CAPITOLUL I DEZVOLTAREA AF ACERILOR IN ROMANIA IN PERIOADA 2014 -2019 1.1.C onceptul de afacere, caracteristicile si etapele unei afaceri… [606130]

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I DEZVOLTAREA AF ACERILOR IN ROMANIA IN PERIOADA 2014 -2019
1.1.C onceptul de afacere, caracteristicile si etapele unei afaceri
1.2.Sistemul de planificare a afacerilor
1.3. Responsabilitatea sociala a firmei de afaceri
1.4.Determinarea valorii unei afaceri
1.5. Dimensiuni ale succesului managerial

CAPITOLUL II JOCURILE DE NOROC ONLINE ÎN ROMÂNIA
2.1. Organizarea și exploatarea jocurilor de noroc on -line în România
2.1.1 Licența de organizare și exploatare a jocurilor de noro c on-line
2.1.2 Autorizația de exploatare a jocurilor de noroc on -line
2.1.3 Condiții generale ce trebuie îndeplinite de organizatorul de jocuri de noroc on -line
2.1.4 Operatorii de monitorizare și raportare
2.1.5 Înregistrarea jucătorilor
2.1.6 Condițiile ce trebuie îndeplinite de website -ul jocului de noroc on -line
2.1.7 Reclam ațiile jucătorilor
2.1.8 Aplicația jocului de noroc on -line
2.1.9 Excluderea jucătorului
2.1.10 Platforma de joc
2.1.11 Obligațiile organizatorului
2.1.12 Obligațiile organizatorului cu privire la jucător
2.1.13 Personalul cu atribuții de control
2.1.14 Taxe

2.1.15 Revocarea licenței
2.1.16 Contravenții și infracțiuni
2.2. Neajunsuri ale legislației românești. Normele privind organizarea jocurilor de noroc nu respectă
legislația UE

CAPITOLUL III STUDIUL DE CAZ – PIAȚA INTERNAȚIONALĂ A JOCURILOR DE NOROC .
STUDIU DE CAZ LA SOCIETATEA SUPERBET BETTING & GAMING S.A.
3.1 Piața internationala a jocurilor de noroc -concurenți, mari furnizori de jocuri de noroc, clienți,
intermediari
3. 2 Analiza SWOT a societății
3.3 Politica de personal în cadrul societatii
3.4 Viitorul jocurilor de noroc în lume: info venituri, grafice

CONCLUZII SI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I
DEZVOLTAREA AFACERILOR IN ROMANIA IN PERIOADA 2014 -2019

1.1.C onceptul de afacere, caracteristicile si etapele unei afaceri

Delimitările conceptuale ale noțiunii de afacere sunt extrem de diverse. Delimitările conceptuale
ale noțiunii de afacere sunt extrem de diverse.
In dicționarul Larousse afacerea este definită ca "tot ce constituie obiectul unei ocupații și
privește intere sul cuiva (între prinzător); activități comerciale, financia re, industriale etc." Esențialul
în analiza acestui concept îl constitie sublinierea ariei acțion ale, determinarea conținutului, a
elementelor și direcțiilor care-i stabilesc trăsăturile.
Afacerea reprezintă un ansamblu de operațiuni inițiate, organizate și conduse de unul sau mai
mulți întreprinzători, care vizează produce rea și vânzarea de bunuri și /sau servicii pentru satisfacerea
nevoilor clienți lor și obținerea de profit. Reprezentând o activitate definitorie pentru sistemul
economiei de piață, afacerea are un obiect bine deter minat, reflectat în condițiile și modalităț ile ei
specifice de realizare. Menită să aducă av antaje tuturor părților implicate, ea are o finalitate
economico-financia ră bine conturat ă, în concordanță cu un anumit scop (menținerea pe piață și obținerea
de profit). Afacerea poate aparține unui singur întreprinz ător, care își asumă toate drepturile,
obligațile și riscurile implicate, sau poate aparține mai multor persoane asociate, caz în care toate
elemen tele amintite se împart între părțile implicat e.
Cu referire directă la noțiunea de afacere se pot evide nția următoarele trăsături: – reprezintă
un tip de activități economice proprii sistemului de piață;
– constă în încheierea de tranzacții cu scopul obținerii, de către participanții la acestea,
a anumitor avantaje;
– concepția generală și componentele afacerii sunt adoptate în virtutea autonomiei
manageriale și a raporturilor tranzacționale, concurențiale sau de cooperare stabili te.
Caracteristicile unei afaceri pot fi enunțate astfel :

-afacerea este, de cele mai multe ori, un produs nou care, neexistând în momentul contractării și
al cumpărării sale de către consumator, presupune o serie de riscuri pentru ambele părți implicate
(vânzător și client), riscuri care pot fi eludate prin câștigarea încre derii și credibilității reciproce;
-afacerea are ca punct de plecare și se bazează pe nevoile și solicitările client ului, fără de care
întregul demers nu și-ar mai afla sensul, și se raportează la necesitățile specifice expri mate de acesta,
ceea ce o face foarte greu reproductibilă;
-vânzarea unei afaceri se realizează, de regulă, de către o persoană juridică; afacerea antrenează în
actul decizio nal mai mulți participanți, cu responsabilități și obligații specifice;
-se derulează, în majoritatea cazurilor, pe termen mediu și lung, fiind expusă factorilor de
mediu perturbatori;
-implică asumarea anumitor riscuri de către toți cei antrenați în desfășurarea sa; întreprinză torii își
exercită interesele și funcțiile ce le revin în sistemul economic,
-cu luarea în considerare a raporturilor contractuale, concu rențiale, de colaborare și de încre dere
stabilite cu partenerii.
Conform celor mai cunoscute teorii de management se acceptă existența a 5 etape ale
constituirii unei afaceri și anume :

1.Prospectarea – analiza mediului competițional, în vederea depistării
unei posibile afaceri și, implicit, a eventualilor parteneri si a unui client (sau a unor clienți) și a
nevoilor acestuia (acestora).
2.Studiul – consultarea clientului și/sau a beneficiarului pentru pregătirea unei oferte conforme cu
solicitările sale; consultarea pa rtenerilor pentru a pregăti viitoarele colaborări.
3.Negocierea – stabilirea limitelor afacerii, a drepturilor si obligațiilor precise ale partenerilor și
clienților, pe baze reciproc avantajoase; încheierea contractelor.
4.Realizarea – formularea comenzii de către client și angajarea, de către executant, a tuturor
mijloacelor umane, materiale și financiare pentru obținerea rezultatelor convenite.
5.Finalizarea – recepția lucrării, soluționarea unor eventuale deficiențe sau litigii; pregătirea unei noi
afaceri (între aceeași parteneri).

Figura 1.1. – Descrierea etapelor constituirii unei afaceri

Prospectarea
• detectarea unor
noi oportunități
de afaceri
• identificarea
concurenței
• stabilirea
contactelor cu
potențialii
parteneri
• definirea
obiectivelor si
elaborarea
planurilor de
acțiune

Studiul
• consultarea
clientului,
identificarea
nevoilor acestuia
• consultarea
echipei si a
furnizorilor
• redactarea
ofertei, adaptată
nevoilor reale
ale clientului
• elaborarea
planului de
afaceri
• etapizarea
activităților

Negocierea
• colaborarea
permanentă cu
clientul, pe baza
bunei înțelegeri
• punerea de
acord în legătură
cu eventualele
reduceri de preț
sau tarife
• discutarea
implicațiilor pe
care aceste
reduceri le-ar
putea avea
asupra ambelor
părți

Realizarea
• obținerea
acordului
definitiv al
clientului pentru
intrarea
comenzii în
execuție
• analiza si
controlul
costurilor
• coordonarea
eficientă a
resursei umane
• urmărirea
calității
procesului

Finalizarea
•analiza modului
în care s-a
derulat afacerea
în toate etapele
sale
• specificarea
aspectelor
favorabile si a
celor mai puțin
favorabile
• menținerea
bunelor relații
parteneriale

Etapele pe care le parcurge afacerea si responsabilitatile ce revin managerului pot fi structurate
astfel:
• etapa prospectării afacerii, prin care se urmărește identificarea clientului
și precizarea nevoilor acestuia, implică următoarele acțiuni:
– analiza rezultatelor precedente;
– identificarea concurenței, obținerea referințelor și analiza avantajelor de care aceasta dispune;
– detectarea unor noi oportunități de afaceri;
– stabilirea contactelor cu potențial ii parteneri de afaceri ;
– definirea obiectivel or și elaborarea planurilor de acțiune solicitate de noua afacere;
• etapa de studiu, care are în vedere pregătirea și redactarea ofertei, solicită următoarele
acțiuni:
– consultarea clientului, identificarea nevoilor și solicită rilor acestuia; – consultarea
echipei și a furnizorilor;
– redactarea ofertei, astfel încât aceasta să fie cât mai adaptată nevoil or reale ale clientului;
– elaborarea planu lui de afaceri;
– etapizar ea activităților pe care le implică obiectul afacerii (producție/ servicii);
– atragerea, dacă este cazul, a unor noi parteneri de afaceri, în funcție de specificul activităț ii
acestora;
• etapa negocierii, care are drept scop realizarea înțelegerii între parteneri și stabili rea
acordului privind interesele ambelor părți, se concentrează asupra următoarelor aspecte:
– colaborarea permanentă cu clientul, pe baza bunei înțelegeri și a parte neriatului;
– punerea de acord în legătură cu eventualele reduceri de preț sau tarife și discutarea
implicațiilor pe care aceste reduceri le-ar putea avea asupra ambelor părți (în acest punct lucrurile trebuie
expuse foarte deschis și documentat, pentru ca fiecare parte să știe ce ar implică o asemenea acțiune pentru
ea și pentru partener);
– informarea operativă a clientului în legătură cu toate propunerile de modificare a
înțelegerilor contractuale ;
• etapa de realizare a prevederilor contractului, ca urmare a comenzii ferme venite din
partea clientului, are în vedere o serie de operațiuni, printre care:
– analizarea și negocierea eventualelor solicitări de modificare a clauzelor din contract și
discutarea implica – țiilor acestor modific ări asupra derulării afacerii;

– obținerea acord ului definitiv al clientului pentru intrarea comenzii în execuție;
– analiza și controlul costurilor pe care le implică realizarea comenzii; – verificarea
stadiului de execuție a contra ctului;
– coordonarea eficientă a propriei echipe;
– urmărirea calității proce sului de execuție și finalizarea comenzii la termenul prevăzut în
contract;
– respectarea tuturor obligațiilor contractuale ;
• etapa finalizării afacerii, cu momentele ei princi pale, recepția și soluționarea
eventualelor deficiențe, implică următoarele responsabilități:
– analiza modului în care s-a derulat afacerea în toate etapele sale, cu specificarea aspectelor
favorabile și a celor mai puțin favorabile și închiderea dosarului afacerii;
– menținerea bunelor relații parteneriale și cultivarea acestora și după finaliza rea afacerii;
– exploatarea tuturor informațiilor existente în legătură cu posibilitatea lansării unei noi
afaceri;
– pregătirea pentru deschiderea unui nou dosar de afaceri și inițierea contractelor viitoare.

Caracteristicile principale ale unei afaceri sunt prezentate cel mai bine în lucrarea
"Conducerea afacerilor" și reprezintă lucrurile esențiale pe care o afacere trebuie să le realizeze pe ntru a
pune bazele pentru succes:

a. afacerea este, de cele mai multe ori, un produs nou care, neexistând în momentul
contractării si al cumpărării sale de către consumator, presupune o serie de riscuri pentru ambele părți
implicate (vânzător si client);
b. afacerea are ca punct de plecare si se bazează pe nevoile si solicitările clientului si se
raportează la necesitățile specifice exprimate de acesta, ceea ce o face foarte greu reproductibilă;
c. vânzarea unei afaceri se realizează, de regulă, de către o persoană juridică;

d. afacerea antrenează în actul decizional mai mulți participanți, cu responsabilități și obligații
specifice;
e. se derulează, în majoritatea cazurilor, pe termen mediu si lung, fiind expusă factorilor de mediu
perturbatori;

Page 8 of 13

f. implică asumarea anumitor riscuri de către toți cei antrenați în desfășurarea sa;

g. întreprinzătorii își exercită interesele si funcțiile ce le revin în sistemul economic,
cu luarea în considerare a raporturilor contractuale, concurențiale, de colaborare si de
încredere stabilite cu partenerii.

1.2.Sistemul de planificare a afacerilor
Planificarea afacerilor implică agregarea unor factori într-un mod de acțiune
viitoare prin care se stabilesc misiunea firmei, obiectivele și stategiile care conduc la
atingerea acestora, în esență, planificarea afacerilor trebuie să conțină.
• un rezumat al tuturor factorilor externi importanți, care au afectat activitatea
firmei într-o perioadă anterioa ră, însoțit de o analiză a atuurilor și defici ențelor firmei față de
concurență;
• analiza motivelor principale ale succeselor și eșecurilor în activitatea firmei; •
obiectivele și strategiile generale ale afacerii;
• programele conținând detalii de sincronizare, responsabilitate și costuri, cu prognoze
pe vânzări și bugete.

Etapele parcurse în procesul de planificare pot fi structurate astfel: • identificarea
misiunii afacerii;
• evidențierea punctelor slabe și a punctelor tari ale firmei în urma analizei diagnostic;
• analiza amănunțită a segmentului de piață pe care îl vizează afacerea: • formularea
opțiunilor strategice și select area strategiilor adecvate:
• implementarea planului de afaceri:
• controlul rezultatelor prin consultarea sistemului de evidență cu privire la
vânzări, producție, contabili tate, stocuri etc.
In întregul său. procesul de planificare a afacerilor depinde de gradul de complexitate
a activității firmei și de mărimea acesteia, de complexitatea pieței pe care acțion ează și de
nivelul de turbulență a mediului.

1.3. Responsabilitatea sociala a firmei de afaceri

Page 9 of 13
In plan definițional. responsabilitatea socială a firmei de afaceri apare ca o
noțiune prin care se desemnează obligațiile firmei față de grupurile constituite în
societate, altele decât acționarii și decât cele prescrise de sindicate.
Trăsăturile esențiale ale conceptului de responsabilitate socială a firmei constau în
următoarele:
• în esență, presupune o formă de autocontrol, mai mult decât una de
constrângere, a unor tipuri de comportament;
• este pusă în slujba intereselor private și a sensibilității firmei la nevoile sociale;
• reprezintă o form ă de autonomie care, spre deosebire de formele
alternative de control (piața,reglementări guvernamentale, activități sindicale ,
presiunile grupurilor de interese), implică anumite restricții privind comportarea firmei,
dublată de imperative morale și etice;
• implică trăsături speciale care se adaugă la obligațiile firmei de afaceri față de
grupurile constituite în societate;
• spre deosebire de comportamentul influențat de forțele coercitive ale legilor
sau sindicatelor, care nu este voluntar, obligația trebuie să fie voluntar acceptată;
• obligația este mai largă în sensul că se extinde dincolo de tradiționala datorie
față de acționar, la alte grupuri ale societății (consumatori, salariați, furniz ori, comunități
sociale);
• responsabilitatea socială a firmei reflecta asteptarile de natura econo mica
legala, etica și de implica re sociala pe care societatea le are în privința acestor firme la
un moment dat.

1.4.Determinarea valorii unei afaceri

Nu există o metodă universală pentru determinarea valorii unui tip de afacere.
Criteriile de apreciere a dimensiunilor afacerilor este diferit în funcție de sectorul economic și
de la o țară la alta. Cele mai apreciate criterii de apre ciere sunt :
-forma juridică

-valoarea ac tivelor
-cifra de afaceri
-numărul de pe rsonal

Page 10 of 13

Literatura de specialitate menționează 180 de metode de evaluare, însă doar câteva
se pretează la micile afaceri și doar câteva sunt adaptabile la economia românească, iar
mediul economic, financiar, monetar actual impune restricții serioase, ceea ce fac neadecvate
anumite procedee de calcul (Metode bazate pe valoarea patrimonială, Metode bazate pe
capacitatea de profit viitor, Metoda cifrei de afaceri, Metoda valorii de piață).
Printre aceste restricții se numără: rata dobânzii, rata ridicată a inflației, precaritatea
investițiilor, lipsa pieței financiare „coordonate”.
Evaluarea este necesară deoarece întreprinderile nu funcționează autarhic, ci
în dependență cu partenerii de pe piață, parteneri interesați de „operațiile” care au loc în firmă
și în care sunt implicați. Aceste operații care se referă la: înființare, funcționare, dezvoltare,
fuzionare, vânzare și lichidare.
În funcție de scopul urmărit există mai multe tipuri de evaluare:

a) Evaluarea c ontabilă
E unul dintre procedeele metodei contabile, procedeu comun tuturor științelor
economice. Contabilitatea reflectă, în evidența contabilă numai acel scop, evenimente, fapte,
resurse care pot fi măsurate, pot fi exprimate în formă bănească, pot fi evaluate.
Constă în exprimarea în formă bănească a elementelor patrimoniale, determinarea
cantității folosind prețuri, tarife, reguli contabile
Se face în mai multe momente specifice ale vieții firmei: – intrarea bunurilor în
patrimoniu
– ieșirea bunurilor din patrimoniu – inventarierea
– închiderea exercițiului financiar-contabil

b) Evaluarea a dministrativă
Este efectuată de organismele central administrative ale puterii de stat, interesate
de anumite aspecte ale vieții întreprinderii cu implicații în politica economică și fiscală, cum
ar fii mărimea masei impozabile și mărimea activelor fixe.

c) Evaluarea ec onomică

Page 11 of 13
Reprezintă operațiunea prin care se stabilesc valorile de piață (valoare economică) a
unui bun, activitate, afaceri.

1.5. Dimensiuni ale succesului managerial

Succesul managerial, concretizat în rezultatele obținute de manageri, reprezintă o
realitate managerială complexă, incluzând, deopotrivă, cunoștințele însușite, capacitățile
intelectual -mana geriale formate, abilitățile de aplic are a cunoștințelor în soluționarea
mior probleme teoretice și în acțiuni practice, trăsături non-cognitive de personalitate.
Accepțiunea atribuită succesului managerial este de regulă, echivalentă cu atingerea
obiectivelor firmei.

Factorii de care depinde succesul managerial pot fi sintetizați în felul următor:
• pregătirea afaceri i (implică calitatea și volumul cunoștințelor profesionale și
permanenta inform are referitoare la obiective, piață și concurenți);
• obiectivele și concepția afacerii (stabilirea unor obiect ive realizabile și eficiente
cu luarea în considerare a concurenților):
• stabilirea unor strategii adecvate obiectivelor propuse;
• receptivitatea la inovații:
• valorificarea potențialul ui uman prin asigurarea eficienței managemen tului
resurselor umane;
• crearea unui climat de cooperare în cadrul echipei manageriale:
• personalitat ea managerului (gândire novatoar e, bune aptitudini manageriale); •
motivația orientată spre profit abilitatea economică, valorificarea capacităților
manageriale etc.:
• apelarea la managementul participativ orientat spre schimbare și inovare;
• evaluarea eficientă a succesului managerial.
Cauzele eșecurilor în managementul afacerilor sunt multiple. Cele mai frecvente
sunt:
• dimensiunea redusă a capitalul ui;
• necunoașterea pieței și a nevoilor reale ale consumatorilor;

Page 12 of 13
• lipsa de realism în evaluarea rezultatelor și subsestimarea concurenței:
• nerespecta rea normelor deontologice în relațiile cu partenerii de afaceri.
• cauze de natură contextuală, economică și social ă;
• incompetență antreprenorială.

Page 13 of 13
BIBLIOGRA FIE:

1. ALEXANDRESC U, Cristian – Cartea afacerilor – Cum să faci un milion,
Editura Everest, București, 1992

2. DRU KER, Peter F. – Inova ția și sistemul antreprenorial, Editura
Enciclopedică, București, 1993

3. MOLDOV EANU, M.; DOBRESCU, Emilian – Știința afacerilor

4. POPOVICIU, D.; CHIVU, Iulia – Manage mentul afacerilor, București, 1998

5. POPOVICIU, D. – Conducerea afacerilor, Editura Scripta, București

6. TRACY, Brian – Cele 100 de legi absolute ale succesului în afaceri,
Editura Amaltea, București, 2003

7. VOICULESCU, Dan D. – Praxiologia afacerilor în societatea umanistă,
Editura Intact, București

8. *** – Teste pentru a intra în afaceri, Washington D.C. Small
Business Administration

9. *** – Suport de curs și aplicații școala antreprenorială din cadrul
proiectului Antreprenoriatul și egalitatea de șanse. Un model inter-
regional de școală antreprenorială pentru femei, 2009

10. www .dexonline.ro

11. www .wikipedia .org