Capitolul I Fundamentare teroretică

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Cuprins

Introducere

Capitolul I Fundamentare teroretică

1.1 Criterii de diagnostic

1.2 Cauze

1.2.1 Factorii genetici

1.2.2 Factorii de mediu

1.3.Diagnostic

1.4. Evaluarea competențelor sociale

1.5.Implicațiile ADHD în plan personal, profesional și social

1.6.Demersul terapeutic în cazul copiilor cu ADHD

1.6.1.Modificarea comportamentală

1.6.2.Managementul educațional

1.6.3.Medicamente

1.6.3.1.Efectele secundare ale medicamente stimulante

1.6.3.2 Reacții adverse mai puțin frecvente

1.6.4 Consilierea familiei și a cadrelor didactice

Capitolul II Obiectivele și metodologia cercetării

2.1.1.Obiectivele generale

2.1.2.Obiectivele aplicative

2.2.1.Ipoteza generală

2.2.2.Ipoteza de lucru

2.3.Variabilele cercetării

2.4.Descrierea metodelor de investigație

2.5.Participant

2.6.Descrierea procedurii de lucru

Capitolul III Rezultatele cercetării

3.1.Prezentarea și analiza rezultatelor

3.2. Interpretarea psihologică a rezultatelor

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Introducere

Un copil sare,este ȋn continuă mișcare și vorbește excesiv,unul trântește răspunsuri la întrebări înainte ca acestea să fie complet formulate și are dificultăți în a urma instrucțiunile ,altul nu poate arunca sau prinde o minge și se ȋmpiedică ȋntotdeauna pe unde merge.Așa sunt foarte des descriși de cei din jurul lor.Această etichetare poartă numele de deficit de atenție și hiperactivitate.

Copiii la vȃrste diferite au personalități și nivelul de energie foarte diferite .Cei mai mulți sunt distrași foarte ușor la cel mai mic stimul,acționează impulsiv și ȋncearcă să se concentreze la un moment dat.Aceste simptome apar de obicei ȋntre vȃrstele de trei și șase ani și variază de la o persoană la alta.Odată cu intrarea ȋn colectivul instructiv-educativ părinții pot observa ȋn primul rȃnd că copilul lor ȋși pierde interesul pentru lucruri mai devreme decȃt alți copii sau par de multe ori scăpați de sub control.Profesorii observă simptomele atunci cȃnd copilul are probleme ȋn respectarea regulilor,cȃnd nu sunt atenți la detalii,se mișcă pe scaun,etc.

Sintagma a ceea ce numim astăzi ADHD,definiția și criteriile de diagnostic au suferit numeroase modificări datorită schimbărilor apărute ȋn conceptualizarea tulburării.Aceste schimbări sunt rezultatul progresului științific mai ales ȋn domeniul științelor cognitive, neuroștiințelor și al geneticii.

Studiul științific al acestei tulburări a fost introdus de către George Still ȋn 1902 și Alfred Tredgold ȋn 1908.

Abordarea lui Stil

Într-o serie de cercetări făcute ȋn 1902,acesta descrie cazurile a patruzeci și trei de copii ȋntȃlniți ȋn practica sa clinică ce prezentau ȋn cea mai mare parte a timpului simptome de hiperactivitate,rezistenți la cele mai cunoscute practici educative dar și o capacitate de atenție scăzută.Acesta considera că principala cauză o constituie factorii ȋnnăscuți.Copiii prezentau următoarelele deficiențe majore:

-o slabă relaționare a sistemului cognitiv cu mediul

-un ,,deficit moral’’ al conștiinței

-un deficit la nivelul funcțiilor inhibitorii

În America de Nord această tulburare a ȋnceput să fie vehiculată o dată cu apariția epidemiilor encefalitice ce au apărut ȋn perioada 1917-1918.Diverse studii (Ebaugh,1923;Strecker & Ebaugh,1924;Stryker,1925) idenficau la acei copii multe din simptomele deficitului de atenție și hiperactivitate.Copiii erau caracterizați ca avȃnd dificultăți majore ȋn concentrarea atenției,ȋn controlul activităților pe care le desfășurau, sub aspectul impulsivității dar și deficite ȋn domeniul funcțiilor mnezice și la nivelul integrării sociale. Hiperactivitatea era definită astfel:,,copilul hiperactiv este acela care realizează activitățile de zi cu zi la o viteză mai mare decȃt majoritatea copiilor sau acel copil care este permanent ȋn mișcare,sau ambele situații’’.

În 1957 Laufer a investigat mecanismele neurologice ale simpromelor tulburării.Aceste cercetări au etichetat această tulburare ca ,,sindromul hiperkinetic’’.

Odată cu includerea tulburării ȋn edițiile DSM aceasta a suferit modificări succesive impuse pe baza argumentelor teoretice dar și empirice.

Modul în care copiii acționează sau sunt tratați de către colegii de clasă (cooperanți sau agresivi, voluntari sau indiferenți ) are un impact deosebit asupra relațiilor interpersonale pe care aceștia le dezvoltă (Ladd, 2000;). Indicatorul cel mai important de urmărit este calitatea, mai degrabă decât cantitatea relațiilor interpersonale pe care copilul le stabilește.

Motivul alegerii acestei teme derivă din dorința de documentare în legatură cu acest subiect,deoarece este unul extrem de important la nivelul ȋntregii planete.Lucrȃnd ca consilier psihopedagogic la un liceu și avȃnd cazuri de copii cu tulburări de comportament am decis să ȋmi pun ȋn practică cunoștințele acumulate ȋn cadrul masterului de ,,Psihologie clinică de intervenție și evaluare’’.

Primul capitol cuprinde fundamentarea teoretică despre hiperactivitatea cu deficit de atenție,criteriile de diagnostic,cauzele,evaluarea competențelor sociale,implicațiile ȋn plan personal,profesional și social dar și demersul terapeutic.

Capitolul al doilea este ocupat de obiectivele generale și aplicative,ipotezele de la care am plecat pentru realizarea lucrării prezente,variabilele cercetării,metodele de investigatie,studiul de caz dar și descrierea procedurii de lucru.

Capitolul al treilea prezintă analiza și interpretarea psihologică a rezultatelor.

Capitolul 1

1.1 Criterii de diagnostic

ADHD “este o tulburare care afectează funcționarea sistemului cognitiv. Deficitele cognitive apar datorită unor disfuncții la nivelul funcțiilor executive, a proceselor neuropsihologice care intervin în autoreglare.” ( Barkley, 1998).

Elementul esențial al acestei tulburări ȋl constituie un patern persistent de inatenție și/sau de hiperactivitate-impulsivitate,acesta fiind mult mai frecvent și mai sever decȃt la alți indivizi cu un nivel comparabil de dezvoltare.Unele simptome care cauzează tulburarea sunt prezente ȋnainte de vȃrsta de șapte ani.

ADHD este compus din trei subtipuri în funcție de principalele caracteristici : neataenție, impulsivitate și hiperactivitate. Astfel se disting:

-subtipul predominant neatent (multiple simptome de neatenție cu simptome foarte puține sau fără simptome de hiperactivitate-impulsivitate) ;

-subtipul predominant hiperactiv și impulsiv (multiple simptome de hiperactivitate-impulsivitate cu simptome foarte puține sau fără simptome de neatenție);

-subtipul combinat (simptome multiple de neatenție, impulsivitate și hiperactivitate);

Aceste subtipuri au fost stabilite pe baza faptului că unii copii au dificultăți în a sta liniștiți o anumită perioadă de timp sau la nivelul comportamentului inhibitiv, ceea ce împiedică abordarea și focalizarea asupra sarcinilor și activităților. Alții acordă atenție unei sarcini, însă nu se pot focaliza asupra acesteia din cauza impulsivității și hiperactivității, având un control slab asupra impulsivității și asupra întregii activități în ansamblu. Subtipul cu prevalența, cea mai mare este cel combinat. Acești copii prezintă o simptomatologie combinată a celor trei caracteristici.

Criterii de diagnostic conform DSM-IV:

A.1 Inatenția

Șase sau mai multe dintre urmatoarele simptome ce au persistat cel puțin șașe luni:

a)incapabil de a da atenția necesară detaliilor sau face erori prin neglijență la efectuarea multor activități,

b)uneori are dificultăți ȋn susținerea atenției asupra sarcinilor sau activităților de joc,

c)atunci cȃnd i se vorbește direct uneori pare că nu ascultă.

d)de multe ori nu se conformează instrucțiunilor și este incapabil să ȋși finalizeze temele școlare,sarcinile casnice sau obligațiile de la locul de muncă,acestea nefiind datoarate comportamentului opoziționist sau incapacității de a ȋnțelege instrucțiunile,

e)are dificultăți ȋn organizarea sarcinilor și activităților,

f)evită și nu este dispus să se angajeze ȋn sarcini care necesită un efort mental,

g)uneori pierde lucrurile de care are nevoie pentru realizarea unor activități,

h)este foarte ușor de distras de stimuli irelevanți,

i)uită unele activități cotidiene.

2.Hiperactivitate-impulsivitate

Șase sau mai multe dintre urmatoarele simptome ce au persistat cel puțin șase luni:

a)se joacă cu mȃinile sau picioarele sau se mișcă pe loc,

b)ȋși părăsește locul atunci cȃnd trebuie să rămȃnă așezat,

c)ȋn situații inadecvate aleargă ȋn jur sau se cațără foarte mult,

d)ȋntȃmpină greutăți ȋn a se juca sau a se angaja ȋn diverse activități distractive,

e)uneori pare a fi ,,ȋn continuă mișcare’’ sau acționeaza ca și cum ,,ar fi ȋmpins de un motor’’,

f)vorbește foarte mult,

g)răspunde la ȋntrebări ȋnainte de a fi terminate,

h)ȋntȃmpină greutăți ȋn a-și aștepta rȃndul,

i)ȋi ȋntrerupe sau ȋi deranjează pe cei din jur.

B.Simptomele au debutat ȋnaintea vȃrstei de șapte ani.

C.Din cauza simptomelor unele deteriorări sunt present ȋn două sau mai multe situații.

D.Este nevoie ca proba deteriorării semnificative clinice ȋn funcționarea socială,școlară sau profesională să fie clară.

E.Simptomele nu satisfac criteriile pentru o dezvoltare persuasivă,schizofrenică sau a altei tulburări psihotice.

Deficitul de atenție și hiperactivitate este o tulburare frecventă a copilăriei care poate continua la adolescență și maturitate.Simptomele cele mai observabile sunt dificultatea de a rămȃne concentrate și atent,dificultăți de control al comportamentului și supra-activitate.

1.2 Cauze

Oamenii de știință nu au precizat o cauză sigură deși există multe studii care sugerează că genele au un rol foarte important.Cercetătorii studiază modul ȋn care factorii de mediu,leziunile cerebrale și nutriția pot contribui la deficitul de atenție și hiperactivitate.

1.2.1 Factorii genetici

Unele studii au demostrat ca această tulburare are tendința de a apărea ȋn familie,existȃnd posibilitatea influențelor genetice.În cercetări s-a evidențiat faptul că tații copiilor care au consumat alcool,au avut un istoric ȋn școală cu dificultăți de ȋnvățare

și comportamentale (Cantwell, 1975; Satterfield&colab., 1982).

Mendelson ȋn 1971 a realizat un studiu ȋn care a costat că 25% dintre tați erau alcoolici și au prezentat ȋn copilărie dificultăți de ȋnvățare.Un alt studiu realizat ȋn 1980 de Stewart a concluzionat faptul că din treizeci și șapte de copii hipeactivi jumate aveau rudă de gradul I sau II ce prezentau o tulburare psihică.

Alte studii despre factorii genetici asupra tulburării au evidențiat că 50% dintre părinții copiilor cu ADHD luați ȋn studiu ȋndeplineau și ei criteriile clinice pentru diagnosticul unei tulburări psihice (Cantwell,1975).Acestea erau de alcoolism și sociopatie la tați și isterie la ambii părinți.

Studiile ce au fost realizare pe perechi de gemeni monozigoți și dizigoți au demostrat existența unei component genetice importante ce determină nivelele de activare,estimȃndu-se o eritabilitate a trăsăturii ȋntre 30-50% (Biederman,1990).Această ipoteză a fost confirmată și de cercetările lui Hauser și ale acolaboratorilor in 1993,care au evidențiat o asociere ȋntre ADHD și o anomalie genetic specific de tip autozomal dominant,adică existența unei ,,rezistențe generalizate la hormonal tiroidian’’.

Studiind genele implicate cercetătorii speră să poată preveni tulburarea ȋnainte de apariția simptomelor.

1.2.2 Factorii de mediu

Studiile au sugerat o posibilă legătură ȋntre fumatul și consumul de alcool ȋn timpul sarcinii.Acest consum excesiv a fost relaționat i hipeactivi jumate aveau rudă de gradul I sau II ce prezentau o tulburare psihică.

Alte studii despre factorii genetici asupra tulburării au evidențiat că 50% dintre părinții copiilor cu ADHD luați ȋn studiu ȋndeplineau și ei criteriile clinice pentru diagnosticul unei tulburări psihice (Cantwell,1975).Acestea erau de alcoolism și sociopatie la tați și isterie la ambii părinți.

Studiile ce au fost realizare pe perechi de gemeni monozigoți și dizigoți au demostrat existența unei component genetice importante ce determină nivelele de activare,estimȃndu-se o eritabilitate a trăsăturii ȋntre 30-50% (Biederman,1990).Această ipoteză a fost confirmată și de cercetările lui Hauser și ale acolaboratorilor in 1993,care au evidențiat o asociere ȋntre ADHD și o anomalie genetic specific de tip autozomal dominant,adică existența unei ,,rezistențe generalizate la hormonal tiroidian’’.

Studiind genele implicate cercetătorii speră să poată preveni tulburarea ȋnainte de apariția simptomelor.

1.2.2 Factorii de mediu

Studiile au sugerat o posibilă legătură ȋntre fumatul și consumul de alcool ȋn timpul sarcinii.Acest consum excesiv a fost relaționat cu sindromul fetal alcoolic,care determină o greutate scăzută la naștere,deficite cognitive dar și unele defecte de natură fizică.Mulți dintre acești copii prezintă hiperactivitate,neatenție și impulsivitate la fel ca și cei cu ADHD.Unele droguri pot afecta dezvoltarea normală a neuroreceptorilor iar asta poate determina tulburarea.Preșcolarii care sunt expuși la niveluri ridicate de plumb pot avea un risc mai mare de a dezvolta ADHD.Conflictele psihologice interne pot provoca orientarea atenției spre interior ducȃnd la disturbanțe ale mecanismelor atenționale.

În ceea ce privește efectele nutriției se arată o relație între ADHD și dietă. Această teorie la un moment dat avuse un grad de credibilitate destul de mare, în urma relatării părinților, care descriau reacțiile comportamentale ale copiilor lor cu ADHD la anumite alimente. Cercetările curente nu au găsit însă existența nici unui suport științific pentru această teorie. Este însă important de notat faptul că există subgrupuri de copii hiperactivi care manifestă senzitivitate și alergii față de anumite medicamente (în particular față de coloranții alimentari) care pot crește simptomele de hiperactivitate, impulsivitate și menținerea slabă a atenției (Parker, 1988).

Un studiu condus de National Institute of Mental Health din SUA arăta că glucoza care constituie principala sursă de energie, pe care creierul o utilizează este mai scăzută în cazul copiilor cu ADHD comparativ cu cei care nu prezintă tulburarea (Zametkin și alții, 1990).

O altă teorie arată că o serie de factori nutritivi, ce țin de dieta copilului cum ar fi consumul de zahăr rafinat și aditivi alimentari ar fi cauza comportamentului infantil impulsiv și hiperactiv. Conferința cu privire la ADHD, organizată în 1982 de către Institutul Național a Sănătății, Agenția federală Americană responsabilă de cercetări biomedicale a concluzionat că doar în 5 % din cazuri, ADHD-ul se datorează factorilor nutritivi.

1.3.Diagnostic

Cei mai mulți copii sunt distrași de tot ce se află ȋn jurul lor, acționează impulsiv, și luptă să se concentreze la un moment sau altul. Uneori, acești factori normali poate fi confundați cu ADHD. Simptomele ADHD, de obicei, apar devreme ȋn viață, la vȃrste cuprinse ȋntre trei și șase ani,dar de multe ori pentru că simptomele variază de la persoană la persoană, tulburarea poate fi greu de diagnosticat. Părinții pot observa în primul rând că copilul lor își pierde interesul pentru lucruri mai devreme decat alti copii, sau pare în mod constant "scăpat de sub control." De multe ori, profesorii observă simptomele în primul rând, atunci când un copil au probleme de respectare a regulilor, sau frecventează "spații out" în sala de clasă sau pe terenul de joacă.

Nici un singur test poate diagnostica un copil cu ADHD. În schimb, un cadru medical autorizat trebuie să strângă informații despre copil, despre comportament dar și de mediul din care provine. O familie poate vrea să vorbescă mai întâi cu medicul pediatru al copilului. Unii pediatrii pot evalua copilul ei înșiși, dar mulți vor ȋndruma familia la un specialist de sănătate mintală cu experiența ȋn copilaria tulburării mentale, cum ar fi ADHD. Pediatru sau specialistul de sănătate mintală va încerca în primul rând să excludă alte posibilitățiale cauzelor simptomelor. De exemplu, anumite situații, evenimente, sau a condițiilor de sănătate pot cauza comportamente temporare la uncopil care se pare ca ADHD.

1.4. Evaluarea competențelor sociale

O serie de studii (Ladd, 2000; Parker & Asher, 1987) relevă faptul că acei copii care nu dobândesc o competență socială minimă pâna la șase ani prezintă un procent mare de risc în perioada adultă. Cercetări recente (Hartup & Moore, 1990; Ladd & Profilet, 1996; McClellan & Kinsey, 1999; Parker & Asher, 1987; Rogoff, 1990) susțin că adaptarea emoțională și socială de durată a copilului, dezvoltarea cognitivă și școlară sunt influențate în mod pozitiv de oportunitățile care i se oferă în timpul copilăriei în formarea competenței sociale.

Hartup (1992) observă că relațiile dintre copiii de aceeași vârstă contribuie în mod particular într-o mare proporție atât la dezvoltarea cognitivă și socială, cât și eficiența cu care aceștia se vor adapta ca persoane adulte. El consideră că „cel mai bun predictor din perioada infantilă cu privire la adaptarea din perioada adultă nu sunt nivelele școlare sau comportamentul școlar, ci adecvarea cu care copilul se raportează la ceilalți copii.’’ Cei care nu sunt plăcuți de către ceilalți copii, care sunt agresivi, care nu au relații strânse cu ceilalți copii și care nu pot să-și stabilească un loc al lor în cultura celor de aceeași vârstă prezintă un risc serios.

Dezvoltarea socială începe de la naștere și progresează rapid în timpul preșcolarității, de aceea este necesar să fie oferite oportunități pentru jocul simbolic, care dezvoltă copilul atât social, cât și intelectual.

Modul în care copiii acționează sau sunt tratați de către colegii de clasă (cooperanți sau agresivi, voluntari sau indiferenți)are un impact deosebit asupra relațiilor interpersonale pe care aceștia le dezvoltă (Ladd, 2000). Indicatorul cel mai important de urmărit este calitatea, mai degrabă decât cantitatea relațiilor interpersonale pe care copilul le stabilește.

Checklist-ul poate constitui o bază informală de cercetare care evaluează calitatea vieții emoționale și sociale a copilului. Majoritatea atributelor listate indică o adecvată dezvoltare socială, dacă aceasta caracterizează comportamentul obișnuit al copilului. Profesorii pot observa și monitoriza interacțiunile dintre copii și să lase acei copii care rar au dificultăți să le rezolve singuri înainte de a interveni cineva din afară. Copilul își va consolida deprinderile sociale, încrederea în sine și independența încercând să rezolve dificultățile sociale fără să fie asistat. Dacă copilul nu a listat foarte multe atribute, pot fi implementate o serie de strategii care să optimizeze relațiile copilului cu ceilalți copii (Katz & McClellan,1997).

Pentru optimizarea deprinderilor sociale este necesară stabilirea unui profil, în care să fie puse în evidență în primul rând punctele tari de care dispune o persoană, precum și acele arii care necesită îmbunătățirea performanței. Este deosebit de dificil pentru o persoană să-și optimizeze deprinderile sociale dacă nu știe cine este și ceea ce poate să facă. Evaluarea de sine combinată cu evaluarea din partea celorlalți poate constitui un real ajutor pentru clarificarea acelor părți ale persoanei care nu pot să fie identificate prin autoevaluare. În cazul în care nu se pune o întrebare specifică și deschisă, ceilalți nu pot să răspundă în mod uzual, oferind o informație corectă

Studiile au relevat că:

-50%–70% au relații dificile cu copii de aceiași vârstă,

-ȋmpărtășesc mai puțin, mai puțin cooperanți, nu își așteaptă rândul,

-intruzivi, furioși, inconsecvenți,

-ceilalți copii îi evită din cauza imprevizibilității,

-50% sau mai mult dintre pacienți au beneficiat de terapie individuală sau familială,

-conflicte părinte-copil,

-o mai mare ostilitate față de părinți,

-disciplină inconsistentă (severă deși inconstantă),

-până la 70% dintre copii nu au prieteni apropiați până în clasa a IV a,

-25%–45% dezvoltă un comportament antisocial,

-comportamentul antisocial se amplifică dacă se însoțesc de apropiați cu comportament deviant.

1.5.Implicațiile ADHD în plan personal, profesional și social

Studiile consacrate ADHD-ului au demonstrat că persoanele afectate sunt predispuse la:

-repetenție sau abandon școlar,

-acces redus la studii universitare,

-izolare socială,

-performanțe profesionale scăzute,

-implicarea în activități antisociale,

-depresie,

-tulburări de personalitate.

Aceste implicații ale ADHD-ului, apar în cazul în care persoanele nu primesc intervenția eficientă.

1.6.Demersul terapeutic în cazul copiilor cu ADHD

Schema demersului terapeutic în cazul copiilor cu ADHD – H. Parker (1988):

-modificarea comportamentală

-tratament medical

-consilierea psihologică a familiei

-management educațional

1.6.1.Modificarea comportamentală

De multe ori tehnicile de control al comportamentului pot ȋnlocui sau completa medicația. Rolul lor este de a corecta un comportament greșit sau de a ȋnvăța comportamente prosociale.Cu ajutorul acestor tehnici ȋn școală se pot realiza:

-creșterea implicării și participării copilului ȋn sarcinile instructive-educative,

-respectarea ordinii ȋntr-o conversație,

-diminuare vorbitului excesiv,etc

Managementul comportamental cuprinde:

a)managementul contingențelor-cuprinde proceduri specific utilizate de cadrul didactic pentru influențarea comportamentului copiilor.

Exemplu de tehnici:

-utilizarea ȋntăririlor positive pentru comportamentele dezirabile

-folosirea sistemului de recompense pentru a ȋncuraja comportamentul dorit

-utilizarea sistemului ,,costuri-beneficii’’

b)terapia comportamentală-aceasta implică și colaborarea familiei ȋn stabilirea sarcinii țintă

1.6.2.Managementul educațional

Strategiile educaționale pentru ȋmbunătățirea stilului de ȋnvățare reprezintă și ele o componentă importantă ȋn tratamentul copiilor cu ADHD.Acestea pot include:

-dezvoltatea abilităților sociale și de relaționare

-ȋnvățarea unor tehnici eficiente de studiu

-intervenții pentru dezvoltarea afectivității și a stimei de sine

1.6.3.Medicamente

Tratamentele disponibile în prezent se concentrează pe reducerea simptomelor de ADHD și îmbunătățirea funcționării. Tratamentele includ medicamente, diferite tipuri de psihoterapie, educație sau formare profesională, sau o combinație de tratamente.Acestea pot ameliora multe dintre simptomele tulburări, dar nu există nici un leac. Cu tratament, cei mai multi oameni cu ADHD poate fi de succes în școală și duce o viață productivă. Cercetatorii sunt ȋn curs de dezvoltare de tratamente mai eficiente și intervenții, precum și utilizarea de noi instrumente, cum ar fi imagistica creierului, pentru a înțelege mai bine ADHD și să găsească modalități mai eficiente de a trata și preveni.

Cel mai comun tip de medicamente utilizate pentru tratarea ADHD este numit un "stimulent". Deși poate părea neobișnuit pentru a trata ADHD cu un medicament considerat un stimulent, acesta are de fapt un efect calmant asupra copiilor cu ADHD. Multe tipuri de medicamente stimulante sunt disponibile. Câteva alte medicamente ADHD sunt non-stimulatoare și de lucru diferit decât stimulente. Pentru mulți copii, medicamente ADHD reduc hiperactivitatea și impulsivitatea și îmbunătățesc capacitatea de a se concentra, de a muncă, și de a înveța. Medicația, de asemenea, poate îmbunătăți coordonarea fizică. Cu toate acestea, o abordare one-size-fits-all nu se aplică pentru toți copiii cu ADHD. Ceea ce functioneaza pentru un copil s-ar putea să nu funcționeze pentru un alt. Un copil ar putea avea efecte secundare asociate cu un anumit medicament, în timp ce un alt copil nu poate. Uneori, mai multe medicamente sau doze diferite, trebuie să fie încercate înainte de a găsi unul care lucrează pentru un anumit copil. Orice copil cȃnd ia medicamente trebuie monitorizat îndeaproape și cu atenție de către persoanele care ȋl ȋngrijesc dar și de către medici.

Medicamentele stimulante vin în diferite forme, cum ar fi o pilulă, capsulă, lichid. Unele au actiune de scurtă durată, altele sunt cu acțiune prelungită, sau soiuri cu eliberare prelungita. În fiecare dintre aceste soiuri, ingredientul activ este aceeași, dar acesta este eliberat în mod diferit în organism. Acțiunea de lungă durată sau forme cu eliberare prelungită de multe ori permit unui copil sa ia medicamente doar o dată pe zi înainte de școală, astfel încât acestea nu trebuie să facă o călătorie de zi cu zi pentru asistența scolii pentru o altă doză. Părinții și medicii trebuie să decidă împreună care medicament este cel mai bine pentru copil și dacă copilul are nevoie de medicamente doar pentru orele de școală sau de seara și ȋn weekend, de asemenea.

1.6.3.1.Efectele secundare ale medicamentelor stimulante

Cele mai frecvente reacții adverse raportate sunt scăderea poftei de mâncare, probleme de somn, anxietate, și iritabilitate. Unii copii raportează, de asemenea, dureri de stomac sau dureri de cap ușoare. Majoritatea efectelor secundare sunt minore și dispar în timp, sau în cazul în care nivelul de dozare este coborât. Acestea pot fi:

-scăderea poftei de mâncare. Trebuie asigurat că copilul mănâncă mese sănătoase. În cazul în care acest efect secundar nu merge mai departe, trebuie discutați cu medicul copilului . De asemenea, trebuie discutat dacă există motive de îngrijorare cu privire la creșterea copilului sau creștere în greutate în timp ce ȋi era administrat tratamentul.

-probleme de somn. Daca un copil nu poate adormi, medicul poate prescrie o doză mai mică de medicament sau o formă cu acțiune mai scurtă. Medicul ar putea sugera, de asemenea, oferind medicatie mai devreme în a doua zi, sau oprirea după-amiază sau doza de seară. Adăugarea unei baze la prescripția medicală a unei doze mici de un antidepresiv sau un medicament tensiunii arteriale numit clonidina uneori ajută la probleme de somn. O rutină de somn consistentă, care include elemente de relaxare, cum ar fi lapte cald, muzică ușoară, sau activități liniștite în lumină slabă, poat ajuta, de asemenea.

1.6.3.2 Reacții adverse mai puțin frecvente

Câțiva copii dezvoltă mișcări bruște, repetitive sau sunete numite ticuri. Aceste ticuri pot sau nu pot fi vizibile. Schimbarea medicației dozajului pot face ticurile să dispară. Unii copii pot avea, de asemenea, o schimbare de personalitate, cum ar fi că sunt "plați", sau fără emoție.

1.6.4 Consilierea familiei și a cadrelor didactice

Diferite tipuri de psihoterapie sunt utilizate pentru ADHD. Terapia comportamentală are scopul de a ajuta un copil să ȋși schimbe comportamentul. S-ar putea implica asistența practică, care ar fi de ajutor ȋn organizarea sarcinilor,ȋn completarea scoalară, sau de lucru prin intermediul unor evenimente emotional dificile. Terapia comportamentală învață, de asemenea, un copil cum să monitorizeze propriul său comportament. De învățare pentru a i se da laudă sau recompense pentru a acționa într-un mod dorit, cum ar fi controlul furiei sau de gândire înainte de a acționa, este un alt obiectiv al terapiei comportamentale. Părinții și profesorii, de asemenea, pot oferi un feedback pozitiv sau negativ pentru anumite comportamente. În plus, reguli clare și alte rutine structurate poate ajuta un copil a controla comportamentul Terapeutii pot preda copiilor abilități sociale, cum ar fi cum să aștepte rândul lor, jucării de acțiuni, să ceară ajutor, sau să răspundă la teasing,să învățe să citească expresiile faciale și tonul vocii,și cum să reacționeze în mod adecvat, poate fi, de asemenea, parte din formare de competențe sociale.

Copiii cu ADHD au nevoie de îndrumare și înțelegere din partea părinților și a profesorilor lor, pentru a ajunge la potențialul maxim și de a reuși în școală. Înainte ca un copil este diagnosticat, frustrare, vina, furie și poate fi construite într-o familie. Părinții și copiii pot avea nevoie de ajutor special pentru a depăși sentimentele rele. Profesioniștii din domeniul sănătății mintale pot educa părinții despre ADHD și impactul pe care ȋl are intr-o familie. De asemenea, ei vor ajuta pe copil și părinții săi să dezvolte noi abilități, atitudini, și modalități de raportare la celălalt.

Formarea abilităților parentale ajută părinții să învețe cum să folosească un sistem de recompense și consecințe pentru a schimba comportamentul unui copil. Părinții sunt învățați să dea un feedback imediat și pozitiv pentru comportamentele pe care le doresc pentru a încuraja, și ignora sau de a reorienta comportamente care doresc să descurajeze. În unele cazuri, utilizarea de "time-out" poate fi folosit atunci când comportamentul copilului scapă de sub control. Într-un time-out, copilul este scos din situația supărătoare și stă numai pentru o perioadă scurtă de timp să se calmeze.

Părinții sunt, de asemenea, încurajați să împărtășească o activitate placută sau de relaxare cu copilul, să sesizeze și să sublinieze ceea ce copilul face bine, și să laude abilitățile copilului. Ei pot, de asemenea, să învețe să structureze situații în moduri mai pozitive. De exemplu, pot să limiteze numărul de parteneri de joaca, astfel încât copilul lor nu devin hiperstimulant. Sau, în cazul în care copilul are probleme în executarea sarcinilor, parintii pot ajuta copilul lor împărțind sarcinile mari, în pași mici, mai ușor de gestionat. De asemenea, părinții pot beneficia de învățare a unor tehnici de management al stresului pentru a spori capacitatea lor de a face cu frustrare, astfel încât să poată răspunde calm la comportamentul copilului lor.

Uneori, întreaga familie ar putea avea nevoie de terapie. Terapeutii pot ajuta membrii familiei pentru a găsi modalități mai bune de a gestiona comportamente perturbatoare și pentru a încuraja modificari de comportament. În cele din urmă, grupurile de sprijin ajută părinții și familiile conectȃndu-i cu alții care au probleme și preocupări similare. Grupurile de multe ori se întâlnesc regulat pentru a partaja frustrări și succese, pentru a face schimb de informații cu privire la specialiști și strategiile recomandate, și să vorbească cu experți.

Capitolul 2

Obiectivele si metodologia cercetării

2.1 Obiectivele generale

2.1.1Obiectivele generale sunt:

1.studierea eficienței unui demers de prevenție complex care ȋmbină orientări diverse ȋn abordarea hiperactivității cu deficit de atenție la copilul de școlaritate mică.

2.studierea eficienței unui demers de informare și instruire special creat pentru părinți și cadre didactice.

2.1.2 Obiectivele aplicative sunt:

-dezvoltarea capacității de autocontrol,

-încurajarea relațiilor de prietenie ,de încredere reciprocă ȋn grupul de egali,

-îmbunătățirea abilităților de luare de decizie și de finalizare a activităților,

-educarea motivației și independenței ȋn realizarea unei activități,

-cunoașterea particularităților copilului cu hiperactivitate și deficit de atenție,

-ȋnvățarea de noi modalități de lucru de catre părinți și cadrele didactice cu copiii ce au ADHD

2.2.1.Ipotezele generale sunt:

1.presupunem că programul de prevenție complex care ȋmbină orientări diverse este eficient ȋn diminuarea simptomatologiei la copilul cu hiperactivitate și deficit de atenție de școlaritate mică,

2.presupunem că programul de informare și instruire special creat pentru părinți și cadrul didactic este eficient pentru o mai bună cunoaștere și reționare cu copilul cu hiperactivitate și deficit de atenție de școlaritate mică

2.2.2.Ipoteze de lucru sunt:

1.În urma aplicării unui demers de prevenție complex care ȋmbină orientări diverse ȋn abordarea hiperactivității cu deficit de atenție la copilul de școlaritate mică:

a.crește capacitatea de autocontrol,

b.se dezvoltă relațiile de prietenie,de ȋncredere reciprocă ȋn grupul de egali,

c.se ȋmbunătățesc abilitățile de luare a deciziilor și de finalizare a activităților,

d.se educă motivația și independența ȋn realizarea unei activități,

2. În urma aplicării unui program de informare și instruire special creat pentru părinți și cadrele didactice se ȋmbunătățește cunoașterea particularităților copilului cu ADHD și se ȋnvață noi modalități de lucru cu copilul cu hiperactivitate și deficit de atenție de școlaritate mică.

2.3 Variabilele cercetării

Variabila independentă este programul complex de prevenție,informare și instruire aplicat specific copilului cu ADHD,părinților cȃt și cadrelor didactice.

Variabilele dependente sunt:

-capacitatea de autocontrol,

-relațiile de prietenie,de ȋncredere reciprocă,

-abilitățile de luare a deciziei,

Abilitățile de finalizare a acțiunilor.

2.4.Descrierea metodelor de investigație

Metode psihometrice:

1.Matricile Progresive Raven Color-sunt un test de inteligență ce evaluează spiritul de observație,capacitatea de a reține pe plan mental informațiile descoperite,abilitatea de a lucra cu informațiile ȋn același fel pe mai multe planuri.Formează o probă perceptivă neverbală folosită pentru a examina inteligența generală Acest test se realizează fără a avea un timp limită. Este alcătuit din treizeci și șase de itemi organizați pe trei serii a cȃte doisprezece probleme fiecare.Fiecare item constă ȋntr-un desen din care lipsește un element.Cotarea se face prin adunarea punctelor obținute pentru fiecare răspuns corect.Cercetările factoriale au arătat că anumite funcții mintale sunt ȋn strȃnsă legătură cu inteligența general,adică sunt ,,saturate ȋn inteligență’’.Prin măsurarea acestora se poate determina nivelul inteligenței generale,adică se pot construe teste de inteligență care să cuprindă probe omogene și nu eterogene. Au fost aplicate pre și posttratament.

2.Scala de evaluare a hiperactivității și deficitului de atenție pe care a completat-o ȋnvățătoarea(adaptare după Barkley,1991)aplicată pre și posttratament.

Se calculează următoarele scoruri:

-numărul simptomelor prezente-prin adunarea numărului de itemi cotați cu doi sau trei.Scorul care este egal sau mai mare de opt simptome reprezintă limita pentru diagnosticul de ADHD.

-scorul total-se face suma numărului total de puncte pentru cei paisprezece itemi.Dacă scorul depășește 1.5 abaterea standard peste medie pentru sex și vȃrstă se consider că este semnificativ clinic.

-factorul I:Neatenție-Hiperactivitate-se calculează suma la următorii itemi:

-1-3, 6-8,12,13 pentru scala completată de cadrul didactic;

-1-3,6-8,12-14 pentru scala completată de părinte.

Dacă scorul depășește 1.5 abaterea standard peste medie pentru sex și vȃrstă se consider că este semnificativ clinic.

-factorul II:impulsivitate-Hiperactivitate- se calculează suma la următorii itemi:

-1,2,4,5,9-11,14 pentru scalele completate de părinte și cadrul didactic.

Dacă scorul depășește 1.5 abaterea standard peste medie pentru sex și vȃrstă se consider că este semnificativ clinic.

Metoda observației

Fișa de observație comportamentală în timpul lecției (adaptare după Barkey,1991),aplicată pre si posttratament.Aceasta este folosită pentru a observa și ȋnregistra simptomele hiperactivității cu deficit de atenție ȋn timpul muncii individuale stunci cȃnd copilul stă ȋn bancă.Acesta este observant ȋn timpul activității independente timp de 15-20 minunte,ȋn comparație cu un copil mediu din clasă.Se notează comportamentele observate pe fișa de observație comportamentală la interval de 30secunde.Fișa de observație cuprinde următoarele categorii comportamentale:

-susținerea atenției ȋn timpul sarcinii,

-agitația psihomotorie,

-vorbitul excesiv ȋn timpul lecției,

-jocul cu obiecte ȋn timpul lecției,

-capacitatea de a rămȃne așezat ȋn timpul procesului instructive-educativ.

Metode proiective:

a)Desenul familiei-este o probă de evaluare care se aplică ȋn general copiilor.Prin acest act de creație cei mici pot transmite mesaje și explicații pe care nu le pot exprima verbal.Prin joc sunt manifestate emoțiile,dorințele dar și frustările sau starea de neliniște.Acesta este necesar pentru a cunoaște raporturile copilului cu familia sa.Prin simpla observare a desenului se pot culege informatii despre cunoașterea sentimentelor pe care copilul le are față de familia sa,cum se plasează ȋn cadrul familiei sale și ce relație există ȋntre ei. (Cucu-Ciuhan,G.,2006).Pentru o interpretare complex a desenului,se adaugă următoarele ȋntrebări:

-,,Care ti se pare cea drăguță persoană și de ce?’’

-,,Care ti se pare mai puțin drăguță și de ce?’’

-,,Care este cel mai fericit și de ce?’’

-,,Tu pe cine preferi și de ce?’’.

A fost aplicat pre și posttrament.

b)Testul arborelui-folosit pentru identificare personalității subiectului.Analiza se va face ținȃnd cont de urmatoarele aspecte:

-plasarea desenului in pagină

-mărimea desenului

-perspectiva-

-calitățile liniei

-tratarea diferențiată-exprimarea unei atenții neobișnuite pentru unele părți ale desenului

-impresia generală a desenului-care este impresia pe care ar crea-o acest copac dacă ar fi viu?

-impresia generală a desenului

Interpretarea desenelor comport două nivele de analiză:unul frontal ȋn care sunt precizați indicii cu rol de simptom,care apoi sunt corelați cu ceea ce rezultă din analiza calitativă.

2.5.Participant

În această cercetare a participat o singură persoană cu numele de Florin .Înaintea ȋnceperii programului de prevenție,informare și instruire copilul a fost evaluat clinic.

Evaluarea clinică a cuprins informații grupate pe mai multe dimensiuni(Cucu-Ciuhan, 2003):

1.Starea prezentă a subiectului:

A.Adaptarea la situațiile existențiale

Florin are opt ani și este elev ȋn clasa pregătitoare.Atȃt la școală cȃt și acasă este ȋntr-o continuă mișcare,este distras de toți factorii din jurul lui și nu ȋși poate menține atenția prea mult timp.Este respins de cei din,fiind pedepsit fizic de către mama sa cu care locuiște pentru că ,nimic nu face pȃna la final,nu ascultă cȃnd i se spune cȃte ceva.

Aceste probleme de neatenție și activitate excesivă ȋi crează probleme atȃt acasă dar și la școală,colegii evitȃndu-l din cauza comportamentului său.

B.Comportamente simptomatice

De către doamna ȋnvățătoare este considerat un copil problemă.Părinții colegilor de clasă sunt nemulțumiți de faptul că ȋn aceeași clasă cu copiilor trebuie să existe cineva care le ȋmpinge copiii,le rupe bibliorafturile,etc, de multe ori existȃnd foarte multe certuri cu mama băiatului și cu doamna ȋnvățătoare acestia amenințȃnd că nu vor să ȋși mai aducă copiii la școală din cauza lui.Învățătoarea spune că Florin este un copil ȋn continuă mișcare,indiferent ȋn ce context se află,ochii ȋi fug de la un factor de distragere la altul iar de multe ori ȋși exprimă propriile gȃnduri.De cele mai multe ori acesta recurge la rezolvarea rapidă a temei,ceea ce ȋnseamnă că trebuie să și-o refacă,process care nu ȋi place.Florin nu poate să stea liniștit să ȋși facă treaba,se ridică ȋn timpul lecțiilor,merge pe la colegi,stă pe marginea scaunui ȋn timpul lucrului,atinge ȋn permanență obiecte și oameni.În perioadele de odihnă continuă să se miște ȋn orice poziție.Copilul spune că nu vrea să facă rău la nimeni,vrea doar să se joace colegii și cu el și mama să nu ȋl mai pedepsească.În urma observație la clasă am constat că elevul prezintă semene ale hiperactivității cu deficit de atenție.Mama spune că s-a săturat și nu știe ce să ȋi mai facă mai ales de cȃnd s-a despărțit de soțul ei.

C.Motivația pentru intervenție și concepția anterioară cu privire la sănătatea mintală

Din interviurile realizate cu subiectul,părinții și cadrele didactice reiese conștientizarea existenței problemelor precum și dorința de a se schimba.Este interest să coopereze și are așteptări realiste ȋn ceea ce privește prevenția.

2.Caracteristicele de suprafață ale persoanei

A.Particularitățile biologice

Florin are treizeci de kilograme și o ȋnălțime de o sută treizeci centimetrii fiind mai dezvoltat decȃt ceilalți colegi din clasa lui.Aspectul general este plăcut,ținuta este decentă și puțin neglijată.

Istoricul medical

Florin este născut la data de 28.12.2006 și mai are un frate mai mare cu patru ani.A fost un copil născut la termen la vȃrsta de treizeci și opt de ani.În timpul sarcinii mama a consumat alcool,tutun și cafea chiar dacă acestea au fost interzise de către medicul de familie al acesteia.Copilul a ȋnceput să vorbească la vȃrsta de trei ani.La patru ani acesta a fost dus de către părinții săi la grădiniță.În timpul copilăriei acesta a mai avut probleme medicale nesemnificative asa cum sunt răcelile si amigdalitele.

B.Temperamentul

Florin are un temperament flegmatic fiind introvertit.Este o persoană calmă,leagă greu prietenii,este grijului,și are o adaptabilitate dificilă.

C.Trăsături manifestate ale personalității

Din relatările colegilor acesta este un copil darnic,grijului,iubitor.Din cauza necomunicării stării de spirit cei din jur nu reușesc să ȋl ȋnțeleagă,urăște comparațiile cu alte persoane și se simte neiubit și neȋnțeles.

3.Dinamica și structura personalității

A.Motivele și afectele

Florin are următoarele emoții negative:tristețe,anxietate,deznădejde toate legate de faptul că nimeni nu ȋl ȋnțelege,colegii nu vor să se joace cu el,părinții lui sunt despărțiți iar el vrea să ȋși petreacă cȃt mai mult timp cu tatăl său ceea ce nu este posibil deoarece el a fost ȋncredințat mamei sale.Acesta are trebuințe de apreciere socială,iubire și apartenență.

B.Principiile morale,valorile sociale și atitudinile

Elevul respectă normele sociale ȋn care trăiește,are idealuri copilărești și flexibile.Prezintă principii raționale și are o conștiință flexibilă.

C.Funcțiile și identitatea Eu-lui

Eu-l este marcat de slăbiciune manifestată prin sentimente de culpabiliate avȃnd o capacitate scăzută de adaptare.Impulsurile lui sunt modulate,are capacitatea de a păstra obiectivitatea și perspective fiind capabil să răspundă pentru propiile acțiuni.

Principalul mecanism de apărare este elaborarea transpunȃndu-și sentimentele inconștiente ȋn procesul creației care este completat de mecanisme eficiente de coping. Elevul se apropie de problemele cognitive prin reducerea complexității lor,poate tolera ambiguitatea printr-o percepție bruscă.Inteligența este peste medie și are aptitudini școlare dar și sportive. Copilul este capabil să-și amintească conexiuni de simboluri sau sunete,descifrȃnd chiar și cuintele,poate să spună povești pe baza desenelor folosite.La matematică abilitățile sale sunt bune pentru denumiri,formare de grupuri și numărat.

4.Determinanții sociali și situațiile actuale de viață

Florin face parte dintr-o familie cu doi copii,fiind mai mic decȃt fratele său cu patru ani.Locuiește cu mama și cu fratele,părinții fiind divorțați.Mama nu are un loc de muncă și consumă frecvent alcool și tutun,acesta fiind unul din motivele divorțului.Pentru copil mama este considerată cea mai important dar ȋși dorește ca tatăl său să se reȋntoarcă acasă.

5.Etiologia socială

Atmosfera de acasă nu este foarte liniștită din cauza consumului de alcool,al problemelor financiare,dar și din cauza comportamentului copilului.Copilul primește frecvent pedeapsă fizică de la mama sa fapt pentru care atunci cȃnd este ȋn colectivitatea de copii acesta ȋși resfrȃnge furia acumulată asupra lor.

6.Stresurile majore și potențialul de coping

Factorii generatori de stres din viața copilului sunt:faptul că ceilalți semeni ȋl resping, divorțul părinților,modalitățile de rezolvare a problemelor din partea mamei.La școală este marginalizat de către ȋntreg colectivul,nu este solicitat la activități iar atunci cȃnd este se descurcă foarte bine.

7.Dezvoltarea personalității

Florin este ȋn relații bune cu membrii familiei,dar este marginalizat de către colectivul școlar din cauza simptomelor pe care le are. La vȃrsta de șase ani părinții s-au separat rămȃnȃnd ȋnsă ȋn relații bune. În timp ce acasă fratele mai mare,Edi,ȋși făcea temele Florin a ȋnvățat singur să scrie și să citească cu litere de tipar,totul realizȃndu-se prin joacă.

Conceptualizarea cazului

Florin este elev la clasa pregătitoare și prezintă opt dintre cele paisprezece simptome ale hiperactivității cu deficit de atenție și cu un scor total semnificativ din punct de vedere clinic pe scala de evaluare a hiperactivității și deficitului de atenție completată de ȋnvățătoare.Este un elev marginalizat de colegi și de către doamna ȋnvățătoare care ȋl consideră un copil problemă.Părinții colegilor de clasă sunt nemulțumiți de faptul că ȋn aceeași clasă cu copiilor trebuie să existe cineva care le ȋmpinge copiii,le rupe bibliorafturile,etc, de multe ori existȃnd foarte multe certuri cu mama băiatului și cu doamna ȋnvățătoare acestia amenințȃnd că nu vor să ȋși mai aducă copiii la școală din cauza lui.Învățătoarea spune că Florin este un copil ȋn continuă mișcare,indiferent ȋn ce context se află,ochii ȋi fug de la un factor de distragere la altul iar de multe ori ȋși exprimă propriile gȃnduri.De cele mai multe ori acesta recurge la rezolvarea rapidă a temei,ceea ce ȋnseamnă că trebuie să și-o refacă,process care nu ȋi place.Florin nu poate să stea liniștit să ȋși facă treaba,se ridică ȋn timpul lecțiilor,merge pe la colegi,stă pe marginea scaunui ȋn timpul lucrului,atinge ȋn permanență obiecte și oameni.În perioadele de odihnă continuă să se miște ȋn orice poziție.Face parte dintr-o familie cu doi copii,fiind mai mic decȃt fratele său cu patru ani.Locuiește cu mama și cu fratele,părinții fiind divorțați.Mama nu are un loc de muncă și consumă frecvent alcool și tutun,acesta fiind unul din motivele divorțului.

2.6.Descrierea procedurii de lucru

Programul complex de prevenție,informare și instruire a fost aplicat copilului,părinților și cadrelor didactice.Cu copilul s-a lucrat zece ședințe,fiecare ședință de cȃte o oră,pe o durată de șase luni.Ședințele s-au desfășurat ȋn cabinetul psihopedagogic cȃt și ȋn sala de sport.

La ȋnceput lui Florin,părinților și cadrelor didactice li s-au aplicat următoarele instrumente:

-testul Raven Color la pretratament a obținut percentilul 75 ,adică o capacitate intelectuală peste medie.

-testul familiei copilul a desenat cȃnd i-am cerut familia porcului și a găinii.După ce a făcut desenul asa cum a vrut el i-am cerut din nou să ȋmi deseneze o familie.Desenul l-a ȋnceput din partea stȃngă iar primul personaj a fost tatăl,mama,fratele și el s-a desenat ultimul.Dispunerea ȋn pagină este neregulată indicȃnd impulsivitatea,personajele sunt deformate.liniile au fost trasate cu un gest amplu și ocupă o bună parte a foii ceea ce indică o mare expansiune vitală,o extraversie a tendințelor.Mama este desenată mai mare decȃt celelalte personaje ceea ce semnifică faptul că atenția și o energie special se ȋndreaptă către ea,copilul valorizȃndu-o ȋn particular.A adaugat o talie mai mare decȃt la restul personajelor,detalii supraadăugate ȋn zona capului.Desenul a fost plasat ȋn partea de sus exprimȃnd expansiunea imaginativă.Personajele sunt desenate apropiate semnificȃnd legătura afectivă dintre ei.

-testul arborelui-privind impresia globală a desenului aceasta este plastic dizarmonică fapt ce denotă o expresiviate bogată,dar haotică,spirit neorganizat și lipsă de armonie.Arborele este plasat in parte stȃngă jos exprimȃnd un efort de cenzurare și dificultăți de adaptare.Desenul este subdimensionat exprimȃnd temperamental introvertit,finețe intelectuală și spirituală.Trunchiul este aproximativ egal cu coroana.Linia solului plasată deasupra bazei trunchiului semnifică o atitudine pasivă și nostalgică.Teama sau evitarea de a se fixa este evidențiată prin absența rădăcinii.Prezența trunchiului semnifică o maturizare socială,cunoaștere de sine și normalitate psihică.Conturul trunchiului este realizat din linie ȋntreruptă care evidențiază impulsivitatea,neliniștea și nerăbdarea.Trunchiul realizat ȋn linie simplă și baza dreaptă sunt normale la școlarii mici.Trunchiul ȋnchis jos și deschis sus ȋntr-o coroană ȋn forma de balon și ramurile structurate necircumscrise semnifică incapacitatea de relaționare și integrare ȋn mediul social.Ramurile sunt realizate dintr-o linie unică ȋn formă de raze exprimȃnd lipsa de răbdare,reacții nestăpȃnite și lipsa de concentrare.Absența florilor ȋn desen scot in evidența atașamentul de permanent.

– Scala de evaluare a hiperactivității și deficitului de atenție completată de ȋnvățătoare unde elevul a prezentat opt dintre cele paisprezece simptome ale hiperactivității cu deficit de atenție și cu un scor total semnificativ din punct de vedere clinic pe scala de evaluare a hiperactivității și deficitului de atenție

-ȋn urma aplicării chestionarului pentru părinți și cadrul didactic ȋn pretramanent analiza a indicat faptul că este nevoie de instruire asupra unor aspect atȃt pentru cadrul didactic cȃt și pentru părinți.Participanții au relevant nevoie similar de informare cum ar fi informații despre ADHD,nevoia de perfecționare privind strategiile,metodele și tehnicile de lucru pentru copiii cu nevoi special,dezvoltarea deprinderilor de bună comunicare cu părinții copilului și modalități de procurare și aplicare a resurselor concepute pentru sprijinul elevilor diagnosticați cu deficit de atenție și hiperactivitate.Părinții au nevoie să deprindă strategii de negociere,să-și dezvolte ȋnsușirile sociale și interpersonal,dar și capacitatea de a controla comportamentul copilului.

Ședința 1

La prima ședință i-am explicat lui Florinel că noi vom face foarte multe jocuri distractive ȋmpreună și că am confecționat pentru el un panou pe care vom lipi bulinuțe roșii sau fețe zȃmbitoare de cȃte ori va executa sarcina de lucru pȃnă la final iar la sfȃrșitul sedințelor le vom arăta expoziția noastră și celorlalți colegi pentru a fi lăudat de aceștia.

Apoi am continuat printr-un joc al monezilor.Acesta se folosește pentru concentrarea atenției.Am folosit o grămăjoară mică de monede,un carton și un ceas cu secundar.Pentru ȋnceput am ales cinci monede din grămadă și le-am aranjat pe un rȃnd.I-am explicat lui Florin că sarcina lui este pentru ȋnceput să privească cu atenție monedele de pe masă pentru că le voi acoperii cu planșa de carton iar ȋn timp ce voi porni secundarul ceasului el va trebui să ia monede din grămadă și să le aranjeze ȋn aceeași ordine ca ȋn cealaltă secvență.Copilul a ȋnțeles ce are de făcut și a realizat sarcina ȋn douăzeci de secunde.După mai multe repetiții am crescut dificultatea succesiunilor incluzȃnd și alte tipuri de monede.I s-a părut un joc foarte amuzant și distractiv.La finalul sedinței Florinel a primit din partea mea laude și o față zȃmbitoare pe care am atașat-o panoului cu recompense.Pentru că mama a fost foarte fericită că baiatul a realizat ce i-am cerut ca drept recompensă i-a cumpărat o mașinuță pe care el și-o dorea foarte mult.

Ședința 2

În această ședință ne-am jucat cu puzzle-ul.A fost o imagine din desene animate cu 63 de piese. La ȋnceput i-am arătat cum trebuie să arate puzzle-ul la final și am continuat cu ȋmbinarea primelor piese pentru a-l ajuta puțin.Florin a continuat singur apoi sub supravegherea mea.După multe ȋncercări și eforturi băiatul a realizat sarcina de lucru.Știind de la doamna ȋnvățătoare că lui ȋi place să și deseneze i-am spus să deseneze un om.Desenul a fost plasat ȋn partea stȃngă ȋn centru.L-am ȋntrebat ce face personajul și ce vȃrstă are iar el mi-a raspuns că are șapte ani și ,,iubește’’.Are doi băieți,e sănătos,lucrează cu tractorul și plugul.Frămȃntarea lui e că nu este iubit,se ȋnfurie cȃnd uită ceva și reacționează prin bătaie.Obiceiul său este să meargă la semănat,ȋși iubește familia,are ca prieteni băieți și i-ar place să semene cu el.Copilul nu a răspuns la toate ȋntrebările care erau necesare să i le administrez pentru că s-a ridicat de pe scaun și a refuzat să ȋmi mai răspundă ȋncepȃnd să deseneze pe rȃnd cȃteva litere dar și cifre. Ca temă pentru acasă i-am sugerat să ȋncerce să repete alegere jocul cu monezile sau să realizeze alt puzzle iar data viitoare cȃnd vom avea ședința să mi-l arate .La final a primit fața zȃmbitoare pe care am atașat-o panoului de recompense.

Ședința 3

La a treia ȋntȃlnire Florin a venit cu un puzzle rezolvat de el și era foarte mȃndru că a reușit să ȋl facă fără ajutorul nimanui.L-am lăudat și l-am ȋncurajat să mai facă și altele de marime și dificultate mai mari acasă dar și la școală.Apoi am continuat cu un joc nou și foarte distractiv pentru el.

Pentru a desfășura această ședință am avut nevoie de un laptop cu acces la internet.Ședința a constat ȋntr-un joc de concentare pe internet.Jocul s-a numit ,,Ucigașul de țȃnțari’’ (Mosquito Killer).Sarcina copilului a fost să omoare cu o paletă cȃt mai mulți țȃnțari ȋntr-un timp de treizeci de secunde pentru ȋnceput.După ce am repetat de două ori acest joc i-am propus lui Florinel să micșorăm timpul de joc la douăzeci de secunde pentru a vedea dacă reușește să omoare la fel de mulți țȃnțari ca ȋn treizeci de secunde.La prima execuție a reușit să omoare jumate dar după cȃteva repetiții copilul a realizat sarcina cu success.A fost un joc foarte distractiv care i-a plăcut lui Florin.Acesta a precizat la final că și-ar dori să aibă și el acasă un calculator așa cum au colegii lui și că iar place să vină tatăl acasă ca să se joace cu el.După jocul pe laptop am continuat cu un exercițiu de autocunoaștere.Copilul a primit o hȃrti format A4 și creioane.I-am spus că trebuie să ȋmpartă foaia ȋn două părți egale și să deseneze ȋn partea stȃngă un personaj de desene animate care ȋi place lui cel mai mult iar ȋn partea stȃngă alt personaj care ȋi place mai puțin.Prima dată i-a desenat pe Tom și pe Jerry spunȃnd cȃ ȋi place de ei că se joacă toată ziua alergȃndu-se iar ȋn al doilea desen au fost ilustrați Bags și Daffy spunȃnd că nu ȋi place de ei că sunt urȃți,rȃd tot timpul fără motiv și că ȋl aleargă pe Looney Tunes.

Ședința 4

În cadrul acestei ședințe am folosit relaxarea și imaginația pozitivă.Am combinat tehnici simple de relaxare pentru a putea creierul să dezvolte noi deprinderi.Florinel fiind un copil retras și marginalizat de colegi am hotărȃt ȋmpreună cu el să stea relaxat pe scaun și să ȋși imagineze că se joacă ȋmpreună cu colegii săi un joc preferat.Mi-a spus că și-ar dori să se joace ȋmpreună cu ei ,,Rațele și vȃnătorii’’,că vrea să fie vȃnătorul și să ȋi ȋmpuște pe ceilalți colegi dar iar place să fie și rață pentru a putea fugi din calea puștii.I-am sugerat să joace jocul de două ori imaginativ dar ȋn situații diferite,ȋn prima să fie vȃnător iar apoi rață.L-a ȋncȃntat foarte mult ideea apoi s-a lipit de spătarul scaunului și a ȋnceput să-și imagineze că se joacă.Din cȃnd ȋn cȃnd zȃmbea și dădea din picioare.După ce a terminat jocul imaginativ i-am propus alt joc ȋn care să stea liniștit pe scaun fără să se miște iar eu ȋl voi cronometra.I-am spus că dacă reușește să stea mai mult timp la final va primi o față zȃmbitoare.Pentru prima ȋncercare a reușit să stea nemișcat doar un minut.L-am lăudat și i-am spus că o să mai repetăm acest joc și la altă ȋntȃlnire.I s-a părut pentru ȋnceput puțin cam dificilă această sarcină pentru mi-a spus că lui ȋi place să se miște.Acest joc este folosit prin repetiție pentru a ȋntării conexiunile dintre creier și corp pentru a crește stăpȃnirea de sine.

Ședința 5

În cadrul acestei ședințe am folosit planșe pentru concentrarea atenției.Prima fișă de lucru conține cinci pagini cu numere de la zero la nouă ȋn ordine aleatoare ȋn care cifra doi este de culoarea roșie.Sarcina lui Florin a fost să ȋncercuie cifra doi.Primele trei pagini le-a rezolvat fără prea mare dificultate iar la următoarele două a ȋnceput să sară din rȃnduri omițȃnd multe cifre de doi.După finalizarea sarcinii l-am lăudat și i-am propus să repetăm activitatea.Următoarea fișă conținea aceleași cifre doar ȋn două pagini fiind scrisul mai mic iar cifra doi era de culoarea neagru la fel ca și celelalte cifre.Sarcina de lucru a rămas aceeași.I-am spus că dacă va reuși să ȋncercuie mai mult de jumate din cifra doi ca drept recompensă va juca ..Rațele și vȃnătorii’’ alături de colegii săi ȋn ședința următoare.Acesta a fost foarte ȋncȃntat și a spus că va ȋncercui toate literele.La final după ce a terminat și am verificat ȋmpreună am realizat că Florin a realizat mai mult de jumate din sarcina de lucru.Acesta a fost foarte bucuros și a spus că așteaptă cu nerăbdare următoarea ȋntȃlnire pentru a se juca cu colegii săi.

Ședința 6

Această ședință s-a desfășurat ȋn sala de sport a școlii ȋn care ȋnvață Florin.Pentru ȋnceput am mers ȋn sala de clasă ȋn care ȋnvață copilul și le-am spus colegilor că Florin vrea să se joace ȋmpreună cu ei ,,Rațele și vȃnătorii’’.Copii la ȋnceput nu au fost foarte ȋncȃntați pentru că de fiecare dată cȃnd s-au jucat cu acesta el i-a ȋmpins,s-a comportat urȃt cu ei și nu a respectat regulile jocului.Le-am spus că de data asta totul va fi diferit,că și el este colegul lor chiar dacă de multe ori este mai agitat.I-am făcut să ȋi acorde și lui șansa de a se juca ȋmpreună și să nu ȋl mai marginalizeze.Apoi am mers ȋmpreună alături de doamna ȋnvățătoare ȋn sala de sport.Copii știau deja regulile jocului dar le-am reamintit ȋnca o data pentru a ne asigura că și Florin le va respecta.I-am spus că nu are voie să ȋi ȋmpingă pe colegi,și să aștepte liniștit rȃndul la joc pentru a fi vȃnător.Copii au decis ȋmpreună ca pentru ȋnceput vȃnătorul să fie Florin acesta acceptȃnd bucuros.S-a dat startul jocului iar Florin a ȋnceput să-și alerge colegii pentru a-I prinde.În timpul activității toți copii au respectat regulile și au spus că de acum ȋnainte ȋl vor primi și pe Florin ȋn jocurile lor.

Ședința 7

În această ședință am folosit exerciții de mișcare și jocuri de rol.I-am prezentat lui Florin sarcina de lucru.Acesta a primit cinci cartonașe sub formă de steluțe ȋn diferite culori:roșu,mov,albastru,roz,galben.Fiecare culoare reprezenta o sarcină diferită.:la culoarea roșu Florin trebuia să se ridice de pe scaun și să stea ȋntr-un picior,la mov trebuia să alerge ȋn jurul mesei două ture,la albastru să stea liniștit pe scaun 1 minut ,etc.La ȋnceputul jocului Florinel a ȋncurcat puțin regulile fiecărei steluțe.După ce am continuat acesta a realizat sarcinile fără probleme.Apoi copilul a primit o hȃrtie A4 și creioane colorate și i-am sugerat să deseneze ce vrea el.Acesta fără prea multe ezitări a ȋnceput să scrie tot alfabetul spunȃnd că doamna nu le-a predate toate literele dar el deja le știe.La final copilul și-a primit fața zȃmbitoare pe deplin meritată.

Ședința 8

Am folosit pentru această ședință jocul de rol ,,De-a ȋnvățătorul ‘’.La această activitate a participat și ȋnvățătoarea lui.În acest joc cei doi participanți și-au schimbat rolurile.Scopul acestei activitatăți a fost de a conștientiza ce simt cei doi și ce crede unul despre celălalt ȋn cadrul procesului instructive-educativ.La ȋnceput copilul a fost puțin reticent spunȃnd că ȋi este rușine să joace acest joc dar ȋnvățătoarea l-a ȋncurajat spunȃndu-i că este doar un joc și că nu va păți nicio sancțiune.Copilul și-a imitate ȋnvățătoarea iar aceasta a fost foarte uimită de modul cum o percepe copilul atunci cȃnd interacționează ȋn procesul instructive-educativ.La final Florinel a fost lăudat cu fața zȃmbitoare.

Ședința 9

În această ședință am folosit metafora artistică care este considerată o ușă prin care inconștientul se poate exprima pe calea reprezentării conștiente furnizȃndu-i terapeutului ,,o hartă a resurselor și structurilor copilului’’ (Cucu-Ciuhan,2006).Copilul a primit o hȃrtie format A4 și creioane colorate.I-am cerut să ȋși deseneze conturul palmei.După ce a realizat desenul i-am sugerat să ȋși amintească o ȋntȃmplare deosebită care i-a facut plăcere ȋn ultima săptămȃnă.Fără să stea prea mult pe gȃnduri Florin a desenat un copil,o minge și o poartă de fotbal.A scris titlul desenului ,,La fotbal’’. L-am ȋntrebat ce simbolizează pentru el acel desen și mi-a spus că la ora de sport și-ar dori să joace și el fotbal ȋmpreună cu colegii lui așa cum fac ei.L-am ȋntrebat de ce el nu se joacă cu ei iar el mi-a răspuns că ȋi mai ȋmpinge cȃteodata iar ei preferă să nu ȋl mai primească ȋn jocul lor.În timp ce ȋmi spunea că nu se joacă colegii și cu el fotbal pe fața lui se citea tristețea.La realizarea desenului a folosit culoarea negru care simbolizează tristețea,disperarea,neliniște sufletească,dar și culoarea verde pentru realizarea gazonului,exprimȃnd voința de acțiune,perseverență și tenacitate.

Ședința 10

La această ședință i-am spus lui Florin că va merge alături de colegii săi să joace fotbal.Acesta a sărit ȋn sus de bucurie și mi-a spus că l-am facut cel mai fericit de pe pămȃnt.Alături de domnul profesor de sport am mers pe teren unde așteptau și ceilalți colegi.Le-am spus că se va juca și Florin cu ei.L-au acceptat ȋn joc iar după ce profesorul le-a explicat clar regulile jocului i-a spus lui Florin că dacă ȋi mai ȋmpinge pe colegi ȋn timpul jocului va primi cartonaș roșu și va fi sancționat prin eliminarea din joc.În timpul jocului a primit doar un cartonaș galben care ȋl avertiza că la următoarea abatere va fi sancționat prin eliminare.Jocul a decurs apoi normal pȃnă la final.Ca drept recompensă i-am spus lui Florin să ȋși aleagă trei colegi cu care să mergem ȋmpreună ȋn cabinetul psihologic.El i-a ales pe Luis,Ramona și pe Ionela.Cei trei colegi sunt și vecinii lui de acasă.Le-am dat o hȃrtie A4 și le-am spus că pe acea hȃrtie fiecare să deseneze ce vrea.După ce am tras la sorți primul care a desenat a fost Luis care a desenat o pȃnză de păianjen.Apoi a urmat Florin care a simțit nevoia să delimiteze spațiul pentru fiecare desen prin trasarea unor linii verticale.El a desenat o minge de fotbal.A urmat Ionela care a făcut o floare din inimioare iar Ramona o fată cu o carte și a scris că ȋi place să ȋnvețe.În timp ce Ionela și Ramona desenau Florin a văzut că ȋn cabinet exista o minge și nu și-a putut stăpȃni energia acesta ridicȃndu-se de pe scaun și a ȋnceput să se joace singur dȃnd scurte pase.

În cadrul acestui program cadrul didactic a fost informat ȋn legătură cu o serie de aspect indicate pentru un management eficient al clasei ȋn care există copii cu deficit de atenție și hipeactivitate:

-elevii cu CES trebuie așezați aproape de profesor,

-instrucțiunile sunt precizate clar ȋn legătură cu deplasările premise ȋn clasă,

-a se evita așezarea elevilor cu ADHD lȃngă ferestre sau ȋn zonele ușor de distras,

-elevii cu ADHD pot fi așezați alături de elevi care reprezintă modele positive,

-regulile clasei trebuie să fie precizate ȋn termini simpli și să fie afișate la loc vizibil,

-comportamentele positive trebuie lăudate pentru a fi ȋntărite,

-elevului trebuie să i se amintească de finalizarea activității,

-copilul cu cerințe educative special nu trebuie privat de pauză ca drept pedeapsă,

-trebuiesc utilizate gesturi atunci cȃnd se oferă instrucțiuni și explicații,

-se vorbește clar,rar,simpu și cu accent și intonație,

-trebuie oferite exemple și utilizat suportul vizual.

În urma ședințelor cu Florin am considerat că ar fi eficient pentru ȋmbunătățirea relației cu părinții structurarea unui demers de informare și instruire care să-i ajute pe aceștia pe deoparte sa afle mai multe informații despre ADHD și pe de altă parte despre metodele adecvate de abordare și comunicare cu copiii cu hiperactivitate și deficit de atenție.Ei au primit următoarele informații:

1.modalități de raportare a părinților la problemele copiilor cu deficit de atenție și hiperactivitate

Acceptarea problemelor de comportament ale copiilor presupune ȋn primul rȃnd ȋnțelegerea tulburării și efectele pe care tulburarea le are ȋn comportament copiilor ȋn diferite medii sociale.

De obicei părinții reacționează ȋn unul dintre următoarele moduri:

a)părintele care neagă-este cel care reacționează ȋntr-un mod neadecvat la diagnostic deoarece ȋi este foarte greu să accepte că copilul său nu ȋși poate controla temperamentul.Ei ȋncearcă să ignore și să nu accepte diagnosticul primit.Prin aceasta atitudine poate crește și presiunea asupra copilului generȃnd furie,descurajare,frustare.

b)părintele care semiacceptă-este cel care se ȋnclină ȋntre negare și acceptare,acceptȃnd comportamentul copilului pȃnă la o anumită limită.Această atitudine poate crea agresivitate și un comportament coercitiv din partea părinților.Astfel copilul va devenii confuz ȋn așteptările sale de la părinți.Așteptările părinților fiind prea crescute,copilul va ȋncerca deseori să obțină control mai mult și ȋn final să controleze familia.

c)părintele care acceptă-este cel care este de accord cu diagnosticul primit.Ei au văzut că unele comportamente nu sunt ȋn regulă la copilul lor dar nu au avut cunoștintele necesare pentru a ști despre ce este vorba.

2)indicarea unor măsuri practice și principii de acțiune

a)managementul timpului alocat copilului-este foarte important ca atunci cȃnd exista simptome ale tulburării părinții să fie alături de copil,să trateze cu calm și răbdare problemele cu care se confruntă și nevoile specifice ale copilului.Identificarea simptomelor timpuriu este foarte importantă pentru o abordare mai eficientă a tulburării.

b)verbalizarea importanței pe care le au ȋnvățarea,auto-controlul și auto-organizarea- prin acestea se pun bazele unui sistem ce asigură premisele necesare construirii unor comportamente dorite și pentru a ține sub control simptomele specifice.Scopul ȋnvățării este de a conduce copilul spre cunoaștere,spre lecture și descoperire.

c)stabilirea programului de activitate-părinții au posibilitatea de a organiza programul copilului ȋntr-un mod coerent.Asfel au fost recomandate următoarele:

-instalarea unui ceas vizibil ȋn camera copilului,

-crearea unui spațiu destinat sarcinilor de lucru instructiv-educative,

-utilizarea unui organizator și a unui calendar de perete,

-renunțarea la program poate afecta logica și motivația copilului de a respecta ȋn viitor programul stabilit.

d)utilizarea sistemului de recompense și sancțiuni

Acest sistem se folosește pentru stimularea comportamentelor dezirabile și inhibarea simptomelor specifice tulburării și a efectelor lor.Nu este recomandată folosirea recompensei substanțială ci a unor ,,premii’’ care să fie corelate cu pasiunile și interesele constructive ale copilului.Ca sancțiune trebuiesc evitate pedepsele fizice și violența verbală.Copilul ȋnvață prin imitație iar folosirea unor sancțiuni inadecvate pot agrava problemele cu care se confruntă copilul, Pedeapsa/penalizarea este orice eveniment care determină reducerea unui comportament.

Principalele tipuri de penalizare sunt:

a)Pedeapsa fizică este o formă de penalizare ce se bazează pe administrarea unor stimuli care activează receptorii de durere.Este cea mai ineficientă formă de penalizare și, cea mai dispusă să inducă o serie de efecte negative.

b)Represori verbali sunt expresii care, fiind adesea asociate cu diverse forme de penalizare au devenit penalități condiționate (conditioned-reinforcers). Ele nu produc senzații de durere sau senzații neplăcute (decât în cazuri deosebite) dar pot avea ca efect reducerea unui comportament, ceea ce este, de fapt, esențial în administrarea pedepsei. În general orice mesaj, verbal sau non-verbal care avertizează asupra unei pedepse prezumptive, dacă un comportament este efectuat, poate deveni un represor eficace. În relațiile interpersonale se recurge la desfășurări ostentative de forțe, numite adesea “forțe de descurajare”. Funcția acestora nu este de a ataca imediat ci de a avertiza asupra severității pedepsei, dacă anumite comportamente indezirabile sunt efectuate de către un adversar sau partener.

c)Excluderea sau time-out-ul se referă la scoaterea unei persoane care a efectuat un comportament indezirabil dintr-o situație recompensativă. Pedeapsa constă, așadar, în a-l priva pe subiect de o situație dezirabilă, recompensativă, de care a beneficiat anterior.

d)Sancțiunea (response-cost) vizează retragerea unor întăriri de care a beneficiat cineva ca urmare a efectuării unui comportament indezirabil.

În categoria sancțiunilor sunt incluse:

-consecințele naturale ale comportamentelor inadecvate

-consecințele logice ale comportamentelor inadecvate

-retragerea privilegiilor/a întăririlor

-excluderea – o formă specifică de retragere a privilegiilor, care presupune blocarea temporară a accesului copilului la interacțiunile din grupă/clasă.

Pedepsele ineficiente transmit copilului posibilitatea de lipsă re responsabilitate asupra efectelor comportamentului și acțiunilor sale.Părintele nu trebuie să ezite sau să se răzgȃndească atunci cȃnd ia o decizie ci trebuie să fie ferm și clar.Sancțiunile trebuie aplicate proporțional cu problema căreia i se adresează,și doar după ce s-a ȋnțeles motivul aplicării lor,copilul fiind anunțat asupra momentului aplicării ca o consecință a unui comportament indezirabil.Aceasta trebuie să fie adecvată cauzei.Ignorarea părintelui trebuie sancționată prin retragerea unor privilegii și stabilirea relației dintre comportament și consecințe. Trebuie avut în vedere faptul că simpla aplicare a pedepsei nu determină apariția unui comportament alternativ. Aplicarea corectă a pedepsei va duce doar la o reducere a frecvenței apariției comportamentului nedorit. Astfel că, este necesară asocierea pedepsei cu întărirea comportamentului dezirabil sau specificarea comportamentului alternativ și recompensa ulterioară. Aplicarea pedepselor trebuie adaptată specific la particularitățile copilului care urmează să ia parte la intervenției. În momentul în care tehnica aplicată nu determină o reducere a frecvenței comportamentului, acest lucru înseamnă că nu este o pedeapsă pentru acel copil și că este nevoie de o reconsiderare a acesteia.

Pentru a sancționa în mod eficient un comportament, sancțiunile trebuie:

-să fie aplicate imediat,

-să fie aplicate în particular,

-să fie aplicate cu calm,

-să nu fie criticată sau atacată persoana,

-să fie acompaniată de întărirea comportamentelor pozitive, acceptate,

-să fie precedată de un avertisment.

e)Întărirea este acea situație / stimul care survine după executarea unui comportament și care îi sporește manifestările viitoare.

În mod tradițional, în literatura de specialitate se face distincție între întăriri pozitive și întăriri negative. Calitatea de “pozitiv” sau “negativ” nu se referă la efectul indus de întărire (benefic versus aversiv), ci la modul de aplicare al întăririi.

Întărire pozitivă vizează menținerea sau intensificarea unui comportament prin producerea sau prezentarea unei stimulări. Întărirea negativă se referă la menținerea sau intensificarea unui comportament prin încetarea sau reducerea unei stimulări aversive.Aceasta intensifică două clase de comportamente: evaziunea și evitarea.

Evaziunea se referă la clasa de comportamente prin care organismul scapă de sub incidența unei situații aversive prezente, actuale. Evitarea se referă la un comportament care are funcția de a preîntimpina o situație aversivă prezumptivă, viitoare.

Tipuri de întăriri

-ȋntăriri obiectuale: hrană (dulciuri, în special), cadouri, premii în obiecte, banii.

-ȋntăririle simbolice, adică obiecte care au o anumită semnificație și se pot preschimba în obiecte cu valoare recompensativă. În această categorie intră “steluțele”, “bilele albe”, “punctele” pe care le putem acorda unor subiecți care apoi pot fi preschimbate pe întăriri directe

-activități: activitățile preferate se pot ușor constitui în întăriri. O activitate frecventă poate constitui o întărire pentru o activitate mai puțin frecventă. Această întărire a unei activități mai puțin frecvente printr-o activitate cu frecvență mai mare poartă numele de principiul lui Premack. El suna astfel: ,,dacă implicarea într-o activitate de mare frecvență este condiționată de executarea prealabilă a uneia cu frecvență redusă, prima activitate devine întărire pentru cea din urmă’’.. Pentru ca întărirea să apară, activitatea frecventă trebuie planificată imediat după realizarea celei nefrecvente.

-ȋntăriri sociale. Întăririle sociale sunt acele întăriri care apar în relațiile interpersonale, în mod curent. În această categorie intră: lauda, aprobarea, atenția acordată, conferirea unor privilegii, a unei poziții speciale într-un grup. Pe de altă parte, critica, dezaprobarea din partea celorlalți funcționează ca întăriri negative. Metodele prin care colectăm informația despre comportamente (interviul, observația etc.) sunt folosite și pentru identificarea întăririlor.O consecință a unui comportament devine întărire doar dacă există o contingență, adică o relație sistematică între producerea comportamentului și consecința respectivă. În ultimă instanță, doar prin intervenție putem valida funcția de întărire pe care o poate avea un stimul sau o situație.

O altă clasificare a întăririlor este următoarea:

-întăriri imediate – se aplică imediat după ce comportamentul dezirabil a fost efectuat

– întăriri amȃnate- se aplică după un anumit număr de comportamente dezirabile efectuate

Modificările comportamentale prin intermediul progamelor de întăriri vizează două tipuri de situații:

a)deficit de achiziție – copilul nu a reuit să învețe un comportament adecvat, acceptabil și/sau adaptativ;

b)deficit de performană – copilul a învățat deja un comportament, dar acestea sunt inadecvate situației și îl împiedică să se adapteze eficient situației.

c)limitarea timpului petrecut ȋn fața televizorului

Copiii care prezintă simptome de hiperactivitate și deficit de atenție, prin expunerea la televizor pot accelera simptomele hiperactivității și pot agrava dependența de mutare a atenției ȋn permanență.Este recomandat controlul programelor și a conținutelor vizionate de copii.Timpul petrecut ȋn fața televizorului poate fi ușor ȋnlocuit cu activități distractive și educative ȋn familie ȋn timpul liber.Acestea permit o relaționare mai profundă cu copilul și o evaluare realist a nevoilor sale.

3.O nutriție sănatoasă poate ajuta la reducerea simptomelor ADHD:

-program de  mese regulate. Acest lucru va ajuta la menținerea nivelul de zahăr din sânge, reducerea iritabilității și sprijină concentrarea și atenția.

-includerea unei cantități mici de proteine și glucide complexe, la fiecare masă sau gustare. Aceste alimente vor ajuta copilul să se simtă mult mai alert în timp ce reduce hiperactivitatea.

-verificarea aportului zilnic de zinc, fier, magneziu.La copii cu ADD / ADHD s-au constatat lipsuri  în aceste minerale importante. Creșterea nivelului lor de control poate ajuta la ADHD la ameliorarea simptomelor. Creșterea de fier poate fi deosebit de utilă. Un studiu a constatat ca un supliment de fier a îmbunătățit simptomatologia aproape la fel de mult ca a lua medicamente stimulente.

-adaugarea a omega-3 și acizi grași în dieta copilului. Studiile arată ca omega- redus hiperactivitatea, impulsivitate, și a crescut concentrarea la copii (și adulți) cu ADHD. Omega-3 se găsesc în somon, ton, sardine, iar unele ouă și produse lactate fortifiate. Cu toate acestea, cel mai simplu mod de a stimula consumul este prin suplimente de ulei de pește.

Există studii și cercetări amănunțite care atestă faptul că aditivii din alimentație predispun copiii mici la hiperactivitate, chiar dacă nu există încă dovezi științifice ale acestei teorii. Alte studii lansează o altă ipoteză, conform căreia anumiți conservanți folosiți în industria alimentară agravează deficitul de atenție al copiilor deja diagnosticați cu această afecțiune. Iată care sunt considerați cei mai periculoși:

1 Indigotina (E 132) – colorant alimentar, pe care copiii îl consumă adesea din bomboane (de ciocolată, dropsuri), prăjituri ambalate, mini-tarte etc.

2 Bleu Briliant (E 133) – colorant alimentar adesea întâlnit în – băuturi răcoritoare, jeleuri, bomboane colorate, unele tipuri de iaurturi cu fructe, înghețată etc.

3 Carmoizina (E 122) – aditiv întâlnit în puține alimente, însă cele mai multe dintre acestea sunt destinate copiilor -bomboane, gumă de mestecat, glazuri de prăjituri etc.

4 Benzoat de Sodiu – conservant alimentar folosit în special pentru murături, în sucurile de fructe și în băuturile răcoritoare carbogazoase.

5 Allura red – unul dintre cei mai utilizați coloranți alimentari și se găsește în iaurturile cu fructe, jeleurile, înghețata, bomboanele și alte produse care sunt colorate în roșu.

6 Galben nr. 5 (E 102 – tartrazina) – este singurul aditiv alimentar testat pentru modul în care afecteaza hiperactivitatea și ADHD -ul copiilor.Toate produsele comerciale ambalate și colorate în galben folosesc acest conservant și sunt unele extrem de consumate de cei mici – chips-uri, prafuri de budincă, produse de patiserie , prăjituri și produse care conțin praf de ouă, unele tipuri de paste etc.

7 Galben nr. 6 – este conținut de băuturi răcoritoare carbogazoase de culoare portocalie, cereale, deserturi pe bază de gelatină sau jeleuri, macaroane, chips-uri, crackers, bombonele de ciocolata cu glazură portocalie etc.

4. Planificarea zilnică a activităților:

-ȋntocmirea unui program zilnic sau săptămânal al activităților copilului cu ADHD, îl poate ajuta pe acesta să memoreze și să respecte ordinea activităților,

-programul trebuie realizat împreună cu copilul,

-trebuie afișat vizibil,

-pot fi adăugați promteri vizuali care să atragă atenția la acesta.

5.Amenajarea unui spațiu liniștitor de relaxare

Copiii care suferă de deficit de atenție și hiperactivitate au probleme când vine vorba de a rămâne calmi într-un mediu dezordonat. Un mediu mai organizat și mai simplu, fără chestii în plus, o să-i reducă suprasolicitarea senzorială a copilului care suferă de ADHD.

Dormitorul copilului este cea mai importantă cameră. Camera trebuie să fie foarte bine organizată. Se folosesc cutii de plastic pentru a depozita toate jucăriile care de obicei stau împrastiate peste tot. Jaluzelele trebuiesc trase pentru a lăsa lumina naturală să intre cât mai mult în cămeră. Pereții dormitorul copilului să aibă culori calmante (verde deschis, bleu), nu culori aprinse, primare.

O rutină bine stabilită acasă poate fi foarte benefică pentru un copil hiperactiv. Acesta are nevoie de un program prestabilit pentru a se simți în siguranță. Pentru copiii hiperactivi cel mai bine se potrivește o rutină "militărească". Trezitul de dimineață, mesele, făcutul temelor și culcatul ar trebui să fie făcute cam la aceleași ore în fiecare zi, dacă este posibil.

Copilul cu ADHD are nevoie de un colțișor de relaxare. Nu trebuie să fie neapărat un spațiu foarte mare, dar trebuie să fie cumva mai ferit. Un colț de cameră este ideal pentru a pune o pernă mare tip fotoliu și câteva cărți, reviste și alte obiecte care să invite la activități liniștite. Copilul trebuie încurajat să se retragă în acest colț când este nervos sau agitat.

6.Asigurarea necesarului zilnic de mâncare și somn:respectarea orelor de masă și somn.

7. Identificarea unor modalități dezirabile de descărcare a energiei

Implicarea copilului în diverse activități compatibile aptitudinilor acestuia în care să-și epuizeze în mod dezirabil energia:

-jocuri în aer liber,

-activități spotive,

-activități artistice,

-creșterea și educarea unor animale de casă.

8.Folosirea unor modalități de divertisment liniștitoare

Muzica liniștitoare oferă un efect benefic și relaxant. Pentru stimularea imaginației, poveștile și cărțile de benzi desenate sunt, de asemenea, bune remedii care îl pot calma rapid pe cel mic.

 9.Tinerea unui jurnal

Pentru copilul care este destul de mare pentru a scrie, ținerea unui jurnal este o modalitate excelentă de a-și limpezi gândurile și de a se destăinui.

Trebuie dezvoltat un obicei zilnic de a scrie câte o pagină sau două în jurnal, în funcție de vârstă, cu gândurile lui personale. Orice îi vine în minte este în regulă.Aceste gânduri sunt o chestiune foarte personală și ar trebui să rămână private.

Capitolul III

Rezultatele cercetării

3.1.Prezentarea și analiza rezultatelor

Atȃt părinții cȃt și cadrelor didactice au completat atȃt la ȋnceput cȃt și la sfȃrșit un chestionar simplu cu cinci ȋntrebări:

,,1.Cat de des apare problema comportamentala pe o scala de la 1la 5?

2.Se intampla ca problema comportamentala sa nu apara deloc sau sa apara intr-o forma usoara?

3. Descrieti manifestarile copilului, determinate de reactia Dvs. la comportamentul problematic al acestuia.

4.Cum reactionati cand copilul nu se comporta atat de problematic sau are un comportament adecvat situatiei?

5.Cum reactionati in general la comportamentul problematic al copilului Dvs?’’.

Analiza a indicat faptul că este nevoie de instruire asupra unor aspect atȃt pentru cadrul didactic cȃt și pentru părinți.Participanții au relevant nevoie similar de informare cum ar fi informații despre ADHD,nevoia de perfecționare privind strategiile,metodele și tehnicile de lucru pentru copiii cu nevoi special,dezvoltarea deprinderilor de bună comunicare cu părinții copilului și modalități de procurare și aplicare a resurselor concepute pentru sprijinul elevilor diagnosticați cu deficit de atenție și hiperactivitate.Părinții au nevoie să deprindă strategii de negociere,să-și dezvolte ȋnsușirile sociale și interpersonal,dar și capacitatea de a controla comportamentul copilului.

În urma aplicării chestionarului pentru părinți și cadrul didactic ȋn pretramanent analiza a indicat faptul că este nevoie de instruire asupra unor aspect atȃt pentru cadrul didactic cȃt și pentru părinți.Participanții au relevant nevoie similar de informare cum ar fi informații despre ADHD,nevoia de perfecționare privind strategiile,metodele și tehnicile de lucru pentru copiii cu nevoi special,dezvoltarea deprinderilor de bună comunicare cu părinții copilului și modalități de procurare și aplicare a resurselor concepute pentru sprijinul elevilor diagnosticați cu deficit de atenție și hiperactivitate.Părinții au nevoie să deprindă strategii de negociere,să-și dezvolte ȋnsușirile sociale și interpersonal,dar și capacitatea de a controla comportamentul copilului. După finalitatea demersului terapeutic a fost aplicat din nou chestionarul atȃt pentru părinți cȃt și pentru cadrul didactic din care a reieșit că acestia și-au ȋnsușit cunoștințele necesare pentru a lucra cu un copil ce are ADHD ,că participarea lor la activități a influențat semnificativ coomportamentul și concepțiile asupra copilului cu deficit de atenție și hiperactivitate.

La testul Raven Color la posttratament a obținut percentilul 75 ,adică o capacitate intelectuală peste medie.

La posttratamaent la desenul familieiFlorin s-a desenat ȋntre părinții săi fapt ce exprimă dorința ca unirea lor să se restabilească.Primul personaj desenat a fost mama sa considerȃndu-se că ȋn plan afectiv este cea importantă persoană pentru subiect iar lȃngă tatăl său se află și fratele mai mare dar foarte apropiați părȃnd că se țin de mȃnă.În desen cei 4 menbrii ai familiei sunt foarte apropiați.Conform lui Bender dacă dispunerea ȋn pagină este neregulată aceasta indică semn de impulsivitate.La ȋntrebarea despre care i se pare cel mai drăguț dintre toți Florin a răspuns că:,,Mami,pentru că este o drăguță și o iubesc mult’’ iar cel mai puțin drăguț i se pare Edi (fratele mai mare) pentru că este fratele lui și nu ȋl lasă să se uite la desene animate.Cel mai fericit personaj a fost chiar Florin pentru că se uită la desene animate.Cȃnd a fost ȋntrebat pe cine preferă el a răspuns :,,familia” pentru cȃ ȋi iubește.

La posttratament desenul arborelui a fost făcut mai mare decȃt ȋn pretratament ceea ce exprimă faptul că stima de sine a mai crescut comparativ cu ȋnceputul tratamentului.A fost plasat ȋn partea dreaptă jos exprimȃnd proiecția pulsiunilor,a instinctelor materne.Liniile au fost trasate puternic sugerȃnd energia.Nu a desenat o linie de mijloc ceea ce semnifică că copilul nu are problem de imagine corporal chiar dacă este puțin mai plinuț.Lipsa rădăcinii exprimă teama ȋn a se fixa.Coroana este ȋnchisă exprimȃnd timiditatea și reținerea.Copilul a adaugat accesorii desenului din propia inițiativă:un soare,o căsuță,nori din care ninge dar și plouă acestea avȃnd o frecvență mare la școlarii mici,semnificȃnd amuzamentul,predominarea principiului plăcerii.

3.2.Interpretarea psihologică a rezultatelor

În urma aplicării demersului de prevenție,informare și instruire care ȋmbină orientări diverse ȋn abordarea copilului cu hiperactivitate și deficit de atenție s-au ȋmbunătățit relațiile dintre copil și cei din jurul lui,a crescut capacitatea de autocontrol,s-au dezvoltat relațiile de prietenie ȋn grupul de egali și s-au ȋmbunătățit abilitățile de luare a deciziilor și de finalizare a acțiunilor.Părinții și cadrele didactice au luat la cunoștință informații despre ADHD și s-au ȋmbunătățit modalitățile de lucru cu copilul cu hiperactivitate și deficit de atenție la școlaritate mică.

Concluzii

Cercetarea s-a realizat pe un elev din grupa pregătitoare ȋn vȃrstă de opt ani ce prezintă opt dintre cele paisprezece simptome ale hiperactivității cu deficit de atenție și cu un scor total semnificativ din punct de vedere clinic pe grila de observație completată de ȋnvățătoare.Este un elev marginalizat de colegi și de doamna ȋnvățătoare fiind considerat un copil problemă.

Au avut loc 10 ședințe cu copilul pe o durată de șase luni dar și separat cu părinții acestuia și cadrele didactice de la clasa ȋn care ȋnvață acesta.

Activitățile s-au desfășurat ȋn cabinetul psihopedagogic dar și ȋn sala de sport.

Pentru realizarea studiului de caz am folosit:

– Metode psihometrice:

1.Matricile Progresive Raven Color

2.Scala de evaluare a hiperactivității și deficitului de atenție

-Metoda observației

Fișa de observație comportamentală în timpul lecției

-Metode proiective:

1.Desenul familiei

2.Desenul arborelui

Obiectivele planului terapeutic au fost atinse prin activități de joc,acesta fiind activitatea fundamental de desfășurarea a activităților la vȃrste mici,de desen,de mișcare corporală,de concentrare a atenției pentru timp mai ȋndelungat,metafora artistic,activități de instruire și informare pentru părinți și cadrele didactice.

Ipoteza a fost confirmată deoarece s-au produs schimbări ale elevului ȋn clasă dar și ȋn societate,părinții și-au schimbat parerea despre ȋnvățătoare deoarece credeau că are ceva cu copilul lor,ei nevrȃnd să recunoască la ȋnceput problemele de comportament pe care le avea copilul,necunoscȃnd terminologia diagnosticului primit de la doctoral psihiatru,iar ȋnvățătoarea a ȋnvățat anumite modalitați de comportare cu un elev ce prezintă simptome de hiperactivitate cu deficit de atenție.

Bibliografie

Băban,A.(2011), ,,Consiliere educațională’’, Editura Psinet, Cluj-Napoca.

Bucur,A .Tatu A., Șișmanian,A., Ene N.D. (2008), ,,Comportamentul elevului, dilema profesorului – experiențe și idei de colaborare educațională’’ Editura. Rabe România, București.

Barkley, R. A.,1997, ADHD and the nature of self-control. New York: Guilford Press.

Barkley, R. A.,1998, Attention Deficit Hyperactivity Disorder: A handbook for diagnosis and treatment (2nd ed.). New York: Guilford Press.

Biederman, J., Keenan, K., & Faraone, S. V. (1990). Parent-based di-agnosis of attention deficit disorder predicts a diagnosis basedon teacher report.American Journal of Child and AdolescentPsychiatry.

Cantwell,D.P.(1975).The Hyperactive Child.New York:Spectrum.

Ebaugh, F. G.(1923). ,,Neuropsychiatric Sequelae of Acute Epidemic

Encephalitis in Children.’’ American Journal of Diseases of Children .

Green,C., Chee,K.(2009), ,,Să ȋnțelegem ADHD’’,Editura Aramis,București.

Cucu-Cuihan,G. (2006),,,Eficiența psihoterapiei experențiale la copilul hiperkinetic’’.Editura Sper,București.

Cucu-Cuihan,G. (2003),,,Intorducere ȋn cercetarea psihologică’’,Editura Sylvi,București

Hartup , Willard W., & Moore, Shirley G. (1990) Early peer relations: Developmental significance and prognostic implications. Early Childhood Research Quarterly.

Hartup, Willard W. (1992). Having Friends,Making Friends, and Keeping Friends: Relation-ships as Educational Contexts. ERIC Digest.

Hauser, P., Zametkin, A. J., Martinez, P., Vitiello, B., Matochik, J.,Mixson, A., & Weintraub, B. (1993). Attention deficit hyperac-tivity disorder in people with generalized resistance to thyroid hormone.New England Journal of Medicine.

House.Popenici, Ș., Egan K. (2007). „Educația elevilor hiperactivi și cu deficit de atenție. Ghid pentru părinți și cadrele didactice”,Editura Didactica Press,București.

Katz, L. G., & McClellan, D. E. (1997). Fostering children's social competence: The teacher's role.Washington, DC: National Association for the Education of Young Children

Kirsch, I. & Lynn, S. (1999). Automaticity in clinical psychology. American Psychologist, (accesibil la biblioteca Facultății de Psihologie și Stiințe ale Educației)

Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale,DSM IV.

Laufer,M & Denhoff,E.(1957).Hyperkinetic behavior syndrome in children.Journal of Pediatrics.

Ladd,G.W.(2002).The fourth R:Relationships as risks and resources following children’s transition to school.American Division E Newsletter.

Ladd,G.W.& Profilet,S.M.(1996) The child behavior scale :A teacher-report measure of young children’s aggressive,withdrawn,and prosocial behaviors.Developmental Psychology.

McClellan, D. E., & Kinsey, S.(1999). Children's social behavior in relation to participation in mixd-age or same-age classrooms. Early Childhood Research & Practice

Mendelson,W.,Jonson,N.& Stewart,M.A. (1971).Hyperactive children as teenagers:A folloy-up study.Journal of Nervous and Mental Disease.

Miclea, M. (2001). ,,Autocontrolul, o perspectivă comportamental cognitivă. Romanian Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies’’.

Mircea Miclea, ,,Modificări Cognitiv-Comportamentale’’ – suport de curs.

Miclea, M. (2002). Autocontrolul. O perspectivă comportamental-cognitivă. Romanian Journal of Cognitive and Behavioural Psychotherapies, 1, 41-56. (accesibil la biblioteca Facultății de Psihologie și Stiințe ale Educației).

Miltenberger, R. (2003). Behavior modification: Principles and procedures. Wadsworth

Publishing.( accesibil la biblioteca Facultății de Psihologie și Stiințe ale Educației).

Parker , Jeffrey G., & Asher, Steven R. (1987). Peer relations and later personal adjustment: Are low-accepted children at risk?. Psychological Bulletin.

Parker, H. (1988) The attention deficit disorder workshop for parents, teachers and kids. Plantation, FL: Impact Publications.

Preda, V, (coordonator),2008, ,,Activitatea integrată din grădiniță’’ Didactica Publishing House,București.

Popenici, Ș., Egan K. (2007). „Educația elevilor hiperactivi și cu deficit de atenție. Ghid pentru părinți și cadrele didactice”, Editura Didactica Press, București

Raban Motounu ,N.(2013),,Psihodiagnostic clinic proiectiv’’-suport de curs.

Roșan, A. (2002), Curs „Program de intervenție psihopedagogică la copiii cu ADHD”, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj Napoca

Rogoff , Barbara M. (1990). Apprenticeship in thinking: Cognitive de-velopment in social context.NewYork: Oxford UniversityPress.

Satterfield, J. H., Hoppe, C. M., & Schell, A. M. (1982). A prospective study of delinquency in 110 adolescent boys with attention deficit disorder and 88 normal adolescent boys. American Journal of Psychiatry.

Still,G.F.(1902) .Some abnormal psyhical condition in children.Lancet

Strecker,E.& Ebaugh,F. (1924) Neuropsyhiatric sequelae of cerebral trauma in children.Archives of Neurology and Psychiatry.

Stryker, S. B. (1925).,,Encephalitis Lethargica: The Behavior Residuals.’’The Training School Bulletin

Tredgold,A.F.(1908) Mental deficiency.New York:Wood.

Zametkin, A. J., Nordahl, T. E., Gross, M., King, A. C., Semple,W. E., Rumsey, J., et al. (1990). Cerebral glucose metabolism in adults with hyperactivity of childhood onset.New England Journal of Medicine.

<www.nimh.nih.gov>

<www.app.org>

<www.aacap.org>

<www.chadd.org>

<www.add.org>

<http://www.scribd.com/doc/26096218/1/A-Descrierea-si-diagnosticul-tulburarii-de-atentie-si-hipeactivitate>

Anexe

Scala de evaluare a ADHD-ului

Numele și prenumele: Vârsta: Clasa:

Încercuiți numărul din coloana care descrie cel mai bine copilul.

Chestionar

1.Cat de des apare problema comportamentala pe o scala de la 1la 5?

……………………………………………………………………………………………………………………………………… .

2.Se intampla ca problema comportamentala sa nu apara deloc sau sa apara intr-o forma usoara?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

3. Descrieti manifestarile copilului, determinate de reactia Dvs. la comportamentul problematic al acestuia. ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

4.Cum reactionati cand copilul nu se comporta atat de problematic sau are un comportament adecvat situatiei?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

5.Cum reactionati in general la comportamentul problematic al copilului Dvs?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… .

Fișa de observație comportamentală în timpul lecției

Bibliografie

Băban,A.(2011), ,,Consiliere educațională’’, Editura Psinet, Cluj-Napoca.

Bucur,A .Tatu A., Șișmanian,A., Ene N.D. (2008), ,,Comportamentul elevului, dilema profesorului – experiențe și idei de colaborare educațională’’ Editura. Rabe România, București.

Barkley, R. A.,1997, ADHD and the nature of self-control. New York: Guilford Press.

Barkley, R. A.,1998, Attention Deficit Hyperactivity Disorder: A handbook for diagnosis and treatment (2nd ed.). New York: Guilford Press.

Biederman, J., Keenan, K., & Faraone, S. V. (1990). Parent-based di-agnosis of attention deficit disorder predicts a diagnosis basedon teacher report.American Journal of Child and AdolescentPsychiatry.

Cantwell,D.P.(1975).The Hyperactive Child.New York:Spectrum.

Ebaugh, F. G.(1923). ,,Neuropsychiatric Sequelae of Acute Epidemic

Encephalitis in Children.’’ American Journal of Diseases of Children .

Green,C., Chee,K.(2009), ,,Să ȋnțelegem ADHD’’,Editura Aramis,București.

Cucu-Cuihan,G. (2006),,,Eficiența psihoterapiei experențiale la copilul hiperkinetic’’.Editura Sper,București.

Cucu-Cuihan,G. (2003),,,Intorducere ȋn cercetarea psihologică’’,Editura Sylvi,București

Hartup , Willard W., & Moore, Shirley G. (1990) Early peer relations: Developmental significance and prognostic implications. Early Childhood Research Quarterly.

Hartup, Willard W. (1992). Having Friends,Making Friends, and Keeping Friends: Relation-ships as Educational Contexts. ERIC Digest.

Hauser, P., Zametkin, A. J., Martinez, P., Vitiello, B., Matochik, J.,Mixson, A., & Weintraub, B. (1993). Attention deficit hyperac-tivity disorder in people with generalized resistance to thyroid hormone.New England Journal of Medicine.

House.Popenici, Ș., Egan K. (2007). „Educația elevilor hiperactivi și cu deficit de atenție. Ghid pentru părinți și cadrele didactice”,Editura Didactica Press,București.

Katz, L. G., & McClellan, D. E. (1997). Fostering children's social competence: The teacher's role.Washington, DC: National Association for the Education of Young Children

Kirsch, I. & Lynn, S. (1999). Automaticity in clinical psychology. American Psychologist, (accesibil la biblioteca Facultății de Psihologie și Stiințe ale Educației)

Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale,DSM IV.

Laufer,M & Denhoff,E.(1957).Hyperkinetic behavior syndrome in children.Journal of Pediatrics.

Ladd,G.W.(2002).The fourth R:Relationships as risks and resources following children’s transition to school.American Division E Newsletter.

Ladd,G.W.& Profilet,S.M.(1996) The child behavior scale :A teacher-report measure of young children’s aggressive,withdrawn,and prosocial behaviors.Developmental Psychology.

McClellan, D. E., & Kinsey, S.(1999). Children's social behavior in relation to participation in mixd-age or same-age classrooms. Early Childhood Research & Practice

Mendelson,W.,Jonson,N.& Stewart,M.A. (1971).Hyperactive children as teenagers:A folloy-up study.Journal of Nervous and Mental Disease.

Miclea, M. (2001). ,,Autocontrolul, o perspectivă comportamental cognitivă. Romanian Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies’’.

Mircea Miclea, ,,Modificări Cognitiv-Comportamentale’’ – suport de curs.

Miclea, M. (2002). Autocontrolul. O perspectivă comportamental-cognitivă. Romanian Journal of Cognitive and Behavioural Psychotherapies, 1, 41-56. (accesibil la biblioteca Facultății de Psihologie și Stiințe ale Educației).

Miltenberger, R. (2003). Behavior modification: Principles and procedures. Wadsworth

Publishing.( accesibil la biblioteca Facultății de Psihologie și Stiințe ale Educației).

Parker , Jeffrey G., & Asher, Steven R. (1987). Peer relations and later personal adjustment: Are low-accepted children at risk?. Psychological Bulletin.

Parker, H. (1988) The attention deficit disorder workshop for parents, teachers and kids. Plantation, FL: Impact Publications.

Preda, V, (coordonator),2008, ,,Activitatea integrată din grădiniță’’ Didactica Publishing House,București.

Popenici, Ș., Egan K. (2007). „Educația elevilor hiperactivi și cu deficit de atenție. Ghid pentru părinți și cadrele didactice”, Editura Didactica Press, București

Raban Motounu ,N.(2013),,Psihodiagnostic clinic proiectiv’’-suport de curs.

Roșan, A. (2002), Curs „Program de intervenție psihopedagogică la copiii cu ADHD”, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj Napoca

Rogoff , Barbara M. (1990). Apprenticeship in thinking: Cognitive de-velopment in social context.NewYork: Oxford UniversityPress.

Satterfield, J. H., Hoppe, C. M., & Schell, A. M. (1982). A prospective study of delinquency in 110 adolescent boys with attention deficit disorder and 88 normal adolescent boys. American Journal of Psychiatry.

Still,G.F.(1902) .Some abnormal psyhical condition in children.Lancet

Strecker,E.& Ebaugh,F. (1924) Neuropsyhiatric sequelae of cerebral trauma in children.Archives of Neurology and Psychiatry.

Stryker, S. B. (1925).,,Encephalitis Lethargica: The Behavior Residuals.’’The Training School Bulletin

Tredgold,A.F.(1908) Mental deficiency.New York:Wood.

Zametkin, A. J., Nordahl, T. E., Gross, M., King, A. C., Semple,W. E., Rumsey, J., et al. (1990). Cerebral glucose metabolism in adults with hyperactivity of childhood onset.New England Journal of Medicine.

<www.nimh.nih.gov>

<www.app.org>

<www.aacap.org>

<www.chadd.org>

<www.add.org>

<http://www.scribd.com/doc/26096218/1/A-Descrierea-si-diagnosticul-tulburarii-de-atentie-si-hipeactivitate>

Anexe

Scala de evaluare a ADHD-ului

Numele și prenumele: Vârsta: Clasa:

Încercuiți numărul din coloana care descrie cel mai bine copilul.

Chestionar

1.Cat de des apare problema comportamentala pe o scala de la 1la 5?

……………………………………………………………………………………………………………………………………… .

2.Se intampla ca problema comportamentala sa nu apara deloc sau sa apara intr-o forma usoara?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

3. Descrieti manifestarile copilului, determinate de reactia Dvs. la comportamentul problematic al acestuia. ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

4.Cum reactionati cand copilul nu se comporta atat de problematic sau are un comportament adecvat situatiei?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

5.Cum reactionati in general la comportamentul problematic al copilului Dvs?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… .

Fișa de observație comportamentală în timpul lecției