CAPITOLUL I Generalități privind fuziunea societăț ilor 1.1. Fundamentă ri teoretice privind fuziunea În cadrul unei societăți au loc diverse… [626901]

1

CAPITOLUL I Generalități privind fuziunea societăț ilor

1.1. Fundamentă ri teoretice privind fuziunea

În cadrul unei societăți au loc diverse schimbări pe parcursul activității
sale, care au cel puțin două valențe constante: una economică și una juridică.
Printre aceste modificări se află și reorganizarea societății.
”Reorganizarea este operațiunea juridică ce cuprinde cel puțin două
persoane juridice și care produce efecte creatoare, modificatoare ori de încetare
a lor. ”1
În Româ nia, fuziu nile au o istorie relativ scurtă, primele operațiuni de
fuziune avâ nd loc la mijlocul anilor 1990, însa începâ nd cu anul 2003 , piaț a
fuziunilor se dezvoltă considerabil când fuziunile transfrontaliere își fac apariția
în economia româ nească.
Operaț iunile de fuziune, sunt reglementate, din punct de vedere juridic,
prin Legea 31/199 0 privind societățile, republicată, cu modificările și
completă rile ulterioare .
Fuziunea este operațiunea prin care:
“a) una sau mai multe societăți sunt dizolvate fără a intra în lichidare și
transferă totalitatea patrimoniului lor unei alte societăți, în schimbul repartizării
de acțiuni la societățile beneficiare și, eventual, al unei plăți în numerar de
maximum 10% din valoarea nominală a acțiunilor astfel repartizate;
sau
b) ma i multe societăți sunt dizolvate fără a intra în lichidare și transferă
totalitatea patrimoniului lor , unei societăți pe care o constituie, în schimbul
repartizării de acțiuni la societățile beneficiare și, eventual, al unei plăți în

1 Gh. Beleiu, Drept civ il român – Introducere în dreptul civil român. Subiectele dreptului civil, ed. a
XI-a, revizuită și adăugită de M. Nicolae și P. Trușcă, Ed. Universul Juridic, București, 2007, p. 525

2
numerar , de maximum 10 % din valoarea nominală a acțiunilor astfel repartizate
către acționarii societății divizate.”2
Fuziunea este modalitat ea de organizare, prin care două sau mai multe
persoane juridice se unesc pentru a forma o persoană juridică nouă . Aceasta se
face prin absorbția unei societăți de că tre o altă societate, sau prin contopirea a
două sau mai multor societăți, pentru a alcătui o societate nouă . Fuziunea se
poate face și între societăți de forme diferite și se hotărăște de fiecare societa te
în parte, în condiț iile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societăț ii.
Regulile fuziunii se bazează pe principiile generale care guvernează
reorganizarea persoanelor juridice. Specificitatea societăților determină unele
particularități în reglementarea fuziunii societăților, față de reglementarea
reorganizării persoanelor juridice în dreptul comun. Fuziunea, ca mod de
reorganizare, este întâlnită atât între societăți independente, cât și între
societățile afiliate sau între cele din cadr ul unui grup de societăți. Indiferent de
relația existentă între societățile care fuzionează, motivele fuziunii sunt
similare. Prin fuziune, din mai multe societăți rămâne una singură. Motiv pentru
care putem spune că fuziunea are ca scop concentrarea soc ietăților.
Obiectivele care stau la baza acestui scop , sunt în principal de ordin
economic. Astfel, prin f uziune se urmăre ște o optimizare economică, respectiv
creșterea eficienței economice, o rentabilitate superioară, reducerea costurilor,
sporirea profiturilor, a forței economice, a capacității concurențiale a societății
rezultate în urma fuziunii. Din punct de vedere economic, fuziunea este o
modalitate de concentrare a societăților și din cauza efectelor pe care le pot avea
în piață, în sp ecial asupra concurenței, fapt pentru care este o operațiune supusă
controlului concurențial, în vederea evitării efectelor negative ale concentrării.

2 Legea 31/199 0 privind societăț ile, republicată, cu modifică rile și completările ulterioare, Art. 238
alin.(1)

3
Motivele fuziunii s -ar putea împărți în mai multe categorii, și anume:
 ”Motive strategice – specifice cazului în care o socie tate dorește să
își extindă regiunea în care activează și clientela, să își diversifice
produsele sau serviciile pe care le oferă sau să își extindă
activitatea într -un alt domeniu, mai profitabil, și, prin urmare,
optează pentru fuziunea cu o altă societate care poate să îi permită
realizarea unui surplus sau a unei extinderi.
 Motive comportamentale – care au la bază motivații personale ale
managerilor, ale administratorilor, ale directorilor societăților care
fuzionează, spre exemplu: dorința managerilor de a -și depăși sau
de a -și elimina concurenții, frica de a pierde o cotă din piață,
dorința de a -și atinge criteriile de performanță sau de a crea o mai
bună imagine pentru societate , prin fuziunea cu o alta de r enume și,
nu în ultimul rând, ambiții personale manageriale.
 Motive economice – optimizarea costurilor, creșterea economică,
dobândirea unei afaceri la costuri mici, optimizarea fiscală,
creșterea competitivității produselor și a serviciilor oferite,
sinergie, înțeleasă ca mod prin care două societăți se reunesc și își
cresc valoarea.
 Motive organizatorice – care determină restructurarea
managementului societății rezultate din fuziune, formarea unei
structuri decizionale optime etc. ”3
Procesul de fuziune, presupune atât avantaje, cât și dezavantaje.
Principalul avantaj ar fi acela că , din punct de ve dere financiar, este mult mai
ușor să achiziț ionezi o societate printr -un schimb de acțiuni, decât să investești
în construirea uneia noi.

3 M.C. Popa, Grupurile de societăți, Ed. C.H. Beck, București, 2011, p. 326

4
Avantajele fuziunii se răsfrâng asupra creditorilor cărora le cresc șansele
de a-și recupera creanțele pe care le aveau față de societatea absorbită, de la
societatea absorbantă. Un alt avantaj este că fuziunea nu implică mobilizarea
imediată a unor fonduri bănești, spre deo sebire de procesul de achiziție a unei
societăți în dificultate, care, deși permite cumpărarea societății la un preț mai
mic, implică niște co sturi, deloc neglijabile. Un avantaj al realizării unei fuziuni
este și tratamentul neutru din punct de vedere fis cal, aceasta nefiind supusă
vreunei impozitări. De altfel, prin fuziune, mai multe societăți se reorganizează
nu doar din punct de vedere juridic, dar și din punct de vedere fiscal, ceea ce,
inevitabil, aduce o ameliorare la nivelul economic al acestora.
Toate aceste avantaje , conduc la raț ionamente ce stau la baza deciziei de
fuziune . Acționarii unei companii investitoare , pot beneficia de avantajele unei
fuziuni , numai dacă cele două companii valo rează mai mult combinate decâ t
separat. Acest lucru se poa te realiza în urma unei exploată ri eficiente ș i a unei
economii asupra costurilor fixe sau convenț ional constan te. Avantajul net al
fuziunii (ANF) pentru acț ionariatul companiei investitoare , este egal cu diferența
dintre valoarea totală de piață a compani ei după fuziune , fără costurile
tranzacției ( prima și cheltuieli) și valoarea totală de piață a celor două companii
înainte de fuziune .
Motivele realiză rii fuziunii nu sunt independente unele de celelalte, ci ele
se întrepă trund la realizarea fuziunii și urmăresc să se obțină cât mai multe
avantaje din ea. Însă , pe lângă avantaje, fuziunea poate avea și dezavantaje care
se pot aprecia din trei puncte de vedere:
 ”raportat la societățile implicate , dacă fuziunea se realizează între
două societăți, ambele cu diverse dificultăți, în principal financiare,
este posibil ca fuziunea să crească aceste dificultăți, în loc să le
atenueze ;

5
 raportat la salariați , fuziunea poate determina o restrângere a
personalului societăților implicate , ajungându -se la concedierea
unor salariați;
 raportat la interesul public , fuziunea a două societăți concurente
poate determina creșterea prețurilor sau scăderea calității
produselor. ”4
Operațiunile de fuziuni de î ntreprinderi , se manifesta în Româ nia, numai
ca soluț ii de restructurare a capitalurilor , ca urmare a unor semnale de scă dere a
performanț elor la societatea comercială absorbită și nu ca soluții de dezvoltare
externă a î ntreprinderii prin prelucrarea ca pitalurilor cu cont inuarea afacerilor
cu performanț e stabile la societatea absorbită .
Unul din principalele dezavantaje ce rezult ă din fuziunea societăț ilor, se
poate produce atunci câ nd beneficiile previzionate nu apar, iar din punct de
vedere financiar , fuziunea decurge într -o manieră defectuoa să.
În cele mai multe cazuri, fuziunea societăților, se realizează prin două
modalităț i:
 fuziunea prin absorbir ea uneia sau mai multor societăți de către o
altă societate ; Cea care absoarbe , dobândește drepturile și este
ținută de o bligațiile societății pe care o absoarbe .
 fuziunea pr in contopirea (reuniunea) a două sau mai multor
societăți , pentru a constitui o societate nouă, î n cazul fuziunii prin
contopire, drepturile și obl igațiile societăților care își încetează
existența , trec asupra noii societăț i astfel înființate.

4 www.hamangiu.ro , in lucrarea Y. Guyon, Droit des affaires, tome 1, Droit commercial général et
Sociétés, 12eédition, mis à jour au 1 août 2003, E d. Economica, Paris, 2003, p. 60 9.

6
1.2. Reglement ări de baz ă

Art. 233 – 245 din Legea nr. 31/1990 , republicată , reglementează din
punct de vedere juridic, operaț iunile de fuziune.
Fuziunea are ca efect dizolvarea, fără lichidarea societății care își
încetează existența, și transmiterea universală a eleme ntelor sale de activ și de
datorii către societatea s au societățile beneficiare, în starea în care se află la data
fuziunii .
Data fuziunii reprezintă data transmiterii efective a elementelor de activ și
de datorii și a înregistrării la registrul comerțului a noii societăț i, sau data
înscrierii î n registrul comerțului a menț iunii privind majorare a capitalului social
al societății absorbante, î n conformitate cu art. 243 di n Legea nr. 31/1990,
republicată .
Data contabilă a fuziunii, sau ”data de la care tranzac țiile societății
absorbite sunt considerate din punct de vedere contabil ca aparținând societății
absorbante sau uneia ori alteia dintre societățile beneficiare ”5, data la care se
produc toate efectele fuziunii, este considerată data efectivă .
Societatea nu își încetează existența în cazul în care o parte din elementele
de natura activelor și datoriilor ei se desprind , și se transmit către una sa u mai
multe societăți existente ori care iau astfel ființă.
Conform prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991 ,
republica tă, fiecare societate are obligația să întocmească situații financiare cu
ocazia fuziunii sau divizării, în condiții le legii. Societățile care fuzionează , au
obligația, conform aceleaș i legi, să efectueze inventarierea elementelor de activ
și de datorii . Evaluarea elementelor deținute cu ocazia inventarierii și
prezentarea acestora în situațiile financiare , se fac conform normelor și
reglementărilor contabile.

5 Legea 31/199 0 privind societăț ile, republicată, cu modifică rile și completările ulterioare, Art. 240
lit. j

7
Societ ățile care se reorganizează, trebuie să ia mă surile necesare pentru
respectarea prev ederilor legale cu privire la păstrarea si arhiva rea documentelor
justificative ș i a registrelor de contabilitate, conform OMFP 897/2015 , privind
reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni de fuziune, divizare,
dizolvare și lichidare a societăților, precum și de retragere sau excludere a unor
asociați din cadrul societăților, purtând răspunderea pentru pă strarea și arhivarea
documentelor aparținând societăț ilor predă toare.
Condițiile sp eciale ale fuziunii societăților sunt cuprinse, în principal, în
art. 239 d in Legea societăților nr. 31/1990, republicată . Potrivit textului
menționat, fuziunea se hotărăște de fiecare societate în parte, în condițiile
stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societății.
Dacă acțiunile societăților implicate în operațiunea de fuziune sunt de mai
multe categorii, hotărârea privind fuziunea este subordonată rezultatului votului
pe categorii, dat în condițiile de cvorum și majoritate cerute pentru adunarea
generală extraordinară. Dacă prin fuziune se înființează o nouă societate, aceasta
se constituie în condițiile prevăzute pentru forma de societate convenită.
Primul pas în realizarea fuziunii constă din întocmirea unui proiect de
fuziune. In acest sens, dispozițiile art. 241 din Legea societăților nr. 31/1990 ,
prevăd că, adminis tratorii societăților care urmează a participa la fuziune, vor
întocmi un proiect de fuziune care va cuprinde următoarele elemente6:
 forma, denumirea și sediul social al tuturor societăților implicate în
fuziune: fundamentarea și condițiile fuziunii;
 fundamentarea si condițiile fuziunii ;
 condițiile alocării de acțiuni la societatea absorbantă sau la
societățile beneficiare;
 data de la care acțiunile sau părțile sociale primite dau deținătorilor
dreptul de a participa la profit și orice condiții speciale care
afectează acest drept;

6 Legea 31/1990 privind societățile, republicată , cu modificările și completările ulterioare, Art. 241

8
 rata de schimb a acțiunilor sau a părților sociale și cuantumul
eventualelor plăți în numerar;
 cuantumul primei de fuziune;
 drepturile conferite de către societatea absorbantă sau beneficiară
deținătorilor de acțiuni care conferă drepturi speciale și celor care
dețin alte valori mobiliare;
 orice avantaj special acordat experților în condițiile legii și
membrilor organelor administrative sau de control ale societăților
implicate în fuziune;
 data situațiilor financiare ale societăților participante, care au fost
folosite pentru a stabili cond ițiile fuziunii;
 data la care tranzacțiile societății absorbite sunt considerate din
punct de vedere contabil ca aparținând societății absorbante sau
uneia ori alteia dintre societățile beneficiare.
Proiectul de fuziune, elaborat potrivit legii, semnat d e reprezentanții
societăților participante, se depune la oficiul registrului comerțului , unde este
înmatriculată fiecare societate, însoțit de o declarație a societății care încetează
să mai existe în urma fuziunii, în care este specificat modul cum s -a hotărât
stingerea datoriilor. Acesta, vizat de judecătorul delegat , se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea a IV -a, pe cheltuiala pă rților, integral sau în extras,
cu cel puțin 30 de zile înaintea datelor ședințelor în care, adunările generale
extraordinare urmează a hotărî, in temeiul art. 113 lit. h, asupra fuziunii.

1.3. Efectele juridice ale fuziunii

Din punct de vedere juridic, fuziunea societăților , este un mod de
reorganizare a acestora, fiind o operațiune complexă, care se realizează prin
absorbție sau contopire, și care poate avea toate cele trei efecte ale reorganizării,

9
enumerate de art. 232 , Codul civil, intrat în vigoare de la 1 octombrie 2011 , ce
are un capitol consacrat reorganizării persoanei juridice, și anume:
 efectul creator , prezent în cazul fuziunii prin contopire, când se
înființează noi societăți; acest efect lipsește în caz ul fuziunii prin
absorbție;
 efectul modificator , prezent m ai ales la fuziunea prin absorbție,
când o serie de elemente societare se modific ă la societatea
absorbantă;
 efectul extinctiv , prezent atât în cazul fuziunii prin absorbție, când
încetează societatea absorbită, cât și în cazul fuziunii prin
contopire, când încetează toate societățile participante la fuziune,
pentru a se crea o societate nouă.
Din punct de veder e juridic, societatea care absoarbe (absorbantă),
dobâ ndește drepturile și este ținută de obligațiile societăț ilor comerciale care le
absoarbe, i ar din punct de vedere fiscal, sunt apl icabile prevederile din legislaț ia
fiscal ă corespunzătoare situațiilor existente în cadrul societăților care
fuzionează .
Dintre cele două modalită ti ale fuziunii, cea mai folosită este fuziunea
prin absorbție, prezent ând, de regulă, avantajul continuării activității și al
menț inerii clientele i prin societatea absorbantă sau care ia ființă .

Fuziunea prin absorbț ie produce simultan urmă toarele efecte juridice7:
 “transferul , atât între societatea absorbită și societatea absorbantă,
cât și față de terți, a î ntreg ului patrimoniu, active și datorii, de la
societatea absorbită la societatea absorb antă;

7 Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European si a Consiliului din 14 iunie 2017, privind
anumite aspecte ale dreptului societatilor, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria
L169/46 din 30, iunie 2017.

10
 acționarii societăț ii absorbite devin ac ționari ai societăț ii
absorbante ;
 societatea abs orbantă încetează să mai existe ”.
Prin modificările aduse de Ordonanța nr. 2/2012 pentru modificarea și
completarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, principiul de la care se pornește este acela că , toți creditorii societăților
care iau parte la fuziune sau la divizare au dreptul la o protecție adecvată a
intereselor lor .
În vederea obținerii de garanții adecvate, orice creditor care deține o
creanță certă, lichidă și anterioară datei publicării proiec tului de fuziune ,
nescadentă la data publicării, a căr ei satisfacere este pusă în p ericol prin
realizarea fuziunii , poate face opoziție .
Formularea unei opoziții privind drepturile de creanță ale salariaților , nu
are ca efect suspendarea executării fuziunii sau divizării și nu împiedică
realizarea acesteia.
Menținerea drepturilor salariaților în cazul transferului de întreprinderi,
unități, sau al unei părți de întreprinderi sau unități , este reglementat la nivel
european de Directiva nr. 2001/23/CE a Consiliului privind apropierea
legislațiilor statelor memb re, referitoare la menținerea drepturilor salariaților în
cazul transferului întreprinderii, unității sau al unor părți de întreprindere sau
unități.
Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună -credință
obligațiile ce -i revin din tratatele la care este parte8, în așa fel încât, l a nivelul
legislației noastre, pentru transpunerea directivei, pe lângă reglementările din
Codul muncii (art. 173 -174), s -a adoptat Legea nr. 67/2006 privind protecția
drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor
părți ale acestora .

8 Constituția Romaniei, Art. 11 alin. (1)

11
În situația în care, în urma transferului, întreprinderea, unitatea sau părți
ale acestora își păstrează autonomia, reprezentanții salariaților afectați de
transfer își mențin statutul, atribuții le și funcția dacă sunt îndeplinite condițiile
de reprezentare, potrivit legii. În situația neîndeplinirii condițiilor legale de
reprezentare, salariații transferați își aleg reprezentanții, conform legii.
Anterior datei transferului , cedentul are obligația notificării cesionarului
cu privire la toate drepturile și obligațiile care urmează a fi transferate acestuia .
Nerespectarea obligației de notificare , nu va afecta transferul acestor drepturi
sau obligații către cesionar și nici drepturile salariaților. Transferul
întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora nu poate constitui motiv de
concediere individuală sau colectivă a salariaților de către cedent ori de către
cesionar. În cazul în care transferul implică o modificare substanț ială a
condițiilor de muncă în detrimentul salariatului, angajatorul este responsabil
pentr u încetarea contractului individual de muncă.
Cesionarul are obligația respectării prevederilor contractului colectiv de
muncă aplicabil la data transferului, până l a data rezilierii sau expirării acestuia.
Prin acord între cesionar și reprezentanții salariaților, clauzele contractului
colectiv de muncă valabil în momentul efectuării transferului pot fi renegociate,
dar nu mai devreme de un an de la data transferului. În situația în care, în urma
transferului, întreprinderea, unitatea sau părți ale acestora nu își păstrează
autonomia , iar contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul cesionarului este
mai favorabil , salariaților transferați li se va aplica contractul colectiv de muncă
mai favorabil .
Dacă în urma transferului , întreprinderea, unitatea sau părți ale acestora
nu își păstrează autonomia, salariații transferați vor fi reprezentați, cu acordul lor
expres, de către reprezentanții salariaților din î ntreprinderea cesionar ului, până
la constituirea sau i nvestirea unor noi reprezentanți, în condițiile legii.
Conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Directiva nr. 23/2001și art. 5 alin.
(1) din Legea nr. 67/2006, de protecția conferită de aceste acte n ormative
beneficiază doar lucrătorii existenți la data transferului. Aceasta deoarece scopul

12
Directivei nr. 23/2001 este acela de a asigura că, în situația intervenirii unui
transfer de întreprindere, relațiile de muncă sunt menținute în condiții cel puțin
la fel de favorabile ca înainte de transfer.
Conform art. 12 din Legea nr. 67/2006 și art. 7 alin. (1) din Directiva
2001/23/CE, cedentul și cesionarul vor informa în scris reprezentanții salariaților
proprii sau, în cazul în care aceștia nu sunt constituiți sau desemnați, pe salariații
proprii, cu c el puțin 30 de zile înainte de data transferului41 cu privire la :
 data transferului sau data propusă pentru transfer;
 motivele transferului;
 consecințele juridice, economice și sociale ale t ransferului pentru salariați;
 măsurile preconizate cu privir e la salariați;
 condițiile de muncă și de încadrare în muncă9.
În cazul nerespectării de către cesionar sau de către cedent a obligațiilor
prevăzute de lege, salariații sau reprezentanții salariaților afectați de transfer se
pot adresa instanței judecăto rești competente pentru soluționarea conflictelor
individuale sau colective de muncă, conform legii.

9 Directiva 2001/23 /UE prevede necesitatea comunicării „în timp util” , Art. 7 alin. (1)

13
CAPITOLUL II Aspecte contabile ș i fiscale privind
fuziunea

2.1. Reglementă ri contabile la nivel național și internaț ional

La nivel internațional, piața fuziunilor a cunoscut creșteri substanțiale în
ultimii ani, atâ t din punct de vedere valoric cât și al numărului de tranzacții.
Dezvoltarea procesu lui de restructurare a societăților în rândul ță rilor
dezvoltate, s -a propagat ș i asupra țărilor î n curs de dezvoltare , care au abordat
strategiile economiilor dezvoltate. În Româ nia, fuziu nile au o istorie relativ
scurtă, primele operațiuni de fuziune avâ nd loc la mijlocul anilor 1990, însă
începâ nd cu anul 2003 , piaț a fuziunilor se dezv oltă considerabil câ nd fuziunile
transfrontaliere își fac apariția în economia româ nească.
În condițiile unei pieț e comune la nivel european, fuziunile
transfrontaliere au fost din ce în ce mai întâ lnite, fapt ce a condus la necesitatea
acută de armonizar e a legislației î n domeniu. Î n aceast ă privință , Consiliul
European a emis n oi directive ( Directiva 2011/35/UE și Directiva
2017/1132/UE ), cu scopul de a simplifica ș i eficie ntiza procedurile de raportare
și întocmire a documentației și armonizarea din pun ct de vedere fiscal ă necesare
în cazul fuziu nilor.
În afara aspectelor fiscale și juridice, operațiunile de fuziune necesită o
atenție sporită , acordată reflectării lor î n contabilitate , prin prisma
internaționalizării combinărilor de întreprinderi, potenț ialii i nvestitori fiind cei
mai afectați de divergențele existente între reglementările contabile din diferite
țări. Aș adar, asigurarea comparab ilității situa țiilor financiare , este abso lut
necesară, acest lucru realizâ ndu-se cu ajutorul standardelor internaționale de
raportare financiară IFRS 3 Combinări de întreprinderi .
Obiectivul Standardului Internațional de Raportare Financiar ă 3,
Combinări de Întreprinderi (IFRS 3), ce a fost emis cu scopul de a crește

14
calitatea contabilizării combinărilor de întreprinderi și de a căuta convergența
internațională în acest sens, este de a specifica modalitatea de raportare
financiară de către o entitate care desfășoară o combinare de într eprinderi. În
special, acest IFRS specifică faptul că toate combinările de întreprinderi trebuie
contabilizate prin aplicarea metodei de achiziție. Prin urmare, dobânditorul
recunoaște activele, datoriile și datoriile contingente identificabile ale societă ții
achiziționate , la valorile juste de la data achiziției și recunoaște, de asemenea,
fondul comercial care, ulterior, este mai degrabă testat pentru depreciere decât
amortizat10.
O societate care participă la o fuziune transfrontalieră , trebuie să respecte
dispozițiile și formalitățile dreptului intern căreia i se supune. În cazul în care
dreptul unui stat membru permite autorităților sale naț ionale să se opună unei
anumite fuziuni interne, din motive de in teres public, dreptul respecti v se aplică,
de asemenea, unei fuziuni transfrontaliere, în cazul în care cel puțin una dintre
societățile care fuzionează se supune dreptului statului membru respectiv .
Organul de conducere sau administrativ al fiecăreia dintre societățile care
fuzionează , elaborează un proiect comun de fuziune transfrontalieră. Acest
proiect trebuie să cuprindă cel puțin:
 forma, denum irea ș i sediul social al societă ților care fuzionează ș i
cele propuse pentru societatea car e rezultă în urma fuziunii
transfrontaliere;
 raportul aplicabil schimbului titlurilor de valoare sau acțiunilor
care reprezintă capitalul societății și valoarea oricărei plăți în
numerar;
 modalitățile de distribuire a titlurilor de valoare sau acțiunilor
reprezentând capitalul societății care rezultă în urma fuziunii
transfrontaliere;

10 Standardul Internaț ional de Raportare Financiara IFRS 3 Combinări de întreprinderi, pag. 9

15
 posibilele repercu rsiuni ale fuziunii transfrontaliere asupra forței de
muncă;
 data începând cu care deținerea titlurilor de valoare sau a ac țiunilor
care reprezintă capitalul societății , dau dreptul deținătorilor să
participe la profit, precum și toate condițiile speciale care afectează
acest drept;
 data începând cu care tranzacț iile societăților care fuzionează , sunt
tratate din p unct de vedere contabil ca apar ținând societății care
rezultă în urma fuziunii transfrontalie re;
 drepturile acordate de societatea care rezultă în urma tranzacției
transfrontaliere , membrilor care se bucură de drepturi speciale sau
deținătorilor de titluri de valoare, altele decât acțiuni , reprezentând
capitalul societății sau măsurile propuse cu pr ivire la aceș tia;
 toate ava ntajele speciale acordate exper ților care examinea ză
proiectul comun , privind condi țiile tranzacției transfrontaliere sau
membrilor organelor administrative, de conducere, de supraveghere
sau de control ale societăților care fuzionează;
 statutul societății care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere;
 după caz, informații privind procedurile de stabilir e, a modalităților
de participare a salariaților la definirea drepturilor de participare
ale acestora , la societatea care r ezultă în urma fuziunii
transfrontaliere;
 informații privind evaluarea activelor și pasivelor care sunt
transferate societății care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere;
 datele din contabilitatea societăților care fuzionează, utilizate pentru
stabilir ea condi țiilor fuziunii transfrontaliere .11

11 www.academia.edu.ro – Aspecte contabile și fiscale privind fuziunea societ ăților comerciale

16
La nivel național, fuz iunea societăților se realizează î n baza Legii
societăților nr. 31/1990, republicată , pe baza Ordinului ministrului finanțelor
publice nr. 897/2015, pentru aprobarea Normelor metodologice priv ind
reflectarea în contabilitate a principalelor operatiuni de fuziune, divizare,
dizolvare si lichidare a societăților, precum și de retragere sau excludere a unor
asociați din cadrul societăților, de către :
 Societ ățile cărora le sunt incidente Reglementă rile contabile privind
situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale
consolidate, aprobate prin OMFP nr. 1802/2014, cu modificările și
completările ulterioare ;
 Societățile cărora le sunt incidente Reglementările contabile
conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară,
aplicabile societăților ale căror valori mobiliare sunt admise la
tranzac ționare pe o piață reglementată, aprobate prin OMFP nr.
1286/2012, cu modificările și completările ulterioare.

2.2. Etapele fuziunii

Conform OMFP nr. 897/2015 , societățile care se reorganizează , trebuie să
ia măsurile necesare pentru respectarea prevederilor legale cu privire la păstrarea
și arhivarea documentelor justificative și a registrelor de contabilitate. În acest
sens, societățile care au preluat elemente de natura activelor, datoriilor ș i
capitalurilor proprii de la alte societăți în urma operațiunilor de reorganizare
poartă răspunderea pentru păstrarea și arhivarea documentelor și registrelor
contabile aparținând societăților predătoare, corespunzătoare elementelor
preluate.
Societățile care fuzionează , au obligaț ia, să inventari ereze și să evalueze
elementele de activ și de pasiv ale societăților care urmează să fuzioneze. În
această primă etapă se urmăreș te respe ctarea obiectivului contabilității, ș i

17
anume, prez entarea imaginii fidele, clare și complete a situaț iei financia re și a
performanțelor societății. Această etapă , constituie baza determină rii
patrimoniului apor tat de fiecare societate, a numărului de acț iuni ce vor f i emise
de societatea absorbantă , sau de către noua societate re zultată. Î n baza
prevederilor Legii co ntabilității nr. 82/1991, societățile au obligaț ia să efectueze
inventarierea elementelor d e natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii
deținute, la începutul activității, cel puțin o dată în cursul exerciț iului financiar
pe parcursul funcționării lor, în cazul fuziunii sau încetării activităț ii. Potrivit
principiului prudenț ei, este interzis ca, elementele de natura activelor și a
veniturilor să fie supraevalua te, iar elementele de natura datoriilor și a
cheltuielilor să fie subevaluate, iar potrivit principiului evaluării separate a
activelor ș i datoriilor, acestea trebuie evaluate separat.
Recunoașterea valorii de i nventar a activelor și datoriilor, se va face prin
întocmirea bilanțului contabil înainte de fuziune.
Înregistrarea aportului net de fuziune pe elemente de capitaluri proprii se
efectuează conform proiectului de fuziune aprobat potrivit legii. Diferențele
rezultate din evaluarea cu ocazia fuziunii a societății absorbante (în cazul
utilizării metodei evaluării globale) nu se înregistrează în contabilitatea acesteia.
Evidențierea în contabilitatea societăților a operațiunilor efectuate cu
ocazia fuziunii , presupune următoarele aspecte:
 Reflectarea în contabilitatea societății absorbante/societăți i nou –
constituite a elementelor de natura activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii primite ca aport și preluate pe baza balanței de
verificare sintetice, balanței de verificare analitice, altor registre,
jurnale și documente, precum și a protocolului de predare -primire ;
 Reflectarea în contabilitatea societății absorbite/fiecărei societăți
care își încetează existența a transmiterii elementelor de natura
activelor, datoriilor și capitalurilor proprii către societatea
absorbantă/societatea nou -constitui tă.

18
În protocolul de predare – primire se precizează soldurile conturilor pentru
societatea absorbită/societățile care își încetează existența, conform balanței de
verificare pe baza căreia s -au întocmit situațiile financiare, precum și orice
informații pe care societățile le consideră necesare pentru evidențierea în
contabilitate a elementelor preluate. În cazul fuziunii prin transferul în totalitate
al patrimoniului către o societate nou -constituită în acest scop, atunci când sunt
implicate două sau mai m ulte societăți, se întocmesc protocoale de predare –
primire distincte pentru fiecare dintre societățile care își încetează existența.
Rezultatul înregistrat în contul de profit și pierdere, se precizează de către
societatea care își încetează existența ca urmare a fuziunii, în intervalul dintre
data la care au fost elaborate situațiile financiare și data întocmirii protocolului.
La societatea absorbantă/societatea nou -constituită, înregistrarea preluării
acestui rezultat se efectuează pe seama contului 117 „Rezultatul
reportat”/analitic distinct. Protocolul de predare -primire trebuie să conțină
informații explicite cu privire la elementele de natura activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii predate, cu precizarea inclusiv a valorii fiscale a acestora. E l
trebuie să fie semnat de administratori sau de alte persoane care au obligația
gestionării societăților respective.
În contabilitatea societății absorbante/societății nou -constituite , se preiau
soldurile conturilor existente la societatea absorbită/fieca re societate care își
încetează existența la data preluării, astfel cum au fost precizate în protocolul de
predare -primire. De asemenea, vor fi predate documentele care atestă dreptul de
proprietate asupra bunurilor și valorilor transferate. În situația în care valoarea
aportului net de fuziune este egală cu valoarea activului net contabil, elementele
de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale societății
absorbite/fiecărei societăți care își încetează existența sunt scoase din evidența
acesteia/acestora la valoarea existentă în contabilitate. În cazul în care valoarea
activului net contabil nu este egală cu valoarea aportului net de fuziune (metoda
evaluării globale), la societatea absorbită/societățile care își transferă în totalitate
patrimoniul către o societate nou -constituită în acest scop, diferențele rezultate

19
sunt recunoscute în contabilitate ca elemente de câștiguri sau pierderi din
fuziune, astfel:
 dacă valoarea aportului net este mai mare decât activul net contabil,
diferența este recunoscută ca profit;
 dacă valoarea aportului net este mai mică decât activul net contabil,
diferen ța este recunoscută ca pierdere.
Activele imobiliz ate corporale vor fi evaluate, în cazul unei combinări de
întreprinderi, la o valoare justă , bazată pe valoarea de piață sau, acolo unde
aceasta nu există, la costul de înlocuire depreciat, la o valoarea bazată pe
veniturile viitoare (o valoare actualizată). Activele neco rporale vor fi recunoscute
la o valoare de piață sau o valoare estimată , în cazul în care nu există o piață
activă. Titlurile cotate se recunosc la valoarea curentă de piață, iar cele necotate
sunt recunoscute la valorile estimate pe criteriul performanței. Stocurile și
producția în curs de execuție se structurează, din punctul de vedere al
recunoașterii astfel:
 produsele finite se evaluează la nivelul prețurilor de vânzare , mai puțin
costurile cedării și o marjă rezonabilă de profit;
 producția în curs de execuție , este evalută la nivelul prețului de
vânzare al bunurilor termina te, mai puțin costurile de terminare, cele
de vânzare și o marjă rezonabilă de profit;
 materiile prime și materialele , se recunosc la costul curent de înlocuire ;
 activele monetare și datoriile, altele decât cele fiscale , se recunosc la
nivelul sumei actualizate ce ur mează a fi primită sau plătită.
Recunoașterea în contabilitatea societății absorbite/fiecărei societăți care
își încetează existența a diferenței rezultate în urma evaluării globale se
realizează prin contur ile 6583 „Cheltuieli privind activele cedate și alte
operațiuni de capital” și 7583 „Venituri din vânzarea activelor și alte operațiuni
de capital”, la data la care fuziunea își produce efectele.

20
Determinarea raportului de schimb al acțiunilor sau părților sociale ,
pentru a acoperi aportul net de fuziune al societății absorbite , se face prin :
 determinarea valorii contabile a acțiunilor sau părților sociale ale
societăților care fuzionează prin raportarea aportului net de fuziune
la numărul de acțiuni/părți sociale:
actiuni de Numar fuziune denet Aport (VC) contabila Valoarea 

 stabilirea raportului de schimb al acțiunilor sau părților sociale prin
raportarea v alorii contabile a unei acțiuni sau părți sociale a societății
absorbite la va loarea contabilă a unei acțiuni sau părți sociale a
societății absorbante :
absorbanta societatea la actiunii a VC absorbita societatea la actiunii a VC (RS) schimb de Raport 

Determinarea numărului de acțiuni sau părți sociale de emis de către
societatea absorbantă pentru remunerarea aportului net de fuziune al societății
absorbite, se face prin:
 determinarea numărului de acțiuni / părți sociale de emis de
societatea absorbantă :
– raportarea aportului net de fuziu ne al societății absorbite la
valoarea contabilă a unei acțiuni / părți sociale a societății absorbante:
absorbanta societatea la actiunii a VCabsorbite societatii al fuziune denet Aport actiuni Numar 

sau

21
– înmulțirea numărului de acțiuni sau părți sociale al societății
absorbite cu raportul de schimb:
Număr acțiuni = Număr acțiuni al societății
absorbite × RS

 majorarea capitalului social al societății absorbante prin înmulțirea
numărului de acțiuni/părți sociale ce trebuie emise cu valoarea
nominală (VN) a unei acțiuni / părți sociale de la societatea
absorbantă:
Majorare capital social = Număr acțiuni de emis × VN

 determinarea primei de fuziune , ca diferență între aportul net de
fuziune al societății absorbite și valoarea cu care s -a majorat
capitalul social al societății absorbante:
Prima de fuziune = Aport net de fuziune al societății
absorbite – Majorare capital
social la societatea
absorbantă

sau
Prima de fuziune = Număr acțiuni
de emis de soc.
absorbantă × (VC a acț. la soc.
absorbantă – VN a acț. la soc.
absorbantă)

22
2.3. Metode de contabilizare a fuziunii: tratamentul fiscal specific

Conform OMFP nr. 897/2015, fuziunea societăților este tratată prin două
metode, și anume :
 Metoda patrimonial ă sau a activului net , și
 Metoda evaluării globale.

Metoda activului net contabil , presupune determinarea activului net contabil și
a activului net corectat (corijat). Activul net contabil(Anc) se determină pe baza
valorilor trecute în bilanțul contabil întocmit după evaluarea patrimoniului,
înainte de fuz iune.
Anc = Active – Active fictive – Datorii

Sau
Anc = Capitaluri proprii – Active fictive

Activele fictive cuprind: cheltuielile de constituire; concesiunile,
brevetele, licenț ele, mărcile comerciale, drepturile și activele similare;
cheltuielile înregistrate în avans . Activul net corectat ține cont de eventualele
plusuri sau minusuri de valoare latente, în acest caz evaluarea fiind mai
obiectivă. El se determină astfel:
Activul net corectat = Anc ± valoarea rezultată din evaluarea activelor și
datoriilor la fuziune
În situația folosirii metodei activului net contabil, recunoașterea în
contabilitatea societății absorbante/societății nou -constituite a elementelor de
natura activelor primite de la societatea absorbită/societățile care își încetează
existența , se efectuează la valoarea contab ilă netă sau la valoarea contabilă
brută, caz în care se preiau distinct ajustările corespunzătoare, așa cum sunt
acestea evidențiate în contabilitatea societății absorbite/societăților care își

23
încetează existența. În cazul în care valoarea activului net contabil nu este egală
cu valoarea aportului net de fuziune (atunci când se utilizează metoda evaluării
globale), diferențele rezultate din evaluarea cu ocazia fuziunii a societății
absorbite se recunosc în contabilitatea societății absorbante/societății n ou-
constituite pe seama elementelor bilanțiere cărora le corespund. Eventuala
diferență nealocată reprezintă fond comercial.
Metoda evaluării globale, presupune să se stabilească atât valorile globale
ale entităților care fuzionează, cât și valorile indivi duale ale activelor și
datoriilor lor. Astfel, rata de schimb a acțiunilor/părților sociale determinată în
contextul fuziunii și implicit numărul de acțiuni pe care trebuie să le emită
societatea , sunt stabilite pe baza valorilor rezultate în urma evaluări i efectuate cu
ocazia fuziunii, și nu pe baza valorilo r înregistrate în contabilitate.
Valoarea globală a societăților care se dizolvă în urma operațiunii de
fuziune, stabilită de evaluatori autorizați, se defalcă în două componente:
 valori rezultate în u rma evaluării activelor și datoriilor;
 fond comercial pozitiv sau fond comercial negativ.
Fondul comercial se determină ca diferență între valoarea globală a
societății și valoarea activului net contabil rezultat în urma evaluării efectuate cu
ocazia fuziu nii.
De asemenea, la societatea beneficiară de aport:
 rezultatul evaluării sale în vederea fuziunii nu se înregistrează în
contabilitate. Altfel spus, după fuziune, activele și datoriile sale
identificabile rămân înregistrate în contabilitate la valoarea pe care
au avut -o înainte de fuziune;
 în schimb, activele și datoriile preluate de la societățile care se
dizolvă în urma fuziunii , sunt recunoscute la valorile rezultate în
urma evaluării efectuate cu această ocazie.

24
În conformitate cu IFRS 3 Combinări de întreprinderi, costul de achiziție
al titlurilor , este egal cu suma dintre valorile juste, la data schimbului, ale
activelor date, datoriilor contractate sau asumate și instrumentelor de capitaluri
proprii emise de cumpărător , în schimbul obținerii contro lului asupra societății
achiziționate, și toate costurile atribuibile direct achiziției titlurilor. Activele date
și datoriile contractate sau asumate de dobânditor , în schimbul obținerii
controlului , trebuie evaluate la valoarea lor justă la data schimbul ui. Costurile
atribuibile direct achiziției titlurilor , curpind onorariile contabililor, consilierilor
juridici, evaluatorilor, etc. Atunci când costul de achiziție al titlurilor depășește
partea ce revine cumpărătorului în valoarea justă a activelor, dato riilor și
datoriilor eventuale ale societății emitente, se constată un fond comercial .
Spre deosebire de metoda activului net contabil, contabilizarea fuziunii
prin evaluarea globală , nu presupune utilizarea conturilor extrabilanțiere 891
„Bilanț de deschidere” și 892 „Bilanț de închidere”. Însă la societatea care se
dizolvă , se recunosc veniturile și cheltuielile generate de operațiunea de fuziune
cu ajutorul conturilor 7583 „Venituri din vânzarea activelor și alte operațiuni de
capital” și 6583 „Cheltuieli privind activele cedate și alte operațiuni de capital”.