Quality Management). APQC este centrul de consultanta care a pus bazele metodologiei de “benchmarking” la nivel mondial în 1993 si a studiat îndeaproape procesul de optimizare a alinierii IT cu strategia de af aceri a firmei prin aceasta metodologie speciala. Modelul propus de APQC pentru alinierea optimala a tehnologiei informationale cu strategia de afaceri a firmei este unul în patru faze (figura 1).
Figura nr. 1.1 – Modelul propus de APQC
Sursa: Joe Camillus; Wesley Vestal; Mary Ann Wacker; “Aligning Information Technology with Corporate Strategy” American Productivity & Quality Center (APQC), 123 North Post Oak Lane, Third Floor, Houston, Texas, 1999
a) Planificarea activitatii. În aceasta faza se constituie echipa care va purcede la executarea comparatiei performantelor privind IT între diferite organizatii. În acest scop se poate apela la firme de consultanta pentru recrutarea si selectia personalului. Faza de planific are consta în primul rând în ide ntificarea prin cercetare specializata a organizatiilor cu rezultate notabile în diferite domenii de activitate. În continuare, la sugestia expertilor si a sponsorilor sunt selectate organizatiile care vor fi contactate pentru a fi invitate a partic ipa la studiul comparativ al performantelor IT.
b) Colectarea datelor privind inovarea în IT. Principalul obiectiv al acestei faze costa în orientarea spre cele mai bune practici IT ale organizatiilor selectate, prin constituirea unei baze de date solide privind inovatiile IT.
c) Analiza si raportarea. În aceasta faza echipa analizeaza datele colectate din chestionare, site-uri pe Internet si conferinte de informare privind progresele înregistrate. Echipa de consultanta IT identifica factorii cheie de succes raspunzatori de functionarea tehnologiei informationale, peste media din domeniu. Datele analizate despre firmele selectate formeaza bazele raportului final.
d) Adaptarea si îmbunatatirea IT , conform celor mai bune practici se realizeaza dupa ce reprezentantii organizatiei sponsor preiau rapoartele finale în propriile firme. Consultantii din echipa IT sunt la dispozitia sponsorului pentru a stabili planurile de actiune potrivite pentru organizatiile firmelor finantatoare a proiectelor de cercetare comparativa a nivelului IT.
2.5 Măsuri guvernamentale
Direcția de acțiune 1: SPRIJINIREA ȘI PROMOVAREA ANTREPRENORIATULUI
1.Sprijinirea Start-up-urilor, cu accent pe sectoarele cu potențial creativ, mediul rural b#%l!^+a?
2. Sprijinirea dezvoltării educației antreprenoriale la toate nivelurile de învățământ
3. Programe de sprijin antreprenorial (tutorat/mentorat, asistență/consiliere, role models etc.), inclusiv grupurilor sociale vulnerabile/defavorizate (de ex. femei antreprenor, tineri, imigranți legali, șomeri, persoane ieșite din sistemul de protecție socială, persoane cu dizabilități etc.)
4. Facilitarea de structuri moderne de sprijinire a afacerilor și perfecționarea celor existente (de ex. incubatoare/acceleratoare și centre/hubs de afaceri, parcuri tehnologice/software și industriale, clustere/poli de excelență, centre de design, centre de producție locală conform sintagmei „un sat – un produs; un oraș – o industrie” etc.)
5. Promovarea comportamentului etic în afaceri și sprijinirea întreprinzătorilor onești care doresc să înceapă o afacere
Direcția de acțiune 2: ACCESUL IMM-urilor LA FINANȚARE ADECVATĂ
6. Sprijinirea creării, operaționalizării și dezvoltării de mecanisme și instrumente pentru finanțarea IMM-urilor (inclusiv intermediari financiari și vehicule investiționale)
7. Sprijinirea creării și dezvoltării de rețele de investitori privați
8. Sporirea accesibilității la fondurile de micro-creditare a IMM din zonele rurale, aparținând unor categorii dezavantajate (femei, tineri, persoane cu disabilități, etc.)
Direcția de acțiune 3: IMM-uri INOVATOARE
9. Încurajarea transferului tehnologic
10. Dezvoltarea educației profesionale și manageriale
11. Dezvoltarea serviciilor de consultanță de afaceri pentru IMM-uri
12. Dezvoltarea unui sistem de sprijin pentru inovare la nivel național
13. Încurajarea cooperării tehnico-economice a IMM-urilor cu marile întreprinderi, mai ales în domeniul inovării tehnologice și comerciale
14. Sprijinirea valorificării avantajelor competitive ale IMM-urilor cu potențial de dezvoltare extensivă și promovarea avantajelor obținerii dreptului de proprietate intelectuală/industrială/comercială
15. Susținerea implementării/certificării sistemelor de management, precum și certificarea voluntară a produselor și/sau obținerea etichetei ecologice pentru produse
16. Sprijinirea conectării IMM-urilor la rețelele de CDI
Direcția de acțiune 4: ACCESUL LA PIEȚE ȘI INTERNAȚIONALIZAREA IMM-urilor
17. Stimularea utilizării tehnologiei informației în activitatea IMM-urilor
18. Susținerea dezvoltării comerțului electronic și a altor forme de afaceri online
19. Stimularea formării și dezvoltării de rețele de afaceri
20. Întărirea capabilităților interne ale IMM-urilor pentru participarea la activitățile comerciale internaționale
Direcția de acțiune 5: REACTIVITATEA ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LA NEVOILE IMM-urilor
21. Stimularea formelor asociative pentru creșterea puterii de negociere a IMM-urilor
22. Transpunerea legislației comunitare în domeniul IMM și asigurarea conformității acesteia cu reglementările interne
23. Identificarea, reducerea/simplificarea sarcinilor barierelor administrative cu care se confruntă mediul de afaceri
24. Îmbunătățirea cadrului de reglementare a activității IMM-urilor
25. Îmbunătățirea mecanismului de consultare a IMM-urilor în procesul de elaborare a actelor normative
26. Îmbunătățirea calității și operativității serviciilor publice destinate înființării și derulării afacerilor.
Capitolul III. Campania de promovare online a S.C. „COMALAT“ S.R.L.
În general, planul de marketing poate fi privit ca un instrument prin intermediul căruia organizația își desemnează obiectivele sale, își definește activitățile specifice prin intermediul cărora urmează să fie atinse obiectivele formulate, își alocă resursele necesare în vederea desfășurării activităților și precizează modalitățile folosite pentru coordonarea, evaluarea și controlul modului în care se derulează planul.
Planul de marketing reprezintă documentul pe baza căruia sunt desfășurate ulterior toate activitățile de marketing ale organizației într-o perioadă dată. Elaborarea sa este absolut necesară în minimum două situații:atunci când organizația urmează să debuteze în sfera afacerilor (planul de afaceri, chiar dacă include în conținutul său o componentă de marketing, trebuie în mod obligatoriu completat cu un plan distinct de marketing) sau atunci când organizația pregătește începutul noului an (de obicei, în lunile noiembrie – decembrie ale anului este analizată activitatea de marketing desfășurată, măsura în care obiectivele acesteia au fost realizate și este adoptat planul de marketing pentru noul an)
Având în vedere importanța sa, se poate afirma că planul de marketing este un instrument indispensabil oricărei organizații, din oricare domeniu de activitate.
Planul de marketing on-line are același conținut informațional ca și planul de marketing al organizației, diferența majoră dintre acestea reprezentând-o domeniul de aplicabilitate: planul de marketing on-line vizează prezența și acțiunile organizației desfășurate în spațiul virtual.
Elaborarea planului de marketing on-line al organizației pornește de la premisa că internetul reprezintă un mediu de comunicare care poate fi utilizat, în mod independent sau integrat în vederea realizării comunicației de marketing a organizației. Iată de ce, conținutul planului de marketing on-line al unei organizații poate fi asimilat, într-o anumită măsură, conținutului planului comunicației de marketing a organizației.
Planul de marketing on-line include următoarele componente:
Prezentarea S.C. COMALAT S.R.L.
Analiza mediului extern de marketing
Analiza mediului intern de marketing
Stabilirea obiectivelor
Identificarea publicului țintă
Stabilirea instrumentelor si a mesajului
Stabilirea bugetuluib#%l!^+a?
Evaluarea si controlul
Prezentarea S.C. COMALAT S.R.L.
Societatea Comalat din Comuna Nanov, Județul Teleorman activează în domeniul fabricării de produse lactate și brânzeturi. Comalat este printre primele companii din industria laptelui și a produselor lactate din țară, având distribuție națională. Fabrica a luat fiinta in 1994 iar in 1999 a fost privatizată. Comalat este o societate cu răspundere limitată, cu capital integral românesc, înființată în baza HG nr. 1353/1990 prin reorganizarea fostei Întreprinderi de Industrializare a Laptelui. Societatea detine un capital social de aproape 6,1 milioane de lei, este total independentă, nu are afiliate alte societăți și nu deține acțiuni ale altor firme. Este cel mai mare producător independent din țară în acest domeniu, principalii competitori fiind Danone, Friesland, Hochland, LaDorna și Campina. Fabrica unde se proceseaza întreaga cantitate de lapte preluată, dispune de toate utilitățile necesare, are toate autorizațiile și acordurile legale de funcționare. SC Comalat a obținut Certificatul SRAC și IQNet de acreditare a sistemului de management HACCP-ISO 9001:2000. Este înregistrată la ORC Teleorman sub nr. J34/1203/1994, cod unic de înregistrare RO7446168.
Comercializează o gamă diversificată de produse lactate, de la lapte de consum la produse proaspete, în diverse tipuri de ambalaje și gramaje, unt, lapte praf, toate de o calitate corespunzătoare cerințelor pieței interne și externe. Comalat comercializeaza produse lactate sub marca cu acelasi nume – Comalat, produce dupa rețete tradiționale românești și distribuie iaurturi, smântână, sana, lapte bătut, lapte de consum, cașcaval, brânză topită, brânză proaspătă de vaci la diferite gramaje, telemea; piețe de distribuție București, Craiova, Caracal, Alexandria, Turnu Măgurele, Roșiorii de Vede, Slatina, distribuția produselor este facută în fiecare zi cu mașinile proprii dotate cu instalații frigorifice. După succesul înregistrat, compania se gandește serios în investiții masive pentru a reuși să facă față cererii crescânde de pe piață, pentru îmbunatățirea calității, a instalațiilor și a tehnologiilor necesare fabricării produselor sale și a început deja demersurile în acest sens, va înființa 40 de ferme de vaci în următorii ani. Investiția se ridică la câteva milioane euro, bani ce vor veni din fonduri europene.
Societatea comercială COMALAT este organizată pe cinci sucursale care nu au personalitate juridică. Fiecare sucursală este structurată în funcție de profit și specializare, urmărindu-se funcționalitatea activității de producție și economice în cadrul fermelor ca și la nivelul societății.
În formă actuală, COMALAT este organizată din punct de vedere al exploatării sub următoarea formă:
În vederea realizării unei conduceri eficiente, COMALAT este organizată intr-un ansamblu de compartimente de muncă, funcții de conducere și relațiile dintre acestea. Structura de organizare a societății este concretizată prin organigrama elaborată de conducerea societății și aprobată de Administratorul acesteia. Structura de organizare este rezultatul unor analize și studii complexe care au la bază principiile competenței profesionale și manageriale.
Organizarea este făcută pe centre de profit și este ierarhic funcțional. La proiectarea structurii de organizare s-a avut în vedere incărcarea și gruparea omogenă a centrelor de decizie prin delegarea de autoritate către subunitățile de producție și creșterea răspunderii acestora. În acest mod, subunitățile de producție au fost organizate ca fabrici (centre de profit) fără personalitate juridică, pe criterii teritoriale și tehnologice, fără condiționări reciproce în b#%l!^+a?realizarea producției. Asigurarea subunităților de producție cu aparat funcțional și conducere proprie a permis desfășurarea activității pe fabrici și la nivel de societate pe baza bugetelor proprii de venituri și cheltuieli. Structura de organizare adoptată la nivelul societății asigură o mai bună funcționare a societății și o desfășurare corespunzătoare a principalelor activități.
Centrele de decizie de la primele două niveluri ierarhice asigură o coordonare unitară a funcțiilor societății, dupa cum urmează:
managerul realizează o coordonare de ansamblu: strategia și planificarea, legislația, management general, cercetare-dezvoltare, asigurarea calității, laboratoarele;
directorul comercial coordonează: aprovizionarea, transporturile, marketingul, import-export, perfectarea contractelor interne și externe;
directorul economic coordonează domeniul financiar-contabil, analiza economică, strategia prețurilor;
directorul personal-administrativ asigură coordonarea organizării personalului, perfecționarea pregătirii profesionale, salarii administrativ, protecția muncii, prevenirea și stingerea incendiilor și protecția mediului;
directorul centrului de calcul asigură proiectarea sistemului informatic, prelucrare și optimizare baze de date;
directorul de fabricație coordonează: lansarea și urmărirea producției, controlul calității, control instalații, asistență tehnică, desfacere, reparația și intreținerea mijloacelor fixe, a construcțiilor și instalațiilor de deservire generală, reparații și intreținere a mijloacelor fixe la terții existenți pe platformă, gestionarea depozitelor, execuție matrițe și piese de schimb precum și reparația lor.
Structura organizatorică a fabricilor din cadrul COMALAT cuprinde:
un director care are în subordine un șef de instalație;
compartiment lansare și pregătire a producției;
compartiment tehnic, calitate, intreținere;
compartiment desfacere-derulare contracte;
un șef contabil, care se ocupă de compartimentul contabilitate;
compartiment salarizare;
compartiment prețuri.
Privind detalierea atributelor și sarcinilor trebuie relevată preocuparea a firmei de a perfecționa și adapta principalele texte de structură: Regulamentul de Organizare și Funcționare, fișele posturilor, metodologiile de desfășurare a principalelor activități.
Furnizorii de materii prime
Materia primă necesară derulării activității firmei se asigura prin:
a) 67 de centre de colectare
b) 21 de ferme colaboratoare
c) o fermă proprie care asigură colectarea a aproximativ 8000 litri lapte zilnic (reprezentând 15% din materia primă)
De la acestea ridică zilnic laptele colectat iar aceste surse au fost modernizate astfel încât să se conformeze normelor europene.
Clienții
Fiecare gamă de produse se adresează unui segment diferit de piață, firma uramarind acoperirea a cât mai multe segmente de piața fără să existe suprapunere de branduri. Astfel, laptele pasteurizat, este considerat produs premium și se adresează persoanelor care prefera o alimentație ratioanala și mai ales siguranță în consum. Această gamă se adresează în primul rând persoanelor tinere, independente, moderne și bine informate, dar și familiilor din mediul urban.
Produsele marca Comalat, nebeneficiind de o diferențiere de imagine, sunt adresate persoanelor cu venituri mici și medii, dar care pun preț pe calitatea produselor. În rândul clienților se numără și firmele de comerț prin care Comalat își asigurea vânzarea produselor: hypermarketuri (Carrefour,Cora), magazine cash&carry (Sellgros), supermarketuri (Mega Image, Billa) și magazine de tip discount (Penny Market, Kaufland).
Concurenții
Pe piața lactatelor ponderea cea mai importantă a vânzărilor este deținută de laptele de consum. Acestea înregistrează, potrivit unor estimări ale producătorilor din anul 2011 aproape 3 sferturi din piață. Se constată existenta pe piața românească a unui număr mare de mici producători locali aceștia făcând eforturi mari pentru realizarea investițiilor în modernizare, condiție obligatorie după aderare. Cele mai puternice firme de pe piața laptelui sunt LaDorna (cu mărcile LaDorna și Lady Milk), firma Albalact ( cu Fulga și Zuzu), și Friesland ( cu mărcile Milli, Oke, Cedra (care aparține operatorului local preluat de Friesland, Napolact) .Conform unor studii efectuate de MEMRB în anul 2013, pe piața iaurturilor există un număr de circa 24 de branduri active la nivel regional și național ( au o prezenta constantă în piață). Principalii concurenți direcți ai firmei Comalat pe segmentul iaurturi sunt: Danone (mărcile Activia, Actimel, Natural, Cremoso, Casă bună, Savoarea, Delicios, Frutissima), Friesland ( cu mărcile Milli, Mili ispita fructelor, Mili simplu și pur, Oke), Covalact ( cu mărcile Covalact și Campina), Lacta, Lactag, Ehrmann AG Germania/Randler Group, Dorna Lactate (cu marca LaDorna). b#%l!^+a?
Producția de sana și lapte bătut a scăzut dramatic în perioada postdecembristă. În prezent acestea dețin o pondere foarte mică în totalul pieței atât ca volum cât și ca valoare. Totuși, pe această piață se așteaptă creșteri considerabile ale vânzărilor, pe fondul schimbării obiceiurilor de consum la nivel național, dar și modial. Trendul global către produse funcționale, sănătoase s-a impus și în România în ultima perioadă.
Pentru segmentul sana și lapte bătut cei mai importanți concurenți sunt Danone ( lapte bătut), Fresland (cu marca Milli și Oke-lapte bătut și sana), Covalact (lapte bătut și sana), Lacta (sana și lapte bătut), Lactaprod (Mărcile Pacolact și Pacolactate-sana și lapte bătut). Concurenta între firme este foarte puternică pe acest segment, producătorii consolidându-și poziția în așteptarea extinderii pieței, o dată cu aderarea.
Pe segmentul brânză proaspătă, concurenții firmei sunt Friesland (cu marca Milli și Oke), Covalact, Napolact, Dorna Lactate.
Pe segmentul brânză topită și cremă de brânză piața este concentrată la nivelul unui număr mic de firme, cei mai importanți concurenți fiind: Hochland România/Whiteland (lider de piață), Friesland (mărcile Oke și Frico). Piața untului deși mică ca dimensiuni, este aglomerată. Primele cinci firme dețin o cotă de piață cumulată de 60,7% ca volum al vânzărilor. Cei mai importnati jucători pe acest segment sunt: Friesland (cu Napolact), Covalact, Lactalissi Meggle. Comalat se numără și ea printre cei cinci jucători importanți.
Factorul uman reprezintă coordonata esențială a dimensiunii și mai ales a calității activității. Asigurarea întreprinderii cu personalul de specialitate necesar, folosirea lui eficientă în activitatea operativă și de conducere constituie premisa potențării resurselor materiale și financiare și totodată a valorificării, în avantajul acesteia, a condițiilor pe care le oferă mediul natural și social.
Stabilirea obiectivelor
Studiul prezent are următoarele obiective generale:
OG1. Percepția importanței campaniilor de promovare online pentru societățile ce activează pe piața de desfacere românească
OG2. Demonstrarea faptului că mediul online este unul propice dezvoltării și menținerii relației vânzător-consumator
Aditional, firma urmărește, prin intermediul activității sale globale de marketing, șase obiective specifice:
OS1: Dezvoltarea imaginii .
OS2: Creșterea notorietății.
OS3: Maximizarea vânzărilor.
OS4: Maximizarea profitului.
OS5: Maximizarea cotei de piață.
OS6: Atragerea de noi clienti.
Stabilirea ipotezelor de lucru
I.1. Cu cât crește activitatea de promovare online, cu atât crește motivația consumatorilor pentru achiziționarea de produse.
I.2. Dacă firma manifestă o capacitate de promovare crescută, atunci gradul ei de notorietate va crește.
Eșantionarea
Eșantionul ales este format dintr-un lot de 30 de respondenți, cu provenineță atât din mediul rural cât și din cel urban, cu studii medii și superioare și vârste cuprinse între 25-40 ani, care au consumat produse COMALAT. Condiția obligatorie pentru participare la cercetarea intreprinsă a fost că fiecare individ să fi vizitat cel puțin o data site-urile companiei.
Metode și instrumente utilizate
Cercetarea cantitativă
Pentru prezenta lucrare am folosit metoda cercetării cantitative. Cercetarea cantitativă folosește tehnici multiple de colectare a informațiilor, precum sondajele și chestionarele online, interviurile față în față, interviuri în centre comerciale, sondajele omnibus și prin telefon.
De cele mai multe ori, cercetarea cantitativă este prezentată în comparație cu cea calitativă. Iluț prezintă într-un tabel comparativ caracteristicile definitorii ale cantitativului. Din acest tabel reiese faptul că în cercetarea cantitativă, preponderent globală, se prezintă opinia obiectivă a cercetătorului iar datele, culese pe o perioadă scurtă de timp, sunt analizate obiectiv cu ajutorul graficelor și tabelelor. Septimiu Chelcea identifică câteva caracteristici ale cercetării cantitative: obiectivitate în măsurarea faptelor, importanța variabilelor, multitudinea cazurilor și a subiecților și analiza statistică a datelor.
Analizând datele din punct de vedere statistic, cercetătorul își exprimă părerea în mod obiectiv, neputând să influențeze în nici un fel rezultatele cercetărilor cantitative. Datele fixe b#%l!^+a?furnizează informații exacte care exprimă direct rezultatele cercetării.
Chestionarul
Pentru testarea ipotezelor de lucru am utilizat ca instrument de cercetare un chestionar pe care l-am denumit “Chestionar de promovare online a firmei S.C. COMALAT S.R.L”. Acest instrument a fost prezentat pe site-ul firmei timp de 60 de zile, iar din numărul total al răspunsurilor au fost alese doar acelea ce se încadrau condițiilor de eșantionare. Faptul că întrebările au fost aplicate online dau un plus de obiectivitate, răspunsurile nefiind influențate de tonul în care sunt puse întrebările, respondentul fiind protejat de anonimat total. Fiind completat în intimitate, răspunsurile sunt mai exacte, deloc influențate.
Chestionar
Campania de promovare pe Internet a firmei S.C. „COMALAT “S.R.L
Vă rugăm să răspundeți la întrebările puse prin bifarea unui singur răspuns ce reprezintă opinia personală și reacția Dvs. în situația prezentată.
De sinceritatea răspunsurilor dumneavoastră depinde valabilitatea studiului nostru.
Răspunsurile sunt confidențiale și anonime.
Va multumim!
*NȘ/NR – nu știu/nu răspund
1. Sunteți de gen:
Feminin
Masculin
2. Locuiți in mediul:
a. Rural
b. Urban
3. Ce varsta aveti
a. pana in 20 ani
b intre 20-60 ani
c. peste 60
4. Cat de des folosiți internetul ca sursă de informare?
a. De câteva ori pe lună
b. De câteva ori pe saptamana
c. Zilnic
5. Folositi internetul de obicei pentru:
a. Pagini personale (blog, grupuri de prieteni, platforme de socializare):
b. Corespondență on-line:
c. Știri si divertisment
6. Care este metoda folosita de dumneavoastra cel mai des pentru a va informa pe plan social, politic, economic și cultural?
Televizor /radio
Internet
Presa scrisa
7.Comparativ cu serviciile de care beneficiați prin utilizarea internetului, cum apreciați costul acestuia?
Ieftin
Scump
Potrivit
8. Ați accesat site-ul www.comalat.ro, în demersul căutării de informații?
Da
Nu
NȘ/NR
9. De unde ați aflat de site-ul www.comalat.ro?
de pe internet
de la prieteni
alte surse
10. Considerați că în urma parcurgerii site-ului sunteți îndeajuns de informat?
Da b#%l!^+a?
Nu
NȘ/NR
11. Considerați că pe site-ul companiei S.C. „COMALAT “S.R.L ați gasit toate informațiile de care aveați nevoie?
Da
Nu
NȘ/NR
12. Considerati ca dupa accesarea site-ului www.comalat.ro sunteti un mai bun cunoscator al mediului de lucru al acestei companii?
Da
nu
NȘ/NR
13. Produsele vi se par importante pe piata romaneasca?
da
nu
NȘ/NR
14.Considerati atractiv site-ul www.comalat.ro ?
da
nu
NȘ/NR
15. Sunteti de parere ca S.C. „COMALAT “S.R.L isi fidelizeaza clientii?
a. da
b. nu
c.NȘ/NR
Vă mulțumesc pentru amabilitatea și timpul acordat acestei cercetări!
Scopul
Acest chestionar își propune să identifice gradul de notorietate al societății “S.C. COMALAT S.R.L.“ în rândul consumatorilor precum și nivelul de influență al campaniilor de promovare online asupra acestora.
Formularea intrebarilor
La formularea itemilor, s-a ținut cont de principalele reguli ale unui chestionar:
Sa fie intelese de toti subiectii, indiferent de varsta si nivel de cultura.
Sa evite cuvintele ambigui si asocierile de cuvinte greu de inteles.
Sa nu sugereze raspunsul.
Sa evite intrebarile depreciative.
Sa evite dubla negare sau disjunctia.
Sa respecte garantiile de discretie.
Sa fie scurt si sa nu colecteze informatii ce se pot obtine pe alte căi (documente).
Pentru a contracara efectele unei eventuale monotonii în acordarea răspunsurilor, am intercalat în chestionar itemi care se cotează invers, subiecții fiind “obligați” să fie atenți la formularea lor.
Analiza și interpretarea rezultatelor
Pentru o mai buna reliefare a implicațiilor reprezentate de scopul prezentului chestionar, voi oferi analiza și interpretarea fiecărei întrebari în parte, cu legătura directă la verificarea obiectivelor si a ipotezelor de lucru.
De asemenea, pentru a facilita percepția variațiilor de răspuns, voi adăuga reprezentari grafice aferente răspunsurilor la cele 14 întrebări.
Întrebarea nr.1, îți propune să separe respondenții din punctul de vedere al sexului. Acest factor poate fi important din perspectiva cumpăratorului cât și din punctul de vedere al utlizatorului de internet.
Bărbații și femeile au un comportament de achiziție similar din acest punct de vedere. Se constată însă o înclinație mai mare a bărbaților de a face cumparaturile de la chioșc și din supermarketuri prin comparatie cu femeile. Observăm că din totalul de 30 de respondenți, b#%l!^+a?preponderența se îndreapta totuși spre sexul feminin (18 respondenți) față de cel masculin (cu numai 12). O bună explicație ar fi că activitățile din sectorul alimentației sunt de obicei administrate de femei pe când bărbații sunt orientați către activități de bricolaj sau care necesită muncă fizică.
Figura 3.1. Distribuția eșantionului în funcție de sex
Tot o distincție vom realiza si prin intermediul celei de-a doua întrebări. De aceasta dată este vorba de variabila mediu de proveniență. Această variabilă se afla in strânsă corelație cu altele, cum ar fi nivelul de educație și situația materială.
Comportamentul de achiziție a unei game lărgi de produse este mai accentuat la persoanele cu venituri mari și educație înaltă. Locațiile din care au fost achiziționate produsele în luna ianuarie 2013 sunt, în ordine descrescătoare: magazine alimentare (de cartier) 68.1%, piețe/ tarabe 56.3%, supermarket 46.2%, chioșcuri 33.7%, centre en-gros 19.1%, hypermarket/ cash&carry 16.4% și magazine universale /mall / shopping centers 7.8%.
Persoanele cu venituri mai scăzute sau educație redusă au o înclinație mai mare de a achiziționa din piețe/tarabe și chioșcuri în timp ce persoanele cu venituri mari și educație înaltă cumpără mai degrabă din supermarket-uri, hypermarket/cash&carry și magazine universale /mall shopping centers.
Dintr-un total de 30, 25 de respondenți provin din mediul urban (ceea ce explică și accesul la Internet) și numai 5 din cel rural.
Figura 3.2. Distribuția eșantionului în funcție de mediul de proveniență
Vârsta, este un factor decisiv când vorbim despre percepția unei campanii de promovare online. Metodele de advertising folosite, canalele de transmitere și mesajele alese pot fi decelate cu ușurință, cu dificultate sau deloc. Persoanele cu o vârstă mai scăzută, vor acordă prioritate mijloacelor de promovare media, pe când cei mai în vârstă vor opta pentru mijloace de promovare-informare clasică (presa scrisă, radio).
Astfel, cinci indivizi au vârste până în 20 de ani, 21 se încadrează eșantionului de cercetare, având vârste curpinse între 20 și 60 de ani, iar 4 au trecut de vârstă de 60 de ani.
b#%l!^+a?
Figura 3.3. Distribuția eșantionului în funcție de vârstă
Întrebarea nr.4, apare drept un filtru, care ne va mulțumi pe noi drept cercetători dar și pe companie drept lansatorul de campanie de promovare online.
Majoritatea celor care au răspuns, utilizează internetul zilnic (16 indivizi) sau de câteva ori pe săptămână (12), față de doar 2 respondenți ce utilizează internetul de câteva ori pe lună, ceea ce înseamnă că mediul online este un mediu propice propagării de mesaje promoționale.
Acest lucru se poate explică prin faptul că deținerea unui calculator propriu este un lucru uzual datorită extinderii infrastructurii informaționale. Contactul zilnic cu mediul informațional face ca informațiile să fie accesibile, folosind internetul indivizii putând să se documenteze în mod constant asupra domeniilor de interes.
Figura 3.4. Cât de des folosiți internetul ca sursă de informare?
Destinația utilizării de către subiecții cercetării ne ajută la înțelegerea modului prin care firma își poate câștiga notorietatea. Aflăm, astfel că 14 respondenți din totalul de 30, folosesc internet-ul drept mijloc de comunicare și corespondența online, lucru care poate constitui o premisă în adoptarea politicii de promovare online (de exemplu, S.C. COMALT S.R.L va știi să se bazeze pe o campanie de direct e-mail).
Acest lucru se datorează faptului că, aflându-ne în era comunicării, internetul este perceput ca un spațiu de comunicare nelimitat. Beneficiile care le aduce sunt de ordin financiar, dar și din economie de timp; putem conversa cu cineva și totodată putem citi un articol. Internetul a devenit un mediu în care fiecare este prieten cu fiecare. Ne putem dezvălui personalitatea prin intermediul paginilor personale și ale blogurilor. Modalitate de a intra în contact cu ceilalți, spațiul virtual oferă diversitate culturală și este o cale de interacțiune cu persoane necunoscute care se află în părți diferite ale lumii.
Nouă participanți folosesc internetul pentru știri și divertisment iar șapte pentru pagini personale. Utilizarea internet-ului că resursa de entertainment este apreciată pentru caracterul facil (comoditate), spontaneitate și rapiditatea cu care circulă informațiile în acest mediu.
b#%l!^+a?
Figura 3.5. Folosiți internetul de obicei pentru:
Deși majoritatea celor intervievați au admis că folosesc drept sursă de informare TV-ul, (13), 10 dintre ei, sunt adepți ai utilizării internetului și doar 7 folosesc presa scrisă, că metodă de promovare clasică. Folosirea TV-ului este o problemă delicată și din punctul de vedere al utilizatorului, datorită îngrădirii libertății de a selecta informația dorită și din punctul de vedere al celui care-și face publicitate, datorită costurilor ridicate.
Internetul câștigă locul secund în topul preferințelor de sursă informativă, cu o diferență nu prea mare, ceea ce califică acest mediu drept un suport stabil pentru o campanie de promovare.
Presa scrisă, începe să piardă teren, deși ieftină drept mediu de promovare, datorită pierderii conciziei în text, caracterului fantasmagoric și de mult ori fals al articolelor redactate.
Figura 3.6. Care este metoda folosită de dumneavoastră cel mai des pentru a vă informa pe plan social, politic, economic și cultural ?
Cu ajutorul item-ului nr.7. am evaluat percepția oamenilor față de costul internetului. Subiecții au fost întrebați dacă acesta li se pare ieftin, potrivit, sau scump. Marea majoritate dintre aceștia au afirmat că internetul presupune un cost ieftin (20) sau potrivit (7) raportat cu beneficiile și cantitatea de informații pe care le oferă. Astfel, internetul, că sursă importantă de informații se dovedește a fi un instrument accesibil, deci informația este la îndemână oricui dorește să o acceseze. Există respondenți care au catalogat accesul la internet drept scump (3). Poate fi vorba de persoane din mediul rural, sau pensionari, cu venituri în genere mici și priorități diametral opuse.
Figura 3.7. Comparativ cu serviciile de care beneficiați prin utilizarea internetului, cum apreciați costul acestuia?
Întrebarea următoare pune și mai mult accentul pe utilizarea site-ului vânzătorului.
Pentru gamă de produsei promovate, considerăm că site-ul are o audiență ce se ridică peste așteptări. Mai mult de jumătate din respondenți (17), au parcurs fie din curiozitate, fie din necesitate paginile site-ului. Este dovada faptului că managementul de web design este unul de succes și explicația faptului că notorietatea de care se bucură în prezent firma este una peste medie. 9 persoane au accesat site-ul fără a îl parcurge, iar 4 s-au abținut.
Figura 3.8. Ați accesat site-ul www.comalat.ro, în demersul căutării de informații ?
b#%l!^+a?
Întrebarea 9 investighează sursele de popularitate ale site-ului. Răspunsurile la această întrebare, pot ajuta responsabilul cu promovarea, îndrumându-l să pună accentul pe direcțiile care sporesc notorietatea și vânzările, mărind profitul, unul din obiectivele specifice.
16 indivizi au aflat de site de pe Internet, cel mai probabil în timpul căutărilor de informații pe motoarele principale de căutare, sau din diverse corespondențe electronice, 12 cunosc despre site de la prieteni sau cercuri de cunoștințe, care cunosc la rândul lor compania, sau au apelat la produsele ei, iar 2 au aflat din alte surse (presă, târguri, expoziții).
Figura 3.9. De unde ați aflat de site-ul www.comalat.ro?
Întrebările 10 și 11 vizează gradul de satisfacție informațională pe care îl poate avea un vizitator al site-ului mai sus menționat. Feedback-ul primit sprijină acțiunile de urmărit în vederea eliminării eventualelor deficiente sau evidențierii aspectelor asimilate cu ușurință de consumatori.
Și prin aceste rezultate, aflăm că scopul campaniei online a fost atins. 13 din cei 30 de participanți au răspuns afirmativ la întrebarea nr.10, 4 au răspuns negativ și 3 s-au abținut. Totuși, când conținutul întrebării 11 a adus în vedere caracterul informațional absolut, proporția celor care nu au fost acum pe deplin satisfăcuți a crescut (11), deși majoritatea a considerat că site-ul oferă toate informațiile necesare (16). 3 au refuzat să răspundă.
Figura 3.10. Dacă ați vrea să apelati la un produs, considerați că în urma parcurgerii site-ului sunteți îndeajuns de informat?
Figura 3.11. Considerați că pe site-ul companiei ați găsit toate informațiile de care aveați nevoie?
Gradul de familiarizare al vizitatorului, cu mediul de lucru al societății (respectiv termene, condiții, program, contact) face subiectul următorului item, nr.12. Acest aspect își dorește să reliefeze mai mult sau mai puțin aceleași caracteristici ca și la întrebările anterioare, adică transparența informațiilor despre societate.
Rezultatele ne confirmă faptul că modul de lucru al S.C. COMALT S.R.L este prezentat destul de explicit și de inteligibil pe site, întrucât 17 utilizatori au răspuns afirmativ, comparativ cu doar 9 care au infirmat transparența și 4 care nu și-au exprimat opinia.
b#%l!^+a?
Figra 3.12. Considerați că după accesarea site-ului sunteți un mai bun cunoscător al mediului de lucru al acestei companii?
Chestionarul oferă o întrebare de relaxare respondenților, cu caracter general, referitoare la importanța produselor la nivel național.
Opțiunile consumatorilor par a fi diferite de ceea ce s-a exprimat până acum. La o aprofundare a problemei, realizăm însă că motivul principal pentru care doar 12 respondenți din 30 au catalogat produsele drept necesare nu este campania de promovare deficitara realizată de COMALAT. ci carențele în însăși promovarea produselor propriu-zise. 10 subiecți consideră produsele dispensabile, fie datorită prețului crescut, fie datorită neîncrederii.8 persoane refuză să răspundă la această întrebare, motivând că nu au avut tangență cu produsele sau nu au cumpărat niciodată produsele respective.
Figura 3.13. Produsele vi se par importante și de viitor pe piața românească?
Întrebarea nr.14 vine să identifice cât de satisfăcătoare este forma site-ului www.comalat.ro.
15 persoane au considerat site-ul atractiv, 9 l-au considerat banal iar 6 nu au comentat. Deși nu este un website care excelează în aplicații grafice și animații, se poate observă cu certitudine intenția elaboratorului de a-l concepe în pur scop informativ și cu finalitatea precisă a profitului în vânzări.
Considerati atractiv site-ul www.comalat.ro ?
Figura 3.14. Considerati atractiv site-ul www.comalat.ro ?
Ultima întrebare a prezentului chestionar, vizează consumatorii care au consumat deja produse de la S.C. COMALAT S.R.L. și se referă la campanii promoționale, discount-uri sau oferte speciale care se aplică vechilor clienți sau clienților constanți. Este vorba de o politică de piață care înglobează multiple coordonate și multipli jucători: prețuri, concurență, clienți, etc.
Cea mai mare pondere a răspunsurilor au avut cele care nu au exprimat nici o opțiune (12), probabil pentru că majoritatea vizitatorilor nu au apucat încă să cumpere produse sau să beneficieze de ofertele companiei.10 respondenți au apreciat drept pozitivă politică de fidelizare aplicată de COMALAT clienților, iar 8 au răspuns nefavorabil, fapt care poate ridică un semn de întrebare managementului care și-ar putea spori notorietatea și atracția de noi, vechi sau menținerea relațiilor cu cei vechi dacă ar opta pentru oferte speciale promoționale de sezon sau ocazie.
b#%l!^+a?
Figura 3.15. Sunteți de părere că S.C. „COMALAT “S.R.L își fidelizează clienții?
Procedee MEDIA folosite in campania de promovare online
Acțiunile de promovare on-line ale S.C. COMALAT S.R.L. vor fi implementate folosind multiple instrumente:
Site-ul web
Bannere publicitare pe site-uri web cu profil general si specific
Schimburi de link-uri
Marketing prin e-mail
Shop online
Inscrierea pe forumuri dedicate consumatorilor
Inscrierea pe SEAP – Societatea pentru Excelență în Administrația Publică, in vederea participării la licitații
Site-ul web este principalul instrument ce stă la baza campaniei de promovare online, făcând parte din categoria instrumentelor on-line pasive. Acesta va fi creat ca un liant comunicativ între firmă și consumatorii vizați, interesați de produsele oferite de firmă (care constituie principala tematică a domeniului principal) și va conține pe lângă portalul de bază o direcționare către portalul shop-ului online de produse.
Site-ul va fi realizat în limba engleză și romană și compus din șase pagini corelate, cu diverse informații despre S.C. COMALAT S.R.L, cu următoarele denumiri: Acasă, Despre noi, Produsele noastre, Partenerii noștri, Magazin On-line, Contact.
Bannerele publicitare vor avea un caracter ofensiv și vor fi folosite pe o perioadă de cel puțin 3 luni pentru sporirea cunoașterii site-ului și atragerea unui număr cât mai mare de vizitatori.
S-a stabilit că vor fi folosite bannere în limba romană și engleză, tip complet cu dimensiunea 468×80 pixeli și tip buton pătrat cu dimensiunea de 125×125, pixeli, vor conține imagini *.PNG și vor fi construite din următoarele elemente:
numele si sigla companiei
2 slogane publicitare
Link de prezentare a contului de pe www.seap.ro
un stimulent pentru acțiunea vizitatorului, respectiv o ofertă specială de preț
Site-urile pe care vor fi expuse bannerele timp de 3 luni vor fi alese in functie de sondaje de notorietate publica , din urmatoarea lista de site-uri cu profil informational general si specific.
Schimburile de linkuri presupun un comun acord al proprietarilor de site-uri (cu același profil sau profil diferit) pentru postarea de link-uri de direcționare către site-urile proprii sau principalele portaluri active. Nu se va pune un accent mare pe acest tip de promovare on-line deoarece se preferă promovarea prin intermediul bannerelor publicitare.
Marketingul prin e-mail se va realiza prin concursul persoanelor din departamentul direct implicat în activitatea de marketing și va cuprinde un studiu de piață în vederea obținerii unei baze de date curente cu potențiali clienți sau persoane juridice pentru ofertare-contractare ca re-selleri. O altă modalitate de menținere a contactului dintre companie și consumatorii interesați va fi înscrierea acestora în baza de date a societății direct de pe site. E-mailurile vor conține obligatoriu un buton pentru dezabonare pentru a nu se transforma în spam-uri nedorite care influențează negativ imaginea pensiunii.
Shop online (comerț electronic)
Realizarea unui magazin online, pentru facilitatea activității de cumpărare și prezentarea de conținuturi informaționale mai bogate. Pagina destinată cumpărătorului („Cum cumpăr?”) conține detalii asupra modului de operare în pagină, modalități de contact, program de desfășurare, condiții și termene de plată și livrare.
Înscrierea pe forumurile de discuții dedicate consumatorilor
Are că principal scop intrarea în contact direct cu potențialii consumatori care doresc să procure produse din gama COMALAT și realizarea unei informări cât mai amănunțite în legătură cu oferta. Înscrierea pe forumurile de discuții are un mare avantaj și anume cel al expunerii directe între vânzător și client dar și acela că o astfel de acțiune este gratuită.
Pentru a comunica cu publicul online, COMALAT a ales sintagme reprezentative din aria de activitate a societății, îmbinând un format textual inteligibil cu fluxul informațional oferit de expert pentru facilitarea alegerilor făcute de client. De asemenea au fost utilizate elemente grafice constând în imagini din viața profesională cotidiană a companiei sau cu poze ale produselor comercializate sau cu mediul înconjurător, toate la un loc constituind mesajul care va fi transmis prin suport online cu scopul de a informa și influența comportamentul și tendințele consumatorilor de produse. b#%l!^+a?
Deoarece un om aloca mai puțin de 14, 15 secunde în medie pentru a vedea conținutul unui site, mail sau banner publicitar, una dintre regulile de bază în comunicarea on-line este concizia, mesajul fiind unul rațional abordând direct consumatorului virtual.
Acțiunile de marketing ale COMALAT vor fi construite pornind de la un sample general de la care se va porni în realizarea mai multor derivații utlizate în constituirea mesajului publicitar final.
Concluzii
Concluziile și recomandările s-au desprins că urmare a analizării activității promoționale desfășurate până în prezent de către societatea comercială. Aceste propuneri sunt totuși limitate de lipsa unei experiențe practice a autorului în domeniul marketingului, precum și de lipsa datelor necesare pentru o informare substanțială.
Lucrarea de față nu are pretenția că a lămurit toate problemele legate de activitatea de promovare, nici din punct de vedere teoretic și cu atât mai puțin din punct de vedere practic.
Bucurându-se de o atenție deosebită în rândul firmelor din economiile avansate și deținând o pondere din ce în ce mai ridicată în cadrul bugetelor promoționale ale acelorași firme, tehnicile de promovare a vânzărilor trezesc, încet-încet și interesul mai multor firme din România. Intensificarea concurenței, puterea de cumpărare scăzută a populației, diversificarea gusturilor cumpărătorilor, mutațiile petrecute în comportamentul de cumpărare și consum al acestora și altele, ar trebui să stimuleze comercianții și să-i determine să găsească și alte modalități de atragere a clienților (nu doar o aprovizionare bună și un mod de servire cel puțin acceptabil, cum există acum). Deși comercianții dispun de numeroase posibilități care să conducă la o creștere a cifrei de afaceri: reclamă, tehnici promoționale, acțiunea forțelor de vânzare etc., din neștiință sau ignoranța evită să le folosească sau, în cel mai bun caz, le utilizează greșit. În rândul majorității lor, persistă ideea că a-ți face reclamă pentru a atrage clienții este neapărat o activitate costisitoare. Există însă și alte modalități, care nu presupun antrenarea unor resurse financiare foarte mari, totul depinzând însă de îndepărtarea unor limite existențe în gândirea comercianților de la noi.
J. C. Levinson spunea că: Trebuie să înveți să suplinesti forța banului cu forță minții. România trece printr-o perioadă dificilă, în care firmele luptă pentru supraviețuire, în primul rând, dar această reprezintă prea puțin. Oferta de mărfuri existentă într-un magazin este bogată, vânzătorii sunt amabili, e bine, poți spune. Dar bine nu este suficient, căci în stadiul în care ne aflăm, suntem încă departe de un comerț civilizat. Lucrarea de față își propune o prezentare a modalităților de promovare a vânzărilor la care pot apela comercianții în vederea atragerii și fidelizării clienților și implicit a maximizării cifrei de afaceri. Realizările în domeniu ale unor firme autohtone demonstrează că aceste tehnici promoționale pot prinde viață și în România, căci tranziția țării noastre la o economie de piață și criză prin care trece astăzi, nu trebuie să ne îndepărteze de la obiectivele dezvoltării comerțului de mâine. În sistemul relațiilor întreprinderii cu mediul economico – social, cu piață, eforturile de marketing ale întreprinderii presupun o continuă și complexă comunicare cu mediul extern, cu piață, ceea presupune o informare atentă a consumatorilor potențiali și a intermediarilor, acțiuni specifice de influentare a comportamentului de cumpărare (conduită de care o adopta cumpărătorul în raport cu elementele de ofertă), de sprijinire a procesului de vânzare. Ansamblul acestor activități formează politica promoțională, care reprezintă o componența importantă a politicii de marketing a întreprinderii. Includerea politicii promoționale în mixul de marketing se justifică prin rolul (uneori) decisiv pe care acțiunile întreprinse de vânzător îl joacă în piață de desfacere.
Promovarea vânzărilor este variabila calitativă și cu acțiune pe termen scurt. Tehnicile cuprinse în această grupă aduc consumatorilor avantaje economice și materiale imediate, ușor măsurabile cantitativ, iar întreprinderii da posibilitatea exercitării unui control riguros al activității desfășurate.
Relațiile publice înglobează o serie de tehnici cu acțiune și efecte pe plan psihologic și pe termen lung, greu de măsurat în termeni economici.
O politică de piață activă a unei întreprinderi moderne implică folosirea tuturor acestor activități menționate, încorporate într-o veritabilă politică promoțională, aptă să contribuie la înfăptuirea obiectivelor strategice ale întreprinderii. Totodată, eficiența utilizării activității promoționale depinde de modul în care realizează coordonarea activității promoționale cu celelalte componente ale mixului de marketing.
Cazul COMALAT. a reprezentat un model de acțiune de promovare online de succes. S-a demonstrat prin intermediul răspunsurilor la chestionar că mediul online este unul propice pentru desfășurarea de campanii de promovare, bazându-ne pe feedback-ul consumatorilor. Am observat că o campanie reușită va atrage fără îndoială notorietatea firmei și astfel va spori b#%l!^+a?rata cumpărărilor, creșterea cotei de piață și maximizarea vânzărilor, obiective specifice propuse. Așadar, cu cât crește activitatea de promovare, cu atât crește și interesul consumatorilor de a achiziționa produsele sau serviciile respective, iar gradul de cunoaștere a mediului de lucru al societății și încrederea vor crește și ele.
Considerăm, așadar, obiectivele generale și specifice îndeplinite și ipotezele de lucru validate.
Bibliografie
Cărți:
Bari, I.(2001), Globalizarea și problemele globale, Ed. Economică, București.
Bărbulescu C., Gavrilă T. (coordonatori), Lefter V., Badea F. Pârvu F., Fransua E. (1999), Economia și gestiunea întreprinderii, Ed. a II-a, Ed. Economică, București.
Chelcea, Septimiu (2004), Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative. București, Editura Economică.
D. Marin (2002), Economia României, Întreprinderile mici și mijlocii, Cu ce ne integrăm?, Editura Economică.
Fotache, D., Hurbean, L.(2004), Soluții informatice integrate pentru gestiunea afacerilor – ERP, Editura Economică, București.
Iluț, Petru. (1997), Abordarea Calitativă a Socioumanului. Concepte și metode., Iași, Editura Polirom.
Irani, Z., Love, P. (2001), Information systems evaluation: past, present and future, European Journal of Information Systems, Vol. 10, No 4.
Jones, M., Zound, R.(2006), ERP Usage in Practice: An Empirical Investigation, Informationn Resources Management Journal.
Joe Camillus; Wesley Vestal; Mary Ann Wacker (1999), Aligning Information Technology with Corporate Strategy, American Productivity & Quality Center (APQC), 123 North Post Oak Lane, Third Floor, Houston, Texas.
Mark McManus (2003), (Vice President, Technology & Research for Computer Economics, Inc. (CEI)), Aligning the IT Operations with Corporate Goals.
Marius-Dan Dalota, Simona Dalota (2000), Management strategic-întocmirea planului de afaceri, Editura Orizonturi Universitare, Timisoara.
Simona Dalota, Marius-Dan Dalota (2003), Basis of Information Technology Service Level Management, Simpozionul international al Universitatii de Vest, Valea lui Liman.
Santion Filaret (2005), Metodologia cercetării și statistica în psihologie, Constanța, Editura Muntenia.
Alte documente (HG, documente elaborate de organisme naționale/internaționale, anuare statistice etc.)
Bucurean M. , Perspectivele IMM-urilor din România în contextul integrării în Uniunea Europeană http://anale.steconomice.evonet.ro/arhiva/2005.
MCSI, Analiza Socio‐Economica, Agenda Digitală 2020 pentru România
Eurostat.
Consumer Market Study on e‐commerce – Civic Consulting (2011).
GITR_OverallRankings_2013 (2013), World Economic Forum.
Strategia guvernamentală pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii și îmbunătățirea mediului de afaceri din România – orizont 2020
Pagini web:
http://static.anaf.ro
http://www.prefecturabihor.ro
http://www.mimmc.ro/
www.apqc.org
b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?
=== 626e9696c37e777ce702449038132e6c3f08e270_51406_1 ===
Cuprins
Introducere 2
Capitolul I. Întreprinderile mici și mijlocii 4
1.1 Definirea întreprinderilor mici și mijlocii 4
1.2 I.M.M în Uniunea Europeană și în România. Facilități acordate întreprinderilor mici și mijlocii din România 5
1.3 România în procesul de adoptare a legislației europene cu privire la IMM-uri 9
Capitolul II. Integrarea informațională a IMM-urilor românești 14
2.1 De ce IMM-urile? 14
2.2 Integrarea informațională 18
2.3 Tehnologia informațională în mediul rural 20
2.4 Alinierea tehnologiilor informaționale la strategia de afaceri a firmei 26
2.5 Măsuri guvernamentale 32
Capitolul III. Campania de promovare online a S.C. „COMALAT“ S.R.L. 34
Concluzii 59
Bibliografie 61
Introducere
Lumea se schimbă, acum mai rapid ca niciodată, viața este din ce în ce mai trepidantă, devenim din ce în ce mai pretențioși, avem gusturi sofisticate… suntem din ce în ce mai informați. Vârtejul acesta amețitor atrage după sine totul. Întreprinderea, ca organizație, capătă o dimensiune din ce în ce mai inteligentă, la toate nivelurile sale, asigurând și supraviețuirea în condițiile unei concurențe acerbe. Piața este foarte pretențioasă în multe domenii de activitate. Impactul tehnologic a fost atât de profund în ultimele decenii, încât, dincolo de modul de organizare a activității întreprinderilor, a mediului de lucru, de modalitatea de derulare a relațiilor dintre firme, s-a schimbat radical și modul în care oamenii percep valoarea, avuția. În succesul și supraviețuirea pe piață a unei firme, elementul esențial tinde să fie nu aparatul productiv sau terenul, nici chiar banii, ci informația, văzută ca resursă principală. Trecerea de la o economie materială la una bazată pe informații și cunoștințe a marcat o nouă eră în istoria omenirii. Toată lumea vorbește de societatea informațională și, mai nou, de societatea bazată pe cunoaștere. Întreprinderea este cea care trebuie să răspundă, la un preț acceptabil, gusturilor consumatorului, în vederea îmbunătățirii gradului de satisfacție al acestuia.
Grație noilor tehnologii informaționale este posibilă cunoașterea în timp real a comportamentului indivizilor în fața unui produs nou sau a unui mesaj publicitar (menționăm exemplul agenților inteligenți sau al tehnologiilor webmedia). Inteligența unei întreprinderi se referă la aptitudinea unei organizații de a înțelege funcționarea pieței și modul prin care activitățile sale se integrează într-un anumit lanț de valori, de a anticipa evoluțiile viitoare și de a se adapta lor. Întreprinderea nu poate stăpâni aceste procese decât dacă este flexibilă, în primul rând, din punct de vedere informațional.
Informația poate fi acumulată fără încetare, dar are, prin excelență, un caracter perisabil. În acestă lucrare nu mi-am propus să prezint situația companiilor mari, pentru care eforturile de restructurare sunt deosebit de complexe, ci să discutăm despre eterna Cenușăreasă a preocupărilor legislative economice: Întreprinderile Mici și Mijlocii.
Îmi voi prezenta punctul de vedere și totodată motivația alegerii temei, luând drept subiect restrâns promovarea în vânzări, pentru care s-a realizat și o cercetare practică în capitolul III.
Adesea, comercianții consideră că promovarea vânzărilor este menită să distrugă fidelitatea clienților față de o anumită marcă, iar publicitatea are ca scop să creeze fidelitatea clienților față de o anumită marcă. În consecință, o mare problemă a managerilor de marketing constă în a găsi modul în care trebuie să împartă bugetul disponibil între activitățile de promovare a vânzărilor și activitățile de reclamă. Acum zece ani, managerii s-ar fi decis mai întâi asupra sumei pentru reclamă și ar fi alocat apoi, pentru activitatea de promovare a vânzărilor, restul bugetului.
Actualmente, managerii de marketing estimează mai întâi suma de care au nevoie pentru cheltuielile de promovare a vânzărilor pe piețele de afaceri, apoi pentru promovarea vânzărilor pe piețele bunuri de consum, iar ce mai rămâne va constitui bugetul pentru publicitate.
Totuși, este periculos ca reclama să cedeze întâietatea promovării vânzărilor. Atunci când, în cazul unei anumite mărci, se practică pentru o perioadă prea îndelungată prețuri promoționale, consumatorii încep să se gândească la ea ca la o marfă ieftină și, adesea, ei vor fi dispuși să o cumpere la un preț redus.
Nimeni nu știe când se va întâmpla acest lucru, dar există un oarecare risc în a face promovarea unei mărci binecunoscute pentru o perioadă mai mare de 30 % din timp. Mărcile dominante utilizează mai rar prețuri promoționale, deoarece astfel n-ar face decât să subvenționeze pe utilizatorii curenți.
Există și dovezi că prețurile promoționale nu determină o creștere durabilă a volumului de vânzări la o anumită categorie de produse. În mod obișnuit, ele permit realizarea, pe termen scurt, a unui anumit volum de vânzări care însă nu se menține în timp.Concurenții care dețin cote mici pe piață găsesc că este avantajos să utilizeze promovarea vânzărilor, deoarece ei nu-și pot permite bugete de reclamă atât de mari ca ale liderilor pieței. De alfel, ei nu pot obține spațiu pe rafturile magazinelor dacă nu oferă unele facilități comerciale și nici nu-i pot face pe consumatori să încerce produsele lor dacă nu le propun stimulente.
Capitolul I. Întreprinderile mici și mijlocii
1.1 Definirea întreprinderilor mici și mijlocii
Pentru a putea analiza problemele legate de întreprinderile mici și mijlocii, este mai întâi necesară definirea acestora. Pentru a putea clasifica întreprinderile existente pe o anumită piață este necesară, în primul rând, alegerea unor reguli după care trebuiesc identificați indicatori care să permită o anumită structurare.
Principalele reguli ar trebui să rezolve cel puțin următoarele probleme:
1. numărul indicatorilor ce vor fi utilizați simultan (unul, doi sau mai mulți);
2. domeniul pentru care se aplică indicatorii (general sau pe ramuri)
3. tipul indicatorilor utilizați (cantitativi sau calitativi)
În cazul primei reguli este important de ales câți indicatori se vor utiliza în același timp pentru a realiza o clasificare a întreprinderilor. Cel mai simplu ar fi să se utilizeze un singur indicator, dar având în vedere complexitatea activității economice este mai indicat să se utilizeze o baterie de mai mulți indicatori. Totuși, nu trebuie exagerat cu un număr prea mare de indicatori, deoarece ar putea apare probleme la încadrarea întreprinderilor într-o anumită categorie atunci când se trece la repartizarea propriu-zisă (în cazul unor indicatori întreprinderea aparține unei grupe, iar în cazul altora altei grupe). Din acest motiv este important ca alegerea indicatorilor să se realizeze astfel încât să se evite, pe cât posibil, situații în care același tip de întreprindere, cu același potențial, să se încadreze în categorii diferite.
Domeniile în care se aplică indicatorii, stabiliți a fi utilizați pentru clasificarea întreprinderilor, pot fi uneori foarte diferite. Astfel, pot apare particularități care să determine utilizarea unor alte niveluri ale indicatorilor aleși (de exemplu, în Japonia definirea IMM-urilor se face diferit în funcție de domeniul în care își desfășoară activitatea întreprinderile). Având în vedere faptul că evaluarea se poate face mai exact utilizând elemente de tip cantitativ, ultimul set de reguli este mai puțin utilizat. Astfel, pentru a avea o evaluare unitară și cât mai ușor de realizat, de regulă, se utilizează mai ales indicatori cantitativi pentru a realiza o clasificare a întreprinderilor. Dacă se ia în calcul utilizarea aceluiași sau acelorași indicatori, diferențiat în funcție de domeniul pentru care facem analiza, rezultă o serie de plusuri și minusuri ale fiecărei soluții alese. În prezent, în majoritatea cazurilor definirea tipului de întreprindere se bazează pe utilizarea unui set de indicatori care, de regulă, se aplică identic pe toate (sau pe majoritatea) domeniilor analizate de pe o anumită piață. Printre indicatorii utilizați pentru această definire cel mai des apar:
Cifra de afaceri anuală a întreprinderii
Numărul de angajați
Profitul brut anual
Structura capitalului social
Mărimea capitalului social
Localizarea întreprinderii
Mărimea gamei de produse realizate de întreprindere
Vechimea întreprinderii
Dintre acești indicatori cel mai des utilizați sunt Numărul de angajați, Cifra de afaceri anuală a întreprinderii și Profitul brut anual. În plus, trebuie menționat că în destule țări nivelul indicatorilor utilizați pentru definirea tipurilor de întreprinderi de pe piață este diferit funcție de domeniul analizat.
1.2 I.M.M în Uniunea Europeană și în România. Facilități acordate întreprinderilor mici și mijlocii din România
Pentru Uniunea Europeana, întreprinderile reprezintă un factor important de creștere economică. Pentru a construi o economie puternică, Uniunea Europeana și-a propus să întărească spiritul antreprenorial în Europa și să creeze condițiile necesare pentru dezvoltarea practicilor inovative care duc la înființarea și dezvoltarea întreprinderilor. Atingerea acestor obiective este vitală pentru asigurarea sustenabilității economice necesare sprijinirii progresului social și protecției mediului.
Politica Uniunii Europene referitoare la întreprinderi cuprinde trei arii de interes:
încurajarea întreprinderilor;
promovarea inovării și schimbării;
analiza competitivității economiei europene și corelarea cu celelalte politici ale Uniunii Europene.
Fundamentul juridic al politicii privind întreprinderile mici și mijlocii este b#%l!^+a?Articolul 157 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, care prevede încurajarea inițierii și dezvoltării întreprinderilor la nivelul Comunității punând accentul în mod special a întreprinderilor mici și mijlocii. Transformările economice și sociale care au avut loc în ultimii 15 ani în România au determinat dezvoltarea destul de mare a sectorului IMM-urilor. În prezent, întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) reprezintă peste 99% din numărul total al firmelor din România, rolul lor în economie fiind semnificativ, ponderea lor în realizarea produsului intern brut apropiindu-se de 60% în ultimii ani.
Secolul XXI este considerat de mulți specialiști ca un secol al întreprinderilor mici și mijlocii. Fără dezvoltarea acestui sector se consideră că evoluția economică la nivelul oricărei țări, dar și la nivelul globului, nu va putea fi considerată mulțumitoare. Pentru a reuși acest lucru, în aproape toate țările lumii, se încearcă realizarea un cadru legislativ care să favorizeze dezvoltarea cât mai puternică a acestui sector. Totuși, este foarte importantă, mai ales în acest caz, definirea exactă a ceea ce însemnă o întreprindere mică sau mijlocie. Se pot evita astfel situații în care, deși se dorește dezvoltarea unui anumit sector, nu se reușește acest lucru, tocmai pentru că tocmai acele întreprinderii nu pot avea acces la anumite facilități oferite de legislație.
Definirea IMM-urilor la nivel european este ușurată mult de faptul că legislația Uniunii Europene în materie de întreprinderi mici și mijlocii este aceeași pentru toate statele membre. În plus o serie de țări, printre care și România, au încercat să-și armonizeze legislația cu cea a UE deși nu erau membre.
Definiția Comisiei Europene referitoare la IMM-uri definește trei categorii de întreprinderi mici și mijlocii:
Microîntreprinderi; întreprinderi cu mai puțin de 10 angajați și o cifră de afaceri anuală sau un capital social care nu trebuie să fie mai mare de 2 milioane Euro.
Întreprinderi mici; întreprinderi cu un număr de angajați între 10 și 49 precum și cu o cifră de afaceri anuală sau un capital social care nu trebuie să fie mai mare de 10 milioane Euro.
Întreprinderi mijlocii; întreprinderi cu un număr de angajați între 50 și 249 precum și cu o cifră de afaceri anuală nu mai mare de 50 milioane Euro (sau un capital social care nu trebuiesă fie mai mare de 43 milioane Euro).
Un alt factor important este acela că o întreprindere ce nu este IMM nu poate deține mai mult de 25% din capitalul social (sau dreptul de vot) al unei întreprinderi considerată întreprindere mică sau mijlocie. Dacă se întâmplă acest lucru atunci acea întreprindere nu mai este considerată ca făcând parte din categoria IMM-urilor. Existența IMM-urilor este necesară pentru funcționarea cât mai armonioasă a economiei moderne, acestea fiind prezente aproape în toate sectoarele economice și adaptându-se mult mai ușor schimbărilor survenite în condițiile economice și sociale. Ele își desfășoară activitatea în special la nivel național, însă sunt afectate de legislația comunitară privind taxele și impozitele, concurența, legislația societăților comerciale, politicile sociale și regionale precum și legislația cu privire la formalitățile vamale. Ca urmare, politica Uniunii Europene în acest domeniu constă în măsuri menite să promoveze interesele IMM-urilor și să elimine barierele care le pot bloca accesul pe piața.
O primă reflectare a politicii europene în materie o constituie primul Program comunitar de acțiune în domeniul IMM din 1983, an care a și fost declarat Anul European al Întreprinderilor Mici și Mijlocii. Al doilea program comunitar în acest domeniu a fost lansat în anul 1987, iar în perioada 1991- 2000 s-a desfășurat al treilea program privind IMM-urile. În data de 13 iunie 2000 a fost adoptata Carta Europeană a Întreprinderilor Mici de Consiliul General pentru Afaceri și acceptată de Consiliul European de la Feira (Portugalia) 19/20 iunie 2000. Ea are ca scop crearea unui mediu adecvat dezvoltării întreprinderilor mici și antreprenoriatului. Țările candidate la Uniunea Europeană au acceptat Carta în cadrul întâlnirii de la Maribor (Slovenia) din aprilie 2002, acceptarea de către România realizându-se prin Hotărârea Guvernului nr. 656/2002. La sfârșitul anului 2000, Consiliul Uniunii Europene a adoptat un nou „Program multianual asupra întreprinderilor și spiritului antreprenorial și în particular asupra întreprinderilor mici și mijlocii".
Potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.76/2001 privind simplificarea unor formalități administrative pentru înregistrarea și autorizarea funcționării comercianților, s-a instituit o procedură unică de înregistrare a întreprinderilor mici și mijlocii, prin completarea unui singur formular și prin depunerea acestuia la Biroul Unic din cadrul Oficiilor Registrului Comerțului. Pe baza cererii de înregistrarere se declanșează procedurile necesare pentru înregistrarea și autorizarea funcționării comerciantului. b#%l!^+a?
Certificatul de înregistrare al comerciantului, care va cuprinde și codul unic de înregistrare, va fi eliberat în termen de 20 de zile de la înregistrarea cererii. În anexa la certificatul de înregistrare vor fi cuprinse, după caz, avizele, autorizațiile și/sau acordurile necesare pentru autorizarea funcționarii comerciantului.
Întreprinderile mici și mijlocii au acces la activele disponibile ale societăților comerciale și companiilor naționale cu capital majoritar de stat, precum și ale regiilor autonome. De asemenea, instituțiile publice, societățile comerciale și companiile naționale cu capital majoritar de stat, precum și regiile autonome au obligația să organizeze prima procedură de achiziție publică doar pentru întreprinderile mici și mijlocii,conform Legii 346/2004, după cum urmează:
– pentru procurări de bunuri, cu excepția echipamentelor și servicii, cu excepția reparațiilor, care nu depășesc 5.000 lei,
– pentru procurări de echipamente care nu depășesc un 100 mii lei,
– pentru reparații care nu depășesc 200 mii lei,
– pentru construcții care nu depășesc 300 mii lei.
Întreprinderile mici și mijlocii beneficiază de servicii de informare, asistență, consultanță, cercetare și inovare tehnologică în domeniile financiar-bancar, management și marketing. În condițiile art. 152 din Codul Fiscal, întreprinderile mici și mijlocii a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 65.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabilește la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României la data aderării și se rotunjește la următoarea mie, respectiv 220.000 lei, denumit în continuare plafon de scutire, sunt scutite de la plata TVA. Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de TVA, care efectuează importuri de mașini industriale, utilaje tehnologice, instalații, echipamente, aparate de măsura și control, automatizări, destinate realizării de investiții; importuri de mașini agricole și mijloace de transport destinate realizării de activități productive; importuri de materii prime și materiale consumabile care nu se produc sau sunt deficitare în țară, stabilite prin norme și sunt destinate utilizării în cadrul activității economice a persoanei care realizează, trebuie sa solicite eliberarea unui certificat de exonerare de la plata în vama a taxei pe valoarea adăugată, emis de către organele fiscale competente. Cheltuielile întreprinderilor mici și mijlocii aferente achiziționării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătățirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării.
1.3 România în procesul de adoptare a legislației europene cu privire la IMM-uri
Alinierea la acquis-ul comunitar se face inclusiv prin noul Cod Fiscal care prevede o definiție a microîntreprinderilor în spiritul legislației europene. Astfel, art. 112^1 definește microîntreprinderea ca fiind o persoana juridică română care îndeplinește cumulativ următoarele condiții, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:
a. are înscris în obiectul de activitate producția de bunuri materiale, prestarea de servicii și/sau comerțul;
b. abrogat;
c. a realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 65.000 Euro;
d. capitalul social al persoanei juridice este deținut de persoane, altele decât statul, autoritățile locale și instituțiile publice.
Eforturile României de aliniere la legislația europeană în materie de întreprinderi mici și mijlocii se circumscriu celor zece puncte prioritare identificate de Carta Europeană pentru Întreprinderi Mici. Din punct de vedere instituțional aceasta aliniere este coordonată de Agenția pentru Implementarea Proiectelor și programelor pentru IMM-uri. Cele mai importante direcții de acțiune vizează domeniile menționate în cadrul Cartei Europene pentru Întreprinderi Mici.
1. Educația și instruirea antreprenorială
Unele măsuri privind educația și instruirea managerială sunt cuprinse în Legea nr.346/2004 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii care prevede în art.19 alin.1 că Guvernul și autoritățile publice locale asigură, prin sumele alocate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, precum și prin programele susținute de organisme internaționale sau alte surse, finanțarea integrală sau parțială a unor programe de pregătire profesionala destinate managerilor și angajaților întreprinderilor mici și mijlocii. Programele de pregătire vor fi realizate prin intermediul: instituțiilor de învățământ de stat și particular, autorizate și acreditate potrivit legii; organizațiilor și centrelor de asistență și consultanță, care au drept scop sprijinirea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici b#%l!^+a?și mijlocii; programelor de formare finanțate de organisme internaționale.
Măsuri de acest gen sunt cuprinse și în Programul pentru dezvoltarea abilităților antreprenoriale ale tinerilor și facilitarea accesului acestora la finanțare – START – care s-a derulat în doua etape, astfel:
a) etapa I – organizarea de cursuri de pregătire antreprenorială destinate tinerilor între 18 – 35 de ani;
b) etapa a II-a – finanțarea, în urma unei selecții, a primelor 100 de planuri de afaceri întocmite de absolvenții cursurilor, prin acordarea de microcredite în condiții avantajoase.
În scopul creării spiritului antreprenorial la tineri, în învățământul liceal cu profil tehnic, a fost introdusă educația antreprenorială sub două forme: ca pregătire teoretică, urmărindu-se tematica aprobată de către Ministerul Educației și Cercetării (MEC) și ca pregătire practică, pe baza modelului creat de proiectul pilot ECONET finanțat de Austria în cadrul Pactului de Stabilitate. La nivelul învățământului universitar, a fost înființata Agenția Națională pentru Parteneriatul Universităților cu Mediile Economice și Sociale ce are ca scop promovarea și susținerea cooperării între universități, firme și instituții și organizațiile implicate în antreprenoriat, în domenii ca: pregătirea profesionala, transferul de tehnologie, incubatoarele de afaceri și parcurile tehnologice, sondarea pieței muncii și, nu în cele din urma, dezvoltarea laturii antreprenoriale a universității românești (dezvoltarea antreprenoriatului în relație cu dezvoltarea sectorului IMM).
2.Înființarea mai rapidă și mai ieftină de noi întreprinderi
Procedurile pentru înregistrarea și autorizarea de noi întreprinderi au fost simplificate prin Legea nr. 359/2004. Reducerea la 5 a numărului de autorizații/avize strict necesare funcționarii, introducerea declarației pe propria răspundere pentru obținerea autorizatiilor/avizelor de funcționare, separarea activității Biroului Unic de activitățile de acordare de asistență la cererea clienților și pe cheltuiala acestora, prelungirea termenului de reînnoire a înregistrării companiilor existente până la 18 luni sunt pași importanți în realizarea obiectivelor stabilite de Cartă. Întreaga documentație necesară înființării unei firme poate fi procurată online de pe pagina de Internet a Oficiului Național al Registrului Comerțului:www.biroulunic.ro, iar durata maximă a procedurii este de 20 de zile de la data când s-a depus dosarul complet pentru înregistrarea și autorizarea funcționarii. Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției prevede în Titlul 2, Cartea I (Transparență în administrarea și promovarea informațiilor și serviciilor publice prin mijloace electronice) înființarea Sistemului Electronic Național cu scopul de a asigura accesul online al persoanelor fizice și juridice la informații și servicii publice, inclusiv cele legate de înființarea și autorizarea IMM-urilor.
În același scop, al ușurării procesului de înființare și autorizare de noi IMM-uri, se înscriu și măsuri prevăzute de OUG nr. 27/2003, modificată prin Legea nr. 157/2010, privind procedura aprobării tacite, potrivit căreia autorizația e considerată a fi acordată, respectiv reînnoită dacă autoritatea publică nu răspunde solicitantului în termenul stipulat de lege pentru emiterea, respectiv reînnoirea acesteia.
3. Legi și reglementări mai bune. Se propune reducerea impactului negativ pe care îl pot avea asupra întreprinderilor mici reglementările privind falimentul precum și orice noua reglementare a domeniului. Întreprinderile mici vor fi exceptate de la anumite cerințe administrative, mai ales în ceea ce privește avizele și alte tipuri de documentații.
4. Existența calificărilor necesare
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței deMunca (ANOFM – www.anofm.ro) este structura guvernamentală cu reprezentare în toate județele țării care împreună cu Ministerul Educației și Cercetării joaca un rol important în activitatea de pregătire profesionala. În concordanță cu Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de munca, ANOFM oferă, la cerere, servicii de consultanță și asistență persoanelor care doresc să înceapă o afacere sau care sunt în căutarea unui loc de munca. De asemenea, Agenția oferă servicii de instruire pentru angajații companiilor sau pentru persoanele care vor să dobândească noi calificări.
5.Extinderea accesului online
În 2001 a fost adoptată Strategia Guvernului privind Planul Național de Acțiune pentru Administrația Electronică, care utilizează metode informatice specifice pentru a moderniza administrația publică din România, abordând acele aspecte definite prin expresia administrație electronică, referitoare la utilizarea tehnologiei informatice și de comunicații în vederea modernizării administrației din România.
6. Fiscalitatea și aspectele financiare b#%l!^+a?
Noul Cod Fiscal, în Titlul IV (Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor), art.112^5 (Cota de impozitare), prevede că impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 3% la veniturile obținute de către microîntreprinderi. Codul Fiscal prevede și unele facilități pentru microîntreprinderi, cum sunt deducerile din baza de impozitare a următoarelor categorii de venituri: veniturile din variația stocurilor; veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale; veniturile din exploatare, reprezentând cota parte a subvențiilor guvernamentale și a altor resurse pentru finanțarea investițiilor; veniturile din provizioane; veniturile rezultate din anularea datoriilor și a majorărilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementarilor legale; veniturile realizate din despăgubiri, de la societățile de asigurare, pentru pagubele produse la activele corporale proprii.
7. Consolidarea capacității tehnologice a întreprinderilor mici
Vor fi depuse eforturi pentru promovarea noilor tehnologii în rândul întreprinderilor mici, pentru implementarea brevetului european de invenții și pentru facilitarea accesului întreprinderilor mici la rezultatele cu caracter comercial ale programelor de cercetare. Va fi de asemenea încurajată cooperare între întreprinderi precum și cea între acestea și instituții de învățământ și de cercetare.
8. Susținerea modelelor de succes dee-business și a micilor societăți comerciale de înaltă performanță
În aceasta privință, au fost adoptate o serie de acte normative cu impact asupra comerțului electronic, având ca scop principal armonizarea cu legislația Uniunii Europene din domeniu. Întreprinderile vor fi încurajate să adopte bune practici și modele de afaceri de succes care să le permită să se dezvolte. Vor fi create servicii de asistență pentru întreprinderile mici. Rețeaua de Euro Info Centre din România (EIC – www.eic.ro) a promovat o serie de acțiuni pentru o mai largă difuzare a informațiilor Europene (politici, inițiative, programe ale Uniunii etc.) și pentru o susținere reală a întreprinderilor mici din perspectiva integrării europene. Unul dintre subiectele considerate importante de către comunitatea de afaceri este comerțul electronic, componentă a e-business-ului.
9. Dezvoltarea unei reprezentări mai solide și mai eficiente a intereselor întreprinderilor mici la nivel național
Vor fi analizate soluții, inclusiv referitoare la o mai eficientă coordonare a politicilor naționale și comunitare, în scopul realizării unei mai bune reprezentări a întreprinderilor mici la nivel național și la cel al Uniunii. În primăvara fiecarui an va apărea un raport anual asupra stadiului implementării Cartei.
Capitolul II. Integrarea informațională a IMM-urilor românești
Integrarea rapidă a tehnologiilor informaționale și de comunicații în viețile noastre profesionale și private este pe cale să transforme societatea într-o "societate ?informațională", în care volumul de informații și cunoaștere devine o resursă economică de bază. În felul acesta, un spațiu de oportunități economice și sociale se deschide aducând cu el noi provocări.
2.1 De ce IMM-urile?
Tonul entuziast, în concordanță cu ritmul tehnologic actual derulat la scară mondială, se cuvine a fi mai temperat atunci când se ia în discuție realitatea țării noastre. Deși dimensiunea internațională a gestiunii afacerilor capătă în zilele noastre o importanță capitală, întreprinderile românești sunt greu încercate de neputința de a înțelege vremurile în care trăim. În acestă lucrare nu mi-am propus să prezint situația companiilor mari, pentru care eforturile de restructurare sunt deosebit de complexe, ci să discutăm despre eterna Cenușăreasă a preocupărilor legislative economice: Întreprinderile Mici și Mijlocii.
În literatura de specialitate și chiar pe site-ul Agenției Naționale pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație (ANIMMC) se face mare caz de deviza Clubului de la Roma “Gândește Global, Acționează Local”, în contextul în care mult așteptata intrare în Uniunea Europeană, din 2007, a așezat în fața afacerilor românești o competiție experimentată în jocul afacerilor globale.
Globalizarea reprezintă un nou și necesar „progres al limitelor” între care se produce și reproduce umanitatea. Ea aduce schimbări asemănătoare cu cele care au rezultat după descoperirea Americii, cu cinci secole în urmă: lumea devine mai mică, iar comerțul se extinde. Caracteristicile curentului globalizării vizează internaționalizarea producției, noua diviziune internațională a muncii, noul mediu competitiv care generează aceste procese, precum și internaționalizarea statului, făcând din state agenții ale lumii globalizate. Întreprinderile mici și mijlocii, alături de știință și tehnologie, pot fi un factor hotărâtor în transformarea economiei naționale. IMM-urile nu constituie doar un nou tipar social. Ele și-au câștigat deja o poziție bine definită, mai ales datorită posibilităților de adaptare, a numărului mare de locuri de muncă asigurate, a flexibilității în tehnologie și management, precum și a abilității în conlucrarea cu giganții industriali.
De ce IMM-urile? Toată lumea este de acord că întreprinderile mici și mijlocii sunt mai dinamice și mai flexibile, astfel încât pot rezista mai ușor oricărui gen de presiune concurențială. Un număr mare de întreprinderi mici și mijlocii dau împreună mai multă stabilitate economiei zonale decât o firmă internațională de mari dimensiuni care funcționează în aceeași zonă. Această viziune, combinată cu prețuirea inițiativei individuale stau, de altfel, la baza culturii antreprenoriale din Statele Unite. Teoretic sună bine, în practică însă antreprenorii români trebuie să gândească european din punctul de vedere al concurenței și să facă eforturi pentru a deveni competitivi.
Coordonatele generale în care acționează astăzi societatea economică românească ne impun o nouă abordare, modernă, realistă și apropiată metodelor de succes din țările dezvoltate. Analiza, pe care o prezentăm în această secțiune, stă sub semnul afirmației lui Charles Darwin: nu supraviețuiesc cei mai puternici, nici cei mai inteligenți, ci cei care se adaptează cel mai bine în orice condiții.
După legea IMM-urilor nr. 346/2004, clasificarea acestor întreprinderi are în vedere numărul de angajați și cifra de afaceri, astfel:
• până la 9: micro-întreprinderi
• între 10 si 49: întreprinderi mici
• între 50 si 249: întreprinderi mijlocii
• cifra de afaceri anuală de până la 8 milioane de EURO sau active totale în valoare de 7 milioane de Euro.
Rolul Noilor Tehnologii Informaționale (NTI) în creșterea productivității IMM-urilor este determinant. Conform Indicelui Networked Readiness România continuă să fie pe locul 53 din 104 țări (în 2003, România se afla pe locul 61 din 102 țări). Această clasificare are drept cauză principală lipsa cadrului legislativ, imaturitatea pieței și lipsa infrastructurii. IMM-urile nu sunt pregătite să adopte NTI, în principal din cauza problemelor legate de infrastructură (gradul de dotare cu calculatoare și accesul la Internet). Altfel spus, nu „știu” să-și facă cunoscute produsele și serviciile prin intermediul Internetului. Impactul noilor tehnologii asupra vânzărilor reprezintă încă un procent neglijabil.
Aplicațiile informatice ce privesc gestiunea întreprinderii sunt dependente de parcul de calculatoare și de soft-ul existent în întreprinderi. Fiecare întreprindere are probleme specifice, diferite de întreprinderea concurentă; dar, la un nivel foarte general, problemele pot fi de același tip. De exemplu, pentru a face față problemelor b#%l!^+a?legate de facturare este esențială înregistrarea corectă a comenzilor clienților, a livrărilor și plăților cât mai repede cu putință. Și gestiunea stocurilor de produse finite se află în aceeași situație, deoarece întreprinderile trebuie să răspundă corect cererilor clienților pentru reducerea timpilor de depozitare.
Între deciziile adoptate și puse în practică în cadrul unui IMM, un loc aparte îl ocupă deciziile de management informatic. Datorită faptului că sistemul informatic contribuie din plin la asigurarea informațiilor pentru inițierea, fundamentarea și adoptarea deciziilor oricărei organizații, influența acestuia asupra activității firmei se vede în timp. Deciziile managerilor sunt influențate în mod pozitiv de măsura în care informațiile prelucrate sunt adecvate, fiabile, furnizate rapid și eficiente. În fond, eficiența unei întreprinderi este legată direct de modul în care aceasta este capabilă să gestioneze informația. Din păcate, multe proiecte informatice eșuează datorită minimizării importanței factorului uman în procesul informatizării întreprinderii. Uneori, informatizarea poate acționa în sens invers celui dorit, declanșând probleme incontrolabile în întreprindere.
Succesul informatizării întreprinderilor depinde și de sensibilizarea și motivarea personalului existent în întreprindere. În acest sens, conducerea întreprinderii va trebui să elaboreze o strategie adecvată privitoare la personal, deoarece lipsa acesteia va determina: respingerea informaticii de către salariați; pasivitatea managerilor; marginalizarea serviciului informatic, transformarea lui într-un serviciu separat în cadrul întreprinderii; absența dialogului informaticieni-utilizatori.
Economia românească este susținută de activitatea IMM-urilor, precum și a marilor companii, îndeosebi a celor cu capital majoritar străin, dar și a celor cu capital de stat. Deși au o pondere numerică de peste 99,7% din numărul total de întreprinderi, influența IMM-urilor asupra evoluției economice a țării este mult mai redusă (de cca. 55 – 56% din PIB). Întreprinderile formale joacă un anumit rol în economie, dar sectorul informal acoperă încă un segment foarte mare din aceasta. IMM-urile autohtone sunt luate în considerare mai mult „la pachet” cu marile întreprinderi, atunci când factorii de influență externi (precum s-a dovedit a fi recesiunea din perioada 2009 – 2011) afectează puternic și în ansamblu activitatea economică și stabilitatea socială.
Majoritatea întreprinderilor din România au pornit ca afaceri de familie, bazându-se pe un minimum de cunoștințe ale persoanelor implicate în conducerea afacerii. Multe dintre aceste persoane nu au un bagaj suficient de cunoștințe în materie de management sau marketing, iar întreprinderea nu dispune de resurse financiare suficiente pentru a dezvolta afacerea, prin derularea unor campanii de marketing ori de promovare a produselor. Nivelul educațional și tehnic al majorității IMM-urilor permite supraviețuirea economică a acestora, dar șansele de atragere, angajare și menținere în activitate a competențelor, îndeosebi manageriale, tehnice și de piață, sunt în continuare destul de limitate. Multe întreprinderi nu și-au stabilit ținte de penetrare a pieței sau de creștere a cotei de piață, neconsiderând necesară atragerea și angajarea unor specialiști, de exemplu în calitatea produsului sau în promovarea acestuia pe piață, accentul fiind pus de obicei pe realizarea producției și pe abilitatea patronului de a gestiona/menține afacerea pe „linia de plutire”. Date statistice relevante arată că circa 57% dintre microîntreprinderile actuale sunt întreprinderi de subzistență, care permit asigurarea unui oarecare nivel de trai numai proprietarului afacerii și familiei acestuia.
În prezent, există o serie de instrumente de finanțare a afacerii provenite din surse financiare interne sau externe, dar care sunt, în general, greu accesibile IMM-urilor. Spre exemplu, pentru accesarea fondurilor europene pe bază de proiecte, foarte multe IMM-uri nu îndeplinesc condițiile de eligibilitate întrucât nu dispun de fondurile necesare co-finanțării proiectului, participația proprie obligatorie fiind de minimum 15% din cheltuielile eligibile, ceea ce poate reprezenta uneori o sumă considerabilă, prohibitivă. În general, IMM-urile au acces la microfinanțarea oferită de o mulțime de IFN-uri și, parțial, la creditarea bancară acordată de o serie de bănci comerciale, dar ambele forme implică costuri foarte mari de îndatorare în raport cu rata de rentabilitate a afacerii derulate. În ceea ce privește împrumutul bancar, băncile comerciale impun adesea condiții de creditare prea restrictive pentru a putea fi respectate de către IMM-uri, care sunt astfel considerate nebancabile. În plus, împrumutul bancar este garantat fie de proprietarul afacerii în nume și pe cont personal, fie de FNGCIMM SA – IFN, care percepe un comision semnificativ pentru acordarea garanțiilor cerute de banca creditoare.
În economia națională se poate constata funcționarea anumitor lanțuri productive (nu foarte numeroase) în care sunt implicate IMM-uri, și de asemenea, se b#%l!^+a?manifestă unele legături de cooperare pe orizontală ale acestor întreprinderi. Fiecare companie funcționează, simultan, pe unul sau mai multe lanțuri de aprovizionare, având rol fie de furnizor, fie de client de produse sau servicii. Cu toate că multe dintre companii au relații tradiționale, bazate pe încredere și respect între partenerii comerciali, în practică la nivel sectorial apar adeseori disfuncționalități, unele insurmontabile (cum ar fi, de pildă, întârzierea plăților sau lipsa infrastructurii logistice), pe lanțurile de cooperare și valorificare a oportunităților de afaceri existente, ceea ce îngreunează derularea afacerilor și limitează eficacitatea acestora.
2.2 Integrarea informațională
Reușita comercială a întreprinderii depinde de rezolvarea problemelor legate de contabilitate, comercializare, finanțe, producție și exploatare, gestiunea resurselor umane, funcționarea subsistemelor componente și implementarea tehnologiilor informaționale. Nimeni ( ne gândim în principal la actori europeni ) nu poate fi interesat să facă afaceri în condițiile haosului informațional. În acest context ne referim la integrare informațională.
De-a lungul existenței sale, o întreprindere dezvoltă și/sau achiziționează mai multe aplicații cerute de diversificarea sau extinderea activităților sale. Fiecare dintre aceste aplicații răspunde unei probleme sau acoperă un proces economic, fără să țină seama de lanțul de procese sau de legăturile cu alte aplicații din întreprindere. În faza de început a informatizării activității dintr-o firmă, cel mai adesea din considerente financiare și din dorința de abordare graduală, mai simplu de tratat, s-a decis achiziția/dezvoltarea de aplicații pentru activitățile de contabilitate, apoi cele financiare, pentru salarizare, apoi pentru vânzări, pentru aprovizionare sau alte departamente, dar fără nici o asociere între ele sau în logica economică a proceselor pe care le sprijină. S-a încercat apoi construirea de legături între aceste aplicații insulare, concretizate în interfețe personalizate ce realizează integrarea punct-la-punct între două aplicații.
Foarte multe dintre informațiile considerate sensibile sau critice pentru o afacere se pierd în circuitul clasic informațional nu neapărat din rea voință sau din lipsa suportului tehnologic ci, mai degrabă, datorită deficiențelor din circuitul informațional și lipsei integrării între departamentele unui mediu organizațional. Ponderea aplicațiilor integrate este foarte mică pe ansamblu IMM-uri în România. Atunci când ne referim la aplicații integrate avem în vedere produsele din categoria Enterprise Resource Planning (ERP). Acestea sunt pachete de aplicații care acoperă, ca un singur produs “umbrelă”, toate departamentele întreprinderii. Implementarea lor urmărește, în primul rând, eliminarea “insulelor informaționale” și reunirea tuturor funcțiilor întreprinderii într-un sistem unic. Decizia de implementare este motivată de următoarele avantaje: planificarea integrală a resurselor întreprinderii, reactivitate sporită la cerințele pieței, reducerea costurilor producției și stocurilor, eliminarea timpilor de așteptare, creșterea calității produselor și serviciilor și îmbunătățirea globală a productivității. Dacă analizăm toate aceste avantaje, concluzia este clară: pentru viitorul imediat apropiat implementarea aplicațiilor de acest gen poate fi „gura de oxigen” atât de necesară supraviețuirii IMM-urilor în contextul integrării României în Uniunea Europeană.
Piața românească de produse software pentru afaceri se bucură de o ofertă consistentă. De la case celebre de software (Microsoft, SAP, Oracle, Scala) până la oferte 100% românești (Crisoft, Transart, Bit Software, TotalSoft, WizRom etc.). Analiștii consideră că această piață este în continuă dezvoltare, pentru că țara noastră se află la nivel de alfabetizare ERP, mai ales în domeniul IMM-urilor. Observăm tendința caselor mari producătoare de software (Microsoft, SAP, Oracle) de a oferi produse destinate special acestui segment de afaceri. Segmentul de piață al IMM-urilor este cu totul particular. Pe de o parte, observăm „grija guvernamentală” care propovăduiește susținerea prin aplicarea unor programe naționale și europene, pe de altă parte, nu putem să nu observăm că, acest domeniu (cu tot suportul), nu poate suporta chinul retehnologizării. În comparație cu afacerile din segmentul mediu-mare, decizia implementării unei soluții ERP este destul de dificilă, deoarece costurile presupuse sunt foarte greu de suportat. Riscurile pe care trebuie să și le asume organizația nu sunt deloc de neglijat: volumul foarte mare al investițiilor inițiale, incertitudini legate de adaptabilitatea software, responsabilități sporite acordate personalului și costurile ascunse semnificative, în special cele legate de training-ul angajaților, de respecializarea lor profesională și de particularizarea aplicației pe specificul afacerii.
2.3 Tehnologia informațională în mediul rural
Se estimează că sectorul TI&C contribuie direct la creșterea PIB‐ului Uniunii b#%l!^+a?Europene cu aproximativ 5%. Pentru a beneficia de avantajele societății informaționale, atât în contextul vieții personale cât și al activității economice, este esențială asigurarea accesului cetățenilor și companiilor la tehnologii și servicii TI&C moderne. Conform studiilor de dată recentă, România a rămas în urma majorității statelor membre UE în domeniul tehnologiei informației și comunicatiilor (TIC), ocupând locul 67 din 142 de țări în The Network Readiness Index (NRI) 2013, index ce măsoară tendința țărilor de a exploata oportunitățile oferite de TIC. Considerând același index, Bulgaria ocupă locul 70. România a căzut de pe locul 59 din 133 de țări în NRI 2009. Din acest raport, deși România are un scor bun la mediul infrastructural, suferă din punct de vedere al pieței și al mediului regulator și din lipsa unei viziuni guvernamentale coerente în dezvoltarea TIC. În ciuda progresului înregistrat în ultimii ani, România încă se confruntă cu inegalități puternice între urban și rural, în ceea ce privește alfabetizarea digitală și accesul la tehnologii moderne ale informației.
Comparativ cu media UE 27, numărul de linii telefonice principale (fixe) la 100 de locuitori rămâne redus (25 față de 43 în UE 27 în 2012, raportul menținându‐se relativ constant pe toată perioada de analiză. Pe de altă parte, numărul de abonamente de telefonie mobilă la 100 de locuitori este comparabil cu media UE (118 față de 125 la nivel UE 27 în 2012). Rata de creștere, atât pentru abonamentele de conexiune fixă, cât și pentru cele de telefonie mobilă este în scădere, atât în perioada de referință (2009‐2012), cât și față de mediile înregistrate în perioada 2001‐2005, în special după privatizarea completă a pieței de telecomunicații în 2002.
Doar puțin mai mult de jumătate (54%) dintre gospodăriile din România aveau un computer acasă în anul 2012, în creștere de 20.6% comparativ cu anul 2007. Discrepanțele urban‐rural sunt semnificative, circa 66.4% dintre gospodăriile din mediul urban având acces la un computer în 2011, față de numai 31.7% în mediul rural.
Tabel 2.1. Ponderea gospodăriilor care au acces la un computer acasă în total gospodării, pe medii de rezidență (%)
Realizarea unei infrastructuri naționale de bandă largă, încadrarea în gradul de acoperire și standardele de calitate adoptate la nivelul UE, au o influență directă în ceea ce privește reducerea decalajului digital, promovarea unui mediu concurențial pe piața serviciilor IT&C, accelerarea proceselor de trecere la societatea informațională în România, precum și pentru creșterea coeziunii și incluziunii sociale. Asigurarea progresului în tranziția la societatea informațională depinde de disponibilitatea crescută a serviciilor de tip broadband.
Deși rata de penetrare a serviciilor în bandă largă, ca procent din populația României, este în creștere (atât la puncte fixe, cât și la puncte mobile) încă nu este destul de ridicată pentru a fi la nivelul mediei UE. Gradul de acoperire broadband rămâne astfel limitat, fiind cel mai scăzut din Europa (15.64% la finele anului 2012, comparativ cu media UE de 25.7% în 2012), în special în mediul rural, acesta traducându‐se printr‐un nivel scăzut în rândul gospodăriilor și companiilor.
Tabel 2. 2. Evoluția ratei de penetrare a conexiunilor de acces la internet în bandă largă în perioada 2010‐2012 (% ‐ la 100 de locuitori)
Sursa: Raport de date statistice, Piața serviciilor de comuncații electronice din România, ANCOM, 2012
Conform datelor MSI, în anul 2012, 43.81% dintre gospodăriile la nivel național aveau acces la Internet acasă printr‐o conexiune fixă broadband. Majoritatea acestora erau localizate în zone urbane, unde rata de acoperire era la 30 iunie 2012 de 60.28%, mai mult decât dublu față de rata de acoperire din zonele rurale (23.47%). Prin comparație, 75.6% dintre gospodăriile din Europa aveau acces la Internet în 2012. Această rată nesatisfăcătoare de penetrare și de utilizare a Internetului se datorează în principal ponderii mari a populației din mediul rural (45% din populația României) care se caracterizează prin venituri mici, o rată scăzută a calculatoarelor disponibile la nivelul gospodăriilor și condiții precare de acoperire DSL. Acoperirea internetului wireless în aceste zone este, de asemenea, foarte scăzută. Pentru a soluționa această problemă, Guvernul României a lansat Strategia Națională de Broadband cu scopul de a crește rata de penetrare, la nivelul gospodăriilor, a conexiunilor în bandă largă până la 80% până în 2015.
Conform Raportului UE privind Competitivitatea Digitală din anul 2010, acoperirea cu DSL‐uri (în România este de 74% la nivel național și de doar 45% pentru zonele rurale. Același tipar poate fi observat și în alte țări europene mai puțin dezvoltate, cum ar fi Polonia, Slovacia sau Bulgaria. Studiile anterioare efectuate de către ANCOM și MSI au stabilit că serviciile de bandă largă sunt disponibile pentru cetățenii și întreprinderile din zonele mai dens populate. Din cauza costurilor fixe ridicate, costurile unitare sunt agravate dramatic pentru populația din zonele cu densitate redusă, devenind un obstacol major pentru dezvoltarea infrastructurii de bandă largă. Ca efect, rețelele de racordare (de distribuție) și de acces (bucla locală) din aceste zone și conectarea către rețeaua magistrală sunt insuficiente sau lipsesc pur și simplu, mai ales în zonele rurale, zonele montane sau cele defavorizate geografic. Problemele cu furnizarea de electricitate înregistrate în anumite zone contribuie și ele la această situație.
"Actul privind piața unică" elaborat de Comisia Europeană identifică serviciile societății informaționale, inclusiv comerțul electronic, ca una dintre măsurile care pot stimula creșterea economică și impulsionează piața europeană a secolului 21. Acestea au, de asemenea, un rol important de jucat în realizarea obiectivelor de creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în Europa de 2020.
"Agenda digitală pentru Europa" stabilește obiectivele de dezvoltare ale comerțului electronic în Europa și facilitarea accesului la comerțului electronic pentru IMM‐uri implicate în vânzări și de cumpărare. Strategia include obiective cantitative: până în 2015, 33% din IMM‐uri ar trebui să efectueze cumpărături și/sau vânzări on‐line. Comerțul electronic continuă să crească în mod substanțial, chiar și în contextul crizei economice actuale. Acesta joacă un rol important în schimburile la nivelul companiilor: aproximativ 27% din întreprinderile europene au cumpărat on‐line, iar 13% din companii vând on‐line. Cu toate acestea, comerțul electronic este limitat în prezent la 3,4% din vânzările de retail din 27 de state membre. Cel mai înalt nivel al vânzărilor online cu amănuntul este de 7,7%, în Marea Britanie. Dezvoltarea comerțului electronic variază semnificatic între statele membre, cu o clară diviziune nord‐sud. Marea Britanie, Franța și Germania însumează 70% din comerțul electronic european. Nivelul transfrontalier al comerțului electronic cu amănuntul, de asemenea, pare a fi modest. Astfel, doar 11% dintre consumatorii europeni au declarat că au făcut cumpărături on‐line transfrontaliere în 2012.
În România, comerțul electronic este încă insuficient dezvoltat. Astfel, din punct de vedere al numărului de cumpărători, România se află pe ultimul loc din Europa, cu doar 4% dintre cumpărători in 2011, care au făcut achiziții online în ultimele 12 luni, în condițiile unei medii UE 27 de 34%. Totodată, procentul de cumpărători fideli în România era în 2010 de 21%, în timp ce la nivelul UE media era de 48%.
Si din punct de vedere al folosirii e‐comerțului ca și canal de distribuție alternativ în cazul comercianților, România se află pe ultimul loc în UE (cu 19% dintre comercianți folosind e‐Comerțul, în timp ce media UE era de 53% în 2011). Totodată, cei mai mulți comercianți din România oferă produsele/serviciile doar în țara de rezidență (88% versus 74% media UE) și doar 9% dintre agenții economici vând și în cel puțin o altă țară (comparativ cu 22% media UE).
O barieră importantă în calea adoptării de către cetățeni a sistemelor de comerț electronic și de guvernare electronică o reprezintă teama privind insuficiența măsurilor b#%l!^+a?de securitate și de asigurare a datelor personale în cadrul acestor sisteme. Riscurile sunt legate atât de integritatea datelor, cât și de disponibilitatea și autenticitatea acestora, precum și privind confidențialitatea informațiilor stocate sau transmise în interiorul sistemelor de comerț electronic. România este una dintre țările din Europa Centrală și de Est, care a cunoscut rate semnificative de creștere în sectorul de e‐commerce. Începând din anul 2001, atunci când s‐au înregistrat primele apariții din România de magazine on‐line, numărul de magazine on‐line a crescut și este în continuă creștere. În 2008 piața avea deja peste 900 de magazine, înregistrate printr‐un studiu online realizat de o instituție guvernamentală.
Totuși, numărul real este mai mare și dificil de a fi estimat întrucât sectorul e‐commerce evoluează rapid și nu există un sistem oficial în care fiecare afacere să se înregistreze înainte de a lansa afacerea on‐line. Dacă luăm în considerare datele furnizate de către un operator on‐line de domenii din România (www.trafic.ro), în mai 2009 au fost înregistrate 2324 de e‐shop‐uri. Un an important pentru dezvoltarea e‐commerce a fost 2006, atunci când la fiecare două zile a fost lansat un nou magazin on‐line. Tendința a continuat în 2007 și 2008, susținută și de aderarea României la Uniunea Europeană, atunci când o lansare de magazin on‐line a fost înregistrată în fiecare zi.
Problemele legate de drepturile de proprietate, aspecte relaționate cu securitatea plăților online sau utilizarea cărților de credit (inclusiv cunoștințele insuficiente privind utilizarea acestor instrumente ca mijloace de plată pe Internet) și a instrumentelor similare contribuie și ele la dezvoltarea slabă a acestui sector. Pe de altă parte însă, unul din principalii indicatori care furnizează informații relevante cu privire la comerțul electronic este accesul la Internet. Astfel, conform studiului Consumer Market Study on e‐commerce – Civic Consulting (2011), 42% din gospodăriile din România au acces la internet la domiciliu, iar 23% utilizează o conexiune de bandă largă pentru a accesa internetul (față de 70% și 61% din gospodăriile din UE, în medie, respectiv).
Un alt indicator important este valoarea pieței de comerț electronic, care este semnificativ mai mică decât media UE, mai ales având în vedere si ponderea populației României în UE.
Tabel 2.3. Valoarea pieței de comerț electronic la nivelul anului 2010
Sursa: Consumer Market Study on e‐commerce – Civic Consulting 2011
Un factor important de promovare a comerțului electronic îl poate constitui acordarea de asistență financiară și tehnică pentru adoptarea soluțiilor inovative de către companii (în special IMM‐uri), alături de dezvoltarea abilităților TIC ale angajaților și, în general, pentru populație. Un astfel de sprijin a fost acordat în perioada 2007‐2013 prin programul de Finanțare Nerambursabilă eCreștere și a vizat adoptarea soluțiilor de tip e‐business, a inovării și a mijloacelor TIC. În acest context, un număr total de 812 proiecte pregătite de către comunitățile EBC, cu o valoare totală de 240 milioane EUR (de peste 10 ori valoarea programului de promovare), au fost declarate eligibile de către Autoritățile de Management responsabile.
2.4 Alinierea tehnologiilor informaționale la strategia de afaceri a firmei
Masurarea succesului grupului de operatii legate de tehnologia informatională+a? (IT – information technology) se bazeaza pe modul cum aceasta reuseste sa fie tolerata în bugetul firmei din punctul de vedere al costului sau important. La prima vedere, din punct de vedere teoretic, problema pare relativ simpla. De fiecare data însa, managerii se plâng de faptul ca implementarea si utilizarea IT sunt procese extrem de provocatoare. Masurarea eficientei grupului de operatii bazate pe IT poate fi un proces mult mai complex, care este în general realizat prin masurarea nivelului de servire selectat. Pentru masurarea eficientei IT în aceasta modalitate este necesar sa fie realizat cel putin un nivel avansat de planificare, care ar putea include dezvoltarea formala sau informala a nivelurilor agreate de servire cu fiecare directie de afaceri pentru a întelege activitatile sale specifice, aplicatiile realizate, precum si alte cerinte specifice pe care IT va trebui sa le îndeplineasca. În prea multe cazuri însa, aceasta se realizeaza într-un proces informal sau prost manageriat. Chiar în organizatiile în care procesele formale sunt bine definite, pot sa existe deficiente privind criteriile metodologice generale de succes privind alinierea IT la obiectivele strategice de afaceri.
IT a facut posibil ca firma internationala Cisco Systems sa poata procesa vânzari zilnice prin Internet de peste 9 milioane USD si a permis societatii americane de asigurari USAA, lider în domeniul sau de activitate, sa proceseze 350 de mii de ape luri telefonice si 16 milioane de tranzactii zilnice.
“Firmele traiesc sau mor prin tehnologie informationala” scrie Jennifer Bresnahan în publicatia de specialitate CIO Enterprise. Cine supravietuiește? Acele organizatii care utilizeaza IT ca un instrument strategic. Pentru a cunoaste unde poate tehnologia informationala sa aiba cel mai mare impact, liderii IT si managerii organizatiei vizate de utilizarea IT trebuie sa colaboreze. Pe de o parte, personalul IT trebuie sa înteleaga modelele si activitatile desfasurate de organizatie. Pe de alta parte, managerii firmei au nevoie de a se constientiza de importanta implementarii IT în cadrul organizatiei lor, pentru cresterea productivitatii muncii si pentru dezvoltare.
Desi în general managementul de vârf acorda atentie tehnologiei informationale, exista multi factori care pot conduce la esecul sau la limitarea succesului în realizarea efectiva si întretinerea alinierii procesului de afaceri la IT. Alinierea strategiilor poate varia în functie de domeniile de activitate, de marimea organizatiilor, de tipul afacerii si se poate complica prin complexitatea mediului inte rnational de afaceri, organizarea centralizata sau descentralizata a firmei etc. Foarte des, managerii responsabili cu IT încearca sa urmareasca metodologii de aliniere cu model unic, gen “o marime pentru toti”, care nu reuseste sa se potriveasca cu situatia specifica din propriile organizatii. În plus, multi manageri responsabili de IT, deseori lupta cu îndârjire în situatii inutile de încercare de aliniere a tehnologiei informationale la planificarea organizationala saraca datorata inexistentei unui plan de afaceri.
Chiar în firme care au realizat un avantaj competitiv prin dezvoltarea si mentinerea IT în afaceri, principalul accent nu se pune pe rezultatele operationalizarii tehnologiilor informationale. În mod traditional, orientarea cheie a procesului de aliniere a IT cu strategia organizatiei este centrat pe aplicarea si dezvoltarea organizatiei prin IT. Aceasta te ndinta tinde sa perpetueze conceptul viziunii organizatiilor IT ca doua entitati separate, în care dezvoltarea este considerata problema critica în planificarea afacerii iar operationalizarea este în principal un obiectiv cu putine sanse de a influenta strategia globala a firmei. Chiar daca operationalizarea în practica este strâns aliniata cu fiecare prioritate privind directia de afaceri, este critic a considera era impactul pe care-l are IT în sprijinul realizarii obiectivelor organizationale.
Studiile recente de examinare a celor mai bune practici de aliniere a IT cu strategia de afaceri a firmei nu au pretentia de a fi identificat corporatiile de top din lume care ar fi procedat în aceasta maniera, în schimb aceste organizatii trebuie sa fie considerate ca cele mai bune practiciene în acest sens, întrucât au realizat cel mai bine alinierea, cu mijloacele pe care fiecare le-a avut la dispozitie.
Practica în domeniu mentioneaza alinierea IT la strategia firmei în urmatoarele etape:
a) Alinierea IT cu procesul de planificare. În etapa de aliniere a IT cu procesul de planificare, organizatiile cu cea mai buna practica în alinierea IT cu strategia de afaceri considera ca problematica cheie este ridicata de preocuparea managementului privind urmatoarele aspecte:
· organizarea functionarii IT pentru a sprijini structura organiza tionala; b#%l!^+a?
· determinarea oportunitatii utilizarii IT pentru a crea avantaj competitiv;
· colaborarea cu IT pe parcursul procesului de planificare strategica;
· decizia privind când si cum IT ar trebui sa influenteze sau sa dirijeze afacerile derulate;
· crearea unui buget pentru investitia în IT;
· asigurarea de faptul ca portofoliul IT ramâne dinamic si flexibil pentru a putea îndeplini cerintele afacerii;
· acoperirea IT cu personal corespunzator, pentru a crea un model focalizat spre nevoile beneficiarului.
b) Ghidarea proiectelor IT spre succes. Odata ce bugetul pentru IT este stabilit si obiectivele proiectului sunt clare, personalul firmei tinde sa scape de implicarea în proiectul IT. Cu mediul de afaceri în continua schimbare si cu capacitatea si potentialul IT în continua crestere, proiectele pot sa dureze luni sau chiar ani de zile pentru a fi finalizate, riscând a fi uzate moral chiar înainte de completa implementare. Organizatiile cu cea mai buna practica în domeniu evita aceasta capcana prin promovarea interactiunilor între întreg parcursul derularii proiectului. Aceasta practica mentine ratele de esec scazute si, mai important, mentine nivelul de încredere în reusita, ridicat.
În aceasta etapa, organizatiile cu cea mai buna practica în alinierea IT cu strategia de afaceri considera ca problematica cheie este ridicata de preocuparea privind urmatoarele aspecte:
· întocmirea unui plan de afaceri pentru a gasi fonduri de finantare a proiectului IT;
· atribuirea de resurse pentru proiectul IT;
· dezvoltarea metodelor de promovare a integrarii afacerii, cu IT;
· decizia privind scadenta utilizarii resurselor externe precum si contractarea fortei de munca;
· mentinerea proiectelor în limitele de timp si bugetele prevazute, precum si me ntinerea în continuare a preocuparii pentru cerintele beneficiarului;
· manipularea cererii de activitate IT între ciclurile bugetare.
c) Identificarea costurilor IT si promovarea schimbarii. În efortul de a masura influenta IT la nivelul de baza, organizatiile urmaresc:
· care masurari cheie asigura cel mai eficace tablou al impactului IT asupra organizatiei ca un întreg;
· cum sa fie identificate cele mai bune practici în marcarea rezultatelor evaluarii;
· cum sa fie masurata eficienta investitiei pentru proiectele IT.
Toate masurarile sunt inutile daca managerii cheie nu înteleg ca IT nu este doar un cost suplimentar care trebuie controlat, ci si o arma competitionala care poate influenta nivelul organizational de baza, indiferent daca afacerea vizeaza o firma de vârf dintr-o tara dezvoltata, sau una dintr-o tara subdezvoltata.
În mediul actual de afaceri dinamic, cu o competitie acerba, managerii trebuie sa decida:
· cum sa utilizeze potentialul IT si sa produca rezultate pentru a influenta gândirea organizationala;
· cum sa influenteze decizia de achizitie, în special pentru programele firmei atât de la nivelul IT, cât si la diferitele niveluri de management;
· ce tehnici de management trebuie utilizate pentru reducerea rezistentei la schimbare si pentru promovarea efectiva a IT.
Practica firmelor care au implementat tehnologii informationale conduce la concluzia ca cele mai bune practici organizationale si de functionare ale IT:
1. au creat modele de servire care s-au dovedit critice în reducerea costurilor;
2. trateaza propria functionare a IT ca afaceri (bazate pe obtinerea de profit), nu ca si “gauri negre”, cu costuri incontrolabile;
3. monitorizeaza continuu performanta pr oprie pentru a determina daca potentialul IT ar trebui mentinut în interiorul sau exteriorul firmei;
4. devin aspecte cheie în discutarea strategiei globale a firmei prin dezvoltarea si punerea în opera a unei viziuni IT;
5. utilizeaza puncte de contact cu afacerea derulata, anume desemnate, ce se concentreaza pe adaugarea de valoare organizatiei;
6. utilizeaza o combinatie de procese topbaza si invers, pentru a determina b#%l!^+a?identificarea de resurse financiare pentru IT;
7. se bazeaza pe un set specific de masuratori pentru determinarea proiectelor IT cu cea mai mare prioritate;
8. recunosc faptul ca proiectul IT înseamna identificarea de personal IT adecvat;
9. masoara satisfactia beneficiarilor pentru a adapta nivelul de servire a acesteia si pentru a îmbunatatii performanta;
10. scot în evidenta comunicarea strategica si interactiunea strânsa între IT si personalul firmei, în actiunea de promovare a alinie rii IT cu strategia de afaceri;
11. utilizeaza managementul performant si sistemul de recompense pentru a ajuta angajatii sa-si îmbunatateasca atât abilitatile în munca, cât si afacerea în sine.
Procesul de identificare, întelegere si adaptare a celor mai valoroase practici din organi zatiile de oriunde din lume în scopul de a ajuta ca o firma sa-si îmbunatateasca performanta (activitate cunoscuta sub denumirea de “benchmarking” – compararea performantelor) a început în ultimul deceniu sa se realizeze în statele dezvoltate, prin anumite centre specializate. Firmele participante la activitatile de comparare a performantelor IT au raportat îmbunatatiri în productie datorate îmbunatatirilor directe si indirecte în controlul costurilor, a calitatii, ciclului de fabricatie si cresterea profitului.
APQC (American Productivity&QualityCenter,) este institutia specializata în procesul de comparare a performantelor organizatiilor (benchmarking) cotata printre primele 10 în lume de catre ECTQM (European Center for Total Quality Management). APQC este centrul de consultanta care a pus bazele metodologiei de “benchmarking” la nivel mondial în 1993 si a studiat îndeaproape procesul de optimizare a alinierii IT cu strategia de af aceri a firmei prin aceasta metodologie speciala. Modelul propus de APQC pentru alinierea optimala a tehnologiei informationale cu strategia de afaceri a firmei este unul în patru faze (figura 1).
Figura nr. 1.1 – Modelul propus de APQC
Sursa: Joe Camillus; Wesley Vestal; Mary Ann Wacker; “Aligning Information Technology with Corporate Strategy” American Productivity & Quality Center (APQC), 123 North Post Oak Lane, Third Floor, Houston, Texas, 1999
a) Planificarea activitatii. În aceasta faza se constituie echipa care va purcede la executarea comparatiei performantelor privind IT între diferite organizatii. În acest scop se poate apela la firme de consultanta pentru recrutarea si selectia personalului. Faza de planific are consta în primul rând în ide ntificarea prin cercetare specializata a organizatiilor cu rezultate notabile în diferite domenii de activitate. În continuare, la sugestia expertilor si a sponsorilor sunt selectate organizatiile care vor fi contactate pentru a fi invitate a partic ipa la studiul comparativ al performantelor IT.
b) Colectarea datelor privind inovarea în IT. Principalul obiectiv al acestei faze costa în orientarea spre cele mai bune practici IT ale organizatiilor selectate, prin constituirea unei baze de date solide privind inovatiile IT.
c) Analiza si raportarea. În aceasta faza echipa analizeaza datele colectate din chestionare, site-uri pe Internet si conferinte de informare privind progresele înregistrate. Echipa de consultanta IT identifica factorii cheie de succes raspunzatori de functionarea tehnologiei informationale, peste media din domeniu. Datele analizate despre firmele selectate formeaza bazele raportului final.
d) Adaptarea si îmbunatatirea IT , conform celor mai bune practici se realizeaza dupa ce reprezentantii organizatiei sponsor preiau rapoartele finale în propriile firme. Consultantii din echipa IT sunt la dispozitia sponsorului pentru a stabili planurile de actiune potrivite pentru organizatiile firmelor finantatoare a proiectelor de cercetare comparativa a nivelului IT.
2.5 Măsuri guvernamentale
Direcția de acțiune 1: SPRIJINIREA ȘI PROMOVAREA ANTREPRENORIATULUI
1.Sprijinirea Start-up-urilor, cu accent pe sectoarele cu potențial creativ, mediul rural b#%l!^+a?
2. Sprijinirea dezvoltării educației antreprenoriale la toate nivelurile de învățământ
3. Programe de sprijin antreprenorial (tutorat/mentorat, asistență/consiliere, role models etc.), inclusiv grupurilor sociale vulnerabile/defavorizate (de ex. femei antreprenor, tineri, imigranți legali, șomeri, persoane ieșite din sistemul de protecție socială, persoane cu dizabilități etc.)
4. Facilitarea de structuri moderne de sprijinire a afacerilor și perfecționarea celor existente (de ex. incubatoare/acceleratoare și centre/hubs de afaceri, parcuri tehnologice/software și industriale, clustere/poli de excelență, centre de design, centre de producție locală conform sintagmei „un sat – un produs; un oraș – o industrie” etc.)
5. Promovarea comportamentului etic în afaceri și sprijinirea întreprinzătorilor onești care doresc să înceapă o afacere
Direcția de acțiune 2: ACCESUL IMM-urilor LA FINANȚARE ADECVATĂ
6. Sprijinirea creării, operaționalizării și dezvoltării de mecanisme și instrumente pentru finanțarea IMM-urilor (inclusiv intermediari financiari și vehicule investiționale)
7. Sprijinirea creării și dezvoltării de rețele de investitori privați
8. Sporirea accesibilității la fondurile de micro-creditare a IMM din zonele rurale, aparținând unor categorii dezavantajate (femei, tineri, persoane cu disabilități, etc.)
Direcția de acțiune 3: IMM-uri INOVATOARE
9. Încurajarea transferului tehnologic
10. Dezvoltarea educației profesionale și manageriale
11. Dezvoltarea serviciilor de consultanță de afaceri pentru IMM-uri
12. Dezvoltarea unui sistem de sprijin pentru inovare la nivel național
13. Încurajarea cooperării tehnico-economice a IMM-urilor cu marile întreprinderi, mai ales în domeniul inovării tehnologice și comerciale
14. Sprijinirea valorificării avantajelor competitive ale IMM-urilor cu potențial de dezvoltare extensivă și promovarea avantajelor obținerii dreptului de proprietate intelectuală/industrială/comercială
15. Susținerea implementării/certificării sistemelor de management, precum și certificarea voluntară a produselor și/sau obținerea etichetei ecologice pentru produse
16. Sprijinirea conectării IMM-urilor la rețelele de CDI
Direcția de acțiune 4: ACCESUL LA PIEȚE ȘI INTERNAȚIONALIZAREA IMM-urilor
17. Stimularea utilizării tehnologiei informației în activitatea IMM-urilor
18. Susținerea dezvoltării comerțului electronic și a altor forme de afaceri online
19. Stimularea formării și dezvoltării de rețele de afaceri
20. Întărirea capabilităților interne ale IMM-urilor pentru participarea la activitățile comerciale internaționale
Direcția de acțiune 5: REACTIVITATEA ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LA NEVOILE IMM-urilor
21. Stimularea formelor asociative pentru creșterea puterii de negociere a IMM-urilor
22. Transpunerea legislației comunitare în domeniul IMM și asigurarea conformității acesteia cu reglementările interne
23. Identificarea, reducerea/simplificarea sarcinilor barierelor administrative cu care se confruntă mediul de afaceri
24. Îmbunătățirea cadrului de reglementare a activității IMM-urilor
25. Îmbunătățirea mecanismului de consultare a IMM-urilor în procesul de elaborare a actelor normative
26. Îmbunătățirea calității și operativității serviciilor publice destinate înființării și derulării afacerilor.
Capitolul III. Campania de promovare online a S.C. „COMALAT“ S.R.L.
În general, planul de marketing poate fi privit ca un instrument prin intermediul căruia organizația își desemnează obiectivele sale, își definește activitățile specifice prin intermediul cărora urmează să fie atinse obiectivele formulate, își alocă resursele necesare în vederea desfășurării activităților și precizează modalitățile folosite pentru coordonarea, evaluarea și controlul modului în care se derulează planul.
Planul de marketing reprezintă documentul pe baza căruia sunt desfășurate ulterior toate activitățile de marketing ale organizației într-o perioadă dată. Elaborarea sa este absolut necesară în minimum două situații:atunci când organizația urmează să debuteze în sfera afacerilor (planul de afaceri, chiar dacă include în conținutul său o componentă de marketing, trebuie în mod obligatoriu completat cu un plan distinct de marketing) sau atunci când organizația pregătește începutul noului an (de obicei, în lunile noiembrie – decembrie ale anului este analizată activitatea de marketing desfășurată, măsura în care obiectivele acesteia au fost realizate și este adoptat planul de marketing pentru noul an)
Având în vedere importanța sa, se poate afirma că planul de marketing este un instrument indispensabil oricărei organizații, din oricare domeniu de activitate.
Planul de marketing on-line are același conținut informațional ca și planul de marketing al organizației, diferența majoră dintre acestea reprezentând-o domeniul de aplicabilitate: planul de marketing on-line vizează prezența și acțiunile organizației desfășurate în spațiul virtual.
Elaborarea planului de marketing on-line al organizației pornește de la premisa că internetul reprezintă un mediu de comunicare care poate fi utilizat, în mod independent sau integrat în vederea realizării comunicației de marketing a organizației. Iată de ce, conținutul planului de marketing on-line al unei organizații poate fi asimilat, într-o anumită măsură, conținutului planului comunicației de marketing a organizației.
Planul de marketing on-line include următoarele componente:
Prezentarea S.C. COMALAT S.R.L.
Analiza mediului extern de marketing
Analiza mediului intern de marketing
Stabilirea obiectivelor
Identificarea publicului țintă
Stabilirea instrumentelor si a mesajului
Stabilirea bugetuluib#%l!^+a?
Evaluarea si controlul
Prezentarea S.C. COMALAT S.R.L.
Societatea Comalat din Comuna Nanov, Județul Teleorman activează în domeniul fabricării de produse lactate și brânzeturi. Comalat este printre primele companii din industria laptelui și a produselor lactate din țară, având distribuție națională. Fabrica a luat fiinta in 1994 iar in 1999 a fost privatizată. Comalat este o societate cu răspundere limitată, cu capital integral românesc, înființată în baza HG nr. 1353/1990 prin reorganizarea fostei Întreprinderi de Industrializare a Laptelui. Societatea detine un capital social de aproape 6,1 milioane de lei, este total independentă, nu are afiliate alte societăți și nu deține acțiuni ale altor firme. Este cel mai mare producător independent din țară în acest domeniu, principalii competitori fiind Danone, Friesland, Hochland, LaDorna și Campina. Fabrica unde se proceseaza întreaga cantitate de lapte preluată, dispune de toate utilitățile necesare, are toate autorizațiile și acordurile legale de funcționare. SC Comalat a obținut Certificatul SRAC și IQNet de acreditare a sistemului de management HACCP-ISO 9001:2000. Este înregistrată la ORC Teleorman sub nr. J34/1203/1994, cod unic de înregistrare RO7446168.
Comercializează o gamă diversificată de produse lactate, de la lapte de consum la produse proaspete, în diverse tipuri de ambalaje și gramaje, unt, lapte praf, toate de o calitate corespunzătoare cerințelor pieței interne și externe. Comalat comercializeaza produse lactate sub marca cu acelasi nume – Comalat, produce dupa rețete tradiționale românești și distribuie iaurturi, smântână, sana, lapte bătut, lapte de consum, cașcaval, brânză topită, brânză proaspătă de vaci la diferite gramaje, telemea; piețe de distribuție București, Craiova, Caracal, Alexandria, Turnu Măgurele, Roșiorii de Vede, Slatina, distribuția produselor este facută în fiecare zi cu mașinile proprii dotate cu instalații frigorifice. După succesul înregistrat, compania se gandește serios în investiții masive pentru a reuși să facă față cererii crescânde de pe piață, pentru îmbunatățirea calității, a instalațiilor și a tehnologiilor necesare fabricării produselor sale și a început deja demersurile în acest sens, va înființa 40 de ferme de vaci în următorii ani. Investiția se ridică la câteva milioane euro, bani ce vor veni din fonduri europene.
Societatea comercială COMALAT este organizată pe cinci sucursale care nu au personalitate juridică. Fiecare sucursală este structurată în funcție de profit și specializare, urmărindu-se funcționalitatea activității de producție și economice în cadrul fermelor ca și la nivelul societății.
În formă actuală, COMALAT este organizată din punct de vedere al exploatării sub următoarea formă:
În vederea realizării unei conduceri eficiente, COMALAT este organizată intr-un ansamblu de compartimente de muncă, funcții de conducere și relațiile dintre acestea. Structura de organizare a societății este concretizată prin organigrama elaborată de conducerea societății și aprobată de Administratorul acesteia. Structura de organizare este rezultatul unor analize și studii complexe care au la bază principiile competenței profesionale și manageriale.
Organizarea este făcută pe centre de profit și este ierarhic funcțional. La proiectarea structurii de organizare s-a avut în vedere incărcarea și gruparea omogenă a centrelor de decizie prin delegarea de autoritate către subunitățile de producție și creșterea răspunderii acestora. În acest mod, subunitățile de producție au fost organizate ca fabrici (centre de profit) fără personalitate juridică, pe criterii teritoriale și tehnologice, fără condiționări reciproce în b#%l!^+a?realizarea producției. Asigurarea subunităților de producție cu aparat funcțional și conducere proprie a permis desfășurarea activității pe fabrici și la nivel de societate pe baza bugetelor proprii de venituri și cheltuieli. Structura de organizare adoptată la nivelul societății asigură o mai bună funcționare a societății și o desfășurare corespunzătoare a principalelor activități.
Centrele de decizie de la primele două niveluri ierarhice asigură o coordonare unitară a funcțiilor societății, dupa cum urmează:
managerul realizează o coordonare de ansamblu: strategia și planificarea, legislația, management general, cercetare-dezvoltare, asigurarea calității, laboratoarele;
directorul comercial coordonează: aprovizionarea, transporturile, marketingul, import-export, perfectarea contractelor interne și externe;
directorul economic coordonează domeniul financiar-contabil, analiza economică, strategia prețurilor;
directorul personal-administrativ asigură coordonarea organizării personalului, perfecționarea pregătirii profesionale, salarii administrativ, protecția muncii, prevenirea și stingerea incendiilor și protecția mediului;
directorul centrului de calcul asigură proiectarea sistemului informatic, prelucrare și optimizare baze de date;
directorul de fabricație coordonează: lansarea și urmărirea producției, controlul calității, control instalații, asistență tehnică, desfacere, reparația și intreținerea mijloacelor fixe, a construcțiilor și instalațiilor de deservire generală, reparații și intreținere a mijloacelor fixe la terții existenți pe platformă, gestionarea depozitelor, execuție matrițe și piese de schimb precum și reparația lor.
Structura organizatorică a fabricilor din cadrul COMALAT cuprinde:
un director care are în subordine un șef de instalație;
compartiment lansare și pregătire a producției;
compartiment tehnic, calitate, intreținere;
compartiment desfacere-derulare contracte;
un șef contabil, care se ocupă de compartimentul contabilitate;
compartiment salarizare;
compartiment prețuri.
Privind detalierea atributelor și sarcinilor trebuie relevată preocuparea a firmei de a perfecționa și adapta principalele texte de structură: Regulamentul de Organizare și Funcționare, fișele posturilor, metodologiile de desfășurare a principalelor activități.
Furnizorii de materii prime
Materia primă necesară derulării activității firmei se asigura prin:
a) 67 de centre de colectare
b) 21 de ferme colaboratoare
c) o fermă proprie care asigură colectarea a aproximativ 8000 litri lapte zilnic (reprezentând 15% din materia primă)
De la acestea ridică zilnic laptele colectat iar aceste surse au fost modernizate astfel încât să se conformeze normelor europene.
Clienții
Fiecare gamă de produse se adresează unui segment diferit de piață, firma uramarind acoperirea a cât mai multe segmente de piața fără să existe suprapunere de branduri. Astfel, laptele pasteurizat, este considerat produs premium și se adresează persoanelor care prefera o alimentație ratioanala și mai ales siguranță în consum. Această gamă se adresează în primul rând persoanelor tinere, independente, moderne și bine informate, dar și familiilor din mediul urban.
Produsele marca Comalat, nebeneficiind de o diferențiere de imagine, sunt adresate persoanelor cu venituri mici și medii, dar care pun preț pe calitatea produselor. În rândul clienților se numără și firmele de comerț prin care Comalat își asigurea vânzarea produselor: hypermarketuri (Carrefour,Cora), magazine cash&carry (Sellgros), supermarketuri (Mega Image, Billa) și magazine de tip discount (Penny Market, Kaufland).
Concurenții
Pe piața lactatelor ponderea cea mai importantă a vânzărilor este deținută de laptele de consum. Acestea înregistrează, potrivit unor estimări ale producătorilor din anul 2011 aproape 3 sferturi din piață. Se constată existenta pe piața românească a unui număr mare de mici producători locali aceștia făcând eforturi mari pentru realizarea investițiilor în modernizare, condiție obligatorie după aderare. Cele mai puternice firme de pe piața laptelui sunt LaDorna (cu mărcile LaDorna și Lady Milk), firma Albalact ( cu Fulga și Zuzu), și Friesland ( cu mărcile Milli, Oke, Cedra (care aparține operatorului local preluat de Friesland, Napolact) .Conform unor studii efectuate de MEMRB în anul 2013, pe piața iaurturilor există un număr de circa 24 de branduri active la nivel regional și național ( au o prezenta constantă în piață). Principalii concurenți direcți ai firmei Comalat pe segmentul iaurturi sunt: Danone (mărcile Activia, Actimel, Natural, Cremoso, Casă bună, Savoarea, Delicios, Frutissima), Friesland ( cu mărcile Milli, Mili ispita fructelor, Mili simplu și pur, Oke), Covalact ( cu mărcile Covalact și Campina), Lacta, Lactag, Ehrmann AG Germania/Randler Group, Dorna Lactate (cu marca LaDorna). b#%l!^+a?
Producția de sana și lapte bătut a scăzut dramatic în perioada postdecembristă. În prezent acestea dețin o pondere foarte mică în totalul pieței atât ca volum cât și ca valoare. Totuși, pe această piață se așteaptă creșteri considerabile ale vânzărilor, pe fondul schimbării obiceiurilor de consum la nivel național, dar și modial. Trendul global către produse funcționale, sănătoase s-a impus și în România în ultima perioadă.
Pentru segmentul sana și lapte bătut cei mai importanți concurenți sunt Danone ( lapte bătut), Fresland (cu marca Milli și Oke-lapte bătut și sana), Covalact (lapte bătut și sana), Lacta (sana și lapte bătut), Lactaprod (Mărcile Pacolact și Pacolactate-sana și lapte bătut). Concurenta între firme este foarte puternică pe acest segment, producătorii consolidându-și poziția în așteptarea extinderii pieței, o dată cu aderarea.
Pe segmentul brânză proaspătă, concurenții firmei sunt Friesland (cu marca Milli și Oke), Covalact, Napolact, Dorna Lactate.
Pe segmentul brânză topită și cremă de brânză piața este concentrată la nivelul unui număr mic de firme, cei mai importanți concurenți fiind: Hochland România/Whiteland (lider de piață), Friesland (mărcile Oke și Frico). Piața untului deși mică ca dimensiuni, este aglomerată. Primele cinci firme dețin o cotă de piață cumulată de 60,7% ca volum al vânzărilor. Cei mai importnati jucători pe acest segment sunt: Friesland (cu Napolact), Covalact, Lactalissi Meggle. Comalat se numără și ea printre cei cinci jucători importanți.
Factorul uman reprezintă coordonata esențială a dimensiunii și mai ales a calității activității. Asigurarea întreprinderii cu personalul de specialitate necesar, folosirea lui eficientă în activitatea operativă și de conducere constituie premisa potențării resurselor materiale și financiare și totodată a valorificării, în avantajul acesteia, a condițiilor pe care le oferă mediul natural și social.
Stabilirea obiectivelor
Studiul prezent are următoarele obiective generale:
OG1. Percepția importanței campaniilor de promovare online pentru societățile ce activează pe piața de desfacere românească
OG2. Demonstrarea faptului că mediul online este unul propice dezvoltării și menținerii relației vânzător-consumator
Aditional, firma urmărește, prin intermediul activității sale globale de marketing, șase obiective specifice:
OS1: Dezvoltarea imaginii .
OS2: Creșterea notorietății.
OS3: Maximizarea vânzărilor.
OS4: Maximizarea profitului.
OS5: Maximizarea cotei de piață.
OS6: Atragerea de noi clienti.
Stabilirea ipotezelor de lucru
I.1. Cu cât crește activitatea de promovare online, cu atât crește motivația consumatorilor pentru achiziționarea de produse.
I.2. Dacă firma manifestă o capacitate de promovare crescută, atunci gradul ei de notorietate va crește.
Eșantionarea
Eșantionul ales este format dintr-un lot de 30 de respondenți, cu provenineță atât din mediul rural cât și din cel urban, cu studii medii și superioare și vârste cuprinse între 25-40 ani, care au consumat produse COMALAT. Condiția obligatorie pentru participare la cercetarea intreprinsă a fost că fiecare individ să fi vizitat cel puțin o data site-urile companiei.
Metode și instrumente utilizate
Cercetarea cantitativă
Pentru prezenta lucrare am folosit metoda cercetării cantitative. Cercetarea cantitativă folosește tehnici multiple de colectare a informațiilor, precum sondajele și chestionarele online, interviurile față în față, interviuri în centre comerciale, sondajele omnibus și prin telefon.
De cele mai multe ori, cercetarea cantitativă este prezentată în comparație cu cea calitativă. Iluț prezintă într-un tabel comparativ caracteristicile definitorii ale cantitativului. Din acest tabel reiese faptul că în cercetarea cantitativă, preponderent globală, se prezintă opinia obiectivă a cercetătorului iar datele, culese pe o perioadă scurtă de timp, sunt analizate obiectiv cu ajutorul graficelor și tabelelor. Septimiu Chelcea identifică câteva caracteristici ale cercetării cantitative: obiectivitate în măsurarea faptelor, importanța variabilelor, multitudinea cazurilor și a subiecților și analiza statistică a datelor.
Analizând datele din punct de vedere statistic, cercetătorul își exprimă părerea în mod obiectiv, neputând să influențeze în nici un fel rezultatele cercetărilor cantitative. Datele fixe b#%l!^+a?furnizează informații exacte care exprimă direct rezultatele cercetării.
Chestionarul
Pentru testarea ipotezelor de lucru am utilizat ca instrument de cercetare un chestionar pe care l-am denumit “Chestionar de promovare online a firmei S.C. COMALAT S.R.L”. Acest instrument a fost prezentat pe site-ul firmei timp de 60 de zile, iar din numărul total al răspunsurilor au fost alese doar acelea ce se încadrau condițiilor de eșantionare. Faptul că întrebările au fost aplicate online dau un plus de obiectivitate, răspunsurile nefiind influențate de tonul în care sunt puse întrebările, respondentul fiind protejat de anonimat total. Fiind completat în intimitate, răspunsurile sunt mai exacte, deloc influențate.
Chestionar
Campania de promovare pe Internet a firmei S.C. „COMALAT “S.R.L
Vă rugăm să răspundeți la întrebările puse prin bifarea unui singur răspuns ce reprezintă opinia personală și reacția Dvs. în situația prezentată.
De sinceritatea răspunsurilor dumneavoastră depinde valabilitatea studiului nostru.
Răspunsurile sunt confidențiale și anonime.
Va multumim!
*NȘ/NR – nu știu/nu răspund
1. Sunteți de gen:
Feminin
Masculin
2. Locuiți in mediul:
a. Rural
b. Urban
3. Ce varsta aveti
a. pana in 20 ani
b intre 20-60 ani
c. peste 60
4. Cat de des folosiți internetul ca sursă de informare?
a. De câteva ori pe lună
b. De câteva ori pe saptamana
c. Zilnic
5. Folositi internetul de obicei pentru:
a. Pagini personale (blog, grupuri de prieteni, platforme de socializare):
b. Corespondență on-line:
c. Știri si divertisment
6. Care este metoda folosita de dumneavoastra cel mai des pentru a va informa pe plan social, politic, economic și cultural?
Televizor /radio
Internet
Presa scrisa
7.Comparativ cu serviciile de care beneficiați prin utilizarea internetului, cum apreciați costul acestuia?
Ieftin
Scump
Potrivit
8. Ați accesat site-ul www.comalat.ro, în demersul căutării de informații?
Da
Nu
NȘ/NR
9. De unde ați aflat de site-ul www.comalat.ro?
de pe internet
de la prieteni
alte surse
10. Considerați că în urma parcurgerii site-ului sunteți îndeajuns de informat?
Da b#%l!^+a?
Nu
NȘ/NR
11. Considerați că pe site-ul companiei S.C. „COMALAT “S.R.L ați gasit toate informațiile de care aveați nevoie?
Da
Nu
NȘ/NR
12. Considerati ca dupa accesarea site-ului www.comalat.ro sunteti un mai bun cunoscator al mediului de lucru al acestei companii?
Da
nu
NȘ/NR
13. Produsele vi se par importante pe piata romaneasca?
da
nu
NȘ/NR
14.Considerati atractiv site-ul www.comalat.ro ?
da
nu
NȘ/NR
15. Sunteti de parere ca S.C. „COMALAT “S.R.L isi fidelizeaza clientii?
a. da
b. nu
c.NȘ/NR
Vă mulțumesc pentru amabilitatea și timpul acordat acestei cercetări!
Scopul
Acest chestionar își propune să identifice gradul de notorietate al societății “S.C. COMALAT S.R.L.“ în rândul consumatorilor precum și nivelul de influență al campaniilor de promovare online asupra acestora.
Formularea intrebarilor
La formularea itemilor, s-a ținut cont de principalele reguli ale unui chestionar:
Sa fie intelese de toti subiectii, indiferent de varsta si nivel de cultura.
Sa evite cuvintele ambigui si asocierile de cuvinte greu de inteles.
Sa nu sugereze raspunsul.
Sa evite intrebarile depreciative.
Sa evite dubla negare sau disjunctia.
Sa respecte garantiile de discretie.
Sa fie scurt si sa nu colecteze informatii ce se pot obtine pe alte căi (documente).
Pentru a contracara efectele unei eventuale monotonii în acordarea răspunsurilor, am intercalat în chestionar itemi care se cotează invers, subiecții fiind “obligați” să fie atenți la formularea lor.
Analiza și interpretarea rezultatelor
Pentru o mai buna reliefare a implicațiilor reprezentate de scopul prezentului chestionar, voi oferi analiza și interpretarea fiecărei întrebari în parte, cu legătura directă la verificarea obiectivelor si a ipotezelor de lucru.
De asemenea, pentru a facilita percepția variațiilor de răspuns, voi adăuga reprezentari grafice aferente răspunsurilor la cele 14 întrebări.
Întrebarea nr.1, îți propune să separe respondenții din punctul de vedere al sexului. Acest factor poate fi important din perspectiva cumpăratorului cât și din punctul de vedere al utlizatorului de internet.
Bărbații și femeile au un comportament de achiziție similar din acest punct de vedere. Se constată însă o înclinație mai mare a bărbaților de a face cumparaturile de la chioșc și din supermarketuri prin comparatie cu femeile. Observăm că din totalul de 30 de respondenți, b#%l!^+a?preponderența se îndreapta totuși spre sexul feminin (18 respondenți) față de cel masculin (cu numai 12). O bună explicație ar fi că activitățile din sectorul alimentației sunt de obicei administrate de femei pe când bărbații sunt orientați către activități de bricolaj sau care necesită muncă fizică.
Figura 3.1. Distribuția eșantionului în funcție de sex
Tot o distincție vom realiza si prin intermediul celei de-a doua întrebări. De aceasta dată este vorba de variabila mediu de proveniență. Această variabilă se afla in strânsă corelație cu altele, cum ar fi nivelul de educație și situația materială.
Comportamentul de achiziție a unei game lărgi de produse este mai accentuat la persoanele cu venituri mari și educație înaltă. Locațiile din care au fost achiziționate produsele în luna ianuarie 2013 sunt, în ordine descrescătoare: magazine alimentare (de cartier) 68.1%, piețe/ tarabe 56.3%, supermarket 46.2%, chioșcuri 33.7%, centre en-gros 19.1%, hypermarket/ cash&carry 16.4% și magazine universale /mall / shopping centers 7.8%.
Persoanele cu venituri mai scăzute sau educație redusă au o înclinație mai mare de a achiziționa din piețe/tarabe și chioșcuri în timp ce persoanele cu venituri mari și educație înaltă cumpără mai degrabă din supermarket-uri, hypermarket/cash&carry și magazine universale /mall shopping centers.
Dintr-un total de 30, 25 de respondenți provin din mediul urban (ceea ce explică și accesul la Internet) și numai 5 din cel rural.
Figura 3.2. Distribuția eșantionului în funcție de mediul de proveniență
Vârsta, este un factor decisiv când vorbim despre percepția unei campanii de promovare online. Metodele de advertising folosite, canalele de transmitere și mesajele alese pot fi decelate cu ușurință, cu dificultate sau deloc. Persoanele cu o vârstă mai scăzută, vor acordă prioritate mijloacelor de promovare media, pe când cei mai în vârstă vor opta pentru mijloace de promovare-informare clasică (presa scrisă, radio).
Astfel, cinci indivizi au vârste până în 20 de ani, 21 se încadrează eșantionului de cercetare, având vârste curpinse între 20 și 60 de ani, iar 4 au trecut de vârstă de 60 de ani.
b#%l!^+a?
Figura 3.3. Distribuția eșantionului în funcție de vârstă
Întrebarea nr.4, apare drept un filtru, care ne va mulțumi pe noi drept cercetători dar și pe companie drept lansatorul de campanie de promovare online.
Majoritatea celor care au răspuns, utilizează internetul zilnic (16 indivizi) sau de câteva ori pe săptămână (12), față de doar 2 respondenți ce utilizează internetul de câteva ori pe lună, ceea ce înseamnă că mediul online este un mediu propice propagării de mesaje promoționale.
Acest lucru se poate explică prin faptul că deținerea unui calculator propriu este un lucru uzual datorită extinderii infrastructurii informaționale. Contactul zilnic cu mediul informațional face ca informațiile să fie accesibile, folosind internetul indivizii putând să se documenteze în mod constant asupra domeniilor de interes.
Figura 3.4. Cât de des folosiți internetul ca sursă de informare?
Destinația utilizării de către subiecții cercetării ne ajută la înțelegerea modului prin care firma își poate câștiga notorietatea. Aflăm, astfel că 14 respondenți din totalul de 30, folosesc internet-ul drept mijloc de comunicare și corespondența online, lucru care poate constitui o premisă în adoptarea politicii de promovare online (de exemplu, S.C. COMALT S.R.L va știi să se bazeze pe o campanie de direct e-mail).
Acest lucru se datorează faptului că, aflându-ne în era comunicării, internetul este perceput ca un spațiu de comunicare nelimitat. Beneficiile care le aduce sunt de ordin financiar, dar și din economie de timp; putem conversa cu cineva și totodată putem citi un articol. Internetul a devenit un mediu în care fiecare este prieten cu fiecare. Ne putem dezvălui personalitatea prin intermediul paginilor personale și ale blogurilor. Modalitate de a intra în contact cu ceilalți, spațiul virtual oferă diversitate culturală și este o cale de interacțiune cu persoane necunoscute care se află în părți diferite ale lumii.
Nouă participanți folosesc internetul pentru știri și divertisment iar șapte pentru pagini personale. Utilizarea internet-ului că resursa de entertainment este apreciată pentru caracterul facil (comoditate), spontaneitate și rapiditatea cu care circulă informațiile în acest mediu.
b#%l!^+a?
Figura 3.5. Folosiți internetul de obicei pentru:
Deși majoritatea celor intervievați au admis că folosesc drept sursă de informare TV-ul, (13), 10 dintre ei, sunt adepți ai utilizării internetului și doar 7 folosesc presa scrisă, că metodă de promovare clasică. Folosirea TV-ului este o problemă delicată și din punctul de vedere al utilizatorului, datorită îngrădirii libertății de a selecta informația dorită și din punctul de vedere al celui care-și face publicitate, datorită costurilor ridicate.
Internetul câștigă locul secund în topul preferințelor de sursă informativă, cu o diferență nu prea mare, ceea ce califică acest mediu drept un suport stabil pentru o campanie de promovare.
Presa scrisă, începe să piardă teren, deși ieftină drept mediu de promovare, datorită pierderii conciziei în text, caracterului fantasmagoric și de mult ori fals al articolelor redactate.
Figura 3.6. Care este metoda folosită de dumneavoastră cel mai des pentru a vă informa pe plan social, politic, economic și cultural ?
Cu ajutorul item-ului nr.7. am evaluat percepția oamenilor față de costul internetului. Subiecții au fost întrebați dacă acesta li se pare ieftin, potrivit, sau scump. Marea majoritate dintre aceștia au afirmat că internetul presupune un cost ieftin (20) sau potrivit (7) raportat cu beneficiile și cantitatea de informații pe care le oferă. Astfel, internetul, că sursă importantă de informații se dovedește a fi un instrument accesibil, deci informația este la îndemână oricui dorește să o acceseze. Există respondenți care au catalogat accesul la internet drept scump (3). Poate fi vorba de persoane din mediul rural, sau pensionari, cu venituri în genere mici și priorități diametral opuse.
Figura 3.7. Comparativ cu serviciile de care beneficiați prin utilizarea internetului, cum apreciați costul acestuia?
Întrebarea următoare pune și mai mult accentul pe utilizarea site-ului vânzătorului.
Pentru gamă de produsei promovate, considerăm că site-ul are o audiență ce se ridică peste așteptări. Mai mult de jumătate din respondenți (17), au parcurs fie din curiozitate, fie din necesitate paginile site-ului. Este dovada faptului că managementul de web design este unul de succes și explicația faptului că notorietatea de care se bucură în prezent firma este una peste medie. 9 persoane au accesat site-ul fără a îl parcurge, iar 4 s-au abținut.
Figura 3.8. Ați accesat site-ul www.comalat.ro, în demersul căutării de informații ?
b#%l!^+a?
Întrebarea 9 investighează sursele de popularitate ale site-ului. Răspunsurile la această întrebare, pot ajuta responsabilul cu promovarea, îndrumându-l să pună accentul pe direcțiile care sporesc notorietatea și vânzările, mărind profitul, unul din obiectivele specifice.
16 indivizi au aflat de site de pe Internet, cel mai probabil în timpul căutărilor de informații pe motoarele principale de căutare, sau din diverse corespondențe electronice, 12 cunosc despre site de la prieteni sau cercuri de cunoștințe, care cunosc la rândul lor compania, sau au apelat la produsele ei, iar 2 au aflat din alte surse (presă, târguri, expoziții).
Figura 3.9. De unde ați aflat de site-ul www.comalat.ro?
Întrebările 10 și 11 vizează gradul de satisfacție informațională pe care îl poate avea un vizitator al site-ului mai sus menționat. Feedback-ul primit sprijină acțiunile de urmărit în vederea eliminării eventualelor deficiente sau evidențierii aspectelor asimilate cu ușurință de consumatori.
Și prin aceste rezultate, aflăm că scopul campaniei online a fost atins. 13 din cei 30 de participanți au răspuns afirmativ la întrebarea nr.10, 4 au răspuns negativ și 3 s-au abținut. Totuși, când conținutul întrebării 11 a adus în vedere caracterul informațional absolut, proporția celor care nu au fost acum pe deplin satisfăcuți a crescut (11), deși majoritatea a considerat că site-ul oferă toate informațiile necesare (16). 3 au refuzat să răspundă.
Figura 3.10. Dacă ați vrea să apelati la un produs, considerați că în urma parcurgerii site-ului sunteți îndeajuns de informat?
Figura 3.11. Considerați că pe site-ul companiei ați găsit toate informațiile de care aveați nevoie?
Gradul de familiarizare al vizitatorului, cu mediul de lucru al societății (respectiv termene, condiții, program, contact) face subiectul următorului item, nr.12. Acest aspect își dorește să reliefeze mai mult sau mai puțin aceleași caracteristici ca și la întrebările anterioare, adică transparența informațiilor despre societate.
Rezultatele ne confirmă faptul că modul de lucru al S.C. COMALT S.R.L este prezentat destul de explicit și de inteligibil pe site, întrucât 17 utilizatori au răspuns afirmativ, comparativ cu doar 9 care au infirmat transparența și 4 care nu și-au exprimat opinia.
b#%l!^+a?
Figra 3.12. Considerați că după accesarea site-ului sunteți un mai bun cunoscător al mediului de lucru al acestei companii?
Chestionarul oferă o întrebare de relaxare respondenților, cu caracter general, referitoare la importanța produselor la nivel național.
Opțiunile consumatorilor par a fi diferite de ceea ce s-a exprimat până acum. La o aprofundare a problemei, realizăm însă că motivul principal pentru care doar 12 respondenți din 30 au catalogat produsele drept necesare nu este campania de promovare deficitara realizată de COMALAT. ci carențele în însăși promovarea produselor propriu-zise. 10 subiecți consideră produsele dispensabile, fie datorită prețului crescut, fie datorită neîncrederii.8 persoane refuză să răspundă la această întrebare, motivând că nu au avut tangență cu produsele sau nu au cumpărat niciodată produsele respective.
Figura 3.13. Produsele vi se par importante și de viitor pe piața românească?
Întrebarea nr.14 vine să identifice cât de satisfăcătoare este forma site-ului www.comalat.ro.
15 persoane au considerat site-ul atractiv, 9 l-au considerat banal iar 6 nu au comentat. Deși nu este un website care excelează în aplicații grafice și animații, se poate observă cu certitudine intenția elaboratorului de a-l concepe în pur scop informativ și cu finalitatea precisă a profitului în vânzări.
Considerati atractiv site-ul www.comalat.ro ?
Figura 3.14. Considerati atractiv site-ul www.comalat.ro ?
Ultima întrebare a prezentului chestionar, vizează consumatorii care au consumat deja produse de la S.C. COMALAT S.R.L. și se referă la campanii promoționale, discount-uri sau oferte speciale care se aplică vechilor clienți sau clienților constanți. Este vorba de o politică de piață care înglobează multiple coordonate și multipli jucători: prețuri, concurență, clienți, etc.
Cea mai mare pondere a răspunsurilor au avut cele care nu au exprimat nici o opțiune (12), probabil pentru că majoritatea vizitatorilor nu au apucat încă să cumpere produse sau să beneficieze de ofertele companiei.10 respondenți au apreciat drept pozitivă politică de fidelizare aplicată de COMALAT clienților, iar 8 au răspuns nefavorabil, fapt care poate ridică un semn de întrebare managementului care și-ar putea spori notorietatea și atracția de noi, vechi sau menținerea relațiilor cu cei vechi dacă ar opta pentru oferte speciale promoționale de sezon sau ocazie.
b#%l!^+a?
Figura 3.15. Sunteți de părere că S.C. „COMALAT “S.R.L își fidelizează clienții?
Procedee MEDIA folosite in campania de promovare online
Acțiunile de promovare on-line ale S.C. COMALAT S.R.L. vor fi implementate folosind multiple instrumente:
Site-ul web
Bannere publicitare pe site-uri web cu profil general si specific
Schimburi de link-uri
Marketing prin e-mail
Shop online
Inscrierea pe forumuri dedicate consumatorilor
Inscrierea pe SEAP – Societatea pentru Excelență în Administrația Publică, in vederea participării la licitații
Site-ul web este principalul instrument ce stă la baza campaniei de promovare online, făcând parte din categoria instrumentelor on-line pasive. Acesta va fi creat ca un liant comunicativ între firmă și consumatorii vizați, interesați de produsele oferite de firmă (care constituie principala tematică a domeniului principal) și va conține pe lângă portalul de bază o direcționare către portalul shop-ului online de produse.
Site-ul va fi realizat în limba engleză și romană și compus din șase pagini corelate, cu diverse informații despre S.C. COMALAT S.R.L, cu următoarele denumiri: Acasă, Despre noi, Produsele noastre, Partenerii noștri, Magazin On-line, Contact.
Bannerele publicitare vor avea un caracter ofensiv și vor fi folosite pe o perioadă de cel puțin 3 luni pentru sporirea cunoașterii site-ului și atragerea unui număr cât mai mare de vizitatori.
S-a stabilit că vor fi folosite bannere în limba romană și engleză, tip complet cu dimensiunea 468×80 pixeli și tip buton pătrat cu dimensiunea de 125×125, pixeli, vor conține imagini *.PNG și vor fi construite din următoarele elemente:
numele si sigla companiei
2 slogane publicitare
Link de prezentare a contului de pe www.seap.ro
un stimulent pentru acțiunea vizitatorului, respectiv o ofertă specială de preț
Site-urile pe care vor fi expuse bannerele timp de 3 luni vor fi alese in functie de sondaje de notorietate publica , din urmatoarea lista de site-uri cu profil informational general si specific.
Schimburile de linkuri presupun un comun acord al proprietarilor de site-uri (cu același profil sau profil diferit) pentru postarea de link-uri de direcționare către site-urile proprii sau principalele portaluri active. Nu se va pune un accent mare pe acest tip de promovare on-line deoarece se preferă promovarea prin intermediul bannerelor publicitare.
Marketingul prin e-mail se va realiza prin concursul persoanelor din departamentul direct implicat în activitatea de marketing și va cuprinde un studiu de piață în vederea obținerii unei baze de date curente cu potențiali clienți sau persoane juridice pentru ofertare-contractare ca re-selleri. O altă modalitate de menținere a contactului dintre companie și consumatorii interesați va fi înscrierea acestora în baza de date a societății direct de pe site. E-mailurile vor conține obligatoriu un buton pentru dezabonare pentru a nu se transforma în spam-uri nedorite care influențează negativ imaginea pensiunii.
Shop online (comerț electronic)
Realizarea unui magazin online, pentru facilitatea activității de cumpărare și prezentarea de conținuturi informaționale mai bogate. Pagina destinată cumpărătorului („Cum cumpăr?”) conține detalii asupra modului de operare în pagină, modalități de contact, program de desfășurare, condiții și termene de plată și livrare.
Înscrierea pe forumurile de discuții dedicate consumatorilor
Are că principal scop intrarea în contact direct cu potențialii consumatori care doresc să procure produse din gama COMALAT și realizarea unei informări cât mai amănunțite în legătură cu oferta. Înscrierea pe forumurile de discuții are un mare avantaj și anume cel al expunerii directe între vânzător și client dar și acela că o astfel de acțiune este gratuită.
Pentru a comunica cu publicul online, COMALAT a ales sintagme reprezentative din aria de activitate a societății, îmbinând un format textual inteligibil cu fluxul informațional oferit de expert pentru facilitarea alegerilor făcute de client. De asemenea au fost utilizate elemente grafice constând în imagini din viața profesională cotidiană a companiei sau cu poze ale produselor comercializate sau cu mediul înconjurător, toate la un loc constituind mesajul care va fi transmis prin suport online cu scopul de a informa și influența comportamentul și tendințele consumatorilor de produse. b#%l!^+a?
Deoarece un om aloca mai puțin de 14, 15 secunde în medie pentru a vedea conținutul unui site, mail sau banner publicitar, una dintre regulile de bază în comunicarea on-line este concizia, mesajul fiind unul rațional abordând direct consumatorului virtual.
Acțiunile de marketing ale COMALAT vor fi construite pornind de la un sample general de la care se va porni în realizarea mai multor derivații utlizate în constituirea mesajului publicitar final.
Concluzii
Concluziile și recomandările s-au desprins că urmare a analizării activității promoționale desfășurate până în prezent de către societatea comercială. Aceste propuneri sunt totuși limitate de lipsa unei experiențe practice a autorului în domeniul marketingului, precum și de lipsa datelor necesare pentru o informare substanțială.
Lucrarea de față nu are pretenția că a lămurit toate problemele legate de activitatea de promovare, nici din punct de vedere teoretic și cu atât mai puțin din punct de vedere practic.
Bucurându-se de o atenție deosebită în rândul firmelor din economiile avansate și deținând o pondere din ce în ce mai ridicată în cadrul bugetelor promoționale ale acelorași firme, tehnicile de promovare a vânzărilor trezesc, încet-încet și interesul mai multor firme din România. Intensificarea concurenței, puterea de cumpărare scăzută a populației, diversificarea gusturilor cumpărătorilor, mutațiile petrecute în comportamentul de cumpărare și consum al acestora și altele, ar trebui să stimuleze comercianții și să-i determine să găsească și alte modalități de atragere a clienților (nu doar o aprovizionare bună și un mod de servire cel puțin acceptabil, cum există acum). Deși comercianții dispun de numeroase posibilități care să conducă la o creștere a cifrei de afaceri: reclamă, tehnici promoționale, acțiunea forțelor de vânzare etc., din neștiință sau ignoranța evită să le folosească sau, în cel mai bun caz, le utilizează greșit. În rândul majorității lor, persistă ideea că a-ți face reclamă pentru a atrage clienții este neapărat o activitate costisitoare. Există însă și alte modalități, care nu presupun antrenarea unor resurse financiare foarte mari, totul depinzând însă de îndepărtarea unor limite existențe în gândirea comercianților de la noi.
J. C. Levinson spunea că: Trebuie să înveți să suplinesti forța banului cu forță minții. România trece printr-o perioadă dificilă, în care firmele luptă pentru supraviețuire, în primul rând, dar această reprezintă prea puțin. Oferta de mărfuri existentă într-un magazin este bogată, vânzătorii sunt amabili, e bine, poți spune. Dar bine nu este suficient, căci în stadiul în care ne aflăm, suntem încă departe de un comerț civilizat. Lucrarea de față își propune o prezentare a modalităților de promovare a vânzărilor la care pot apela comercianții în vederea atragerii și fidelizării clienților și implicit a maximizării cifrei de afaceri. Realizările în domeniu ale unor firme autohtone demonstrează că aceste tehnici promoționale pot prinde viață și în România, căci tranziția țării noastre la o economie de piață și criză prin care trece astăzi, nu trebuie să ne îndepărteze de la obiectivele dezvoltării comerțului de mâine. În sistemul relațiilor întreprinderii cu mediul economico – social, cu piață, eforturile de marketing ale întreprinderii presupun o continuă și complexă comunicare cu mediul extern, cu piață, ceea presupune o informare atentă a consumatorilor potențiali și a intermediarilor, acțiuni specifice de influentare a comportamentului de cumpărare (conduită de care o adopta cumpărătorul în raport cu elementele de ofertă), de sprijinire a procesului de vânzare. Ansamblul acestor activități formează politica promoțională, care reprezintă o componența importantă a politicii de marketing a întreprinderii. Includerea politicii promoționale în mixul de marketing se justifică prin rolul (uneori) decisiv pe care acțiunile întreprinse de vânzător îl joacă în piață de desfacere.
Promovarea vânzărilor este variabila calitativă și cu acțiune pe termen scurt. Tehnicile cuprinse în această grupă aduc consumatorilor avantaje economice și materiale imediate, ușor măsurabile cantitativ, iar întreprinderii da posibilitatea exercitării unui control riguros al activității desfășurate.
Relațiile publice înglobează o serie de tehnici cu acțiune și efecte pe plan psihologic și pe termen lung, greu de măsurat în termeni economici.
O politică de piață activă a unei întreprinderi moderne implică folosirea tuturor acestor activități menționate, încorporate într-o veritabilă politică promoțională, aptă să contribuie la înfăptuirea obiectivelor strategice ale întreprinderii. Totodată, eficiența utilizării activității promoționale depinde de modul în care realizează coordonarea activității promoționale cu celelalte componente ale mixului de marketing.
Cazul COMALAT. a reprezentat un model de acțiune de promovare online de succes. S-a demonstrat prin intermediul răspunsurilor la chestionar că mediul online este unul propice pentru desfășurarea de campanii de promovare, bazându-ne pe feedback-ul consumatorilor. Am observat că o campanie reușită va atrage fără îndoială notorietatea firmei și astfel va spori b#%l!^+a?rata cumpărărilor, creșterea cotei de piață și maximizarea vânzărilor, obiective specifice propuse. Așadar, cu cât crește activitatea de promovare, cu atât crește și interesul consumatorilor de a achiziționa produsele sau serviciile respective, iar gradul de cunoaștere a mediului de lucru al societății și încrederea vor crește și ele.
Considerăm, așadar, obiectivele generale și specifice îndeplinite și ipotezele de lucru validate.
Bibliografie
Cărți:
Bari, I.(2001), Globalizarea și problemele globale, Ed. Economică, București.
Bărbulescu C., Gavrilă T. (coordonatori), Lefter V., Badea F. Pârvu F., Fransua E. (1999), Economia și gestiunea întreprinderii, Ed. a II-a, Ed. Economică, București.
Chelcea, Septimiu (2004), Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative. București, Editura Economică.
D. Marin (2002), Economia României, Întreprinderile mici și mijlocii, Cu ce ne integrăm?, Editura Economică.
Fotache, D., Hurbean, L.(2004), Soluții informatice integrate pentru gestiunea afacerilor – ERP, Editura Economică, București.
Iluț, Petru. (1997), Abordarea Calitativă a Socioumanului. Concepte și metode., Iași, Editura Polirom.
Irani, Z., Love, P. (2001), Information systems evaluation: past, present and future, European Journal of Information Systems, Vol. 10, No 4.
Jones, M., Zound, R.(2006), ERP Usage in Practice: An Empirical Investigation, Informationn Resources Management Journal.
Joe Camillus; Wesley Vestal; Mary Ann Wacker (1999), Aligning Information Technology with Corporate Strategy, American Productivity & Quality Center (APQC), 123 North Post Oak Lane, Third Floor, Houston, Texas.
Mark McManus (2003), (Vice President, Technology & Research for Computer Economics, Inc. (CEI)), Aligning the IT Operations with Corporate Goals.
Marius-Dan Dalota, Simona Dalota (2000), Management strategic-întocmirea planului de afaceri, Editura Orizonturi Universitare, Timisoara.
Simona Dalota, Marius-Dan Dalota (2003), Basis of Information Technology Service Level Management, Simpozionul international al Universitatii de Vest, Valea lui Liman.
Santion Filaret (2005), Metodologia cercetării și statistica în psihologie, Constanța, Editura Muntenia.
Alte documente (HG, documente elaborate de organisme naționale/internaționale, anuare statistice etc.)
Bucurean M. , Perspectivele IMM-urilor din România în contextul integrării în Uniunea Europeană http://anale.steconomice.evonet.ro/arhiva/2005.
MCSI, Analiza Socio‐Economica, Agenda Digitală 2020 pentru România
Eurostat.
Consumer Market Study on e‐commerce – Civic Consulting (2011).
GITR_OverallRankings_2013 (2013), World Economic Forum.
Strategia guvernamentală pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii și îmbunătățirea mediului de afaceri din România – orizont 2020
Pagini web:
http://static.anaf.ro
http://www.prefecturabihor.ro
http://www.mimmc.ro/
www.apqc.org
b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Capitolul I. Întreprinderile mici și mijlocii 4 (ID: 140851)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.