CAPITOLUL I. Estimarea actuală a perioadelor uscate de pe teritoriul Republicii Moldova

C U P R I N S

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. Estimarea actuală a perioadelor uscate de pe teritoriul Republicii Moldova

1.1. Materiale inițiale și metode de cercetare

1.2. Valorile deficitului de saturație

CAPITOLUL II. Procedeele metodice de indentificare a secetei

2. 1. Secetă ca fenomen meteorologic

2.2. Deficitul de precipitații

CAPITOLUL III. Regimul termic înalt și insuficiența de precipitații

3.1. Recolta principalelor culturi agricole tîrzii

3.2. Particularitățile dinamice fenomenele de uscăciune și secetă

CAPITOLUL IV. Schimbările climatice și provocările asociate pentru Republica

Moldova

4.1. Adaptarea la schimbările climatic

4.2. Ecosisteme și habitate

4.3. Fundamente teoretice privind standartizarea indicilor agroclimatici

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Introducere

Actualitatea temei. Secetele pot fi considerate cele mai complexe fenomene climatice, deoarece la declanșarea lor participă mai mulți factori și anume: precipitațiile atmosferice, rezerva de apă din sol accesibilă plantei, umezeala și temperatura aerului, evapotranspirația, viteza vîntului etc., aceștia fiind principalii parametri climatici care definesc starea timpului uscat sau secetos.

Extinderea terenurilor arabile, reducerea suprafețelor împădurite și a pășunilor, sporirea eroziunii pantelor și deșertificarea au avut un impact negativ asupra regimului hidrologic al teritoriului. Principalele surse sînt apa de ploaie și apa din zăpada topită. Cantitatea de apă de suprafață s-a redus cu 30-50%, în raport cu media multianuală, pentru mai multe zone hidrografice importante (precum rîurile Nistru și Prut) și cu 20-40% pentru zonele și rîurile hidrografice mici.

Scăderea producției în sectorul agricol ca urmare a calamităților naturale (inclusiv secete, inundații, grindină, înghețuri și furtuni severe) se transformă în pierderi anuale estimate la 3,5 – 7,0 la sută din PIB-ul țării.

Secetele grave din 2006-2007 sau cea mai recentă din 2011 au diminuat randamentele de culturi principale, cum ar fi grîul, porumbul, floarea soarelui, cu 50-75 la sută. Printre efectele cele mai drastice ale schimbărilor climatice asupra agriculturii se numără secetele, provocînd o reducere semnificativă a recoltei și, respectiv, a efectivului de animale.

Scopul lucrării date, este de a evidenția specificul modificării regimului hidrotermic regional în urma schimbărilor globale ale climei, precum și determinarea teritoriului expuse secetelor de diferit grad de intensitate, elaborarea registrului secetelor, întocmirea modelelor cartografice al fenomenui dat.

Obiective:

Se impune identificarea posibilităților de construire a unor instalații suplimentare de capturare/acumulare a apei provenite din precipitații etc.

Vor fi examinate maximal posibil inovațiile tehnologice utilizate la nivel mondial pentru a eficientiza utilizarea apei pentru agricultură, inclusiv sistemele de irigare mai potrivite, cu presiune joasă, sistemele de irigare cu articulare mediană, aspersiune, irigare prin picurare, sisteme de microirigare, sistemele de refolosire etc.

Importanța aplicării tehnicii agricole adecvate, preluate cele mai bune practici de gestionare a apelor pentru îmbunătățirea eficienței și eficacității utilizării apei, și anume: irigarea programată și măsurarea volumetrică, mulcirea, sistemul no-till, aratul de conservare, prelucrarea solului cu miriște, sistemele de cultivare aride, rotația culturilor și utilizarea paraginilor, densitatea plantelor și amenajarea, precum și gestionarea celor mai bune practici de administrare a terenurilor (inclusiv nivelarea terenului și conturarea agricolă).

În vederea realizării obiectivului fundamental și al scopului acestei lucrări, în afara studierii și valorificării multor lucrări de specialitate, am întreprins cercetări asupra fenomenului de risc – secetă – în Republicii Moldova, am utilizat datele statistice din cadrul unor instituții de profil, am purtat discuții cu locuitori din aceste zone, am realizat studiu de caz utilizând metode de analiză consacrate de diverse cercetări din țară și/sau din străinătate.

Metode de cercetare:

metoda cartografică – a fost utilizată la examinarea hărților prezente și elaborarea unor noi hărți;

metoda matematică – aplicarea acestei metode a permis prelucrarea, generalizarea și ordonarea numărului enorm de date statistice colectate;

metoda statistică – în baza acestei metode au fost colectate diferite date statistice de la diferte stații meteorologice. Aceste date fiind prelucrate și analizate, stau la baza caracterizării reliefului Republicii Moldova.

Importanța lucrării. Pentru combaterea secetei este necesar de aplicat o serie de măsuri. Principala măsură ar fi – reducerea nivelului dezechilibrului ecologic prin împădurirea teritoriului, pentru ca valoarea echilibrului ecologic să constituie minimum 20-30 % de ecosisteme naturale din suprafața unei regiuni anume. Acest lucru presupune majorarea suprafețelor împădurite, amenajarea de lacuri, iazuri, înierbarea pantelor, mai ales în regiunile cu cel mai mic nivel de echilibru ecologic – Edineț, Dubăsari, Rîbnița, Grigoriopol, Căușeni, Ștefan-Vodă, Slobozia, regiuni unde suprafața ecosistemelor naturale est de doar 6 %.

Structura lucrării: teza de licență este structurată în 4 capitole, iar la final concluziile, bibliografia și anexe.

CAPITOLUL I. Estimarea actuală a perioadelor uscate de pe teritoriul Republicii Moldova

Republica Moldova este predispusă într-un mod particular hazardurilor naturale datorită unei combinații specifice dintre amplasarea geografică, practicile inadecvate de cultivare a solului și schimbările climatice. Mai mult ca atât, din cauza nivelului înalt de sărăcie în zonele rurale, a vulnerabilității agriculturii din Republica Moldova, precum și a măsurilor inadecvate de reducere a riscurilor, impactul hazardurilor naturale asupra economiei țării este deosebit de grav.

Secetă – este un fenomen periculos al naturii ce presupune prevalarea evaporării apei asupra depunerilor de precipitații, temperaturi înalte și uscate.

Cea mai nefastă influență a secetei este asupra culturilor agricole și chiar asupra unor resurse naturale (iazuri, sol, păduri). Cercetătorii climatologi prin cercetările lor au deosebit 5 tipuri de secetă:

secetă de primăvară devreme – durează pînă în iunie și se manifestă prin temperaturi înalte și vînt uscat. Este destul de periculoasă. Solul de suprafață se usucă repede, plantele răsar neuniform și rar, scad culturile de toamnă;

secetă de primăvară-vară – apare în perioada mai-iunie și duce și ea la mari pierderi a culturilor agricole, atît a celor de toamnă cît și a celor de primăvară;

secetă de vară – toamnă – se manifestă pe perioada iulie-septembrie, atacă culturile tîrzii de primăvară și este o piedică pentru însămînțarea culturilor de toamnă;

secetă multiplă – apare în diferite perioade de vegetație și alternează cu perioade umede, ce permit revenirea plantelor la normal;

secetă stabilă – este de durată îndelungată și se începe primăvara devreme și pînă la sfîrșitul verei și toamnei.

Pe lîngă faptul că este un fenomen natural totuși efectele ei sunt accentuate de activitatea nechibzuită a omului – exploatarea nerațională a resurselor naturale (a solului, pădurilor, bazinelor acvatice). Specialiștii au calculat că dacă pînă nu de mult secetă afecta o dată la 4-5 ani, atunci acum ea afectează o dată la 2 ani. Seceta, de rând cu cutremurul și inundațiile sunt considerate cele mai periculoase fenomene naturale în Republica Moldova.

1.1. Metode de cercetare

Gradul de ariditate pentru o anumită regiune concretă se determină prin raportul dintre caracteristicile umidității și a celora de căldură. Teritoriul Republicii Moldova este asigurat pe deplin cu resurse de căldură, și insuficient cu cele de umiditate. Investigațiile efectuate la acest compartiment ne demonstrează, că în aspect regional predomină bilanțul negativ al umezelii – adică cantitatea de precipitații căzute nu poate asigura potențialul de căldură și energetic al teritoriului, care poate să evaporare cantități mult mai mari de apă decît primește sub formă de precipitații. Cercetările anterioare efectuate în acest domeniu ne denotă, că 89% deficitul în precipitații din perioada caldă a anului (aprilie – octombrie) conform datelor multianuale constituie 163 mm la nordul republicii și 457 mm la sud, ceea ce propriu zis reflectă normele climatice necesare pentru a iriga aceste regiuni.

Un alt parametru al umidității aerului, de mare importanță practică, îl reprezintă deficitul de saturație, astfel încât cunoașterea regimului acestuia prezintă un interes deosebit, ținând cont de aspectul precarității precipitațiilor și temperaturile ridicate din sezonul cald. Slaba amenajare a infrastructurii de irigații, condiționează studiul deficitului de saturație care ne oferă o viziune pragmatică asupra raporturilor dintre tensiunea maximă și tensiunea reală a vaporilor de apă. Și în cazul când între acestea două există diferențe mari și procesele de evaporație – evapotranspirație se intensifică, și în cazul când diferențele sunt mici și aceste procese se diminuează – Creșterea și dezvoltarea culturilor sunt influențate semnificativ.

Secetă poate duce la saracie, boală, chiar la razboi și poate avea impact social, economic și politic cu consecințe grave asupra sanătății, pe termen lung.

Apa este unul dintre produsele esențiale pentru supraviețuirea oamenilor. Deci, atunci cand este secetă, care, prin definite, înseamnă a avea prea puțină apă pentru a satisface cerințele actuale, condițiile pot deveni dificile sau periculoase în scurt timp.

Efectele secetei pot include condițiile de foame și de foamete precum și apă puțină pentru culturile agro-alimentare. Seceta afectează furajele verzi și cereale utilizate în hrana animalelor și păsărilor de curte. Cînd seceta subminează sau distruge sursele alimentare, oamenii flămînzesc. În cazul în care seceta este gravă și continuă pe o perioadă lungă de timp, poate apărea foametea. Toate ființele vii trebuie să aibă apă pentru a supraviețui. Oamenii pot trăi cîteva săptămîni fără alimente, dar numai cîteva zile fără apa.

Seceta creează adesea o lipsă de apă potabilă curată, apa pentru solubritatea publică și igiena personală, ceea ce poate duce la o serie de boli ce pun în pericol viața.

Umiditatea scăzută și lipsa precipitațiilor pot crea rapid condiții periculoase pentru declanșarea incendiilor în păduri și pe terenuri cu multă vegetație uscată, ce pot creea răniri, decese și pagube materiale.

Lipsa apei creează o lipsa corespunzatoare de alimente, iar oamenii vor concura și în cele din urmă vor lupta între ei, pentru a avea suficientă apă pentru a supraviețui. Confruntîndu-se cu aceste efecte, mulți oameni vor fugi din zonele afectate de secetă în cautarea unei noi zone de locuit cu o mai bună aprovizionare cu apă, hrană suficientă, evitînd astfel și bolile și conflictele de război.

În fiecare an, cand se apropie vara, zone întregi de pe glob devin o țintă specială pentru secetă. De la deșerturile fierbinți la polii congelați, seceta devinde ceva obișnuit care afectează plantele, animalele, și oameni din întreaga lume.

Seceta este definită ca o perioadă calendaristică, în care o regiune are un deficit în aprovizionarea cu apa. Seceta este o caracteristică normală a climei, care se petrece în toate zonele climatice din timp în timp.

De obicei, de secetă se vorbește din două perspective: meteorologică și hidrologică. O secetă din punct de vedere al meteorologiei ia în considerare deficitele de precipitații măsurate. Pentru hidrologi, secetele sunt monitorizate prin verificarea debitelor rîurilor și lacurilor.

În plus, există secetele agricole care pot avea impact asupra producției vegetale și produc modificări naturale pentru diverse specii de plante și animale. Fermele agricole pot crea, de asemenea, secetă prin epuizarea solul și drept urmare, acesta nu poate absorbii are afectează plantele, animalele, și oameni din întreaga lume.

Seceta este definită ca o perioadă calendaristică, în care o regiune are un deficit în aprovizionarea cu apa. Seceta este o caracteristică normală a climei, care se petrece în toate zonele climatice din timp în timp.

De obicei, de secetă se vorbește din două perspective: meteorologică și hidrologică. O secetă din punct de vedere al meteorologiei ia în considerare deficitele de precipitații măsurate. Pentru hidrologi, secetele sunt monitorizate prin verificarea debitelor rîurilor și lacurilor.

În plus, există secetele agricole care pot avea impact asupra producției vegetale și produc modificări naturale pentru diverse specii de plante și animale. Fermele agricole pot crea, de asemenea, secetă prin epuizarea solul și drept urmare, acesta nu poate absorbii mai multa apă.

Deoarece seceta este definită ca un deficit în aprovizionarea cu apă, aceasta poate fi cauzată de un numar important de factori. Cea mai importantă, este cantitatea de vapori de apă din atmosfera. Acest lucru duce la un deficit de apă pentru zonele în care masele de aer se deplasează. Același lucru se poate întampla, de asemenea, atunci cînd vînturile schimbă masele de aer. De exemplu mișcările de aer continental cald uscat spre masele de aer oceanic, reci și umede precum El Nino, au un impact asupra nivelului de precipitații, deoarece în unii ani se poate schimba maselor de aer iar locurile umede devin uscate și locurile uscate devin umede.

În cele din urma, defrișările pentru agricultura, combinate cu eroziune poate provoca, un început de secetă, deoarece solul nu poate absorbi umezeala, și apa se va evapora în atmosferă.

Multe zone, indiferent de regiunea lor climatică, sunt predispuse la secetă datorită unor condiții speciale. Indiferent de stadiul secetei, există consecințe pe termen scurt și pe termen lung. Seceta poate avea efecte economice, de mediu, și sociale. Cele mai multe dintre efectele economice ale secetei sunt asociate cu agricultura și veniturile generate de culturi. În vremuri de secetă, lipsa de apă poate provoca de multe ori o scădere semnificativă a producțiilor medii la hectar și, astfel, o reducere a veniturilor realizate de fermieri. Într-o secetă prelungită mulți fermieri pot da faliment avînd un impact semnificativ asupra economiei zonei dar și a celor cu care au legături economice.

În ceea ce privește problemele de mediu, seceta poate duce la infestare cu boli și dăunători ale plantelor, la Creșterea gradului de eroziune, la degradarea habitatelor naturale și a peisajul, la scăderea calitățiii aerului și la un risc crescut de incedii.

În secetele pe termen scurt, mediul natural îșî revine de mai multe ori, la condițiile normale, dar atunci cand există secetă pe termen lung, specii de plante și animale pot suferi enorm, și în timp apare desertificarea și o lipsă extremă de umiditate.

Deoarece seceta severă este adesea lentă în dezvoltarea sa, există mai multe măsuri de atenuare a efectelor care pot fi utilizate pentru a reduce impactul simțit de secetă.

Cei mai importanți pași în vederea diminuarii efectelor secetei, sunt conservarea apei și solului. Prin protejarea solului se iau măsuri ca acesta așa absoarbă mai multă apă de precipitații și să evite poluarea lor cu îngrașăminte și pesticide.

De asemnea se urmărește conservarea apei, utilizată public, reducîndu-se consumul de apă de irigat și de spălat mașini.

Secetele sunt cauzate de o epuizare de precipitații în timp. Uneori, o secetă are nevoie de decenii pentru a se dezvolta pe deplin și estimarea secetei este dificilă. În orice zonă geografică există, undeva un loc unde o secetă are loc. Secetele sunt complet naturale, dar pot avea efecte devastatoare. Schimbările climatice, schimbările, temperatura oceanelor și schimbările din peisajul local pot fi cauze ale secetei.

Praful, funinginea și particulele suplimentar pot produce ploi intense, furtuni de zăpadă severe, reducînd în același timp ploile din zonele secetoase. Particulele solide sau lichide în suspensie în aer, sunt cauzele clasice de poluare a aerului. Alături de gazele cu efect de seră, au un efect major asupra schimbărilor climatice, și sunt și ele cauze importante ale secetei.

Cauzele apariției secetei

În ultimii ani se vorbește din ce în ce mai mult despre fenomenul încalzirii globale, despre scăderea stratului de ozon, despre efectul de seră, despre secetă și depsre urmările catastrofale pe care aceste perturbații le au asupra naturii și asupra omului. Schimbările climatice provocate de om devin din ce în ce mai evidente, iar cercetatorii sunt de acord ca principala cauză a acestui fenomen este arderea combustibililor fosili. Cauzele care au dus la apariția secetei sunt legate de clima-secetă prelungită din ultimii ani cît și intervențiile umane. Specialiștii apreciază că secetele și fenomenele generate de acestea sunt cauzate atat de modificări în circulația generală a atmosferei, determinate de manifestarea efectului de seră cît și de anumite cauze antropice, datorate utilizării neraționale, defrișărilor sau modificărilor de peisaj cu efecte negative asupra bilanțului apei. Seceta se produce datorită discontinuităților survenite în funcționarea normală a sistemului de curenți atmosferici.

1.2.Valorile deficitului de saturație

Valorile deficitului de saturație fiind în continuă creștere, mai ales începînd cu anii 80 ai secolului XX și creșterea acesteia mai pronunțată în primul deceniu a secolului XXI (în partea centrală și de sud) denotă la intensificarea procesului de aridizare pe teritoriul Republicii Moldova.

În paralel cu evaluarea spațio-temporală a deficitului de saturație în studiu au fost precăutate și numărul zilelor uscate pentru perioada de vegetație activă și pentru perioada lunilor mai-august – perioada critică din punct de vedere a aridității și uscăciunii pentru Creșterea și dezvoltarea multor grupuri de culturi agricole. Menționăm, că „zilele uscate” sunt considerate acele zile care au fondul termic ridicat (T aerului 250°C) și umiditatea relativă a aerului scăzută (Ur30%), fiind considerate drept zile cu impact negativ asupra parcurgerii fazelor de ontogeneză.

Așa dar, valorile anuale ale deficitului de saturație pentru partea de nord a republicii (Briceni) este de 4mb cu variații nesemnificative de la această valoare, până în ultimul deceniu, cînd acestea constituie peste 5mb.

Pentru partea centrală și de sud valorile anuale ale deficitului de saturație constituie mai mult de 5 mb, iar în ultimul deceniu deficitul întrece cu mult valoarea de 7mb. Deci, rezultatele obținute ne permite să concluzionăm, că procesul de aridizare se intensifică pronunțat, începînd cu primul deceniu al XXI, ceea ce la părerea noastră se confirmă și cu alți indici complexi utilizați în cercetările efectuate.

Fig. 1. 1. Sursa: Evoluția deficitului de saturație (mb) pe teritoriul Republicii Moldova

Nedealcov M.

Corelarea valorilor anuale ale deficitului de saturație cu a numărului zilelor uscate indică la strânsa legătură corelativă dintre acești doi parametri (0.8) pe întreg teritoriul republicii.

a)

Fig. 1. 2. Evoluția deficitului de saturație si a zilelor uscate (Briceni), Nedealcov M 2012.

Estimarea evoluției concomitente a duratei deficitului de saturație (mb) cu a numărului zilelor uscate indică la majorarea valorilor a acestor două componente climatice, începînd cu anii 80 ai secolului XX, iar către sfârșitul primului deceniu al secolului XXI se înregistrează cele mai esențiale valori practic pe tot teritoriul republicii.

b)

Fig. 1. 2. Sursa: Evoluția deficitului de saturație si a zilelor uscate (Chisinau), Nedealcov M 2012.

c)

Fig. 1. 3. Evoluția deficitului de saturație (mb) și a zilelor uscate pe teritoriul Republicii Moldova (Cahul)

Nedealcov M 2012.

Deoarece durata zilelor uscate în perioada mai-august, influențează direct parcurgerea principalelor faze ontologice ale culturilor agricole, în premieră, de către autor se propune indicele perioadelor uscate (Izu), care reprezintă coraportul dintre suma acestora înregistrate în ani concreți către media lor multianuală pentru perioada sus indicată.

Tabelul 1.1. Calificativele Indicelui perioadelor uscate (Izu), Sursa: M.Nedealcov

Calificativele Izu permit evidențierea aridității perioadelor cu zile uscate. Astfel în cazul valorilor Izu 2,1 suma zilelor uscate întrece dublu media multianuală ale acestora, instalându-se o perioadă uscată semnificativă (tabelul 1.1.).

Conform evaluărilor seriilor în timp a Izu (fig.1.4, fig.1.5, fig.1.6) pe teritoriul republicii perioadele uscate excepționale sunt caracteristice mai mult zonei de centru și sud, iar în cazul părții de nord, în anumiți ani secetoși s-au instalat doar perioade uscate semnificative și periculoase.

Fig.1.4. Evaluarea în timp a Indicelui perioadelor uscate (Izu) pe teritoriul Republicii Moldova

(Briceni) Nedealcov M.

Fig.1.5. Evaluarea în timp a Indicelui perioadelor uscate (Izu) pe teritoriul Republicii Moldova

(Chișinău), Nedealcov M.

Fig.1.6. Evaluarea în timp a Indicelui perioadelor uscate (Izu) pe teritoriul Republicii Moldova

(Cahul), Nedealcov M.

Rezultatele obținute confirmă intensificarea procesului de aridizare, în deosebi, în partea centrală și de sud a republicii.

Teoria proceselor stocastice joacă un rol esențial în analiza, modelarea si predicția seriilor de timp privind și fenomenul manifestării zilelor uscate. Din acest punct de vedere o serie de timp ce caracterizează perioadele uscate poate fi tratata ca o realizare a unui proces stocastic. În ipoteza ca procesul stocastic este staționar, conceptual, seria de timp poate fi tratată ca o realizare a răspunsului procesului stocastic la o intrare necorelata de tip zgomot alb.

CAPITOLUL II. Procedeele metodice de indentificare a secetei

2. 1. Seceta ca fenomen meteorologic

Seceta este un fenomen natural extrem care prezintă pericol în primul rînd pentru culturile agricole generat de lipsa de ploi, vînturi uscate, arțiță, total contrastant, caracteristic marilor variiații neperiodice ale climei. Ea se definește prin particularitățile regimului a 2 sau mai multe elemente climatice, care se corelează reciproc, cum ar fi temperatura (aerului și solului), precipitațiile atmosferice evapotranspirația.

La aparitia secetei un rol insemnat are circulatia atmosferei ceea ce determina caracterul intimplator al fenomenului, a carui efecte desfasurate in lant se repercuteaza asupra atmosferei, pedosferei si hidrosferei.

Fig.2.1. Culturile de pe campuri arata ca dupa parjol, Sursa: http://www.publika.md

Ca fenomen meteorologic complex, secetă se caracterizează, în general, prin absența precipitațiilor, ca și prin Creșterea evapotranspirației potențiale. Pe de altă parte, vînturile calde și uscate (suhoveiurile), cu viteze mari, contribuie și ele la Creșterea evapotranspirației și la reducerea umezelii, atît din sol cît și din aer.

Evaluarea probabilității secetei. Orientarea agrară e economiei naționale determină necesitatea studiului aprofundat a condițiilor climatice în scopul evaluării gradului de asigurare a culturilor agricole cu resurse climatice și a riscului de a fi supuse influenței condițiilor nefavorabile.

Eficatatea economică a pronosticului probabil poate fi mai presus decît cele de categorie și corespunde mai mult sarcinilor știintifice de utilizare a informației privind fenomenele climatice nefavorabile.

Fig.2.2. Vedere a solului pe straturi, Sursa: M.Apetrei Elemente de Statistică cu aplicații în Geografie

Evaluările, arată că deficitul de precipitații atmosferice este specific practic pentru tot teritoriul republicii. Astfel evaluarea teritoriului Republicii Moldova după gradul de ariditate în conformitate cu indicii utilizați în practica internațională (conform raportului dintre suma de precipitații ∑R și evapotranspirația potențială E0), arată că cea mai mare parte a teritoriului republicii se atribuie la regiunile subhumide și semiaride cu probabilitate mare de apariție a secetelor și dezvoltare a proceselor de deșertificare.

Seceta catastrofală din anul 2011. Pe parcursul anului 2011 precipitațiile au căzut foarte neuniform. Pe 60% din teritoriul țării (în fond în raioanele din nordul republicii și izolat în cele centrale și de sud) s-a semnalat deficit mare de precipitații. Suma lor a constituit 290-415 mm (50-75% din norma anuală), ceea ce se semnalează în raioanele din nordul țării în medie o dată în 20-30 ani, iar în restul teritoriului – în medie o dată în 5-10 ani. Pe 40% din teritoriul țării cantitatea precipitațiilor căzute a fost aproape de normă –430-545 mm (80-105% din norma anuală).

Aprecierea secetelor după gradul de intensitate. În procesul de studiu a secetei au fost folosite mai multe metode ce aveau drept scop indetificarea fenomenului dat: evaluarea anomaliilor, precipitațiilor și frecvența lor, abaterile recoltei culturii agricole, calculul indicilor ce caracterizeaza complexul temperatură – umiditate într-o anumită perioadă de timp (lună, sezon).

În prezent există un set de indici folosiți de diferiți autori la identificarea, descrierea și clasificarea secetelor.

Cu toate acestea o parte din indici nu pot fi utilizați pentru indentificarea condițiilor termice și de umeditate, deoarece redau în linii genarale repartiția spațială a acestora, astfel conform valorilor coeficientului hidrotermic Seleaninov pot fi evidențiate zonele de pădure și de stepă.

Fig. 2.3. Factorii care contribuie la formarea secetei, Sursa: Constantinov.T

Tabelul 2.1. Utilizarea criteriilor secetelor pentru diferiți indici, Sursa: Potop.V

După intensitate se deosebesc mai multe tipuri de secete (foarte puternice, puternice, moderate).

Secete foarte puternice cînd în perioada de vegetație cad precipitații mai puțin de 50% din normă, iar temperatura medie a aerului întrece media climatică cu 3 – 4°C.

Secetele puternice au loc atunci, cînd cantitatea de precipitații constituie 60 – 70% din normă, iar temperatura medie a aerului în această perioadă întrece norma cu 2°C.

Secetele moderate cînd cad 70 – 80% din norma de precipitații iar anomalia pozitivă a temperaturii alcătuiește 1,0 – 1,5°C.

La Creșterea gradului de intensitate a secetei, fiecare component din complexul de factori naturali sau antropici participă cu o pondere diferențiată, în raport de anotimp, de faza de vegetație, de lucrările agrotehnice etc.

Situații sinoptice în perioada secetelor puternice

Este știut faptul că secetele sunt condiționate de regulă de dezvoltarea circulației anticilonale în stratul troposferei, însoțită de Creșterea temperaturilor și diminuarea umedității aerului.

Problema în cauză a fost studiată de mai mulți savanți și ține de evidențierea regiunilor genezei, deplasării și influenței anticilonilor asupra apariției secetelor.

Conform secetelor de primavară sunt cauzate de frecvența înaltă a formațiunilor barice cu presiunea atmosferică ridicată alcatuite în general din aer uscat și care se succed între ele blocînd pătrunderea altor formațiuni barice pe teritoriul Moldovei.

Fig.2.4. Formațiuni barice cu presiunea atmosferică ridicată, Constantinov, T., etc, Evaluarea spațio-temporală a factorilor climatici de risc

2.2. Deficitul de precipitații

Seceta în Moldova este unul dintre cele mai periculoase fenomene ale naturii, reprezentînd trăsătura stabilit a climei regionale, condiționate de distribuția neuniformă în timp și spațiu a precipitaților atmosferice pe fondul valorilor ridicate ale temperaturii aerului.

Evaluările arată că deficitul de precipitații atmosferice este specific tabilit pentru tot teritoriul republicii. Astfel evaluarea teritoriului Republicii Moldova după gradul de ariditate în conformitate cu tabili utilizați în practica internațională (conform raportului dintre suma de precipitații ∑R și evapotranspirația potențială E0), arată că cea mai mare parte a teritoriului republicii se atribuie la regiunile subhumide și semiaride cu probabilitate mare de apariție a secetelor și dezvoltare a proceselor de deșertificare.

Deficitul de precipitații și repartiția foarte neuniformă a lor condiționează secete frecvente și intensive. Probabilitatea apariției secetelor foarte puternice (≤ 50% din norma climatică a precipitațiilor) cu consecințe catastrofale în unele luni ale perioadei de vegetație pe teritoriul republicii constituie 11 – 41%.

În ultimele două decenii secetele s-au semnalat mai frecvent, și ele devin tot mai intensive. Așa, în perioada anilor 1990 – 2011 pe teritoriul republicii s-au înregistrat 10 ani (1990, 1992, 1994, 1996, 1999, 2000, 2001, 2003, 2007, 2011) cu secete de diferită intensitate, care au dus la scăderea recoltei culturilor agricole. Serviciul Hidrometeorologic de Stat din Moldova pe baza analizei detaliate după ani a coeficientului hidrotermic (CHT), a tability că valoarea CHT ≥ 1,0 caracterizează o umiditate suficientă, CHT ≤ 0,7 indică o climă secetoasă, CHT = 0,6 o secetă ușoară, CHT ≥ 0,5 o secetă puternică și foarte puternică.

Spre deosebire de alte hazarduri naturale, secetele prezintă un proces treptat cu consecințe negative de lungă durată. Deși, ele nu conduc nemijlocit la pierderi de vieți umane, de foame pot suferi zeci și sute de mii de oameni. De aceea, după pierderile materiale (22%), secetele în lume cedează doar cicloanelor tropicale (30%), iar după efectul social acest fenomen nu are asemănare.

Recunoscînd pericolul degradării terenurilor care se intensifică și riscul aridizării, la 24 decembrie 1998 Republica Moldova, prin Hotărîrea Parlamentului nr. 257-XIV, a aderat la Convenția ONU pentru Combaterea Deșertificării (UNCCD). Aderînd la Convenția ONU pentru Combaterea Deșertificării Republica Moldova urmează:

·       să acorde întîietate combaterii deșertificării și reducerii efectelor secetei, alocînd resurse adecvate, pe măsura necesităților;

·       să elaboreze strategii și priorități în cadrul planurilor și/sau al politicilor de dezvoltare durabilă, pentru combaterea deșertificării și reducerea efectelor secetei;

·       să abordeze problema deșertificării și să acorde o atenție deosebită factorilor socio-economici care generează procesele de deșertificare;

·       să stimuleze formarea conștiinței publice și să faciliteze contribuția populației locale, mai ales a femeilor și tinerilor cu sprijinul organizațiilor nonguvernamentale, la eforturile pentru combaterea deșertificării și reducerea efectelor secetei;

·       să creeze un cadru favorabil prin consolidarea legislației, iar acolo unde această legislației nu există – să adopte legile necesare și să stabilească politici pe termen lung și programe de acțiuni.

Fig. 2.1. Secetă hidrologică, Sursa: Constantinov T., Potop V. Registrul secetelor pe teritoriul Republicii Moldova

Pentru fortificarea capacităților de realizare a obiectivelor Convenției menționate în Republica Moldova sînt necesare mai multe  acțiuni de instruire și sensibilizare a populației care ar cuprinde:

·       crearea sistemului de instruire și educație ecologică la toate nivelurile sistemului de învățămînt;
·       instruirea și sensibilizarea populației în problemele ce țin de protecția solurilor și folosirea rațională a resurselor funciare; 

·       organizarea de expoziții, seminare, conferințe, simpozioane tematice legate de problemele privind fenomenele de secetă și deșertificare;

·       perfecționarea programelor de studiu privind planificarea, dreptul și managementul ecologic în instituțiile de învățămînt cu specialități în domeniul protecției mediului;

·       colaborarea cu mas-media și implicarea activă a organizațiilor nonguvernamentale de mediu în propagarea și realizarea obiectivelor Convenției ONU pentru combaterea deșertificării.

În contextul tematicii din acest an, dar și a secetei catastrofale din anul 2012, care a condus și la secetă hidrologică în perioada toamna 2012 – iarna 2013, devine tot mai evident faptul că Republica Moldova nu este izolat de aceste fenomene, din contra – este într-o zonă de risc sporit de secetă și reducere a resurselor de apă.

Unui locuitor din Republica Moldova îi revin circa 330 m3 de apă pe an, reieșind din rîurile interne, și 1700 m3 pe an dacă se ia în calcul volumul cotei parte de apă din rîurile transfrontaliere Prut și Nistru, ceea ce este similar nivelului României și aproape de 2,5 ori mai puțin decît media europeană (4800 m3).

Rîurile Nistru și Prut sînt principalele artere de apă ale Republicii Moldova. Principala sursă de aprovizionare cu apă a Republicii Moldova este fluviul Nistru, căruia îi revin 83,6%, rîului Prut – 1,0%, apelor subterane – 15,2%, altor surse de apă de suprafață – 0,2% din volumul total de consum.

Seceta hidrologică a devenit în ultimul timp un fenomen cu frecvență în creștere, fiind caracterizată de scădere substanțială a nivelului pînzei apelor freatice (rezervorul de apă subterană), nivelului apelor curgătoare și al celor stătătoare. Pe parcursul unei perioade de observații de 36 ani, 5 ani au fost marcați de secete hidrologice serioase, iar 9 ani au fost marcați de condiții apropiate de secetă (secetă slabă).

Rezultatul secetelor hidrologice se face simțit în timp și spațiu pe arii mult mai mari, afectînd, de regulă, utilizatorii din aval de bazinul hidrografic afectat (alimentare cu apă potabilă și industrială, producerea de energie hidroelectrică, habitate umede, recreare etc.).

Elaborarea registrului secetelor in Republica Moldova. Din numărul total al anilor secetoși din perioada caldă, peste 60% au fost de o intensitate medie și intensitate puternică. Secetele puternice și foarte puternice sunt caracteristice pentru toate anotimputile perioadei calde. E cazul să menționăm că secetele de primavară, vara și toamnă preponderent sunt secete puternice 15/20 cazuri, mai rar se înregistrează secete foarte puternice în 3/11 ani. În lunile de vară domină secetele cu intensitate puternică (9 cazuri) și foarte puternice (12 cazuri).

Cele mai intensive pe teritoriul Moldovei pot fi considerate secetele din anii 1896, 1899, 1928, 1946, 2003, 2007, 2011. Astfel de secete, în trecutul nu prea îndepărtat, sorteau lumea la foame care, în căutarea surselor de existență, părăsea locurile natale. Urmările secetei din anul 1946 a creat o situație deosebit de gravă pentru populația Moldovei, conducînd la foamete pe parcursul anilor 1946-1947. Această foamete a fost determinată nu numai de urmările grave ale secetei, dar și de alți factori colaterali.

Fig. 2.2. Secetă puternică din Moldova pune în pericol recolta, Sursa: http://www.noi.md/md/news_id/13128

Seceta catastrofală din anul 1994 pe teritoriul Republicii Moldova s-a manifestat pe parcursul întregii perioade calde. În anotimpul de primăvară 87% din teritoriul republicii a fost afectat de secetă cu un grad de intensitate puternică și foarte puternică. Vara, dinamica condițiilor hidrotermice a contribuit la diminuarea suprafeței ocupate de fenomenul dat pînă la 40% din teritoriu, iar în lunile de toamnă secetă a cuprins întregul teritoriu. Aproximativ 70% din suprafața republicii a fost afectată de secetă foarte puternică, valorile CHT erau mai jos de 0,3 ce a cauzat pagube mari economiei naționale (peste 1 miliard de lei).

Seceta catastrofală din anul 2007 pe teritoriul Republicii Moldova a început practic din toamna anului 2006. Astfel în perioada 01.09.2006 – 06.08.2007 suma precipitațiilor căzute pe teritoriul republicii a constituit în fond 50 – 70% din norma climatică. Situația s-a agravat la maximum în perioada mai – iulie 2007, cînd cantitatea de precipitații a alcătuit doar 30% din normă. Intervalul neîntrerupt făra precipitații în perioada menționată a variat în limitele a 28-73 zile, iar numărul de zile cu umiditatea relativă a aerului ≤ 30% a constituit în teritoriu 55-78 zile, depășind de 3-4 ori norma climatică.

Scăderea producției în sectorul agricol ca urmare a calamităților naturale (inclusiv secete, inundații, grindină, înghețuri și furtuni severe) se transformă în pierderi anuale estimate la 3,5 – 7,0 la sută din PIB-ul țării. Astfel, secetă gravă din 2006-2007 a diminuat randamentele de culturi principale, cum ar fi grîul, porumbul, floarea soarelui, cu 50-75 la sută. Printre efectele cele mai drastice ale schimbărilor climatice asupra agriculturii se numără secetele, provocînd o reducere semnificativă a  recoltei și, respectiv, a efectivului de  animale. Durata secetei variază de la cîteva zile la cîteva luni sau chiar ani la rînd (1945, 1946, 1947). În anii 1990, 1992, 2003 secetele au durat pe parcursul sezonului de creștere activă (aprilie-septembrie). Inundațiile și secetele grave, care au afectat recent Republica Moldova, au sporit extremele  de temperatură și nivelul de precipitații. În timpul secetei catastrofale din anul 2007, 90% din teritoriul țării și 80% din populația rurală dependentă de agricultură au fost afectate de recolta redusă. Volumul producției culturilor cerealiere s-a micșorat cu 70% față de anul 2006, producția de grîu a scăzut în medie cu 25%, media națională de porumb a scăzut cu 59%, efectivul de bovine s-a diminuat cu un sfert, cel de porcine cu aproape 50%, de ovine și caprine cu 10% și numărul de păsări cu 25%. Rezultate similare pot fi observate și  în cazul în care se face compararea randamentelor de grîu și porumb pe regiune, în perioada 2009-2011 și în 2012 cea mai mare scădere fiind înregistrată în regiunea de Sud.

Tabelul 2.2.1. Precipitații atmosferice pe zone agroecologice ,  Sursa: Biroul Național de Statistică.

Schimbările climatice vor contribui la creșterea temperaturilor și la variabilitatea precipitațiilor în viitor, reducînd și mai mult recoltele și efectivele de animale. După cum a demonstrat un studiu al Băncii Mondiale (2012) de modelare a efectelor schimbărilor climatice asupra Moldovei, deși există în continuare incertitudini referitor la gradul de încălzire, care va viza țara, tendința generală de încălzire este clară și evidentă pentru toate cele trei ZAE, cu o încălzire medie de peste 2oC în următorii 50 de ani, în cadrul scenariului mediu. Magnitudinea temperaturilor actuale din ZAE este mică, temperatura medie fiind cu 0,6oC mai mică în ZAE de Nord decît cea din ZAE Centrală și de Sud. Referindu-ne la precipitațiile posibile pînă în 2050, chiar dacă scenariile de precipitații scăzute, medii și ridicate indică o incertitudine în magnitudinea schimbărilor,  toate  trei  prognozează o scădere a precipitațiilor. Prognoza impactului mediu indică o scădere a precipitațiilor la nivel național cu aproximativ 5 mm pe lună, cea mai mare scădere fiind prognozată pentru ZAE de Nord. Incertitudinea la nivel regional este chiar mai mare, iar precipitațiile anuale ar putea scădea cu 118 mm pe an, toate ZAE fiind afectate în mod semnificativ.

Fermierii din Republica Moldova nu sînt adaptați corespunzător la clima actuală, acest „deficit de adaptare” fiind esențial. Efectul direct al temperaturilor și precipitațiilor asupra culturilor în perspectiva schimbărilor climatice va consta în  reducerea inevitabilă a majorității recoltelor. Schimbările climatice vor reduce randamentele de grîu, porumb, lucernă, ​​struguri, legume și pășune. Recoltele de mere ar putea rămîne relativ constante, cu o ușoară scădere în ZAE de Sud, unde este absolut necesară irigarea. Reducerea efectelor negative este posibilă prin irigare, aceasta contribuind și la scăderea variabilității în acele zone în care apa pentru irigare va fi disponibilă. Totuși, precum se menționează mai jos, diminuarea volumului de apă pentru irigare ar putea reduce și mai mult randamentul culturilor.

Scăderea volumului de precipitații și Creșterea cererii de apă pentru irigare înseamnă că schimbările climatice vor duce la conflicte referitor la resursele de apă, lăsînd un decalaj mare în cererea de irigare nesatisfăcută, în caz că nu sînt aplicate măsuri de adaptare. Odată cu dezvoltarea țării, cresc și cerințele de apă, dar schimbările climatice vor provoca, de asemenea, Creșterea cererii de apă pentru irigare din cauza temperaturilor ridicate și precipitațiilor reduse. Studiul Băncii Mondiale de modelare a apelor specifice din ZAE și bazinele hidrografice (2012) sugerează că, chiar și fără schimbările climatice, Creșterea cererii nonagricole pentru apă va provoca deficite în următoarele cîteva decenii. Odată cu schimbările climatice, îndeosebi bazinul Răut, dar și bazinele Superior și Inferior ale Nistrului, ar putea simți o lipsă severă de apă pentru

Suprafața de împădurire în Republica Moldova rămîne relativ constantă în ultima perioadă și este deosebit de importantă pentru îmbunătățirea echilibrului ecologic și echilibrului apei, precum și pentru reducerea eroziunii hidrologice și eoliene, inclusiv îmbunătățirea productivității terenurilor agricole. Contribuția sectorului forestier la economia națională ia forma produselor forestiere (lemn și nelemnoase), furnizate ca produse finite, semifinite, sau materii prime, precum și servicii. Anual se colectează, în medie, circa 300 – 400 mii m3 de lemn de combustibil, ca urmare a întreținerii pădurilor și activităților ce asigură continuitatea plantărilor în resursele forestiere, inclusiv lemn de foc, care reprezintă aproximativ 85%. Despădurirea în Republica Moldova a fost cauza principală ce a dus la eroziunea solului, fiind influențată de necesitățile localnicilor în lemn combustibil pentru încălzire și gătit, dar și lemn pentru construcții. În anii 1997-2005 exploatarea forestieră ilegală a ajuns la aproximativ 104 mii m3. În această perioadă media de defrișare ilegală de păduri și plantații de tip pădure, administrate de Agenția „Moldsilva”, a fost de aproximativ 12 m3 la 1000 ha, în timp ce în pădurile administrate de către autoritățile locale această cifră a ajuns la circa 30 m3.

CAPITOLUL III. Regimul termic înalt și insuficiența de precipitații

3.1. Recolta principalelor culturi agricole tîrzii

În lunile mai-iulie au creat condiții nefavorabile pentru culturile de toamnă în perioada formării și umplerii boabelor (înflorirea-coacerea în lapte), Creșterea, dezvoltarea și formarea recoltei la culturile prășitoare, legumicole și pomii fructiferi.

Rezervele de umezeală productivă în straturile superioare și medii ale solului pe terenurile cu culturi agricole, în o mare parte a perioadei de vară, au fost insuficiente, izolat la sfîrșitul lunii iulie au lipsit complet.

Cel mai mult a avut de suferit sectorul agroindustrial. Recolta medie a grîului de toamnă pe republică în anul 2007 a constituit 15,3 ch/ha, fiind de 2 ori mai scăzută față de mărimea medie a roadei prognozate și mai scăzută cu 10-11 ch/ha decît roada medie pentru ultimii 10 ani.

Recolta principalelor culturi agricole tîrzii (porumb, floarea soarelui, sfecla de zahăr, tutun, pomi fructiferi) a fost compromisă în cea mai mare parte, iar întreprinderile sectorului menționat au rămas fără materie primă. O situație foarte gravă privind asigurarea cu furaje s-a creat în sectorul zootehnic.

Seceta catastrofală din anul 2007 a afectat peste 80% din teritoriul republicii, fiind cea mai severă secetă pentru toată perioada de măsurători instrumentale. După principalii indici agrometeorologici această secetă a întrecut chiar și secetă din anul 1946, aducând prejudicii economiei naționale în sumă de peste 1 miliard de dolari americani.

Seceta catastrofală din anul 2011.

Temperaturile caniculare și lipsa precipitațiilor din lunile iunie și iulie, care au afectat aproape toată Moldova, cu excepția unor raioane din nord, au provocat o secetă de proporții care a cuprins circa 90% din teritoriul țării. Potrivit datelor Serviciului Hidrometeorologic de Stat, coeficientul hidrotermic pe țară corespunde unei secete puternice și foarte puternice.

În perioada 1 iunie – 3 iulie, temperatura medie a aerului a constituit 21-24°C de căldură, fiind cu 3-4°C peste normă. Asemenea anomalii pe teritoriul Moldovei se înregistrează, în mediu, o dată la 30-60 de ani. Totodată, în perioada de referință cantitatea precipitațiilor a constituit doar 15-60% din norma lunară. Rezervele de apă în sol pe terenurile agricole sînt mici, iar local au fost epuizate în totalitate.

Pe parcursul anului 2011 precipitațiile au căzut foarte neuniform. Pe 60% din teritoriul țării (în fond în raioanele din nordul republicii și izolat în cele centrale și de sud) s-a semnalat deficit mare de precipitații. Suma lor a constituit 290-415 mm (50-75% din norma anuală), ceea ce se semnalează în raioanele din nordul țării în medie o dată în 20-30 ani, iar în restul teritoriului – în medie o dată în 5-10 ani. Pe 40% din teritoriul țării cantitatea precipitațiilor căzute a fost aproape de normă –430-545 mm (80-105% din norma anuală).

Cantitatea medie de precipitații pe teritoriul republicii a constituit 400 mm, ceea ce plasează anul 2011 pe locul șase în șirul celor mai uscați ani din ultimii 60 ani (aa. 1951, 1953, 1986, 1990, 1994).

Seceta din anul 2011 pe teritoriul Republicii Moldova s-a manifestat în a doua jumătate a perioadei calde.

În perioada 1 august – 8 octombrie 2011 pretutindeni s-a semnalat regim termic înalt (cu 2-2,5°C mai ridicată față de normă) și cu deficit semnificativ de precipitații (10-50% din normă), ceea ce a condus la declanșarea secetei catastrofale care a afectat peste 80% din teritoriul țării.

Astfel de regim termic ridicat și insuficiență considerabilă de precipitații în perioada menționată din anul 2011 s-a semnalat a doua oară pentru toată perioada de observații meteorologice instrumentale. An analog este 1952.

La situația din 28 august 2011 rezervele de umezeală productivă în stratul de sol cu grosimea de 1 m pe terenurile cu culturi multianuale (55% din terenuri) au constituit în fond 10-55 mm (15-60% din normă), pe 45% din terenuri – 65-105 mm (90-160% din normă).

La situația din 28 septembrie 2011 rezervele de umezeală productivă în stratul arabil al solului pe terenurile destinate pentru semănatul culturilor de toamnă ( pe 90% din teritoriu) au fost foarte scăzute și au constituit 1-7 mm (5-25% din normă), izolat rezervele de umezeală productivă în sol au lipsit. În stratul de sol cu grosimea de 1 m pe 70% din teritoriu rezervele de umezeală productivă în sol au constituit 10-50 mm (15-45% din normă), în restul teritoriului (30%) – 60-95 mm (65-75% din normă).

Rezervele de umezeală productivă în stratul de sol cu grosimea de 1 m pe terenurile cu culturi multianuale (80% din teritoriu) au constituit 15-45 mm (20-45% din normă), în restul teritoriului (20%) – 60-90 mm (70-95% din normă).

La situația din 8 octombrie, pe terenurile destinate pentru semănatul culturilor de toamnă, rezervele de umezeală productivă în stratul arabil al solului pe 45% din teritoriu au fost foarte scăzute și au constituit 1-10 mm (5-50% din normă), în restul teritoriului ele au lipsit.

În perioada 1 august – 8 octombrie 2011 coeficientul hidrotermic (CHT), ce caracterizează gradul de umiditate a teritoriului, a constituit pe teritoriul republicii în medie 0,1-0,4, ceea ce corespunde secetei puternice și foarte puternnice.

Din cauza deficitului mare de umiditate productivă în sol, s-au creat condiții dificile pentru Creșterea în greutate și acumularea zahărului la sfecla de zahăr, ceea ce a influențat negativ asupra cantității și calității roadei.

Rezervele foarte scăzute de umezeală productivă în sol, semnalate pe o mare parte a teritoriului țării, au creat condiții nefavorabile la efectuarea lucrărilor de pregătire a terenurilor pentru semănatul culturilor cerealiere de toamnă în termeni optimi.

Menținerea îndelungată a vremii foarte uscate și deficitul foarte mare de umezeală productivă în sol au provocat condiții critice pentru semănatul și dezvoltarea culturilor de toamnă. Gospodăriile agricole au început semănatul culturilor ceareliere doar la începutul decadei a doua a lunii octombrie.

Conform datelor Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, în toamna anului curent au fost semănate 77% din terenurile planificate pentru culturile de toamnă (272 mii ha).

Vremea foarte uscată a continuat și pe parcursul lunii noiembrie. În această lună precipitațiile în fond au lipsit sau cantitatea lor izolat a constituit 1-3 mm, ceea ce pe 75% din teritoriul țării se semnalează pentru prima dată din toată perioada de observații instrumentale.

Astfel, dezvoltarea culturilor de toamnă s-a desfășurat slab și neuniform, cu o întîrziere de 1,5 luni față de termenii obișnuiți, fapt datorat condițiilor agrometeorologice nefavorabile și semănatului în termeni tîrzii.

Întreruperea vegetației culturilor de toamnă, care se semnalează odată cu scăderea temperaturii medii zilnice a aerului pînă la +3°C și mai jos, în anul 2011 a avut loc pe 10 noiembrie (cu 10-15 zile mai devreme față de termenii obișnuiți), ceea ce se semnalează în medie o dată în 5-7 ani.

La momentul întreruperii vegetației (10 noiembrie) pe 60% din teritoriul republicii culturile de toamnă s-au aflat în fază de răsărire, pe 25% – în fază de încolțire a boabelor și doar pe unele terenuri (15% din teritoriu) – în faza apariției frunzei a treia, rămînînd nedezvoltate și slab înrădăcinate.

Condițiile agrometeorologice stabilite în lunile august-noiembrie 2011 au fost anomal nefavorabile pentru creșterea și dezvoltarea culturilor de toamnă. Astfel de caz, cînd culturile de toamnă pe 1/4 din terenurile semănate au intrat în iarnă doar în faza de încolțire a boabelor, are loc în Republica Moldova pentru prima dată în ultimii 60 de ani. În anii cu condiții agrometeorologice parțial asemănătoare (1952-53, 1963-64) recolta culturilor de toamnă a constituit doar 9-14 (chintale/ha).

Rezervele de umezeală productivă în stratul de sol cu grosimea de 1 m pe terenurile cu culturi multianuale (80% din teritoriu) au constituit 15-45 mm (20-45% din normă), în restul teritoriului (20%) – 60-90 mm (70-95% din normă).La situația din 8 octombrie, pe terenurile destinate pentru semănatul culturilor de toamnă, rezervele de umezeală productivă în stratul arabil al solului pe 45% din teritoriu au fost foarte scăzute și au constituit 1-10 mm (5-50% din normă), în restul teritoriului ele au lipsit.

În perioada 1 august – 8 octombrie 2011 coeficientul hidrotermic (CHT), ce caracterizează gradul de umiditate a teritoriului, a constituit pe teritoriul republicii în medie 0,1-0,4, ceea ce corespunde secetei puternice și foarte puternnice.

Din cauza deficitului mare de umiditate productivă în sol, s-au creat condiții dificile pentru Creșterea în greutate și acumularea zahărului la sfecla de zahăr, ceea ce a influențat negativ asupra cantității și calității roadei.

Rezervele foarte scăzute de umezeală productivă în sol, semnalate pe o mare parte a teritoriului țării, au creat condiții nefavorabile la efectuarea lucrărilor de pregătire a terenurilor pentru semănatul culturilor cerealiere de toamnă în termeni optimi. Menținerea îndelungată a vremii foarte uscate și deficitul foarte mare de umezeală productivă în sol au provocat condiții critice pentru semănatul și dezvoltarea culturilor de toamnă. Gospodăriile agricole au început semănatul culturilor ceareliere doar la începutul decadei a doua a lunii octombrie.

Conform datelor Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, în toamna anului curent au fost semănate 77% din terenurile planificate pentru culturile de toamnă (272 mii ha).

Vremea foarte uscată a continuat și pe parcursul lunii noiembrie. În această lună precipitațiile în fond au lipsit sau cantitatea lor izolat a constituit 1-3 mm, ceea ce pe 75% din teritoriul țării se semnalează pentru prima dată din toată perioada de observații instrumentale.

Indicii utilizați la identificarea secetelor nu sunt lipsiți de unele neajunsuri socotit aprecierea fenomenului în cauză utilizînd mai mulți indici.

Tabelul 3.1. Criteriile de clasificare a secetelor de diferită intensitate, Sursa: Constantinov.T

Astfel, dezvoltarea culturilor de toamnă s-a desfășurat slab și neuniform, cu o întîrziere de 1,5 luni față de termenii obișnuiți, fapt datorat condițiilor agrometeorologice nefavorabile și semănatului în termeni tîrzii. Întreruperea vegetației culturilor de toamnă, care se semnalează odată cu scăderea temperaturii medii zilnice a aerului pînă la +3°C și mai jos, în anul 2011 a avut loc pe 10 noiembrie (cu 10-15 zile mai devreme față de termenii obișnuiți), ceea ce se semnalează în medie o dată în 5-7 ani.

Condițiile agrometeorologice stabilite în lunile august-noiembrie 2011 au fost anormal nefavorabile pentru creșterea și dezvoltarea culturilor de toamnă. Astfel de caz, cînd culturile de toamnă pe 1/4 din terenurile semănate au intrat în iarnă doar în faza de încolțire a boabelor, are loc în Republica Moldova pentru prima dată în ultimii 60 de ani. În anii cu condiții agrometeorologice parțial asemănătoare (1952-53, 1963-64) recolta culturilor de toamnă a constituit doar 9-14 (chintale/ha).

Măsurile de atenuare și combatere a secetelor. După cum se cunoaște, pentru atenuarea riscurilor declanșate de fenomenele secetă în agricultură se folosesc mai multe metode: irigațiile, cultivarea speciilor de plante rezistente la uscăciune și secetă, aplicarea unor sisteme agrotehnice avansate, utilizarea fertilizanților.

Este necesar de aplicat în totalitate verigile de bază ale tehnologiilor de cultivare, cum ar fi:

Stabilirea unei structuri de cultură specifice zonei pedoclimatice

Alegerea unor soiuri rezistente la condițțiile nefavorabile adaptate la temperaturi mai scăzute în timpul iernii sau mai ridicate în timpul perioadei de vegetație și cu durata diferită de maturizare

Semănatul în limitele optime stabilite pentru fiecare cultură

Realizarea condițiilor optime de creștere și dezvoltare a plantelor prin fertilizare, irigare

Combaterea buruienilor ai agenților patogeni

Subvenționarea cumpărării de echipamente și instalații pentru irigat la nivelul producătorului sau a asociațiilor utilizatorilor de apă nu s-a dovedit a fi o măsură eficientă.

Ce ar trebui să facă micii producători. Cea mai sigură și eficientă soluție pentru ca micii producătorii să scape de efectele secetei ar fi să se grupeze într-o asociație cu statut juridic, ca apoi să poată încheia contracte pentru irigarea terenurilor. Aceasta nu înseamnă neapărat că lucrează terenul împreună, ci că s-au constituit într-un organism juridic, ce poate încheia contracte de furnizare a apei cu Administrația Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF). ANIF este obligată să pună la dispoziție gratuit infrastructura pentru transportul apei, respectiv canalele de irigații. După ce s-au constituit într-o asociație și au căpătat statut juridic, pot beneficia și de subvenție de la stat pentru energia electrică folosită pentru irigații, în cazul în care se folosesc motopompe. În plus, avantajul unei asociații este și faptul că toate culturile de pe tarla vor fi udate uniform, sub supravegherea unor specialiști.

Tehnica irigațiilor a evoluat din ce în ce mai mult în ultima perioadă, fermierii având posibilitatea să cumpere cele mai eficiente instalații care să îi scape de efectele secetei. Printre instalațiile întâlnite în Moldova se numără cele pe sistem de „aripi de ploaie“, adică aspersoare care stropesc în jurul unui punct fix, apoi instalațiile de tip tambur, adică o rolă uriașă cu furtun, ce este plimbată pe terenul agricol, și instalațiile de tip Valmont, adică un sistem de țevi pe roți, ce udă culturile pe o lungime de până la 800 de metri, în funcție de lungimea instalației. „Avantajul acestui tip de instalație este că, pe lângă faptul că se irigă o suprafață mare, se formează și un microclimat pentru plantele din jur, la fel ca cel creat de ploaie. Acesta poate iriga până la 30 de hectare pe zi“, a spus directorul Olariu.

Cele mai eficiente măsuri sînt irigațiile. Acestea influențează regimul hidrologic al solului și al stratului de aer inferior avînd rol dublu: pe de o parte, asigură umezeala productivă necesară plantelor, iar pe de alta, reduc efectul termic și diminuează procesele de evapotranspirație. În funcție de nivelul tehnologic al societății respective se pot utiliza diferite tipuri de irigație: pe baza persoarelor, pe baza canalelor de irigații taluzate sau netaluzate, sau prin picurare care reduce pierderea de apă și energia folosită pentru aducțiune.

Irigațiile trebuie să fie folosite, avînd la bază o supraveghere sinoptică corectă. În caz contrar aplicarea irigațiilor nu numai că nu este rentabilă, dar pot declanșa alte riscuri și agrava evoluția peisajului agricol în sens nedorit. Pentru asigurarea eficienței acestor lucrări care să asigure o evoluție normală a peisajului agricol sînt necesare măsuri de monitoring.

Pentru Creșterea rezistenței culturilor agricole la condițiile de regim termic înalt și deficit mare de umezeală productivă în sol, se efectuează lucrări de selecție și ameliorare a plantelor de cultură, care să ducă la obținerea unor hibrizi cu sistem radicular mai profund, ce vor putea utiliza rezerva de apă din orizonturile adînci.Pentru diminuarea efectelor negative ale fenomenelor menționate se mai folosesc așa măsuri ca: amplasarea ecologică a culturilor agricole, sădirea fîșiilor de protecție, utilizarea ogoarelor negre, reținerea zăpezilor,

Sisteme de irigatii

Sistemul de irigatie reprezinta o infrastructura teritoriala de tip hidroameliorativ, cu rol de sustinere a activitatilor din agricultura (sectorul de cultura a plantelor) din cadrul ariilor geografice cu deficit de umiditate sau afectate de fenomenul de secetă. Acesta are menirea de a completa deficitul de apa din cadrul terenurilor arabile cultivate cu cereale si plante tehnice, respectiv cele folosite in legumicultura. Sistemul de irigație poate fi adaptat și folosit cu succes în pomicultură și viticultură, acesta garantînd producții constante, indiferent de cantitățile de precipitații căzute în perioada rece și vegetativă a anului.

Implementarea sistemului de irigație în teritoriu se poate realiza numai pe baza efectuării unor studii climatice, hidrice, pedologice, economice, sociale din care să rezulte că în arealul în care se preconizează inființarea sistemului există un deficit substanțial de umididate, iar acesta reprezintă singurul impediment în obținerea unor producții agricole ridicate, an de an.

Fig. 3.1. Sisteme de irigații în RM, Sursa: Constantinov, T., Evaluarea spațio-temporală a factorilor climatici de risc. Diminuarea impactului factorilor pedoclimatici extremali asupra plantelor de cultură.

Constatarea acestui fapt este hotărîtoare în amenajarea sistemelor de irigație, deoarece acestea solicită costuri ridicate de inființare și exploatare, încărcînd astfel suplimentar costul de inființare și intreținere a culturilor agricole, și din care în final (profitul obținut în urma vînzării produselor agricole) se va realiza amortizarea investițiilor. Din această perspectivă, sistemele de irigație pot fi inființate pe ariile geografice afectate de fenomenul de secetă, cu soluri fertile dezvoltate pe suprafețe extinse, relief plan și cvasiplan, care să permită practicarea unei agriculturi intensive, în cadrul unor asociații de producție. Mica proprietate funciară, de ordinul a cîtorva hectare, nu poate susține financiar inființarea și întreținerea unor sisteme de irigație datorită costurilor mari pe care le reclamă acestea, astfel că, înființarea unor noi sisteme nu se poate realiza decît pe fondul creșterii suprafeței și gradului de comasare a proprietăților funciare.

Un sistem de irigație se compune, în general, din următoarele părți componente: priza de captare a apei, canalul de aducțiune, stația de pompare cu rol de ridicare a apei peste cota terenului agricol, bazin de distribuție, canale și noduri de distribuție, stații de punere sub presiune a apei (fig. 3.2.).

Fig. 3.2. Configurația generală a unui sistem de irigație, Sursa: Constantinov, T., Evaluarea spațio-temporală a factorilor climatici de risc. Diminuarea impactului factorilor pedoclimatici extremali asupra plantelor de cultură.

Sistem-automatizat-de-irigații. Un sistem automatizat de irigații reprezintă calea cea mai simplă pentru a menținere frumuseții peisajului în casă.

Fig. 3.3. Sisteme de irigare prin picurare, Sursa: Constantinov, T., Evaluarea spațio-temporală a factorilor climatici de risc. Diminuarea impactului factorilor pedoclimatici extremali asupra plantelor de cultură.

3.2. Particularitățile dinamice fenomenele de uscăciune și secetă

Secetele foarte puternice (distrugatoare) din ultimii ani au influențat radical asupra economiei multor țări, inclusiv a Moldovei. Momentul cheie în majoritatea cercetărilor efectuate este evidențierea legităților de manifestare a fenomenelor de secetă și uscăciune în diferite regiuni geografice. Rezultatele obținute în urma investigațiilor își găsesc oglindirea în întocmirea registrelor secetelor.

Economia republicii și în primul rînd ramura ei de bază – agricultura înregistrează pierderi considerabile condiționate de uscăciuni care sunt destul de frecvente pe teritotiul Moldovei.

Tabelul 3.2. Parametrii distribuirii intervalelor dintre fenomenul de uscăciune. Potov .V.

Teritoriul Republicii Moldova aparține zonei cu umiditate insuficientă. Cantitatea de precipitații scade de la nord-vest spre sud-est, de la 620 până la 490 mm pe parcursul anului. Precipitații cad în fond în perioada caldă a anului sub formă de averse de ploaie și doar circă 10% din cantitatea lor anuală se prezintă sub formă de zăpadă.

Regimul vântului, care se formează sub influența centrelor barice, se caracterizează prin frecvența cea mai mare din direcțiile nord-vest (12-35% în an) și sud-est (15-25%). Vitezele medii ale vântului pe parcursul anului oscilează de la 2,5 până la 4,5 m/s.

De fenomenele meteorologice nefavorabile, care pot provoca anual daune considerabile economiei naționale a Republicii Moldova țin și adversele puternice de ploaie, grindina, înghețurile târzii de primăvară și timpurii de toamnă, secetele etc.

Iarna rolul hotărâtor în formarea condițiilor meteorologice revine proceselor de circulație. În urma predominării deplasărilor din vest, asupra teritoriului Republicii Moldova pătrund masele de aer de cele mai diferite proveniențe – de la continentale arctice până la tropicale continentale și maritime. În rezultatul schimbului des al maselor de aer, temperatura aerului în perioada rece înregistrează oscilări considerabile, semnalându-se mari anomalii pe parcursul unei singure luni.

Din cele trei luni de iarnă cea mai rece este ianuarie (temperatura medie -2,5… -5,50C): la pătrunderea din partea de nord a aerului arctic în unele zile ale iernii temperatura aerului poate să scadă până la -28… -360C.Pe parcursul iernii cad 100-140 mm de precipitații (circă 20% din suma anuală), fiind preponderent mixte – sub forma de lapoviță și ninsoare, iar intensitatea lor nu este mare.

Primăvara se caracterizează prin instabilitatea mare a vremii, îndeosebi în luna martie, Creșterea puternică a temperaturii aerului, uscarea și încălzirea rapidă a solului. La sfârșitul lunii martie are loc trecerea rapidă a temperaturii aerului prin anumite valori caracteristice, prin așa-numitele "praguri" termice de +50 C și de +100C în jumătatea a doua a lunii aprilie, iar temperatura medie sezonieră constituie 14-160C. Un mare pericol pentru agricultură, îl prezintă înghețurile târzii de primăvară. Cel mai des ele încetează în aprilie, dar în unii ani înghețurile se semnalează și în luna mai, provocând mari pagube, îndeosebi culturilor agricole care vegetează.

Odată cu Creșterea temperaturii aerului scade și umiditatea relativă, regimul ei în cursul zilei se schimbă. În lunile aprilie-mai se semnalează cele mai joase valori de umiditate relativă a aerului (60-70%) din cursul anului. Cantitatea lunară de precipitații în acest sezon constituie 30-65 mm. Cantitatea nesemnificativă de precipitații, umiditatea relativă scăzută și vitezele mari ale vântului contribuie la apariția fenomenelor de secetă.

Vara este caldă și uscată. Cea mai caldă luna este iulie, când temperatura medie a aerului fiind atunci de 19-220C. Temperatura maximă a aerului în unele zile ale perioadei de vară poate ajunge la 37-400C. Temperatura medie a suprafeței solului în iulie constituie 24–270C, ridicându-se în unele zile până la 62-660C.

Pentru Republica Moldova este caracteristic maximul de vară al precipitațiilor (65-90 mm în iunie-iulie). Însă în anumiți ani tot în aceste luni pot să cadă doar 2 mm de precipitații. Maximul de precipitații în 24 de ore oscilează de la 70 până la 220 mm. Vara sunt frecvente aversele de ploaie de scurtă durată cu fenomene orajoase.

Toamna este caldă și îndelungată. Începutul sezonului (depășirea constantă a temperaturii medii zilnice de 150C în direcția scăderii) se semnalează de obicei la mijlocul, iar la sud în ultima decadă a lunii septembrie. În octombrie temperatura medie zilnică a aerului depășește pragul termic de +100C, iar în prima jumătate a lunii noiembrie – pe cel de +50C. Toamna crește umiditatea aerului, predominând precipitațiile lichide. Cantitatea lor în octombrie se micșorează până la 20-50 mm pe lună. În octombrie-noiembrie poate apărea prima zăpadă.

Durata perioadelor fără precipitații. Cantitatea minimă de precipitații sau lipsa lor totală într-o anumită perioadă de timp creează condiții de stres la plante și se răsfrînge asupra proceselor de creștere, dezvoltare, formare a recoltei. Problema în cauză prezintă un mare interes pentru specialiștii din diverse domenii fapt confirmat de numeroasele publicații pe tematica dată. Investigațiile efectuate au determinat valorile numerice a sumelor de precipitații evaluate drept efective sau accesibile pentru sistemul radicular.

În Republica Moldova predomină perioadele fără precipitații cu durata de 20 de zile, frecvența cărora constituie 65-74%. Lipsa precipitațiilor pe parcurs a 20 de zile influențează negativ asupra plantelor de cultură, deoarece începind cu cea de a 10 zi fără precipitații are loc micșorarea umedității relative a aerului și instalarea temperaturilor ridicate, care au ca rezultat formarea unui complex hidrotermic.

În rezultatul analizei dinamice în timp a perioadelor fără precipitații s-a constatat că în partea de nord a RM numărul are tendința de micșorare pe fondul creșterii duratei lor continui, iar în partea de sud se inregistrează Creșterea atît a numărului lor (5,6) cît ți a duratei consecutive, ceea ce condiționează situației stresante pentru culturile agricole.

Numîrul zilelor uscate. Pe lîngă temperatura aerului procesul de dezvoltare și creștere a plantelor este în mare măsură influențat de asigurarea cu resurse de umezeală inclusiv umiditatea aerului și precipitațiile atmosferice. Confirmare poate servi faptul că recolta culturilor cerealiere depinde în mare măsură de gradul de umiditate a aerului. Umiditatea aerului poate fi redată prin intermediul mai multor indici, însa cel mai des utilizat de specialiști este indicile umedității relative.

Numărul zilelor uscate (T≥250C și Ur<30%) în perioada mai-august 2007

zile

Ponderea zilelor uscate (%) în perioada mai-august 2007

La estimarea umedității aerului au fost selectate zilele cînd umeditatea constituia 30% mai puțin, numite zile uscate, care menționindu-se în timp mai îndelungat provoaca ofilirea plantelor deseori ireversibilă influențînd atît cantitatea cît și calitatea recoltei. Identificarea zilelor uscate au fost efectuate pentru perioada aprilie-septembrie. În rezultatul analizei datelor s-au stabilit că în perioadele uscate sunt caracteristice pentru întreg teritoriul republicii și durata lor variază de la 16 la 37 zile.

Fig. 3.4. Distribuția multianuală a numărului maxim de zile uscate (perioada caldă), Sursa:Constantinov.T

Capitolul IV. Schimbările climatice și provocările asociate pentru

Republica Moldova

4.1 Însemnătatea adaptării la schimbările climatice

Sunt acele obțiuni de gestionare care conduc la:

Creșterea rezistenței ecosistemului la perturbări, precum secetă, doboraturi de vînt sau atacuri de insect;

Creșterea rezilienței ecosistemului, respectiv a capacității sale de a reveni la starea optimă după un eveniment perturbator;

Creșterea capacității de răspuns a ecosistemului, respective facilitarea tranziției ecosistemelor de la starea curentă după o nouă stare, ca în cazul schimbării compoziției speciilor datorită modificării optimului climatic.

Republica Moldova este situată în zona climaterică moderat continentală, modificată oarecum de apropierea de Marea Neagră și de interferența aerului cald-umed din zona mediteraneană. Anotimpurile climatice sunt clar definite, cu o iarnă scurtă, cu puțină zăpadă și o vară lungă, uneori foarte toridă și uscată. În ansamblu, Moldova este situată într-o zonă cu umiditate insuficientă, ceea ce determină o frecvență mare a secetelor, care afectează economia. De exemplu, doar în perioada 1990-2007, în țară au fost înregistrate nouă secete.

Pentru a reprezenta noile condiții de umiditate, care sunt esențiale pentru sectorul agricol, schimbările separate ale temperaturilor și precipitațiilor trebuie incorporate în alți indici, mai complecși. În prezentul Raport, au fost calculați doi indicatori ai noilor condiții de umiditate: Evaporarea potențială (PE) și Indicele de ariditate (AI). Acești indicatori ilustrează că diminuarea anuală a precipitațiilor, combinată cu Creșterea temperaturilor, conduce la un defi cit grav de umiditate. Evaporarea potențială, proba-bil, va spori cu 15-20% în primul orizont temporal și practic de două ori către sfârșitul acestui secol.

Fenomenele climatice extreme, posibil, vor deveni mai frecvente în viitor. Proiecțiile sugerează că temperaturile care erau considerate a fi un fenomen extrem și rar în cadrul climei de referință (34-35°C), vor deveni, probabil, temperaturi de mijloc de vară. Creșterea observată și anticipată a temperaturilor de noapte este deosebit de importantă pentru sănătatea umană, deoarece conduce la condiții nefavorabile pentru relaxarea nocturnă. Vara anului 2007 în Moldova a oferit „o mostră de climă viitoare” și ar putea fi considerată ca o viziune asupra unora dintre impacturile negative asociate cu Schimbările Climatice probabile din viitorul îndepărtat.

Valul de căldură din 2007 este asociat, mai degrabă cu ceea ce se anticipează ca fiind o climă a viitorului decât o climă actuală. Mai mult decât atât, vara anului 2007 este, de asemenea, un semnal pentru responsabilii de politici și factorii de decizie că Schimbările Climatice și impacturile acestora trebuie examinate deja în prezent și nu trebuie lăsate pentru viitor.

Se preconizează că Schimbările Climatice vor produce impacturi negative substanțiale asupra pădurilor și speciilor acvatice, îndeosebi în partea de Sud și cea de Est ale Moldovei. În prezent, aceste regiuni sunt semi-aride, dar, odată cu Schimbările Climatice, pot deveni aride. Este necesară efectuarea unor măsuri pro-active, inclusiv extinderea și protecția mai bună a zonelor protejate pentru a asigura conservarea diversității biologice.

Seceta este cauza principală a declinului agriculturii din ultimul deceniu care includ nivelele joase ale investițiilor în sector, ineficiența reformelor recente și un șir de bariere instituționale și de reglementare, care au afectat exporturile și vânzările pe piața internă.

4.2. Ecosistemele: evaluarea vulnerabilității, impacturile schimbărilor climatice și măsurile de adaptare.

Ecosistemele din Moldova sunt amenințate, în prezent, nu doar de Schimbările Climatice, ci și de condițiile socio-economice, sărăcie și lipsa voinței politice de a aborda aceste provocări. Asemenea practici, precum irigarea prea intensivă, aplicarea masivă a îngrășămintelor minerale, pesticidelor și fungicidelor și folosirea utilajelor grele etc., au condus la degradarea, eroziunea, tasarea și epuizarea solurilor. Aceasta, la rândul său, afectează capacitatea de a susține culturile agricole și bunăstarea umană. Depozitarea neautorizată a deșeurilor, pășunatul excesiv, tăierea ilegală a copacilor, vânatul și pescuitul ilegal, poluarea industrială și agricolă sunt exemple ale altor activități cu impact negativ asupra bunei funcționări a ecosistemelor.

Ecosisteme si habitate

Pe teritoriul Republicii Moldova s-au format și funcționează diferite tipuri de ecosisteme naturale și artificiale. Ele pot fi clasificate în felul următor:

Ecosisteme naturale care cuprind comunități de organisme (plante, animale și microorganisme) cu habitatele lor specifice: terestre – forestiere, de stepă, de luncă, petrofite; acvatice și palustre.

Ecosistemele artificiale, inclusiv: agrare și urbane.

Ecosistemele naturale, de asemenea, sunt într-o stare proastă, cu porțiuni semnifi cative de teren în degradare și un număr crescând de specii aflate în pericol.

Ecosistemele forestiere cuprind cca 800 de corpuri de pădure cu o suprafață a fiecăruia de la 5 până la 1500 ha fiind repartizate neuniform pe teritoriul republicii. Cea mai mare pondere, în raport cu suprafața țării, 13,5%, o reprezintă ecosistemele situate în zona de centru, 7,2% – în zona de nord, 6,7% – în zona de sud.

Vârsta medie a formațiunilor forestiere este de cca 40 ani. Vom analiza structura ecosistemelor din punct de vedere al speciilor dominante. Ecosistemele forestiere se caracterizează prin următoarele particularități:

În nordul republicii funcționează două tipuri de ecosisteme:

stejărișul cu dominantele stejar pedunculat și cireș care cuprind suprafețe importante;

stejărișul cu stejar pedunculat și mesteacăn, cu suprafețe mici.

Riscurile ce apar pentru stabilitatea ecosistemelor forestiere:

Destructurarea și destabilizarea arboretelor vulnerabile (cele din zonele afectate de aridizare sau situate în condiții edifice cu deficit hidric).

Scăderea considerabilă a productivității pădurilor, datorită creșterii temperaturilor medii și scăderii volumului precipitațiilor, precum și a creșterii incidenței atacurilor de insect.

Pe termen lung și foarte lung va avea loc o migrație a arealului pădurii la nivel altitudinal însoțită de o translație altitudinală a zonalității naturale.

Stabilitatea ecosistemelor forestiere va fi însa cel mai mult afectată de Creșterea incidenței fenomenelor extreme precum vînt foarte puternic, zapadă abundentă, secetă extremă, valuri de caldură extremă, ierni deosebit de calde sau deosebit de reci, etc., avînd ca efect doborituri de vint, rupturi de zapadă, atacuri de insecte, sau incendii de pădure.

Biotopurile ocupate de biocenozele respective sunt constituite din soluri cenușii molice. Productivitatea biologică a ecosistemelor (arboreturilor) este medie și superioară, determinată preponderent de lăstari.

În centrul țării ecosistemele terestre reprezintă suprafețe compacte cu trei specii dominante edificatoare: Quercus robur, Quercus petraea și Fagus sylvatica. Aici asociațiile vegetale specifice sunt reprezentate de făgete în amestec cu Fraxinus excelsior, Tilia tomentosa, Carpinus betulus și Acer platanoides. Din categoria speciilor de amestec se întâlnesc: Cerasus avium, Acer plataniodes, Fraxinus excelsior și Tilia cordata. În majoritatea lor arboreturile provin din lăstari, cu consistentă medie egală cu 0,8. Biotopurile biocenozelor, în funcție de altitudine și configurația geografică, sunt formate din soluri brune luvice și tipice pe versanții superiori și cenușii molice – în depresiuni. Cantitatea de precipitații în perioada de vegetație variază între 250 și 500 mm/an.

În zona de sud ecosistemele forestiere sunt situate pe cumpăna înălțimilor ce pornesc din centru tării și din Podișul Tigheciului. Asociațiile vegetale de pe cumpenele apelor Podișului Tigheciului sunt reprezentate de comunități forestiere de: a) gorun (Quercus petraea) monodominante și b) gorun cu carpen; la altitudini mai joase funcționează arboreturi de stejar pedunculat cu porumbar; ele reprezintă plantații tinere de clasa IV și V de productivitate și consistență scăzute. La ora actuală aceste ecosisteme sunt în mare parte puternic deteriorate. Pe versanții cu expoziție sudică și sud-vestică, la altitudini mici (150-200 m) s-au constituit asociații de stejar pufos (Quercus pubescens). Aici arboreturile sunt degradate și au o consistență de 0,4-0,7, clasa V de productivitate, înălțimile de 4-18 m, provenind exclusiv din lăstari.

Ecosistemele forestiere de luncă, în raport cu suprafața totală pe tară, constituie 4,7% – salcâmișuri, plopișuri și stejărișuri, care constituie fâșii de-a lungul Nistrului și Prutului, iar asociațiile petrofite – numai 1%; a) stejărișuri cu stejar pedunculat în amestec cu frasin, carpen, tei, paltin, jugastru și b) gorunișuri în amestec cu paltin, frasin, cireș, carpen.

În ansamblu, pe suprafața forestieră, în formațiunile naturale predomină stejarul și gorunul, iar în cele de cultură specia dominantă este salcâmul.

Formațiunile reprezentative sunt: cvercinetele (140 mii ha, sau 43,2%). Condițiile staționale în majoritatea lor sunt (potențial) înalt productive și stabile. În prezent însă productivitatea lor este medie și inferioară, provenind din lăstari în proporție de cca 80%, din generația a 3 – 4, uneori a 5- 8 .Vârsta medie a asociațiilor de cvercinete este de 53-55 de ani.

Ecosistemele de stepă în foarte mare măsură – cca 90% – sunt degradate. Asociațiile de plante ierboase (69 la număr) de stepă s-au păstrat numai în formă de pâlcuri (0,5-300 ha), dominând în zonele de nord (stepa Bălților) și de sud (stepa Bugeacului), cu o suprafață totală de cca 65 mii ha (1,9% din suprafața totală a tării).

Ecosistemele de stepă ale Republicii Moldova fac parte din regiunea ecobiogeografică a stepelor pontice, în care domină speciile de negară. O altă caracteristică a acestor ecosisteme o reprezintă ponderea considerată a plantelor cu perioada de vegetație scurtă (efemeroidele, hemiefemeroidele și efemerele) și a subarbuștilor xerofili.

Stepele Republicii Moldova se clasifică astfel:

a) stepa propriu-zisă

b) pratostepe

c) stepe subdeșertice.

Stepele propriu zise reprezintă biocenoze tipice pentru habitatele xerofite și sunt prezinte fragmentar în zona Bugeacului și Bălțului. Aici domină grupa ecologică a mezoxerofitelor.

Protostepele (stepele de luncă) se întâlnesc preponderent în zona de silvostepă pe sectoare reduse în componența lizierelor și poienelor din pădurile de gorunete, în bazinul Prutului. Predomină xeromezofitele.

Stepele subdeșertice predomină în zonele sudice ale republicii reprezentând un covor vegetal sărac cu un număr redus de specii și cu o perioadă lungă de semirepaus. Predomină xerofitele, reprezentate de elementele sudice și estice.

În general din punct de vedere floristic, faunistic, populațional și cenotic, biodiversitatea stepelor este bogată. Aici este asigurată păstrarea habitatelor colinare pentru evitarea proceselor de erodare a solurilor în condițiile geomorfologice specifice, asigurându-se echilibrul ecologic, rezistența ecosistemelor biomurilor stepice și silvostepice.

Ecosistemele stepice interacționează (în zonele de interferență) cu ecosistemele silvice de silvostepă și cu agrocenozele.

Majoritatea speciilor de plante și animale, ce constituie ecosistemele de stepă, sunt critic periclitate.

Ecosistemele de luncă se întâlnesc fragmentar, preponderent în luncile Nistrului și Prutului, ocupând în total 101,4 mii ha (3,05 din suprafața totală a tării). În aceste lunci (pajiști inundabile și pajiști neinundabile) genofondul vegetal cuprinde populațiile ce țin de 650 de specii care formează 70 asociații. Sub ocrotirea statului aici au fost luate 25 de sectoare cu vegetație de luncă și de stepă, cu o suprafață totală de circa 650 ha.

Din totalul de 146 de genuri de plante domină speciile genurilor: Alopecurus, Poa, Carex, Glyceria, Medicago și Trifolium.

Componența faunistică a ecosistemelor de luncă cuprinde 88 de specii de animale vertebrate (23,2% din numărul total de specii de animale vertebrate terestre).

Zonele umede din Republica Moldova. Politica agrară din anii 70 direcționată spre majorarea terenurilor agricole a condus la desecarea largă a luncilor râurilor și la reducerea esențială a suprafețelor zonelor umede din aceste lunci. Starea actuală a răspândirii zonelor umede este prezentată în tabelul 1

Tabelul 4.1. Zonele umede și de inundație a principalelor râuri din Moldova, Sursa: http://ziarullumina.ro/pagina-agricultorului/solutiile-pentru-combaterea-secetei-sunt-asocierea-si-apelarea-la-irigatii

În total în zonele umede habitează circa 50 specii de animale vertebrate, 150 specii de păsări, 10 specii de amfibii și 8 specii de reptile.

Ornitofauna include 150 de specii dintre care 10 sunt incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova: Hieraаetus pennatus, Columba oenas, Dryocopus martius, Serinus serinus, care iernează pe teritoriul Republicii Moldova – Ciconia nigra, migrartoare – Egretta alba, Cygnus olor, Aquila clanga, A. pomarina, Falco herrug. Speciile rare cuibătoare în număr nesemnificativ: Crex și Dendrocopos leucotos. Comunitatea de pasări se află permanent sub influența activității antropice.

Ecosistemele artificiale:

Ecosistemele agricole cuprind aproape 75% din suprafața solului din Moldova, pe când sistemele naturale reprezintă 15%. Starea ecosistemelor agricole influenteaza in mod fundamental capacitatile Moldovei de a susutine propria dezvoltare economica si umana. Sistemele agricole sunt extrem de vulnerabile la variabilitatea climei și la fenomenele climatice extreme, care au șansa să se extindă odată cu schimbarea climei. Unele măsuri specifice de reducere a vulnerabilității lor pot include consolidarea rațională a solului, promovarea practicilor agricole ecologice, îmbunătățirea fertilității solului și irigația eficientă.

Agrocenozele cuprind în total 97 de specii de plante cultivate cu 553 de soiuri, forme și hibrizi. Asolamentele favorizează viața a peste 100 de specii de animale sălbatice – componente ale ecosistemelor agricole. Aici predomină rozătoarele, păsările (peste 70 specii), multe specii de insecte, viermi, protozoare etc.

Ecosistemele urbane joacă un rol foarte important în viața omului. Aici predomină spațiile verzi ca ecosisteme artificiale principale, ce constituie baza carcasei ecologice a unei comunități, formată din 25 de unități structural-spațiale de diverse dimensiuni și constituită din cca 220 de specii și 55 varietăți de conifere și foioase, dintre care 168 – arbori, 97 – arbuști și 10 – liane lemnoase.

4.3. Fundamente teoretice privind standardizarea indicilor agroclimatici

Standardizarea prevede transformarea datelor inițiale cu scopul ca acestea să devină comparative între două sau mai multe distribuții empirice sau între o distribuție empirică si una teoretică, indiferent de ordinul de mărime, dispersie sau unități de măsură. Standardizarea combină două operațiuni: centrarea și reducția. Centrarea valorilor unui șir constă în înlocuirea variabilelor originale cu abaterile acestora de la valoarea de referință: mediana, media sau o valoare oarecare, considerată semnificativă în analiza statistică. Astfel, centrarea, ca prima etapă a standardizării, presupune centrarea valorilor în raport cu media aritmetică. Reducția, cea de-a doua operațiune, prevede împărțirea valorilor variabilelor la abaterea standard și în ultima etapă a standardizării se aplică variabilei centrate .

Astfel, valorile standardizate exprimă abaterile valorilor variabilei originale de la media lor aritmetică, abateri care sunt măsurate în număr de abateri standard. Aspectul teoretic al standardizării indicilor agroclimatici constă în evidențierea gradului de ariditate a condițiilor agroclimatice, ceea ce este important în evaluarea corectă a potențialului agroclimatic. Deoarece teritoriul Republicii Moldova este situat în zona cu umiditate insuficientă, în concepția noastră, utilizarea unor noi indici standardizați în evaluarea resurselor de umezeală prezintă un interes deosebit.

Materiale de cercetare

La etapa actuală este cunoscută o serie de lucrări privind evaluarea gradului de ariditate a unui teritoriu. Un interes aparte prezintă Indicele Standardizat al Precipitațiilor (SPI, Standardized Precipitation Index) formulat de Mc.Kee și al. [2]. Acesta reprezintă echivalentul anomaliei standardizate a variabilei aleatorii de la normă:

SPI = (xi – x)/σ,

(unde xi și x reprezintă valoarea meteorologică factologică și respectiv a normei climatice, σ- devierea standard), primim repartiția normală standard cu media zero și a dispersiei echivalentă cu unitatea. Pentru repartiția normală a valorilor, acest parametru reprezintă nu altceva decât unitatea devierii standard. De aceea indicele standardizat poate fi privit ca numărul devierilor standard care reflectă cît de mult valorile factologice se deosebesc de valoarea medie multianuală calculată pentru o perioadă îndelungată de timp (de obicei 30 ani). Evaluările propuse au la bază sumele precipitațiilor lunare și anuale pentru perioada 1960-2005 colectate la cele 17 stațiuni meteorologice de pe lângă Serviciul Hidrometeorologic de Stat.

La standardizarea sumelor precipitațiilor atmosferice în condițiile Republicii Moldova s-a ținut cont de concordarea acestora cu curba teoretică Birnbaum-Saunders.

Rezultate și discuții

Valorile Indicelui Standardizat al Precipitațiilor (SPI) în limitele 0.99 < SPI <-0.99 indică că condițiile de umezeală sunt aproape de normă. Când evaluarea SPI atinge mărimea de -1.0 și 1,0 – se stabilesc condiții anomale în regimul de umiditate. Pe măsura micșorării valorilor indicilor standardizați crește gradul de ariditate a climei în regiune (tab.4.2.).

Tabelul 4.2. Evaluarea resurselor de umezeală conform Indicelui Standardizat al Precipitațiilor (SPI)

Actualmente acest indice este pe larg utilizat în sud-estul Europei, unde regimul de umiditate în condițiile schimbărilor globale ale climei devine limitat. În Centrul Sud-Est European de Management al Secetei (DMCSEE, Drought Management Centre for Southeastern Europe), începând cu anul 1986 a fost creată o bază (on line) informațională de date privind valorile SPI, care permite evaluarea gradului de intensitate și repartiția spațială a fenomenului de secetă în regiune. Această bază informațională este pe larg utilizată în elaborarea hărților digitale pentru diferite intervale de timp. Cele din urmă, servesc ca punct de referință în analiza modelelor regionale întocmite pe datele multianuale obținute în urma observațiilor instrumentale.

Conform Serviciului Hidrometeorologic de Stat din Republica Moldova sezonul de vară a anului 2007 a fost foarte cald și secetos. Temperatura medie a aerului pentru acest anotimp a variat de la 21,0 pînă la 24,7ºC,  ind cu 2,4-3,8ºC mai ridicată față de normă și pe o mare parte a teritoriului republicii aceste anomalii s-au semnalat pentru prima dată în perioada de observații instrumentale. Cea mai caldă a fost luna iulie. Temperatura medie a aerului (24,0-26,0ºC) a depășit norma cu 4-5ºC, ceea ce de asemenea se înregistrează pentru prima dată în perioada de observații instrumentale. Numărul total al zilelor neîntrerupte fără precipitații a fost de 20-40 zile, ceea ce constituie în medie o dată în 20 ani [4]. Potrivit valorilor Indicelui Standardizat al Precipitațiilor din luna iulie 2007, cea mai mare parte din sud-estul continentului european a fost afectat de secetă ( g.1), inclusiv și teritoriul Republicii Moldova.

Modelarea cartografica a acestui indice in baza datelor observate la cele 17 statiuni meteorologice din republica permite concretizarea arealelor de repartitie la nivel regional, precum si intensitatea valorilor acestuia.

Studiu de caz 2007

Descrierea meteorologică a secetei din anul 2007 din Moldova

Anul 2007 a fost cel mai fi erbinte an din istoria observațiilor instrumentale din Moldova. Temperaturile record au fost depășite iarna, primăvara, dar deosebit de mult, vara. Perioada caldă a fost extrem de fi erbinte și uscată. Practic toate temperaturile record au fost depășite, deficitul de precipitații înregistrându-se pretutindeni (vedeți Tabelul din continuare).

Iarna 2006-2007 a fost cea mai caldă din întreaga perioadă a observațiilor instrumentale. Temperatura medie de iarnă pentru teritoriul țării a fost de 0,9-2,8ºC, sau cu 4,1-4,6ºC mai mare decât norma.

Primavara temperaturile medii sezoniere din Moldova: 11-13C sau cu 2-3C mai mult de cit e norma.

23-24 mai

Temperaturi zilnice medii: 24,1ºC la Briceni și 27,5ºC la Fălești (23,05) – cu 1-4ºC mai mult decât maximele observate pentru această zi; 21,9ºC (Ceadîr-Lunga) și 27,5ºC (Soroca, Râbnița) – cu 1-5ºC mai mult decât maximele observate pentru 24 mai în regiunile Centrală și de Nord. Temperaturi zilnice maxime: 31,5ºC (Briceni) și 35,5ºC (Râbnița, Bravicea) – aici și în alte locuri (Camenca, Bravicea, Cornești) au fost atinse sau depășite cu 0,7-1,0ºC temperaturile maxime absolute în luna mai pentru toată perioada observațiilor.

25-27 mai

Temperaturi zilnice medii în regiunile Centru și Sud au fost înregistrate între 21,9ºC (Briceni) și 26,6ºC (Fălești) – cu 1,6ºC mai înalte decât valorile istorice absolute pentru aceste zile. Temperaturi zilnice maxime: 30ºC la Briceni și 36ºC la Dubăsari; la Dubăsari s-a atins, iar la Râbnița au fost depășită cu 0,5ºC temperatura maximă absolută pentru mai.

Vara Temperaturile medii sezoniere ale aerului pe tot teritoriul țării au constituit 21,0–24,7ºC, depășind valoarea „normală” cu 2,4-3,8ºC. Pe cea mai mare parte a teritoriului, asemenea temperaturi au fost observate pentru prima oară. Perioada mai-iulie a arătat temperaturi cu 3-4°C mai înalte decât norma – record.

Iunie, prima decadă Temperaturile medii pentru decadă din Moldova au fost de 19,9-23,5ºC, sau cu 2,7-4,3ºC mai înalte decât valorile normale; în unele locuri (Soroca, Bravicea, Bălțata, Chișinău, Tiraspol, Dubăsari) acestea au depășit valorile record pentru toată durata observațiilor.

15-17 iunie Temperaturile zilnice medii din Moldova au atins 21,5-27,2ºC – un record absolut. Temperaturile maxime în unele regiuni (Camenca, Bravicea, Dubăsari, Ștefan-Vodă, Tiraspol) au alcătuit 34- 35ºC, sau au fost cu 0,2-0,4ºC mai înalte decât maximele absolute pentru a doua decadă a lunii iunie.

26 iunie Maximele absolute ale temperaturii pentru această zi în Moldova (39,5ºC, Fălești) – au fost cu 1,5ºC mai mari decât cele precedente. La sud (33,2ºC la Ceadîr-Lunga și 37,7ºC la Leova – s-au înregistrat temperaturi cu 0,1-1,9ºC mai mari decât cele mai înalte maxime absolute pentru luna iunie.

19 iulie temperature maxima-41C(Tiraspol,Ialoveni)-o maxima absoluta noua pentru Moldova.

Cea mai fierbinte perioada a fost la 21 iulie cu temperature maxima de 41,5C(Camenca)-o maxima absoluta noua pentru Moldova. 20-23 iulie temperatura maximă (39,5-41,1ºC) la Fălești, Râbnița, Cornești, Bravicea, Dubăsari, Tiraspol, Ștefan-Vodă, Comrat – cu 0,4-2,1ºC mai înaltă decât maximele lor absolute de vară. 23 iulie cea mai inalta temperature minima a aerului pentru iulie-26,5-26,7C(Chisinau-Ceadir Lunga). 24 iulie suma gradelor-zile,acumulata pe parcursul unor perioade continue fără precipitații a fost de 10,000-15,000C- cea mai înaltă valoare pentru toată perioada de observație.

Iulie Cea mai fierbinte lună din toată perioada observațiilor instrumentale din Moldova. Temperaturile medii lunare erau de 24,0-26,0ºC, cu peste 3,7-4,8ºC mai sus de normă.

25 august Temperatura maximă – 40,5ºC (Tiraspol) – maximă absolută pentru luna august în Moldova. sezon Durata zilelor cu arșiță: ≥30°C – 45-60, sau de 3-4 ori mai mult decât norma; ≥35°C – 15-22 se raportează la 1 (norma); ≥40°C – 5 (pentru prima dată).

Precipitații mai-iunie 6-50% din valorile normale aprilie-iunie 48-68 zile de umiditate relativă ≤30%: pentru prima oară și de 3-4 ori mai puțin decât norma pe sezon. Suma precipitațiilor: preponderent 35-170 mm, sau 35-80% din normă. Durata perioadei fără ploi (zile): la nord – 30-75; la sud – 80-110 zile; durata medie neîntreruptă – 20-40 zile observate o singură dată pe parcursul a 20 de ani, valoarea maximă fiind de 52 zile la sud.

Fenomene climatice nefavorabile sezon Practic, pe tot teritoriul țării au fost observate vijelii (până la 24 m/s), grindină (cu diametrul de până la 20-30 mm), ploi puternice și furtuni.

Concluzii

În Republica Moldova fenomenele de uscăciune ți secetă sunt o trăsătură specifică a climei regionale condiționate în marea sa parte atît de poziția fizico-geografica a țîrii cît și de consecințele încălzirii globale.

În prezent Republica Moldova are 144,6 mii ha de teren irigat (230 mii ha în 1990). În total în țară există 78 sisteme centralizate de irigare, care sînt amplasate pe o suprafață de 131 – 688 ha. Sistemele de irigare au fost exploatate timp de 35-50 de ani. Aproximativ 60% din acestea necesită obligatoriu a fi reabilitate (pompe afectate, panouri electrice și de control, bazine, țevi de apa etc.). Schimbările organizaționale, parcelarea terenurilor și privatizarea patrimoniului hidrotehnic au cauzat pierderi de integritate și de complexitate ale sistemelor hidrologice, astfel reducînd semnificativ volumul de producție agricolă pe terenurile irigate. Dacă acești factori vor fi analizați și remediați, este foarte probabil ca cererea de apă în sectorul de irigare să crească substanțial, mai ales avînd în vedere consecințele schimbărilor climatice asupra agriculturii dependente de ploi. Scăderea volumului de precipitații și creșterea cererii de apă pentru irigații presupune că schimbările climatice vor genera conflicte în partea ce ține de resursele de apă, creînd un decalaj însemnat în cererea nesatisfăcută de irigare, în cazul în care nu sînt aplicate măsuri de adaptare.

În viziunea mea procesul de încălzire globală a climei a introdus unele modificări în regimul de manifestare a fenomenelor de secetă si uscăciune în republică. Cele menționate își găsesc confirmare prin Creșterea frecvenței celor din urmă. Așa pînp în anii 80 ai sec. 20 fenomenele date erau înregistrate odată în 3 ani. După anii 80 fiecare al 2 an este secetos.

În baza calculelor unui complex de indici meteorologici și agrometeorologici pentru o perioada mai mult de un secol cu utilizarea Sistemelor Informaționale Geografice a fost elaborat registrul secetelor de diferitp intensitate pe teritoriul republicii care demontreazp o tendință de creșterea frevvenței și a intensității secetelor după anii 80 ai secolului trecut.

Seceta a devenit deja un fenomen obișnuit și nu mai poate fi tratat ca unul cu totul excepțional. Proiecțiile climaterice pe termen mediu și lung arată că Republica Moldova, va fi periodic afectată de valuri de căldură extreme cu precipitații limitate. Astfel, acest fenomen nu va putea fi evitat, în schimb putem diminua efectele acestuia prin adaptarea practicilor agricole, tehnologiilor și cadrului de politici agricole și de mediu la realitățile climaterice viitoare.

Schimbările climaterice din ultimii ani cer imperativ revizuirea politicilor. În particular, este necesară reorientarea politicilor într-o nouă direcție și anume, cea de promovare a practicilor de agricultură conservativă și irigare. În același timp, se recunoaște necesitatea existenței unui Plan de Acțiuni de răspuns imediat, pe termen mediu și lung la secetă și implementarea efectivă a cadrului legal existent. Oficialii care au participat la eveniment, recunosc lipsa colaborării intersectoriale în procesul de gestionare a fenomenului.

Instrumentele financiare și de transfer a riscurilor nu sunt pe deplin utilizate. La mai puțin de 5% suprafețe agricole asigurate în 2012 și la reticența agricultorilor de a contracta credite agricole de la băncile comerciale se mai adaugă și percepția greșită ale acestor instrumente din partea fermierilor. Agricultorii nu cunosc despre oportunitățile existent, sau aleg să nu se implice în schemele de creditare și granturi oferite de către donatorii externi din cauza barierelor de ordin administrativ.

Măsurile de gestionare a secetei nu trebuie să contravină bunelor practici de mediu, în special când este vorba de irigare. Cercetările au demonstrat că irigarea incorectă pe termen lung duce la scoaterea din circuit a solurilor și aprofundarea crizei în rețeaua hidrologică a țării. În același timp, astăzi nu se cunoaște exact care este cantitatea și calitatea apei disponibile pentru irigare, cât și starea și calitatea solurilor.

Odată cu schimbarea condițiilor climaterice agricultorii trebuie să opteze pentru cultivarea plantelor cu valoare adăugată înaltă și să adopte practici de prelucrare a solului cu intervenție minimală.

În concluzie constatăm, că standardizarea informației climatice, indiferent de ordinul de mărime, dispersie sau unități de măsură scoate în evidență gradul de abatere de la normă a diferitor indici ce caracterizează resursele agroclimatice, iar rezultatele obținute prezintă un interes deosebit în vederea luării deciziilor privind atenuarea manifestării fenomenelor meteorologice nefavorabile, inclusiv și a secetelor.

Pentru combaterea secetei este necesar de aplicat o serie de măsuri. Principala măsură ar fi – reducerea nivelului dezechilibrului ecologic prin împădurirea teritoriului, pentru ca valoarea echilibrului ecologic să constituie minimum 20-30 % de ecosisteme naturale din suprafața unui regiuni anume. Acest lucru presupune majorarea suprafețelor împădurite, amenajarea de lacuri, iazuri, înierbarea pantelor, mai ales în regiunile cu cel mai mic nivel de echilibru ecologic – Edineț, Dubăsari, Rîbnița, Grigoriopol, Căușeni, Ștefan-Vodă, Slobozia, regiuni unde suprafața ecosistemelor naturale est de doar 6 %.

Bibliografie

Bacal P.,Petreanu V., Potop V., Constantinov T, Manifestare perioadelor de uscăciune si secetă pe teritoriul Republicii Moldova 1998,p.26-30.Chisinau 2010.

Constantinov T., Potop V. Registrul secetelor pe teritoriul Republicii Moldova.//Simpozionul “Sisteme Informationale Geografice”,nr.9.Universitatea “Al.I.Cuza”.Iasi,2003,p.141-144.

Constantinov, T., Nedealcov, M., Boboc, N., Melniciuc, O., Răileanu, V. Cap.1, Evaluarea spațio-temporală a factorilor climatici de risc. Diminuarea impactului factorilor pedoclimatici extremali asupra plantelor de cultură. Chișinău: Tipografia AȘM, 2008. p.14-41. ISBN 978-9975-62-231-8.

Constantinov, T., Nedealcov, M., Boboc, N., Melniciuc, O., Răileanu, Cap.2, Evaluarea fenomenelor climatice nefavorabile. Hazardurile naturale regionale. Chișinău: Tipografia Elena, 2009. p.58-66. ISBN 978-9975-106-15-3.

Constantinov, T., Nedealcov, M., Boboc, N., Melniciuc, O., Răileanu, V. Cap.3, Diferențierea teritoriului după gradul de risc climatic. Hazardurile naturale regionale. Chișinău: Tipografia Elena, 2009. p.70-98. ISBN 978-9975-106-15-3.

Constantinov, T., Sîrodoev, Gh., Nedealcov, M., Mițul, E., Sîrodoiev, I. Cap.4, Metodica și evaluarea complexă a riscurilor geomorfologice și climatice. Hazardurile naturale regionale. Chișinău: Tipografia Elena, 2009. p.102-105. ISBN 978-9975-106-15-3.

Constantinov, T., Daradur, M., Nedealcov, M., Răileanu, V., Cojocari, R. Studii agroclimatice în Republica Moldova: realizări și perspective.

Constantinov T., Daradur M., Nedealcov M., Raileanu M.,Potop V., Mleavaia G., Cojocari R.,Using results about an assessment agroclimatical potential in the different branches of agriculture. Republican scientific conference ”Valorification scientific results-basis of development of steady national aconomy”.2004, Chisinau, p.80-81.

Hotărîre Guvernului Nr. 409 cu privire la aprobarea Strategiei naționale de dezvoltare agricolă și rurală pentru anii 2014-2020, 04 iunie 2014, art. 1.5. Analiza mediului sectorial agroalimentar și a resurselor naturale

Lupașcu M. Secetă în Republica Moldova și căile de atenuare a consecințelor ei. Buletinul AS RM. Științe biologice și chimice,1995, nr.3, p.3-10.

M.Apetrei Elemente de Statistică cu aplicații în Geografie. Editura Universității „Al.I.Cuza”. Iași,1996. 201P.

Nedealcov, M. Resursele agroclimatice în contextul schimbărilor de climă. Tipografia”Alina Scorohodova” Chișinău, 2012, 306 p.

Petreanu V., Probabilitatea manifestarii uscaciunii si secetei in RM.Chisinau, 2000, p.120-122

Potop V., Elaborarea registrului secetelor pe teritoriul RM utilizind SIGul. Conferinta corpului didactico stiintific, Bilantul activitatii stiintifice a USM in anii 2000-2002, Chisinau, 2003, p.182-183.

Stratan Alexandru, Bajura Tudor, Victor Moroz,Notă informativă privind impactul secetei anului 2012 asupra dezvoltării economiei Republicii Moldova, 2012

http://ro.wikipedia.org, Secetă

http://ziarullumina.ro/pagina-agricultorului/solutiile-pentru-combaterea-secetei-sunt-asocierea-si-apelarea-la-irigatii, 27 iunie 2007

http://www.meteo.md/hazard/secetele.htm, Riscul secetelor în Republica Moldova, 2011

http://www.publika.md, Nistru și Prut, principalele surse de alimentare cu apă potabilă pentru mai multe orașe ale țării, 10 iunie 2012

http://www.publika.md/tag/secetă-in-moldova_469311, În Moldova sunt irigate doar opt la sută din terenurile agricole, 6 iunie 2012

http://www.publika.md, Secetă usucă Moldova! Fiecare a zecea fântână din țară nu are apă, 5 august 2012

http://www.ziare.com/articole/republica+moldova+secetă, Republica Moldova, lovita de secetă, 19 Septembrie 2011

http://moldsilva.gov.md/, Secetă și consecințele acestui fenomen asupra fondului forestier din Republica Moldova, 23 iulie 2012

http://protv.md/stiri/social/secetă-pune-stapanire-pe-moldova-culturile-de-pe-campuri-arata.html, Secetă pune stapanire pe Moldova! Culturile de pe campuri arata ca dupa parjol! Taranii, disperati, 30 iunie 2012

http://www.noi.md/md/news_id/13128, Secetă puternică din Moldova pune în pericol recolta, 5 iulie 2012

https://www.worldbank.org/ro/news/press-release/2013/03/19/world-bank-helps-moldova-mitigate-drought-consequences-agriculture, Banca Mondială acordă asistență Moldovei pentru a atenua consecințele secetei în sectorul agricol, 19 martie 2013

ANEXE

Anexa 1

Tabelul 2. 3. Analiza a mediului și resurselor natural, Sursa: Hotărîre Guvernului Nr. 409 cu privire la aprobarea Strategiei naționale de dezvoltare agricolă și rurală pentru anii 2014-2020,

Anexa 2

Nedealcov.M

Anexa 3

Tabelul 4.3. Numărul de zile uscate în fiecare raion al RM, Sursa: Stația meteorologică

Bibliografie

Bacal P.,Petreanu V., Potop V., Constantinov T, Manifestare perioadelor de uscăciune si secetă pe teritoriul Republicii Moldova 1998,p.26-30.Chisinau 2010.

Constantinov T., Potop V. Registrul secetelor pe teritoriul Republicii Moldova.//Simpozionul “Sisteme Informationale Geografice”,nr.9.Universitatea “Al.I.Cuza”.Iasi,2003,p.141-144.

Constantinov, T., Nedealcov, M., Boboc, N., Melniciuc, O., Răileanu, V. Cap.1, Evaluarea spațio-temporală a factorilor climatici de risc. Diminuarea impactului factorilor pedoclimatici extremali asupra plantelor de cultură. Chișinău: Tipografia AȘM, 2008. p.14-41. ISBN 978-9975-62-231-8.

Constantinov, T., Nedealcov, M., Boboc, N., Melniciuc, O., Răileanu, Cap.2, Evaluarea fenomenelor climatice nefavorabile. Hazardurile naturale regionale. Chișinău: Tipografia Elena, 2009. p.58-66. ISBN 978-9975-106-15-3.

Constantinov, T., Nedealcov, M., Boboc, N., Melniciuc, O., Răileanu, V. Cap.3, Diferențierea teritoriului după gradul de risc climatic. Hazardurile naturale regionale. Chișinău: Tipografia Elena, 2009. p.70-98. ISBN 978-9975-106-15-3.

Constantinov, T., Sîrodoev, Gh., Nedealcov, M., Mițul, E., Sîrodoiev, I. Cap.4, Metodica și evaluarea complexă a riscurilor geomorfologice și climatice. Hazardurile naturale regionale. Chișinău: Tipografia Elena, 2009. p.102-105. ISBN 978-9975-106-15-3.

Constantinov, T., Daradur, M., Nedealcov, M., Răileanu, V., Cojocari, R. Studii agroclimatice în Republica Moldova: realizări și perspective.

Constantinov T., Daradur M., Nedealcov M., Raileanu M.,Potop V., Mleavaia G., Cojocari R.,Using results about an assessment agroclimatical potential in the different branches of agriculture. Republican scientific conference ”Valorification scientific results-basis of development of steady national aconomy”.2004, Chisinau, p.80-81.

Hotărîre Guvernului Nr. 409 cu privire la aprobarea Strategiei naționale de dezvoltare agricolă și rurală pentru anii 2014-2020, 04 iunie 2014, art. 1.5. Analiza mediului sectorial agroalimentar și a resurselor naturale

Lupașcu M. Secetă în Republica Moldova și căile de atenuare a consecințelor ei. Buletinul AS RM. Științe biologice și chimice,1995, nr.3, p.3-10.

M.Apetrei Elemente de Statistică cu aplicații în Geografie. Editura Universității „Al.I.Cuza”. Iași,1996. 201P.

Nedealcov, M. Resursele agroclimatice în contextul schimbărilor de climă. Tipografia”Alina Scorohodova” Chișinău, 2012, 306 p.

Petreanu V., Probabilitatea manifestarii uscaciunii si secetei in RM.Chisinau, 2000, p.120-122

Potop V., Elaborarea registrului secetelor pe teritoriul RM utilizind SIGul. Conferinta corpului didactico stiintific, Bilantul activitatii stiintifice a USM in anii 2000-2002, Chisinau, 2003, p.182-183.

Stratan Alexandru, Bajura Tudor, Victor Moroz,Notă informativă privind impactul secetei anului 2012 asupra dezvoltării economiei Republicii Moldova, 2012

http://ro.wikipedia.org, Secetă

http://ziarullumina.ro/pagina-agricultorului/solutiile-pentru-combaterea-secetei-sunt-asocierea-si-apelarea-la-irigatii, 27 iunie 2007

http://www.meteo.md/hazard/secetele.htm, Riscul secetelor în Republica Moldova, 2011

http://www.publika.md, Nistru și Prut, principalele surse de alimentare cu apă potabilă pentru mai multe orașe ale țării, 10 iunie 2012

http://www.publika.md/tag/secetă-in-moldova_469311, În Moldova sunt irigate doar opt la sută din terenurile agricole, 6 iunie 2012

http://www.publika.md, Secetă usucă Moldova! Fiecare a zecea fântână din țară nu are apă, 5 august 2012

http://www.ziare.com/articole/republica+moldova+secetă, Republica Moldova, lovita de secetă, 19 Septembrie 2011

http://moldsilva.gov.md/, Secetă și consecințele acestui fenomen asupra fondului forestier din Republica Moldova, 23 iulie 2012

http://protv.md/stiri/social/secetă-pune-stapanire-pe-moldova-culturile-de-pe-campuri-arata.html, Secetă pune stapanire pe Moldova! Culturile de pe campuri arata ca dupa parjol! Taranii, disperati, 30 iunie 2012

http://www.noi.md/md/news_id/13128, Secetă puternică din Moldova pune în pericol recolta, 5 iulie 2012

https://www.worldbank.org/ro/news/press-release/2013/03/19/world-bank-helps-moldova-mitigate-drought-consequences-agriculture, Banca Mondială acordă asistență Moldovei pentru a atenua consecințele secetei în sectorul agricol, 19 martie 2013

ANEXE

Anexa 1

Tabelul 2. 3. Analiza a mediului și resurselor natural, Sursa: Hotărîre Guvernului Nr. 409 cu privire la aprobarea Strategiei naționale de dezvoltare agricolă și rurală pentru anii 2014-2020,

Anexa 2

Nedealcov.M

Anexa 3

Tabelul 4.3. Numărul de zile uscate în fiecare raion al RM, Sursa: Stația meteorologică