CAPITOLUL I. INTR ODUCERE IN ANATOMIA SISTEMULUI LOCOMOTOR Axe, plane anatomice, definirea miscarilor CAPITOLUL II. TRUNCHIUL Miscarile globale ale… [600311]
ELENA TAINA AVRAMESCU
CURS PRACTIC PENTRU
STUDENT: [anonimizat]
1
ELENA TAINA AVRAMESCU
BAZELE ANATOMICE ALE MISCARII
2
3
CONTINUT
CAPITOLUL I. INTR ODUCERE IN ANATOMIA SISTEMULUI
LOCOMOTOR
Axe, plane anatomice, definirea miscarilor
CAPITOLUL II. TRUNCHIUL
Miscarile globale ale trunchiului Coloana vertebrala
Caracterele generale ale vertebrelor
Coloana cervicala; caracterele regionale
ale vertebrei cervicale, atlas, axis
Coloana dorsala;caracterele regionale ale vertebrei dorsale
Coloana lombara;caracterele regionale
ale vertebrei lombare
Sacrul
Coccigele
Articulatiile coloanei vertebrale
Articulatii intrinseci
– Articulatiile vertebrelor adevarate
– Articulatiile vertebrelor false
Articulatiile extrinseci
Coloana vertebrala ca intreg
Tipuri rahidiene Miscarile coloanei verteb rale ca intreg
Toracele osos
Sternul Coastele Toracele osos ca intreg
Articulatiile toracelui
Biodinamica toracelui
Bazinul osos
Osul coxal Articulatiile bazinului Bazinul ca intreg
Muschii trunchiului
Muschii regiunii posterioare ai gatului sI
trunchiului Muschii gatului Muschii toracelui Muschii abdomenului
CAPITOLUL II. MEMBRELE SUPERIOARE
Centura scapulara
Scapula Clavicula Articulatiile centurii scapulare Biomecanica centurii sca
pulare
.
4
Humerusul
Articula\ia scapulohumeral[
Mu]chii um[rului
Mu]chii um[rului scapulo-toracic Mu]chii um[rului scapulo-humeral
Radiusul Ulna
Articula\ia cotului
Cotul flexiei-extensiei
Mu]chii mi]c[rilor de flexie-extensie Cotul prono-supina\iei Mu]chii mi]c[rilor de prona\ie ]i supina\ie
Mana
Dispozitivul osos Articula\iile mainii Mi]c[rile mainii ca regiune topografic[
unitar[
Mu]chii mainii
CAPITOLUL III. MEMB RELE INFERIOARE
Femurul Tibia Fibula Patela
Articula\iile membrului inferior
Articula\ia coxofemural[ Articula\ia genunchiului
Mu]chii membrului inferior
Mu]chii pelvi-trohanterieni Mu]chii coapsei
Glezna ]i piciorul
Dispozitivul osos al piciorului Mi]c[rile globale ale piciorului Articula\ia gleznei piciorului Oasele tarsului posterior Articula\ia subtalar[ Oasele tarsului anterior Articula\iile mediotarsiene Antepiciorul Articula\iile tarso-metatarsiene Articula\iile degetelor
Mu]chii gleznei ]i piciorului
Mu]chi intrinseci plantari Mu]chi extrinseci ai piciorului
Bolta plantar[
CAPITOLUL IV NOTIUNI DE ANATOMIE TOPOGRAFICA
BIBLIOGRAFIE
I. INTRODUCERE IN AN ATOMIA APARATULUI
LOCOMOTOR – axe, plane anatom ice, definirea miscarilor
Anatomia aparatului locomotor si implicit a miscarilor pune in ac\iune trei sisteme
principale:
→ oasele, elementele scheletului,
→ unite intre ele prin articula\ii,
→ mobilizate de muschi.
Definirea miscarilor nu este un lucru si mplu, deoarece acestea se pot face intr-o
infinitate de direc\ii si implica de cele mai multe ori mai multe articulatii.
Din acest motiv s-a impus folosirea unor conventii:
1.Miscarile sunt descrise plecand dint r-o pozitie de echilibru, numita POZITIE
ANATOMICA, in care corpul este in ortostatism cu membrele inferioare lipite, paralele
si membrele superioare de-a lungul corpul ui, palmele privind in afara (figura I).
2. Studiul se axeaza asupra componentelor fiecarei articulatii. 3. Pentru fiecare articulatie miscarile sunt observate in trei plane de referinta.
Figura I. Pozitia anatom ica a corpului omenesc.
Planele anatomice sunt suprafetele ce sectioneaza/intersecteaza imaginar corpul omenesc sub o anumita incidenta. Miscarile au loc in aceste plane in jurul unui ax perpendicular pe planul
respectiv .
5
Figura 2. Orientare spatiala a pozi tiei anatomice sI a planelor de
orientare a partilor corpului omenesc ( dupa Gh. Dragoi, 2003)
6
1°. Planul sagital este cel care divide corpul intr-o part e stanga si intr-o parte dreapta. Prin
extensie numim planul sagital orice plan paralel cu cel sus mentionat.
El este planul in care se executa miscar ile vizibile din profil , in jurul unui ax
transversal (frontal )
O miscare in plan sagital ce duce o regiune a corpului anterior fata de pozitia
anatomica se numeste FLEXIE. Exemplu: flexia antebratului
EXCEPTIE: → anteproiectie pentru umar(considerat complex articular)
→ flexie dorsala pentru picior
→ extensie pentru gamba .
O miscare in plan sagital ce duce o regiune a corpului posterior fata de pozitia
anatomica se numeste EXTENSIE.
EXCEPTIE: → retroproiectie pentru umar
→ flexie pentru
→ flexie plantara pentru picior
.
B Flexie
dorsal
[
FliA
Flexie plantara
Extensie
Figura 3. A Miscari de flexie – extensie ale antebratului; B Miscari de flexie dorsala si
plantara a piciorului
7
A
Extensie
Flexie
B
Flexie
Extens
i
Figura 4. A. Flexia si extensia gambei ; B. Flexia si extensia antebratului
2°. Planul frontal este cel care divide corpul intr-o parte anterioara si una posterioara.
Este planul in care se fac miscarile vizibile din fata in jurul unui ax sagital (antero-
posterior).
O miscare in plan frontal ca re duce o regiune a corpului spre linia mediana a corpului
se numeste ADDUCTIE.
Exemplu: adductia bratului.
O miscare in plan frontal care inde parteaza o regiune a corpului de linia mediana se
numeste ABDUCTIE.
8
Exemplu: abductia bratului.
Abductie
Adductie
Abductie
Adductie
Figura 5. Miscari de abductie si adductie ale membrului superior (A ) si inferior (B).
Pentru trunchi si gat o miscare in plan frontal se numeste inclinare laterala.
Exemplu: inclinare laterala dreapta. Pentru degete linia mediana dreapta a corpului este inlocuita de axa mainii (deget 3)
sau a piciorului (deget 2).
Exemplu: abductia degetului 5 il indepa rteaza de axa mainii si nu de linia
mediana a corpului.
3°. Planul transversal este cel care imparte corpul intr-o parte superioara si una
inferioara.
Este planul in care se realiz eaza miscarile vizibile de sus sau de jos in jurul unui ax
vertical ( longitudinal ).
O miscare in plan transversal ca re duce o parte a corpului in exterior se numeste
ROTATIE EXTERNA.
Exemplu: rotatia externa a coapsei. O miscare in plan transversal care duce o parte a corpului in interior se numeste
ROTATIE INTERNA.
Exemplu: rotatia interna a bratului. Pentru antebrat rotatia externa se numeste supinatie, iar rotatia interna pronatie .
Pentru trunchi rotatiile se realiz eaza la stanga sau la dreapta.
In afara acestor miscari mai exista un tip de miscare complexa numita CIRCUMDUCTIE. In cadrul acestei miscari segmentul trece succesiv prin pozitiile de flexie, abductie, extensie, adduc tie si revine la pozitia de flexie. Ea se
poate executa si invers cu punc t de plecare din orice pozitie.
Se mai descriu si miscari speciale in cadrul carora se inscriu miscarile de
INVERSIUNE si EVERSIUNE ale piciorului . Inversiunea reprezinta miscarea
prin care se ridica margin ea mediala a picior ului ( flexia plantara, adductia si
supinatia piciorului) iar eversiunea este miscarea inversa.
9
PROTRACTIA reprezinta miscarea prin care o parte a corpului se
deplaseaza spre anterior intr-un plan pa ralel cu cel al solului, in timp ce
RETRACTIA este miscarea inversa. Un alt grup de miscari este ce l al RIDICARII si COBORARII unui
segment al corpului ( mandibula, umeri).
RetractieProtractieCoborarRidicaEversie
Inversie
Figura 6. (a) Miscari de inversiune si eversiune ale piciorului ; (b-c) tipuri
speciale de miscari .
NOTE:
-Trebuie remarcata deosebirea dintre unii termeni medicali si unii termeni
folositi in gimnastica .Astfel, notiunea de rasucire din gimnastica este similara
notiunii de rotatie din biomecanica, iar pr in rotatie in gimnastica se intelege
circumductia din biomecanica.
10
Figura 7. (a) rotatie; (b) circumductie .
In realitate miscarile corpului se fac frecvent in mai multe plane .
Exemplu: pozitia croitorului se realizeaza prin flexie + abductie + rotatie externa a
coapsei.
Cele trei plane analizate servesc, deci , numai ca referinta pentru descrierea
miscarilor. Planele care impart corpul in doua jumata ti se numesc medio-sagital ( dreapta si
stanga), medio-frontal (anterioara si poste rioara ) si medio-tr ansversal (superioara
si inferioara). La intersectia celor trei plan e se gaseste centrul de greutate al corpului ( S2 ).
Pentru articulatiile distale miscarile se realizeaza intr-un singur plan (miscari
pure). La nivelul articulatiilor proxima le (umar, sold) se realizeaza miscari
complexe, in mai multe plane simultan , in timp ce la nivelul articulatiilor
intermediare (cot, genunchi ) miscar ile se realizeaza in doua plane.
11
II. TRUNCHIUL
Reprezinta partea centrala a corpului, respectiv segmentul corpului situat sub gat pe
care se prind radacinile membrelor. Este format din trei segmente: toracele, abdomenul si
pelvisul . Fiecare din acestea include intre pereti cat e o cavitate cu un continut visceral
deosebit de important.
In cadrul lucrarii prezente vom studia numai aspectul sau locomotor fara a aborda
viscerele.
nEl are un rol dublu, datorita scheletului sau si in principal datorita coloanei
vertebrale:
wpe de o parte poate efectua miscari curb e, comparabile cu ale unui sarpe ( spre
deosebire de miscarile angulare ale membrelor ) da torita mobilitatii colo anei vertebrale care
insumeaza 26 nivele de articulatii.
wpe de alta parte coloana vertebrala c ontine un ax nervos: maduva spinarii si
radacinile nervilor spinali.
nTrunchiul trebuie sa fie capabil sa alinieze se gmentele vertebrale si sa le stabilizeze
atat in timpul stationarii verticale simple cat mai ales in cazul ingreunarilor.
nAcest rol dublu este asigurat de muschi in cea mai mare parte poliarticulari;acestia
pot fi profunzi, formati din fascicole mici dar numeroase sau superficiali.
nIncludem in acest capitol despre trunchi si studiul bazinului, acesta fiind indisolubil
legat de miscarile coloanei vertebrale.
MISCARILE GLOBALE ALE TRUNCHIULUI
nDatorita mobilitatii coloanei vertebrale trunchi ul poate efectua miscari in toate cele trei
plane. 1. in plan sagital- flexie spre ante rior si extensie spre posterior;
2. in plan frontal de o parte si de alta- inclinari laterale;
3. in plan transversal pivotand in jurul ei insasi – rotatii.
nAmplitudinea acestor miscari nu este aceeasi pent ru toate etajele vertebrale datorita mai
multor factori variabili in functie de nivel:
1. forma vertebrelor;
2. inaltimea discurilor raportate la cea a corpurilor;
3. prezenta coastelor in regiunea dorsala cu limitarea mobilitatii.
nMiscarile sus mentionate treb uie diferentiate de cele care deplaseaza trunchiul in
SblocT fata de coapsa. Exemplu : flexia coapselor fata de flexia trunchi ului. De asemenea ele
pot fi antrenate de miscari ale membrelor. De ex. abductia bratului an treneaza trunchiul in
inclinarea laterala. nDe asemenea trunchiul poate fi implicat in miscari de translatie anteroposterior sau
lateral, asa numitul SHulla – Hop T din dans si mima printr-o alunecare a vertebrelor.
Modificarile sunt minime la nive lul fiecarei vertebre, dar numaru l mare de vertebre permite o
anumita amplitudine. nToate miscarile trunchiului se pot combin a. De ex: rotatii, extensii, inclinare
laterala.
12
COLOANA VERTEBRALA (RAHIS)
nReprezinta o coloana lunga, mediana si po sterioara, formata prin suprapunerea unor
piese osoase numite vertebre.
nEste cel mai important segment al aparatul ui locomotor de care sunt legate toate
celelalte segmente.
Conform criteriului topografic o impartim :
– coloana cervicala ( 7 vertebre )
– coloana toracala ( 12 vertebre )
– coloana lombara ( 5 vertebre )
– coloana sacrata ( 1 sacru si 1 coccige )
__________________________________ TOTAL 26 piese vertebrale Conform criteriului osteologic distingem :
-coloana presacrata – coloana sacrococcigiana sau pelvina.
CARACTERE GENERALE ALE VERTEBRELOR ADEVARATE
O vertebra adevarata prezinta doua parti, legate prin pediculii vertebrali. Intre cele
doua parti se delimiteaza foramenul vertebral . Cele doua parti sunt:
– o parte anterioara (corpul vertebral)
– o parte posterioara (arcul vertebral)
Corpul vertebral prezinta doua fete (superioara sI inferioara) sI o circumferinta.
Formeaza peretele anterior al foramenului vertebral.
Arcul vertebral formeaza peretele posterior al fora menului vertebral. Este alcatuit
din: – 2 lame vertebrale
– proces spinos (posterior)
– 2 procese transversare (lateral)
– 4 procese articulare (2 superioare sI 2 inferioare).
Pediculii vertebrali marginile scobite; prin suprapunerea a doua vertebre intre
aceste margini se delimiteaza foramenul intervertebral.
Prin suprapunerea tuturor foramenelor vertebrale ia nastere canalul vertebral.
COLOANA CERVICALA – formeaza scheletul gatului. O vom imparti in
doua regiuni:
1. Coloana cervicala suboccipitala formata din primele doua vertebre cervicale: C 1 –
atlas si C 2 – axis , ce prezinta o forma si o functie particulara.
2. Coloana cervicala inferioara d e l a C 3 la C 7 formata din vertebre cu aceleasi
caractere.
CARACTERE REGIONALE ALE VERTEBREI CERVICALE
1. Corpul vertebrei cervicale este mic, alungit transversal. Este regiunea care permite
atat o mare stabilitate cat si o mare mo bilitate cu limitarea usoara a inclinarilor
laterale.
2. Procesele spinoase sunt scurte; au varful bifid, favorizeaza extensia, exceptie: C 2 –
C7 care au procesul spinos lung, pentru C 7 acesta poate fi palpat sub piele
constituind un reper important.
13
3. Procesele transverse au doua radacini, una pe corp iar alta pe pedicul. Cele doua
radacini delimiteaza un orificiu – gaura transversala- pe unde trece artera si vena
vertebrala. Sunt bine dezvoltate limitand inclinatiile laterale; au varful impartit intr-
un tubercul anterior si unul posterior.
4. Procesele articulare sunt orientate in plan orizontal, cele superioare privesc in sus si
posterior cele inferioare privesc in jos si anterior. Ele sunt inclinate la 45 ° si datorita
acestui fapt inclinarea laterala se co mbina intotdeauna cu o usoara rotatie.
ATLASUL
Este vertebra C 1.
Nu are corp vertebral dar prezinta do ua mase laterale unite printr-un arc
anterior si un arc posterior. Lateral de mase se gasesc procesele transversale,
voluminoase, perforate de un orificiu pe unde trece artera vertebrala.
Inelul osos este impartit in doua parti prin ligamentele transverale ale atlasului
care se insera pe fata interna a maselor la terale: -partea anterioar a inconjoara dintele
axisului.
-partea posterioara formeaza foramenul
vertebral.
Pe fata posterioara si inferioara a maselor exista suprafete articulare prin care
atlasul se articuleaza superior cu os ul occipital si inferior cu axisul.
Osul occipital este situat la baza crani ului, posterior. El es te strabatut de un
orificiu aflat in continuarea canalului rahi dian prin care maduva spinarii patrunde in
craniu. De o parte si de alta a acestui orificiu se gaseste o suprafata ovalara convexa,
acoperita de cartilaj corespunzator maselor laterale ale atlasului – condilii occipitali.
Fata superioara a fiecarei mase late rale este in mod egal o suprafata ovalara , dar
concava , acoperita de cartilaj.
Toate aceste suprafete sunt situate pe curbura aceluiasi arc al carui centru se
gaseste in craniu .
Ansamblul este deci ca o portiune de sfera plina care se articuleaza cu o portiune
de sfera goala. Aceasta permite din punct de vedere mecanic miscari in toate sensurile.
Din punct de vedere practic s uprafetele sunt insa limitat e, semanand cu niste pante
orientate dinspre anterior spre posterior, astfel incat principalele miscari efectuate sunt
flexie/extensie ( »da, da»), celelalte fiind puternic franate de ligamente .
Mijloacele de unire ale acastei articulatii sunt reprezentate de o capsula destul de
laxa si ligamentele de la cei pa tru poli: unul anterior, unul po sterior si doua laterale; in
plus ligamentele mentin indirect atlasul intre axis si occipital.
AXISUL
Este vertebra C2.
Are forma tipica a unei vertebre cervicale cu exceptia unei formatiuni osoase
numite “dinte ”, situata pe fata superioara a cor pului. Acesta patrunde in partea
anterioara a inelului atlasului. De fiecare parte a corpului se gaseste o suprafata ovalara convexa care corespunde fetei inferioare a unei ma se laterale a atlasului.
Astfel nu exista disc intre atlas si axis ci numai doua articulatii clasice. Ambele
suprafete articulare sunt convexe atat la axis cat si la atlas – este o legatura ce asigura o
mobilitate permanenta .
Exista doua articulatii int re atlas si dintele axisului:
a) intre arcul anterior al atlasului si fata anterioara a dintelui.
14
b) intre ligamentul transvers al atlasu lui si fata posterioara a dintelui.
Astfel atlasul se roteste in juru l dintelui axisului, ( miscarea “nu, nu ” ) cu o
amplitudine redusa, combinata cu o alunecare laterala . Aceasta dubla mi scare permite
pastrarea integritatii canalului rahidian posterior.
Miscarile pun in actiune patru articulatii: – doua articulatii atlanto-odontoidiene – doua articulatii atlanto-axoidiene.
COLOANA DORSALA participa la formarea scheletului toracelui.
gCaractere regionale ale vertebrei dorsale:
1. Corpul este cilindric cu sectiunea aproape circulara. Pe fetele laterale ale
corpului, posterior se gasesc fete articula re pentru capul coastelor (prin suprapunerea
vertebrelor se formeaza un unghi died ru in care patrunde capul coastei).
Aceste fete articulare sunt: una superioar a/ una inferioara pentru vertebrele D 2 – D 9
una la mijloc/ una inferioara pentru D 1
una singura pentru D 11, D12.
2. Procesele articulare sunt verticale in plan frontal. Cele superioare privesc
posterior cele inferioare privesc anterior.
Ele permit si ghideaza miscarile de flexie -extensie si inclinare laterala.
Toate suprafetele articulare sunt situate pe curba aceluiasi cerc cu centrul
corespunzator centrului vertebra l, situatie ce favorizeaza rotatiile.
3. Lamele vertebrale sunt aplatizate, drepte, mai mult inalte decat late.
4. Procesele spinoase sunt alungite, de forma prisma tic triunghiulara cu orientare
oblica inapoi si in jos, cu exceptia D 11, D 12. Aceste caracteristici limiteaza mult
hiperextensia. 5. Procesele transverse sunt de lungime inegala, mai lungi pentru partea
superioara a coloanei toracale. Pe fata lor anterioara prezinta o suprafata articulara
pentru tuberculul coastei corespunzatoare ( exceptie D
11, D 12 ).
Teoretic pentru coloana dors ala sunt posibile toate miscarile, dar practic exista o
mare limitare datorita cutiei toracice. Aceast a este valabil mai ales pentru vertebrele
D1 – D 7 ( regiunea inter-scapulara ) unde coastele se articuleaza direct cu sternul printr-
un cartilaj scurt.Vertebrele D 8 – D 10 se articuleaza cu coastele false, mai laxe anterior;
articulatia lor cu sternul se face printr-un cart ilaj mai lung, atasat de cartilajul coastei 7.
Mobilitatea lor este deci mai mare.
In sfarsit vertebrele D 11 – D 12 sunt articulate cu coastele libere, nelegate de stern,
care au o mare mobilitate.
Intre coloana dorsala si lombara avem jonctiunea dorso-lombara cu mobilitate particulara. D
12 are caracteristicile unei vertebre dorsale in partea superioara, iar in partea
inferioara este de tip lombar, avand un proces spinos scurt ce permite o buna amplitudine a extensiei si procese articulare in forma de cilindru plin, limitand mult rotatiile. Intre D
11 si D 12 exista deci caracterele mo bilitatii din regiunea dorsala,
amplificate de libertatea datorata coastelor libere:
-o buna flexie.; -o buna extensie; -o buna inclinare laterala; -bune posibilitati de rotatie.
15
Plecand din partea inferioara a coloanei D 11 – D 12 este prima veriga rotatorie
importanta, care poate fi uneori suprasolicit ata in unele miscari de rotatie fortata.
Intre D 12 si L 1 mobilitatea are caracterele mobilitatii lombare:
-o buna flexie – extensie;
-o buna inclinare laterala;
– rotatie redusa.
COLOANA LOMBARA
gCaractere regionale ale vertebrei lombare
1. Corpul este voluminos, alungit transversal.
2. Procesele transverse sunt lungi, se numesc procese costiforme fiind resturi de
coaste.
Adevaratele procese transverse sunt mici proeminente, pe fata posterioara a
proceselor costiforme si se numesc procese accesorii.
3.Procesele articulare superioare au forma unor segmente de cilindru gol si
privesc medial, cele inferioare au forma unui segment de cilindru plin si privesc lateral.
4.Procesele spinoase sunt scurte si masi ve, dreptunghiulare, orizontale; permit o
buna amplitudine a extensiei.
Aceste caracteristici perm it miscari de flexie/exten sie cu o buna amplitudine,
inclinare laterala si rotatii limitate.
SACRUL este un os median si poster ior, nepereche situat in
continuarea coloanei lombare. Aproximativ triunghiular reprezinta fuziunea a cinci
vertebre sacrale ale caror elemente sunt distincte.
Fata anterioara sau pelvina e concava; in centru se recunoaste forma corpurilor
vertebrale separate prin linii orizontale reprezentand discurile.
Unghiul format de sacru cu ulti ma vertebra lombara se numeste promotoriu si
reprezinta limita anterioara intre micul si marele bazin.
Lateral se observa gaurile sacrate pelviene prin care trec ramurile anterioare ale
nervilor spinali sacrati.
Pe coloanele osoase dintre gaurile sacrate pelviene se insera muschiul piriform .
Fata superioara sau baza prezinta central fata superioara a primei vertebre
sacrate; posterior de aceasta se gaseste orificiul superior al canalului sacrat , iar lateral
aripioarele sacrului.
Cele doua procese articulare prezente se ar ticuleaza cu procesele articulare inferioare
ale ultimei vertebre lombare. Fata posterioara este convexa – de la linia mediana spre exterior gasim de fiecare
parte:
-creasta sacrala mediana (prin unirea proceselor spinoase )
-creasta sacrala intermediara (prin unirea proceselor articulare )
-creasta sacrala laterala (prin unirea proceselor transverse )
Se mai observa: gaurile sacrate posterioare pe unde ies ramurile dorsale ale
nervilor sacrati si un orificiu in forma de V rasturnat; este hiatul sacral delimitat de
doua mici creste -coarnele sacrale.
Fetele laterale in numar de doua prezinta:
a) fata articulara pentru articulatia cu osul coxal;
b) tuberozitatea sacrala pentru insertia unor ligamente puternice.
Varful prezinta o fetisoara eliptica; se articuleaza cu coccigele.
16
COCCIGELE este un mic os triunghiular format prin fuzionarea a 4 –
5 vertebre care, insa nu pot fi identificate. Se articuleaza cu sacrul printr-o suprafata de
forma ovala si este mentinut printr-o capsul a si ligamente. Aceasta articulatie este
frecvent sudata. Prezinta doua fete, doua margini, o baza si un varf.
ARTICULATIILE COLOANEI VERTEBRALE includ urmatoarele tipuri
articulare:
ARTICULATII INTRINSECI
A. ARTICULATIILE VERTEBRELOR ADEVARATE
1.Articulatiile corpurilor vertebrale ( simfize )
Componente:
-suprafete articulare reprezentate de fetele superi oare si inferioare ale corpurilor
vertebrale.
-mijloace de unire reprezentate de discurile in tervertebrale si ligamentele
vertebrale longitudinale – anterior si posterior.
Discurile intervertebrale ( fibrocartilaje ) au forma unor lentile biconvexe, de
inaltime variabila ( C = 3 mm, T = 5 mm, l = 9 mm ), reprezentand ¼ din inaltimea
corpului vertebrei.
Prezinta o portiune centrala plina cu lichid ( nucleu pulpos ) si un inel fibros
periferic.
In regiunile cervicale si toracale sunt mai inalte anterior, iar in regunile lombare
sunt mai inalte posterior. La batrani se reduc prin deshidratare, de aceea cu varsta se
scade in inaltime.
Ligamentul vertebral longitudinal anterior reprezinta o panglica fibroconjunctiva
care se intinde de la baza occipitalului pana la S 2; adera strans de corpurile vertebrale si
mai slab de discurile intervertebrale. Intre li gament, marginea vertebrei si disc exista un
spatiu in care se gaseste tesut conjunctiv lax, plexuri nervoase, terminatii nervoase
senzitive.
La acest nivel ca urmare a unor procese de mineralizare se formeaza osteofite –
ciocuri- (discartroze).
Ligamentul vertebral longitudinal posterior reprezinta o panglica situata pe fata
posterioara a corpurilor vertebrale, in interi orul canalului vertebral, inaintea maduvei
si a duramater, de la occipital pana la baza coccigelui.
Presiunile exercitate asupra corpurilor v ertebrale actioneaza mai intai asupra
discurilor. Nucleul tinde sa redirectioneze aceasta presiune in toate directiile spatiului. Fibrele inelului fibros sunt as tfel puse in tensiune suporta nd si presiuni orizontale si
verticale. Ansamblul functioneaza in conditii etanse ca un amortizor fibro-hidraulic. Din
pacate discul este fragil si tinde sa imbatraneasca prematur datorita unor conditii mecanice improprii in statica sau dinamica. Apar astfel fisuri fine prin care
migreaza nucleul pulpos.
Simptomatologia apare mai ales in flexie cand discul este comprimat anterior si
nucleul este impins posterior comprimand elementele nervoase de la acest nivel,
fenomenul putand ajunge la hernie de disc (hernia nucleului).
Urmarile sunt:
17
-tensionarea cronica sau brutala a lig amentelor vertebrale longitudinale
posterioare avand ca echivalent clinic ″lumbago ″.
-compresiunea elementelor nervoase situat e in canalul rahidian, in principal a
nervului sciatic ale carui radacini ies la nivelul lombar inferior.
De aceea in transportul obiectelor grele trebuie evitata flexia vertebrala; aceasta
se va realiza prin flexia coap selor si a genunchilor. De asemenea este necesara o mare
atentie in flexia vertebra la lombara in cadrul dife ritelor tehnici corporale.
2.Articulatiile proceselor articulare sunt:
-plane in regiunile cerv icala si toracala;
– trohoide in regiunea lombara.
3.Articulatile lamelor vertebrale ( sindesmoze – sinelastoze) se realizeaza
prin ligamente galbene elastice .
Rol: – prin elasticitate contribuie la readucerea coloanei in pozitie normala
dupa ce a fost flexata;
-impiedica flexia exagerata, brusca a coloanei vertebrale cu protejarea
discurilor;
-contribuie la mentinerea colonei vertebrale in pozitie verticala.
4.Articulatiile proceselor spinoase se realizeaza prin ligamente interspinoase
care unesc doua procese spinoase succesive si ligamentul supraspinos care uneste toate
procesele spinoase; in regiunea cervicala a cesta poarta numele de ligament nuchal.
5. Articulatiile proceselor transversale se realizeaza prin ligamente
intertransversale.
B. ARTICULATIILE VERTEBRELOR FALSE
1.Articulatia lombosacrata este o simfiza dar prezinta si caractere
particulare: -baza sacrului este inclinata anterior : ( exista variatii individuale ).
-corpurile vertebrei L
5 si discul L 5 – S 1 sunt putin mai inal te posterior decat
anterior.
Ansamblul este deci dispus pe o curba concava posterior. Suprafetele apofizelor
articulare sunt intr-un plan aproape frontal. – la acest etaj exista particularitati de statica: greutatea corpului ce apasa asupra
lui L
5 se descompune in doua forte: 4 o forta ce se aplica pe baza sacrului
4 o alta forta ce tinde sa-l faca sa alunece inainte ca pe
tobogan. Daca platoul sacrat este foarte inclin at a II-a forta poate deveni foarte
importanta.
L
5 este atunci mai putin asezata pe baza sa crului si retinuta posterior de procesele
articulare.
Aceste particularitati de statica priv esc in mod egal si etajele dintre L 4 – L 5.
L 4 si L 5 sunt mentinute indirect pe sacru prin ligamente ilio-lombare de la
apofizele transversale pana la creasta iliac a. Aceste ligamente limiteaza amplitudinea
miscarii de inclinare laterala.
18
Din profil ele se dispun astfel: ligamen tele inferioare spre anterior, ligamentele
superioare spre posterior. Ligamentul superior se intinde in flexie, cel inferior in
extensie.
2. Articulatia sacrococcigiana ( simfiza) – realizeaza mobilizarea pasiva inapoi a
varfului coccigelui in timpul nasterii.
Mijloace de unire – ligam ent interosos – preia rolul discurilor
– ligamente periferice
ARTICULATII EXTRINSECI
A.Articulatiile capului cu coloana vertebrala:
1.Articulatia atlantooccipitala ( sinoviala, condiliana, uniaxiala) – permite miscari de
flexie- extensie.
2.Articulatia atlantoaxoidiana : – mediana (sinoviala, trohoida, uniaxiala) – permite
miscari de rotatie;
– laterala ( si noviala, plana) – p ermite miscari de
alunecare.
Aceste articulatii au fost descrise anterior.
B.Articulatiile coastelor cu coloana vertebrala:
1.Articulatia costovertebrala.
2. Articulatia costotransversala.
Aceste articulatii vor fi studiat e in cursul capitolului urmator.
Linia gravitatiei in statiune a verticala la om trece prin tragus, partea anterioara
a umarului, usor posterior de axul ce uneste cele doua capete femurale, mijlocul fetei
exterioare a marelui trohanter, anterior axei transversale a articu latiei genunchiului,
putin posterior celei tibiotarsiene.
Datorita articulatiilor coloanei proiectia centrului de greutate ale diferitelor
segmente nu se gaseste pe linia proiectiei centrului general de greutate a corpului.
Actiunea gravitatiei produce de la vertebra la vertebra solicitari rota tionale care tind sa
accentueze curburile; daca nu sunt neutralizate coloana se va prabusi.
Fortele ce se opun solicitarilor rotational e sunt ligamentele. La nivelul coloanei
dorsale proiectia centrului de greutate al corpului trece inaintea coloanei favorizand
prabusirea anterioara; pentru redresare int ervin ligamentele vertebrale posterioare,
ligamentele interspinoase, ligamentele galbene. Invers, pentru coloana lombara si cervical a proiectia centrului de greutate este
posterioara coloanei; fortele ce se opun s unt ligamentele vertebrale anterioare.
Alte elemente ce au rolul de a absorbi, de a reduce solicitarile sunt discurile intervertebrale. Ele nu sunt tensionate ca ligamentele, ci co mprimate ca urmare a
presiunulor care se rexercita asupra lor.
Intre aceste doua categorii de elemen te anatomice se stabileste o stare de
echilibru- echilibru intrinsec ( Steindler ).
discului a tensiune la elastic[ a \ rezistenui ligamentul a tensiune la elastic[ a \ rezisten=El
19
In afara echilibrului intrinsec coloana v ertebrala dispune de un numar mare de
muschi, ce ii asigura echilibrul extrinsec .
COLOANA VERTEBRALA CA INTREG
gConformatia exterioara
Coloana vertebrala considerata in totalitatea ei prezinta:
1.Fata anterioara este reprezentata de o coloana c ilindrica rezultata din suprapunerea
corpurilor
vertebrelor.
2.Fata posterioara prezinta pe linia mediana procesele spinoase ce formeaza creasta
spinoasa (se pot explora in flexia trunchiului).
In continuare se exploreaza creasta sacrala mediana iar in plica interfesiera se
pot palpa coarnele sacrale, coarnele coccigiene si hiatul sacral. De o parte si de alta a
crestei spinale se gasesc santurile vertebrale ce adapostesc muschii ce actioneaza asupra
coloanei vertebrale.
3.Fetele laterale prezinta: procese transversale, pediculi vertebrali, foramene
intervertebrale (de conjugare), partil e laterale ale corpurilor vertebrale.
4.Canalul vertebral se formeaza prin suprapunerea foramenelor vertebrale.
Diametrele canalului vertebral variaza; sunt mai mari in regiunea cervicala si lombara
unde mobilitatea este mai mare.
gMorfometria coloanei vertebrale
1. Lungimea totala sau diametrul longitudina l variaza in functie de sex, fiind la
barbati de 73-75 cm si la femei 60-65 cm;
2. Latimea sau diametrul transversal este maxima la baza sacrului ( 10-12 cm. ), de aici descrescand in jos si in sus;
3. Diametrul antero-posterior ( sagital ) es te maxim la nivelul ultimelor vertebre
lombare ( L
5 – 7 cm. ) si scade in sus si in jos (C – 4 cm., T – 6 cm).
Coloana vertebrala nu este rectilinie, ea prezinta doua feluri de curburi : in
plan sagital si in plan frontal.
In plan sagital – curburile sunt orientate fie cu convexitatea inainte cand se
numesc lordoze , fie cu convexitatea inapoi cand se numesc cifoze.
Coloana vertebrala prezinta patru curburi: curbura cervicala (lordoza), curbura toracala (cifoza), curbura lombara ( lordoz a ), curbura sacrococcigiana ( cifoza ).
In timpul vietii intrauteri ne coloana vertebrala prezinta o singura curbura cu
convexitatea inapoi (cifoza) .
La nou nascut coloana vertebrala prezinta un unghi lombosacral, ce separa
cifoza cervico-toracala de cea sacrococcigiana.
Lordoza cervicala apare in lunile 3-5, este rezultatul ridicarii capului de catre
sugar. Lordoza lombara apare in jurul varstei de doi ani si se datoreaza statiunii
verticale si locomotiei.
Figura 23.
Indicele lombar – Cunningham – reprezinta raportul dintre inaltimea corpului
posterior si inaltimea corpul ui anterior inmultit cu 100.
La om este de 97,46 – 98,68 iar la animal este de peste 100. Acest indice permite
aprecierea obiectiva a lordozei lombare.
In plan frontal curburile sunt orientate cu convex itatea la dreapta sau la stanga.
Exista trei curburi:
– curbura cervicala cu convexitatea la stanga;
20
– curbura toracala cu convexitatea la dreapta ;
– curbura lombara cu convexitatea la stanga.
Curbura toracala este primara, fiind de terminata de tractiunea muschilor mai
dezvoltati la membrul superior drept; celelalte curburi sunt compensatorii. La stangaci
curburile sunt orientate in sens invers. Curburile pot varia de la un individ la altul, atenuate sau accentuate de morfologia partilor moi ( grasime, muschi ).
gRolul coloanei vertebrale
1. Protectia maduvei invelita de meninge se realizeaza anterior de corpurile
vertebrale iar posterior de arcurile vertebrale.
2. Rolul static
In ortostatism coloana vertebrala reprezita un ax ce sustine capul, trunchiul si
membrele superioare; ea tran smite apoi greutatea la ba zin si membrele inferioare.
Marea dezvoltare a vertebrelor lombare se explica deci prin greutatea pe care trebuie sa
o sustina. Curburile sagitale au rolul de a ma rii rezistenta coloanei vertebrale. Acest fapt
este reprezentat de formula c2 + 1 in care c este numarul curburilor:
42 + 1 =17
12 + 1 = 2
Coloana vertebrala poate p rezenta si curburi patologi ce ca urmare a exagerarii
curburilor normale. Cifoza patologica se cara cterizeaza prin accentuarea convexitatii
posterioare, iar lordoza patologica prin accentuarea convexitatii anterioare.
Scolioza este exagerarea curburilor in pl an frontal. Curburile patologice pot fi
congenitale sau dobandite, pot influenta ne gativ dezvoltarea si functionarea unor
viscere.
3. Rolul biomecanic
Coloana vertebrala este antrenata in misc ari numeroase si ample; datorita acestora
corpul are o mare mobilitate. Aceste miscari au fost discutate anterior.
Cifoza
dorsala
Lordozac
(b)
lombara
(c)
(a)
21
(d)
Figura 8. Curburi patologice ale coloanei ve rtebrale; (a) scolioza ; (b) cifoza ; (c)
lordoza ; (d) spate concav rotund (stanga) comparativ cu postura normala la copil
(dreapta).
TIPURI RAHIDIENE
Echilibrul coloanei vertebrale se realizeaza in acelasi mod la toti indivizi normali.
Aceasta face ca tinuta coloanei vertebrale sa difere de la individ la individ si ea trebuie
pusa in legatura cu accentuarea sau diminuarea curburilor din planul sagital. Staffel deosebeste cinci tipuri generale de tinuta:
1. Spatele normal : prezinta curburi normale
– "drepti gimnastic".
Verticala din fata trece prin varful nasului, imparte sternul in doua parti egale, se
suprapune simfizei pubiene si cade la mi jlocul distantei dintre cele doua plane.
2. Spatele rotund : convexitatea dorsala coboara in regiunea lombara; concavitatea
lombara se micsoreaza. Bazinul este usor inc linat inainte si in jos. Linia verticala a
gravitatiei este proiectata anterior, capul e inclinat anterior. Postura satisfacatoare;
tinerii ce au depus in ulti mi trei ani eforturl fizice grele: brick-carriers back;
farmer' s back.
3. Spatele plat ( plan ) : se caracterizeaza prin st ergerea curburilor toracale si lombare.
Linia verticala a gravitatiei este nemodifi cata.Omoplatii proemina posterior. Este
predispus la scolioze cu evolutie grava.
4. Spatele concav plan : dispare curbura toracale cu accentuarea concavitatii,
anteproiectia si anteinclinarea bazinului (postura rea).
5. Spatele concav rotund : se caracterizeaza prin accentuarea convexitatii toracale si a
concavitatii lombare (postura foarte rea).
22
MISCARILE COLOANEI VERTEBRALE CA INTREG
Fiecare articulatie intervertebrala are miscarile ei proprii, reduse. Miscarile
coloanei vertebrale in intregime sunt rezultanta miscarilor partiale. Acestea sunt flexia,
extensia, inclinarea latera la, rotire, circumductie.
1.Flexia – miscarea de inclinare anterioara.
Discurile intervertebrale sunt comprimate ant erior si se inalta posterior. Nucleul se
deplaseaza spre posterior. Toate ligamentele situate posterior de corpul vertebral sunt
puse in tensiune, cele situat e anterior se relaxeaza.
2. Extensia – miscarea de inclinare posterioara.
Discurile intervertebrale se turtesc posterior si se inalta anterior, nucleul este impins
spre anterior; ligamentele anterioare sunt tensionate iar cele posterioare relaxate.
3. Inclinarea laterala se face prin turtirea discului de aceeasi parte, inaltimea creste
de partea opusa, spre care este impins si nucleul. Sunt tensionate li gamentele de partea
opusa si relaxate cele din partea inclinata. In executarea acestor miscari coloana vertebrala functioneaza ca o parghie de gradul III.
4.Rotatia se executa in jurul unui ax vertical ce trece prin cen trul discului. Fibrele
discului sunt torsionate; di scul poate scadea in inaltime, poate sa apara compresia
nucleului. Toate ligamente le sunt torsionate.
gVertebrele in timpul miscarilor
Putem privi coloana vertebrala ca o succes iune de segmente fixe (vertebrele) si
de segmente mobile (cele care unesc vert ebrele intre ele: discuri, articulatii
interapofizare).
Putem observa ce se intampla intre doua vertebre in timpul miscarii presupunand vertebra superioara (B) mob ila si vertebra inferioara (A) fixa.
In FLEXIE : B este proiectata anterior:
Apofizele articulare superioare aluneca in jos, spre anterior pe cele inferioare,
discul este comprimat anterior, iar nucleul se deplaseaza usor posterior. Procesele spinoase si lamele vertebrale se indeparteaza, toate ligamentele situate
posterior de corpul verteb ral sunt puse in tensiune.
In EXTENSIE : B este proiectata posterior; apofizele articulare sunt in contact
strans, chiar compresie, discul proemina an terior si e comprimat posterior, iar nucleul
se deplaseaza usor anterior.
Procesele spinoase si lamelele vertebrale se aproprie, toate ligamentele situate
posterior fata de corpurile vertebrale sunt destinse, LVCA este tensionat
In INCLINARILE LATERALE : B basculeaza lateral spre A, discul se comprima de
partea inclinarii, iar nucleul este impins sp re partea opusa. De partea opusa exista o
disfunctie a apofizelor articulare, ligamentele sunt in tensiune in timp ce de partea
inclinarii ele sunt destinse
In ROTATII : fibrele discului sunt torsionate; di scul poate scadea in inaltime cu
aparitia unei compresii usoare pe nucle u. Toate ligamentele sunt tensionate.
23
TORACELE OSOS
Este delimitata de vertebrele dorsale poste rior, iar anterior de coaste si stern .
STERNUL este un os plat, nepereche situat in partea anterioara a
toracelui, format din trei parti: -manubriu
-corp.
-apendice xifoid. Superior si lateral manubriul se articuleaza cu claviculele. Median si superior
prezinta incizura sternala.La unirea manubriulu i cu corpul se formeaza unghiul lui Louis ce
serveste pentru reperarea coastei a doua ( se poate palpa sub piele ).
Corpul prezinta: – lateral 7 incizuri costale pentru articulatii cu primele 7 coaste;
– o fata anterioara convexa; – o fata posterioara concava. La nivelul fetelor se observa 3 – 4 linii transverale dator ita unirii STENEBRELOR (
piese osoase ).
Apendicele xifoid este cartilaginos.
COASTELE sunt oase alungite, plate si curbe. Forma lor confera
elasticitatea necesara miscarilor respirator ii. Fiecare coasta este formata din:
– o extremitate posterio ara ce prezinta : – capul coastei
– gatul sau colul coastei – tuberculul coastei
– corpul ce prezinta doua fete si doua margini; – o extremitate anteri oara ce se articuleaza cu cartilajul costal.
Coastele prezinta trei curburi :
1.Curbura fetelor ce determina concavitatea fetei mediale.
2.Curbura marginilor ce determina coborarea extremitatii anterioare a coastei fata de
cea posterioara. 3.Curbura axului datorita careia in partea posterioara fata mediala priveste in sus, iar
anterior priveste in jos. Fiecare coasta se articuleaza prin trei puncte cu doua vertebre . Exista doua
suprafete articulare pe capul coastei ce patrund in unghiul diedru format de corpurile a doua
vertebre supraajacente si o suprafata articulara pe tuberculul coastei pentru procesul transversal al vertebrei corespunzatoare. Se form eaza astfel doua articulatii; costovertebrala si
costotransversala. Exceptie: pentru coastele 1,11,12 care nu se articuleaza deca t cu un corp vertebral si
coastele 11,12 care nu au punct de sprijin pe procesul transvers.
Fiecare articulatie este intarita de numeroase mici ligamente.
Anterior coastele se articuleaza cu sternul prin cartilajele costale . Acestea cresc
elasticitatea cutie i toracice. Se formeaza astfel articula tii condrosternale si condrocostale.
Primele 7 coaste sunt scurte si se articuleaza direct cu sternul. Sunt denumite coaste
adevarate.
Urmatoarele 3 cartilaje, mai lungi, se ataseaza pe cel de-al saptelea cartilaj formand
arcul costal. Este regiunea coastelor false .
Ultimele doua coaste nu au cartilaj costal, sunt coaste libere ; nu se articuleaza anterior.
Coastele descriu o curba cu concavitatea mediala. Dupa ce se desprind de pe coloana
vertebrala se indreapta lateral si inapoi, apoi cotesc brusc ( unghi costal posterior) si se
24
indreapta inainte medial si in jo s. Inainte de a ajunge la cartilajul costal isi schimba din nou
traiectoria ( unghi costal anteri or ) si se indreapta medial.
MISCARILE COASTELOR modifica cele trei diametre ale toracelui.
Posterior coasta pivoteaza in jurul unui ax ce trece prin cele doua articulatii:
costovertebrala si costotransversala. Dar aceste articulatii nu sunt orientate in acelasi fel de-a
lungul etajelor toracice si acestea influenteaza miscarile coastelor.
Pentru vertebrele dorsale superioare axa este transversala; miscarile coastei se fac
dinspre anterior spre posterior . Cand coasta se ridica creste diametrul sagital al toracelui.
Pentru vertebrele dorsale inferioare axa este aproape sagitala: miscarile coastei se fac
lateral. Cand coasta se ridica creste diametrul transversal al toracelui.
Deci in inspiratie cand coastele se ridica exista o crestere a diametrului sagital
toracelui superior si o crestere a diametrului transversal in toracele inferior .
In aceste miscari cartilajul costal sufera o torsiune. In timpul e xpiratiei cand coastele
coboara scade diametrul sagital si transversal al toracelui si cart ilajul costal revine in pozitia
initiala.
nMiscarile coastelor sunt legate de mi scarile coloanei dorsale si invers.
– Flexia dorsala antreneaza o inchidere a coastelor spre anterior.
– Extensia antreneaza o deschidere a coastelor spre anterior;
– In inclinarile laterale spatiile intercostale din partea convexa se larg esc, ansamblul toracic
se dilata. De partea conc ava efectele sunt inverse.
– In timpul rotatiilor coastele reculeaza de partea rotatiei si avanseaza de partea opusa.
Sintetizand, miscarile toracelui pot fi impartite in doua categorii:
a) Considerand vertebrele si sternul fixate, co astele se deplasaeaza la teral marind diametrul
transversal al toracelui.
b) Considerand sternul mobil, acesta in insp iratie se deplaseaza in sus si anterior,
indepartandu-se de vertebrele dorsale, deci ridicarea coastelor produce si o crestere a
diametrului anteroposte rior al toracelui.
CARACTERE SPECIALE ALE UNOR COASTE
Prima coasta este scurta, orizontala; prezinta o fata superioara, una inferioara o
margine mediala si una laterala.
Marginea mediana delimiteaza orificiul superior al toracelui si are raporturi cu domul
pleural. Pe fata superioara se gaseste tuberculul pentru insert ia muschiului scalen anterior.
Acest tubercul separa santul vene i subclaviculare ( anterior ) de santul arterei subclaviculare (
posterior ).
Coasta a XII a, nu are tubercul anterior deoar ece nu se articuleaza cu procesul
transvers al vertebrei T 12.
TORACELE OSOS CA INTREG; ARTICULATII, STATICA,
BIODINAMICA
Are forma unui trunchi de con modificat,cu dimensiuni ce variaza in functie de
sex, constitutie, stari patologice;
Rol: -realizeaza protectia or ganelor interne si a organelor cu rol imunitar,
-participa la miscar ea respiratorie ( coastele- segmente de spira maresc
diametrul Ap/T al toracelui ) -semeiologic.
La copii coastele sunt putin oblice si ca urma re diametrul transversal al toracelui este
mic. La adulti pe masura ce se dezvolta plaminii creste diametrul transversal. La batrani toracele devine rotund si rigid din ca uza osificarii cartilajelor costale.
25
Toracele la femei este mai scurt si are diametrul transversal mai mic ca la barbati.
La tipul asten, toracele osos este mic si ingust, iar la tipul hi persten scurt si larg.
Cifoza si scolioza patologica pot modi fica forma toracelui. In scolioza cele doua
jumatati ale toracelui nu sunt simetrice. In cifoza toracele este alungit in plan sagital si turtit
transversal.
Coastele se pot fractura cand traumatismul depaseste limita lor de elasticitate si de rezistenta. Uneori fracturile se pot comp lica cu leziuni ale organelor toracale.
Toracele osos prezinta o supr afata interna, o suprafata exte rna, un orificiu superior
(varf) si un orificiu inferior (baza).
Dimensiuni: – inaltimea anterioara 16-19 cm. posterioara 27-30 cm. laterala 32-34 cm.
baza mica: -diametrul AP 6 cm.
-diametrul T 12 cm.
baza mare: -diametrul AP 10 cm. -diametrul T 28 cm.
Antopometric se determina diametrele transv ersal si anteroposterior. Pentru un torace
normal conformat diferenta dintre diametrul tran sversal si cel anteroposterior este de 8 cm.
Scaderea diametrului anteroposterior indica un torace plat, egalitatea aproximativa a celor doua diametre indica un torace cilindric. Pentru determinarea elasticitatii pulmonare se masoara perimetrul toracic in dinamica (inspi r profund, repaos, expir profund cu diferente de
9-11 cm intre valorile extreme).
gSuprafata exterioara (EXOTORACELE) are 4 fete:
1) Fata anterioara- delimitata de doua linii oblice ce trec prin unghiurile anterioare ale
coastelor.La acest nivel se afla sternul, articulatiile condroc ostale, extremitatile exterioare
coastelor si a spatiilor intercostale.
2) Fata posterioara delimitata de doua linii oblice ce trec prin unghiurile costale
posterioare. Prezinta procesele spinoase ale vertebrelor tora cale, santurile vertebrale,
procesele transverse, articulatiile costotransvers ale, extremitatile posterioare ale coastelor si
spatiile intercostale.
3. Fetele laterale (convexe) sunt alcatuite din corpul coastelor si spatiile intercostale
corespunzatoare completate pe viu cu mu schii intercostali in terni si externi.
Figura 30.
gSuprafata interioara (ENDOTORACELE) prezinta tot 4 fete:
Fata anterioara si laterala prezinta aceleasi elemente constitutive. Fata posterioara
prezinta corpurile vertebrale, iar de o parte si de alta a acestuia santur ile pulmonare in care
patrund portiunile verteb rale ale plamanilor.
gVarful (orificiul superior) este oval, asezat intr-un plan oblic dinapoi inainte si de sus
in jos. Prin el trec organele de la gat la tora ce si invers (trahee, esof ag, vase sangvine, nervi).
Este delimitat: -anterior de incizura jugulara a sternului;
-posterior de corpul vertebral T
1;
-lateral de marginea mediala a primei coaste.
gBaza (orificiul inferior) este delimitata astfel:
-anterior procesul xifoidian;
-posterior de capul vertebrei T 12;
-lateral de coasta 12, varful coastei 11, cartilaje le coastelor 10,
9, 8, 7.
Cartilajele coastelor 10, 9, 8, 7 se unesc formand arcul costal .
Anterior baza prezinta o sc obitura triunghiulara numita unghiul substernal delimitat
de cele doua arcuri costele si procesul xifoidian.
26
Posterior se formeaza de fiecare parte a coloanei vertebrale cate o scobitura
costovertebrala (renala) intre coasta a XII-a si vertebra T 12.
ARTICULATIILE TORACELUI pot fi impartite dupa situatia lor in doua grupe:
A. ARTICULATIILE POSTERIOARE
1. Articulatia capetelor coastelor (costovertebrale). Fac parte din grupul
articulatilor sinoviale plane.
Componente:
– Suprafetele articulare (acoperite de un strat fibro-cart ilaginos) reprezentate de capul
coastei si unghiul diedru format de fetele costale ce apartin a doua vertebre toracale
adiacente.
– Mijloace de unire: capsula si doua ligamente – ligamentu l lateral al capului intre capul
coastei si vertebrele invecinate si ligamentul intraarticular al capului intre capul coastei si
discul intervertebral corespunzator .
2. Articulatiile costotransversale ( plane).
Componente:
– Suprafetele articulare (acoperite de cartilaj hialin) reprezentate de tuberculul coastei si
procesul transvers corespunzator.
– Mijloace de unire: capsula si patru ligamente (intinse intre colul coastei si procesul
transvers)
• Ligamentul costotransversal;
• Ligamentul costotransversal superior;
• Ligamentul costotransversal lateral;
• Ligamentul lombocostal (intre coasta a XII-a si procesele costiforme L
1 – L 2).
Figura 34. Articulatii costotransversale
B. ARTICULATIILE ANTERIOARE
1. Articulatiile costocondrale (sincondroze)
Extremitatea unei coaste prezinta o de presiune in care patrunde extremitatea
cartilajului. Periostul se continua cu pericondrul.
Cartilajele costale invecinate si extremitatile coastelor sunt unite prin membrane
intercostale. Exista o membrana intercostala ex terna ce continua planul muschilor intercostali
externi (la extremitatea sternala) si o membrana intercostala interna (la extremitatea vertebrala).
2. Articulatiile condrosternale (plane.)
Componente:
– Suprafete articulare: la nivelul sternului – scobituri costale (unghiuri)
la nivelul cartilajului (colturi)
– Mijloace de unire: – capsula fibroasa
– trei ligamente: – doua ligamente radiate ( anterior si posterior);
– un ligament intraarticular.
27
3. Articulatii intercondrale
Cartilajele 8, 9, 10, se articuleaza prin ex tremitatile anterioare participand la
delimitarea orificiului inferior al toracelui.
Cartilajele 6, 7, 8,9 se unesc si prin partea mijlocie; ca supr afete articulare exista cate
o fetisoara ovalara.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de pericondru ce trece de pe un cartilaj pe altul si cateva fascicule fibroase.
4. Articulatiile sternului
A. Articulatia sternala superioara- intre manubriu si corpul sternului. Este o
simfiza realizata printr-un fibrocartilaj.
B. Articulatia sternala inferioara – intre corpul sternului si apendicele xifoid. Se
realizeaza printr-un ligament interosos.
Articulatia inferioara se osifica intre 50 – 60 ani, iar articulatiile superioare mai tarziu.
BIODINAMICA TORACELUI
Miscarile cutiei toracice sunt legate de actul respiratiei. Mobilitatea diverselor ei
segmente este imprimata de contractiile muscul are. In cursul miscarilor toracelui se observa
succesiunea ritmica a doua momente: dilatarea care corespunde inspiratiei si revenirea ce
corespunde expiratiei.
Cavitatea toracica trebuie sa prezinte deci un oarecare grad de mobilitate pentru a
permite efectuarea ritmica a celor doi timpi resp iratori. Cum coloana dor sala si sternul sunt
putin mobile mobilitatea coloanei toracice ramane le gata de gradul de mobilitate al coastelor.
Prin articulatiile de care dispun atat la extremitatile lor vertebrale cat si la cele
sternale, coastele pot efectua miscari de ridicare si coborare. Prin ridicarea coastelor unghiul
costovertebral se mareste, iar prin coborarea coastelor scade. Dispozitia anatomica a
articulatiilor toracelui nu permite insa efectuarea unor simple mis cari de ridicare si coborare a
coastelor. Odata cu ridicarea se executa si o miscare de proiectare anterioara, de indepartare
laterala si de rotatie a fiecarei coaste. Timpul inspir ator beneficiaza astfel de o marire a
cavitatii toracice in toate cel e trei diametre: sagital, tr ansversal si longitudinal.
Miscarea de coborare a coastelor consta in revenirea la poz itia de plecare.
In timpul acestor miscari coastele se comporta ca niste parghii de gradul trei
(S.F.R.). articulatia cost overtebrala reprezinta punctul de sp rijin (S), zonele de insertie ale
muschilor pe capul coastei reprezinta punctul de plecare al fortei (F), iar partea anterioara a
coastelor reprezinta rezistenta (R).
Miscarile coastelor se insotesc de mobilizarea pasiva a sternului care este puternic
atasat de coaste. Cand acestea se ridica si sunt pr oectate anterior, sternul va suferi o deplasare
asemanatoare.
Modelul lui Braus: unim mainile inaintea to racelui si arcuim membrele superioare
astfel incat ele sa formeze un cerc. Sa pr esupunem ca acest cerc reprezinta circumferinta
cutiei toracice; mainile reprezinta sternul, tora cele nostru – coloana vertebrala iar membrele
superioare – coastele. Daca coboram mainile el e se apropie de corp daca le ridicam se
indeparteaza. Aceasta este miscarea efectuata de stern in timpul inspiratiei si expiratiei si
explica micsorarea/marirea diametrului anteropost erior al cutiei toracice. Daca tinem mainile
fixe si miscam coatele in sus si in jos reprodu cem miscarea coastelor, car e se apropie intre ele
atunci cand coboara si se indeparteaza cand se ridica. Miscarea cutiei toracice se realizeaza
din insumarea miscarilor redate schematic mai sus.
28
BAZINUL/PELVISUL OSOS/CENTURA PELVIANA
Este un inel osos format din trei elemente: – sacrul si coccigele (posterior)
– cele doua oase coxale (lateral).
Daca prefiguram muschii care formeaza baza inelului (muschii planseului pelvin)
ansamblul are efectiv forma unui bazin care pr imeste greutatea trunchiului si a partii
superioare a corpului. El re prezinta in acelasi timp locul de articulare al femurelor cu
trunchiul, deci este un element de transmitere al presiunilor datorate greutatii corpului si
contrapresiunilor venite de la sol prin intermediul membrelor inferioare. Datorita formei oaselor se delimiteaza o portiune superioara sau pelvisul mare si o
portiune inferioara sau pelvisul mic . Orificiul superior al pelvisului mic se numeste
stramtoare superioara, orificiul inferior poarta numele de stramtoare inferioara. Aceste
aspecte vor fi discutate pe la rg in materialul urmator.
OSUL COXAL
Este un os plat in care cele doua parti superioara si inferioara sunt in torsiune
una pe cealalta ca la o elice. La adult se formeaza prin fuziunea a trei oase: ilion, ischion
si pube , reunite la nivelul unui cart ilaj in forma de Y, centrat in cavitatea acetabulului.
ILIONUL – prezinta un corp care participa la formarea acetabulului si aripa
osului iliac (superior). Formeaza porti unea superioara a osului coxal.
ISCHIONUL – are un corp care participa la formarea acetabulului si o ramura.
Intre corp si ramura se gaseste tuberozitatea ischiadica. Formeaza portiunea postero-
inferioara a osului coxal.
PUBELE are un corp care participa la formarea acetabulului. El se uneste cu
ischionul la nivelul eminente i iliopectinee. Prezinta o ramura superioara care se uneste la
nivelul unghiului pubelui cu ramura inferioara. Ramura inferioara formeaza impreuna
cu ramura ischionului ramura ischiopubiana. Formeaza portiunea antero-inferioara a
osului coxal. Orientarea osului coxal : se asaza inapoi marginea p revazuta cu o mare scobitura,
lateral fata cu acetabulul si in jos scobitura acestuia.
Prezinta doua fete, patru margini si patru unghiuri.
1. Pe fata exterioara (laterala) se observa:
wPartea superioara, concava, este fosa iliaca externa formand suprafata gluteala. Aici se
insera muschii: gluteu mare, gluteu mijlociu, gluteu mic si muschiul drept femural;
wIn partea mijlocie exista o zona de forma unei sfere goale; este acetabulul pentru
articulatia cu femurul; este marginit de spranceana acetabulara. Aceasta prezinta
inferior incizura acetabulului ;
wPartea inferioara are forma unui arc osos ce inconjoara un orificiu numit foramen
obturatum ; regiunea anterioara este prezentata de pube, urmeaza ramura ischiopubina iar
regiunea posterioara este reprezentata de ischion. Pe viu acest foramen este acoperit de
membrana obturatoare .
2. Fata interna (mediala) prezinta o linie arcuata ce formeaza limita intre pelvisul
mare si pelvisul mic si care o imparte in:
wFosa iliaca interna unde se insera muschiul iliac;
wO suprafata sacropelvina pentru articulatia cu os ul sacru prezentand o fata auriculara
si tuberozitatea iliaca , pentru insertia unor ligamente;
wGaura obturata ( foramen obturatum);
29
wO suprafata plana ce raspunde acetabulului.
3. Marginea anterioara preznta o succesiune de reliefu ri; cel mai notabile fiind:
wSpina iliaca antero-superioara (SIAS) – pe care se insera mu schiul croitor, muschiul
tensor al fasciei lata si ligamentul inghinal;
wSpina iliaca antero-inferioara (SIAI) pe care se insera muschiul drept femural;
wO scobitura pe unde trece muschiul ilopsoas;
wEminenta iliopectinee ;
wSuprafata pectineala care raspunde muschiului pectineu;
wTuberculul pubian pentru insertia ligamentului inghinal;
wCreasta pubelui pentru insertia muschiului drept abdominal si piramidal.
4. Marginea posterioara prezinta acelasi re lief accidental. Notam:
wSpina iliaca postero -superioara (SIPS);
wSpina iliaca postero-i nferioara (SIPI). Cele doua spine dau insertie ligamentelor
articulare sacroiliace; wMarea scobitura ischiadica;
wSpina ischiadica pentru insertia musc hiului gemen superior;
wMica scobitura ischiadica pentru trecerea muschiului obturator intern si
manunchiului vasculo-nervos rusinos intern.; wTuberozitatea ischiadica, portiunea pe care ne repauzam in pozitie sezanda.
Pe viu marea scobitura ischiadica este transformata de muschiul piriform in
doua orificii: wOrificiul suprapiriform prin care trece manunchiul vasculonervos gluteal superior;
wOrificul intrapiriform prin care trece manunchiul vasculo nervos gluteal inferior, nervul
cutanat posterior al coapsei, nervul ischiadic.
5. Marginea superioara sau creasta iliaca se intinde de la SIAS la SIPS. Are
forma unui S culcat. Da insertie muschilor: oblic intern, oblic extern, patratul si
transversul lombelor, gluteu ma e, gluteu mijlociu, iliacul.
6. Marginea inferioara – se intinde intre tuberozi tatea ischiadica si unghiul
pubelui. Este denumita ramura ischiopubiana. Da insertie muschilor: adductor mare,
adductor scurt si corpilor cavernosi.
ARTICULATIILE BAZINULUI
Articulatiile centurii pelvine intarite de ligamente puternice (iliolombare,
sacroischiadice) constituie o unitate osteofibroasa care sigura o mare rezistenta necesara
echilibrului bazinului dar si o suficienta elasticitate pentru atenuarea socurilor produse
in mers, fuga, salt.
Simfiza pubiana
Este formata din doua suprafate articula re acoperite de cartilaj; intre cele doua
suprafete exista un fibrocartilaj in forma de moneda, ce adera la fetele articulare.
Ansamblul este acoperit cu un manson fibros , intarit de ligamentul pubian superior (intre
linia alba si simfiza, de la un tubercul la altul) si pubian arcuat . Acesta adera prin
30
marginea superioara la discul pubian, iar lateral la ramurile descendente pubiene
formand o curba spre tuberozitatile ischiadice ( ″arcada pubiana ″ a obstetricienilor).
Este o articulatie cu mobilitate foarte redusa, permite numai slabe alunecari, dar
prin destindere poate creste diametrele pelvine.
Articulatia sacro-iliaca
Pune in contact doua suprafete articulare situ ate pe sacru si osul iliac. Fata auriculara a
sacrului este usor concava iar cea iliaca este usor convexa. Forma osoasa permite miscari
interesand toate cele trei oase in acelasi timp si care se numesc nutatie si contranutatie. In
timpul nutatiei baza sacrului basculeaza anterior si in jos iar varful in sus si posterior.
Oasele ischiadice se indeparteaza de linia me diana scade distanta dintre promontoriu
si pube, creste distanta dintre oasele ischiadice. Deci, in timpul nutatiei cele doua diametre
ale stramtorii inferioare cresc si stramtoarea s uperioara scade dinspre an terior spre posterior.
Ex: sustinerea unei greutati pe umeri, greutatea se transmite prin intermediul coloanaei
vertebrale spre baza sacrului si aceasta este impinsa inainte. Miscarea inversa este contranutatia. Baza sacrului basculeaza posterior si superior iar varful basculeaza in jos si anterior;
aripile iliace se indeparteaza de linia mediana, oasele ischia dice se apropie. Stramtoarea
superioara creste dinspre anterior spre posterior, iar cele doua diametre ale stramtorii inferioare sunt diminuate. Aceste variatii de dimensi uni se produc in particular in timpul nasterii. Initial,
debutului angajarii ii corespunde o contranutatie, iar in perioa da finala (expulzie) are loc
nutatia. Miscarea de contranutatie se r ealizeaza in hiperextensia trunchiu lui in pozitia culcat sau in
repausul unei persoane pe regiunea lombara sprijinit pe o banca transversala.
In conditii fiziologice deosebite (sarcina, na stere) aparatele capsulo-ligamentare ale
tuturor articulatiilor se inbiba cu lichid interstitial si se relax eaza. Aceasta relaxare este urmata
de efecte diferite la nivelul coloanei vertebrale si bazinului unde pot ap area rahialgii si chiar
hernii de disc. La nivelul bazi nului se constata o crestere a amplitudinii miscarilor la nivelul
articulatiilor sacro-iliace si simfizei pubiene ceea ce usureaza desfasurar ea normala a nasterii.
Mijloacele de unire ale articulatiei sacro-iliace
Articulatia prezinta o capsula si un ap arat ligamentar extrem de puternice:
– Ligamentele sacro-iliace ventrale (de pe aripioara sacrului si fata pubiana a acestuia pana
in vecinatatea liniei arcuate);
– Ligamentele sacr o-iliace dorsale (intre S.I.A.S. si creasta sacrala laterala);
– Ligamentul sacro-iliac interosos care uneste tuberozitatea iliaca cu tuberozitatea sacrata;
este foarte puternic.
– ligamentul iliolombar uneste procesele transverse L
4 – L 5 cu creasta iliaca.
Aceste ligamente limiteaza miscarea de contranutatie.
Peretele lateral si pelvisul osos este completat de ligamentele sacroischiadice
reprezentate de:
– Ligamentul sacrotuberal de forma triunghiulara cu b aza pe sacru si varful pe
tuberozitatea ischiadica
– Ligamentul sacrospinos s i t u a t a n t e r i o r f a t a d e l i g a m e ntul precedent, cu insertie pe
marginile laterale ale sacrului si coccigelui si pe spina ischiadica. Acest ligament se opune
miscarii de nutatie. De asemenea, participa la transformarea in cizurii sacroischiadice intr-
un orificiu si subdiviziu nea acestuia in doua or ificii secundare, unul su perior in raport cu
marea scobitura ischiadica si unul inferior in raport cu mica scobitura ischiadica. Prin
aceste orificii se pot propaga col ectii patologice din bazin la fe se, datorita tesutului grasos
sau se pot produce hernii .
31
Membrana obturatoare este o formatiune fibroasa ca re inchide gaura obturatoare si
contribuie la realizarea unitatii osteofibroase a ba zinului. Pe fata externa se gaseste o panglica
fibroasa (ligamentul subpubian).
Canalul obturator este un canal osteofibros la fo rmarea caruia participa santul
obturator, membrana obturatoare si ligamentul subpubian. Prezinta un orificiu pubian si altul femural. Contine nervul, artera si vena obtur atoare (manunchi vasculo-nervos) si o mica
cantitate de grasime care se continua cu cea a co apsei si cu cea subperitoneala a bazinului. La
acest nivel se pot produce hernii obturatoare sau propagarea unor colectii purulente de la
bazin la coapsa.
BAZINUL CA INTREG
Reluand informatiile de la inceputul acestui capitol putem privi pelvisul osos in
ansamblu. Forma acestuia este de trunchi de con cu baza mare in sus si baza mica in jos. Se
descriu: o suprafata exterioara si una interioara; o circumferint a exterioara si una inferioara.
1) Circumferinta superioara/baza mare
Este formata din: baza sacrului, creasta iliaca, marginea anterioara a coxalului,
marginea superioara a simfizei pubiene. Prezi nta urmatoarele diametre evaluate prin
pelvimetrie externa:
– Diametrul biiliac superior (25 cm); intre spinele iliace anterosuperioare
– Diametrul transversal maxim (29 cm); intre punctele cele mai indepartate ale crestei
iliace.
2) Circumferinta inferioara/baza mica/stramtoarea inferioara
Este delimitata de: marginea superioara a simfizei pubiene (anterior) si varful
coccigelui (posterior). Lateral se gasesc cele doua tuberozitati ischiadice legate de simfiza pubiana prin ramurile ischiopubiene iar de sacru si coccige prin ligamen tele sacrotuberale si
sacrospinoase. La acest nivel se descrie arcul pubian si unghi ul subpubian determinat de
ramurile ischiopubiene. Prezinta urmatoarele diametre: – Diametrul anteroposterior (9,5 cm – 12,5 cm in nastere) ; intre varful coccigelui si
marginea inferioara a simfizei pubiene;
– Diametrul biischiadic / tansversal(11cm) intre fetele mediale ale tuberozitatii ischiadice;
– Diametre oblice (11 – 12 cm) intre mijlocul ligamentu lui sacrospinos si mijlocul ramurii
ischiopubiene.
3) Suprafata exterioara (exopelviana)
Include elementele anatomice de pe fetele la terale ale celor doua oase coxale si de pe
fetele dorsale ale sacrului si coccigelui: – anterior : simfiza pubiana (fata anterioara), unghiul pubelui ga urile obturate;
– posterior : sacrul si coccigele (fetele dorsale), marginile posterioare ale oaselor coxale.
Intre aceste elemente se delimiteaza scobiturile sacroischiadice.
– lateral: fata gluteala, acetabulul si tuberozitatea ischiadica pentru fiecare os coxal.
–
4) Suprafata interioara (endopelviana)
Prezinta un relief os os circular numit linia terminala care delimiteaza stramtoarea
superioara si care imparte suprafata in pelvisul mare (superior) si pelvisul mic (inferior).
Stramtoarea superioara are forma unui oval neregulat, este delimitat de promontoriu si
marginea anterioara a aripioarelor sacrului (p osterior), liniile arcu ate ale celor doua oase
32
coxale si crestele pectineale (laterale), marg inea superioara a simfi zei pubiene (anterior).
Prezinta urmatoarele diametre:
– Diametre promontopubiene (11,5 cm) intre promontoriu si marginea superioara a simfizei pubiene;
– Diametrul promonto-retropubian (11 cm) intre promontoriu si fata posterioara a simfizei
pubiene;
– Diametrul transvers maxim (13,5 cm) intre punctele cel e mai indepartate ale liniei
arcuate;
– Diametrul transversal clinic (13 cm) intre diametrul prom onto-retropubian si la 1/2
distanta; se numeste si diametru util.
– Diametre oblice (12 cm) intre articulatia sacroiiliaca di ntr-o parte si eminenta iliopubiana
de partea opusa. Constituie diametrul de a ngajare al ovoidului feta l in pelvisul mic.
Pelvisul mare apartine topografic abdomenului si este marginit superior de
circumferinta superioara si infe rior de stramtoarea superioara.
Pelvisul mic este marginit superior de stramtoa rea si inferior de circumferinta
inferioara ( stamtoarea inferioara). La acest nivel se distinge si stramtoarea mijlocie ce raspunde liniei de insertie a diafragmei pelvin e delimitata de linia transversala dintre S
4 – S 5
(posterior), marginea superioara a ligamentelor sacrospinoase (lat erale) si anterior de o linie
curba ce se intinde de la spinele ischiadice la 1/3 inferioara a fetei posterioare a simfizei
pubiene. Diametrele utilizate sunt:
– Diametrul transversal sau bispinos (11 cm);
– Diametrul promonto-subpubian ( 12 – 13 cm).
In statiune verticala pelvisul mic este foarte inclin at fata de coloana vertebrala
promontoriul fiind situat la 9 – 10 cm deasupra simfizei pubiene, cu un unghi de inclinatie de
60°; in decubit dorsal ung hiul se reduce la 45 °.
Forma si proportiile bazinului variaza de la o persoana la alta.
Ex: privita de sus stramtoarea superioara poa te avea o forma rotunda; aplatizata sagital sau
transversal.
Din profil concavitatea sacr ului poate fi mai mult sau mai putin accentuata, pubele
ilionul si ischionul mai putin dezvoltate. Aici sacrul a doua bazine a fost plasat in aceeasi inclinatie. Din fata, distanta dintre
cele doua tuberozitati ischiadice este mai mare sau mai mica.
Bazinul este diferit la femeie fata de barbat.
In principal bazinul la barbat este ma i ingust, la femei mai larg, stramtorile
superioare/inferioare sunt mai largi la femeie datorita rolului bazinului feminin in gestatie, pelvisul este mai inclinat si arcul pubian mai deschis. Diferentele sexuale incep sa apara la varsta de 8 – 10 ani. La nou nascuti pelvisul are
forma de palnie; ulterior dupa ce copilul incep e sa stea in pozitie sezanda, baza sacrului
proemina in pelvis, se accentueaza promont oriul si creste diametrul transversal.
De asemeni exista si variatii individuale de forma ale pelvisului care se incadreaza in:
normal, pelvis lat, rotund, oval, triunghiular.
33
MUSCHII TRUNCHIULUI
Vom studia succesiv:
1. Muschii regiunii posterioare ai gatului si trunchiului
¿ Planul I : – muschiul trapez;
– muschiul latisim dorsi.
¿ Planul II: – muschiul ridicat or al scapulei;
– muschiul romboid; – muschiul dintat posterior superior; – muschiul dintat posterior inferior ;
– muschiul splenius. ¿ Planul III – muschiul errector spinal .
¿ Planul IV – muschiul transversospinal.
¿ Planul V – muschii interspinosi ;
– muschi intertransversari; – muschii rotatori ai capului; – sacrococcigieni.
2. Muschii regunii anterioare si laterale a gatului
Lateral :
¿ muschiul platisma;
¿ muschiul sternocleidomastoidian;
¿ muschii scaleni – anterior;
– mijlociu; – posterior . ¿ muschiul drept lateral al capului.
Anterior :
¿ muschii suprahioidieni -digastric;
-stilohioidian ; -geniohioidian; -milohioidian; ¿ muschii infrahioidieni -sternohioidian;
-sternotiroidian; -tirohioidian; -omohioidian.
¿ Muschii prevertebrali
¿ muschiul lung la capului;
¿ muschiul lung al gatului;
¿ muschiul drept anterior al capului.
34
3. Muschii toracelui
¿ Muschii regiunii anterioare (extrinseci):
¿ Muschiul pectoral mare;
¿ Muschiul pectoral mic;
¿ Muschiul subclavicular;
¿ Muschiul dintat anterior.
¿ Muschii proprii (intrinseci) :
¿ Muschii intercostali
¿ interni;
¿ extern.
¿ Muschii supracostali;
¿ Muschii subcostali;
¿ Muschiul transvers al toracelui (triunghiularul sternului).
4. Muschiul diafragm .
5. Muschii regiunii lomboilace (regiunea posterioara abdominala)
¿ Patratul lombelor;
¿ Muschiul iliopsoas;
¿ Muschiul psoas mic.
6. Muschii regiunii anterolaterala abdominala
¿ Muschiul drept abdominal;
¿ Muschiul oblic ex tern abdominal;
¿ Muschiul oblic in tern abdominal;
¿ Muschiul piramidal;
¿ Muschiul transvers abdominal.
7. Muschii regiunii perineale
¿ Muschiul ridicator al anusului;
¿ Muschiul ischococcigian.
MUSCHII REGIUNII POSTERIOARE A GATULUI SI TRUNCHIULUI
Regiunea posterioara a trunchiului prezinta numerosi muschi asezati pe mai multe
planuri. Cei mai profunzi se atas aza numai pe vertebre si sunt formati din fascicule scurte de
fibre musculare.
ÂPlanul muscular cel mai profund este planul V si cuprinde:
35
Muschii intertransversari ce leaga o apofiza transversa a unei vertebre de
urmatoarea apofiza ; sunt situ ati posterior de ligamentele intertransversale si mai
dezvoltati in regiunea cervicala si lombara.
Actiune : inclinare laterala a coloanei vertebrale;
Inervatie : spre deosebire de toti ceilalti muschii ai santurilor vertebrale care sunt
inervati de ramuri dorsale ale nerv ilor spinali, acesti muschi sunt inervati de ramurile ventrale.
Muschii interspinosi leaga o apofiza spinoasa de urmatoarea, de fiecare parte a
ligamentului interspinos.
Actiune : extensia vertebrala.
Muschii rotatori ai capului :
Muschiul marele drept posterior al capului , se insera pe procesul spinos al
axisului si respectiv sub li nia nuchala inferioara, latera l de micul drept posterior;
Muschiul micul drept posterior al capului se insera pe tube rculul posterior al
atlasului si sub linia nuchala inferioara; Muschiul oblic inferior al capului se insera pe apofiza transversa a atlasului si
pe partile laterale ale pro cesului spinos al axisului;
Muschiul oblic superior al capului se insera p e varful procesului transvers al
atlasului si sub linia nuchala inferioara.
Actiunea oblicului superior: extensia, inclinarea laterala, si rotatia capului de partea
contractiei.
Actiunea primilor trei muschi : daca se contracta simultan si bilateral determina
extensia capului pe atlas si axis; daca se contracta simultan si unilateral determina inclinarea laterala a capului de partea resp ectiva (mai ales micul oblic).
Au si actiune de rotatie, micul si marele drept determinand rotatia capului de partea
contractiei, iar micul oblic determinand rota tia capului de partea opusa a contractiei.
Acesti muschi actioneaza la cel mai profund nive l al capului si gatului. Nu au lungime
mare si nici nu reprezinta un brat mare de parghie, dar au o mare precizie de actiune;
impreuna cu muschii din regiunea anterioara profunda a gatului (prevertebrali), regleaza
permanent pozitia capului pe gat. Toti sunt inervati de ramura dorsala a primului nerv
cervical – nervul suboccipital. șPlanul IV
Este reprezentat de muschiul transversospinal subampartit in trei grupuri:
semispinali, multifizi, muschii rotatori.
Muschii rotatori sunt cei mai profunzi; ei leaga radacina proceselor transverse cu
radacina proceselor spinoase sau cu lamele arcurilor vertebrale imediat supraajacente
( 1-rotatorii scurti) sau sar peste o vertebra ( 2- rotatori lungi ).
Actiunea lor contribuie in deosebi la echilibrar ea corpului in ortostatism. In regiunea
cefalocervicala acopera rotatorii capului. Muschii multifizi au insertii pe procesele acce sorii lombare si transverse
toracocervicale si respectiv pe procesele sp inoase ale vertebrelor supraajacente dupa ce
fasciculele sar doua sa u trei vertebre ( multifid scurt si multifid lung )
Muschiul semispinal ocupa planul cel mai superfic ial. Are fascicule ce sar peste
patru vertebre intre punctul de or igine si cel de insertie. Dispoz itia muschilor transversospinali
de fiecare parte a proceselor spinoase form eaza un dispozitiv asemanator cu franghiile unui
catarg pe fata posterioara a coloanei ce actionea za global asupa coloanei vertebrale cu fixarea
ei in extensie.
36
Fibrele musculare sunt oblice de jos in sus; daca se contracta bilateral in acelasi timp
determina extensia vertebrala; de la interior sp re exterior determina inclinarea laterala, din
anterior spre posterior (viz ibl din profil) determina rota tia vertebrala de partea opusa
contractiei.
Inregistrarile electromiografice efectuate la diverse etaje verteb rale au aratat ca
activitatea transversospinalului nu este aceeasi la toate etajele si anume:
+Este importanta in T (varful convexitatii dorsale posterioare)
+Mai putin importanta in T 12;
+Cu precadere slaba in L 3 (varful concavitatii lombare posterioare).
Aceasta activitate predomina acolo unde co loana vertebrala prezinta punctul cel mai
convex posterior si se complet eaza cu actiunea altor muschi care sunt plasati acolo unde
coloana vertebrala prezinta punctele cele mai c onvexe anterior: muschiul lung al gatului,
pentru etajul cervical si psoa sul pentru etajul lombar.
ÂPlanul III
Este reprezentat de muschiul erector spinal (extensorul coloanei vertebrale) ce
ocupa santurile costovertebrale. Muschii componenti sunt asezati pe straturi. Cei profunzi sunt
scurti, iar cei superficiali sunt lungi. Aces ti muschi se contopesc inferior intr-o masa comuna
ce se atasaza printr-o aponevroza de procesel e spinoase ale ultimelor vertebre lombare,
creasta sacrala mediana, creasta i liaca, fata posterioara a sacrului.
Din aceasta masa comuna se desprind mai multe coloane musculare. Muschiul longissimus (muschiul lungul dorsal), ocupa santurile vertebrale. Uneste
bazinul cu fata posterioara a coastelor si cu pr ocesele transverse ale vertebrelor. Portiunea sa
cefalica se numeste micul complex , avand insertie pe apofizele transverse T
3 C4 si se termina
pe apofiza mastoida.
Portiunea sa cervicala (muschiul transversar al gatului ) se insera pe apofizele
transverse ale vertebrelor dorsale superioare si pe cele ale vertebrelor cervicale inferioare.
Portiunea sa toracala prezinta doua feluri de fascicule: costale ce se insera pe
procesele costiforme ale vertebrelor lombare si coaste si transversale ce se insera pe procesele
accesorii in regiunea lombara, respectiv pe pr ocesele transverse in regiunea toracala.
Muschiul iliocostal (muschiul sacrolombar) este un muschi care se desprinde din
masa comuna, incruciseaza toate coastele succesiv pana ajunge in regiun ea cervicala. Un prim
fascicul se termina pe ultimele 6 coaste; de aici ia nastere al doilea fascicul care se termina pe
primele 6 coaste, in continuare lu and nastere un al treilea fascicul care se termina pe apofizele
transverse ale ultimelor 4 vertebre cervicale.
In desen acest muschi a fost indepartat pe ntru a se putea vizualiza pe partea dreapta
muschiul longisimus.
Acesti muschi au in principal o actiune de extensie care o completeaza pe cea realizata
de planurile profunde. Daca se contracta pe o sin gura parte, are o actiune de inclinare laterala,
mai ales muschiul iliocostal. Au de asemeni si o actiune de rotatie.
Muschiul transversar al gatului are o actiune de inclinare a gatului. In contractie
bilaterala realizeaza extens ia coloanei cervicale si redreseaza de asemeni gatul pe trunchi.
Muschiul spinal cu localizarea cea mai mediala pr ezinta trei portiuni: toracala,
cervicala si cefalica.
Muschiul marele complex, care se insera pe apofizele spinoase C
7 T1 si respectiv pe
apofizele transverse C 4 T4 pana la baza occipitalului. El face parte din planul IV (muschiul
semispinal al capului) dar fuzioneaza cu portiunea cefalica a muschiului spinal.
37
Actiune: in contractia bila terala, luand ca punct fix coloana cervicala, realizeaza
extensia capului pe gat; avand ca punct fix capul prin fibrele transversare redreseaza lordoza
cervicala.
In contractie unilaterala ava nd ca punct fix coloana cervicala , el adauga la actiunea de
extensie o mica actiune de inclinare laterala si de rotatie de partea contractiei.
Portiunea toracala a muschiului spinal este responsab ila de extensia regiunii dorsale.
Ea se intinde de la apofizele spinale T 1 T10 pana la T 11 L2 .
Muschii spatelui studiati pana acum form eaza patura musculara profunda a regiunii
posterioare a trunchiului. Ei au un brat scurt de parghie deci o putere scazuta de a efectua o
extensie a coloanei vertebrale, plecand din poz itia orizontala , dar au o mare precizie de
actiune.
In ortostatism mentin verticalitatea colo anei vertebrale reech ilibrand in fiecare
moment micile variatii de pozit ie ale vertebrelor. Ei lucreaza aproape in permanenta in
ortostatism, aceasta fiind posibil deoarece au fizi ologia muschilor tonici capabili de a lucra un
timp indelungat fara a obosi.
De exemplu: capul este mentinut pe gat o zi intreaga datorita acestor muschi fara ca
noi sa realizam aceasta.
ÂPlanul II
Cuprinde muschiul splenius care este impartit in doua portiuni: spleniusul capului,
spleniusul gatului.
Spleniusul capului , se intinde de la procesele spinoase C 6 T7 p a n a l a j u m a t a t e a
laterala a liniei nuchale superioare si mastoida.
Actiune : daca ia punct fix pe coloana dorsala, in contractie bila terala realizeaza
extensia capului pe git (antrenand de asemenea ex tensia coloanei cervicale), iar in contractie
unilaterala realizeaz a inclinarea laterala si rotatia capului si gatului de partea contractiei.
Spleniusul gatului se insera pe apofizele spinoase T 5 T7 si respectiv pe apofizele
transverse C 1 C3.
Actiune: identica cu cea a spleniusului capului , fara realizarea miscarilor capului.
Sunt sinergici cu muschii sternocleidomasto idian si semispinalul capului de partea
opusa si antagonisti cu muschiul sternocleidom astoidian si semispin alul capului de aceeasi
parte. Intre cei doi muschi se formeaza triunghiul intersplenic. Sunt inervati de ramuri
dorsale ale nervilor cervicali.
Muschiul ridicator al scapulei (angular) se insera pe procesele transverse C 1 C5
respectiv pe unghiul supe rior al scapulei.
Actiune: daca se ia scapula dr ept punct fix are actiune identica cu cea a spleniusului
gatului ( inclina coloana vertebrala de partea lui); daca se ia punct fix pe coloana cervicala,
ridica scapula (sinergic cu trapezul); imprima o mi scare de rotatie a scap ulei in jurul unui ax
ce trece prin unghiul lateral al s capulei, unghi ce ramane fix.
Unghiul superior se ridi ca, unghiul inferior se ap ropie de linia mediana. Este inervat
de nervul ridicatorului scapulei din plexul cervical; nervul dorsal al scapulei din plexul
brahial .
Muschiul dintat posterior si superior se insera pe procesele spinoase C 7 T3 si
respectiv pe fata extern a aprimelor 5 coaste.
Actiune : ridica coastele – inspirator; inervat de nervii intercostali 2-5 .
Muschiul dintat pos terior si inferior se insera pe procesel e spinoase vertebrale T 11
L2 respectiv pe ultimele 4 coaste (fata externa).
38
Actiune : coboara coastele – expirator; inervat de nervii intercostali 9-12.
Muschiul romboid se insera pe procesele spinoase ale vertebrelor C 7 T4 si respectiv
pe marginea mediala a scapulei.
Actiune : daca ia punct fix pe scapula tractioneaza lateral coloana dorsala;daca ia punct
fix pe coloana dorsala – adductor si ridicator al umarului, roteste sca pula in jurul unui unghi
lateral (rotatie interna, sinegic cu muschiul ridicator al scapulei); inervat de nervul
muschiului romboid din plexul cervical si nervul dorsal al scapulei din plexul brahial.
ÂPlanul I
Repezinta cel mai superfici al plan si cuprinde:
Muschiul latisim (dorsal mare )- cel mai lat muschi al corpului situat in partea
posterinferioara a trunchiului.
Se insera pe fata externa a ultimelor 3-6 coaste prin digitatii incrucisate cu ale
oblicului extern, pe procesele spinoase ale ul timelor 5-6 vertebre toracale, ale vertebrelor
lombare, creasta sacrala mediana, creasta iliaca (1/3 posterioara); prin intermediul fasciei
toracolombare fibrele converg spre axila prin tr ei tipuri de fascicule: superioare orizontale,
mijlocii oblice descendente si in ferioare aproape verticale.
Se torsioneaza si se insera la nivelul santului intertubercul ar al humerusului.
Actiune : daca ia punct fix pe coloana vertebrala ; coboara bratul ri dicat – adductie,
rotatie interna si extensie us oara; daca ia punct fix pe hume rus ridica toracele – muschi
inspirator; inervat de nervul toraco dorsal din plexul brahial .
Muschiul trapez se insera pe linia nuchala s uperioara, procesele spinoase C 7 T12
ligament nuchal si ligamentul supraspinos tora cal. De aici fibrele converg spre centura
scapulara astfel:
Fasciculul superior (oblic descendent ) se termina pe marginea posterioara a
claviculei si acromion; Fasciculul mijlociu (orizontal) se termina pe spina scapulei;
Fasciculul inferior (oblic ascendent) se termina pe portiunea interna a spinei
scapulei .
Actiune :
– Daca ia punct fix pe coloana cervicodorsala actiunea de ansamblu este de adductie (aduce scapula spre linia mediana);
– Portiunea descendenta ridica umarul;
– Portiunea ascendenta il coboara, ambe le au si actiune de rotatie;
– Portiunea orizontala duce scapula spre linia mediana;
– Daca ia punct fix pe scapula in contra ctia bilaterala realizeaza extensia
coloanei cervicale dorsale, in contract ie unilaterala portiunea superioara
realizeaza inclinare laterala de partea c ontractiei si rotatie de partea opusa;
– Fasciculele mijlocii inclina coloana vertebrala de partea lor ;
– Fasciculele inferioare interv in in actiunea de catarare.
Inervatie : nervul accesor (IX) si ramuri din plexul cervical.
39
MUSCHII GATULUI
ÂMuschii prevertebrali ocupa planul cel mai profund al gatului fiind aplic ati direct pe
coloana vertebrala. Sunt inervati de ramuri prof unde ale plexului cervical.
Muschiul lung al gatului este situat anterior de verteb rele cervicale. El prezinta trei
fascicule:
– un fascicul longitudinal ce se intinde de la corpurile C 2 D 3 pana la procesele
transverse C 4 C7;
– un fascicul oblic superior ce se intinde de la arcul anterior al atlasului pana la
apofizele transverse C 3 C6
– un fascicul oblic inferior d e l a c o r p u r i l e vertebrale D 1 D 3, pana la procesele
transverse C 5 C7.
Actiune : in contractie bilaterala redreseaza lordoza cervicala si realizeaza flexia
coloanei cervicale.
Muschiul mic drept an terior al capului are originea pe fata anterioara a masei
laterale a atlasului si insertia pe occipital.
Actiune : in contractie bilaterala realizeaza flexia capului iar in contractie unilaterala
realizeaza inclinare laterala si rotatie de partea contractiei.
Muschiul marele drept anterior al capului (muschiul lung al ca pului) ia nastere de
pe procesele transverse ale vertebrelor C 3 C6 si se insera pe occipi tal inaintea gaurii mari.
Actiune : daca se contracta bilateral redreseaza coloana cervicala superior si flecteaza
usor capul, iar in contractie unilaterala determina inclinarea laterala a coloanei cervicale
inalte.
Muschiul lung al gatului si muschiul mare drept al capului sunt sinergici cu muschii
scaleni, stabilizand colo ana cervicala ce devine punct fix pe ntru actiunea lor inspiratorie.
Muschiul drept lateral al capulu i este inclus de unii autori la muschii regiunii
laterale a gatului. Este un muschi mic ce ia nastere pe procesul transvers al atlasului si se insera pe procesul jugul ar al occipitalului.
Actiune : in contractie bilaterala realizeaza flexia capului, iar in contractie unilaterala
realizeaza in mod egal si inclinarea laterala.
ÂMuschii regiunii laterale a gatului
Muschiul platisma este un muschi superficial care ia nastere in tesutul celular
subcutanat al regiunii infraclav iculare si acromionului si se termina pe mandibula, tesutul
subcutanat al regiunii fa ciale infraclaviculare .
Actiune : increteste pielea si tractioneaza comi sura labiala inferior si lateral .
Inervatie : din nervul facial .
Muschiul sternocleidomastoidian prezinta doua capete de in sertie dintre care unul
este sternal si unul este clavicular (portiunea mediala a fetei superioare a claviculei) . Spatiul
40
dintre cele doua capete corespunde pe viu fosei cl aviculare mici . Insertia superioara se face
pe procesul mastoidian.
Actiune : daca ia punct fix pe stern in contractie bilaterala realizeaz a flexia capului si
gatului (miscarea in doi timpi). Flexia din timpul 1 este realizata de muschiul drept inferior.
Daca lipseste flexia prealabila, actiunea este de fi xare a capului in articul atia atlantooccipitala
si extensie. In contractie unilaterala inclina capul de partea contractiei si roteste fata de partea
opusa. Daca punctul fix este pe cap actioneaza ca ridicator al toracelui.
Inervatie: nervul accesor si ramuri din plexul cervical .
Muschii scaleni sunt in numar de trei, intinsi de la vertebrele cervicale pana la
primele coaste.
Scalenul anterior ia nastere de pe procesele transverse C 3 C6 si se termina pe prima
coasta.
Scalenul mijlociu ia nastere de pe procesele transverse C 2 C 7 s i s e t e r m i n a
posterior fata de precedentul.
Scalenul posterior ia nastere de pe pr ocesele transverse C 4 C6; se termina pe fata
superioara a coastei a doua.
Din profil, observam ca orientarea celor tr ei muschi difera, primii doi fiind oblici in
jos si inainte, in timp ce al treilea cobora direct in jos.
Actiune : daca punctul fix este pe torace in contractie unilaterala determina miscare
unilaterala (mai ales scalenul posterior) primii doi determina si o rotatie de parte opusa. In
contractie bilaterala maresc rigiditatea coloanei vertebrale. Daca coloana este in lordoza, ei
cresc aceasta lordoza (in partea inferioara a coloanei cervicale). Daca punctul fix este pe
coloana cervicala in contractie bilaterala ri dica primele doua coaste (muschi inspiratori).
Notati ca aceasta fixare este notata de muschiul lung al ga tului care are actiune sinergica cu
muschii scaleni. Inervatie : ramurile ventrale al e nervilor cervicali 4,5,6.
ÂMuschii regiunii mediane a gatului
Studiul acestor muschi depaseste cadrul aces tei lucrari, de aceea ne vom limita doar la
enumerarea lor ;
Grupul suprahioidian
– Muschiul digastric;
– Muschiul stilohioidian;
– Muschiul milohioidian;
– Muschiul geniohioidian.
Actiune : participa la alcatuirea planseului bucal;intervin in deglutitie si masticatie prin
coborarea mandibulei si ri dicarea osului hioid.
Grupul infrahioidian
– Muschiul sternohioidian;
– Muschiul sternocleidomastoidian;
– Muschiul omohoidian;
– Muschiul tirohioidian.
Actiune: coboara osul hioid si il fixeaza pe rmitand jocul cu muschii suprahioidieni si
miscarea limbii. Coboara cartilajul tiroid. Ca nd osul hioid este fixat ridica cartilajul
tiroid si laringele.
41
MUSCHII TORACELUI
Muschii regiunii anterolaterale sunt musc hi ce asigura legatura dintre torace si
membrul superior si vor fi analizati in capitolul aferent membrului superior.
ÂIn prezent ne vom referi numai la muschii proprii ai toracelui (intrinseci ).
Muschii intercostali ocupa spatiul dintre doua coaste succesive. Ei sunt dispusi in
doua planuri: intercostalii interni , cu fibre oblice de jos in su s si dinspre an terior spre
posterior si intercostalii externi cu fibre oblice de sus in jos si dispuse dinspre exterior spre
interior.
Actiune : formeaza o centura musculara ce solodarizeaza coastele intre ele asigurand
unitatea cutiei toracice.
Muschii intercostali interni sunt coboratori ai coastelo r (expiratori), iar muschii
intercostali externi sunt ridicator i ai coastelor (inspiratori).
Muschii supracostali (ridicatori ai coastelor) se intind de la procesul transvers al
unei vertebre dorsale pana la coasta s ituata cu unul sau doua etaje mai sus.
Actiune : participa la ro tatia vertebrelor sau la ridicarea coastelor in func tie de puunctul
fix situat pe coaste sau pe coloana vertebrala.
Muschii subcostali se insera pe fata mediala a primei coaste si pe fata mediala a
celei de a doua sau a treia coaste subajacente.
Muschiul transvers al toracelui ia nastere de pe fata poste rioara a sternului si de pe
apendicele xifoid. Fibrele sale formeaza fa scicule spre cartilajele costale 2 – 6.
Actiune : coboara coastele (expirator).
MUSCHII ABDOMENULUI
Asa cum s-a aratat anterior se impart in:
– Muschi ai regiunii superioare: diafragma;
– Muschi ai regiunii anterioare;
– Muschi ai regiunii poste rioare sau lomboiliace;
– Muschii regiunii perineale.
Muschiul diafragma
Este un muschi plat ce se intinde ca o c upola intre torace si abdomen. Partea sa
centrala este o formatiune aponevrotica numita centru tendinos comparabila cu un trifoi. Din
acest centru pornesc fibre musculare radiind in trei directii principale:
– Fibrele sternale ce se ataseaza pe apendicele xifoid (fata interna);
– Fibre costale ce se ataseaza pe cartila jeje costale 7 – 12 (fat a interna). Fibrele se
incruciseaza cu cele ale muschiului transvers;
– Fibre vertebrale ce se ataseaza pe vertebrele lomb are prin doi stalpi situati de
fiecare parte si anume: stalpii inte rni de pe corpurile vertebrelor L 1 L3 la dreapta si
L1 L2 la stanga.
Arcadele fibroase implica doi muschi:
– Arcada muschiului psoas, care se intinde de la corpul L 1, pana la procesul
costiform L 1 (ligament arcuat median);
42
– Arcada muschiului patratul lombelor ce se intinde de la procesul L 1, pana la coasta
12 (ligament arcuat lateral).
Diafragma este perforata de mai multe orificii pe unde trec vase (artera aorta, vena
cava, marea vena azygos), esofagul, nervi.
Actiune : este principalul muschi inspirator.
Inervatie : nervul frenic.
ÂMuschii regiunii posterioare
Muschiul psoas este descris impreuna cu muschii membrului inferior ce iau ca
punct fix femurul; aici studiem numai actiunea sa asupra coloanei verteb rale. In contractie
bilaterala psoasul a fost mult timp descris ca un lo rdozant lombar din cauza orientarii fibrelor
sale cu oblicitate in jos si anterior.
S-a demonstrat insa ca acest muschi polia rticular are articulatii mult mai complexe
decat ne arata analiza vectoriala globala. La nivel lombar apare ca un muschi studiat din ″etaj
in etaj″, In convexitatea acestei coloane, el particip a la restabilirea pozitiei acesteia actionand
sinergic cu muschii lo mbari paravertebrali.
Se formeaza astfel un ansamblu format din coloana lombara inconjurat de patru
mansoane musculare, psoasul fiind mai mult un muschi redresor dezlordozant al coloanei
lombare. Aceasta rezulta si din inregistrarile electromiografice efectuate pe subiecti in timpul
miscarii. In contractie unilaterala psoasul antren eaza coloana lombara in inclinare laterala,
flexie si rotatie de pa rtea opusa a contractiei.
Muschiul patratul lombelor : se ataseaza pe ultima coasta, procesele costiforme
ale celor 5 coaste iliace si creasta iliaca. Este format din fibre vert icale si oblice care se
intrepatrund. Actiune: daca la punct fix pe bazin coboara coboara coasta 12 (s i pe celelalte in acelasi
timp) (expirator). Realizeaza inclin area laterala a coloanei vertebrale de partea contractiei.
Daca ia punct fix pe coaste ridica bazinul de partea contractiei. Inervatie : nervul subcostal, ramuri anteri oare ale nervilor lombari I-IV.
ÂMuschii regiunii anterolaterale
Muschiul transvers abdominal este situat cel mai profund. Acest muschi se insera
pe:
– Fata profunda a ultimelor 7 coaste;
– Procesele costiforme ale celor 5 vertebre lombare;
– Creasta iliaca;
– Pe arcada femurala (ligamentul inghinal).
De la origine fibrele se dispun orizontal sp re a se termina pe aponevroza anterioara a
transversului ce se uneste cu cea de partea opusa la nivelul linei albe.
Actiune : prin contractia fibrelor circulare se reduce diametrul regiunii abdominale (
rol expirator). Participa la actiunea de totalita te asupra continutului a bdominal, fiind cel mai
de seama muschi al presei abdominale. Daca co nsideram aponevroza anterioara ca punct fix,
este lordozant lombar. Testul cel mai simplu pe ntru a simti actiunea transversului este de a
tusi.
Inervatie : nervii intercostali 7-12, nervul ilio inghinal, nervul iliohipogastric .
Muschiul oblic intern se insera:
– Inferior pe ligamentul inghina l, pe creasta iliaca, pe
aponevroza lombara, apoi fibr ele se dirijaza in evantai
43
– Superior pe ultimele 4 coaste, pe aponevroza anterioara a
micului oblic ce se ataseaza superior pe cartilajele costale, stern, inferior pe pube;
– Anterior aponevroza sa se unest e cu cea a oblicului intern de
partea opusa la nivelului liniei albe.
Actiune : in contractie unilateral a realizeaza inclinarea laterala si rotatia trunchiului
de aceiasi parte.
In contractie bilaterala daca bazinul este punct fix, realizeaza fl exia trunchiului pe
bazin. Daca ia punct fix pe coaste produce flexia bazinului pe torace. Este muschi expirator.
Este sinergistul muschiului oblic extern de partea opusa si antagonistul oblicului extern de
aceiasi parte. Inervatie : nervii intercostali 7-12, nervul ilio inghinal, nervul iliohipogastric .
Muschiul oblic extern se insera:
– pe ultimele 7 coaste unde is i alterneaza insertiile cu cele
ale dorsalului mare si dintatul anterior.
– pe creasta iliaca si ligamentul inghinal ;
– fibrele au apoi un traiect obl ic spre aponevroza marelui oblic
(ce se intinde de la stern la pube); cele doua aponevroze se
unesc anterior la nivelul liniei albe.
Actiune : cand ia punct fix pe inse rtia distala, in contractie unilaterala, determina
inclinarea unilaterala a trunchiul ui de aceiasi parte si rotatie de partea opusa. In contractie
bilaterala flecteaza trun chiul pe bazin, coboara coastele (expirator). Cand ia punct fix pe
insertia proximala flecteaza bazinul pe torace; o rotatie a trunchiului la dreapta cu flexie
anterioara se va realiza prin contractia simultana a micului oblic drept si a marelui oblic stang. Inervatie : nervii intercostali 7-12, nervul ilio inghinal, nervul iliohipogastric .
Muschiul drept abdominal este cel mai superficial din muschii abdominali; se
intinde anterior de aponevrozele celor trei mu schi anteprezentati rior. Ia nastere superior pe
coastele 5,6,7, pe apendi cele xifoid si se termina inferior pe pube (marginea superioara a
simfizei pubiene). Este intretai at de trei inse rtii tendinoase.
Actiune : apropie sternul de pube cand ia punct fi x pe pube, flecteaza toracele pe bazin
si coboara coastele (expirator). Cand ia punct fi x pe coaste flecteaza ba zinul pe torace. Este
antagonist al muschiului errector spinal. Inervatie : nervii intercostali 7-12, nervul ilio inghinal, nervul iliohipogastric .
DIAFRAGMA SI MUSCHII ABDOMINALI IN RESPIRATIE :
Cavitatea abdominala poate fi comparata cu o cavitate cu continut lichid, deformabila
si incompresibila. Cavitatea toracica poate fi comparata cu o cavitate cu un continut gazos,
deformabil si compresibil. Diafragma se gaseste la limita celor doua cavitati, act iunea se combina cu cea a
muschilor abdominali,participand la multiple actiuni: respiratie, vorbire, strigare, tuse, defecatie, expulsia fatulu i in timpul nasterii.
ÂIn inspiratie contractia diafragmei determina o coborare a centrului frenic
determinand o crestere a diametrului vertical al cutiei toracice; aceas ta se transmite prin
intermediul pleurelor la plaman i. Se creeaza astfel o presiune negativa intrapulmonara cu
patrunderea aerului in pl amani ( inspiratie).
Respiratia curenta se rea lizeaza conform acestui mecanism si este efectuata aproape in
intregime de diafragm, iar coborar ea centrului frenic poate fi fr anata de rezistenta abdominala.
44
Aceasta presupune o contractie a muschilor abdomi nali, centrul frenic devine atunci punct fix
si diafragma devine muschiul ridicator al coastelor.
– Prin oblicitatea fibrelor sale actioneaza in sus si spre ex terior( ridicare si rotatie
externa);
– Indirect prin comprimarea continutului abdominal (comprimarea de sus in jos)
determina deformarea abdomenului in largime.
Cand aceste miscari ating amplitudini extreme antreneaza toracele si coloana
vertebrala dorsala .
– retropulsia antreneaza o tendinta la flexie dorsala si o « blocare » a toracelui;
– antepulsia antreneaza o extensie verteb rala si o « deschidere » a toracelui;
– adductia antreneaza o inclinare laterala a coloanei dorsale de partea miscarii
si de aceeasi parte o « blocare » a toracelui;
– abductia antreneaza o inclinare laterala a coloanei dorsale de partea opusa
miscarii si o « deschidere » a he mitoracelui de partea miscarii;
– rotatiile antreneaza si o rotatie a coloanei dorsale.
45
III. MEMBRELE SUPERIOARE
Membrele sau extremitatile sunt doua perechi de apendice mobile destinate diferitelor
miscari. Prezinta o portiune care le leaga de trunchi, numita centura membrului si o portiune
care o continua pe cea precedenta numita membru l liber. Membrele superioare sau toracice se
desprind din partile supero-laterale ale toracelu i, imediat sub gat. In cele ce urmeaza ma voi
referi la scheletul, articulatiile si muschii me mbrului superior, renunta nd la prezentarea clasica
topografica (schematic reprezenta ta de altfel in cad rul partii de atlas), punand in schimb
accent pe aspectele functionale.
CENTURA SCAPULARA
Este formata posterior de scapul e si anterior de clavicule .
CLAVICULA
Este un os lung, cilindric, pereche; are forma literei S.
Orientare: se aseaza lateral extremitatea tu rtita; anterior marginea concava a
acestei extremitati; jos fata cu un sant.
Prezinta :g o fata inferioara la nive lul careia se descriu:
– santul muschiului subclavicular;
– impresiunea ligamentulu i costoclavicular (medial);
– tubercul conoidian pentru ligamentul conoidian (lateral); – linia trapezoidala pentru ligamentul trapezoidian.
Ligamentele unesc clavicula cu procesul coracoidian scapular.
g o fata superioara la nivelul care ia se insera muschi importanti:
– medial muschiul sternocleidomastoidian;
– lateral muschii deltoid si trapez;
g marginea anterioara: concava lateral, da insertie muschiului deltoid;
convexa medial,da insertie muschiului pectoral mare;
g marginea posterioara: concav-convexa in sens contrar;
g extremitatea laterala – prin interm ediul ei clavicula se articuleaza cu
scapula (acromion) g extremitatea mediala – prin intermed iul ei clavicula se articuleaza cu
sternul.
ATENTIE: intre clavicula si coasta I se gasesc vasele subclaviculare si plexul
brahial, sunt posibile comprimari/lezari ale acestor elemente in traumatisme ale
regiunii.
SCAPULA este un os lat, de forma triu nghiulara, intins intre primul
spatiu intercostal si coasta a VIII-a.
Orientare: se aseaza posterior fata cu o putern ica spina, in sus marginea cea mai
mica/subtire, lateral unghiul cel mai voluminos. Prezinta doua fete, 3 margini, 3
unghiuri.
g Unghiul lateral : prezinta o suprafata articula ra, ovala ce corespunde capului
humeral (cavitatea glenoidala) si o prelungir e recurbata, ce are forma unui deget usor
flectat (procesul coracoidian). La cele doua extremitati ale cavitatii se gasesc tuberculul
supra si infraglenoidian la nivelul carora se insera muschiul bice ps, respectiv triceps
brahial.
46
g Unghiul superior e usor rotunjit. Aici se insera muschiul ridicator al scapulei.
g Unghiul inferior e ascutit si usor de explorat sub piele.
g Fata anterioara este usor concava, aplicata intr -o maniera mobila pe torace.
Prezinta fosa subscapulara unde se insera muschiul subscapular.
g Fata posterioara este usor convexa. De pe ea se desprinde transversal o lama
osoasa numita spina scapulei, ce o imparte in 2 parti: fosa supraspinoasa si fosa
subspinoasa.
Spina scapulei este o lama triunghiulara ce ia nastere perpendicular de pe
scapula. Spre exterior da nastere unei formati uni turtite acromionul usor palpabil sub
tegument, ce se articuleaza cu clavicula. Marg inea sa posterioara se imparte in 2 buze:
prin buza superioara da nastere muschiului trapez , prin cea inferioara muschiului
deltoid .
g Marginea superioara este subtire; prezinta incizu ra scapulei prin care trece
nervul subscapular. Da insertie muschiului omohioidian .
g Marginea mediala poate fi explorata sub piel e. Se insera cu romboid.
g Marginea laterala este orientata spre axila, explorabila partial.
ARTICULATIILE CENTURII SCAPULARE
Articulatia sternoclaviculara
Este o articulatie selara. Extremitatea in terna a claviculei are o forma de prisma
triunghiulara. Pe fata interna a acestei pris me se gaseste o suprafata articulara concava
dinspre anterior spre posterior pe orizon tala si convexa vertical. Ea corespunde
primului cartilaj costal si incizurii claviculare de pe manubriul sternal unde se gaseste o
suprafata articulara cu o conformatie opusa cel ei descrise. Intre cele 2 suprafete exista
un disc articular .
Mijloacele de unire sunt reprezentate de capsula si ligamente :
– ligamentul sternoclavicular anterior
– ligamentul sternoclavicular posterior
– ligamentul interclavicular
– ligamentul costoclavicular
Ligamentul posterior este mai puternic decat cel anterior. Din acest motiv
luxatiile posterioare sunt mai rare, dar in aces t caz pot fi lezati nervii frenic sau vag si
pot fi comprimate vase mari (cianoza, diminuarea pulsului radial).
Ea permite urmatoarele miscari ale claviculei:
– proiectie anterioara/posterioara
– ridicare/coborare
– rotatie – in planul axului sau.
Prin succesiunea alternativa a miscar ii precedente rezulta miscarea de
circumductie. In aceasta miscare clavicula descrie prin extremitatea ei acromiala un con a carui baza este o elipsa cu axa mica sagita la (anterioara-posterioar a; 7 cm) si axa mare
verticala (sus-jos; 8-9 cm). Aceste miscari se produc automat in timpul miscarii scapulei.
Articulatia acromioclaviculara
Este o articulatie plana. Uneste 2 supraf ete ovalare situate pe acromion si pe
extremitatea laterala a claviculei. Intre cel e 2 suprafete articulare se gaseste un disc
(fibrocartilaj ). Forma suprafetelor permite miscar i de alunecare, deschidere-inchidere a
unghiului format de cele 2 oase. Mijloacele de unire sunt reprezentate de capsula si 4
ligamente : unul superior, unul inferior, ligamentu l conoid si ligamentul trapezoid.
47
Cele doua din urma unesc clavicula cu procesul coracoid constituind o
noua articulatie: sindesmoza coracoclaviculara .
Aceste 2 ligamente fac ca greutatea memb rului superior sa fie suportata in mai
mare masura de clavicula si in mai mica ma sura de acromion. De asemeni ele limiteaza
miscarea dintre scapula si clavicula (ligamentul conoid im piedica deschid erea unghiului
format intre cele 2 oase, iar ligamentul trap ezoid impiedica inchiderea aleluiasi unghi).
Ligamentele proprii ale scapulei sunt in numar de doua:
– ligamentul coracoacromial ce protejea za epifiza superioara a humerusului.
– ligamentul coracoidian (transvers superior) ce trece peste scobitura
coracoidiana transformand-o intr-un orificiu pe unde trece nervul suprascapular.
BIOMECANICA CENTURII SCAPULARE
Prin implicarea mobilitatii sternoclaviculare si acromioclaviculare scapula se
poate deplasa pe torace in numeroase directii.
Miscarea de ridicare antreneaza scapula in usoara basculare anterioara. Aceasta
miscare se realizeaza in jurul unui ax anteroposterior ce trece prin punctul de insertie al
ligamentului costoclavicular. Deoarece ac est punct se gaseste mai aproape de
extremitatea mediala a clavic ulei avem o parghie cu brate inegale. Cele doua brate
executa miscari simultane dar de sens opus . Cand umarul se ridi ca bratul lateral
(extremitatea laterala a claviculei) se ridica si el iar bratul medial, mai scurt, coboara
alunecand in articulatia stern oclaviculara. Muschii ce re alizeaza miscarea sunt muschiul
trapez si ridicator al scapulei.
Miscarea de coborare a scapulei o plaseaza mai bine pe torace. Extremitatea
laterala a claviculei coboara si ea in timp ce extremitatea mediala se deplaseaza in sus
(ex. cand pe umar apasa o greutate). Miscarea este realizata de muschiul subclavicular.
In miscarea de adductie scapula se apropie de coloana vertebrala (tragerea
umerilor spre posterior). Muschii ce realizeaza miscarea sunt muschiul dintat anterior.
In miscarea de abductie scapula se indeparteaza de coloana vertebrala. Aceasta
miscare nu este pur frontala deoarece scapula aluneca pe torace care este convex
(muschiul romboid).
Miscarile de rotatie se executa in jurul unui ax ce trece prin articulatia
acromioclaviculara. Pentru a le intelege trebui e sa ne imaginam scapula fixata pe torace
printr-un ax perpendicular ce trece prin mijl ocul spinei. Scapula poate pivota in jurul
acestui ax ducand unghiul sau inferior:
– spre interior (medial). Aceasta este rota tia interna. Unghiul inferior se apropie
de coloana vertebrala, unghiul lateral coboara, unghiul medi al se ridica ( muschiul
romboid sI ridicator al scapulei) .
– spre exterior. Aceasta este rotatia externa. Unghiurile laterale se ridica, unghiul
medial coboara, unghiul inferior se i ndeparteaza de coloana vertebrala (muschiul dintat
anterior, trapez prin fasciculul superior sI inferior).
In timpul acestor miscari cavitatea glenoida la se poate orienta in diverse directii.
Astfel amplitudinea miscarii glen ohumerale este foarte mare. In acest mod este posibila
ducerea bratului si dincolo de pozitia orizon tala. Pana la acest nivel bratul poate fi
ridicat prin miscari executate exclus iv in articulatia scapulohumerala.
Miscarile sunt favorizate si de « planele de alunecare » (paturi de celule
grasoase), dintre care unul se ga seste intre dintatul mare si cutia toracica iar celalalt
intre m. subscapular si dintatul mare.
48
HUMERUSUL
Formeaza scheletul bratului. Este un os lung, pereche ce prezinta 2 epifize
(superioara si inferioara) si o diafiza.
Orientare: se aseaza in sus extremitatea prevazuta cu un cap sferic, medial –
suprafata ei articulara, anterior – sa ntul profund al acestei extremitati.
→ Epifiza anterioara: prezinta 3 elemente principale:
g capul humerusului : prezinta o suprafata articulara neteda (1/3 dintr-o sfera)
delimitata la exterior de un sa nt circular (colul anatomic);
g pe partea exterioara a capului se gaseste tuberculul mare c e d a i n s e r t i e
muschilor supraspinos, subspinos, rotund mic; pe partea anterioara se gaseste
tuberculul mic ce da insertie muschiului subscapular.
g cei doi tuberculi sunt separati de un sant vertical delimitat de 2 creste (santul
intertubercular sa u culisa bicipitala ); pe creasta tuberculului mare se insera muschiul
pectoral mare, iar pe creasta tuberc ulului mic muschiul rotund mare.
Epifiza superioara se uneste cu diafiza prin colul chirurgical (cel mai frecvent
interesat in fracturi sau dezlipirea trau matica a epifizei la copii si tineret).
→Diafiza este cilindrica in partea superioara si devine prismatic triunghiulara in
partea inferioara, delimitandu-se 3 fete: ant eromediala/anterolaterala/posterioara si 3
margini: laterala/mediala/anterioara ce prel ungeste santul bicipi tal superior si se
bifurca inferior.
g Fata anteromediala prezinta o suprafata rugoasa pentru insertia muschiului
coracobrahial.
g Fata anterolaterala prezinta tuberozitatea deltoidi ana pentru insetia muschiului
deltoid si brahial, deasupra tuberozita tii este inconjurata de nervul axilar.
g Fata posterioara este strabatuta oblic de santul nervului radial; deasupra si sub
sant se insera capul lateral si respe ctiv medial la muschiului triceps.
→Epifiza inferioara este latita (diametrul transversal este mult mai mare decat
diametrul anteroposterior). Prezinta:
g condilul humerusului la nivelul caruia se descriu :
– suprafete articulare ce corespund oaselor antebratului pentru a forma
articulatia cotului : trohlee corespunzatoare incizurii trohleare de pe ulna;
capitul corespunzator fosetei de pe capul radiusului;
– fose : fosa coronoidiana, deasupra trohleei , in care patrunde procesul
coronoidian al ulnei in miscar ea de flexie a antebratului; fosa radiala
deasupra capitulului, in care patrunde capul radiusului in flexia antebratului;
fosa olecraniana (po sterioara) in care patrunde olecranul in extensia
antebratului;
g epicondili pentru insertii musculare: epic ondilul medial pentru insertia
muschilor flexori (antebrat, mana, degete) si pronatori (antebrat); epicondilul lateral
pentru insertia muschilor supinatori ai ante bratului, extensori ai antebratului, mainii,
degetelor.
ARTICULATIA SCAPULO-HUMERALA (GLENOHUMERALA)
Uneste capul humeral si cavitatea glenoi dala a scapulei formand o articulatie
sferoidala. Reprezinta ceea ce se intelege mai frecvent cand se vorbeste despre umar.
→ Suprafetele articulare
– pentru humerus – capul humeral, suprafat a ce reprezinta 1/3 de sfera; ea este
de 2-3 ori mai intinsa decat cea a cavitatii glenoidale;
49
– pentru scapula – cavitatea glenoidala de forma ovala, usor inclinata anterior,
usor concava limitata de o spranceana osoasa. Slaba concavitate face ca cele 2
suprafete articulare sa aiba concorda nta redusa. Din punct de vedere osos
articulatia este deci foarte mobila si foarte instabila.
Pentru stabilirea unei mai bune concorda nte intre suprafetele articulare la
periferia cavitatii glenoidale s-a dezvoltat un cadru consti tuit dintr-un fibrocartilaj
numit labrum glenoidal. El cres te stabilitatea articulatiei si in acelasi timp nu modifica
amplitudinea si varie tatea miscarilor.
→ Mijloace de unire :
– capsula articulara se insera pe cadrul glenoidal si pe colul scapulei. Superior urca
pana la procesul coracoid, ingloband tendonu l lungii portiuni a bicepsului. Pe humerus
se ataseaza in jurul capului humeral (pe colul humeral, anatomic coborand pana pe
colul chirurgical). Formeaza numeroase repliuri mai ales in partea inferioara.
Datorita laxitatii sale favorizeaza miscari mai ample dar in acelasi timp se
favorizeaza si producerea mai frecventa a luxatiilor. Capsula este intarita prin ligamente
superioare si anterioare.
– superior: ligamentul coracohumeral ce pleaca de la procesul coracoid si
formeaza doua fascicule ce se fixeaza pe t uberculul mare al humerusu lui si pe tuberculul
mic. Este cel mai puternic ligament al articulatiei.
– anterior: ligamentele glenohumerale ; sunt 3 fascicule fibroase ce se intind de la
cadrul glenoidal la colul anatomic al hum erusului. Intre aceste ligamente exista
zone de rezistenta scazuta.
In concluzie: planul capsuloligamenta r al umarului nu as igura o rezistenta
crescuta a articulatiei. De aceea aceasta articu latie este frecvent sediul unor luxatii, mai
ales cele ce antreneaza capul humeral anterior si intern (l uxatii antero-interne). In acest
luxatii capsula poate fi intinsa sau chiar rupta. Ele compromit ulterior stabilitatea
umarului pentru miscarile de forta si necesita o suplimen tare a fortei musculare, in
particular a muschiului subscapular. Po zitia care permite maxim de distensie
ligamentara (pozitia de repaus articular) este cea in care bratul este in usoara
antepulsie, abductie si rotatie interna.
Asa cum vom vedea in continuare, articu latia scapulohumerala este stabilizata
mai ales de muschii profunzi ce form eaza o adevarata centura musculara.
MUSCHII UMARULUI se ataseaza pe numeroase oase.
Ii grupam in doua mari grupe:
– cei ce mobilizeaza scapula si clavicula pentru torace " umarul scapulo
(claviculo)-toracic "
– cei ce mobilizeaza humerusul fata de scapula " umarul scapulo-humeral "
Acesti muschi se pot atasa pe :
4Craniu: trapez, sternocleidomastoidian.
4Vertebre cervicale: trapez, ridica tor al scapulei si romboid.
4Clavicula: subclavicular, trap ez, pectoral mare, deltoid,
sternocleidomastoidian. 4Scapula: dintatul anterior, subscapular , infraspinos, supraspinos, rotund
mare, rotund mic, dorsal mare, romboid, ridi cator al scapulei, omohioidian, pectoal mic,
biceps, coracobrahial, capatul lung triceps.
4Coaste: dorsalul mare, dintatul anterior, pectoralul mare.
50
4Vertebre dorsale: trapez, romboid, dorsal mare.
4Humerus: subscapular, infraspinos, supr aspinos, rotund mic, pectoral mare,
dorsal mare, rotund mare, biceps brahial, capatul lung al tricepsului, coracobrahial,
deltoid.
4Radius: biceps.
4Vertebre lombare, creasta i liaca, sacru: dorsal mare.
Muschii ce acopera articulatiile scapulohum erale sunt in numar de 6, asezati sub
forma de con cu baza la torace si varfu l la humerus. Ei sunt: muschiul deltoid,
supraspinos, infraspinos, rotund mare, rotund mic, subscapular. Acestia sunt cunoscuti
in sens uzual ca muschi ai umarului. In st udiul prezent folosim cl asificarea functionala
biomecanica.
MUSCHII UMARULUI “SCAPULOTORACIC”
Muschiul dintat anterior. Ocupa cea mai mare parte a regiunii anterolaterale a
toracelui fiind intins de la primele 10 coaste la marginea mediana a scapulei. Ia nastere
de pe fata anterioara a scapul ei apoi se indreapta spre exterior si anterior formand 3
grupe de fascicule musculare.
– fascicul superior intre unghiul superi or al scapulei si fata exterioara a
coastelor 1-2;
– fascicul mijlociu intre marginea medi ana a scapulei si fata exterioara a
coastelor 2-4;
– fascicul inferior intre unghiul inferior al scapulei si fata exterioara a coastelor
5-10 (digitatii incrucisate cu cele ale muschiului oblic extern).
Actiune: daca ia punct fix pe torace, trage de scapula si o duce anterior si lateral
indepartand marginea ei mediala de coloan a vertebrala (abductie + rotatie externa a
scapulei) prin fibrele sale superioare. Ele sunt puse in evidenta printr-o miscare de
impingere anterioara a bratului.
Exemplu de actiune in lant inchis; in fl otari mentine scapula fixata pe torace.
Pentru toate actiunile de forta ale me mbrului superior care necesita fixarea
scapulei lucreaza cuplat cu fa sciculul mijlociu al trapezului care este adductor ; actiunea
lor opusa permite stabilizarea scapulei.
Dintatul anterior este separat de cutia toracica si de subscapular prin plane
celulo-grasoase. Acestea sunt indispensabile unei bune alunecari a scap ulei pe torace si
sunt considerate ca facand parte di n complexul articular al umarului.
Actiune : daca punctul fix este pe scapula atunci este muschi inspirator (prin
portiunea I/III; actiune predominanta) si expirator (prin portiunea II).
Muschiul subclavicular. Se intinde de la fata anterioara a claviculei (portiunea
mijlocie) pana la fata superioara a primei coaste si a primului cartilaj costal.
Actiune: coboara clavicula. Potejeaza plexul brahial si vasele subclaviculare de
contactul dur cu osul si ridica prima coasta.
Muschiul pectoral mic. Ia nastere pe coastele, 3, 4, 5; se indreapta in sus si
lateral si se insera pe procesul coracoid al scapulei.
Actiune: daca ia punct fix pe tora ce trage procesul coracoid anterior si in jos;
tinde sa decoleze unghiul inferior al scapul ei; este sinergic cu portiunea ascendenta a
trapezului; participa la miscar ea de basculare a scapulei.
Daca punctul fix este pe scapula ridica c oastele (muschiul inspirator ascendent).
Muschiul sternocleidomastoidian .
51
Actiune: daca ia punct fix pe craniu ri dica portiunea medi ala a claviculei si
sternul (muschi inspirator).
Muschiul ridicator al scapulei.
Actiune: daca ia punct fix pe coloana cercvicala ridica scapula si rotatia interna a
acestuia.
Muschiul romboid .
Actiune: daca ia punct fix pe coloana vertebrala determina adductie + rotatia
interna a omoplatului.
Muschiul trapez.
Actiune: daca ia punct fix pe coloana cervicodor sala ansamblul fibrelor sale are o
actiune de adductie, apropiind scapula de linia mediana. Fasciculele sale au si actiune
proprie. Fasciculul superior ridica umarul si determina rotatia externa a scapulei.
Fasciculul inferior coboara scapula si dete rmina rotatia externa a acesteia. Fasciculul
superior este frecvent solicitat in exerci tiile ce utilizeaza membrele superioare in
suspensie (exemplu: batutul la masina) ca si in pozitia atarnat.
Fascicolul mijlociu (adductor) actioneaza sinergic cu dintatul anterior (abductor)
stabilizand astfel scapula pr in actiunea lor opusa pentru miscarile de forta ale
membrelor superioare.
ACTIUNEA MUSCULARA DE ANSAMB LU IN MISCARILE SCAPULEI
Ridicare
Abductie
– dintat mare
– dintat mare (1) Coborare
atrapez (fascicol inferior) (1)
adintat anterior (fascicol inferior) (2) Ridicare
atrapez (fasc. superior) (1)
aromboid (2)
aridicator al scapulei (3)
– trapez (fascicol superior) (2
– trapez (fascicol inferior) (3)
Abductie
adintat mare Adductie
atrapez (1)
aromboid (2)
Rotatie externa
adintat mare (1)
atrapez (fascicol superior)
(2)
atrapez (fascicol inferior)
(3) Rotatie interna
aromboid (1)
aridicator al scapulei (2)
52
MUSCHII SCAPULARI AI UM ARULUI “SCAPULOHUMERAL”
Muschiul subscapular . Acest muschi ia nastere de pe fata anterioara a scapulei
(desen cu vizualizare anterioara), fibrele sale converg spre unghiul la teral al scapulei; se
termina printr-un tendon pe tuberculul mic humeral.
Actiune: este principalul ro tator intern al bratului.
Muschiul supraspinos . Ia nastere in fosa supr aspinoasa (fata posterioara
a scapulei).
Se termina printr-un tendon care trece pe sub arcada formata de acromion, procesul
coracoid si ligamentele ce le unesc si se insera pe polul superior al tuberculului mare humeral.
Partea terminala a tendonului este invelita de o importanta bursa seroasa care il separa
de fata inferioara a acromionul ui si a deltoidului. Acest an samblu este considerat ca un
element articular ce completeaza articulatia sc apulohumerala. In cazurile de patologie (de
aderente in particular) miscarile in articulatia scapulohumerala sunt limitate.
Actiune :
– realizeaza abductia bratului. Actiunea sa este slaba dar se cupleaza cu cea a
deltoidului. In paralizia deltoidului il poate inlocui partial:
– are rolul unui ligament activ mentinand capul humeral in cavitatea glenoida;
– inserandu-se si pe capsula articulara lim iteaza prinderea acestuia intre suprafete
articulare (rol de tensor capsular).
Muschiul infraspinos . Ia nastere din fosa subs pinoasa. Tendonul sau trece peste
capsula articulatiei scapulohumeral a si se insera pe tuberculul mare hume ral (posterior de
supaspinos).
Actiune:
– realizeaza rotatia exterioara a humerusului cu eficienta mai mare cand bratul a fost
rotat in prealabil intern;
– participa partial la abductie;
– este tensor al capsulei articulare.
Muschiul rotund mic. Ia nastere din fosa subspi noasa pe marginea laterala a
scapulei. Se termina pe tuberculul mare, posterior de infraspinos.
Actiune : realizeaza rotatia externa a humersului.
Acesti 4 muschi prof unzi sunt denumiti « coiful rotatorilor » . Tendoanele lor
adera la capsula. In afara actiunii de mobilizare a humerusului au un rol important ca
ligamente active ale articu latiei. Subscapularul impiedic a alunecarile posterioare,
supraspinosul impiedica alunecarile superioare/ si aluncarile spre anterior si posterior,
iar infraspinosul si rotundul mic impiedica alunecarile spre posterior.
Umarul este o articulatie putin stabila din punct de vedere al formei osoase si a
mijloacelor de intarire (capsula, ligamente ). Stabilitatea este mentinuta prin jocul
acestor muschi periarticulari. Acest joc se po ate deregla, de aceea umarul este frecvent
sediul durerilor periarticulare.
53
MUSCHII HUMERALI AI UMARULUI “SCAPULOHUMERAL”
Muschiul coracobrahial . Ia nastere pe procesul coracoid si se termina pe fata
anteromediala a humerusului (portiunea mi jlocie). Are raporturi importante cu
manunchiul vasculo-nervos axilar. Intre acest mu schi si muschiul subscapular se gaseste
o bursa.
Actiune: antepulsia si adductia bratului.
Muschiul biceps brahial . Acest muschi este abordat in capitolul despre
articulatia cotului.
Actiunea sa la nivelul umarului: participa la antepulsie (capatul lung participa la
abductie, capatul scurt la adductie).
Muschiul triceps brahial . Analog cu muschiul biceps.
Actiunea sa la nivelul umarului : participa la adductie.
Muschiul pectoral mare . Este format din 3 fascicule musculare : fasciculul
clavicular cu varful pe ½ mediala a marg inii anterioare a claviculei; fasciculul
sternocostal cu varful pe fata anterioara a ster nului si pe cartilajul primelor 6 coaste;
fasciculul abdominal cu originea pe teaca dreptului abdominal.
Cele 3 fascicule se unesc, se torsioneaza, apoi se termina printr-un tendon
aplatizat pe creasta externa a santului intertuberculos.
Actiune: daca ia punct fix pe torace ansa mblul fibrelor realizeaza adductia
bratului si rotatia interna; coboara bratul ridicat.
Fascicolele superioare realizeaza antepulsi a pana la 60ș. Fasciculul inferior
realizeaza inversul miscarii pana la 0ș. Daca ia punct fix pe umar fasciculul superior
coboara clavicula, fasciculul inferior este insp irator. Daca umarul este fixat cu bratul in
antepulsie toate fibrele sunt inspiratoa re. Intervine in actiunea de catarare.
Muschiul dorsal mare.
Actiune: la nivelul umarului: daca umarul este punct mobil realizeaza rotatia
interna, adductia si retropulsia bratului.
Muschiul rotund mare. Ia nastere pe marginea laterala a spinei (portiunea
inferioara). Fibrele se i ndreapta in sus si lateral si se termina ca si dorsalul mare in
culisa bicipitala.
Actiunea sa asupra bratului este identica cu cea a dorsalului mare dar mult mai
puternica.
Muschiul deltoid. Realizeaza relieful umarului, acoperind articulatia scapulo-
humerala. Este un muschi superfic ial format din 3 fascicule: fa scicolul anterior se insera
pe 1/3 laterala a marginii anterioare a claviculei; fascic olul mijlociu pe marginea
laterala a acromionului; fasc icolul posterior pe spina scapulei (baza inferioara a
marginii posterioare).
Cele 3 fascicule converg spre un tendon ce se insera pe tuberozitatea deltoidiana
a humerusului (fata anterolaterala).
Actiune: fascicolul anterior realizeaza ante pulsie si rotatia interna a bratului;
fascicolul mijlociu realizeaza abductia bratului; fascicolul posterior realizeaza
retropulsia bratului.
54
ACTIUNILE MUSCULARE DE ANSAMBLU ASUPRA “UMARULUI
SCAPULOHUMERAL” IN TIMPUL MISCARILOR
Antepulsie:
a deltoid (fascicolul anterior) (1)
a pectoralul mare (2)
acoracobrahial (3)
Retropulsie adeltoid (fascicolul posterior) (1)
adorsal mare (2)
arotund mare (3)
Abductie adeltoid (1)
asupraspinos (2)
Adductie adorsal mare (1)
apectoral mare (2)
arotund mare (3)
accesor
Rotatie externa
ainfraspinos (1)
arotund mic (2)
adeltoid (fascicolul posterior) (3)
Rotatie interna a subscapular (1)
adorsal mare (2)
apectoral mare (3)
arotund mare, deltoid (fascicolul anterior)
Aceste actiuni sunt descrise pentru un um ar ce se gaseste in pozitia anatomica ca
punct de plecare al miscarii. Ele variaza si pot chiar sa se inverseze in timpul miscarilor.
Ex.: pectoralul mare realizeaza miscarea de anteproiectie pana la 60ș. Peste 90ș el
nu mai poate antrena bratul an terior; el il poate face chiar sa revina spre posterior si
inferiordeterminand retroproiectia.
Se observa ca repartitiile actiunilor mu sculare nu sunt echilibrate. Predomina
muschii adductori si rotatori interni.
55
SCHELETUL ANTEBRATULUI e format din 2 oase radius si ulna.
Ambele sunt oase lungi formate din 2 epifize si o diafiza de forma prismatic
triunghiulara, au fiecare 3 fete si 3 margini. Se articuleaza prin epifizele lor ramanand
distantate la nivelul diafizei prin spatiul interosos.
RADIUSUL
Orientare: se aseaza in jos extremitatea cea mai voluminoasa; posterior fetele
prevazute cu santuri; lateral procesul descendent al acestei extremitati.
→ Epifiza superioara prezinta :
capul radiusului , un segment de cilindru plin, acoperit cu cartilaj. Fata sa
superioara prezinta o foseta ce corespunde capitulului humerusu lui. Circumferinta
capului raspunde scobiturii radiale de pe ulna;
colul radiusului
tuberozitatea radiusului unde se insera muschiul biceps brahial.
→ Diafiz a prezinta 3 fete: anterioara, posterioara, externa si 3 margini:
anterioara, interna, externa. Superior are forma cilindrica, inferior devine prismatic
triunghiulara.
Fata mediala aprezinta scobitura ulnara pentru articulatia cu capul ulnei. Fata
laterala se continua cu procesul stiloidian palpabil. Fata posterioara prezinta mai multe santuri pentru tendoanele muschilor extensori ai mainii si degetelor.
→ Epifiza inferioara este comparata cu un trunchi de piramida ce prezinta 4 fete
si o baza. Baza sau fata articulara carpiana e impartita in 2 parti: una laterala triunghiulara in raport cu scafoidul si alta mediala patrulatera in contact cu
semilunarul.
ULNA
Orientare: se aseaza in sus extremitatea cea mai voluminoasa, anterior scobitura
acestei extremitati, lateral marginea cea mai ascutita.
→ Epifiza superioara p rezinta 2 proeminente osoase:
o proeminenta verticala – olecran (palpabila). Aici se insera tricepsul brahial.
o proeminenta orizontala – proces coronoidian . Intre ele se formeaza un unghi
drept, incizura trohleara ce se articuleaza cu trohleea humerusului.
Pe partea laterala a procesului coronoid ian se gaseste incizura radiala pentru
articulatia cu capul radiusului. Sub acest proces se gaseste tuberozitatea ulnei pe care se
insera muschiul brahial.
→ Diafiza: are forma prismatic triunghiulara cu 3 fete: anterioa ra, posterioara,
interna si 3 margini: anteri oara, posterioara, externa .
→ Epifiza inferioar a prezinta:
capul ulnei, reprezentat de un segment de cilindru; suprafata laterala a capului
este articulara pentru incizura ulnara a radiusului; fata inferioara este de asemenea
articulara corespunzator ligamentului triunghiular
procesul stiloidian situat pe partea mediala a capului.
ARTICULATIA COTULUI
La formarea articulatiei cotului participa 3 oase: humerusul, ul na si radiusul. Teoretic la
acest nivel se pot descrie 3 articulatii:
56
– humeroulnara
– humeroradiala
– radioulnara proximala
Daca luam in considerare faptul ca pentru toate aceste articulatii exista o singura
capsula putem considera ca exista o singura articulatie. Din punct de vedere functional
insa se descriu doua articulati i diferite: una in raport cu mi scarile de flexie-extensie si
una in raport cu miscarile de pronatie-supinati e. Cotul este deci o articulatie cu dubla
functie. Pe de o parte permite membrului superior sa se replieze pe el insusi sau sa se
intinda, multiplicand posibilitatile de orientare ale mainii in spatiu. Este ceea ce permite
de exemplu ducerea mainii in extremitatea superioara a corpului, la gura pentru
alimentare, la cap pentru pieptanare etc. Acesta este cotul « flexiei-extensiei ».
Pe de alta parte cotul este sediul miscarilor ce permit antebratului sa se mobilizeze in
jurul axei sale, miscare care adauga alte posibilitati pentru miscarile mainii. Este cotul
« prono-supinatiei ». Vom studia separat cele doua f unctii. Deoarece considerentele
functionale au predominat as upra celor anatomice s-a convenit sa se recunoasca doua
articulatii compone nte ale cotului:
1) articulatia humerusului cu oasele antebratului (HUMER O-ANTEBRAHIALA) ce
include articulatia humeroulnara (in balama ) si articulatia humeroradiala (elipsoidala).
Dintre acestea cea mai importanta pentru miscarile de flexie-extensie este cea humeroulnara.
2) articulatia radioulnara proximala responsabila de miscarea de pronatie-supinatie.
COTUL FLEXIEI-EXTENSIEI
ARTICULATIA HUMEROANTEBRAHIALA (sinovala, in balama,
uniaxiala ) permite miscari de flexie-extensie.
Numim flexie o miscare ce permite apropier ea fetelor anterioare ale bratului si
antebratului. Flexia activa este usor limitata prin intalnirea masei muschilor flexori. In
flexia pasiva acesti muschi se lasa comp rimati; de aici putin mai multa amplitudine.
Revenirea postflexie la pozitia anatomica se numeste extensia cotului. In acelasi
timp trebuie sa notam ca nu exista nici o po sibilitate de extensie posterioara din pozitia
anatomica. La sfarsitul extensiei cele doua oase se afla unul in prelungirea altuia
datorita unui blocaj datorat formei osoase a cotului. Unele persoane pot totusi sa depaseasca aceasta pozitie: in extensie completa, cotul formeaza un unghi deschis posterior, este « recurvatum » al cotului.
Suprafetele articulare implicate in flexie-extensie sunt: .
4Epifiza inferioara a humerusului formata din condil si ep icondili delimitand un
spatiu triunghiular. La baza acestui triunghi se gasesc doua suprafete articulare: medial
este trohleea humerusului formata din 2 povarnisuri, 2 margini si un sant si corespunde
incizurii trohleare a ulnei; lateral este capitulul, o mica portiune dintr-o sfera de cca. 1
cm diametru; cele 2 zone sunt separate de un sant intermediar si el articular.
4Epifiza superioara a radiusului , fata superioara a capului radial este o
suprafata circumscrisa, usor concava (foseta capului radial ) ce se articuleaza cu
capitulul humerusului. Ea este delimitata la exterior de o bordura ce corespunde santului intermediar.
4Epifiza superioara a ulnei la nivelul careia se des crie incizura trohleara
delimitata de cele doua procese : coronoidian si olecranian . Olecranul prezinta 5 fete:
anterioara; posterioara; int erna; externa; superioara.
Procesul coronoidian prezinta 4 fete: anterioara; interioara; externa; superioara.
Fata anterioara a olecranului si superioar a a procesului coronoidian formeaza o
suprafata articulara aproape continua sub forma de cilindru gol; este incizura trohleara a
57
ulnei. Ea este acoperita de cartilaj si separata printr-o creasta longitudinala in 2
portiuni. Corespunde trohleei humerale.
Suprafetele articulare sunt inconjurate de zone depresionare:
– fosa coronoidiana deasupra trohleei pe ntru procesul coronoidian al ulnei
(anterior)
– fosa olecraniana (posterior) pentru procesul olecranian al ulnei
– fosa radiala deasupra capitulu lui pentru capul radiusului.
Mijloacele de unire ale articulatiei sunt:
4Capsula articulara – uneste 3 oase: humerus, ul na, radius; pe humerus se
ataseaza in jurul fosei coronoidiene si olecran, imbraca trohleea si lasa liberi cei 2 epicondili pentru insertii musculare; pe radius se insera in jurul colului la 5-6 mm sub capul radial; pe ulna pe ambele margini ale incizurii trohleare, incizura radiala, olecran
si proces coronoidian.
Include deci varful olecranului si procesul coronoidian, de aceea fracturarea sau
smulgerea epifizelor respective vor interesa si capsula. Capsula este tensionata anterior
si mai ales lateral; este l axa posterior permitand o mare amp litudine a miscarii de flexie.
4Ligamentele cotului sunt putin importante. Anterior formeaza un evantai ca
intareste capsula. Posterior formeaza incrucis ari de fibre. Permit deci foarte bine
miscarea de flexie-extensie.
Cele mai importante sunt ligamentele laterale :
– ligamentul colateral intern (ulnar) format din 3 fascicule care pleaca de pe
epicondilul medial si se t ermina pe marginea procesului coronoidian si olecranian ;
– ligamentul colateral extern (radial) format din 3 fascicule care pleaca de pe
epicondilul lateral; primele 2 se « leaga« de capul radiusului, unul anterior si unul
posterior pentru a se termina in final anterior si posterior de incizura radiala a ulnei.
Cel de-al III-lea, in evantai, se termina pe fata externa a olecranului. Aceste ligamente puternice impiedica orice miscare la terala in articulatia cotului.
Oasele cotului in flexie-extensie
Suprafetele humerusului se articuleaza cu ansamblul radio-ulnar permitand
miscari intr-un singur plan: sagi tal in jurul unui ax transversal.
In flexie forma concava a oaselor spre anterior permite comprimarea maselor
musculare. Capul radiusului patrunde in fosa radiala. Procesul coronoidian patrunde in
fosa coronoidiana.
In extensie procesul olecranian patrunde in fosa olecraniana. Axul trohleei
humerale este oblic in sus si spre exterior (extremitatea mediala coboara mai jos decat
cea laterala). De aceea, colul in extensie fo rmeaza un unghi descris spre exterior (cubitus
valgus) mai mult sau mai putin marcat.
MUSCHII MISCARILOR DE FLEXIE-EXTENSIE in articulatia cotului se
ataseaza pe numeroase oase.
Muschii flexori :
h scapula: muschiul biceps brahial;
h humerus: muschiul brahial anterior; brahioradial; flexor radial al carpului;
flexor comun profund al degetelor; ro tundul pronator; palmar scurt; palmar
lung; flexor ulnar al carpului;
hulna: muschiul brahial anteri or; rotundul pronator; fl exor comun profund al
degetelor; radius: biceps brahial, brahioradial;
58
hoasele mainii : muschiul flexor radial al ca rpului; flexor comun profund al
degetelor; palmar mic; palmar mare; flexor ulnar al carpului.
Muschi extensori :
hscapula: muschiul triceps brahial;
hhumerus : muschiul triceps brahial, ancone u, extensor comun al degetelor;
extensor propriu al degetului mic; extensor ulnar al corpului;
hulna: muschiul triceps brahial anconeu;
hoasele mainii : muschiul extensor comun al de getelor; extensor propriu al
degetelui 5; extensor ulnar al corpului.
MUSCHII FLEXORI AI ARTICULATIEI COTULUI
Muschiul brahial anterior. Ia nastere pe fata anterioara a humerusului (1/2
inferioara) si se termina pe procesul coronoidian al ulnei (fata anterioara). Situat la
partea anterioara si inferioara a bratului, inapoia bicepsului creste diametrul bratului in
partea inferioara.
Actiune: este flexor direct al an tebratului pe brat, tensor al capsulei articulare a
cotului. Intre brahial si brahioradial trec nervul radial, artera brahiala profunda si
recurenta radiala.
Muschiul brahioradial . Ia nastere pe marginea laterala a humerusului (1/3
inferioara) si se termina pe pro cesul stiloidian al radiusului.
Actiune: realizeaza flexia antebratului; pl ecand dintr-o pozitie de pronatie sau
supinatie; duce antebratul intr-o pozitie intermediara.
Muschiul biceps brahial prezinta 2 capete distincte:
– capatul lung se insera pe tuberculul supraglenoidal al scapulei printr-un
tendon ce traverseaza capsula arti culara apoi coboara in santul
intertubercular al humerusului;
– capul scurt al bicepsului ia nastere printr-un tendo n pe procesul coracoid
(comun cu al coracobrahialului).
Cele 2 capete fuzioneaza intr-un singur corp muscular ce descinde pana la
articulatia cotului unde se in sera printr-un tendon unic pe tuberozitatea radiusului.
Intre tendon si tuberozitate ex ista o bursa bicipitoradiala.
Actiune: la nivelul umarului actiunea celor 2 capete este diferita (adductie prin
capul scurt si abductie prin capul lung); la ni velul cotului realizeaza flexia si supinatia
antebratului . flexia este completa numai daca antebratul este in supinatie.
MUSCHII EXTENSORI AI ARTICULATIEI COTULUI
Muschiul triceps brahial . Prezinta 3 capete:
– capul lung se insera pe tuberculul infraglenoidal al scapulei printr-un tendon,
adera de capsula articulatiei umarului;
– capul lateral se insera pe fata posterioara a humerusului (deasupra santului
nervului radial);
– capul medial se insera pe fata posteri oara a humerusului (sub santul nervului
radial).
Cele 3 capete se unec intr-un corp muscular unic ce se termina printr-un tendon
comun puternic pe olecran (fata superioara).
59
Actiune: actiunea de ansamblu realizeaza extensia antebratului pe brat, tensor al
capsulei articulatiei umarului; capatul lung participa la adductia si retropulsia bratului.
Este separat de humerus prin nervul ra dial si artera brahiala profunda. De-a
lungul marginii mediale este insotit de nervul ulnar. Intre tendon si olecran se gaseste
bursa subtendinoasa olecraniana.
Muschiul anconeu. Ia nastere de pe fata posterioara a epicondilului lateral al
humerusului si se termina pe fata posterioara a ulnei (1/4 superior); este extensor al
cotului; partial abductor; actioneaza pe ulna in timpul miscarii de pronatie.
COTUL PRONO-SUPINATIEI
Cele 2 oase ale antebratului sunt in contact din punct de vedere motric prin 2 puncte:
articulatia radioulnara proximala si distala (trohoide). La nivelu l diafizelor cele 2 oase sunt
unite printr-o sindesmoza.
Miscarile de pronatie-supinatie se realizeaza in acelasi timp in articulatia cotului
si intre oasele antebratului. Miscarea de pron atie este miscarea prin care fata palmara a
mainii priveste in jos iar miscarea de supina tie palma priveste in sus. Daca antebratul
este liber pe langa corp (policele orientat in ainte si palma medial) pronatia este miscarea
prin care fata palmara devine posterioara si policele medial.
Aceste miscari pot fi confundate cu cele ale umarului: – pronatia cu rotatia interna a bratului
supinatia cu rotatia externa a bratului. Di n acest motiv le studiem pe cotul flexat
ARTICULATIA RADIOULNARA PROXIMALA (sinoviala, trohoida,
uniaxiala)
Suprafete articulare si mijloace de unire
4pe ulna exista o incizura radiala (o suprafata concava dintre anterior spre
posterior situata pe fata lat erala a procesului coronoidian). Ea este completata de un
ligament inelar care se ataseaza pe marginil e anterioara si posterioara. Fata sa profunda
e tapitata de cartilaj. Ansa mblul formeaza un inel in ca re ste inclusa circumferinta
capului radial. Inelul este intarit la baza prin ligamentul patrat care se intinde de la
incizura radiala a ulnei la colul radiusului.
Acest ligament e relaxat cand antebratul se afla in pozitie intermediara, este
intins in miscarea de pronatie sau supinatie.
Dispozitivul descris permite capului radiusului sa se roteasca in jurul sau cu un
joc lejer datorat partii deformabile a inelului (ligamentara). Este de asemeni o frana a
miscarii de extensie. Inelul este mai ingust la baza, acea sta permitand o buna mentinere
a capului radial in timpul trac tiunilor axiale ale antebratului.
ARTICULATIA RADIOULNARA DISTALA are ca suprafete articulare
incizura ulnara a radiusului ce corespunde unei suprafete situate pe fata mediala a
capului ulnei; ansamblul formeaza o articu latie de tip cilindru plin-cilindru gol ce
permite rotatia bazei radiusului in jurul capului ulnar.
Un alt mod de legatura mobila este ligamentul triunghiular care se intinde de la
procesul stiloid ulnar la marg inea inferioara a incizurii ulnare a radiusului; este concav
pe ambele fete ce sunt acoperite de cartilaj. Este in acelasi timp o suprafata articulara
(cu fata inferioara a capului ulnar si cu carpul) si un mijloc de unire; deci completeaza si mentine in contact suprafetele articulare si limiteaza miscaril e de pronatie supinatie (in
pronatie se intinde fasciculul posterio r; in supinatie fasciculul anterior).
Pe toata lungimea lor cele 2 oase sunt unite printr-un ligament interosos intins de
la marginea interna a radiusului la marginea externa a ulnei. Acest ligament este foarte
rezistent format din 2 categorii de fibre:
60
– fibre mijlocii oblice in jos si intern
– fibre superioare oblice in sus si intern (coarda oblica).
Se destinde in pronatie si se intinde in supinatie; este deci o frana (puternica) a
supinatiei.
Impiedica alunecarea longitudinala dintre cele 2 oase (in timpul transportului de
greutati de exemplu).
Oasele cotului in pronatie/supinatie
In pronatie radiusul se deplaseaza realizand o miscare conica. Extremitatea sa
superioara pivoteaza in jurul ei insisI, dar cu o oarecare laxitate datorita relativei
supleti a ligamentului inelar.
Extremitatea sa inferioara aluneca anteri or si intern in jurul capului ulnei.
Pentru ulna exista 2 posibilitati:
1. sau se deplaseaza in acelasi timp cu radiusul posterior si extern; axa miscarii
se gaseste la nivelul dege tului 3. Ex: rasucirea unei chei. Miscarea e realizata
de muschiul anconeu.
2. sau ramane fixa; axa miscarii fiind la nivelul degetului 5. Ex: pentru a intoarce o pagina.
Incrucisarea celor 2 oase este posibila datorita formei lor curbe. Ambele oase
sunt concave anterior. In timpul pronatiei a ceste concavitati se privesc fata in fata
permitand o incrucisare prin diafizele lor.
Se observa ca fara aceste curburi oasel e nu s-ar putea incrucisa. Traumatismele
(fracturi) pot modifica aceste curburi si pot compromite posibilitatea de pronosupinatie.
Aceasta priveste in particular tehnici ce util izeaza membrul superior in torsiune (artele
martiale).
Miscarile descrise sunt miscari de pronat ie si supinatie pure (cele in care ulna e
imobila si singurul os ce se misca e radiusul), foarte rar intalnite in activitatea obisnuita.
Miscarile obisnuite de pronatie si supi natie sunt insotite si de miscari in
articulatia scapulohumerala. Es te vorba deci de un lant articular. De asemeni, mana
fiind legata de radius miscarea din articula tia radioulnara se va repercuta si asupra
mainii.
In cadrul miscarii de pronatie supinatie spatiul intero sos nu dispare. In pozitia
intermediara cand cele 2 oase sunt mai putin indepartate membrana interosoasa este intinsa la maximum. De aceea se si recoma nda sa se imprime antebratului aceasta
pozitie in cazul imobilizarilor din fracturi.
MUSCHII MISCARILOR DE PRONATIE-SUPINATIE din articulatia cotului.
Muschii pronatori se ataseaza pe 3 oase:
h Humerus : muschiul rotund pronator, brahioradial;
h Radius : muschiul rotund pronator, patrat pronator, brahioradial;
h Ulna: muschiul rotund pronat or, patrat pronator.
Muschiul rotund pronator . Ia nastere prin 2 fascicule de pe humerus (epicondil
medial) si ulna (fata anterioara a procesului coronoidian). Se termina pe fata laterala a
radiusului (portiunea mijlocie).
Actiune: realizeaza pronatia antebratului si participa la flexia cotului.
Muschiul patrat pronator . Acest muschi mic este situ at de pe fata anterioara a
ulnei la fata anterioara a radiusului, in regiunile distale ale acestora.
Actiune: este un pronator direct al mainii si antebratului, intrevine secundar in
miscarea de supinatie.
61
Muschiul brahial . Este studiat amanunt it impreuna cu flexorii cotului. Este
pronator plecand dintr-o pozitie de supi natie, duce antebratul intr-o pozitie
intermediara intre pronatie si supinatie.
Muschii supinatori s e ataseaza pe 4 oase:
h scapula: muschiul biceps brahial;
h humerus : muschiul supinator, brahioradial;
h radius: muschiul biceps brahial, brahioradial, supinator;
h ulna: muschiul supinator.
Muschiul biceps brahial . A fost studiat am anuntit impreuna cu flexorii cotului.
Este cel mai puternic muschi supinator.
Muschiul supinator. Acest muschi se intinde in 2 plane ce iau nastere de pe
epicondilul humeral lateral si de pe suprafata rugoasa de sub incizura radiala a ulnei.
Fibrele sale inconjoara extremitatea superioara a radiusului, pentru a se insera pe fata
laterala a acestuia (fi bre profunde pe col).
Actiune: prin tractiunea sa « deruleaza« radiusul; e un muschi supinator.
Muschiul brahioradial . Este studiat detailat impreuna cu muschii flexori ai
cotului. Nu este supinator decat plecand din pozitia de pronatie; aduce antebratul in
pozitie intermediara intre pronatie si s upinatie. Radiusul prezinta o « curbura
supinatoare » la extremitatea careia se in sera tendonul bicepsului si supinatorul si o
« curbura pronatoare » la extremitatea care ia se insera rotundul pronator. Acesti 2
muschi prin tractiunea lor determina rota tia acestui os in maniera unei manivele.
MANA
Situata la extremitatea membrului superi or mana este un « instrument » foarte
perfectionat. Aceasta se dato reaza mobilitatii multiple a degetelor asupra carora
actioneaza prin sistem tendinoase complexe, dar se datoreaza insa si in egala masura
policelui care se poate opune celorlalte dege te. Mana este de asemeni capabila sa
realizeze prehensiuni de toate felurile de la ce le mai fine (sa tina un ou) pana la cele mai
puternice (sa ridice o greutate mare). Se uneste cu ante bratul prin articulatia
radiocarpiana.
DISPOZITIVUL OSOS AL MAINII
Mana prezinta 3 regiuni osoase: superior carpul format din 8 oase cubice dispuse
pe 2 siruri. Urmeaza regiunea metacarpiana formata din 5 oas.e lungi (metacarpienele)
dispuse in evantai, formand scheletul palmei ; a treia regiune osoasa este cea a falangelor
(2 pentru police si 3 pentru celelalte degete) formand scheletul degetelor . Metacarpianul
si falangele aferente formeaza o coloana osoasa.
2Carpul . Este un ansamblu putin voluminos (3 cm lungime, 5 cm latime) format
din 2 siruri de oase: in primul sir dinspre police spre degetul mic se gasesc: scafoidul,
semilunarul, piramidalul si pisiformul. In al doilea sir se gasesc in aceeasi ordine
trapezul, trapezoidul, capitatul si osul cu carlig.
Scafoidul poate fi comparat cu o luntre. Fata sa superioara se articuleaza cu
radiusul, fata inferioara cu trapezul si trapezoidul.
Semilunarul : fata sa se articuleaza cu radiusul si ligamentele triunghiular fata
inferioara cu osul capitat.
Piramidalul: fata superioara se articuleaza cu ligamentul triunghiular; fata
inferioara cu osul capita t si osul cu carlig.
Pisiformu l este situat inaintea pirami dalului cu care se articuleaza.
62
Trapezul: fata sa inferioara se articuleaza cu metacarpianul I, fata anterioara
prezinta un sant si tuberculul trapezului.
Trapezoidalul: fata sa inferioara corespunde metacarpianului II.
Osul capitat : cel mai voluminos se articuleaza superior cu semilunarul in jos cu
metacarpianul III si prin 2 fatete cumetacarpienii vecini.
Osul cu carlig : fata inferioara corespunde ba zei metacarpie nilor 4, 5.
Asa cum se arata in desen oasele corpului se articuleaza intre ele prin fatete
laterale (toate suprafetele sunt acoperite de cartilaj). Numeroase ligamente merg de la
un os la altul si se solidarizeaza intre ele.
Masivul carpian este volumul constituit de cele 8 oase. Anterior este concav de la
interior spre exterior (datorita orientarii oa selor) formand santul carpului. El este
transformat intr-un canal datorita ligamentu lui inelar anterior al carpului care se
ataseaza pe reperele ce il limiteaza. Pe acesta se insera mici muschi in trinseci ai mainii si
palmarul mic.
Prin santul carpului trec tendoanele musch ilor flexori ai mainii si degetelor ce vin
de la antebrat.
Fata superioara este convexa, corespunde radiusului si ligamentului
triunghiular; este numita « condilul carpian ». Fata posterioara este convexa,
oasele sunt unite ca si anterior prin numeroase ligamente; este acoperita de
muschii extensori ai mainii si degetelor.
2 Metacarpienele si falangele .
Studiem aici coloanele osoase II-V; col oana osoasa a policelui va fi studiata in
lectiile urmatoare.
Exista 5 coloane osoase compuse fiec are dintr-un metacarpian si falangele
aferente. In ciuda taliei lor mici, toate aceste oase sunt oase lungi, formare fiecare din 3 parti: baza (superior); capul (inferior) si corpul. Baza are o forma patrulatera cu suprafete articulare pe fata superioara co respunzand oaselor carpului (articulatii
carpometacarpiene) si pe fetele laterale pentru articulatiile cu metacarpienele vecine (articulatii intermetacarpiene).
Corpul prezinta o sectiune tri unghiulara (3 fete, 3 margini).
Capul are o suprafata articulara rotunjita si de fiecare parte un mic tubercul. Degetele sunt in numar de 5, numerota te lateromedial de la I la V.
Fiecare deget are cate un nume: police, indice (index), medius , inelar si mic
(auricular). Oasele care formeaza degetele se numesc falange; sunt in total 14 falange.
Falanga proximala prezinta la nivelul bazei o cavitate articulara pentru
articulatia cu capul metacarpianului cores punzator. La nivelul capului prezinta o
trohlee pentru articulatia cu falanga mijlocie.
Falanga mijlocie: baza prezinta o cavitate de receptie pentru trohleea capului
falangei proximale. Capul este aseman ator cu cel al falangei proximale.
Falanga distala: baza e identica cu cea a falangei mijlocii. Capul se termina cu o
tuberozitate ce corespunde regiunii unghiale.
63
ARTICULATIILE MAINII
1. Articulatia radiocarpiana
In acest caz nu putem vorbi de o singura articulatie; practic este vorba de o
regiune articulara (pumnul) care implica numeroas e oase si articulatii (radiocarpiana si
intercarpiene).
Suprafete articulare:
4Superior: radiusul si ligamentul triunghiular formand "cavitatea glenoida
antebrahiala" ce corespunde "condilului" carpian, format din lantul osos superior al
carpului (cu exceptia pisiformului). Aceasta reprezinta articulatia radiocarpian a
(articulatie sinoviala, biaxiala, elipsoidala).
4Inferior: cele 3 oase ale lantului osos superior al carpului ce corespund celor 4
oase ale lantului superior. A ceasta este articulatia numita mediocarpiana.
Suprafetele articulare radiocarpiene
4" Cavitatea glenoida antebrahiala" formeaza o suprafata concava, ovalara, a
carei margine posterioara coboara un pic ma i jos decat cea anterioara. Este formata
lateral de catre suprafata inferioara a radiusului si medial de fata inferioara a
ligamentului triunghiular, acoperita de ca rtilaj. Ligamentul triunghiular permite
conservarea integritatii glenei antebrahiale in timpul miscarii de pronatie-supinatie.
Daca ansamblul osos ce formeaza car pul s-ar articula cu cele 2 oase ale
antebratului direct el s-ar replia pe el insusi in timpul pronatiei. Ligamentul tringhiular este un element ofera carpului o suprafata qvasicontinua radiusul.
4Condilulul carpian este format din fetele superioare ale scafoidului, a
semilunarului si piramidalului acoperite de cartilaj.
Suprafetele articulare mediocarpiene
4Superior: se gasesc fetele inferioare ale scafoidului, semilunarului, piramidalui .
4Inferior: se gasesc fetele superioare ale trapezului, trapezoidalului, osul capitat,
osul cu carlig.
Interlinia articulara are forma unui S ital ic caruia ii distingem 2 parti, o parte
interna ce reuneste o suprafata concava si una convexa si o parte externa formata din 2
suprafete plane superioare ca si inferioare.
Mijloace de unire 4Capsula articulara: exista o capsula pentru ar ticulatia radiocarpiana ce se
ataseaza pe conturul suprafetei articulare. Ca psula este foarte laxa dinspre anterior spre
posterior si mai tensionata lateral. Ea e dubl ata de o sinoviala. La nivelul articulatiei
mediocarpiene exista o capsula per articulati e. Capsulele sunt mai mult sau mai putin
unite intre ele si sinovialele comunica.
4Ligamentele: pentru articulatia radiocarpiana exista ligamente anterioare ce se
intind de la marginea anterioara a bazei radiusului pana la oasele carpului si ligamente
laterale care se intind de la procesul stiloid radi usului si ulnei pana la oasele carpului.
Pentru articulatia mediocarpiana ligamentele se intind intre 2 oase vecine ale
carpului. Sunt intarite prin cateva fascicule ligamentare de la articulatia radiocarpiana.
Sintetizand putem im parti articulatiile intercarpiene in 3 grupe :
a) Articulatiile primului rand
de oase ale carpului sunt articulatii plane , acoperite de
cartilaj hialin.
4Mijloacele de unire sunt: – 2 ligamente interosoase
– 2 ligamente palmare
– 2 ligamente dorsale.
64
b) Articulat iile randului al doilea sunt tot articulatii plane. Mijloacele de unire sunt similare
celor anterioare.
c) Articulatia mediocarpiana uneste randul proximal (exceptand pisiformul) cu randul distal
al carpului. Linia articulara are forma unui S orizontal.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de:
4 capsula articulara laxa
4ligamentul radial al carpului (forma literei V), pe fata palmara intre capitat,
scafoid si piramidal.
4ligamentul dorsal al carpului (slab dezvoltat).
Miscarile « pumnului » pun in functiune cele 2 lanturi articulare.
Flexia este mai marcata in articulatia radiocarpiana.
Extensia este mai marcata in articulatia mediocarpiana; este limitata in
articulatia radiocarpiana prin marg inea posterioara a bazei radiusului.
Abductia implica oasele partii laterale a corpului; scafoidul se apropie de radius.
Miscarea este limitata de procesul stiloid al radiusului. Se produc e o disjunctie a partii
interne a articulatiei.
In adductie se produce procesul invers: pi ramidalul se apropie de ulna. Miscarea
e mai putin limitata decat de cea din partea radiala pentru ca procesul stiloid al ulnei
coboara mai putin. se produce disjunc tia partii externe a articulatiei.
2. Articulatiile carpometacarpiane
a) Articulatia carpometacarpiana a policelui este o articulatie sinoviala, selara.
Componente :
4 suprafetele articulare ale trapezului si primului metacarpian
4 mijloace de unire: capsula articulara laxa.
b) Articulatiile carpometacarpie ne ale celorlalte degete sunt sinoviale, plane.
Componente:
4 suprafete articulare : suprafetele inferioare ale ra ndului osos II ale carpului si
bazele metacarpienelor.
– metacarpianul II se articuleaza cu trapezul, cu trapezoidul si
osul capitat
– metacarpianul III se articuleaza cu osul capitat
– metacarpianul IV cu osul capitat si osul cu carlig
– metacarpianul V cu osul cu carlig
4 mijloace de unire :- capsula articulara
– ligamentul interosos (forma litereiV)
– ligamentele carpometacarpiene palmare
– ligamentele carpometacarpiene dorsale
Permit miscari reduse de alunecare si de flexie-extensie. Aces te miscari cresc in
amplitudine de la metacarp II →II. Curba canalului carpian determina oblicitatea axei
articulatiilor 4 si 5 in raport cu planul mainii. Ultimele metacarpiene fac deci o flexie care le dirijeaza spre police.
3. Articulatiile intermetacarpiene
Cu exceptia primului metacarpian care este independent, toate celelalte metacarpiene
sunt unite intre ele la extremitatile lor proximale prin articulatii plane , iar la extremitatile lor
distale printr-un ligament. Mijloacele de unire sunt reprezentate de:
– 3 ligamente palmare
– 3 ligamente dorsale
65
3 ligamente interosoase.
4. Articulatiile degetelorII-V
a) Articulatiile metacarpofalangiene sunt articulatii sinoviale, elipsoidale.
Componente:
4 suprafete articulare :- capetele metacarpienelor
– cavitatile bazei falangelor 4 mijloace de unire : – capsula articulara
– ligamente palmare
– ligamente colaterale (forma de evantai); 2 pentru fiecare
articulatie
-ligamentul metacarpian transvers profund.
Forma osoasa permite miscari de : – flexie, extensie ; extensia pasiva este mai ampla decat cea activa – abductie/adductie
– rotatii lejere
Capsula este laxa anterior si posterior si in tinsa pe parti; intarita de partea palmara de
catre ligamentele palmare terminandu-se la baza falangei proximale formand o zona limitanta.
Aceasta completeaza suprafata articulara a bazei falangei cand articulatia este in extensie. In flexie se repliaza.
Lateral capsula este intarita de ligamente laterale care se intind de la tuberculul capului
metacarpianului pana pe partile laterale ale ba zei falangei. Aceste ligamente sunt intinse in
flexie si destinse in extensie. In consecinta miscarile de abductie-adductie si rotatie in articulatia metacarpofalangi ana sunt imposibile daca articulatia este in flexie.
De asemeni in extensie sau flexie usoara a coloanei osoase metacarpofalangiene,
degetele se pot adapta la forma unui obiect tinut in palma. Din contra in flexie coloanele sunt
stabilizate ceea ce faciliteaza priza de forta.
Ligamentele laterale trimit o expansiune in forma de evantai spre ligamentele palmare.
b) Articulatiile interfalangiene
Degetele mainii prezinta cate 2 articulat ii: una proximala si alta distala (cu exceptia
policelui. Toate aceste articulatii sunt sinoviale, in balama .
Componente:
4 suprafete articulare :- proximal – trohlee pentru extremitatile distale ale primei si
II falanga
– distal – 2 cavitati despatite printr-un sant pentru extremitatile proximale ale celei de a II-a si a III-a falanga.
4 mijloace de unire : – capsula articulara
– ligament palmar
– 2 ligamente colaterale.
Permit miscari de flexie extensie in plan sagital.
Pentru capsula si ligamente dispozitia este aceeasi ca la articulatia metacarpofalangiana.
Intre falanaga proximala si cea mijlocie este posibila flexia, extensia nu depaseste
rectitudinea coloanei osoase. Intre falanga mijl ocie si cea distala este posibila flexia si
extensia, in general de amplitudine mica.
Articulatiile policelui
66
Articulatia dintre trapez si primul metacarpian este o articulatie selara
(articulatia carpometac arpiana a policelui).
Aceasta dispozitie permite miscari in cele 3 plane.
La acest nivel si datorita acestei dispozit ii are loc miscarea de opozitie in care
policele descrie o traiectorie conica ce ii permite apropierea intregii coloane osoase a policelui de celelalte 4 degete.
Aceasta miscare imprima o mare finete prehensiunii. Ea se completeaza prin
mobilitatea metacarpofalangiana si interfalan giana a policelui care sunt identice cu cele
ale celorlalte degete.
Coloana osoasa a policelui are o orientare particulara raportat la restul mainii:
– osul scafoid este oblic cu 40ș anterior fata de planul carpului;
– primul metacarpian este ecarte de al II-le a cu 20ș si deplasat anterior cu 40ș.
Astfel si cand privim o mana in pozitie de repaos se observa ca policele se gaseste
in unghi drept raportat la celelalte degete. Miscarile primului metacarpian sunt:
– extensia (metacarpianul se depl aseaza posterior si lateral);
– flexia (metacarpianul se deplaseaza ant erior si medial, apropiindu-se de axul
mainii);
– abductie (metacarpianul se depl aseaza lateral si anterior);
– adductie (metacarpianul se depl aseaza medial si posterior).
Capsula este laxa permitand miscari de rotatie axiala (care se combina cu cele
precedente) crescand astfel posibilitatile de opozitie.
Articulatia metacarpofalangiana a policelui Are aceeasi dispozitie ca a celorla ltye degete cu cateva observatii:
– este mai masiva ca volum;
– capsula relativ laxa pe rmite rotatii axiale;
– exista 2 oase sesamoide mici pe care se ataseaza tendoane.
Articulatia interfalangiana Are aceeasi dispozitie ca cea a celorlalte degete, este mai masiva.
MISCARILE MAINII CA REGIUNE TOPOGRAFICA UNITARA
Se numeste flexie o miscare ce apropie fete le anterioare ale mainii si antebratului.
In timpul acestei miscari degetele au tendita sa se extinda. De ce? Datorita punerii in tensiune a tendoanelor muschilo r extensori ai degetelor. Simtim aceasta tensiune pe fata
dorsala a mainii daca flexam degetele.
Se numeste extensie o miscare care apropi e fetele posterioare ale antebratului si
mainii. In timpul acestei miscari degetele au tendinta sa se flexeze. De ce? Datorita
tensionarii ligamentelor muschii flexori ai de getelor. Simtim aceasta tensiune pe fata
palmara daca extindem degetele.
Flexia si extensia au aproximativ aceea si amplitudine. Se numeste abductie sau
inclinare radiala miscarea ce apropie marginile laterale ale antebratului si mainii. Se
numeste adductie sau inclinare cubitala mi scarea ce apropie marginile mediale ale
antebratului si mainii.
Adductia este mai ampla ca abductia. Ce l mai frecvent miscarile mainii se fac
intr-o directie oblica:
– flexia se combina cu adductia;
– extensia se combina abductia.
67
MUSCHII MAINII
In acest grup includem muschii ce ationeaza asupra degetelor si indirect asupra
regiunii pumnului. Acesti muschi se insera pe mai multe oase:
h Humerus : muschiul palmar mic, palmar mare , flexor ulnar al carpului, flexor
comun superficial al degetelor, flexor radial al carpului, extensor comun al degetelor,
extensor propriu al degetului 5, extensor ulnar al carpului
h Radius: muschiul flexor comun superficial al degetelor, flexor lung al policelui,
abductor lung al policelui
h Ulna: muschiul flexor comun profund al degetelor, flexor co mun superficial al
degetelor, flexor lung al policelui, flexor ulna r al carpului, lung abductor al policelui,
lung extensor al policelui, scurt extensor al policelui, extensor propriu al indicelui,
extensor ulnar al carpului
h Carp+metacarp : muschiul palmar mic, palmar ma re, flexor ulnar al carpului, lung
extensor radial al carpului , extensor ulnar al carpului , lung abductor al policelui
h Falange : muschiul extensor comun profund si s uperficial al degetelor, flexor lung
al policelui, extensor lung/scurt al policelui, extensor comun al degetelor, extensor propriu al
indexului, extensor pr opriu al degetului V
Exista in plus muschi ce nu se ataseaza decat pe oasele mainii: muschi intrinseci ai
mainii. Cei ce mobilizeaza policele formeaza eminenta tenara; cei ce actioneaza asupra
degetului V formeaza eminenta hipotenara. Se mai descrie si o regiune mijlocie a palmei ce
contine muschi interososi si lombricali. Muschii se gasesc numai pe fata palmara si spatiile
interosoase; fata dorsala contine tendoane le muschilor posteriori ai antebratului.
MUSCHII FLEXORI AI MAINII/PUMNULUI
Muschiul flexor radial al carpului ( palmarul mare )
Ia nastere de pe epicondilul medial, a poi formeaza un tendon ce trece prin santul
carpian si se termina pe baza metacarpianului II.
Actiune: realizeaza flexia mainii pe ante brat actionand asupra articulatiei
radiocarpiene si mediocarpien e. Realizeaza abductia mainii. Participa slab la flexia
antebratului pe brat si pronatie.
Muschiul palmar lung (muschiul palmar mic)
Se intinde de la epicondilul medial la ligamentul inelar anterior al carpului si
aponevroza palmara superficiala.
Actiune: flexia mainii (slab flexor al antebr atului) ; nu au nici o actiune asupra
inclinarilor laterale pentru ca tr ece prin axul sagital al carpului.
Muschiul flexor ul nar al carpului (cubital anterior)
Ia nastere prin 2 capete unul pe epicondilul medial humeral si unul pe olecran si 2/3
superioare ale marginii posterioare a ulnei. Co rpul muscular se continua cu un tendon ce se
insera pe osul pisiform.
Actiune : realizeaza flexia si adduc tia mainii. Participa part ial la flexia cotului.
68
MUSCHII EXTENSORI AI MAINII/PUMNULUI
Muschiul lung extensor radial al carpului
Porneste de pe marginea laterala a hum erusului (portiunea inferioara) si se
termina pe baza metacarpianului II.
Actiune : este extensor al mainii, abductor al main ii. Participa la flexia antebratului pe
brat.
Muschiul scurt extensor radial al carpului
Se intinde intre epicondilul humeral lateral si baza metacarpianului III.
Actiune: extensor al mainii, participa partial la flexia antebratului.
Muschiul extensor ulnar al carpului (cubital posterior )
Se intinde de la epicondilul lateral si marginea posterioara a ulnei pana la baza
metacarpianului 5.
Actiune: realizeaza extensia si adductia ma inii. Participa slab la extensia
antebratului.
MUSCHII FLEXORI EXTRINSECI AI DEGETELELOR
Muschiul flexor profund al degetelor
Ia nastere de pe fata anterioara a ul nei si de pe membrana interosoasa a
antebratului. Corpul muscular se imparte in partea mijlocie a antebratului in 4 fascicule
continuate fiecare cu cate un tendon ce trece pr in santul carpian si se indreapta spre
degetele II, III, IV si V. Aici perforeaza te ndonul flexorului superficial si se termina pe
baza falangei distale.
Pe tendonul acestui muschi la nivelul palmei se insera muschi lombricali .
Actiune: flecteaza falanga distala pe cea mijloc ie si participa la flexia celorlalte
falange.
Muschiul flexor supe rficial al degetelor
Este situat anterior de precedentul. Ia nastere prin 2 capete : unul pe epicondilul
medial si procesul cornoid al ulnei si al tul pe marginea anterioara a radiusului.
Formeaza 4 tendoane ce trec prin santul carp ian si se dirijeaza apoi spre primele 4
degete si terminandu-se pe fata anterioara a falangei mijlocii.
Actiune: realizeaza flexia falangei mijlocii pe falanga proximala si a acesteia pe
metacarpiene. Participa la flexia main ii si partial la flexia antebratului.
MUSCHII EXTENSORI EXTRINSECI AI DEGETELOR
Muschiul extensor comun al degetelor
Ia nastere pe epicondilul humeral lateral, descinde pe fata posterioara a
antebratului si formeaza 4 tendoane terminal e. Fiecare tendon se dirijeaza spre un deget
pe care se termina prin 3 ramuri:
69
– una centrala pe baza falangei proximale si mijlocii;
– 2 laterale ce se reunesc pe baza falangei distale.
Actiune: la nivelul degetelor I-IV realizeaza ex tensia falangei distale pe cea medie,
a acesteia pe cea proximala, a falangei proxima le pe metacarpian si a mainii pe antebrat.
Extensia falangei proximale este puternica in timp ce exte nsia celorlalte falange e
insuficienta ea fiind completata de interososi.
Muschiul extensor propriu al degetului V
Are origine pe epicondilul lateral humeral; tendonul sau terminal se uneste cu cel
al extensorului comun destin at degetului V si se insera pe ultimele 2 falange ale
degetului mic.
Actiune: este un extensor al degetului V in tarind actiunea extensorului comun.
Participa si la abductia degetului V.
Muschiul extensor propriu al indexului
Ia nastere pe fata posterioara a ulnei; tend onul sau terminal se uneste cu cel al
extensorului comun destinat indexului.
Actiune: intareste actiunea extensorului comun la nivelul indexului. Participa si
la adductia indexului.
MUSCHII INTRINSECI AI DEGETELOR 1-2-3-4
Muschii interososi
Sunt muschii mici ce ocupa spatiul cuprins intre 2 metacarpieni:
– 4 interososi dorsali ce iau nastere pe fa ta dorsala a mainii (pe metacarpienele
ce marginesc spatiul interosos);
– 4 interososi palmari ce iau nastere pe fata palmara a mainii (ocupa ½ din
spatiul interosos, se prind numai pe cate un metacarpian).
Tendonul lor principal prezinta doua parti: o parte pe baza primei falange si o
parte ce contine 3 fascilule: pr imul inconjoara falanga si pr imeste fibre identice de la
muschiul interosos vecin; al 2-lea si al 3-lea se termina pe marginea tendonului extensorului comun al dege telor la nivelul falangel or proximala si medie.
Actiune: sunt responsabili de miscarea de apropiere si indepartare a degetelor
fata de axul mainii (abductori – interososii do rsali si adductori – interososii palmari).
Daca actioneaza bilateral de fiecare part e a unui deget realizeaza flexia falangei
proximale (primul fascicul); cele 2 fascicule se termina pe tendonul extensorului comun
realizan extensia falangei medii si distale.
Muschii lombricali
Acesti 4 muschi iau nastere pe tendoanele muschiului flexor al degetelor si se
termina pe tendoanele muschiul ui extensor al degetelor.
Actiune: realizeaza flexia in articulatiile metacarpofalangiene si extensia in
acticulatiile interfalangiene (flexori ai falangei proximale; extensori ai celorlalte doua).
MUSCHII INTRINSECI AI DEGETULUI 5
Acesti 3 muschi formeaza masa musculara a regiunii mediale a mainii sau
eminenta hipotenara.
Muschiul opozantul degentului mic
70
Ia nastere pe osul cu carlig si pe ligamen tul inelar anterior al carpului, se termina
pe metacarpianul 5 (fata interioara).
Actiune: mobilizeaza metacarpianul 5 anterior si lateral imprimandu-i o miscare
de rotatie externa.
Muschiul flexor scurt al degetului mic
Ia nastere pe osul cu carlig si ligamentu l inelar anterior al carpului; se termina
pe baza primei falange a inelarului.
Actiune: flecteaza falanga principala a degetului mic.
Muschiul abductor al degetului mic
Ia nastere pe osul pisiform, ligamentul inelar al carpului; se termina ca si muschii
anteriori.
Actiune: flecteaza falanga proximala a degetulu i mic; este adductor in raport cu
carpul si abductor in raport cu axul mainii.
MUSCHII EXTRINSECI AI POLICELUI
Muschiul flexor lung al policelui
Ia nastere pe radius, trece pe membrul ligamentului inel ar anterior al carpului
apoi anterior de oasele mainii pentru a se termina pe baza falangei distale.
Actiune: flecteaza falanga distala a policel ui, antrenand si flexia falangei
proximale. Participa la flex ia mainii si la abductie .
Muschiul lung abductor al policelui
Ia nastere de pe fata posteri oara a ulnei si radiusului (si pe ligamentul interosos).
Se termina pe baza primului metacarpian.
Actiune: realizeaza abductia policelui, particip a la flexia mainii si la abductia
mainii.
Muschiul scurt extensor al policelui
Ia nastere membrul lungul abductor si se termina pe fata dorsala a primei
falange a policelui.
Muschiul extensor al policelui
Ia nastere pe fata posterioara a ulnei (s ub scurtul extensor) si se termina pe
falanga distala a policelui.
Actiune: realizeaza extensia falangei distale si proximale. Tendoanele lungului si scurtu lui extensor al policelui pus e in tensiune delimiteaza
o zona denumita « tabachera anatomica« .
MUSCHII INTRINSECI AI POLICELUI
Muschiul adductor al policelui
Acest muschi prezinta 2 fascicule: un fascic ul oblic de pe trapezoid si osul capitat
si un fascicul transvers de pe metacarpienele 2 si 3 si articulati ile metacarpofalangiene
corespunzatoare.
Cele 2 fascicule se unesc pentru a se termina pe sesamoidul intern al articulatiei
metacarpofalangiene a policelui si pe baza falangei proximale a policelui.
Actiune: apropie metacarpianul II de prim ul si flexteaza prima falanga.
71
Muschiul flexor scurt al policelui
Acest muschi e dispus in 2 plane: un plan profund cu insertie pe trapez si osul
capitat si un plan superficial cu insertie pe trapez si ligamentul inelar anterior al
carpului.
Cele 2 fascicule se unesc si se termina pr intr-un tendon pe sesamoidul extern si pe
baza primei falange a policelui.
Actiune: flecteaza prima falanga a policelui; antreneaza metacarpianul I in
rotatie interna.
Muschiul opozant al policelui
Acest muschi ia nastere pe trapez si ligam entul inelar anterior al carpului si se
termina pe fata anterioara a primului metacarpian.
Actiune: antreneaza metacarpianul I anterior si lateral si ii imprima o puternica
rotatie interna. Realizeaza deci miscarile ce ii permit sa execute diversele prehensiuni.
Muschiul scurt abductor al policelui
Se insera pe scafoid si ligamentul inelar anterior al carpului. Se termina pe baza
primei falange.
Actiune: flexia primei falange a policelui.
72
IV. MEMBRELE INFERIOARE
Membrele inferioare sau pelvine sunt segmente corporale care se desprind din partile
infero-laterale ale trunchiului. Sunt adaptate in primul rand pentru statiunea bipeda si
locomotie. Ca si membrele superioare prezinta o portiune care le leaga de trunchi, numita
centura membrului si o portiune care o contin ua pe cea precedenta numita membrul liber.
Scheletul centurii pelvine (bazinului) este format din cele 2 oase coxale, sacrul si
coccigele. Aceste aspecte au fost discutate in cadrul capitolului II.
Scheletul membrului inferior propriu-zis (liber)este format din:
– scheletul coapsei: – femur, patela; – scheletul gambei: – tibie, fibula; scheletul piciorului: – tarsul (7); metatarsul (5); falange (14)
Femurul
Este un os lung ce prezinta o diafiza si doua epifize.
Orientare : se aseaza in sus ex tremitatea cu un cap;
-medial suprafata sferica articulara; – posterior marginea cea mai aspra. ÂEpifiza superioara prezinta:
g capul ce reprezinta 2/3 dintr-o sfera; este articular si prezinta foseta ligamentului
capului.
g colul ce formeaza cu diafiza unghiul de inclinatie (125
°-130°); axul colului
formeaza cu axul epifizei inferioare unghiul de declinatie (12°).
Marirea unghiului de inclinatie are ca rezultat ducerea membrului inferior in abductie
(coxa valga ). Micsorarea lui imprima adductia membrului inferior (coxa vara).
Marirea unghiului de declina tie pune membrul inferior in rotatie mediala. Micsorarea lui
duce membrul inferior in rotatie laterala:
g trohanterul mare (lateral) pe care se insera muschii pelvitrohanterieni; prezinta 3 fete
(anterioara- externa, posteri oara -interna, superioara)
g trohanterul mic pe partea posteroinferioara a colului; da insertie muschiului iliopsoas.
ÂCorpul este prismatic triunghiular. Prezinta trei fete ( anterioara, laterala, mediala ) si
trei margini (mediala, laterala, posterioara sau li nia aspra).Linia aspra se bifurca inferior si se
trifurca superior. Pe aceasta linie aspr a se insera noua muschi ai coapsei.
 Epifiza inferioara este masiva, formata din doi condili . Anterior condilii converg spre
o suprafata articulara (fata pa telara), iar posterior sunt de spartiti de fosa intercondilara.
Condilul medial este mai ingust si descinde mai jos decat cel lateral. Astfel
coapsa formeaza cu gamba un unghi obtuz de 170 °-175° deschis lateral. Cand
condilul medial descinde prea mult rezulta o oblicitate mai mare a femurului cu proiectia mediala a genunchiului. Micsor area unghiului lateral sub 145
° conduce la genu
valgum . Invers cand unghiul dintre coapsa si gamba e deschis medial se
formeaza genu varum .
Fiecare condil are 3 fete: -articulara; -intercondilara (d elimiteaza fosa intercondilara, pentru
insertia ligamentelor incrucisate ale genunchiului) -cutanata prezita epicondili (respectiv medial si lateral), pentru insertia
ligamentelor colaterale ale articulatiei genunchiului.
73
Tibia
Orientare : se aseaza in jos epifiza mai mica;
– medial prelungirea ei;
– anterior marginea cea mai ascutita.
ÂCorpul este prismatic triungh iular. Prezinta trei fete ( me diala, laterala, posterioara
) si trei margini: anterioara (se bifurca superior), mediala, interosoasa (da insertie muschilor
interososi). Fata mediala nu este acoperita de muschi si se palpeaza sub piele.
Corpul tibiei are doua curburi ce-i dau aspectul literei S.
ÂEpifiza superioara este voluminoasa formata din doi condili , unul medial si unul
lateral. Fiecare condil prezinta:
– o fata articulara superioara pent ru articulatiile cu condilii femurali;
– o fata anterioara comuna;
– eminenta intercondilara (spina tibiei ). Anterior de aceasta se afla aria
intercondilara anterioara (pentru ligamentul incrucisat anterior), iar posterior se afla aria
intercondilara posterioara (pentru ligamentul incrucisat posterior);
– o circumferinta ce prezinta latera l o fata articulara pentru capul fibulei, iar anterior
tuberozitatea tibiei.
ÂEpifiza inferioara: este mai putin dezvoltata, ar e forma cuboidala neregulata si
prezinta sase fete: – o fata superioara; – o fata inferioara (articulara cu talusul); – o fata anterioara (pe care al uneca tendoanele extensorilor);
– o fata posterioara; – o fata laterala ce prezinta incizura fibulara pentru articulatia cu fibula; – o fata mediala ce se prel ungeste cu maleola mediala.
Fibula
Orientare : se aseaza in jos epifiza turtita;
– medial fata articulara a acesteia;
– posterior marginea epif izei prevazuta cu o fosa.
ÂCorpul este prismatic triunghiular prezenta nd trei fete si trei margini.
ÂEpifiza superioara este formata din capul fibulei ce se prelungeste cu un varf pe
care se insera muschiul biceps femu ral. Prezinta o fetisoara articulara pentru tibie. Este legata
de corp prin col, inconjurat lateral de nervul fibular comun.
ÂEpifiza inferioara: este formata din maleola laterala ce coboara mai mult decat cea
mediala. Prezinta o baza, un varf, o fata laterala si o fata mediala. Cele doua oase sunt unite pe toata lungimea lor, printr-un ligament interosos intins
de la marginea mediala a fibulei la cea laterala a tibiei.
Superior sunt in contact mobil printr-o articu latie adevarata formata dintr-o suprafata
ovalara pe capul fibulei si o suprafata corespunzat oare situata pe fata laterala a circumferintei
condililor tibiali. Ca mijloace de unire exista o capsula si doua ligamente (anterior si
posterior). Este o articulatie de tip condilian care va fi descrisa in amanunt in continuare.
Inferior exista o sindesmoza tibiofibulara; oasele sunt in cont act prin doua suprafete
fara cartilaj, acoperite de un strat fin de periost si intre care se gaseste tesut fibros. Ele sunt unite printr-un ligament anterior si unul posterior.
74
Patela
Este un os scurt inclus in tendonul cvadricepsului. Fata sa anterioara se poate palpa
sub piele. Pe fata posterioara se gaseste o supr afata articulara ce corespunde trohleei femurale.
Este legata:
• de condili prin ligamente mici;
• de meniscuri prin ligamente meniscorotuliene;
• de tendonul muschiului cvadriceps.
Rolul sau principal este de a proteja te ndonul muschiului cvadriceps. In timpul
miscarii acest tendon are o miscare asemanatoare cu franghia unui scri pete antrenand forte
puternice (rezistente):
Forte de tip presiune (tractiunea cvadricepsului comprima puternic patela
pe trohlee). Aceste forte cresc cu gr adul flexiei pana la 400 kg (daca se
adauga si o greutate suprapurtata);
Forte de tip intindere in directiile de tractiune opuse;
Forte de tip frictiune realizate asupra aceleiasi zone.
Patela nu este stabila lateral. Este inclusa in tendonul cvadricepsului ce
realizeaza o tractiune in axul diafizei femurale (oblica in sus si anterior) in timp ce axul
portiunii femurale pe care se aplica patela e vertical.
Aceasta instabilitate este maxi ma in extensie activa si in flexie usoara cand patela are
un contact mai slab cu trohleea. Instabilitatea se accentueaza daca tibia este in rotatie externa
deoarece in acest caz si tendonul rotulian devine in egala masura oblic spre exterior.
Lateral rotula este stabilizata in principal prin actiunea muschiului vast medial care o ″
readuce″ spre interior.
Se observa astfel ca articulatia genunchiul ui este expusa unor forte puternice, mai des
de partea externa. Aceasta explica frecventa artrozelor femurorotuliene ce pot compromite
buna alunecare a patelei si ex tensia activa a genunchiului.
Articulatiile membrului inferior
Articulatiile membrului inferior pot fi impar tite ca si cele ale membrului superior in 2
grupe: articulatiile centurii membrului inferior si articulatiile membrului inferior propriu-zis.
Articulatiile centurii membrului inferior realizeaza o unitate os teofibroasa care
asigura o dubla functie:
– asigura rezistenta necesara echilibrarii bazinului
– asigura elasticitatea necesara atenuari i socurilor produse in mers, fuga, salt.
Aceasta unitate este realizata:
– anterior si median prin simfiza pubiana
– posterior si median prin articulatiile sacroiliace
– prin ligamentele iliolombare care fixeaza oasele coxale de coloana lombara
– prin ligamentele sacroischiadice care fixeaza oasele coxale de partile
laterale ale sacrului si coccigelui
– prin membrana obturatoare care acopera gaura obturata.
Aceste apecte au fost discutate pe larg in cadrul capitolului 2 (Trunchiul)
SOLDUL – ARTICULATIA COXOFEMURALA
Soldul este articulatia proximala a membrulu i inferior ce leaga femurul de bazin. Este
greu reperabil datorita fapt ului ca este inconjurat de mase musculare importante.
Stabilitatea sa si forta musculaturii sale su nt necesare statiunii bipede si mersului.
75
Numeroasele tehnici corporale necesita insa in mod egal si o amplitudine mare a
miscarii in aceasta articulatie suplinita si pr in regiunile supraajacente (lombopelvine) sau
subajacente (genunchi, picior). De aici importanta c unoasterii acestei arti culatii pentru a o
putea solicita intr-o maniera izolata.
ÂSuprafetele articulare ale articulatiei coxofemurale
La nivelul osului coxal se gaseste acetabulul sau cavitatea cotiloida, o cavitate ce
reprezinta 1/2 de sfera situata pe fata externa a coxalului, la nivelul jonctiunii ilion /ischion /
pube.
Suprafata articulara pentru femur nu ocupa decat o parte din acetabul, fiind
reprezentata de o suprafata semilunara. Suprafata cea mai profunda a cavitatii nu e
articulara si este ocupata de ligamentul rotund . Acetabulul are o orientare spre exterior,
anterior si in jos. Privind dintr-o incidenta anterioara se observa ca partea superioara a
acetabulului este oblica raportata la cea orizontala. Cu cat aceasta oblicitate este mai mare cu
atat capul femural este mai stabil in articulatie. Aceste date vari aza individual si in functie de
varsta. La nivelul femurului se gaseste capul femural (2/3 dintr-o sfer a de circa 5 cm
diametru). Este acoperit de cartilaj hialin, in af ara unei mici suprafete in 1/4 posteroinferioara
unde se insera ligamentul rotund. Capul femural se sprijina pe colul femural. Privit anterior
acesta prezinta o oblicitate de sus in jos si dins pre interior spre exterior. Privit superior este
oblic spre anterior si spre ex terior. Aceste orientari ca si lungimea colului prezinta variatii
individuale. Articulatia este completata printr-un inel de fibrocartilaj care adera pe marginea acetabulului. El mentine capul femural in articul atie crescand stabilitate a articulatiei. Are o
forma prismatic triunghiulara. Cele doua supr afete articulare realizea za o unire articulara
foarte stransa. In pozitie anatomica insa cap ul femural nu este complet acoperit de cavitatea
cotiloida, partea sa anterioara ramane descoperita. Ea se acopera insa complet in pozitie de flexie la 90
°. Pozitia in care cele doua suprafete articulare au maximum de contact este o
combinatie de flexie, abductie, rotatie externa. Este pozitia pe care o luam in mod spontan
pentru a realiza repausul articular. Asa cum s-a aratat anterior axa colului femural formeaza cu axa diafizei un unghi de 135
° numit unghi de inclinatie:
– un col mai inclinat formeaza un unghi mai mic de 135 ° si se numeste coxa vara;
– el limiteaza mai rapid miscarea de abductie;
– un col mai putin inclinat formeaza coxa valg a. El va permite o miscare de abductie
mai ampla.
Vazut de sus colul apare oblic fo rmand unghiul de declinatie (10 ° – 12°). Un col cu un
unghi de declinatie redus permite o buna acope rire a capului femural de catre cavitatea
cotiloida in pozitie anatomica. Aceasta dispozitie osoasa perm ite capului femural sa ramana
acoperit chiar in rotatie externa. Un col cu un unghi de d eclinatie mare dinpotriva determina
un cap femurral putin acoperit in po zitie anatomica si este efectiv descoperit in rotatia externa
pe care o limiteaza. Curburile colului influenteaza in mod egal amplitudinea miscarilor in articulatia
coxofemurala. De exemplu un col foarte conc av (frecvent corespunzator unui col lung)
permite o buna abductie si rotatie externa. Un col put in concav (corespun zator unui col scurt)
se opune rapid marginii cavitatii cotiloide si limiteaza miscarile. Se observa astfel ca exista la nivelul articulatiei coxofemurale o p redispozitie la
amplificarea sau limitarea miscarilor deja inscrise in forma osoasa. Aceasta observatie
este importanta raportata la tehnicile care au o mare amplitudine de miscare in articulatia
76
coxofemurala. Astfel persoanele la care dispoz itia osoasa limiteza miscarile risca pentru
efectuarea lor o fortare a artic ulatiei supraajacente (coloana lombara ) sau subajacente
(genunchi).
ÂMijloace de unire ale arti culatiei coxofemurale
– Capsula si ligamente –
Capsula se atasaza: pe osul iliac, pe marg inea cavitatii cotiloide iar pe femur in
jurul colului (la distanta de suprafata articulara).
Este foarte rezistenta si este intarita prin ligamente mai ales in partea anterioara
unde gasim trei fascicule dispuse in N, formand:
ligamentul iliofemural cu doua fascicule (i liopretrohanterian si
ilioposttrohanterian)
ligamentul pubofemural;
ligamentul capului femural (ligament rotund).
Exista si ligamente posterioare dispuse in spirala, mai putin rezistente, ca si fibre
circulare profunde intarind zona centrala a capsule i. De altfel capsula ocupa in intregime fata
anterioara a colului femural in timp ce din fa ta posterioara a aces tuia ocupa numai 2/3
mediale. Deci o fractura in 1/3 laterala a colu lui femural va fi intercapsulara in partea
anterioara si extracapsulara in partea posterioara, iar trohanterul mare si mic raman in afara
insertiei capsulei. De asemenea insertia capsulei la distan ta de col permite efectuarea unor
miscari ample si variate. Comportarea ligamentelor articulare coxofemurale in timpul miscarilor este
urmatoarea:
– in flexie sunt toate destinse;
– in extensie sunt tensionate;
– in abductie fasciculul supe rior este destins cel in ferior este tensionat;
– in adductie fasciculul superor este te nsionat, iar cel inferior destins;
– in rotatie externa sunt toate tensionate;
– in rotatie interna sunt destinse.
Concluzie: flexia si rotatia interna destinde aceste ligamente in timp ce extensia si rotatia externa le tensioneaza.
Miscarile globale ale coapsei
Vom observa intai aceste miscari considerand osul coxal ca punct fix si femurul ca
punct mobil fata de acesta.
RMiscarea care apropie fetele anterioare ale coapsei si trunchiului se numeste flexia
coapsei . Amplitudinea flexiei coapsei este mai mare cand genunchiul este in flexie 130 ° si
mai limitata daca genunchiul este in extensie 90 °, (datorita contractiei muschilor
ischiogambieri). Flexia coapsei antreneaza frecv ent o retroversie a bazinului. Flexia pasiva
este putin mai ampla ca cea activa deoarece muschii flexori destinsi permit compresia.
RMiscarea care aproprie fetele posterioar e ale coapsei si trunchiului se numeste
extensia coapsei .
Extensia este limitata; amplitudinea ei este mai mare cand genunchiul este extins si
mai mica cand genunchiul este flexat (datorit a contractiei muschiului drept femural).
RMiscarea prin care coapsa se deplaseza spre linia mediana a corpului se numeste
adductie . Pentru a se face in plan pur frontal ea presupune o deplasare pr ealabila a celuilalt
membru inferior. Este efectuata aici cu o usoara flexie. (se poate realiza si o usoara extensie).
Amplitudinea adductiei este de 30 °.
77
RMiscarea care apropie fetele laterale ale coapsei si trunchiului se numeste
abductie . Abductia in pozitie de rotatie ne utra sau interna nu depaseste 40 ° deoarece partea
superioara a colului este blocata de marginea cavitatii cotiloidiana.
In rotatie externa se observa ca acestei cavitati cotiloidiene i se opune partea anterioara
sau inferioara a colului si astfel abductia se poate realiza cu o amplitudine mai mare.
RMiscarea de rotatie interna a coapsei se realizeaza in juru l unui ax vertical, care
trece prin capul femural (piciorul priveste spre interior) si are o amplitudine de 35 °. In
cazurile in care coapsa se afla in pozitie de flexie si abdu ctie valoarea ei ajunge la 100 ° .
RRotatia externa are o amplitudine de 15 ° fiind necesara in dansul clasic, pozitia de
lotus; este mai ampla plecand din pozitia de flexie a coapsei (ligamentul Bertin este relaxat).
Cel mai frecvent, miscarile coapsei se as ociaza si se realize aza in doua directii:
abductie si rotatie intern a sau flexie si abductie.
Daca consideram femurul punct fix si osul coxal punct mobil vom observa
deplasarile spinei iliace anterosuperioare pentru descrierea miscarilor. Aceasta poate fi
antrenata:
– RAnterior: anteversia (ce se propaga in coloana lombara deteminand o tendinta la
lordoza);
– RPosterior: retroversia (ce determina in regiunea lombara o tendinta la redresarea
lordozei);
– RLateral: inclinare laterala externa;
– RMedial: inclinare laterala interna.
Cele doua miscari (lateral si medial) au te ndinta de a antrena o inclinare laterala in
regiunea lombara.
ARTICULATIA GENUNCHIULUI
Pune in legatura trei oase: femurul, tibia si patela .
Femurul se articuleaza cu patela ( articulatia femuropatelara) si cu tibia (articulatia
tibiofemurala). Patela nu se articuleaza cu tibia.
Corpul femural este triunghiul ar pe sectiune. In partea in ferioara marginea posterioara
se bifurca, sectiunea devenind patrulatera pentru ca la nivelul bazei femurului sa apara ca un
tunchi de piramida. Portiunea superioara a tibi ei prezinta aceeasi sectiu ne, capul tibiei este
triunghiular pe sectiune. Margim ea sa anterioara se bifurca superior astfel incat portiunea
superioara a tibiei are forma unui trunchi de con rasturnat. Astfel cele doua oase prezinta in
regiunea articulara un volum masiv asemanator capitulului coloanelor ceea ce asigura o mare
rezistenta la presiuni. Structura spongioasa arata travee dispuse in evantai sau verticale si linii
de intarire orizontala. ÃSuprafetele articulare ale genunchiului
La nivelul femurului baza piramidei este reprezentata de o suprafata articulara
rotunjita curbata spre posterior ; partea anterioara se articu leaza cu patela. Suprafetele
laterale formeaza condilii femurali care se articuleaza cu tibia (ansamblul are forma unui
balansoar). Vazut din profil fi ecare condil are o raza de curbura ce descreste dinainte
inapoi (in partea anterioara are 45mm, iar in cea posterioara 16mm), ceea ce face ca
suprafata condililor sa nu apara ca un segment de cerc ci ca o spiral a (condilul este mai
plat anterior, ideal pentru statica si mai cu rbat posterior permitand o buna miscare de
flexie). Cei doi condili nu au aceeasi curbura: condilul medial este mai proeminent si se
afla pe un plan inferior celui lateral. Aceasta explica oarecum ro tatiile automate ale
genunchiului in timpul miscar ilor de flexie si extensie.
78
La nivelul tibiei epifiza superioara prezinta o fata superioara articulara – platoul
tibial. Aici se gasesc cele doua cavitati glenoide articulare separate prin eminenta
intercondiliana sau spina tibiei. Aceste supr afete sunt acoperite de cartilaj si se
articuleaza cu condilii femurali. Cartilajul es te mai gros in partea centrala si foarte
elastic; are rolul de a atenua presiunile si traumatismele produse de miscarile ce se
efectueaza in mers, fuga, sarituri.
In centrul platoului marginile cavitatii glenoidale sunt ridicate formand spina tibiei.
Anterior si posterior de spina exista doua suprafete nearticular e: suprafata retrospinala si
suprafata prespinala.
Pe fata anterioara se gaseste tuberozitat ea anterioara a tibiei pe care o palpam in
pozitia stand in genunchi, aici se insera tendonul cvadricepsului.
Pe fata externa a platoului tibial se gase ste tuberculul lui Gerdy pentru insertia
muschiului fascia lata.
Pe fata mediala se gaseste o zona unde se insera mai multi muschi: croitor,
semitendinos , drept anterior femura l, ligamentul lateral al genunchiului,
Cavitatile glenoide sunt concave in sens tr ansversal dinspre anteri or spre posterior, cea
interna este concava cea exte rna este convexa explicand pa rtial rotatiile genunchiului.
Miscarile de flexie-extensie ale genunchiul ui asociaza doua mecanisme: rulare si
alunecare. Daca condilii ar rula prea repede pe cavitatea glenoida la femurul ar cadea. Daca
condilii ar aluneca pe un punct al cavitatii glen oidale (asemanator unei roti care patineaza)
partea posterioara a femurului ar lovi tibia si o singura zona a cavitati glenoide ar receptiona
toate fortele de frecare de unde uzura precoce.
Deci in flexie condilul ruleaza 15-20 ° la nivelul cavitatii gle noide, apoi gliseaza. In
extensie se produce procesul inve rs intai alunecare si apoi rulare. De notat ca pentru condilul
extern rularea este mai mare ca pentru cel intern cu antr enarea rotatiilor automate ale
genunchiului.
La un membru inferior in pozitie an atomica putem distinge trei axe:
O prima axa aliniaza centrele articulare ale soldului, genunchiului si gleznei
astfel: -sold: centrul capului femural;
-genunchi: centrul interliniei femurotibiale; -glezna: centrul interliniei astragaliene.
Este axa mecanica a membrului inferior .Aceasta axa nu este verticala, formand
un unghi de 3
° cu verticala (V) in statiune bipeda. In echilibru pe un singur picior acest
unghi se indeparteaza de verticala.
A doua axa este cea a corpului femural ;
A treia axa este cea a corpului tibiei.
Aceste doua axe nu sunt aliniate, formand un unghi de 170 – 175 ° numit valgusul
fiziologic al genunchiului.
Asa cum s-a mai aratat anterior, la nive lul genunchiului unele membre inferioare
prezinta: – Exagerari ale valgus-ului: genu valgum ;
– Inversiuni ale valgus-ului form and un unghi deschis interior: genu varum .
79
Figura 9. A. Valgus fiziologic al genunchi ului (dreapta) comparativ cu genu valgum
(stanga); B. Genu valgum; C. Genu varum.
A
B
C
ÂMeniscurile
Sunt lame de fibrocartilaj de forma semiluna ra ce se insera pe platoul tibiei. Rolul lor
este de a contribui la o mai buna concordanta intre supr afetele condiliene femurale si
cavitatile articulare ale tibiei , insuficient excavate.
Sunt fixate astfel:
– Coarnele lor adera la tibie prin atasamente fibroase;
– Fata laterala adera partial la capsula;
– Adera si la ligamente:
¾ Ligamentul meniscorotulian;
¾ Ligamentul lateral intern al genunchiului;
la tendoane:
¾ Tendonul muschiului popliteu pentru
meniscul extern;
¾ Tendonul muschiului semimembranos pentru meniscul intern.
Sunt deci putin mobile, se comprima in timpul miscarilor ceea ce uniformizeaza repartitia lichidului sinovial. Permit o mai mare stabilitate prin cresterea concavitatii cavitatilor glenoide; Cresc suprafata de contact si permit o mai buna repartitie a presiunilor.
In extensie meniscurile sunt proiectate anterior. Motivele principale ale acestei
avansari sunt:
– impingerea spre anterior de catre condilii femurali;
– tractionarea de catre ligamentele meniscorotuliene, ele insele
impinse anterior prin proiectia anterioara a patelei.
In flexie meniscurile sunt proiectate posterior , avand ca motive principale:
– impingerea spre posterior de catre condilii femurali;
– tractionarea de catre atasamentele fibroase ale semimembranosului
si popliteului (flexor i ai genunchiului).
– meniscul intern este tractionat de ligamentul lateral intern.
In rotatie meniscurile se deplaseaza anterior de partea rotatiei , impinse de condil si
retinute de ligamentul meniscorotulian, avand ca o consecinta importanta distensia puternica a meniscului. In unele miscari rapide (ex: miscari de extensie in lovirea mingii cu piciorul)
deplasarile meniscurilor nu se mai realizeaza si astfel me niscurile sunt prinse si strivite intre
condili si platoul tibial (mai ales meniscul intern mai putin mobil) realizandu-se astfel
leziunea meniscala.
80
ÂMijloace de unire
Capsula genunchiului
Se ataseaza putin mai jos de suprafetel e articulare, este dubl ata de sinoviala si
formeaza un manson ce uneste cele trei oase: femurul, tibia si patela. Acestea sunt deci in
aceeasi camera articulara in care ci rcula acelasi lichid sinovial.
Capsula este laxa anterior pentru a permite o amplitudine maxima miscarii de flexie.
De aceea in extensie formeaza repliuri in fund de sac, intern de patela si usor pe partile
laterale. Consecinte practice:
¾ Daca aceste repliuri adera unele de altele (in caz de imobilizari
prelungite) flexia genunchi ului este limitata;
¾ Genunchiul nu este o articulatie extrem de stabila din punct de vedere osos.;
¾ Pentru stabilitatea sa un rol important il joaca ligamentele.
Anterior se gasesc doua tipuri de ligamente:
¾ Ligamente mici legand patela de meniscuri si patela de condili;
¾ Tendoanele cvadricepsului se incruc isaza la nivelul patelei formand
apoi un tendon mic numit ligamentul patelei ce include patela si
structura sa (patela devine astfel un os sesamoid).
Posterior capsula urmeaza forma condililor. Este mai densa la acest nivel fiind intarita
de doua calote fibroase care se muleaza pe condilii femurali. Acestia pot fi considerati
ca un plan ligamentar posterior foarte puternic ce impiedica hiperextensia
genunchiului si asigura stabilitatea posterioara in statiune bipeda. Articulatia genunchiului es te mentinuta si prin ligamentele incrucisate . Acestea sunt
numite astfel deoarece se incrucisaza pe traseul lor aproape de centrul articulatiei(fiind insa externe capsulei).
Ligamentul incrucisat antero-lateral se atasaza inferior pe suprafata prespinoasa si
superior pe condilul extern; impiedica tibia sa alunece anterior.
Ligamentul incrucisat postero-medial se insera inferior pe retrospinoasa si superior
pe condilul intern (pe fata mediala a fi ecarui condil cea care se gaseste spre fosa
intercondiliana); impiedica tibia sa alunece posterior.
Rolul lor principal: evita miscarea antero-posterioara numita
″in sertar″.
Aceasta poate fi realizata si de catre ligamentul anterior si posterior dar in
aceste conditii flexia ar deveni imposibila.
Ligamentele incrucisate sunt practic perm anent tensionate; indi ferent de pozitia
genunchiului. In flexie ca si in extensie in mod normal nu exista miscari de tip ″sertar″.
In rotatie externa ligamentele incrucisate sunt usor destinse. In rotatie interna se torsioneaza unul in jurul celuilal t; sunt deci tensionate.
Lateral capsula este intarita prin ligamentele laterale (colaterale):
¾ Ligamentul colateral intern se insera superior pe epicondilul medial
femural iar inferior pe fata mediala a tibiei. Are o directie oblica in jos si
anterior. Rolul sau principal: stabilizeaza late ral genunchiul pe partea interna
impiedicand deschiderea mediala si mis carile de lateralitate externa ce pot
apare in conditii anormale indica nd o leziune a acestui ligament.
¾ Ligamentul colateral extern: se insera superior pe fata epicondilului
lateral al femurului iar inferior pe va rful capului fibulei. Directia sa este
oblica inferior si posterior.
81
Rolul sau principal: stabilitatea laterala a genunchiului pe partea externa
impedicand miscarea de lateralitate in terna ce apare in cazul leziunilor
acestui ligament.
Ligamentul colateral intern este mai put ernic decat cel colate ral extern aceasta se
datoreaza existentei va lgusului normal de 3 ° de unde tendinta genun chiului de proiectie
mediala. Pentru contracararea acesteia sunt nece sari stabilizatori cu at at mai puternici cu cat
valgusul este mai important. Ligamentele laterale sunt tensionate in extensie si destinse in flexie, destinse in rotatie interna si torsionate in rotatie externa. Impiedica deci rotatia externa atibiei.
Stabilitatea ligamentara a genunchiului
In extensie : toate ligamentele sunt tensionate ; genunchiul este stab ilizat, in mod pasiv
prin tensionarea ligamentelor. Articulatia este echilibrata fara actiune musculara .
Ex: statiune pe un picior fara actiune mu sculara asupra genunchiului. Pentru aceasta
este necesar ca genunchiul sa fie usor in hipe rextensie, aceasta fiind sustinuta de calotele
fibroase posterioare ale capsulei. In flexie : genunchiul permite miscari de rotatie pentru ca aproape toate ligamentele
sunt destinse: ligamentele laterale permit rotatia externa. Ligamentele incrucisate desi sub
tensiune sunt intr-o pozitie mai axiala ce permite rotatia interna. Pentru a realza pozitia stand pe un picior cu genunchiul in flexie este necesara o
stabilizare muscular a realizata prin:
¾ Travaliul cvadricepsului pentru a imp edica flexia genunchiului de partea
membrului de sprijin
¾ Travaliul muschilor rotatori pent ru a frana sau impedica rotatiile:
– Spre interior: vastul medial, croitorul, dreptul femural, semitendinos.
– Spre exterior: vastul medial, bicep s femural, tensorul fasciei lata.
Miscarile globale ale genunchiului
Genunchiul, articulatia intermediara a memb rului inferior are o mobilitate mai putin
importanta. Stabilitatea sa Slabila T din punct de vedere osos es te ajutata in principal de
sistemele ligamentare si musculare. Situat intre picior si coapsa, genunchiul sufera frecvent repercursiunile celor doua regi uni in functionalitatea sa.
Principalele miscari ale genunchiului se realizeaza in plan sagital.
Plecand din pozitia anatomica, o miscare ce apropie fetele posterioare ale gambei si
coapsei se numeste flexia gambei .
In cadrul flexiei active muschii flexori c ontractandu-se formeaza o masa posterior de
oasele gambei si coapsei si limiteaza flexia. Flexia pasiva este mai ampla (muschii fle xori sunt destinsi si permit comprimarea).
Amplitudinea flexiei creste daca coapsa este si ea flectata si este mai limitata daca
coapsa este in extensie.Aceste pozitii ale coapsei modifica tensiunea muschiului drept
femural.
Extensia gambei reprezinta miscarea opusa flexiei cu revenire la pozitia
anatomica. Nu exista miscari de extensie care sa o depase asca pe aceasta cu exceptia
″
genului recurvatum ″ la persoanele hiperlaxe. Amplitudinea extensiei creste cu extensia
coapsei si scade daca coapsa este in flexie . In aceste pozitii al e coapsei se modifica
tensiunea muschilor ischiogambieri.
Genunchiul poate realiza partial si miscari de rotatie. Presupunand tibia punct mobil
si observand genunchiul flectat, rotatia interna duce tuberozitatea anterioara a tibiei spre
interior. Rotatia externa duce tuberozitatea anterioara a tibiei spre exterior.
82
Aceste miscari pot fi confundate cu miscarile de abductie si adductie ale piciorului. De
aceea nu vom lua in considerare miscarile piciorului ci pe cele ale tuberozitatii
anterioare a tibiei. Trebuie notat ca aceste rotatii au loc in mod automat in timpul
miscarii de flexie, extensie ale genunchiul ui. Au o amplitudine mica si se datoreaza
mai multor cauze: Forma osoasa a condililor si a cavitatilor glenoide . Condilii femurali nu sunt
identici. Condilul medial este mai curbat decat cel lateral, mai ingust si mai lung.
Schematic putem figura cei doi condili ca fiind insc risi intr-un trunchi de con, corpul femural
fiind asociat cu o sectiune patrulatera (partea inferioar)
In timpul flexiei corpul este solidar cu trunc hiul de con si de aceea se proiecteaza spre
exterior.
Cavitatile glenoide nu sunt nici ele simetri ce: in plan transversal sunt concave dar in
plan anteroposterior cea laterala este usor convexa iar cea mediala es te concava. Cavitatea
mediala permite deci mai putin miscarea de ru lare a condilului femural corespunzator decat
cea laterala. In timpul flexiei condilul lateral ru leaza mai mult spre posterior decat cel medial
ceea ce accentueaza fenomenul observat mai sus: femurul se orienteaza net spre exterior.
A doua cauza a rotatiilor automate la un genunchi este ligamentara: – Ligamentul colateral intern este mai puternic decat ligamentul colateral extern. Condilul medial este deci mai bine mentinut in articulatie decat cel extern.
MUSCHII MEMBRULUI INFERIOR
Muschii ce mobilizeaza articulatia soldului si genunchiului se ataseaza pe mai multe
oase :
SOLD GENUNCHI
vertebre lombare V m. psoas
T12 V
sacru : – piramidal; – fesier mare (fascicul superficial);
– fesier mare;
iliac : – drept femural; – semitendinos;
– croitor; – semimembranos;
– tensor al fasciei lata; – biceps femural;
– fesier mic, mijlociu, mare; – drept femural;
– semitendinos; – croitor;
– semimembranos; – tensor al fasciei lata
– biceps femural;
– adductori;
– obturatori intern/extern;
– geaman superior/ inferior;
– patratul lombelor;
83
coccige : – fesier mare (profund);
femur : – fesier mic, mijlociu, mare; – vast medial, vast lateral;
(fascicule profunde); – crural;
– adductori; – biceps (cap scurt);
– psoas iliac; – popliteu;
– obturatori extern/intern;
– patratul lombelor;
patela: – cvadriceps femural; – crural;
– vast medial;
– drept femural; tibie: – semitendinos; – drept femural;
– semimembranos; – vast medial, lateral, crural;
– drept femural; – semimembranos, s e m i t e n d i n o s ;
– croitor; – popliteu;
– tensor al fasciei lata ; – croitor;
– fesier mare (plan superficial); – tensor al fasciei lata;
– drept femural; – fesier mare (fascicul
superficial);
fibula: – biceps femural; – biceps femural;
(capul lung); calcaneu : – gemeni;
O alta clasificare imparte muschii me mbrului inferior din punct de vedere topografic
in : 1. Muschi ai bazinului : – anteriori : iliopsoas;
psoas mare;
iliac;
– posteriori : gluteu (fesier) mare;
gluteu mijlociu;
gluteu mic;
tensor al fasciei lata;
piriform;
obturator intern;
obturator extern;
geaman superior;
geaman inferior;
patrat femural;
2. Muschi ai coapsei :
– anteriori (extensori) : cvadriceps;
84
croitor;
– mediali (adductori) : adductor lung (superficial);
adductor scurt;
adductor mare (profund);
pectineu
gracilis
– posteriori : biceps femural;
(flexori sau ischiocrurali) semitendinos;
semimembranos;
3. Muschi ai gambei:
– anteriori : tibialul anterior;
extensor lung al halucelui;
extensor lung al degetelor;
peronierul al III -lea;
– laterali : lungul si scurtul peronier;
– posteriori : tibialul posterior
flexorul lung al halucelui plan
flexorul lung al degetelor profund
popliteul
triceps sural (gastrocumenian ;
solear) plan
plantar superficial
4. Muschi ai piciorului :
Muschii plantei :
– grup medial : abductor al halucelui;
flexor scurt al halucelui;
adductor al halucelui;
– grup lateral : abductor al degetului mic;
flexor scurt al degetului mic;
– grup mijlociu : flexor scurt al degetelor;
patrat plantar;
lombricali (4);
interososi (3 plan tari, 4 dorsali);
Muschii dosului piciorului : extensor scurt al degetelor;
extensor scurt al halucelui;
85
MUSCHII PELVI -TROHANTERIENI
Sunt reprezentati de muschi profunzi ai bazinului care unesc bazinul cu marele
trohanter. Ei sunt : piriform, patratul lombelor, obt uratorul intern, geaman superior, geaman
inferior, obturatorul extern. Antreneaza femurul in rotatie externa.
g Muschiul piriform
Se intinde de la f ata anterioara a sacrului la trohanterul mare (fata superioara)
trecand prin scobitura ischiadica pe care o imparte intr-un orificiu suprapiriform si unul
infrapiriform. Actiune : – considerand sacrul punct fix, antreneaza femurul in rotatie externa,
abductie si flexie.
– considerand femurul punct fix, in c ontractie bilaterala antreneaza sacrul (si
implicit bazinul) anterior; este miscarea de retroversie.
g Muschiul patrat femural
Ia nastere pe fata externa a ischionului (tuberozitatea ischiadica ), se orienteaza
orizontal pentru a se termina pe creasta intertrohanteriana .
Actiune : – considerand bazi nul punct fix, realizeaza rotatia externa a femurului;
– considerand femurul punct fix, in contractie bilaterala realizeaza retroversia
bazinului ; in contractie un ilaterala realizeaza rotatie interna a iliacului pe femur (amplitudine
redusa).
g Muschiul obturator intern
Ia nastere pe fata mediala a membranei obturatoare si se termina pe trohanterul mare
trecand prin mica scobitura ischiadica. Intre marginea posterioara a coxa lului si acest muschi
se interpune o bursa seroasa.
Actiune : – considerand iliacu l punct fix, realizeaza rotatia externa a femurului, flexia
si abductia;
– considerand femurul punct fix, in contractie bilate rala realizeaza retroversia
bazinului ; in contractie un ilaterala realizeaza rotatia interna si inclinarea laterala.
g Muschii gemeni inferior si superior
Sunt sateliti ai obturatorului intern avand originea, unul pe spina ischiadica, iar altul
pe tuberozitatea ischiadica si se termina printr-un tendon comun cu al obturatorului intern pe
trohanterul mare . Au aceeasi actiune ca si obturatorul intern.
g Muschiul obturator extern
Se intinde de pe fata externa a membranei obturatoare pana la trohanterul mare
trecand pe sub colul femural si pe fata posterioara a articulatiei coxofemurale.
Actiune : – considerand iliacul punct fix, antreneaza femurul in rotatie externa, flexie
si abductie;
– considerand femurul punct fix, in contractie bilaterala realizeaza
anteversiunea bazinului ; in contractie unila terala realizeaza rotatia interna si inclinarea
laterala a iliacului.
86
Privind bazinul din profil se observa ca obtur atorul intern si gemenii au o directie
oblica in jos si posterior; obtur atorul extern are o directie oblica inferior si anterior.
Actiunea lor sinergica va fi deci urmatoarea :
– considerand bazinul punct fix vo r avea tendinta de deplasare in jos a femurului fata de
bazin;
– considerand femurul punct fix vor avea tendinta de a ridica bazinul fata de femur.
Se observa astfel ca intr-un mod sau altul actiunea lor tinde sa determine o desincronizare a
partii superioare a articulatiei soldului . Aceasta actiune, chiar minima in amplitudine
antreneaza la nivelul articulatie i o decompresiune importanta mai ales pentru suferintele
cartilaginoase. Au fost comparati din acest punct de vedere ca un hamac ce sustine bazinul pe
femur.
g Muschiul psoas mare
Acest muschi ia nastere pe vertebrele D
12-L5 (un fascicul are originea pe procesele
costiforme, iar altul pe fetele laterale ale corpurilor vertebrale prin arcade fibroase, traversand
bazinul) si se termina pe trohanterul mic . Are o directie oblica spre exterior.
La nivelul marginii anterioare a osul ui iliac exista o bursa seroasa.
Actiune : – considerand vertebrele punct fix determina flexia femurului si partial adductia si
rotatia externa . In contractie un ilaterala realizeaza inclinarea coloanei. Cand ia punct fix pe
femur determina flexia si rotatia de partea opusa.
g Muschiul iliac
Ia nastere in fosa iliaca pe care o captuseste, coteste peste marginea anterioara a coxalului si
se termina printr-un tendon pe trohantreul mic .
Actiune : – daca consideram bazinul punct fix are actiune identica cu psoasul ;
– daca consideram femu rul punct fix in contractie bilaterala realizeaza anteversia
bazinului .
Multi autori descriu muschiul psoas si ilia c, ca fiind un muschi unic din cauza terminatiilor
apropiate si a actiunii comune asupra femurului. Dar actiunea lor prin in sertia superiora este
foarte diferita, iliacul fiind un muschi al bazinului, iar psoasul unul lombar.
Psoasul este un muschi poliarticul ar (articulatia coxofemurala si articulatia in tervertebrala),
iar iliacul este monoarticular (articulatia coxofemurala).
Actiunea de ansamblu este flexia coapsei pe pelvis sa u a pelvisului pe coapsa dupa cum isi ia
punct fix sus sau jos. Prin contractie statica se fixeaza pozitia intre cele doua componente, impiedicand extensia.
Cand ia punct fix pe bazin si coloana, devi ne indispensabil in locomotie ducand coapsa
membrului oscilant dinapoi inainte. Psoaul lu creaza prin componenta de inaltime, ca muschi
de viteza si amploare, iar ili acul prin componenta de forta.
Lungimea psoasului este hotaratoare pentru lungimea pasilor si a sariturii.El poate ridica
coapsa pana la nivel abdominal (sinergistii lui – dreptul femural, croitorul si tensorul fasciei
lata – pot face flexia num ai pana la orizontala).
Cand ia punct fix pe femur iliopsoasul are in principal rol static , fiind un stabilizator al
rectitudinii trunchiului (impiedica caderea inapoi a trunchiul ui si pelvisului). Intervine in
balansarea pelvisului in plan sagital (impre una cu antagonistii lui – gluteul mare si
ischiocruralii).
g Muschiul gluteu mic
Ia nastere de pe f ata gluteala a osului iliac , anterior de fesierul mijlociu si se termina pe fata
anterioara a trohanterului mare .
87
Actiunea sa este asemanatoare cu cea a fibrelor anterioare ale fesierului mijlociu. Daca se
considera iliacul punct fix, se realizeaza flexia, abductia si rotatia interna a femurului . Daca
se considera femurul punct fix in contractie bilate rala realizeaza anteversia bazinului ; in
contractie unilaterala re alizeaza inclinare laterala si rotatie externa.
g Muschiul gluteu mijlociu
Ia nastere pe fata gluteala in portiunea ei mijlocie printr-o in sertie in evantai; fibrele converg
spre trohanterul mare si se termina pe fata sa externa.
Actiune : – considerand iliacul punct fix realizeaza abductia coapsei si flexia (prin fibrele
anterioare) si extensia (prin fibrele posterioare).
– considerand femurul punct fix, in cont ractie bilaterala an treneaza bazinul in
anteversie (fata anterioara) sau retroversie (fata posterioara). Actiunea sa principala se
observa in contractie unilaterala cand realizeaza inclinatia laterala a bazinului.
In statiune pe un picior stabilizeaza lateral bazinul impiedicandu-l sa cada de partea opusa.
gMuschiul tensor al fasciei lata
Se insera superior pe spina iliaca anterosuperioara, si se termina pe fascia lata care
este o banda fibroasa lunga , aplatizata, de forma unei panglici, situata pe fata externa a
coapsei si terminandu-se pe tractul iliotibial. Actiune : considerand bazinul punct fix determina flexia, rotatia in terna si abductia
coapsei . La nivelul genunchiului determina extensia gambei si daca acesta este fixat
antreneaza gamba in rotatie externa. Considerand membrul inferior punct fix, in contractie
bilaterala determina anteversia bazinului ; in contractie unilaterala determina anteversie,
inclinare laterala externa si rotatie externa.
g M uschiul fesier mare
Este unul din muschii cei mai voluminosi ai co rpului. Este dispus in doua plane: unul
superficial si altul profund. Ia nastere pe fata posterioara a sacrului si coccigelui si pe fosa
iliaca externa (portiunea posterioara). Planul profund se termina pe buza externa a liniei
aspre femurale (portiunea superioara) ia r planul superficial pe fascia lata.
Actiunea planului profund
Considerand bazinul punct fix determina extensia coapsei, rotati e externa si partial
adductie.
Considerand femurul punct fix, in c ontractie bilaterala realizeaza retroversia
bazinului ; in contractie unilaterala determina retroversia, rotatiea interna si inclinarea
laterala .
Actiunea planului superficial este studiata impreuna cu deltoidul fesier.
Deltoidul fesier
Reprezinta un ansamblu format din planul supe rficial al fesierului mare posterior si
tensorul fasciei lata anterior.
Planul superficial al fesierului mare actionand singur determina extensia, rotatia
externa si abductia coapsei . Tensorul fasciei lata actionand singur determina flexia, rotatie
interna si abductia coapsei .
Cand acesti doi muschi actioneaza impreuna pentru tensionarea fasciei lata realizeaza
abductia coapsei . Daca femurul este punct fix realizeaza i nclinarea laterala a bazinului .
Participa impreuna cu fesierul mijlociu la echilibrul in plan transversal al bazinului in
sprijin pe un picior.
88
MUSCHII COAPSEI
MUSCHII REGIUNII ANTERIOA RE A COAPSEI (EXTENSORI)
g Muschiul cvadriceps
Prezinta 4 capete de origine : 3 uniarticulare (v astul medial, lateral si intermediar) si unul
biarticular (dreptul femural). Se termina pr intr-un tendon comun care inglobeaza patela si se
fixeaza prin intermediul ligamentelor patelare pe tuberozitatea tibiei.
– dreptul femural prezinta 2 capete ale tendonului de or igine : unul verti cal (direct) pe spina
iliaca, anterosuperior si altul orizontal (reflectat) deasupra spancenei acetabulare . Este un
muschi bipenat, situat anterior si se termina prin tendonul comun.
– vastul lateral (cel mai voluminos) se insera pe marginea laterala a liniei aspre ;
– vastul medial se insera pe marginea interna a liniei aspre . Portiunea inferioara este mai
voluminoasa formand o proeminenta deasupra si medial de genunchi, vizibila mai ales cand
muschiul e relaxat;
– vastul intermediar este situat direct pe corpul femurului in 2/3 superioara; fibrele sale
urmeaza axa femurului. Impreuna cu ceilalti 2 vasti formeaza un jgheab pentru alunecarea
dreptului femural.
Actiune : ansamblul muscular realizeaza extensia genunchiului . Vastii participa partial la
rotatia tibiei si tractioneaza lateral patela pe genunchiul flectat (vast intern Æ rotatie
interna ;vast extern Ærotatie externa ).
Pe genunchiul extins nu sunt posibile ro tatii; actiunea vast ilor este de a stabiliza
genunchiul si patela . Acesti muschi sunt considerati ca ligamente active ale genunchiului .
Dreptul femural are o actiune cuplata asupra coap sei si genunchiului. Daca bazinul
este partial fix realizeaza flexia coapsei si ex tensia genunchiului (ex: in mers). Daca punct fix
este femurul sau tibia realizeaza anteversia bazinului si extinde genunchiul.
Flexia completa a genunchiului intinde muschii vasti. Pentru a intinde muschiul drept
femural este necesara flexia gambei si exte nsia coapsei, ca si retroversia bazinului.
g Muschiul croitor
Este cel mai lung muschi din corp, situat in regiunea anterioara a coapsei. Trece peste
2 articulatii, avand origine pe spina iliaca anterosuperioara si terminandu-se printr-o
expansiune aponevrotica pe fata mediala a tibiei, formand planul superficial al
″labei de gasca ″.
Actiune : flexia gambei si a coapsei , avand si o actiune cuplat a pe cele 2 articulatii.
Considerand iliacul punct fix realizeaza flexia, rotatia externa si abductia coapsei,
flexia si rotatia interna a tibiei .
Considerand membrul inferior punct fix, in contractie bilaterala realizeaza anteversia
bazinului , in contractie unilaterala realizeaza anteversiune, rotatie externa si inclinare
laterala externa a iliacului.
89
MUSCHII ISCHIOGAMBIERI
Pe fata posterioara a coapsei se gasesc 2 mu schi care vin de pe tuberozitatea ischiadica
si coboara pentru a se termina pe tibie :
– semimembranosul pe partea interna a platoului tibial (3 ramuri);
– semitendinosul la nivelul ″ labei de gasca ″.
Muschiul biceps femural ia nastere tot pe tuberozitatea ischiadica (portiunea lunga) si
pe linia aspra (portiunea scurta). Se termina pe capul fibulei.
Acesti trei muschi formeaza un ansamblu num it muschii ischiogambieri. Toti 3 sunt
poliarticulari si au o actiune cuplata pe gamba si coapsa.
Actiune : considerand bazinul punct fix, realizeaza extensia coapsei (mai ales din
pozitie de flexie) si flexia genunchiului.
Muschii interni antreneaza genunchi ul in rotatie interna, cei externi in rotatie externa.
Considerand membrul inferior punct fix, realizeaza retroversia bazinului . Tendoanele
muschilor ischiogambieni delimiteaza partial fosa poplitee , vizibila pe partea posterioara a
genunchiului. Expansiunile terminale ale te ndoanelor croitorului, gracilisului si
semitendinosului formeaza un complex fibros denumit ″ laba de gasca ″.
Pentru punerea in tensiune a mu schilor ischiogambieni este necesara atat flexia coapsei
cat si extensia genunchiului. Retractia lor, frecvent constatata limiteaza mult flexia
coapsei (cu genunchiul extins), impiedicand subi ectul in ortostatism sa atinga solul cu
mainile. Aceasta retractie poate avea consecinte in etajele superioare.
Exemplu : in pozitie sezanda (cu genunchii extinsi) este difi cil sprijinul pe
tuberozitatile ischiadice, bazinul fiind automat in retroversie. Aceasta aduce cu sine o
inversiune a curburii lombare. De asemenea, o lipsa de suplete a ischiogambierilor poate fi
responsabila de flexia regiunii lombare si indire ct de suferintele discal e de la acest nivel in
timpul diverselor exercitii.
Aceasta observatie este importanta mai ales pentru subiectii aflati la debutul perioadei
de exercitii.
MUSCHII ADDUCTORI
Sub acest termen grupam 5 muschi ce ocupa part ea interna a coapsei. Ei se insera pe pube
pana la ramura ischiopubiana si se termina pe linia aspra a femurului succesiv :
– muschiul pectineu superior;
– muschiul adductor scurt;
– muschiul adductor lung;
– muschiul adductor mare; – muschiul gracilis.
Cel mai important este adductorul mare ce prezinta 2 fascicule :
– unul mijlociu, ce se intinde de la ramura ischiopubiana la femur;
– unul vertical, ce porneste posterior de precedentul si coboara pana la condilul
medial.
90
Cel mai superficial este muschiul gracilis ce ia nastere cel mai anterior pe pube,
descinde vertical si se termina pe tibie ( ″ laba de gasca ″).
Actiune : considerand osul i liac punct fix realizeaza adductia coapsei, flexie si rotatie
externa.
Muschiul gracilis actioneaza si pe genunchi determinand flexia si rotatia mediala a
gambei.
Remarca : actiunea lor de fl exie se realizeaza plecand din pozitia anatomica sau de
extensie a coapsei. Daca coapsa este flectata de vin extensori.
Considerand femurul ca punct fix determina inclinare laterala, anteversie, rotatie
externa ( exceptie facand gracili sul si fasciculul vertical al adductorului mare care determina
rotatie interna)
Acesti muschi sunt frecvent sediul intinde rilor in cadrul exerc itiilor de adductie.
Muschiul gracilis este cel mai afectat.
MUSCHIUL POPLITEU
Ia nastere pe fa ta externa a condilului femural lateral si se termina pe f ata posterioara a
tibiei in portiunea superioara.
Actiune : flexia si rotatia interna a gambei .
ACTIUNEA MUSCHILOR IN MISCARILE COAPSEI
Flexie :
psoas (1); iliac (2); drept femural (3); tensorul fasciei lata (4); fesier mic si mijlociu (portiunea anterioara) (5).
croitor;
adductor scurt si lung (6);
pectineu (7); gracilis. Abductie :
fesier mijlociu (1);
fesier mic (2);
deltoid fesier (3);
piramidal; oblierator intern si extern; gemeni; croitor.
Extensie :
fesier mare (1); biceps femural (2); semimembranos (3); semitendinos (4); fesier mijlociu (fascia posterioara ) (5);
adductor mare.
Adductie :
adductor mare (1); adductor lung (2); adductor scurt (3); pectineu (4); gracilis (5);
91
psoas (6);
iliac (7);
biceps femural;
planul profund al fesierului mare.
Rotatie interna :
fesier mijlociu (1); fesier mic (2); tensor al fasciei lata (3).
Rotatie externa :
piramidal;
obturator intern si extern;
gemeni; patrat femural; biceps lung; adductori.
ACTIUNEA MUSCHILOR IN MISCAREA GAMBEI
Flexie :
semitendinos (1); semimembranos (2); biceps femural (3);
croitor;
gracilis; popliteu (4); geaman intern (5); eaman extern (6).
Extensie :
cvadriceps (1); deltoid fesier (2).
Rotatie interna :
croitor (1); semitendinos (2); semimembranos (3); gracilis (4);
popliteu.
Rotatie externa :
tensor al fasciei lata (1); fesier mare (plan superficial) (2);
biceps femural (3).
GLEZNA SI PICIORUL
Piciorul uman, adaptat la st atiunea bipeda, are o dubla f unctie : primes te greutatea
corpului si permite derularea dinamica a pasu lui in timpul mersului. Aceasta presupune in
acelasi timp rezistenta si suplete. Piciorul cuprinde 26 de oase, de talie si structuri diferite, 31 de articulatii si 20 de muschi proprii.
In acelasi timp piciorul este in general deformat, prins intre fortele mecanice ale
corpului si cele ale incaltamintei, de multe ori departe de a fi ideala.
92
Acest capitol va asocia studiul piciorului cu cel al gleznei deoarece muschii care
mobilizeaza glezna au toti o actiune de rezistenta as upra piciorului.
DISPOZITIVUL OSOS AL PICIORULUI
Un picior vazut de sus prezinta trei regi uni (dinspre anterior spre posterior).
Anterior : un aliniament osos format din coloan e orizontale numerotate de la interior
spre exterior 1, 2, 3, 4, 5. Fiecare coloana contine un metatarsian prelungit prin falange.
Posterior : 2 oase voluminoase s uprapuse pe verticala : astragalul si calcaneul ce
formeaza tarsul posterior.
Intre cele 2 zone se gaseste o zona intermediara ce reprezin ta o zona de jonctiune si
torsiune intre cele 2 precedente, permitand adaptarea la sol. Este formata din 5 oase mici
formand tarsul anterior : scafoid, cuboid, 3 cuneiforme .
Piciorul mai poate fi impartit si intr-un picior extern care urmeaza calcaneul pe
directia ultimelor doua coloane osoase ( piciorul de receptie ) si un picior intern ce
urmeaza astragalul pe directia primelor trei coloane osoase ( piciorul de propulsie ).
MISCARILE GLOBALE ALE PICIORULUI
Miscarile ilustrate sunt cel e care se produc global la nivelul piciorului; aceleasi
miscari se pot produce intr-o maniera locala la nivelul diferitelor re giuni ale piciorului.
Vedere de profil ( plan sagital ) Asa cum s-a aratat la inceputul lucrarii, o miscare ce ap roprie dosul pi ciorului de
gamba se numeste flexie dorsala (flexia propriu zisa ).
Amplitudinea flexiei dorsale este cu atat mai ma re cu cat genunchiul es te in flexie si se
limiteaza cand genunchiul este in extensie dato rita tensiunii muschilor gemeni gambieri.
O miscare ce apropie planta de gamba se numeste flexie plantara ( extensie ).
Vedere din fata ( plan frontal ). O miscare ce orienteaza planta spre interior , ridicand marginea mediala a piciorului se
numeste supinatie ; miscarea opusa care ridica marginea laterala a picior ului se numeste
pronatie.
O miscare ce duce partea anterioara a piciorului spre exterior este o abductie . O
miscare ce duce partea anterioara a pi ciorului spre interior este o adductie.
Aceste miscari pot fi amplificate sau chia r confundate cu rotati ile coapsei ( daca
genunchiul este extins )sau ale gambei ( atunci exista si deplasari ale tube rozitatii anterioare
tibiale ).
In practica exista o asociere automata a celor trei tipuri de miscari. Abductia,
pronatia,flexia dorsala se asociaza in miscarea de eversiune. Adductia, supina tia si flexia
plantara se asociaza in miscarea de inversiune . Aceasta se datoreaza formelor suprafetelor
osoase si orientarii axelor miscarii, miscarile din cadrul fiecarei grupe efectuandu-se simultan.
ARTICULATIA GLEZNEI Se
mai numeste si articulatia talocrurala , participand oasele gambei si talusul. Privita anterior
are aspectul unei chei engleze formata din extremitatile inferioare ale tibiei si fibulei ce
se muleaza pe o suprafata situata pe fata posterioara a astragalului ( trohleea talusului ).
Privita din profil se observa ca cele doua s uprafete articulare au o forma cilindrica
(superior un cilindru gol, in ferior un cilindru plin). Aceste suprafete sunt acoper ite de cartilaj.
Corespondenta dintre suprafetele articulare este destul de precisa: – trohleea talusului este prelungita lateral de cele doua fetisoare maleolare ce se vor
articula cu cele doua maleole.
-in partea interna (tibiala) supraf etele sunt aproape verticale.
– in partea externa (fibulara) suprafetele sunt mai curbate, oblice si coboara mai jos.
93
Din punct de vedere al formei osoase singu rele miscari posibile se realizeaza spre
anterior si posterior si sunt flexia plantara si dorsala. La acest nivel aceste miscari sunt cele
mai importante pentru piciorul privit ca intreg. Axa miscarilor trece prin cele doua maleole.
In ceea ce priveste stabilitatea osoasa, pentru flexia dorsala glezna prezinta o
stabilitate crescuta; pentru flexia plantara este mai putin stabila. Pentru contracararea acestei
instabilitati exista ligamente si muschi stabilizatori in timpul flexiei dorsale active.
Articulatia este intarita mai ales prin ligamente laterale. Dispozitia lor este relativ
simetrica, de fiecare parte de la nivelul male olei pleaca 3 fascicule ligamentare, coborand spre
oasele tarsului.
Ligamentul colateral extern – fasciculele anterior si posterior se termina la nivelul
astragalului pe care il leaga direct de oasele gambei; fasciculul mijlociu se termina pe
calcaneu, antrnandu-l in miscarile de la nivelul gleznei.
Ligamentul colateral intern – cele 3 fascicule sunt dispuse in doua plane:
– un plan superficial ce contine un fascicul ce se termina pe scafoid, ligamentul
glenoidian si sustenaculum tali
– un plan profund ce contine un fascicul ante rior ce se termina pe astragal si un
fascicul posterior ce se term ina posterior de astragal.
In ceea ce priveste stabilitatea articulatiei gleznei datorita ligamentelor , tensiunea
ligamentelor variaza in functie de pozitia gleznei;
– in flexie dorsala fasciculele posterioare sunt tensionate, cele anterioare destinse;
– in flexie plantara situatia este inversa, si ansamblul osos, asa cum s-a aratat anterior,
este mai stabil. Fasciculele anterioare sunt solicitate mai ales extern, existand o tendinta puternica la supinatie. De fapt acest ligament este cel mai frecvent lezat in entorsele gleznei.
Stabilitatea gleznei este completata de jocul actiunilor musculare care intrevin in
miscarile active ale gleznei.
OASELE TARSULUI POSTERIOR
Calcaneul si astragalul
Aceste doua oase formeaza scheletul posterior al piciorului (tarsul posterior). Sunt
masive, mai ales calcaneul.
Pot fi asimilate cu 2 para lelipipede retangulare suprapus e unul pe celalalt intr-o
maniera incrucisata .
Astragalul este orientat spre anterior si in terior, in timp ce calcaneul este orientat
anterior si exterior. Le putem descrie 6 fete: – superioara; inferioara (1,2)
– interna; externa (3,4)
– anterioara; posterioara (5,6). Le vom observa in doua incidente diferite.
Vedere anteroexterna.
Astragalul se articuleaza cu numeroase oase: ti bie, fibula, calcane u, scafoid. Totusi
nici un muschi nu se insera pe acest os. El se mobilizeaza indirect prin vecini.
Este format dintr-un corp, un cap si un col. Pe fetele superi oara si laterala se gaseste
trohleea talusului prelungita cu fetiso ara maleolara mediala si laterala.
Capul astragalului prezinta o suprafata articulara hemisferi ca ce se conti nua pana la
fata inferioara. Aceasta suprafat a se articuleaza succesiv cu na vicularul si apoi cu fata
superioara a calcaneului.
Corpul formeaza cu colul un unghi de declinatie, deschis in jos (115 8) si un unghi de
inclinatie deschis medial (158 8). Unghiul de declinatie fiind mai mic, colul este mult deviat
medial in piciorul varus.
94
Cele doua unghiuri se modifica in unele deform ari ale piciorului; unghiul de inclinatie
este cu atat mai deschis cu cat piciorul e mai plat si cu atat mai inchis cu cat piciorul e mai
boltit.
Calcaneul prezinta pe fata anterioara o supraf ata articulara triunghiulara concava
superior si convexa inferior ce corespunde fetei posterioare a cuboidului. Fata inferioara
(partea prin care se sprijina pe sol) prezinta doua tuberozita ti, interna si externa, ce se
prelungesc pe fata posterioara, dand nastere tuberozitatii calcaneului.
Fata laterala prezinta tr ohleea peronierilor ce separa doua santuri pe unde aluneca
tendonul muschilor peronieri.
Vedere posterointerna.
Fata posterioara a astragalului este ocupata de partea posterioara a trohleei talusului.
Inferior se gasesc doi tuberculi separati de un sant pe unde trece tendonul muschiului
flexor lung al halucelui.
Fata inferioara se articuleaza cu fata su perioara a calcaneului prin trei fetisoare
articulare. Calcaneul prezinta pe fata mediala o proeminenta puternica numita sustentaculum tali ce sustine capul astragalului. Inferior se ga seste un sant pe unde aluneca tendonul muschiului
flexor lung al halucelui. Fata posterioara da insertie in portiunea mijlocie tendonului lui Achile. Ea corespunde
calcaiului.
ARTICULATIA SUBTALARA
Se realizeaza intre astragal si cal caneu. Face parte din grupul articulatiilor elipsoide.
Ca suprafete articulare din partea astragalului se gaseste posterior o suprafata
concava ce corespunde unei suprsfete convexe pe calcaneu. Anterior se gaseste o suprafata
convexa pe astragal (portiun ea inferioara a capului) ce co respunde unei suprafete usor
concava pe calcaneu (aceasta se sprijina in parte pe susten sculum tali). Intre cele doua
suprafete articulare cele doua oase formeaza un tunel osos: sinusul tarsului.
Aceasta articulatie permite miscari in cele 3 plane.
In practica datorita formei si orientarii su prafetelor articulare, miscarile sw combina
automat in jurul unui ax unic (axul lui Henke).
Acest ax patrunde inferior prin tuberozi tatea posteroexterna a calcaneului si iese
superior, anterior si intern pr in portiunea mediala a colului astragalului. Este deci oblic
superior, anterior si intern.
In jurul acestui ax se realizeaza miscari de inversiune si eversiune, miscarea
dominanta fiind pronatia – supinatia.
Mijloacele de unire ale articulatiei subtalar e sunt reprezentate de 2 capsule si
ligamente . Posterior se gaseste o capsula ce se ataseaza pe marginile suprafetelor articulare, in
timp ce anterior exista o capsula comuna cu cea a articulatiei mediotarsiene.
Tinand cont de continuitatea suprafetelor articulare si a capsulelor articulatile subtalara
si mediotarsiana sunt indisociabile in miscare.
Un dublu atasament ligamentar l eaga tunelul sinusului tarsului ( ligamentul
interosos ). Este format din doua plan e: unul anterior si unul pos terior. In afara lui se mai
descriu ligamentele talocalcanean lateral si medial .
OASELE TARSULUI ANTERIOR ( re giunea mijlocie a piciorului )
Anterior de calcaneu si astragal se gasesc 5 oase ( unul extern, 4 interne), formand
regiunea numita "gatul piciorului". Vedere externa. Cuboidul urmeaza calcaneului. Acest os nu-si justifica numele
pentru ca are mai curand forma unei prisme triu nghiulare. Pe marginea sa externa prezinta un
95
sant transformat pe viu intr-un canal printr -un ligament; pe aici tr ece tendonul muschiului
peronier lung.
Anterior se articuleaza prin 2 fetisoare articulare cu metatarsienele 4 si 5.
Vedere interna. Navicularul urmeaza astragalului. Are o forma semilunara cu
convexitatea anterioara. Pe fa ta interna se obse rva un tubercul unde se insera tibialul
posterior. Anterior se articuleaza prin trei fetisoa re articulare cu fata posterioara a celor 3
cuneiforme. Oasele cuneiforme sunt 3 oase mici, de form a triunghiulara, ce contribuie la
edificarea boltii transversale a piciorului. Se ar ticuleaza intre ele si cu metatarsienele 1, 2,3
(anterior).
Tarsul anterior este deci o zona form ata din multe oase mici si articulatii;
minimobilitatile se insumeaza pentru a forma o regiune destul de supla si maleabila.
ARTICULATIILE MEDIOTARSIANE
Reprezinta un ansamblu articular format de calcaneu si astragal (fata anterioara) ce se
articuleaza cu navicularul si cuboidul (fata posterioara). Pe latura interna, situata superior,
suprafetele au o forma ovala: fata anterioara a astragalului (ca pul) este convexa anterior in
timp ce fata posterioara a navicu larului este concava posterior.
Pe latura externa (situata mai jos) suprafetele au o forma aproximativ triunghiulara:
fata anterioara a cuboidului este sus in jo s concava, apoi convexa. Fata posterioara a
cuboidului are o conformatie inversa. Privita de sus interlinia articulara are o forma de S.
Miscarile ce se produc in aceasta arti culatie sunt miscari de ansamblu de
eversiune si inversiune. Miscarea dominanta este cea de abductie-adductie.
Ligamentele acestei articulatii sunt reprezentate de:
– superior: – ligamen tul astragalo-navicular dorsal;
– ligamentul calcaneo-cuboidal dorsal;
– ligamentul median (ligament in Y al lui Chopart). Pentru a descrie acest ligament se obser va situatia navicularului si cuboidului uin
treptev.
Ligamentul pleaca de pe calcaneu si se inse ra vertical pe navicular si orizontal pe
cuboid. Este un ligament cheie al articulatiei, deosebit de puternic. – inferior: – ligamentul calcaneo-cuboi dian inferior dispus pe 2 plane:
– un prim plan intins intre cal caneu si portiunea ante rioara a cuboidului
– un plan secund ce se prelunge ste pana la baza metatarsienelor.
Ligamentul este foarte puternic ce poate suporta o greutate de 200 kg; se mai numeste
si marele ligament plantar, sustinand bolta plantara. – intern: – ligamentul glenoidian ce se intinde de la sustenaculum tali la navicular. Fata sa
profunda este acoperita de cart ilaj; acest ligament sustine suplimentar portiunea anterioara a
astragalului.
Anterior de tarsul anterior se gasest e ANTE-PICIORUL. Acesta se prezinta sub
forma a 5 coloane osoase, formand "raze" dispus e in evantai. Fiecare coloana este compusa
dintr-un metatarsian si falange ce formeaza scheletul degetelor .
In ciuda marimii toate aceste oase fac parte din categoria oaselor lungi, astfel !ncat li
se descriu trei parti: baza, corp si cap.
Baza este aproximativ patrulatera prezentand suprafete laterale si posterioare ce se
articuleaza cu oasele re giunii mediotarsiene. Alte suprafet e laterale permit articulatiile cu
bazele metatarsienelor vecine.
96
Capul prezinta o suprafata articulara cartilagi noasa, convexa anterior ce se articuleaza
cu baza primei falange. De fiecare parte se gsaseste cate un mic tubercul. Corpul are o
sectiune triunghiulara.
Falanga proximala: la nivelul bazei se observa o suprafata articulara concava ce
corespunde capuluimetatarsianului corespunzato r. Capul prerzinta o suprafata articulara
trohleara. Falanga mijlocie: la nivelul bazei se observa o suprafata articulara concava, impattita
in doua printr-o creasta mediana. Capul seamana cu cel al primei falange.
Falanga distala : baza este identica cu cea a falangei precedente. Portiunea anterioara
prezinta un tubercul. Aceasta regiune corespunde unghiri.
ARTICULATIILE TARSO-METATARSIENE
Reprezinta un ansamblu de articulatii pl ane cunoscute impreuna sub numele de
articulatia "Lisfranc" ce unesc fetele anterioare ale cuneiformelor si cuboidului cu baza
metatarsienelor. Permite miscari reduse, de alunecare ale oaselor unele pe celelalte, rezultand o mobilitate globala redusa.
La acest nivel predomina flexia plantara sau dorsala; gradul de mobilitate e diferit in
ordinea cresterii mobilitatii in coloanele 2,3,1,4,5. A doua coloana, putin mobila, reprezinta axul miscarii de prono-supinatie. Oasele sunt legate intre ele prin numeroase ligamente.
ARTICULATIILE METATARSO-FALANGIENE
Unesc capul metatarsianului cu baza primei falange. Fac parte din grupa articulatiilor
elipsoide. Forma articulara permite miscari de – flexie dorsala-flexie plantara. Flexia dorsala es te mai ampla; in faza fina la a pasului ca si in
mersul pe varfuri, este necesara o puternica flexie dorsala. – abductie-adductie – rotatii axiale ce sunt mai curand miscari pasive.
ARTICULATIA INTERFALANGIANA I
Uneste capul primei falange cu baza celui de-a doua. Nu permite decat miscari in plan sagital. Flexia plantara e posibila dar nu si cea dorsala.
ARTICULATIA INTERFALANGIANA II
Uneste capul falangei mijlocii cu baza celei distal e. Nu permite decat miscari in plan sagital:
flexie plantara si dorsala. Ligamentele au aceeasi dispozitie pentru artic ulatiile metatarsofalangiene si
interfalangiene, fiind reprezenta te de 2 ligamente laterale:
– un ligament in evantai "deltoidian" ce se in tinde de la tuberculul lateral la ligamentul
glenoidian; – un ligament plan tar "glenoidian".
Particularitati: – prima coloana osoasa (haluce): – toate oasele sunt masive;
– nu exista falanga mijlocie; – joaca un rol important in mers, alergare, mai ales in
faza de sprijin numai pe degete.
Un defect de congruenta al primului metatarsian poate antrena o instabilitate si dureri mediane
in statiune sau mers prelungit.
– pe cartilajul plantar al capului metata rsianului sunt plasate 2 mici oase
sesamoide. Ele servesc ca amortizor in sprijinul pe acest cap.
97
– a cincea coloana osoasa prezinta un tubercul situat pe ba za metatarsianului 5, palpabil sub
piele.
MUSCHII GLEZNEI SI PICIORULUI
Asupra piciorului actioneaza 2 tipuri de muschi:
– muschi extrinseci ce se ataseaza pe tibie, fibula,femur si se termina pe oasele piciorului.
Sunt muschi poliarticulari acsionand asupra glez nei si piciorului 9 pentru gastrocnemian si
asupra articulasiei genunchiului ). Tendoanele lor trec anterior sau posterior de articulatia
gleznei. – muschi intrinseci , mai scurti, ce se insera numai pe oa sele piciorului si in principal la
nivelul plantei. In regiunea dorsala se gaseste un singur muschi, muschiul extensor scurt al degetelor.
Acesta ia nastere pe calcaneu si se intinde radiar spre degete, fiind impartit in 3 fascicule
continuate prin cate un tendon pentru degete le 1,2,3,4. Se termina la nivelul articulatiilor
metatarsofalangiene.
Actiune : flexia dorsala a degetelor, cu actiune mai ales pe prima falanga. Intareste actiunea
extensorului lung al degetelor. Unii autori evidentiaza un fascicol de stinat halucelui sub denumirea de muschiul extensor
scurt al halucelui
MUSCHII INTRINSECI PLANTARI
Sunt impartiti in 3 grupe:
– medial : – abductor al halucelui;
– flexor scurt al halucelui;
– adductor al halucelui;
– lateral: – abductor al degetului mic;
– flexor scurt al degetului mic;
– mijlociu : – flexor scurt al degetelor;
– patratul plantar;
– muschii lombricali;
– muschii interososi.
Muschii sunt dispusi in mai multe plane si au relatii topografice comple xe. Pentru simplificare
schemele urmatoare se vor ilustra pentru fiecare muschi izolat.
4GRUPUL MIJLOCIU
g Muschii interososi ocupa spstiile dintre metatarsiene. Exista 4 interososi dorsali si 2
plantari. Tendonul lor se termina prin 2 fascicule la nivelul primei falange.
– plantar: pe baza falangei – dorsal: pe tendoanele extensorilor. Actiunea lor principala este flexia plantara a primei falange. Actioneaza deci bilateral la
nivelul unui deget. Partic ipa de asemeni si la f aza de propulsie din mers.
In actiune unilaterala tractioneaza late ral falanga proximala; ei aproprie si indeparteaza
degetele (actiune completata de musch ii proprii ai halucelui si degetului 5).
98
Impiedica aceleasi miscari la nivelul metatarsienelor prin insertiile lor intermetatarsiene;
mentin arcul transver sal al piciorului.
Interososii sunt acoperiti de tendoa nele muschiului flexor comun al degetelor.
gPosterior pe aceste tendoane se insera muschiul patratul plantar (accesor al flexorului
comun al degetelor), cu origine pe calcaneu prin 2 fascicule. Prin contractia sa acest muschi
readuce in ax tendonul flexorului comun al degetelor pentru ca actiunea lor sa fie sagitala.
Intre tendoanele muschiul ui flexor lung al degetelorse insera muschii lombricali.
Tendoanele lor se termina pe baza falangei prox imale. Actiunea acestor muschi este minima
fiind mai curand un reglaj al actiunii celorla lti muschi asupra degetelor piciorului.
g Superficial se gaseste muschiul flexor scurt al degetelor . Acest muschi ia nastere pe
tuberozitatea calcaneulu i si se imparte in 4 fascicule ce se termina prin cate un tendon pe
falanga medie a degetelor 2-4. Tendoanele sunt perforate de tendonul musc hiului flexor lung
al degetelor. Muschiul realizeaza flexia falangei mijlocii pe cea proximal a si a celei proximale
pe metatarsianul corespunzator. Are rol in mentinerea boltii plantare in sens longitudinal.
4GRUPUL MEDIAL
Cuprinde 3 muschi ce se termina pe fala nga proximala a halucelui si pe oasele
sesamoide.
gCel mai profund este muschiul flexor scurt al halucelui, cu origine pe cuboid si
cuneiforme (2,3). Corpul muscular se divide in 2 fascicule ce se termina prin 2 tendoane be
baza falangei proximale. Realizeaza flexia plantara a falangei proximale a halucelui pe primul
metatarsian.
gMuschiul abductor al halucelui este un muschi superficial impartit in 2 fascicule: un
fascicul oblic ce ia nastere pe cuboid si un fascicul tran svers de pe articulatiile
metatarsofalangiene 5,4,3. Cele 2 fascicule se un esc si se termina printr-un tendon comun pe
baza falangei proximale. Realizeaza abductia primei falange pe metatarsianul 1. Este unul din
responsabilii intretinerii halux valgusului ( deformatie perman enta a oaselor halucelui cu
adductia metatarsianului si abductia falangei proximale).
gMuschiul adductor al halucelui este cel mai superficial muschi al grupului. Ia
nastere pe tuberozitatea calcaneului si se te rmina pe baza primei falange. Realizeaza adductia
halucelui, participa activ la flexia plantara a falangei proximale pe metatarsiene. Este un
sustinator activ al boltii plantare. Trava liul sau impiedica evolut ia halux valgusului.
4GRUPUL LATERAL
Cuprinde muschi ce se termina pe baza falangei proximale a degetului 5.
gMuschiul flexor scurt al degetului 5 ia nastere pe cuboid si se termina pe fata
plantara a falangei proximale. Realizeaza flexia plantara a primei falange a degetului 5 pe metatasian.
gMuschiul abductor al degetului 5 are origine pe tuberozitatea calcaneului si se
termina pe baza falangei proximale a degetulu i 5. Realizeaza abductia si flexia plantara a
degetului 5; contribuie la sustinerea boltii plantare.
gMuschiul opozant al degetului 5 se insera pe cuboid si se termina pe fata interna a
metatarsianului 5. Opune metatarsianul 5 celor lalte metatarsiene si se opune etalarii
antepiciorului.
99
MUSCHII EXTRINSECI AI PICIORULUI
4GRUPUL ANTERIOR
In planul anterior se gasesc 3 muschi lungi situati an teror de oasele gambei. Tendoanele lor
trec anterior de glezna unde sunt sustinute de o u bridav ligamentara; ligamentul inelar
anterior al tarsului.
gMuschiul tibial anterior se insera pe fata externa a tibiei ( superioara) si se termina pe
primul cuneiform si primul metatarsian. Realizeaza flexia dorsala a piciorului, fiind muschiul
principal al acestei miscari. Ridica marginea mediala a piciorului prin tractiune asupra
regiunii mijlocii a piciorului , fiind deci supinator.
gMuschiul extensor propriu al halucelui se insera pe fata mediala a fibulei (portiunea
mijlocie) si se termina pe baza falangei di stale a halucelui. Realizeaza flexia dorsala a
halucelui si piciorul in aceasta miscare. Ridica marginea mediala a piciorului, fiind supinator.
gMuschiul extensor comun al degetelor se insera pe fata mediala a fibulei (regiunea
superioara). Tendonul sau se imparte in 4 por tiuni ce se indreapta spre degetele 2,3,4,5,
terminandu-se printr-o bandeleta centrala pe falanga mijlocie si 2 bandelete laterale care se
insera pe falanga distala. Realizeaza flexia dor sala a degetelor 2,3,4,5, antrenand si piciorul in
flexie dorsala.
gMuschiul fibular anterior (inconstant) se insera pe fa ta mediala a fibulei (portiunea
inferioara) si se termina pe metatarsianul 5. Realizeaza flexia dorsala a piciorului, ridica
marginea externa, antrenand piciorul in eversiune.
4GRUPUL EXTERN
Exista 2 muschi ce se insera pe fata externa a fibulei.
gMuschiul peronier lung se insera superior pe capul fibule i si fata ei late rala; tendonul se
formeaza la mijlocul gambei si coteste de 3 ori:
– posterior de maleola laterala; – sub tuberculul peronierilor – la nivelul marginii externe a cuboidului.
Tendonul intra apoi in santul cuboidului si se termina pe baza primului metatarsian si
primul cuneiform. Ridica marginea externa a pici orului si coboara margin ea interna, fiind deci
pronator. Realizeaza si flexia pl antara si adductia piciorului.
gMuschiul peronier scurt se insera pe fata laterala a fibulei in 1/3 inferioara. Tendonul sau
inconjoara maleola externa, trece deasupra tuberc ulului peronierilor si se termina pae baza
metatarsianului 5. Ridica marginea externa a picior ului (pronator), participa la flexia plantara
si la abductia piciorului.
Muschiul peronier lung reali zeaza o incrucisare tendinoasa cu tibialul posterior. Acesta
trece pe sub regiunea mijlocie a piciorului, asigurand o sustinere activa a boltii la acest nivel. Se observa astfel ca muschii pe ronieri laterali stabilizeaza picior ul in ortostatism, impiedicand
dezechilibrarea spre exterior (mai ales in sprijinul pe un picior).
Aceasta este vizibil mai ales in statiunea pe varful picioarelor.
4GRUPUL POSTERIOR
Contine muschi dispusi in 2 plane: profund si superficial.
Planul profund este format din 3 muschi situa ti alaturat pe fetele pos terioare ale tibiei si
fibulei.
gMuschiul flexor lung al degetelor ia nastere pe fasa posterioa ra a tibiei (medial), tendonul
sau trece posterior de pilonul tib ial si maleola mediala, apoiajunge in santul de pe marginea
libera a lui sustenaculum ta li. Se imparte in 4 tendoane destin ate degetelor 2-5, ce se insera
100
fiecare fe falanga distala. Ca si in cazul flexorului profund al degetelor (mana) tendoanele dau
insertie lombricalilor si perforeaza te ndonul flexorului scurt al degetelor.
Realizeaza flexia plantara a fa langei distale, supinatia si ad ductia piciorului, aceasta din
urma fiind compensata de act iunea patratului plantar.
gMuschiul tibial posterior ia nastere pe fata posterioara a tibiei, fata posterioara a fibulei
(portiuni invecinate) si pe membrana interoso asa dintre cele 2 oase. Tendonul sau inconjoara
maleola tibiala, trcand apoi prin culisa cea mai an terioara de sub retinaculul flexorilor pentru a
se termina pe tuberozitatea navicularului si prin expansiuni pefata plantara a celorlalte oase
ale tarsului, cu exceptia astragalului. La nivelul regoiunilor mijlocii si posterioare ale piciorului realizeaza supinatie si
aductie; participa la flexia plantara si are rol in stabilizarea gleznei.
gMuschiul flexor lung al halucelui este cel mai lateral si cel mai puternic dintre muschii
profunzi, cu rol important in mers si in sta tiune. Se insera pe fata posterioara a fibulei
(inferior), tendonul sau trce poste rior de pilonul tibia l, apoi patrunde intr-un sant osos
posterior de astragal, incruciseaza fata mediala a calcaneului, trece inferior de sustenaculum tali si se termina pe a doua falanga a halucelui. Realizeaza flexia plantara a falangei a doua a halucelui, antrenand prima falanga in
flexie pe metatarsianul 1. Participa la flexia plantara si la adductia piciorului. Actiunea sa este implicata in mers, in momentul propulsiei, inai nte ca piciorul sa paraseasca solul. Are un rol
important in stabilitatea mersului pe varfuri, propulsia haluce lui rectificand dezechilibrele
anterioare ale corpului. Interv ine si in stabilitatea gleznei.
g Planul superficial al muschilor posteriori este format de tricepsul sural. Acest muschi este
cel mai puternic muschi al gambei, fiind format din 3 corpuri musculare ce se termina printr-
un tendon comun (tendonul lui Ach ile) pe fata posterioara a calcaneului.Musc hii componenti
sunt cei 2 gastrocnemieni si solearul .
Solearul se gaseste profund, avand insertie pe fata posterioara a ti biei si fibulei
(portiunea superioar a). Actioneaza asupra articulatiilor gleznei si subtalara.Este acoperit de 2
corpuri musculare (cei 2 gemeni- gastrocnemieni) ce au fiecare origine pe fata cutanata a unui
condil femural (medial si lateral). Actioneaza asupra articulatiilot genunchiului, gleznei si subtalara. Ansamblul muscular antreneaza calcaneul in fl exie plantara cu tendinta la inversiune(
datorita formei suprafetelor articulare ale articulatiei subtalare), si indirect astragalul in flexie plantara. Aceasta ultima miscare este mai importanta in practica decat prima (posibilitate mai mare de miscare in articulatie). Intrvine in miscarile de adductie si supinati e ale piciorului. Tricepsu l este muschiul care
realizeaza ridicarea pe va rfuri dar este insuficient pentru realizarea in totalitate a acestei
miscari (actioneaza numai posterior).. Gastrocnemianul participa la flexia genunc hiului, avand o actiune cuplata pe genunchi
si portiunea posterioara a pici orului (tars posterior).
Forta de actiune asupra picior ului este legata de gradul de flexie al genunchiului:
– genunchi hiperflectat – muschiul este destins si deci pierde mult din eficacitate;
-genunchi extins (sau flectat usor) – muschiul este mai mult sau mai putin tensionat, cu
cresterea eficacitatii. Daca gastrocnemianul si muschii ischioga mbieri actioneaza sinergic pe un membru
inferior actiunea lor asupra genunchiului se inve rseaza, se adauga compon enta lor de tractiune
si realizeaza extensia genunchiului. O flexie dorsala foarte puter nica a piciorului intinde so learul. Pentru tensionarea
gastrocnemianului trebuie adauga ta si extensia genunchiului.
101
BILANTUL ACTIUNULOR MUSCULARE ASUPRA GLEZNEI
Daca tendoanele muschilor trec anterior de axa bimaleolara muschii vor realiza flexia
dorsala :
– tibial anterior; – extensor propriu al halucelui; – extensor comun al degetelor; – peronier scurt. Muschii ai caror tendoane trec posterior de acelasi ax vor realiza flexia plantara:
– peronier lung; – peronier scurt; – triceps sural; – flexor propriu al halucelui; – tibial posterior;
– flexor comun al degetelor.
Muschii ai caror tendoane trec medial de ax a longitudinala a piciorului (a doua coloana
osoasa) realizeaza supinatie si adductie: – extensor propriu al halucelui; – tibial anterior; – flexor comun al degetelor; – flexor propriu al halucelui. Se adauga tricepsul a carui acti une realizeaza miscarea de inversiune.
Muschii ai caror tendoane trec lateral de axa longitudinala a piciorului (a doua coloana
osoasa) realizeaza pronatia si abductia: – peronier lung; – peronier scurt; – extensor comun al degetelor. Se observa ca actiunile musculare nu sunt ech ilibrate; predomina flexorii plantari si cei
ce realizeaza miscarile de inversiune.
Stabilitatea gleznei datora ta actiunulor musculare
In flexie dorsala trohleea astragalului ar e un bun contact cu suprafata corespunzatoare
de pe tibie si fibula, in timp ce portiunea posterioara a trohleei este mai ingusta, ceea ce
confera articulatiei mai putina stabil itate din punct de vedere osos.
Stabilitatea este asigur ata de actiunea muschilo r printr-un dublu rol:
– coborarea fibulei (maleola late rala) prin acti unea muschilor:
– lungul si scurtul peronier; – extensorul propriu al halucelui; – tibialul posterior. Coborarea maleolei fibulare amelioreaza contactul suprafet elor articulare.
– fixarea activa a suprafetelor arti culare prin actiunea muschilor:
– extensorul propriu al halucelui; – tibialul posterior. Coborarea fibulei tensioneaza tendoanele per oneo-tibiale inferioare , ceea ce determina o
apropiere pasiva automata acelor doua oase. Aceasta stabilizare se producein timpul unei
flexii plantare active (statiune pe varfuri).
102
BOLTA PLANTARA
Piciorul uman este adaptat bipediei indeplinind 2 functii:
– sustinere a cor pului (statiune);
-miscare a corpului (locomotie).
Aceasta adaptare se realizeaza printr-o bolta plantara caracteristica sustinuta de 3
arcuri sprijinite la randul lor de trei stalpi. Astfel ea reprezinta o formatiune flexibila ce joaca
rolul de amortizor al presiunilorsi care isi adapteaza forma dupa sol.
In statiune bipeda piciorul prezinta 3 puncte de sprijin:
– posterior: tuberozitatea calcane ului, structura osoasa masiva conceputa pentru areceptiona
maximum de greutate; – anteromedial: capul metatarsianului1 ce primeste aproape toata greutatea restanta; – anterolateral: capul metatarsianului 5 ce s uporta o mica parte din greutatea corpului.
Stalpii sunt uniti prin 2 arcuri longitudinale si unul transversal mentinute prin sustinatori
ligamentari si musculari. Arcul medial este format de: calcaneu, astragal, navicular, primul cuneiform si
metatarsian. Este sustinut prin :
hligamente:
– ligamentul astragalo-calcanean;
– ligamentul glenoidian; – ligamentul scafo-cuneean;
– ligamentul cuneo-metatarsian inferior.
hmuschi:
– adductor alhalucelui; – tibial posterior; – peronier lung; – flexor propriu al halu celui. Acest muschi indeplines te la randul sau un triplu
rol: – sustine arcul ca o coarda (1); – sustine calcaneul prin reflexia sa pe sustenaculum tali (2); -mentine astragalul (3).
Arcul lateral este mai putin inalt decat cel me dial; este vizibil pe sc heletul piciorului, pe
viu fiind mascat de partile moi. In componenta sa intra calcaneul, cuboidul si metatarsianul 5.
Este sustinut prin :
hligamente:
– 2 ligamente calcaneo-cuboidiene; hmuschi:
– scurt peronier;
– lung peronier. Acest muschi indeplineste un dublu rol: – sustine calcaneul prin reflexia sa pe sub tubercul ul peronierilor;
– sustine cuboidul. Arcul anterior (transvers al) este vizibil la jumata tea lungimii metatarsienelor
(reprezentat prin bride transversare). La nivelu l regiunii mijlocii apiciorului arcul este mai
inalt medial (scafoid) decat late ral (cuboid). Este sustinut prin:
h muschi:
– fascicolul transvers al abductorului halucelui;
– cuplul peronier l ung si tibial posterior;
– interososi.
103
IV. NOTIUNI DE ANA TOMIE TOPOGRAFICA
A. PARTILE CORPULUI OMENESC
Corpul omului este alcatuit din urmatoarele parti: cap (caput), gât (collum), trunchi
(truncus) si membre (membra) superioare si inferioare. Delimitarea partilor corpului se face
cu ajutorul liniilor conventionale , trasate prin repere naturale (proeminente osoase, depresiuni
osoase, proeminente muscular e, pliuri tegumentare). Limita dintre cap si gât este reprezentata
de o linie conventionala numita linia cefalo -cervicala, care uneste urmatoarele repere
naturale: punctul antropometri c – gnation, marginea inferioara a corpului mandibulei, punctul
antropometric – gonion, orizontala care uneste punctul gonion cu marginea anterioara a
muschiului sternocleidomastoidia n, pe care urca pâna la vaârful procesului mastoid si se
continua pe linia nucala superioara pâna la protuberanta occipi tala externa (punctul
antropometric – inion). Limita dintre gât si trunchi este data de linia conventionala cervico-
toracica, care uneste urmatoarele repere naturale: incizura jugulara a manubriului sternal,
marginea posterioara a claviculei, acromion, pro cesul spinos al celei de-a saptea vertebra
cervicala. Limita dintre trunchi si membrul superior este linia toraco-brahiala, care uneste
acromionul cu pliul axilar posterior. Limita dintre trunchi si membrul inferior este
reprezentata de linia pelvi-femurala, care uneste urmatoarele repere naturale: marginea
superioara a sinfizei pubiene, plica inghinala, spina iliaca antero-superioara, creasta iliaca,
spina iliaca postero-superioara si santul interfesier.
B. REGIUNILE PARTILOR CORPULUI OMENESC (REGIONES CORPORIS
HUMANI)
a. Regiunile capului (regiones capitis)
Descriem la nivelul capului doua parti: una superioara, numita cranium, ce adaposteste
encefalul si receptorii an alizatorului auditiv si alta inferioara, numita facies sau fata, ce
gazduieste organe ale aparatului de import a mate riei (respirator si digestiv) si receptorii unor
analizatori (vizual, gustativ, olfactiv). Limita dint re craniu si facies este reprezentata de o linie
conventionala care uneste urmatoarele repere naturale: punctul antropometric – glabela, arcada sprâancenoasa, muchia superioara a arcadei zi gomatice, tragus, marginea inferioara a
pavilionului urechii si vâ rful procesului mastoid al osului temporar.
La nivelul partii superioare a capului (cranium), regiuni le corespund oaselor cutiei
craniene si poarta numele acesto ra. Se pot delimita trei regi uni mediane impare: frontala,
parietala, occipitala si doua regiuni laterale pare: temporala si infratemporala. La nivelul partii
inferioare a capului (fac ies), regiunile se grupeaza în medi ane: nazala, polar a, mentoniera si
laterale: orbitala, infraorbitala, bucala, zigomatica si parotideomaseterica.
b. Regiunile gâtului (Regiones cervicales)
Din punct de vedere topografic, gâtul ar e trei mari regiuni: regiunea cervicala
anterioara (Regio cervicalis anterior sive Trigonum colli anterius) , regiunea cervicala laterala
(Regio cervicalis lateralis si ve Trigonum colli laterale) si regiunea cervicala posterioara
(Regio cervicalis posterior sive Trigonum colli posterior). Regiunea cervicala
anterioara (Regio cervicalis anterior sive Trigonum colli anterius) este cuprinsa între baza
mandibulei si marginea posterioara a muschilor sternocleidomastoidieni. Prin planul medio-
sagital, ea poate fi împartita în doua hemire giuni simetrice, dreapta si stânga. Fiecarei
hemiregiuni îi descriem urmatoarele triunghiu ri: Triunghiul submental sau suprahioidian
(Trigonum submentale), Triunghiul carotidian (Trigonum caroticum) si Triunghiul muscular
sau carotidian inferior (Trigonum musculare sive Trigonum omotracheale) si Triunghiul
submandibular (Trigonum submandibulare) sau triunghiul digastric care este delimitat de
baza mandibulei si cele doua pântece, anterior si posterior, al muschiul ui digastric. Triunghiul
submental sau suprahioidian este delimitat de ce i doi pânteci anteriori ai muschiului digastric
si corpul osului hioid. Triunghiul carotidian (Trigonum caroticum) este marginit de pântecele
104
posterior al muschiului digastri c, pântecele superior al muschiului omohioidian si marginea
anterioara a muschiului sternocleidomastoidian. Triunghiul muscular sau carotidian inferior
sau Triunghiul omotraheal are suprafata delimitata de pântece le superior al muschiului
omohioidian, de marginea anterioa ra a muschiului sternocleidomas toidian si de linia mediana
anterioara a gâtului. Între marginile an terioara si posterioa ra ale muschiului
sternocleidomastoidian se gaseste regiunea sternocleidomastoidiana (Regio
sternocleidomastoidea). Regiunea cervicala latera la (Regio cervicalis lateralis sive Trigonum
colli laterale) este cuprinsa între marginea superolate rala a muschiului trapez si marginea
posterioara a muschiului sternocleidomastoidian. Aceasta regiune este tr aversata de pântecele
inferior al muschiului omohioidian care o îm parte în doua suprafete triunghiulare mai mici:
triunghiul omotrapezian si triunghiul supraclavicular sau omoclavicular (Trigonum
omoclaviculare). În partea posterioara a gâtului, care cuprinde fosa supraclaviculara mare
(Fossa supraclavicularis major ) între marginile superolaterale ale muschiului trapez si
regiunea posterioara a gâtului (Regio cervicalis posterior sive Regio colii posterior), numita si
ceafa (Nucha).
3. REGIUNILE TRUNCHIULUI
Trunchiul, ca parte a corpului omenesc, es te împartit în torace si abdomen, printr-o
linie conventionala care uneste ur matoarele repere naturale: proces ul xifoid al sternului, arcul
costal pâna la coasta a X-a, marginea inferioa ra a coastei a XII-a si procesul spinos al
vertebrei a XII-a toracale.
La nivelul fetei anterioare a toracelui se descriu urmatoarele regiuni: regiunile
toracale anterioare si laterale (Regiones thoracicae anteriores et lateralis), regiunea
infraclaviculara (Fossa infraclavicularis); re giunea pectorala (Regio pectoralis) si regiunea
axilara (Regio axilaris); regiunea presternala (regio presternalis) si triunghiul deltopectoral (Trigonum deltopectorale sive Tr igonum clavipectorale).
Regiunile abdominale (Regiones abdominales). La nivelul abdomenului se descriu
urmatoarele regiuni: regiunea hipocondrica (Regio hypocondrica sive Hypocondrium),
regiunea epigastrica (Regio epigastrica sive Epigastrium), regiunea laterala (Regio lateralis sive Latus), regiunea ombilicala (Regio om bilicalis sive Umbilicus ), regiunea inghinala
(Regio inghinalis sive Inguen) si regiune a pubiana (Regio pubica sive Hypogastrium).
Trunchiul prezinta pe fata posterioara urmato arele regiuni, numite regiuni ale spatelui
(Regio dorsi); vertebrala (Regio vertebralis) , scapulara (Regio scapularis) , infrascapulara
(Regio infrascapularis) , lombara (Regio lombaris) , sacrala (Regio sacralis) si Triunghiul de
ascultare (Trigonum auscultationis). La nivelul pelvisului trunchiul prezinta regiunea
perineala (Regio peri nealis) sau perineul. Perineul se împarte într-o regiune anterioara
(Regio urogenitalis) si alta posterioara (Regio analis).
4. REGIUNILE MEMBRULUI SUPERIOR (REGIONES MEMBRI SUPERIORIS).
Se delimiteaza la nivelul umarului (Regio deltoidea), bratului (Regio brachii anterior si Regio
brahii posterior), cotului (Regio cubitalis anterior si Regio cubitalis posterior), antebratului
(Regio antebrachii anterior si Regio antebrachii posterior) si mâinii (Regio dorsalis manus si
Palma sive Regio palmaris).
5. REGIUNILE MEMBRULUI INFERIOR (REGIONES MEMBRI INFERIORIS) se
traseaza la nivelul pelvisului (Regio glutealis) , coapsei (Regio femoris anterior si Regio
femoris posterior) , genunchiului (Regio genus anterior si Regio genus posterior), gambei
(Regio cruris anterior si Regio surae), piciorului (Dorsum pedis sive Regio dorsalis pedis).
105
Bibliografie
1. Albu I., Georgia R., ed. Anatomie topografica, Bucuresti, Ed. All, 1994
2. Baciu C., ed: Anatomia functionala sI biom ecanica aparatului locomotor , Bucuresti, Ed.
Sport-Turism, 1977
3. Cerbulescu C, Ifrim M., Maros T., Niculescu Gh., ed. Atlas de anatomie umana, vol.I,
Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1983
4. Cerbulescu C, Ifrim M., Maros T., Niculescu Gh., ed. Atlas de anatomie umana, vol.II,
Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1984
5. Cerbulescu C, Ifrim M., Maros T., Niculescu Gh., ed. Atlas de anatomie umana,
vol.III, Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1985
6. Cordun M., ed. Kinetologie medicala, Bucuresti, Ed. Axa, 1995
7. Creager J.G., ed. Human anatomy and physiology , second edition, USA, C. Brown
Publishers, 1992
8. Diaconescu N., Rottenberg N., Niculescu V., ed. Ghid de anatomie practica, Timisoara,
Ed. Facla, 1988
9. Doty S., Robinson R.A., Schonfield B. Morphology of bone and histochemical staining
characteristics of bone cells. In: American Phy. Soc., ed. Handbook of physiology.
Washington: Aurbach, 1976, p.3-23.
10. Dragoi Gh. S ., ed.: Anatomia Omului, vol.1,Craiova: Ed. Universitatii, 1982.
11. Dragoi Gh. S ., ed.: Anatomia Generala a sistemelor corpului omenesc, vol.1,Craiova: Ed.
Universitatii, 2003.
12. Frost, H.M, ed. Intermediary Organisation of the Skeleton . Boca Raton: CRC Press,
Vol.1, 1986a.
13. Frost, H.M, ed. Intermediary Organisation of the Skeleton . Boca Raton: CRC Press,
Vol.2, 1986b.
14. Frost, H.M . Vital biomechanics. Proposed general c oncepts for skeletal adaptations to
mechanical usage. In: Calcif. Tissue Int., nr 42 (1987), p.145-156.
15. Frost, H.M. Vital biomechanics; proposed general c oncepts for skeletal adaptations to
mechanical usage. In: Calcif. Tissue Int., nr. 42 (1988), p.145-156.
16. Frost, H.M . Skeletal structural adaptation to m echanical usage (SATMU): redefining
Wolff
s law:the remodeling problem. In: Anat. Rec., nr.226 ( 1990), p. 412-422.
17. Frost, H.M. The role of changes in mechanical us age set points in the pathogenesis of
osteoporosis. In: J. Bone Min. Res., nr.7 (1992), p.253-261.
18. Fung Y.C. ed. Biomechanics. Mechanical pr operties of living tissues. Berlin:
Springer, 1993.
106
19. Grant J.C.B ., ed. Method of Anatomy. 8th edn. Baltimore.: Williams & Wilkins, 1971.
20. Katz J.L. The structure and biomechanics of bone. In Vincent, J.F.V. and Currey, J.C.,
ed. Mechanical Properties of Biological Materials, Cambridge: Cambridge University
Press ( 1980b), p.137-168.
21. Martin R.B., Burr D.B., Sharkey N.A.,ed. Skeletal Tissue Mechanics. New York:
Springer, 1998.
22. Nigg B.M . Selected historical highlights. In: Nigg B.M., Herzog W., ed. Biomechanics of
the musculo-skeletal system. New York: Willey J, and Sons Ltd, 1994, p.3-36.
23. Nigg B.M., Grimston S.K.Bone . In: Nigg B.M., Herzog W., ed. Biomechanics of the
musculo-skeletal system . New York: Willey J, and Sons Ltd, 1994, p.48-76.
24. Papilian V ., ed. Anatomia omului, editia V., vol . I. Bucuresti, Ed. Didactica si
Pedagogica, 1974
25. Papilian V ., ed. Anatomia omului, editia V., vol . II. Bucuresti, Ed. Didactica si
Pedagogica, 1982
26. Rinderu ET, Rinderu P.L. O metoda cu element finit pe ntru analiza microfracturilor –
aplicatii in activitati sportive; In: Proc 4-th An. Cong. Europ. College Sport Sc. (1999) ,
Roma, p.728 .
27. Rinderu E.T. A finite element model for analysi ng the microfractures-applications in
sport activities. In: Proc. XVIIth Meet. Fed. Europ. Connect. Tissue Soc. (2000), Patras,
J17.
28. Rinderu ET, Rinderu P.L., Ghenea M. A biomechanical study of trabecular bone
microfractures – a finite element method approach, In: Vol. Rez. Simp. Aniv. Univ. Vest,
Timisoara ( 2000), p.41.
29. Rinderu E.T. O analiza a microfracturilor osoase – avantajele folosirii metodei
elementului finit. In: Rom. J .Anat, vol.3, nr.1 ( 2001a), p.9-15.
30. Rinderu E.T . Modele actuale de reconstructie si analiza ale arhitecturii osoase.In: Rom. J
.Anat , vol.3, nr.2 ( 2001b ), p.22-30.
31. Rinderu ET, Dragomir M., Cosaceanu D. A FEA analysis for the trabecular
architecture in sport events – the hematopoetic microclimat. In: Proc. 6-th An. Cong.
Europ. College Sport Sc . (2001a), Cologne, p.867
32. Rinderu ET, Ortanescu C., Tapurin D ., The femur as a shock absorber in the alpine
skiing events – a finite element method approach. In: Proc. 6-th An. Cong. Europ. College
Sport Sc. (2001b ), Cologne, p.1310.
107
10833. Rinderu ET, Rusu L., Rosulescu E ., ed: Anatomia Omului, vol. I, Craiova: Scorilo,
2001.
34. Rinderu ET, Rinderu P.L., Stanescu M.R . Aplicatii ale teoriei omogenizarii in
modelarea microstructurii osoase. In: Vol. Rez . al VI=lea Cong. Nat. cu
part. internat. Soc. Anat. Romania (2002 ), Iasi, p.116.
35. Rinderu E.T.,Vasilescu M. Noi abordari in analiza mi crofracturilor osoase. In Vol. Rez.
Al XII-a Conf. Nat. Med.Sport (2002 ),Bucuresti, p.30.
36. Rinderu P.L, Rinderu E.T, Calinescu C . Consideratii asupra unor modele ale tesutului
osos din punct de vedere biomecanic ( im plicatii in sport si recuperare). In: Analele
Universitatii de Vest (1998) , Timisoara, p.143-150
37. Rinderu P.L., Rinderu ET, Ghenea M. Biomechanical behaviour of the bone tissue a
finite element method approach. In: Vol. Rez. Simp. Aniv. Univ. Vest ( 2000) , Timisoara,
p.40
38. Rinderu, P.L, DragoiG. S., Rinderu ET . A finite element model for analysing the bone
microfractures ( static an d dynamic approaches). In: Proc. 17-th Intern. Simp. Sports Med.
(2001a), Ierusalim, p.40
39. Rinderu P.L, Rinderu ET , Gruionu LA finite element mo del for analysing the compact
bone microfractures, Proc 2-nd Cong. Europ. Fed. Sports Med. (2001b ), Oviedo, p.510.
40. Van de Graaf, K.M ., ed: Human Anatomy, 5th ed., New York: McGraw-Hill Book
Company, 1998.
41. Zbenghe T .ed Bazele teoretice sI practice ale kineto terapiei, Bucuresti: Editura Medicala,
1999.
42. Zbenghe T .ed. Kinesiologie.Stiinta miscarii. Bucuresti: Editura Medicala, 2002.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: CAPITOLUL I. INTR ODUCERE IN ANATOMIA SISTEMULUI LOCOMOTOR Axe, plane anatomice, definirea miscarilor CAPITOLUL II. TRUNCHIUL Miscarile globale ale… [600311] (ID: 600311)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.