Capitolul I Fierul
Cuprins
Introducere
Capitolul I Fierul
1.Răspîndire în natură
2.Preparare
3.Proprietăți fizice
4.Proprietăți chimice
5.Aliaje Fe-C
6.Calități tehnice ale fierului
7.Biochimia fierului
8.Fierul în alimentație
9.Combinațiile fierului
9.1.Oxizii și hidroxizii fierului
9.2.Combinațiile fierului cu sulful
9.3.Alte combinați ale fierului
9.3.1.Sărurile fierului în stare de oxidare +2
9.3.2.Sărurile fierului în stare de oxidare +3
Capitolul II Boli provocate de carența fierului
1.Fiziologie
2.Anemiile, clasificare
2.1.Anemiile datotare scăderii producție de eritorcite
2.2.Anemiile datotare pierderii sau distrugerii crescute a eritorcitelor
Capitolul III Preparate cu fier
1.Preparate orale
1.1Ferronat
1.2Gluconat feros
1.3Ferro-gradumet
1.4Ferrum hausmann
1.5Fer-sol
1.6Ferplex
2.Preparate parenterale
2.1Ferrum hausmann
2.2Venofer
2.3Jectofer
2.4Monofer
2.5Ferinject
3.Suplimente alimentare
3.1Ferretab
3.2Ferro-folgamma
3.3Ferrograd-C
3.4Ferrozinc-C
3.5Tardyferon fol
3.6Maltofer fol
3.7Sorbifer durules
3.8Tot´hema
3.9Glucofier plus
3.10AltriferLDS
3.11BilomagForte
Concluzie
Bibligrafie
Introducere
Fierul metalic este folosit de către oameni din cele mai vechi timpuri. Prima resursă de fier a omenirii a fost fierul meteoritic. Cu circa 6.000 de ani în urmă s-au fabricat în Egipt și Mesopotamia vîrfuri de suliță și obiecte decorative. În jurul anului 2000 î.Hr. a început prelucrarea fierului din minereu (limonit), folosit cu precădere pentru realizarea obiecte de cult, fiind mai valoros decît aurul. Între anii 1600 î.Hr. și 1200 î.Hr. a început obținerea fierului în topitorii incipiente, în imperiul hitit. După destrămarea imperiului hitit s-au răspîndit cunoștințelor despre acest meșteșug în toată regiunea, asigurînd tranziția de la Epoca Bronzului la Epoca Fierului. Prima fontă turnată s-a realizat în China în jurul anilor 550 î.Hr. în urma descoperirii furnalul.
Fierul pur este mai moale ca aluminiul, el nu se poate obține prin topire și este întărit de impurități în timpul procesul de topire. Fierul metalic brut se obține în furnale, unde are loc reducerea lui de către cocs rezultînd fonta. Pentru a se obține oțelul se reduce conținutul de carbon cu ajutorul oxigenului. Astfel oțelurile și aliajele din fier cu conținut sunt cele mai cunoscute și folosite metale n industrie.
În clasamentul celor mai răspîndite elemente chimice, fierul este al 4-lea elemente de pe Terra, iar ca masă fierul ocupă primul loc pe Terra. Circa 80% din nucleul interior al Terrei este format din fier, conform estimărilor recente. În diferite combinații, fierul formează 5% din scoarța terestră, iar în stare pură se găsește doar în meteoriți. Aproape toate organismele vii au în componența lor fier. Aproximativ 75% din conținutul de fier al organismului se află în globulele roșii (hematii) din sînge, sub forma hemoglobinei, un compus proteină-fier responsabil de transportul fierului de la plămîni spre toate celelalte părți ale corpului. Aproximativ 5% din fierul din organism se află într-o substanță numită mioglobina. Această proteină, o formă a hemoglobinei care se găsește în mușchi, transportă și păstrează oxigenul, pe care apoi îl eliberează în scopul utilizării pentru fiecare celulă din corp. Fierul este prezent într-o varietate de enzime, catalizatori care ajută ca transformările chimice să aibă loc, peste tot în organism. Multe dintre enzimele care conțin fier sunt implicate în producerea de energie.
Fierul are de asemenea o importanță capitală în menținerea multora dintre funcțiile sistemului nostru imunitar. În timp ce excesul de fier sau carența de fier pot crea neplăceri, cele mai mari probleme se datorează totuși carenței de fier.
Studiile au arătat că nivelurile ridicate ale fierului pot deveni factori de risc pentru bolile cardiovasculare. Principala boală datorată carenței de fier este anemia, boală cu diferite forme patologice : ușoară – datorată carențelor alimentare, pînă la forme severe – datorate factorilor genetici.
Din cauza conținutului scăzut de hemoglobină din sînge, țesuturile organismului devin avide de oxigen, lucru care conduce la apariția unor probleme cum ar fi lipsa de atenție, oboseala, irascibilitatea, dificultăți la înghițire, paloare, palpitații în timpul efortului și o stare generala de rău. Simptomele anemiei apar numai după ce toate depozitele de fier ale organismului au fost epuizate, analizele obișnuite pentru anemie sunt nesatisfăcătoare pentru depistarea lipsei de fier.
Dintre toți nutrienții, fierul este cel mai dificil de obținut din alimentație, iată de ce carența de fier este cel mai obișnuit tip de carență în lume. Un număr mare de indivizi devin deficitari de fier la un moment dat în viața lor și segmente numeroase de populație suferă de o lipsă cronică de fier.
Alimentele care au un conținut ridicat de fier sunt carnea (în special ficatul), carnea de pui și peștele. Alte surse substanțiale le reprezintă ouăle, pîinea și cerealele (oricare cereală integrală sau îmbogățită cu fier), legumele cu frunze, cartofii și alte legume, fructele și laptele. Absorbabilitatea fierului din alimente variază mult. Fierul organic din carnea roșie este cel mai absorbabil (10 – 30%). Plantele conțin fier anorganic, numai 2 – 10%, care este absorbit de tractul digestiv. În plus, cantități mari de fier sunt pierdute prin preparare. Vitamina C, de asemenea, îmbunătățește absorbabilitatea fierului din alimentele care nu sunt de proveniență animală și previne convertirea lui în forme instabile, care pot cauza stresul oxidativ și distrugeri de celule din cauza radicalilor liberi.
Alimentele conțin fier sub două forme: legat de hem – un constituent al sîngelui și mușchiului de origine animală și se găsește în cîrnați, ficat, carne de miel, carne de porc, de vită (acesta este absorbit în proporție de 25%) ; nelegat de hem – acesta este absorbit mai bine dacă este consumat alături de proteine animale și vitamina C. Alimente care conțin fier nelegat de hem sunt cele de origine vegetală: spanac, fasole, legume uscate și în special în toate legumele verzi. Se mai pot adăuga ouăle, produsele lactate și suplimentele nutritive cu fier. Dacă veți consuma în cantități prea mari din aceste alimente, este posibil să se producă un exces de fier, exces care va avea un efect pro-oxidant asupra organismului cu risc de boli cardio-vasculare și cancer.
Pe lîngă alimente fierul este disponibil sub formă de medicamente și suplimente alimentare în combinații cu vitamine si minerale. Substanțele cel mai des întîlnite în medicamente sunt cele bazate pe fier bivalent și fier trivalent, ca preparate orale și parenterale.
Anemia cauzată de carența de fier va răspunde foarte repede la suplimentare. Suplimentarea trebuie continuată cîteva luni pentru a reface total depozitele de fier ale organismului. Trebuie să se aibă în vedere că anemia poate fi cauzată și de carența de vitamina B12 sau acid folic. Alte cauze posibile ale anemiei sunt sîngerările interne, efectele adverse ale anumitor medicamente și prezența toxinelor în corp.
Capitolul I
Fierul
Fierul a fost cunoscut din cele mai vechi timpuri, iar astăzi, prin tehnici tot mai moderne este folosit la elaborarea fontelor și oțelurilor.
Fierul este un element chimic metalic, notat cu simbolul Fe (din latină : ferrum), ce are numărul atomic 26 și masa atomică 56. Este un metal aflat în prima grupă a metalelor tranziționale.
I.1.Răspîndire în natură
Ca abundență fierul este al patrulea element de pe Terra, iar ca masă, ocupă primul loc pe planetă. În prezent se consideră că 80% din nucleul interior al Terrei este format din fier. Sub formă de diverse combinații, el formează 5% din litosferă, însă în stare pură se găsește doar în meteoriți, fiind mai moale chiar decît aluminiul și nu se poate obține prin topire. Se presupune de asemenea că planeta Marte își datorează culoarea roșiatică unui sol bogat în oxid de fier.
Cantitățile cele mai însemnate de fier se cunosc sub formă de combinații. Fierul formează cu oxigenul combinații divalente și trivalente. Fenomenul de oxidare a fierului se numește ruginire.
Oxidul feros, FeO (II), se obține prin arderea directă a fierului. El este stabil doar la temperaturi de peste 833 K (560oC) și este de culoare neagră.
Oxidul feric, Fe2O3 (III), numit și hematit, vezi fig.1, este un mineral de culoare maronie, obținut prin oxidarea fierului în condițiile existenței unui surplus de oxigen. El reprezintă principala sursă de obținere a fierului.
-fig.1- hematit
Oxidul feric-feros, Fe3O4 (II,III), numit și magnetit, vezi fig.2, este materialul natural cu cele mai bune proprietăți magnetice.
-fig.2- magnetit
Deși acești oxizi formează straturi protectoare la suprafața pieselor, porozitatea acestor straturi este atît de mare încît obiectele din fier expuse efectelor atmosferei ruginesc continuu pînă la distrugerea lor completă.
Oxidul feric este opac la radiații ultraviolete și infraroșii, proprietate ce își gasește aplicații la fabricarea geamurilor termoabsorbante.
Sideroza este un carbonat de fier (II), FeCo3, cristalizat în romboiede cenușii-brune, iar pirita este o sulfură de fier, FeS2. Cantități mari de fier se găsesc și sub formă de silicați. Compuși ai fierului se mai găsesc în diferite ape minerale, ape de rîuri, chiar în apa mărilor.
Pentru organismele vii, fierul este un element foarte important. El este inclus, de regulă în formă stabilă, în metaloproteine, deoarece în formă liberă sau expusă duce la producerea de radicali liberi care în general sunt toxici pentru celule. Fierul se poate combina cu orice tip de biomoleculă și, ca atare, va adera la membrane, acizi nucleici, proteine etc.
Multe animale înglobează fierul în hemuri, o componentă esențială a citocromilor, proteine implicate în reacții redox (incluzînd respirația celulară), și a proteinelor purtătoare de oxigen hemoglobina și mioglobina. Fierul anorganic implicat în reacții redox se găsește de asemenea în complexele fier-sulf din multe enzime, cum ar fi nitrogenaza și hitrogenaza. Atunci cînd organismul se confruntă cu o infecție bacteriană, fierul este "sechestrat" în interiorul celulelor (de obicei în molecula de depozitare feritină) astfel încît să nu poată fi folosit de către bacterii.
I.2.Preparare
Obținerea fierului brut se face prin reducerea oxidului de fier (III) pur cu hidrogen sau prin electroliza unei soluții apoase de sare de fier Fe2+ , de exemplu, FeCl2 , sau prin descompunerea termică a pentacarboniului de fier, Fe(CO)5 , în absență de aer.
Mult mai importantă este, din punct de vedere economic, obținerea fierului tehnic, aliaj de fier cu o cantitate mică de carbon în diferite proporții : fonta și oțelul.
I.3.Proprietăți fizice
Fierul chimic pur este un metal alb, lucios și are duritatea mică (4,5), dar densitatea mare (7,86 g*cm-3 ).
Fierul prezintă două forme structurale diferite după temperatura la care se găsește. Pînă la 906ºC fierul are o rețea cubică centrată intern. Între 906 ÷ 1401ºC, cubul elementar din rețeaua cristalină a fierului are toate fețele centrate. Peste 1401ºC, rețeaua cristalină a fierului revine la forma de cub centrat intern și temperatură la care fierul pierde brusc proprietățile magnetice (feromagnetismul trece în paramagnetism) constituind ,,punctul sau temperatura Curie”.
I.4.Proprietăți chimice
Fierul este rezistent în aer uscat, la temperatură obișnuită și încălzit în aer la temperatură înaltă se oxidează și trece în Fe3O4 . Acesta fiind oxidul care se formează la forjarea fiersau prin descompunerea termică a pentacarboniului de fier, Fe(CO)5 , în absență de aer.
Mult mai importantă este, din punct de vedere economic, obținerea fierului tehnic, aliaj de fier cu o cantitate mică de carbon în diferite proporții : fonta și oțelul.
I.3.Proprietăți fizice
Fierul chimic pur este un metal alb, lucios și are duritatea mică (4,5), dar densitatea mare (7,86 g*cm-3 ).
Fierul prezintă două forme structurale diferite după temperatura la care se găsește. Pînă la 906ºC fierul are o rețea cubică centrată intern. Între 906 ÷ 1401ºC, cubul elementar din rețeaua cristalină a fierului are toate fețele centrate. Peste 1401ºC, rețeaua cristalină a fierului revine la forma de cub centrat intern și temperatură la care fierul pierde brusc proprietățile magnetice (feromagnetismul trece în paramagnetism) constituind ,,punctul sau temperatura Curie”.
I.4.Proprietăți chimice
Fierul este rezistent în aer uscat, la temperatură obișnuită și încălzit în aer la temperatură înaltă se oxidează și trece în Fe3O4 . Acesta fiind oxidul care se formează la forjarea fierului încălzit la roșu. În stare fin divizat este piroforic în curent de oxigen.
Fierul se combină ușor la cald cu clorul (formînd FeCl3 ), cu sulful (formînd FeS), cu fosforul etc. Are tendința accentuată să se combine cu carbonul formînd carburi, care se dizolvă în masa metalică, imprimîndu-i calități speciale. De asemenea se poate combina cu siliciul formînd Fe3Si, FeSi și FeSi2.
La temperatură obișnuită, în absența aerului, fierul nu este atacat de apa pură, întrucît se formează un strat de Fe(OH)2 , care are acțiune protectoare. În prezența aerului umed, are loc procesul de ruginire a fierului.
La temperaturi ridicate (peste 700º), fierul reacționează cu apa, formînd Fe3O4 și punînd în libertate hidrogenul. Una din cele mai vechi metode de obținere a hidrogenului constă în trecerea vaporilor de apă peste fier înroșit.
Hidroxidul de sodiu diluat nu atacă fierul în absența aerului, întrucît ionii OH- micșorează solubilitatea Fe(OH)2 format superficial. În schimb hidroxidul de sodiu concentrat atacă fierul chiar în absența aerului, la temperatură ridicată, deoarece se formează o combinație complexă, care, fiind solubilă, permite continuarea reacției asupra metalului.
Conform poziției sale în seria tensiunilor electrochimice, fierul reacționază cu acizi minerali neoxidați diluați și în absență de aer se formează săruri de FeII și hidrogen :
Fe + 2H+ → Fe2+ + H2
În prezență de aer, o parte din fier trece în FeIII.
Acidul sulfuric concentrat, ca și acidul azotic concentrat, pasivizează fierul. Așa se explică de ce aceștia se pot transporta în cisterne de oțel.
Fierul înlocuiește metalele mai puțin active din combinațiile lor, ca de exemplu :
Fe + CuSO4 → FeSO4 + Cu
I.5.Aliaje Fe-C
Fierul topit dizolvă carbon și la răcire și solidificare carbonul se separă sub diferite forme : combinație chimică, soluții solide, grafit. În sistemul fier-carbon se pot deosebi următoarele componente distincte mai importante :
ferita este un fier pur (mai exact fier α, vezi fig.3, sau δ), poate dizolva pînă la 0,03%C;
cementita este o combinație chimică de fier și carbon, Fe3C;
austenita este o soluție solidă de carbon în fier y, vezi fig.3;
martensita este o soluție solidă suprasaturată de carbon în fier α;
ledeburita este un eutectic de cementită și austenită;
perlita este un eutectoid de cementită și ferită;
grafitul este un carbon cristalizat în sistemul hexagonal;
Aceste componente pot apare în funcție de compoziția și condițiile de răcire a fierului tehnic.
-fig.3- ferita – fier α și austenita – fier y
I.6.Calități tehnice ale fierului
Fierul tehnic conține, în afară de carbon și alte elemente, ca de exemplu – siliciu, mangan, fosfor, care pot modifica proprietățile aliajelor fier-carbon.
După conținutul de carbon, dar ținînd seama și de conținutul în alte elemente, se deosebesc următoarele calități tehnice de fier :
fontele care conțin peste 2,3%C;
oțelurile care conțin de obicei 0,5-1%C;
fierul forjabil, care conține sub 0,5%C.
Obținerea și prelucrarea varietăților tehnice de fier formează obiectul siderurgiei.
Principiul de bază al preparării fierului tehnic este reducerea oxizilor de fier de către carbon și oxid de carbon. Dacă în loc de oxizi de fier (hematit, magnetit, limonit) se folosește carbonatul de fier (sideroza), aceaste se prăjește înainte pentru îndepărtarea dioxidului de carbon.
Conținutul de fier al minereurilor de fier variază între 25 și 75%, considerîndu-se sărace minereurile cu o concentrație sub 45% Fe.
Concentrația minereurilor de fier se face în special prin procedeul magnetic. Pentru asta hematitul sau limonitul este transformat – printr-un tratament termic în mediu reducător – în magnetit, care apoi este trecut printr-un cîmp magnetic. În modul acesta, minereul concentrat este separat de steril.
Sulfura de fier (pirita) în general nu este un minereu bun pentru extragerea fierului, deoarece conține sulf în proporție mai mare cum și alte adaosuri care îngreunează obținerea fierului.
Cenușile de pirită rămase de la fabricarea acidului sulfuric, avînd un conținut ridicat de fier, pot deveni materie primă pentru extragerea fierului dacă se îndepărtează adaosurile dăunătoare pentru fier.
Prepararea fierului tehnic se face în două etape. În primă etapă se procedează la reducerea minereului la metal brut și se obține fonta. În a doua etapă se urmărește obținerea unor calități speciale de oțeluri și pentru aceasta se îndepărtează o parte din carbon și impurități dăunătoare și se adaugă componentele necesare pentru prepararea acestor oțeluri. Prima etapă – metalurgia fierului – se face în cuptoare înalte (furnale) și a doua – convertizarea – în cuptoare speciale (convertizoare).
I.7.Biochimia fierului
Cel mai important metal tranzițional pentru sitemele vitale este fierul. Hemoglobina, mioglobina, citocromiile și unele enzime, cum sunt catalaza și peroxidaza, conțin o proteină de care este legat hemul(hemul – vezi fig.4). Acesta conține un atom de fier (II) legat complex.
-fig.4- structura hemului –
Proteinele cu fier intervin în două procese fundamentale : distribuția de oxigen și producția de energie.
Distribuția de oxigen : celulele roși au abilitatea de a transporta oxigenul depinzînd însă de prezența fierului în molecula hemoglobinei. Dacă avem carență de fier, vom produce mai puțină hemoglobină și prin urmare țesuturile vor primi mai puțin oxigen. Fierul este, de asemenea, un important element constitutiv al mioglobinei. Miobilina, ca și hemoglobina, este o moleculă care transportă și distribuie oxigen la celulele musculare, mai ales pentru musculatura scheletică și inimă.
Producția de energie : fierul joacă un rol vital și în producerea de energie ca element constitutiv al mai multor enzime, inclusiv peroxidaze, catalaze și citocrom. Fierul este implicat și în producția de carnitina, un aminoacid neesențial dar important pentru buna utilizare a grăsimii. Buna funcționare a sistemului imunitar este, de asemenea, dependentă de fier.
Hemoglobina are ca funcție legarea moleculelor de oxigen de atomul de fier (II) din hem și să-l transporte de la plămîni la mușchi, unde oxigenul este preluat de moleculele de mioglobină, spre a fi stocată pentru activități metabolice. Ea poate folosi de asemenea anumitor grupe de amino-acizi pentru a lega oxidul de carbon pe care îl duce spre plămîni. Caracteristica anemiilor este scăderea hemoglobinei sau a numărului de hematii sub următoarele valori normale : la bărbați – 4,5 milioane eritrocite cu 90% hemoglobină, iar la femei – 4 milioane eritrocite cu 80% hemoglobină. Scăderea concentrației de oxigen în sînge reprezintă principala consecință a anemiei.
Întrucît organismul nu reduce consumul de oxigen, scăderea oxigenului în sînge este compensată prin creșterea fluxului cardiac și a vitezei de circulație și printr-o mai bună utilizare a sîngelui de către țesuturi. Compensarea poate fi suficientă în repaus, dar nu și la efort și astfel apar palpitații, tahicardie și dispnee. În aceste condiții are loc stimularea măduvei hematopoietice. Răspunsul măduvei constă în apariția semnelor de regenerare (reticulocite în număr mare), în cazul în care nu există o carență de factori necesari hematopoiezei (fier, vitamina B12 ).
Citocromul c este o proteină cu hem care are funcție de purtător de electroni și este legată covalent de diferite resturi de amino-acizi din proteină.
I.8.Fierul în alimentație
Corpul unam conține aproximativ 4 grame de fier. Regăsim fier în fiecare celulă umană, legat de proteine pentru a transporta oxigenul (formînd hemoglobina). În alimentația curentă fierul vine sub două forme : fierul hem și fier non-hem. Fierul hem se găsește în carnea de animale, fiind derivat din hemoglobina și mioglobina țesuturilor animale. Fierul non-hem se găsește în vegetale și în alimentele pe bază de produse lactate.
Fierul se găsește în tărîțe și germeni de cereale integrale, dar dacă cerealele sunt rafinate (pîine albă, produse de patiserie, prăjituri, etc.) acesta se pierde în proporție de 75%. Cerealele rafinate sau cele pentru copii sunt de multe ori îmbogățite cu fier dar acesta se asimilează mai puțin decît cel aflat în mod natural în boabe sau semințe integrale. Absorbția fierului poate fi afectată de cofeină sau tanină. Cercetările recente privind ceaiul arată că persoanele care au un nivel normal al fierului în organism nu sunt afectate totuși de tanina din ceai. Aceleași studii recomandă însă persoanelor care sunt cu un deficit de fier să aștepte cel puțin o oră după masă pînă cînd să bea ceai verde sau negru. Fosfații găsiți în băuturile răcoritoare carbogazoase pot, de asemenea, să scadă absorbția de fier. Fitații ce se găsesc în cerealele integrale și oxalații aflați în spanac și ciocolată pot, de asemenea, să conducă la scăderea absorbției de fier prin formarea unor complecși cu minerale care nu pot fi absorbți prin tubul digestiv.
Vitamina C mărește absorbția de fier în organism. Cuprul este un alt nutrient cheie pentru sprijinirea metabolismului și absorbția de fier. Este important să știm că această legătură directă între deficitul de fier și anemie uneori reflectă mai multe probleme care au la bază deficitul de cupru. Vitamina A poate, de asemenea, contribui la îmbunătățirea stării de fier. Absorbția fierului din plante poate fi mai bună dacă în timpul meselor combinăm de exemplu legumele cu carnea (aceasta fiind o sursă de fier hem). Încă se mai fac cercetări privind legătura dintre fier și calciu. Cele mai multe studii arată că fierul nu se absoarbe prea bine dacă în organism este prezent prea mult calciu. De exemplu, nu se recomandă ca la o masă să consumăm mai mult de 300 miligrame de calciu (cît un pahar cu lapte de vacă). De asemenea, pentru o mai bună absorbție a fierului este mai bine să bem laptele între mese, ca gustare. Nu este recomandat să luăm suplimente cu calciu dacă avem nevoie mărirea nivelului de fier.
În tabelul de mai jos este prezentată o listă cu alimente bogate în fier :
tabel nr.1
În anul 2000, Institutul de Medicină de la Academia Națională de Științe din SUA a stabilit un nivel adecvat de admisie pentru copii și adulți :
tabel nr.2
I.9.Combinațiile fierului
În combinațiile sale, fierul manifestă de obicei stările de oxidare +2 și +3. Mai rar există combinații în care fierul se găsește în starea de oxidare +6, de exemplu ferații, M2I[ FeO4], cum este feratul de potasiu K2 [FeO4], izomorf cu sulfatul de potasiu. Se cunosc cîteva combinații în care fierul se găsește ca FeIV, ca de exemplu Ba2FeO4.
Stările de oxidare cele mai mici se întîlnesc în unele combinații complexe, ca de exemplu pentacarbonatul de fier, Fe(CO)5, și ionul tetracarbonilferat(II), [Fe(CO)4]2+.
Majoritatea sărurilor de FeII și FeIII sunt solubile în apă, insolubili sunt fosfații, carbonatul și sulfurile.
I.9.1.Oxizii și hidroxizii fierului
Cu oxigenul, fierul formează trei oxizi de compoziție formală : FeO, Fe2O și Fe3O4. În realitate au compoziție nestoichimetrică. Ei se găsesc foarte mult răspîndiți în natură.
Oxidul de fier (II), FeO, se poate prepara prin descompunerea termică a oxalatului de FeII în vid sau prin reducerea oxidului de fier FeIII cu hidrogen sau oxid de carbon :
Fe2O3 + CO → 2FeO + CO2
Este o pulbere neagră, piroforă, care se oxidează ușor trecînd în Fe2O2 . Este stabil la temperaturi peste 570ºC și sub această temperatură se descompune :
4FeO ↔ Fe3O4 + Fe
Are caracter bazic și prin tratarea cu acizi se obține ionul Fe2+ .
Hidroxidul de fier (II), Fe(OH)2, se obține prin acțiunea hidroxizilor alcalini asupra unei soluții ce conține ioni Fe2+ :
FeSO4 + 2NaOH → Fe(OH)2 + Na2SO4
Este un precipitat alb, care la aer se închide imediat la culoare, deoarece cu oxigenul formează oxidul FeIII hidratat de culoare brună. Se dizolvă ușor în acid.
Trioxidul de difier, Fe2O3, sau oxidul de fier (III), se găsește în natură ca mineral, numit hematit, care are structura corindonului (α-Al2O3), anume hexagonal compactă. El constituie materie primă importantă pentru extragerea fierului. Oxidul de fier FeIII se poate prepara și prin calcinarea FeO(OH) sau prin oxidarea Fe3O4, cînd are structură cubică compactă și se numește y- Fe2O3. Se prezintă ca o pulbere roșie sau ca o masă cristalină de culoare închisă iar după calcinare este foarte rezistent față de acizi. În stare topită este folosit la prepararea electrozilor, diafragmelor și vaselor care trebuie să aibă o mare rezistență (în procese chimice și electrolitice). Uneori se adaugă ca pigment în compoziția unor vopsele (ocru roșu sau roșu de Veneția). De asemenea folosește drept catalizator, în ceramică pentru smalțuri, în industria textilă ca mordant, în industria cauciucului.
Oxidul de fier (III) hidratat se găsește răspîndit în natură ca diferite minerale în a căror compoziție variază.
Preparat prin tratarea unei soluții a unei sări de FeIII cu amoniac sau cu un hidroxid alcalin se prezintă sub forma unui gel de culoare brună roșiatică, cu conținut variabil de apă, Fe2O3*ηH2O. Proaspăt precipitat are mare putere de absorbție. Oxidul de FeIII hidratat reacționează ușor cu acizii diluați, formînd săruri și poate reacționa și cu hidroxizii alcalini concentrați, la cald formînd oxizi dubli, cunoscuți și ca ferați(III) ca de exemplu feratul (III) de sodiu, NaFeO2 , adică dioxid (dublu) de fier și sodiu. Prin urmare, oxidul de FeIII are caractre amfoter, dar mai slab acid decît hidroxidul de aluminiu. Sub formă coloidală se întrebuințează la purificarea apelor, în industria hîrtiei, ca liant al pietrelor artificiale și în medicină.
Oxidul de fier (II) și de fier (III), FeO*Fe O3 , mai exact tetraoxidul de trifier, Fe3O4 este un oxid dublu cu structură similară spinelilor. El se găsește în natură ca mineralul numit magnetit. Se poate prepara prin trecerea vaporilor de apă peste fier încălzit la roșu sau prin calcinarea, peste 1400ºC, a Fe2O3. Este o pulbere neagră, cristalină, foarte rezistentă față de acizi. Are proprietăți feromagnetice și o bună conductibilitate electrică, din care cauză este folosit drept material pentru electrozi, mai ales pentru electroliza clorurilor alcaline și a sulfaților.
I.9.2.Combinațiile fierului cu sulful
Din combinarea directă a sulfului cu fierul pot rezulta două sulfuri : sulfura FeS și disulfura FeS2.
Sulfura de fier FeS(II), FeS, se găsește răspîndită în natură ca mineral numit pirotina, cristalizată în sistemul hexagonal. În industrie se obține prin topirea directă a fierului cu sulf, cînd rezultă o formă compactă, de culoare neagră cenușie. Este o substanță insolubilă în apă. Se folosește pentru prepararea hidrogenului sulfurat (prin tratare cu acizi).
Disulfura de fier, FeS2 se găsește răspîndită în natură sub formă de pirită, care cristalizează în sistemul cubic, sau ca marcasită, care cristalizează în sistemul rombic, ambele de culoare galbenă strălucitoare. Prin încălzire puternică în absență de aer, pierde sulful trecînd în FeS. La încălzire în prezență de aer are loc o prăjire și rezultă Fe2O3 și SO2, reacție folosită la obținerea dioxidului de sulf necesar la fabricarea acidului sulfuric. Pirita și marcasita nu reacționează cu acizi diluați.
I.9.3.Alte combinați ale fierului
I.9.3.1Sărurile fierului în stare de oxidare +2
Sărurile de fier Fe(II) se obțin prin tratarea fierului cu acizii respectivi diluați. Ele sunt în mare parte solubile în apă iar în soluție au reacție acidă din cauza hidrolizei. Cele mai multe săruri pot forma combinații complexe, îndeosebi cu sărurile matalelor alcaline sau de amoniu.
Diclorura de fier FeCl2 , sau clorura de fier (II), se obține tratînd strunjitură de fier cu acid clorhidric, gazos sau soluție, după cum trebuie să se obțină sarea anhidră sau sarea hidratată, FeCl2*6H2O. În starea anhidră mai rezultă prin reducerea FeCl3 cu hidrogen, la cald. Este delicvescentă și foarte solubilă în apă și alcool.
Cu cloruri ale unor metale mai puternic electropozitive formează săruri duble de tipul M2I[FeCl4] , tetracloroferații (II). Clorura de Fe(II) se întrebuințează ca mordant în vopsitoria textilă, în metalurgie, etc. Nu este toxică, deoarece ionul Fe(CN)64- este foarte stabil și nu pune în libertate ionii CN- . Tratat cu o sare de fier (III), hexacianoferatul (II) de potasiu dă un precipitat albastru, numit albastru de Berlin (albastru de Prusia) folosit și ca pigment :
3[Fe(CN)6]4- + 4Fe3+ → Fe4[Fe(CN)6]3
Hexacianoferatul (II) de potasiu se mai întrebuințează la prepararea cianurii de potasiu, la cementarea oțelurilor, în vopsitoria textilă și chimia analitică.
I.9.3.2Sărurile fierului în stare de oxidare +3
Sărurile de fier (III) se obțin prin oxidarea (de exemplu cu acid azotic) a sărurilor de fier (II) corespunzătoare sau prin tratarea oxidului de fier (III) hidratat cu acizii repectivi. Cea mai mare parte din sărurile de fier (III) sunt solubile în apă. Soluțiile respective sunt de culoare galben-brună și au caracter acid din cauza hidrolizei.
Triclorura de fier FeCl3 sau clorura de fier primară, se obține în stare anhidră, prin trecerea unui curent de clor peste fier încălzit. Clorura de fier FeCl3 cristalizează de obicei cu șase molecule de apă, FeCl3*6H2O, în cristale galbene. În stare anhidră, cristalizează în foițe hexagonale, care în lumină incidentă au irizații verzi, metalice, iar în transparență sunt roșii.
Structura triclorurii de fier este stratificată, atomii de Fe fiind dispuși între două straturi de atomi de Cl. În stare de vapori molecula este FeO6 și peste 750ºC se formează molecule FeCl3 .
Clorura de Fe(III) este puternic delivecscentă. Ea este solubilă în apă, soluția avînd caracter acid din cauza hidrolizei. Clorura de Fe(III) produce coagularea albuminelor. Pe această proprietate se bazează folosirea ei ca hemostaic (coagulînd albuminele din sînge, oprește hemoragiile). Ea se mai filosește ca oxidant în industria coloranților organici, drept mordant în imprimeria textilă, dezimfectant și agent de epurare pentru apă, în metalurgie, etc.
Trisulfatul de difier, Fe2 (SO4)3 sau sulfatul de fier (III), se obține prin oxidarea soluțiilor de sulfat de fier (II) cu acid azotic sau prin tratarea oxidului de fier (III) cu acid sulfuric concentrat. Este folosit ca mordant în industria textilă, la prepararea albastrului de Berlin.
Carbonatul de fier (II), FeCO3 , se găsește în natură cristalizat în romboiede, ca mineral numit sideroză, sau dizolvat în ape minerale ce conțin dioxid de carbon, sub formă de carbonat acid de fier, Fe(HCO3)2. La aer, asemenea apei feruginoase pierd dioxidul de carbon. Se separă FeCO3 care apoi suferă o descompunere și o oxidare de către oxigenul din aer, cu formare de oxid de fier (III) hidratat. De aici provine culoarea roșiatică pe care o au uneori aceste ape.
Sulfatul de fier (II) FeSO4 sub formă hidratată FeSO4*7H2O (calaican), este cea mai importantă de fier. În industrie se obține prin tratarea deșeurilor de fier cu acid sulfuric diluat. Se prezintă sub formă de cristale verzi, transparente. La aer se alterează și trec în sulfat de fier (III), de culoare galbenă-brună. Este solubil în apă. Prin încălzire pierde apa de cristalizare trecînd în starea anhidră, care este o pulbere albă.
Sulfatul de FeII formează cu sulfați alcalini sau cu sulfatul de amoniu, sulfați dubli, ca de exemplu sulfatul dublu de fier și amoniu, (NH4)2SO4*FeSO4*6H2O, numit sare lui Mohr.
Sulfatul de FeII are întrebuințări ca reducător, la fabricarea unor pigmenți albaștri, la prepararea cernelurilor și a unor coloranți pentru țesături textile, la purificarea apelor, în agricultură ca ierbicid și insecticid.
Capitolul II
Boli provocate de carența fierului
II.1Fiziologie
Sîngele este alctuit din plasmă și elemente figurate : eritrocite, granulocite, limfocite, plasmocite, monocite și trombocite. Elementele figurate sunt elaborate de organele hematopoietice, noțiunea de hematopoieză referindu-se la procesele biologice care duc în final la formarea celulelor sanguine mature. În condiții fiziologice se formează aproximativ două miliarde de celule pe zi. Hematopoieza începe cu formarea celulelor pluripotente încă din viața intrauterină. Toate celulele sanguine provin din celule stem pluripotente hematopoietice situate în măduva osoasă. Prin diviziuni repetate și diferențieri acestea duc la formarea diverselor celule sangvine periferice iar o parte sunt reținute de măduva osoasă formînd o ,,bază“ care asigură rezervele necesare hematopoezei.
Eritropoieza are loc în măduva osoasă cu următoarele stadii de dezvoltare : proeritroblast, eritroblast, bazofil, eritroblastpolicromatofil, eritroblastoxifil și eritrocit. Eritopoieza este reglată de un hormon numit eritropietina. Eritocitul matur este o celulă anucleată cu formă de disc biconcav care are capacitatea de a se deforma la trecerea prin capilare și care înglobează hemoglobină, o proteină avînd ca grupare prostetică hemul (cu un inel porfiric care conține fier) cu rol în transportul oxigenului la nivel tisular.
Hematopoieza este dependentă de fier, proteine și factori de maturare. Fierul este înglobat în structura hemoglobinei. Factorul primar al reglerii producției de eritrocite este oxigenarea tisulară, hipoxia determinînd stimularea formării unei glicoproteine – eritropoitina, formată mai ales în rinichi, în mod secundar în ficat și alte țesuturi. Factorii de maturare sunt reprezentați de vitamina B12 și acidul folic care au rol esențial în sinteza AND-ului.
Durata de viață a eritrocitului este în medie 120 zile, hemoliza fiziologică producîndu-se în splină și foarte puțin în sînge. Valorile normale ale numărului de eritocite pe mm3 , concentrația hemoglobinei (g/100 ml sînge) și hematocritul (%) sunt prezentate în tabelul de mai jos:
tabel nr.3
Noile elemenete care intră în circulație după pierderea nucleului se numesc reticulocite. Aceste sunt hematii tinere și în mod normal reprezintă 1% din hematiile circulante. Mărimea unei hematii adulte este de 7,5 µ. În stări patologice se pot întîlnii hematii mici de 3-6 µ (microcite) și hematii mari de peste 10 µ (macrocite). Creșterea numărului acestora poartă denumirea de poliglobulie, iar scăderea de anemie. Raportul dintre masa de hematii și volumul plasmatic se numește hematocrit care crește în poliglobulie și plasmoragii și scade în anemii și hidremii. Hemoglobina constituientul principal al hematiei scade în anemii.
Concentrația medie în hemoglobină pe hematie, ținînd seama de volumul acesteia exprimă concentrația mijlocie la sută a hemoglobinei pe hematie și se calculează împărțind gramele de hemoglobină la 100 ml sînge prin hematocrit. Valoarea normală 32 – 38 g% și scade în anemia feriprivă.
Rezistența globulară – valoare care apreciază fragilitatea eritrocitelor – se cercetează investigînd rezistența osmotică, adică rezistența eritrocitelor la soluții hipotone de clorură de sodiu. Normal, hemoliza (distrugerea hematiilor cu eliberarea hemglobinei) începe la concentrație de 0,44% clorură de sodiu și este completă la 0,34%. În sindroamele hemolitice scade rezistența globulară cu 0,5% și crește hemoliza.
Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) este o constantă biologică de mare interes în patologie. Dacă se adaugă un anticoagulant (citrat de sodiu) sîngele recoltat într-o mică epurbetă, globulele se depun pe fundul tubului datorită greutății lor specifice care este superioară celei a plasmei. Valorile normale la o oră sunt de 6-12 mm la bărbați și de 10-16 mm la femei. Creșterea VSH-ului indică un proces evolutiv a cărui intensitate este cu atît mai mare cu cît valorile sunt mai mari.
În diagnosticul anemiilor se practică și dozarea fierului seric. La 100 ml ser, la bărbați se găsesc 100 g, iar la femei 90 g. Valorile cresc în ciroza pigmentară și scad în anemiile hipocrome.
Pentru aprecierea gradului de distrugere a hematiilor se dozează urobilina în materiile fecale. Eliminări crescute apar în anemiile hemolitice și în anemia permigioasă (Biermer).
În unele stări patologice, în sîngele periferic apar și hematii anormale : megalocite și magaloblaști, în anemia Biermer, eritoblaști în anemia hemolitică, reticulocitele depășind valoarea normală de 1% în hemoragii, criza hemolitică, tratamentul cu fier sau extracte hepatice.
II.2.Anemiile, clasificare
Anemia este un sindrom la baza căruia se află mai multe cauze, care conduc la căderea cantității totale de hemoglobină din organism.
Clasificarea anemiilor în funcție de mecanismele patogenice implicate :
a)anemii datorate scăderilor producției de eritrocite – anemii centrale :
anemii prin insuficiență medulară : – anemia aplastică;
anemii prin insuficiență medulară asociată cu eritropoeză ineficientă : – afectarea sintezei de hemoglobină – anemii hipocrome sau feriprive;
afectarea sintezei ADN (datorate deficitului factorilor de maturare) – anemii hipercrome – anemii megaloblastice și amenii macrocitare fără megaloblastoză.
b)anemii datorate pierderii sau distrugerii crescute a eritrocitelor – anemii periferice :
anemii hemolitice : – de cauze intraeritocitare – de cauze extraeritocitare;
anemii posthemoragice : acute și cronice.
O serie de stări patologice cum ar fi – infecțiile cronice, bolie endocrine, (boli de colagen, anemii hemolitice autoimune), intoxicațiile, tumorile maligne metastazate medular, insuficiența renală, cirozele hepatice, și parazitozele intestinale – pot produce secundar anemie, tratamentul etiologic al bolii de bază va corecta și sindromul anemic. Tratamentul simtomatic al anemiei, fără tratamentul bolii de bază este fie ineficient, fie contraindicat putînd agrava starea bolnavului (de exemplu – terapia cu ciancobalamină sau acid folic în tumorile malige).
Simptomatologia generală a anemiilor : în cazul anemiei acute predomină amețelile, tulburările de vedere, dispneea, paloarea intensă, tahicardia, hipotensiunea arterială și, uneori, lipotimia și colapsul. În anemia cronică se evidențiază în primul rînd paloarea pielii și a mucoaselor, vizibilă mai ales la palme, buze, unghii și mocoasa bucală, tulburările nervoase, astenie, tulburări de memorie, amețeli, cefalee, tendință la lipotimie, semnele cardiovasculare (palpitații, dureri precordiale, dispnee), tulburările digestive (anorexie, flatulență sau constipație), amenorea și tulburările menstruale la femeie. Examenul de laborator precizează gradul de scădere a eritrocitelor și a hemoglobinei, valoarea globulară, anomaliile eritrocitelor, etc.
II.2.1.Anemiile datotare scăderii producție de eritorcite
Anemia aplastică este caracterizată de afectarea celulei stem pluripotente avînd ca element distinctiv hipocelularitatea și înlocuirea măduvei hematopoietice cu țesut gras, întîrzierea eliminării fierului plasmatic care va duce la hipersideremia, pancitopenie. Afecținea are o incidență scăzută (1 la 100.000 persoane), avînd drept cauză o predispoziție genetică la care se adaugă și factori favorizanți : medicamente (AINS, citostatice, antitiroidiene, cloramfenicol, anticonvulsivante, sulfamide), inhibitori medulari (tumori maligne, infecții cronice, insuficență renală cronică, mixedemul), procesele infiltrative medulare (leocoze, mielom, metastaze neoplazice, hipersplenismul). Alți factori favorizanți sunt : agenți biologici (bacterii, virusuri), agenți fizici (radiații ionizante) și factori imunologici (la cei cu predispoziție genetică).
Boala debutează fără manifestări vizibile. Simptomatologia este asemănătoare cu majoritatea anemiilor, doar paloarea este mai intensă. În sindromul hemoragic trombopenia este pronunțată, iar cînd apar manifestări infecțioase cu febră ridicată, crește leucopenia și mielograma arată o măduvă pustiită.
Tratamentul constă în înlăturarea factorului cauzal și tratament simptomatic (antibioterapie, transfuzii de sînge), imunosupresiv, mielosimulatori (corticosteriozii, androgeni de sinteză) și transplant medular (în formele severe).
Anemia feriprivă (anemia hipocromă) . Fierul este necesar pentru sinteza și funcția hemoglobinei, mioglobinei, precum și altor substanțe (enzime). Anemiile feriprive sunt anemii care se datorează scăderii accentuate a rezervelor de fier din organism. De aceea anemiile feriprive (anemia posthemoragică cronică, cloroza, anemia hipocromă esențială) apar prin deficitul sintezei de hemoglobină, consecutiv carenței de fier.
Cantitatea de fier din organism este de aproximativ 4 g din care : 65% se găsește în hemoglobină (reprezentînd fierul funcțional), 4-5% este reprezentat în mioglobină, 1% în concentrația altor structuri importante în oxidarea intracelulară (citocromi), 0,1% legat de transferină din plasmă care reprezintă fierul circulant și 15-30% sub formă de agregate reprezentînd fierul de rezervă (feritină, hemosiderină) din ficat, splină sau măduva oaselor.
Formele de rezervă ale fierului care cuprind hidroxid feric legat de proteine sunt reprezentate de feritină și hemosiderină, aceasta din urmă fiind formată de agregate de feritină, mai greu mobilizabile. De aceea raportul feritină/hemosiderină furnizează informații privind nivelul și proporția disponibilă de fier de rezervă. Cauzele principale ale anemiei feriprive sunt : aportul insuficient de fier, dietă vegetariană severă, aclorhidrie, rezecții gastrice, enterocolite, pelagră, sindroame de malabsorbție), pierderi crescute de fier (ulcere și tumori gastro-duodenale, colite ulceroase, eroziuni cauzate de AINS, menoragii, metroragii, fibroame, tulburări hormonale, donări de sînge repetate, sîngerări repetate de intensitate redusă), nevoi crescute (sarcini repetate, alăptare, perioada de creștere), utilizarea insuficientă a fierului (infecții cronice, tumori).
Metabolismul fierului. Fierul provenit din alimente sau cel medicamentos este menținut în forma absorbabilă, feroasă (Fe2+ ) sub acțiunea acidului clorhidric. În stomac, fierul anorganic (hidrioxid feric) sau organic (combinat cu proteine) este eliberat din alimente, prin acțiune acidului clorhidric și pepsinei. De menționat că alimentele ce conțin sînge nu aduc un aport de fier deoarece hemul cu care este combinat fierul este prea puțin scindat de enzimele din sucurile digestive. În urma digestiei, fierul apare liber sub formă ionică elementară, trivalentă (Fe3+ ). Concomitent, tot în stomac se reunește cu substanțe organice, de această dată cu rol transportor, rezultate din digestia alimentelor cum sunt – glucidele, acidul sccinic și anumiți aminoacizi (histidina, cisteina, acidul aspartic). Abia din acest moment începe absorbția digestivă a fierului, cum maximul de intensitate în prima porțiune a duodenului. În intestinul subțire este absorbit după transformare în Fe3+ printr-un mecanism saturabil, legîndu-se de o globină plasmatică – apotransferina, cu formarea complexului Fe-transferină, care este forma de transport a fierului. Transferina este produsă în ficat, are greutate moleculară 90.000 și nu se elimină prin rinichiul normal. O moleculă de transferină preia cîte doi atomi de fier, cu care poate circula în sînge pînă la 140 minute. Numai 30% din transferina plasmatică intră în combinație cu fierul, restul constituind material de rezervă. Astfel, fierul legat de transferină este ușor disociabil putînd fi cedat cu ușurință fie eritorblaștilor din măduva hematogenă care au receptori specifici pentru transferină și utilizează fierul preluat pentru sinteza hemului, fie celulelor reticulo-endoteliale sau hepatocitelor. La aceste nivel, fierul se leagă de apoferitină și este stocat formînd complexe de tip hidroxidferic – proteină precum feritina, ușor mobilizabile la nevoie sau agregate de feritină (hemosiderina), mai greu de mobilizat. Ajuns la eritoblaști, fierul este integrat în molecula de hemoglobina, printr-un șir de reacții conduse de enzime specifice. Hemoglobina conține patru atomi de fier fixați de patru molecule de hem, atașate de patru lanțuri proteicev (globina). Sinteza hemului și a globinei se desfășoară sincron cu metabolismul fierului, cu asigurarea întîlnirii lor la momentul oportun. Fierul hemoglobinic funcțional este recuperat aproape în totalitate din hematiile distruse fiziologic în splină. Din fierul preluat de la nivelul intestinal transferina transportă fierul de rezervă la nivelul celulelor viscerale unde este reținut sub formă de rezerve în feritină și hemosiderină.
Circuitul fierului (turnover) este deosebit de intensă. Zilnic sunt vehiculate peste 30-40 mg între diversele sectoare, cu treceri de la starea ionică la cea combinată organic cu feritina, transferina, hemoglobina, mioglobina, citocromii. Circuitul fierului este aproape închis, deoarece excreția este minimă, de 0,5-2 mg în 24 ore, echivalentă cu absorbția. Fierul se elimină prin bilă, excuamația epitelială, transpirație, fanere. La femei, cu ocazia ciclului menstrual se pierd 30-40 mg fier.
Cantitatea de fier ajunsă în sînge disponibilă pentru hematopoeză depinde de numărul receptorilor membranari, depozitele de fier și cantitatea de feritină și transferină.
Datorită faptului că absorbția este dependentă de apotransferină la nivelul intestinului subțire, absorbția este crescută în condiții carențiale și redusă cînd depozitele de fier sunt normale prin saturarea apotransferinei (blocaj al mocoasei), prin acest mecanism realizîndu-se reglarea absorbției orale a fierului.
Dieta normală zilnică conține 8-20 mg fier, din care se absoarbe apoximativ 10% , mai mult în anemia feriprivă, cînd rata absorbției crește (15-40%).
Simptomatologie . Tulburările care apar la orice vîrstă debutează insidios și au o evoluție prelungită. Unele simptome sunt caracteristice anemiei : paloarea cu tentă albă a tegumentelor și mucoaselor, tulburări cardio-respiratorii (palpitații, tahicardie, dispnee), tuburări psihice (astenie, insomnie, tendință la lipotimie). Alte simptome se datorează scăderii fierului fermenților oxidanți. Din această cauză apar tulburări trofice epiteliale : uscăciune și fragilitate a pielii, apariția pe suprafața unghiilor a unor deformații de excavație sau aplatizări; părul este uscat și cade ușor ; apar ragade ale comisurii bucale, glosită cu atrofie papilară a limbii, modificări ale mocoasei esofagiene cu arsuri și disfagie, leziunie de gastrită (inapetență, flatulență, dureri difuze abdominale), etc.
Examenele de laborator evidențiază scăderea numărului hematiilor și a hemoglobinei sub valorile normale. Scăderea hemoglobinei depășește scăderea numărului de hematii. Valoarea globulară este subunitară (hipocromie). Fierul seric este diminuat iar secreția gastrică frecvent scăzută. Leucocitele și trombocitele sunt modificate.
Formele clinice. a)Anemia posthemoragică cronică se evidențiază după hemoragii moderate, cronice, prelungite în timp, care duce la epuizarea rezervele de fier din organism. Cauze cele mai întîlnite ale acestei anemii sunt hemoragiile mici digestive din boala ulceroasă sau neoplasm gastric, hemoroizi, colită ulceroasă, hernie hiatală, paraziți intestinali, hemoptizii, epistaxis, etc.)
b)Cloroza, rar întîlnită în prezent , se caracterizată printr-o colorație palid-verzuie a tegumentelor, apare la fete în perioada de pubertate, consecință a unei alimentații iraționale, săracă în fier, lipsei de aer și de mișcare și pierderilor de fier prin menstre.
c)Anemia hipocromă esențială apare la femei între 30-50 ani, cu menoragii sau metroragii. Se manifestă sever, cu frecvente tulburări trofice ale pielii și mucoaselor.
Diagnosticul pozitiv se pune pe prezența unei anemii hipocrome microcitare împreună cu tulburările trofice la nivelul pielii și mucoaselor.
Tratamentul anemiilor feriprive are ca scop corectarea și suprimarea cauzei care determină anemia și corectarea lipsei fierului. Fierul are un rol fiziologic important intervenind în numeroase procese metabolice : _intră în componența hemoglobinei, legarea și transportul tisular al oxigenului făcîndu-se prin legarea coordinativă la nivelul Fe2+ din molecula hemului,
_intervine în lanțul respirator, fiind un constituient al citocromilor,
_intervine în secreția gastrică (hiposideremia scade secreția gastrică),
_favorizează dezvoltarea și menținerea integrităților țesuturilor epiteliale,
_intervine în apărarea antiinfecțioasă nespecifică prin intermediului reticulo-endotelial.
Administare. În mod obișnuit se folosește terapia orală sub formă de fier feros (glutamat feros, sulfat feros, gluconat feros, fumarat feros, ferocolinat). Dozele pentru adult sunt de 3-6 tablete pe zi ; se administrează după mese sau în timpul lor. Controlul terapiei prin fier se face prin urmărirea hematocritului, hemoglobinei și a reticulocitozei la intervale de 7-14 zile. Administrarea parenterală de fier are indicații limitate, prezentînd unele riscuri și se folosește cînd terapia per os este ineficace, cînd nevoile de fier sunt mai mari sau înaintea unei intervenții chirurgicale la bolnavi cu anemie. Cele mai utilizate preparate de fier destinate administrării parenterale sunt : fierul polimaltozat (i.m.) și fierul zaharat (i.v.). Absorbția fierului este scăzută de antiacide, cimetidina, cafeină, colestiramină, produsele lactate, acidul citric. Absorbția fierului este crescută de acidul ascorbic, fructoză, cisteină, alcool. Fierul diminuează absorbția a tetraciclinelor.
Reacții adverse : constipație (prin legarea hidrogenului sulfurat, cu un rol important în menținerea peristaltismului normal; prin formarea sulfurii de fier scaunul se colorează în negru), diaree (mai ales la doze mari) , iritație gastrică, grețuri, epigastralgii, hemocromatoză (mai ales la administrarea parenterală la doze mari) care poate evolua spre ciroză hepatică sau fibroză pancreatică, colorarea tegumentelor în brun, alergie, flebită, tulburări vaso-motorii, hipotensiune, convulsii, șoc anafilactic (la administrare parenterală).
Contraindicații. Fierul este contraindicat în hematomocroză, hemosideroză, anemie hemolitică, talasemie.
Precauții. Ulcer gastro-duodenal, colită.
Intoxicația acută. Se manifestă prin iritație gastro-intestinală (diaree, colici, șoc, citoliză hepatică, acidoză metabolică și comă. Antidot : desferoxamina (acid polihidroxamic de proveniență fungică, produs de streptomyces pilosus, chelator specific al fierului cu care formează combinații complexe solubile, neionizabile, netoxice și care se elimină pe cale renală; se poate administra atît pe cale orală cît și pe cale parenterală.
Intoxicația cronică. Hemocromatoză cu afectarea ficatului (ciroză) și a pancreasului (fibroză, diabet zaharat).
Anemii hipercrome. Fiziopatologie : anemiile megaloblastice sunt anemii datorate sintezei deficitare a AND-ului. Deficitul de cobalamină (vitamina B12) și acid folic – factor de maturare al eritrocitelor – stă la baza majorității anemiilor megaloblastice, ducînd la formarea megaloblaștilor. Carența vitaminei B12 sau a acidului folic afectează în primul rînd celulele cu un turnover rapid – precursorii hematopoetici și celulele epiteliale gastro-intestinale. Astfel, vitamina B12 nu poate fi absorbită decît în prezența secreției mucoasei gastrice. Absorbția are loc în porțiunea distală a intestinului subțire. În absența vitaminei B12 apar tuburări de sinteză ale nucleoproteinelor și în special a acidului timonucleic (dezoxiribonucleic). În ceeace privește hematopoieza, carența în vitamina B12 duce la înlocuirea seriei normoblastice normale cu seria megaloblastică anormală. Prin distrugerea rapidă a eritrocitelor cresc bilirubinemia și eliminarea bilirubinei prin materii fecale și urină. Formarea de hemoglobină este mai puțin tulburată, așa că hemoglobina crește în aparență, ceeace duce la hipercromie cu indice de culoare crescută. De aceea aceste anemii se mai numesc și hipercrome. Datorită prezenței megaloblaștilor în sîngele perifieric, aceste anemii se mai numesc și anemii megaloblastice. Tulburările metabolismului nucleoproteinelor nu interesează numai eritropoieza, ci toate celulele. Eritropieza este mai afectată pentru că regenerarea și diferențierea celulară sunt mai importante, necesitînd mai mult acid timonucleic. Tulburarea interesează și sinteza leucocitelor (cu apariția de granulocite mari și anormale), tegumentele, mucoasele gastrică, linguală, vaginală, etc. Cele mai cunoscute anemii megaloblastice sunt : anemii megaloblastice – anemia permigioasă sau anemia Biermer și anemiile parabiermeriene – anemii macrocitare fără megaloblastoză.
a)Anemia megaloblastică – anemia Biermer apare datorită atrofiei mucoasei gastrice devenită incapabilă să secrete factorul intrinsec (Castle) indispensabil pentru absorbția vitaminei. În apariție anemiei Biermer sunt incriminați factori genetici, iar afectarea mucoasei stomacale poate evolua spre cancer gastric.
Carența de vitamina B12 poate avea următoarele cauze :
_aport insuficient (la indivizii cu regim vegetarian strict);
_tulburări de absorbție (formarea insuficientă sau anormală a factorului intrinsec Castle, datorată unei suferințe gastice, unei boli autoimune cu formare de anticorpi antifactori intrinsec, rezecții de stomac, cancer gastric, inflamații, pancreatită cronică cu apariția consecutivă a unei malabsorbții;
_utilizare deficitară datorită unei deficiențe enzimatice (lipsa tanscobalaminei II-Tc II);
_consum crescut (sarcină, boli neoplazice, hipertiroidie, parazitoză intestinală);
_administrare de medicamente : inhibitori ai sintezei de AND (analogi ai bazelor purinice și pirimidinice), protoxodul de azot (care cauzează descompunerea cabalaminei).
Deficitul de acid folic poate fi cauzat de :
_aport insuficient datorat unui regim alimentar sărac în produse de origine vegetală;
_tulburări de absorbție;
_tulburări de utilizare : alcoolismul cronic (cu afectare hepatică pînă la ciroză);
_administarea de medicamente : inhibitori ai sintezei AND, antifolice (metotrexat), inhibitorii dihidrofolat reductabili), antiepileptice inductoare enzimatice (femitolina, fenobarbitalul, primidona).
Simptomatologie. Anemia Biermer debutează insidios cu tulburări digestive care pot precede cu ani de zile anemia. În perioada de stare apar trei grupe de simptome definind simtoamele : anemic, digestiv și neurologic.
Sindromul anemic se caracterizează prin paloare asociată cu un ușor icter, de aspect gălbui ca paiul dispnee, palpitații, astenie. Fața este uneori infiltrată. La nivelul membrelor inferioare apar edeme, unghiile sunt adese sfărîmicioase și părul uscat. Subfebrilitatea prezentă la unii bolnavi este de origine metabolică și dispare la cîteva zile de la administarea vitaminei B12.
Sindromul digestiv este constant. Apar semne de glosită cu dureri și arsuri spontane sau la contactul cu alimentele. Limba este roșie, uneori cu eroziuni pe vîrf și margini. Atrofia mucoasei gastrice duce la achilie gastrică. Anaclorhidria este rezistentă la histamine și refractară la tratament. Anorexia – uneori electivă pentru carne – , vărsăturile și diareea sunt manifestări comune.
Tulburările nervoase sunt prezente adeseori. În formele ușoare, bolnavii se plîng de amorțeli, furnicături și hipoestezie. În formele severe apar areflexia osteo-tendonoasă și tulburările sensibilității profunde.
Examenul hematologic precizează diagnosticul. Anemia este severă (sub două milioane), hematiile sunt hipercrome (valoarea globulară depășește de obicei 1,5) și prezintă anomalii de formă (poikilocitoză) și de colorație (policromatofilie). În sîngele periferic apar macrocite, megalicite și mai rar megaloblaști. Trombopenia și leucopenia cu polinucleare hipersegmentate sunt frecvente. Hiperbilirubinemia indirectă, hipersideremia și milograma cu megaloblaști în număr mare completeză tabloul.
Evoluția este favorabilă. Sub influiența vitaminei B12 anemia se repară în cîteva săptămîni și semnele cilinice dispar prograsiv.
Tratamentul specific constă în administrarea vitaminei B12 pe cale i.m. 100µg/zi, timp de o săptămînă apoi de 2 ori pe săptămînă, timp de șase săptămîni. Tratementul de întreținere trebuie continuat lunar cu 100 µg sau la două luni cu 1.000 µg pe tot parcursul vieții.
b)Anemiile parabiermeriene sunt anemiile hipercrome macrocitare cu măduvă de tip megaloblastic, prduse de deficitul de vitamina B12 sau acid folic, în asocire cu lipsa fierului. Tabloul hematologic este asemănător anemiei pernicioase, fără manifestarea sindromul neurologic, iar achilia gastrică este inconstantă. Cînd cauza dispare, sindromul anemic se poate vindeca spontan. Cele mai des întîlnite anemii parabiermeriene sunt : anemia macrocitară din sarcină (în ultimul trimestru al sarcinii), anemia botriocefalică (prin consum crescut de vitamina B12 de către parazit), anemia macrocitară din ciroze, hepatitele cronice, tulburările nutriționare, sindrom de malabsorbție provocat de flora intestinală anormală, afecțiuni maligne și sindroame carențiale în rezecții gastrice și enteropatii.
II.2.2.Anemiile datotare pierderii sau distrugerii crescute a eritorcitelor
Pierderea crescută de eritrocite încadrează două forme de anemie în care abordarea farmacoterapeutică diferă în funcție de etiologie și de gravitatea sindromului anemic : anemiile hemolitice și anemiile poshemoragice.
Anemii hemolitice. Reprezintă un grup de afecțiuni congenitale sau dobîndite caracterizat prin dezechilibrul între liza hematiilor în periferie care depășește capacitatea măduvei de a înlocui hematiile distruse. Scurtarea duratei normale de viață a hematiilor este consecința unor fenomene biochimice care scad rezistența membranei eritrocitare ducînd la uzura lor prematură și la liza celulară.
Anemiile hemolitice se pot clasifica în :
anemii prin defecte intraeritrocitare – sunt datorate unor defecte ale membranei eritrocitare sau deficitului enzimatic care are drept consecință modificări ale permeabilității sau ale elasticității hematiilor. În funcție de mecanismul de producere al hemolizei deosebim :
_defecte ale membranei hematiilor (congenitale sau dobîndite) : anemia hemolitică sferocitară și ovalocitoza eredită).
Anemia hemolitică sferocitară (icter hemolitic congenital) este o boală transmisă genetic, cu evoluție cronică. Hemoliza se datorează formei sferice a eritrocitelor care generează fragilitatea osmotică crescută, schestrarea și distrugerea prematură în splină. Primele semne apar din copilărie sub forma unor puseuri și se caracterizează prin icter sau subicter, splenomegalie și anomalii constituționale (craniu în turn, lățirea nasului tip mongoloid). Uneori survin crize de deglobunilizare în cursul cărora apare tabloul hemolizei acute : vărsături, febră, dureri abdominale, tahicardie, splenomegalie, paloare. Tabolul sanguin prezintă anemie, rezistență globulară scăzută, microsferocitoză (scade diamentul transversal și hematia crește în grosime). Numărul reticulocitelor este mult crescut. Hiperbilirubinemia indirectă, urobilinuria și măduva sternală foarte activă, compltează tabloul de laborator. Boala evoluaeză cronic cu perioade de remisiune și agravare. Tratamentul de elecție este splenectomia, care suprimă hemoliza, dar nu și defectul eritrocitelor (fragilitatea membranelor). Vîrsta ideală a splenectomiei este de 10-12 ani. Formele severe necesită transfuzii de sînge.
Ovalocitoza eredită este tot o boală familială, care are la bază o anomalie a membranelor eritrocitelor, cu apariția unor eritrocite alungite. 90% din cazuri sunt asimptomatice. Splina poate fi uneori crescută; alteori apare și sindromul hemolitic. Splenectomia produce remisiuni durabile.
_deficitul unor enzime – anemiile hemolitice prin deficiențe enzimatice apar în copilărie și nu se însoțesc de modificări eritrocitare. Pot apărea crize hemiolitice induse de medicamente (antimalarice, sulfamide, chimidină) sau de infecții. Se tratează prin transfuzii de sînge și splenectomie.
_anomalii ale globinei de ordin cantitativ sau calitativ – hemoglobinopatiile sunt afecțiuni ereditare care au la bază deficiența sintezei de hemoglobină, consecința unei anomalii genetice în formarea globinei. Hemoglobina adultă este înlocuită cu hemoglobina normală. Dintre hemoglobinopatii, cele mai cunoscute sunt :
i)anemia cu hematii falciforme (siclemia), caracterizată prin eritrocite în formă de seceră – anemie hemolitică cronică cu puseuri acute, ocluzii vasculare care pot simula un abdomen acut, litiază biliară, osteoporoză și evoluție cu sfîrșit letal.
ii)sindroamele talasemice (anemia mediteraneeană sau anemia Cooley), care apare în primele luni sau ani de viață și evoluează cu anemie severă, hipocromă și microcitară, hipersederemie, semne de hemoliză, icter, splenomegalie marcată, deformarea scheletului, litiază biliară. Prognosticul este grav. Transfuziile de masă eritrocitară, acidul folic și splenectomia pot ameliopra parțial boala.
anemii extraeritrocitară cauzată de factori imunologici :
_incompatibilitatea de grup sangvin – anemia hemolitică postransfuzională, apare în transfuzii de grupă incompatibilă. Accidentele hemolitice postransfuzionale, în funcție de intensitatea hemolizei evoluează în trei faze : faza de șoc, faza de hemoliză cu icter și hemoglobinurie și faza de anurie (tubulonefrite), în care prognosticul este foarte grav.
_incompatibilitatea de Rh – hemoliza nou-născutului care este rezultatul unei incompatibilități Rh între mamă și făt. De obicei, mama este Rh-negativă și este imunizată de celulelel Rh-pozitive ale fătului. Boala apare după ce mama a dus 2-3 sarcini aparent normale, în cursul cărora s-a sensibilizat. Clinic boala se manifestă prin anemie de tip hemolitic, hiperplazie eritoblastică în măduvă, ficat și splină, icter cu hiperbilirubinemie indirectă, edeme și hepato-splenomegalie. Tratamentul constă profilaxie cu imunoglobuline umane specifice anti-D (Rho) și exsanguinotransfuzie.
_boli autoimune (colagenoze) cu autoanticorpi (activi la cald și activi la rece), care reacționează cu antigene de pe suprafața eritrocitelor proprii.
_reacții alergice de tip anafilactic, de tip citolitic-citotoxic cu formare de anticorpi antieritrocitari sau prin complexe imune.
anemii extraeritrocitare cauzate de agresiune neimunologice :
_agenți imunologici (bacterii, virusuri, paraziți intraeritrocitari de tipul plasmodiilor);
_agenți chimici (solveți organici, pesticide);
_toxine de origine vegetală sau animală.
Anemii posthemoragice acute și cronice
a)Anemia posthemoragică acută este provocată de o abundentă hemoragie externă sau internă. Simptomele care apar în primele ore nu se datorează anemiei, ci reducerii volumului de sînge circulant. Anemia apare cînd afluxul de lichide din țesuturi trece în patul vascular pentru compensarea masei sanguine, diluînd elementele figurate ale sîngelui. Tratementul anemiei acute urmărește oprirea hemoragiei prin hemostază chirurgicală și combaterea stării de colaps. Pentru refacerea rapidă a masei sanguine, cel mai bun mijloc este transfuzia de sînge și plasmă.
b)Anemia posthemoragică cronică se datorează pierderii unor cantități mici de sînge (epixtaxis, hemoroizi, metroragii, etc.) care în timp duc la anemie feriprivă, iar tratamentul va fi cel corespunzător acesteia.
După o hemoragie, plasma pierdută se reface în aproximativ trei zile, ceeace va conduce la scăderea masei eritrocitare, cu diminuarea consecutivă a hematocritului. Eritocitele se refac în mod normal după 30 de zile sau chiar mai mult.
Capitolul III
Preparate cu fier
Preparatele cu fier au indicații în anemii de diferite cauze și se utilizază terapeutic și profilactic ca preparate cu fier și combinații de fier cu vitamine și minerale (suplimente alimentare). Administrarea optimă este cea pe cale orală asociată cu vitamina C pentru creșterea absorbției. În caz de intoleranță gastrică, dureri abdominale, diaree, sau imposibilitatea administrării orale, se folosesc preparate pentru uz parenteral (administrate i.v.). După corectarea anemiei (verificată prin hemogramă) terapia trebuie continuată pentru refacerea depozitelor de fier din organism (3-6 luni).
1.Preparate orale
III.1.1Ferronat
Denumire comună internațională : ferrosii fumarat, suspensie orală 3%, flacon x100 ml.
Ferronatul este indicat în anemii feriprive (microcitare) posthemoragice prin aclorhidire, de sarcină, nutriționale ale sugarilor, secundare infecțiilor, infestării parazitare sau cancerului; anemii macrocitare tratate cu cianocobalamină; stări de sideropenie la copii în creștere, în caz de hemoragii cronice; pentru profilaxia carențelor de fier în sarcină, la copii, la donatori de sînge.
Administarea internă la adulți curativ 300-600 mg/zi (pe stomacul gol, în caz de iritație gastrică în amestec). La copii sub trei ani – 5 mg/kg și zi, 3-6 ani – ½ din doza adultului.
Preparatul este contraindicat în hemocromatoză, hemoliză cronică, anemie sideroacrestică, anemia din intoxicația cu plumb, talasemie, boli hepatice grave, alegie sau intoleranță la fier; gastrite severe, ulcerații gastrice, varice esofagiene, diaree, colită ulceroasă, sindrom de mal absorbție intestinoasă.
Produce interacțiuni medicamentoase cu tetracicline, difosfonați, tiroxină, flurochinoloane, antiacide.
Prezintă următoarele reacții adverse : rareori greță, dureri epigastric, constipație sau diaree (scaunul este colorat în negru), senzație de vertij, bufeuri de căldură.
III.1.2Gluconat feros
Denumire comună internațională : ferrosii gluconas, comprimate de 35 mg.
Gluconatul ferros este indicat în anemii feriprive posthemoragice prin aclorhidrie, de sarcină, nutriționale ale sugarilor, secundare infecțiilor, infestării parazitare sau cancerului; anemii macrocitare tratate cu cianocobalamină; stări de sideropenie la copii în creștere, în caz de hemoragii cronice; pentru profilaxia carențelor de fier în sarcină, la copii, la donatori de sînge.
Administrarea la adulți : curativ 600-1.200 mg gluconat feros/zi (72-144 mg fier); profilactic 100-300 mg gluconat feros pe zi.
Copii : 200-600 mg gluconat feros pe zi; sugari : 150 mg/zi. Doza zilnică se fracționează în trei prize, administrate în afara meselor sau la mese.
Preparatul este contraindicat în hemocromatoză, hemoliză cronică, anemie sideroacrestică, anemia din intoxicația cu plumb, talasemie, boli hepatice grave, alegie sau intoleranță la fier; gastrite severe, ulcerații gastrice, varice esofagiene, diaree, colită ulceroasă, sindrom de mal absorbție intestinoasă.
Produce interacțiuni medicamentoase cu tetracicline, difosfonați, tiroxină, flurochinoloane, antiacide.
Prezintă următoarele reacții adverse : rareori greță, dureri epigastrice, constipație sau diaree (scaunul este colorat în negru), senzație de vertij, bufeuri de căldură.
III.1.3Ferro-gradumet
– fig.5 –
Denumire comună internațională : ferrosii sulfas, comprimate cu eliberare prelungită de 325 mg (105 mg fier).
Preparatul este indicat în anemii feriprive, carențe cresute de fier, carențe latente de fier.
Administrarea preparatului : oral 80-100 mg de 1-2 ori pe zi, în funcție de gravitatea anemiei.
Preparatul este contraindicat în : hipersensibilitate la proteinsiccinilat de fier, hemosideroză, hemocromatoză, anemie aplastică, anemie hemolitică, anemie sideroacrestică, pancreatită cronică și ciroză hepatică.
Atenționare : hiposideremia asociată cu sindroame inflamatorii nu răspunde la tratamentul cu fier și este necesar tratamentul itiologic al anemiei; control al eficacității tratamentului la 3 luni.
Produce interacțiuni medicamentoase cu tetracicline, difosfonați, tiroxină, flurochinoloane, antiacide.
Prezintă următoarele reacții adverse : ocazional tulburări gastro-intestinale ușoare (dureri gastrice, constipație, diaree, grețuri).
III.1.4Ferrum hausmann
– fig.6 –
Denumire comună internațională : complex de hidroxid de fier (III) polimaltozat sub formă de sirop 10 mg/ml, flacon de 150 ml, 1 ml sirop = 10 mg fier; picăruri orale, soluție 50 mg/ml în flacon de 30 ml, 1 ml soluție (=20 picături) = 50 mg fier; soluție injectabilă i.m., fiolă de 2 ml ce conțin 100 mg fier sub formă de complex polimaltozat de hidroxid de fier (III).
Preparatul este indicat în : siropul : tratamentul carenței latente de fier și al anemiei feriprive, profilaxia carenței de fier în timpul sarcinii. Soluția orală : profilaxia carenței de fier pentru a acoperi aportul zilnic recomandat femeilor în timpul sarcinii și alăptării, precum și la copii, adolescenți, femei fertile, adulți.
Administrarea siropului și soluției orale : în anemia feriprivă tratamentul durează aproximativ 3-5 luni pînă la normalizarea valorilor hemoglobinei. Siropul : carența de fier manifestată clinic – copii pînă la un an 2,5-5 ml/zi (25-50 mg fier) ; copii 1-12 ani 5-10 ml/zi (50-100 mg fier) ; copii peste 12 ani, adulți, femei care alăptează 10-30ml/zi (100-300 mg fier) ; gravide 20-300 ml/zi (20-30 mg fier).
Carența latentă de fier : copii 1-12 ani 2,5-5 ml/zi ; copii peste 12 ani, adulți, femei care alăptează 5-10 ml/ zi ; gravide 10 ml/zi.
Profilaxie : gravide 5-10 ml/zi.
Soluția orală : anemia feriprivă : copii pînă la un an 10-20 picături/zi (25-50 mg fier) ; copii 1-12 ani 20-40 picături/zi (50-100 mg fier) ; copii peste 12 ani, adulți, femei care alăptează 40-120 picături/zi (100-300 mg fier) ; gravide 80-120 picături/zi (200-300 mg fier) ; prematuri 1-2 picături/kg/zi timp de 3-5 luni (2,5-5 mg fier). Carență latentă : copii pînă la un an 6-10 picături/zi (15-25 mg fier) ; copii 1-12 ani 10-20 picături/zi (25-50 mg fier) ; copii peste 12 ani, adulți, femei care alăptează 20-40 picături/zi (50-100 mg fier) ; gravide 40 picături/zi (100 mg fier). Profilaxie : copii pînă la un an 2-4 picături/zi (5-10 mg fier) ; copii 1-12 ani 4-6 picături/zi (10-15 mg fier) ; copii peste 12 ani, adulți, femei care alăptează 4-6 picături/zi (10-15 mg fier) ; gravide 20-40 picături/zi (5-10 mg fier).
Prepartul este contraindicat : hipersensibilitate la oricare dintre componenții produsului, supraîncărcare cu fier, tulburări în utilizarea fierului, poliartrită cronică, astm bronșic, afecțiuni renale infecțioase în fază acută, hiperparatiroidism necontrolat, ciroză hepatică decompensată, hepatită infecțioasă, primul trimestru de sarcină.
Produsul prezintă următorele reacții adverse : ocazional pot apărea iritații gastro-intestinale, senzație de plenitudine gastrică, presiune în regiunea epigastrică, greață, constipație sau diaree. Colorarea în negru a fecalelor fără semnificație clinică. Foarte rar pot apărea reacții alergice sau anafilactoide.
III.1.5Fer-sol
– fig.7 –
Denumire comună internațională : ferrocholinatum , soluție orală mg/ml (flacon x 15 ml).
Produsul este indicat în tratamentul anemiei feriprive la copii și profilaxia anemiei feriprive la nou-născuți prematri.
Administare : adulți – 6-10 mg/kg; copii sub 2 ani – 9,6 mg fier de trei ori pe zi ; copii între 2-6 ani – 14,4 mg fier de trei ori pe zi ; copii între 6-10 ani – 19,2 mg fier de trei ori pe zi.
Produsul nu se administrează în hipersensibilitate la fier citrat, anemie normocromă sau hipercromă (talasemie), anemie refractară, anemie prin insuficiență medulară, hipersideremie.
Produsul prezintă următorele reacții adverse : tuburări gastro-intestinale (greață, vărsături), reacții alergice, colorarea scaunelor în negru.
III.1.6Ferplex
– fig.8 –
Denumire comună internațională : protein succinilat de fier, soluție orală 800 mg/15 ml, flacon a 15 ml.
Produsul este indicat în anemie prin aport deficitar, absorbție scăzută, pierderi acute sau cronice de sînge, infecții. Profilaxia anemie feriprive din sarcină și alăptare.
Administrare : adulți – 800-1.600 mg/zi în două prize, preferabil înainte de masă ; copii 4 mg fier/kg/zi în două prize.
Produsul este contraindicat în anemia aplastică, anemie hemolitică, pancreatită cronică, ciroză hepatică.
Produsul prezintă următoarele reacții adverse : grețuri, diaree, dureri epigastrice.
2.Preparate parenterale
III.2.1Ferrum hausmann
– fig.9 –
Denumire comună internațională : complex de hidroxid de fier (III) polimaltozat sub formă de soluție injectabilă i.m., fiolă de 2 ml ce conțin 100 mg fier sub formă de complex polimaltozat de hidroxid de fier (III).
Preparatul este indicat în : soluția injectabilă : tratamentul carenței de fier cînd preparatele orale de fier nu sunt eficiente sau nu pot fi utilizate : pacienții care nu tolerează sau nu răspund la terapia orală cu fier, cu malabsorbție, pacienții noncomplicați la terapia orală cu fier, afecțiuni gastro-intestinale care pot fi agravate de o terapie orală cu fier.
Soluție injectabilă : administrare exclusiv i.m. adulți 1 fiolă zilnic ; copii în funcție de greutatea corporală. Doza zilnică maximă tolerată : copii < 5 kg :1/4 fiole ; copii între 5-10 kg : ½ fiole ; pacienți cu greutate între 10-45 kg : 1 fiolă (2 ml = 100 mg fier) ; adulți : 2 fiole.
Prepartul este contraindicat : hipersensibilitate la oricare dintre componenții produsului, supraîncărcare cu fier, tulburări în utilizarea fierului, poliartrită cronică, astm bronșic, afecțiuni renale infecțioase în fază acută, hiperparatiroidism necontrolat, ciroză hepatică decompensată, hepatită infecțioasă, primul trimestru de sarcină.
Produsul prezintă următorele reacții adverse : la soluția injectabilă pot apărea ocazional reacții locale cum ar fi : durere la locul injectării, pigmentarea de durată a pielii, dureri articulare, inflamația ganglionilor limfatici, febră, cefalee, amețeală, discomfort abdominal, greață, vomă care se tratează simptomatic. Foarte rar pot apărea reacții alergice sau anafilactoide.
III.2.2Venofer
– fig.10 –
Denumire comună internațională : complex de hidroxid de fier (III) sucroză, sub formă de soluție injectabilă și perfuzabilă administrată i.v., 20 mg/ml fier (fiolă de 5 ml).
Produsul este indicat în tratamentul carenței de fier cînd preparatele orale cu fier nu sunt suficient de eficiente, sunt ineficiente sau nu pot fi utilizate.
Produsul se administarează injectabil, exclusiv i.v., doza trebuie calculată pentru fiecare pacient în funcție de gradul carenței de fier. Administare : adulți – 100 mg fier pe zi, copii – la copii dozarea se face în funcție de greutate. Doza maximă zilnică la copii : copii < 5 kg – 25 mg, copii între 5-10 kg – 50 mg, adulți – 200 mg. Înaintea administrării primei doze se poate efecuta un test de toleranță, administrînd 1/4-1/2 fier polimaltozat (25-50 mg fier), la adulți și jumătate din doza zilnică la copii.
Produsul este contraindicat în : hipersensibilitate la substanță, anemia necauzată de carența de fier, supraîncărcare cu fier, tulburări în utilizarea fierului, poliartrită cronică, astm bronșic, afecțiuni renale infecțioase în faza acută, hiperparatiroidism necontrolat, ciroză hepatică decompensată, hepatită infecțioasă, primul trimestrul de sarcină.
Administrarea parenterală poate cauza reacții alergice și anafilactoide. Se va acorda atenție sporită pacienților cu alergii, insuficiență renală și insuficiență hepatică. Incidența efectelor nedorite la pacienții cu angiocadiopatie, poate crește complicațiile cardiovasculare. Administrarea parenterală poate influiența nefavorabil evoluția infecțiilor la copii.
Produsul prezintă următoarele reacții adverse : dureri articulare, inflamația ganglionilor limfatici, febră, cefalee, amețeli, tuburări abdominale, greață, vomă, foarte rar reacții alergice sau anafilactoide, o tehnică de injectare necorespunzătoare determină pigmentarea pielii, durere și inflamație la locul administrării.
III.2.3Jectofer
Substanțe active : fier elementar sub forma de complex de fier (III) 100 mg, fiolă a 2 ml ambalaje cu 10 fiole.
Produsul este indicat în : terapia parenterala a anemiilor feriprive. In anemiile feriprive prin deficit de fier, deficit determinat de diferite cauze, ca epuizarea rezervelor de fier prin hemoragii intestinale cronice, sau în graviditate avansată, la bolnavii cu steatoree idiopatică sau cu disfuncții în absorbția intestinală.
Produsul se administrează parenteral la pacienții la care tipul de anemie a fost stabilit (și numai în cazurile la care produsele pe bază de fier nu se pot administra sub formă orală). Doze uzuale: la adulți cu o greutate medie de 70 kg se administrează o doza unică de 100 mg/24 de ore (1,5 mg fier/kg corp).
Produsul este contraindicat în : insuficiența hepatică și renală gravă, anemii neferiprive, sensibilitatea la compușii de fier, deficiențe în acid folic, anemie, hipoplastică, hemosiderioza, hemocromatoza, infecții ale traiectului genito-urinar. Nu se administreaza ca profilactic.
Produsul prezintă următoarele reacții adverse : produsul este bine tolerat. Fenomene secundare nu au fost observate.
III.2.4Monofer
– fig.11 –
Substanțe active : complex de izomaltoză 1.000 cu fer (III), în fiole de 1, 2, 5, 10 ml.
Produsul este indicat în : tratarea anemiei determinate de deficitul de fier cînd preparatele de fier orale sunt ineficace sau nu pot fi utilizate, există o necesitate clinică de administrare rapidă de fier.
Produsul se administrează sub formă de injectie i.v. în bolus, perfuzie de doză totală (PDT), perfuzie i.v. sau injectie directă în linia venoasă a dializorului. Monofer poate fi administrat ca injectie intravenoasă în bolus de 100-200 mg pînă la de trei ori pe săptămînă, cu o viteză de administrare de 50 mg fier/minut. Poate fi diluat în 10-20 ml clorură de sodiu 0,9%.
Perfuzie de doză totală (PDT):
Monofer poate fi administrat ca perfuzie de doză totală în care doza totală de fier este administrată într-o singură perfuzie.
Monofer administrat ca perfuzie de doză totală se administrează ca doză unică de pînă la 20 mg fier/kg, sub formă perfuzie intravenoasă.
Dozele de 0-10 mg fier/kg trebuie perfuzate pe o perioadă de 30 minute. Dozele de 11-20 mg fier/kg trebuie perfuzate pe o perioadă de 60 minute.
Dacă doza totală de fier depăseste 20 mg fier/kg, doza trebuie fractionată în două administrări la un interval de cel putin o săptămînă.
Monofer trebuie adăugat în 100-500 ml soluție de clorură de sodiu 0,9%.
Produsul este contraindicat : pentru copii și adolescenți < 18 ani din cauza datelor insuficiente cu privire la siguranță și eficacitate. Anemia nedeterminată de carența de fier (de exemplu anemia hemolitică). Supraîncărcarea cu fier sau tulburări în utilizarea fierului (de exemplu hemocromatoză, hemosideroză). Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți. Pacienții cu un istoric astmatic, eczemă alergică sau altă alergie atopică. Ciroză hepatică decompensată și hepatită. Poliartrită reumatoidă cu simptome sau semne de inflamatie activă.
Produsul prezintă următoarele reacții adverse : reacții anafilactoide acute, severe pot apărea la medicamentele parenterale cu fier. Alte manifestări mai puțin severe de hipersensibilitate imediată sunt de asemenea mai puțin frecvente și includ urticarie, erupții cutanate trecătoare, mîncărime, greață și frisoane. Pot apărea și reacții întîrziate la medicamentele parenterale cu fier, și pot fi severe. Acestea sunt caracterizate de artralgie, mialgie și uneori febră. Apariția variază de la cîteva ore la cîteva zile de la administrare. Simptomele durează de obicei două pînă la patru zile și apar spontan sau după utilizarea de analgezice uzuale. Poate apărea exacerbarea durerilor articulare în poliartrita reumatoidă, iar reacțiile locale pot determina durere și inflamație la sau lîngă locul injecției, precum și o reactie flebitică locală. Cu frecvență necunoscută (nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile).
Tulburări cardiace : aritmie, tahicardie, bradicardie fetală, palpitații;
Tulburări hematologice și limfatice : hemoliză;
Tulburări ale sistemului nervos : vedere încețoșată, amorțeală, disfonie, pierderea conștienței, convulsii, amețeli, agitație, tremor, oboseală, stare mentală alterată, cefalee, parestezie;
Tulburări acustice si vestibulare : surditate temporară;
Tulburări gastro-intestinale : greață, vărsături, dureri abdominale, constipație, diaree;
Afectiuni cutanate si ale țesutului subcutanat : eritem facial, prurit, erupție cutanată trecătoare, angioedem, transpirație;
Tulburări vasculare : hipotensiune arterială, hipertensiune arterială;
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare : reacții anafilactoide, senzația de fierbințeală, febră, durere, inflamație în apropierea locului injectării, reacție flebitică locală, oboseală, reacții anafilactice acute severe.
III.2.5Ferinject
– fig.12 –
Substanțe active : carboximaltoză ferică, 50 mg fer/ml soluție injectabilă/perfuzabilă.
Produsul este indicat în : tratamentul pacienților cu deficit de fier, cînd medicamentele cu fier orale sunt ineficace sau nu pot fi utilizate.
Produsul se administrează în timpul ședinței de dializă sau diluat prin perfuzare (picurare într-o venă); Ferinject va fi administrat într-o locație unde reacțiile imunoalergice pot fi tratate adecvat și prompt.
Produsul este contraindicat în : hipersensibilitate la medicament sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament, reacții alergice grave la alte medicamente cu fier injectabile, supraîncărcare cu fier sau tulburări legate de utilizarea fierului.
Produsul prezintă următoarele reacții adverse : lupus eritematos sistemic, poliartrită reumatoidă, astm bronșic sever, eczeme sau alte alergii, infecție, afecțiuni ale ficatului, la copii sub 14 ani, sarcină, alăptare, la locul injectării (se poate produce iritarea pielii și posibil colorarea pielii în brun , pe o durată îndelungată).
3.Suplimente alimentare
III.3.1Ferretab
– fig.13 –
Substanțe active : fier (II) fumarat, 50 mg fier și 0,5 mg acid folic sub formă de capsule.
Produsul este indicat în prevenirea carenței de fier și acid folic în timpul sarcini.
Produsul se administrează : întreținere – o capsulă pe zi; anemii sau carențe de acid folic – 2-3 capsule pe zi.
Produsul este contraindicat în : intoleranță la acid folic, anemie aplastică, hemolitică, hemosideroză, anemie sideroplastică, talasemie, anemie permigioasă. Antiacidele, tetraciclina și colestiramina blochează absorbția fierului.
Produsul prezintă următoarele reacții adverse : rar fenomene de intoleranță digestivă, vomă.
III.3.2Ferro-folgamma
– fig.14 –
Substanțe active : sulfat feros 112,6 mg, acid folic 5 mg, vitamina B12 0,01 mg, capsule moi.
Produsul este indicat în : anemii feriprive secundare unor hemoragii cronice (gastrice, intestinale, urinare, uterine, nașteri, hemoroizi), unor sindroame de malabsorbție (boală celiacă, rezecții intestinale), hemodialize cronice, aport alimentar insuficient, anemii asociate alcoolismului, anemie megalobalstică asociată tratementului cu anticonvulsivante și contraceptive orale, tratamentul anemiei feriprive și profilaxia anemiei megaloblastice din sarcină, suplimentarea aportului nutrițional în perioade de alăptare.
Se administrează una-două capsule moi de trei ori pe zi. Durata terapiei depinde de evoluția bolii.
Preparatul este contraindicat în : hipersensibilitate la oricare dintre componentele produsului; valori crescute ale fierului (hemocromatoze, hemolize cronice, talasemii); afecțiuni determinate de tuburări de utilizare ale fierului (anemii sideroacrestice, anemii datorate unor unor intoxicații cu plumb); pacienți care primesc transfuzii repetate de sînge; anemia permigioasă Biermer; tratamentul parenteral concomitent cu fier; copii sub 5 ani.
Este necesar un diagnostic clinic corect și complet înaintea administrării produsului, deoarece în cazul anemie permigioase Biermer se poate obține remisie hematologică, însă leziunile neurologice progresează ireversibil. Hiposideremia asociată simdroamelor inflamatorii cronice nu este influiențată de tratamentul cu fier; tratamentul cu fier se poate asocia tratamentului etiologic. Scăderea absorbției acidului folic poate fi determinată de administrarea de pirimidonă, fenobarbital, carbamazepină, valproat, sulfasalazină, contraceptive orale sau prin administrarea de antagoniști ai acidului folic (metrotezat, treimetoprim, pirimetamină). Nu trebuie administrat cu antiacidă, suplimente de calciu, ceai, cafea, ouă, alimente sau medicamente care conțin bicarbonați, carbonați, oxalați sau fosfați, laptele sau praparate cu lapte, cereale deoarece acestea scad absorbția fierului. Preparatele cu fier se vor administara cu o oră înainte sau la două ore după ingestia acestora.
Produsul prezintă următoarele reacții adverse : Fierul : produce tulburări gasto-intestinale : greață, diaree/constipație. În cazuri izolate pot apărea reacții alergice. Colorează materiile fecale în negru. Acidul folic : în cazul administrării unor doze foarte mari se pot produce tuburări gastro-intestinale, reacții alergice, tulburări de somn, iritabilitate și depresii. Vitamina B12 : cazuri izolate de acnee, reacții de hipersensibilitate de tip urticarie sau eczeme.
III.3.3Ferrograd-C
– fig.15 –
Substanțe active : sulfat feros 325 mg, vitamina C 500 mg, comprimate filmate.
Produsul este indicat în prevenirea deficiențelor de fier și vitamina C în perioada de creștere, la bătrîni, la gravide, în timpul lactație și în timpul menstruației, în boli febrile, arsuri, fracturi, traumatisme, intervenții chirurghicale, covalescență, stări toxice, sîngerări, boli parazitare, în timpul creșterii ratei metabolismului, stresului fizic și mental.
Produsul se administrează de trei ori pe zi cîte unul-două comprimate.
III.3.4Ferrozinc-C
– fig.16 –
Substanțe active : sulfat feros 16,333 mg, sulfat de zinc 15 mg, vitamina C 24 mg, capsule gelatinoase moi.
Produsul este indicat pentru prevenirea deficiențelor de fier, zinc și vitamina C la copii, pentru procesul de creștere normală și sănătoasă a copiilor și adolescenților, ca supliment alimentar la copii cu regim dietetic/restrictiv; pentru compensarea nevoilor crescute de fier, zinc, vitamina C în timpul bolilor febrile, arsurilor, fracturilor osoase, traumatismelor, intervențiilor chirurghicale, convalescenței, stărilor toxice, sîngerărilor, bolilor parazitare, în timpul creșterii ratei metabolismului, stresului fizic și mental.
Produsul se administrează după mese, 1-2 capsule de trei ori pe zi.
III.3.5Tardyferon fol
– fig.17 –
Substanțe active : sulfat feros 159 mg (50 mg fier), acid folic 0,35 mg, mucoproreoză 50 mg, acid ascorbic 30 mg, drajeuri eliberare prelungită, curie cu 30 drajeuri.
Produsul este indicat în anemie prin carență gravă la femei însărcinate sau a nou-născutului prematur.
Produsul se administrează înainte de masă, un drajeu pe zi, începînd cu săptămîna a 24-a de sercină.
III.3.6Maltofer fol
– fig.18 –
Substanțe active : complex hidroxid de fier (III)-polimaltozat 357 mg și acid folic 0,35 mg, comprimate masticabile, cutie a 30 comprimate.
Produsul este indicat în tratamentul și profilaxia carenței latente de fier (în sarcină și alăptare) și a anemiei feriprive.
Produsul se administrează în anemia feriprivă un comprinat de două-trei ori pe zi pînă la normalizarea valorilor hemoglobinei, apoi un comprimat pe zi pe durata sarcinii, pentru a reface depozitele de fier. Tratamentul carenței latente de fier și prevenirea carenței de fier și acid folic : un comprimat pe zi.
Produsul este contraindicat în cazuri de supraîncărcare de fier (hemosideroză, hemocromatoză), tulburări în metabolismul fierului (anemia sideroacrestică, talasemia) și anemiile care nu sunt cauzate de carențe de fier.
Produsul prezintă următoarele reacții adverse : iritație gastro-intestinală, senzație de plenitudine gastrică, presiune în regiunea epigastrică, greață, constipație sau diaree, colorație în negru a fecalelor.
III.3.7Sorbifer durules
– fig.19 –
Substanțe active : sulfat feros 320 mg (100 mg fier), acid ascorbic 60 mg, comprimate filmate în cutie de 50.
Produsul este indicat profilactic și curativ în deficiențe latente și manifeste de fier (anemii prin carențe de fier).
Produsul se administrează înainte de masă. Adulți și adolescenți peste vîrsta de 12 ani : 1 comprimat de două ori pe zi. În primele șase luni de sarcină un comprimat pe zi, iar în ultimul trimestru de sarcină ca și în perioada de alăptare : un comprimat de două ori pe zi.
Produsul este contraindicat în hipersensibilitate la oricare dintre componenții produsului, hemocromatoză, hemoliză cronică, anemie sideroacrestică, anemia din intoxicația cu plumb, talasemie, boli hepatice grave, alergie sau intoleranță la fier, gastrite severe, ulcerații gastrice, varice esofagiene, diaree, cloită ulceroasă, sindrom de malabsorbție intestinală și copii sub 12 ani.
Produsul prezintă următoarele reacții adverse : greață, constipație sau diaree, dureri epigastice.
III.3.8Tot´hema
– fig.20 –
Substanțe active : gluconat feros exprimat în fier 50 mg, gluconat de mangan 1,33 mg, gluconat de cupru 0,70 mg, soluție orală în fiolă buvabilă de 10 ml.
Produsul este indicat în anemia prin carență de fier, tratamentul profilactic al carenței de fier la femeia însărcinată și la prematuri, gemeni, copii nou-născuți de mame cu carențe de fier.
Produsul se administrează astfel : soluția se administrează diluată în apă sau alt lichid fără alcool. La adulți 10-200 mg fier pe zi (2-4 fiole pe zi), la copii începînd de la o lună 5-10 mg fier/kg/zi. În tratamentul profilactic în sarcină : 50 mg fier/zi din luna a 4-a înainte de mese. Durata tratamentului pentru corectarea anemiei și refacerea stocurilor de fier la adulți cîte 600 mg pentru bărbați și 1.200 mg la femei (în anemia cu carență de fier 3-6 luni de tratament).
Produsul este contraindicat în : supraîncărcare cu fier (normoanemie sau hipersideroanemie), talasemie, anemia refractară, alte anemii care nu au drept cauză deficiența de fier. Se evită consumul excesiv de ceai. Produsul conține 3 g de zăhăr per doză.
Produsul prezintă următoarele reacții adverse : tulburări gastro-intestinale: grață, disconfort, constipație/diaree, scaune colorate în negru.
III.3.9Glocofer plus
– fig.21 –
Substanțe active : gluconat de fier (II) dihidrat, 24 mg fier, acid ascorbic 100 mg, riboflavină, provitamina A 1 mg, acid folic 0,40 mg și cianocobalamină 2µg, cutie a 30 capsule gelatinoase tari.
Produsul este indicat profilactic în deficiențe de fier la : copii, adolescenți, sportivi, vegetarieni, persoane care au suferit pierderi de sînge, vîrstnici.
Produsul se administrează astfel : o capsulă pe zi cu un pahar de lichid, de preferință cu 20 minute înainte de masa principală.
Produsul nu trebuie să înlocuiască un regim alimentar variat.
III.3.10AltriferLDS
– fig.22 –
Substanțe active : lipofer 177 mg din care 15 mg fier și vitamina C 66 mg, cutie cu trei blistere a cîte 10 capsule.
Produsul este recomnadat ca sursă de fier în cazul unui aport alimentar redus, în cazul unui necesar crescut de fier sau în deficit organic de fier.
Produsul se administrează în timpul mesei sau imediat după masă – 1 capsulă pe zi.
Produsul nu trebuie să înlocuiască un regim alimentar variat și echilibrat și un mod de viață sănătos.
Produsul prezintă următoarele reacții adverse : nu conține substanțe cu potențial alergenic dar consumul accidental poate fi fatal copiilor mici.
III.3.11BilomagForte
– fig.23 –
Substanțe active : extrag uscat de ginseng siberian 100 mg, extract de ginkobiloba 90 mg, magneziu 120 mg, fier (II) 14 mg.
Produsul este indicat ca adjuvant al circulație circulație cerebrale și periferice, contribuie la funcționarea normală a sistemului nervos și muscular, cît și la metabolismul energetic.
Produsul se administrează astfel : 1 capsulă pe zi după masă.
Produsul este contraindicat în hipertensiune, copiilor sub 12 ani, femeilor însărcinate și persoanelor cu tulburări ale coagulării sîngelui. Poate interacționa la administrarea concomitentă cu anticoagulante, antiagregant-plachetare, antiinflamatoare nesteroidiene.
Produsul prezintă următoarele reacții adverse : nu conține substanțe cu potențial alergenic. A se întrerupe administrarea produsului cu minimum 36 de ore înaintea oricărei intervenții chirurghicale.
Concluzie
În prezent prin dezvoltarea tehnicii moderne, utilizarea fierului și a aliajelor sale sub formă de fonte, oțeluri și fier forjabil sunt o constantă în industria metalurgică și siderurgică. Astfel toate produsele rezultate pe cale industrială sunt cu precădere folosite în marea industrie a construcțiilor dar și industria textilă (vopsele pentru materiale textile), în ceramică (smalțuri), în industria cauciucului, în industria hîrtiei, în industria electrotehnică, în industria coloranților organici, ca liant al pietrelor artificiale. Unii compuși ai fierului sunt folosiți ca agenți de epurare a apei, precum și în agricultură ca erbicid și inscticid (sărurile fierului).
Pe de altă parte în organismul uman, fierul joacă un rol vital fiind un element important al hemoglobinei (globină, protoporfirină și fier). Fiecare celulă din organism conține și are nevoie de fier, un mineral care este necesar pentru toate funcțiile organismului. Cînd conținutul de hemoglobină din sînge scade apar anemiile. Principala boală datorată carenței de fier este anemia, boală cu diferite forme patologice : ușoară – datorate carențelor alimentare, pînă la forme severe – datorate factorilor genetici.
Cantitatea totală de fier din organism diferă în funcție de vîrstă și sex. Nou-născuții la termen au cca. 75 mg fier/kg/corp provenit în principal de la mamă în timpul trimestrului al treilea de sarcină. Depozitele de fier scad în timpul perioadei de creștere. După adolescență nevoia de fier scade, bărbații prezentînd o creștere graduală a depozitelor de fier pe parcursul vietii (au un minim de 50 mg fier/kg/corp). În schimb, femeile prezintă o pierdere continuă de fier pînă la menopauză (au cca. 35 mg fier/kg/corp); după menopauză femeile acumulează fier, într-un mod liniar, ajungand la un nivel asemănător barbatilor.
Secretul constă însă în echilibrul alimentar pe care trebuie să îl avem, să nu exageram cu aceste alimente prea bogate în fier. În cazul în care consumăm zilnic produse bogate în fier (carne, ficat, ouă, spanac, fasole, etc.) este bine să le asociem cu alimentele care scad absorbția fierului, astfel nu va exista riscul ca acesta să se acumuleze prea mult în organism. Alimentele de acest tip sunt: orezul (conține oxalați care scad absorbția fierului); grîul și alte cereale (fitații din acestea scad absorbția fierului); polifenolii din ciocolată, vin, mere, struguri (inclusiv taninele din ceaiul negru).
Bibliografie :
Tratat elementar de medicină internă, Vol.II, Octavian Fodor și colaboratorii, Editura Dacia, Cluj-1973.
Chimie anorganică, Edith Beral, Mihai Zapan, Editura tehnică, București-1977, Ed. a IV-a.
Manual de medicină internă, Corneliu Borundel și colectivul, Editura ALL, București-1998, Ed. a III-a.
Tratat de farmacologie, Aurelia Nicoleta Cristea, Editura Medicală, București-2009, Ed. I.
Agenda medicală 2005, Simona Negreș și colectivul, Editura Medicală, București-2005.
www.farmaciata.ro
www.wikipedia.ro
www.sfatulmadicului.ro
www.csid.ro
www.cesamancam.ro
www.gorjeanul.ro
www.prodieta.ro
www.farmaciata.ro
www.terapi-naturiste.com
www.copilul.ro
www.comenzi.farmaciatei.ro
www.vergis.ro
www.farmablu.ro
www.mattca.ro
www.supliments.ro
www.quantumpharm.ro
www.wedforbundet.se
www.blogs.yahoo.co.jp
www.demo.gr
www.lakarna-doktorka.cz
www.ymed.ro
www.sanatate.bzi.ro
www.catena.ro
www.medpex.ro
www.versalya-pharma.com
www.xtrapharm.cz
Bibliografie :
Tratat elementar de medicină internă, Vol.II, Octavian Fodor și colaboratorii, Editura Dacia, Cluj-1973.
Chimie anorganică, Edith Beral, Mihai Zapan, Editura tehnică, București-1977, Ed. a IV-a.
Manual de medicină internă, Corneliu Borundel și colectivul, Editura ALL, București-1998, Ed. a III-a.
Tratat de farmacologie, Aurelia Nicoleta Cristea, Editura Medicală, București-2009, Ed. I.
Agenda medicală 2005, Simona Negreș și colectivul, Editura Medicală, București-2005.
www.farmaciata.ro
www.wikipedia.ro
www.sfatulmadicului.ro
www.csid.ro
www.cesamancam.ro
www.gorjeanul.ro
www.prodieta.ro
www.farmaciata.ro
www.terapi-naturiste.com
www.copilul.ro
www.comenzi.farmaciatei.ro
www.vergis.ro
www.farmablu.ro
www.mattca.ro
www.supliments.ro
www.quantumpharm.ro
www.wedforbundet.se
www.blogs.yahoo.co.jp
www.demo.gr
www.lakarna-doktorka.cz
www.ymed.ro
www.sanatate.bzi.ro
www.catena.ro
www.medpex.ro
www.versalya-pharma.com
www.xtrapharm.cz
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Capitolul I Fierul (ID: 121244)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.