Capitolul I – Creang ă în atenția criticii Capitolul II – Opera literară fericite 2.1 Universul satului 2.2 Universul copilăriei fericite Capitolul… [617135]

Introducere

Capitolul I – Creang ă în atenția criticii

Capitolul II – Opera literară
fericite
2.1 Universul satului
2.2 Universul copilăriei fericite

Capitolul III – “Amintirile “
3.1 Mama – spiritul tutelar al casei
3.2 Portretul tatălui
3.3 Nică – chipul autorului
3.4 Umorul lui Creangă
3.5 Oralitatea construită a

Capitolul IV – Modalitati de integrare a operei
primare
4.1 Obiectivele cercetarii
4.2 Ipoteza
4.3 Grupuri experimentale
Rezultate
4.4 Concluzii

Capitolul V -Bibliografie

Capitolul VI -Anexe

1
C U P R I N S
ă în atenția criticii
Opera literară – univers al s atului și al copilăriei
Universul satului
Universul copilăriei fericite
“Amintirile “ roman al copilăriei
spiritul tutelar al casei
Portretul tatălui
chipul autorului
Umorul lui Creangă
Oralitatea construită a “Amintirilor”
Modalitati de integrare a operei lui Creanga in clasele
Obiectivele cercetarii
Grupuri experimentale
Bibliografie
Anexe
atului și al copilăriei
lui Creanga in clasele

2

I N T R O D U C E R E

Studierea operei clasicilor români, oferă posobolitatea cunoașterii unei perioade
deosebit de fertile din istoria literaturii române. Clasicii noștri ( Eminescu, Creangă,
Caragiale, Slavici) sunt scriitorii moraliști de expresie aforistică. Opera acestora este deosebit
de valoroasă, urmărind observația morală, tipologică.
Aplecarea cititorului asupra operei acestor scriitori clasici îndeamnă întodeauna la
meditație, la descoperirea unor noi valori morale și artistice.
Opera lui Ion Creangă a fost studiată de foarte multi critici, s-au scris numeroase
studii și eseuri despre opera îndragitului și cunoscutului povestitor.
Prezenta lucrare are la bază un bogat material bibliografic, dar și păreri și idei
personale pe baza studiului operei marelui nostru povestitor.
În lucrare accentul s-a pus pe evidențierea universului satului românesc, dar mai ales
pe evocarea universului copilăriei, perioada fericită și fără griji din viața orcărui om,
dintodeauna. Multe aspecte ale copilăriei lui Nică sunt valabile și în zilele noastre pentru
copilăria multor copii din satele noastre.
Fără a avea pretenția epuizării acestei teme, consider că prin această lucrare se
deschid destule căi de pătrundere în tainele operei marelui și îndragitului scriitor, care a fost
Ion Creangă.

3
CAP. I
CREANGĂ ÎN ATENȚIA CRITICII

Opera lui Ion Creangă este una dintre cele mai dificile din câte cunoaște literatura
română. Afirmația aceasta poate părea cel putin ciudată la început nespecialiștilor, pentru că,
în mod paradoxal, Creangă este autorul cel mai cunoscut, cel mai familiar la noi încă din anii
copilăriei fiecarui cititor.
Cât de dificilă este opera lui Creangă o dovedește în primul rând înțelegerea
superficială de care s-a bucurat ea în rândul contemporanilor. În primul rând , scriitorul a
murit fară să-și vadă poveștile și amintirile strânse într-un volum. Abia după moartea lui
Creangă, din inițiativa fiului său, căpitanul Constantin Creangă, și sub supravegherea unui
grup de prieteni, a apărut ediția I a operelor, ediția din Iași în două volume: Povești, vol. I.-
1890; Amintiri din copilărie și Anecdote , vol. II. -1892.
În ceea ce privește aprecierea operei marelui povestitor, părerile erau împărțite. Iacob
Negruzzi apreciază că opera lui Creangă, hazlie și doar “sănătoasă”, era totuși rodul unui
intelect necultivat și deci un soi de buruiană care, oricât de colorată și înmiresmată, tot
buruiană rămâne.
Titu Maiorescu îl amintește adesea în scrierile sale, dar numai în treacăt. Odată il
numește „vârtosul glumeț”. Maiorescu spune : “Pentru graiul cuminte și adeseori glumeț al
țăranului moldovean, Creangă este cunoscut ca model “.
Dintre contemporani, Eminescu a fost cel care a pătruns de la prima privire
genialitatea țăranului humuleștean. Eminescu a găsit în Creangă un rezervor folcloric
inepuizabil și un instrument de expresie original, puternic, nou în contextual unei literature
sarbede cu destul de puține excepții. Putem deci aprecia că descoperirea și consacrarea lui
Creangă se datoresc inițiativei patriotice și creatoare a marelui poet în căutarea de valori
populare și naționale.
Dar prima mare recunoaștere a lui Creangă ca scriitor de geniu a venit din partea lui
Garabet Ibrăileanu, care în puține pagini a operat clasificarea autorului și a operei sale,
arătând că este cel dintâi care a afirmat sinteza dintre elemental popular și conștiența artistic
individuală în operele prozatorului moldovean: “Autorul profund al operei lui Creangă este
poporul; concepțiile lui Creangă sunt ale poporului; al lui Creangă este numai talentul pe
care il are din naștere ”. De asemeni, cuprinderea de viață a aperei lui Creangă și caracterul ei
prin excelență popular , exprimat printr-un mare artist, a fost surprins și cristalizat în câteva

4
cuvinte inpresionante:”Opera lui Creangă este epopeea poporului român. Creangă este
Homer al nostru.”
În ceea ce privește realismul poveștiolor și basmelor, Ibrăileanu a fixat cel dintâi
calitatea lor primordială: reducerea miraculosului, care devine un simplu “ingredient pentru
puterea realistă a picturii oamenilor și vieții lor sufletești”.
Referitor la viața lui Ion Creangă și mai puțin la analiza detailataa operei acestuia,
este necesar să amintim monografia lui George Călinescu “Viața lui Ion Creangă”, un
strălucit eseu în care se face afirmația că Ion Creangă “povestește copilăria copilului
universal”.
Judecați de valoare asupra operei lui Creangă au mai fost exprimate în studii de
sinteză, ca acela, magistral, al profesorului Tudor Vianu în “ Arta prozatorilor români”,
precum și studiile lui Valdimir Străinu și Șerban Cioculescu.
Printre cei al căror nume a apărut mai des asociat cu acel al marelui Humuleștean
amintim pe: Alexandru Piru, Eugen Todoran, Zoe Dumitrescu-Bușulenga iar printre cei mai
apropiați zilelor noastre amintim pe : Irina Petraș, Cornel Regman și alții.
Dar cel mai important aspect al valorii operei lui Creangă este faptul că a fost
dintodeauna și până în zilele noastre îndrăgită de marele public, de la cei mici până la
oamenii aflați la vârsta a treia.

5
CAP. II
OPERA LITERARĂ – Univers al satului și al
copilăriei fericite

După mărturisirile unora, Ion Creangă ca scriitor este o “ descoperire a lui
Eminescu”. Acesta l-ar fi îndemnat să scrie, iar în toamna anului 1875 erau văzuți împreună
la ședințele societății Junimea, unde citește, ”Soacra cu trei nurori”, publicată în același an în
revista “Convorbiri literare”.
Opera lui Creangă, desi redusă ca proporții, dar pe atât de însemnnată ca valoare
artistică, a fost redactată, între 1875-1883 și cuprinde povești, povestiri, o nuvelă “Moș
Nichifor Coțcariul” și bineînțeles volumul ” Amintiri din copilărie”.
Primele trei părți din “Amintiri din copilărie” au fost publicate în “Convorbiri
literare” între 1881-1882. Parte a IV –a văzut lumina tiparului postum în 1892.
Întâmplările zugrăvite în “ Amintirile” lui Creangă nu sunt prezentate într-o
continuitate, într-o ordine cronologică, dar prin toate capitolele circulă seva puternică a vieții
tinere, zglobii și luminoase.
Amintirile cuprind povestea copilăriei sau spectacolul vârstei fericite, care se
desfășoară în special în satul Humulești, leagănul copilăriei lui Ion Creangă.

2.1 Universul satului

Din paginile Amintirilor iese cu pregnanță la iveală satul românesc tradițional.
Lumea rurală este privită din interior, de cineva care cunoaște ocupațiile și gesturile
oamenilor, tradițiile și obiceiurile lor, care le știe mișcările și le aude vorbele. Creangă
cunoște psihologia oamenilor, raporturile lor în viața social, superstițiile lor.,,Stau cateodata
si-mi aduc aminte ce vremi si ce oameni mai erau in partile noastre pe cand incepusem si eu,
dragalita – Doamne, a ma ridica baietas la casa parintilor mei, in satul Humulesti, din targ
drept peste apa Neamtului; sat mare si vessel, impartit in trei parti, care se tin tot de una :
Vatra satului, Delenii si Bejenii.”

6
Prin trasături, comunitatea descrisă este arhaică, dar apar semnele unor înnoiri. Satul
nu este total izolat, are legături de rudenie în alte sate, iar lipsa pământului îi obligă pe
oameni să muncească prin alte locuri, să facă negoț la târguri, să taie lemne în pădure, adică
se descurcă cu lucrul mâinilor lor.,Ș-apoi Humuleștii, și pe vremea aceea, nu erau numai așa,
un sat de oameni fără capatâiu, ci sat vechiu răzășesc, întemeiat in toata puterea cuvantului:
cu gospodari tot unul si unul, cu flăcăi voinici si fete mândre, care știau a invarti și hora, dar
și suveica, de vuia satul de vatale in toate partile; cu biserica frumoasa si niste preoti si
dascali si poporeni de aceia de faceau mare cinste satului lor.’’
Înconjurat de oameni harnici și activi, Creangă a crescut într-o adevărată religie a
muncii, care consacră viața ca valoare activă. Virtutea cea dintâi a eroilor este hărnicia,
pierderea lor continuă în ocupații practice, utile, supunerea la regula de aur a comunității,
munca, activitatea. Ce-a de a doua virtute din tabla valorilor morale este bunătatea sau
generozitatea, care este un atribut al oamenilor de rând. Se știe că etosul lui Creangă este
etosul popular. Întodeauna personajele sunt construite anititetic din punct de vedere moral;
uni sunt buni, alții răi. Puterile luminoase sunt întruchipate de omul rațional, încărcat de
valorile etosului popular și supunându-se lor în mod conștient. Acest om , structural optimist
este măsura adevărată a tuturor lucrurilor lumii în viziunea lui Creangă, viziune care
dovedește prezența unor note insistente de umanism popular, rămase în comunitatea închisă
pe care o alcătuiește satul de munte românesc, transmise din generație în generație, de către
reprezentanți umanismului popular.
Creangă crede cu tărie în superioritatea absolută a înțelepciunii și culturii populare.
De aici se trage mândria lui mereu repetată de a aparține unui sat care îi dă posibilitatea
cunoașterii celei mai vaste , devenind astfel centrul lumii și al experienței. Comunicarea
spirituală dintre el și comunitatea în care s-a format și a trăit a fost punctul de sprijin al
existenței lui. El iese în lume și intră în literatură conștiința continuă a sprijinirii sale pe
masele populare, pe valorile culturii milenare a acestora. Și de aici se trage acel optimism
structural al scriitorului. Iar conștiința aceea a apartenenței la o cultură superioară, care
străbate în opera lui, este o mărturie în plus a umanismului scriitorului popular.
În „Amintiri” autorul se arată a prețui valorile din veac moștenite de la strămoșii săi,
țărani harnici și activi, și face elogiul cumsecădeniei, al activității creatoare, al muncii al
sobrietății cumpănite.
Așa cum am arătat, și-a scris opera la îndemnul bunului său prieten Mihai Eminescu.
Perioada în care au fost scris „Amintirile” sale, existența lui Ion Creangă era din ce în ce mai
grea, mai tristă. De accea, el trăiește un sentiment de profundă melancolie după timpurile

7
minunate ale copilăriei, dar și ca plăcerea neasemuită de a se cufunda în primele impresii
luminoase și trainice, și de a zugrăvi așa cum îi vedea cu ochii maturității, oamenii primului
său univers. Humuleștii constituie mediul cel mai prielnic ființei lui Ion Creangă. Mediul
acesta construiește rezervorul de viață din care scriitorul țăran își extrage materialul
universului pe care îl construiește. Astfel pe scena operei apar figurile cele mai dragi, ale
părinților și bunicilor, ale dascălilor și prietenilor, fără deformări, cu dimensiuni firești. Într-o
astfel de dispoziție sufletească scrie el despre casa părintească, despre înțelepciunea
bunicului, despre truda, necazurile și oboselile oamenilor, despre nesuferita corvoadăa
armatei și multe altele exprimându-și uneori cu umor , alteori cu ironie amară părerile critice
despre lumea satului.
Ion Creangă evocă mediul satului său, cu date etnografice, cu notația exactă a felului
de viață, a obiceiurilor, a instituțiilor vremii.
I. Partea întai a „Amintirilor” începe cu evocarea plină de dragoste a locului de
baștină , cuprinde învățături dobândite la școala amenajată în poarta bisericii, cu metodele
primitive ale vremii, cu pedepsele aspre, dar și cu zburdălniciile copilărești. Acum
cunoaștem pe primii profesori și colegi ai lui Nică, înțelegem năzuințele părinților și
participarea bunicilor la educația nepotului. Și se povestesc isprăvile făcute în Humulești la
paznice și cu prilejul holerei din 1848, apoi cele din Broșteni, în casa Irinucăi. Aici apar
portretele bunicilor și se schițează primele portrete ale tatălui și al mamei.
II. Partea a doua începe cu o rememorare a primelor locuri de care a fost legată
copilăria scriitorului, evocarea atmosferei din casa părintească. Domină aici figura mamei,
duioasă, învelită de trecerea vremii într-o aureolă oarecum supranaturală, care lasă în mintea
copilului ei imaginea unei femei deosebite de toate celelalte. După cum mărturisește
dragostrea sa nesfârșită fată de mamă, scriitorul expune motivele ce-l face să se întoarcă
spre trecut. El trece apoi la povestirea unor întâmplări hazlii din copilărie: nebuniile și
șotiile în casa părintească, obiceiurile Crăciunului cu tăiatul porcului și plugușorul de Anul
Nou, smântânitul oalelor, conflictul cu Moș Chiorpec ciubotarul, cel cu mătușa Mărioara
din pricina cireșelor, episodul cu pupăza, cel cu scăldatul.
III. Partea a treia se deschide cu caracterizarea Humuleștilor din punct de vedere
al vecinătăților, sursă de cunoaștere și experiență. Sunt povestite întâmplări petrecute la
școala domnească din Târgu – Neamț, la școala de catiheți din Fălticeni. Aici povestitorul
descrie cu un umor gras metodele de învățământ ale vremii și petrecerile cu flăcăii
humuleșteni la Pavel Ciubotariu, la care stăteau în gazdă și la crâșmărița cea frumoasă.

8
IV. La începutul părții a patra scriitorul mărturisește încă o dată legăturile-i
indisolubile cu locurile natale de care se vede nevoit să se despartă cu mare tristețe în
toamna anului 1855, pentru a pleca la seminarul de la Școala din Iași.
Valoarea viață, valoarea istoric documentară a „Amintirilor” este foarte mare. Fiindcă viața
copilului e strans legată de accea a familiei și a soțului, ea constituie un centru de cunoaștere
în mijlocul lumii satului românesc de pe la mijlocul secolului al XIX –lea. Cu detalii
numeroase presărate de scriitor în opera sa putem reconstitui viața Humuleștenilor a acelui
„sat mare și vesel”, „sat vechi răzășesc, întemeiat în toată puterea cuvântului”, cu viața
activă, plină de trudă, dar și de veselie.
Varietatea obiceiurilor și a caracterelor megieșilor satului, îi dă prilej lui Creangă să
insiste încă odată asupra bogației și felurimii experienței pe care i-a oferit-o contactul cu
oamenii copilăriei sale.
Gospodăria familiei lui Ștefan a Petrei nu e săracă, ci destul de avută, datorită,
destoiniciei părinților. Oile le aveau „la stână în dumbrava Agapiei, lângă podul Caragitei”
sub paza strungarului Vasile Bordeianu. Vacile erau păscute de văcarul satului. Ștefan se
ocupa și cu negustoria, mai ales a sumanelor, pe care le țesea Smaranda în casă sau le
cumpăra decusute, iar Smaranda le croia si le cosea pentru vânzare. Pământ aveau prea puțin
și îl lucrau cu țăranii lingurari.
Harnici răzeși, fiind deposedați de pământurile lor, se vor ocupa mai ales cu industria
casnică, la care participă toată lumea, fără deosebire: „la Humulești fac sumane și fetele și
băieți, și femeiile și bărbații”. Alții fac ciobătărie sau cojocărie.
Singura medicină care se practică e aceea empirică, populară, exercitată de doctorii
satului, dintre care primul loc îl ocupă Vasile Țandură. Când se îmbolnăvesc de râie de la
caprele Irinucăi, o babă îi sfătuiește să se ungă cu leșie și să se stea la soare , apoi să se
scalde în Bistrița. Când Smarandei nu-i venea la socoteală căutătura băiatului îi stingea
carbuni și îi descânta, de deochi.
Răspândirea superstițiilor este specific universului satului datorită lipsei de instrucție.
Întemeierea de scoli se va face la întâmplare, știutorii de carte ai timpului erau puțini,
mai ales bărbații, iar lecturile de căpetenie constau în cărțile bisericești și populare. David
Creangă afirmă că citește orice carte bisericească și susține că din cărți culegi multe
înțelepciune.
Înițiativa preotului Ioan Humulescu de a întemeia școala în Humulești este lăudabilă.
Dar învățământul costă, și foarte puțini țărani puteau plăti pentru copiii lor câte un sorcovăț
pe lună.

9
Din „ Amintiri” deducem și metodele de învățământ aplicate în școli, care erau
lipsite de viață, de conținut, urmărindu-se o memorare mecanică a unor cunoștințe.
În universul satului apare și imaginea aparatului administrativ, care le vorbește
sătenilor despre necesitatea supunerii către stăpânire și a împlinirii grelelor obligații către
stat. Acest aparat este alcătuit din vornic, vataman, paznici și mazili, adică primar,
viceprimar și slujbași de rând. Ei veghează la împlinirea corvezilor, la judecățile
administrative între oameni și prind pe flăcăi la oaste cu arcanul. Aceste autorități erau
privite cu ură de locuitorii satului.
Recrutarea tinerilor pentru a fi duși în armată, de multe ori cu forța, reprezintă o altă
grea povară pentru humuleșteni. Pe lângă serviciu militar și clăcile în natură, sătenii mai sunt
apăsați de biruri grele de plătit către vistierie.
În universul satului apar și figurile luminoase ale unor deținători ai înțelepciunii
populare, rapsozi, scripcari ca însoțitori ai cetelor de flăcăi la clăci și petreceri sau la
plimbările pe care le făceau în serile de sărbătoare.,,Dragi-mi erau șezătorile,clăcile,horile si
toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire! De piatră de-ai fi
fost,și nu se putea să nu-ți salte inima de bucurie cand auzeai uneori in puterea nopții, pe
Mihai scripcarul din Humulesti umblând tot satul câte c-o droaie de flăcăi după dânsul.Și
câte și mai câte nu cânta Mihai lautarul din gură și din scripca sa răsunătoare, și câte alte
petreceri pline de veselie nu se făceau la noi, de-ți părea tot anul zi de sărbatoare.” Amintirile
lui Creangă constituie și un interesant document psihologic, foarte strâns împletit cu cel
oferit de materialul de viață oglindit. Acesta completează datele personalității scriitorului,
explică formația și închinațiile sale, legăturile cu familia, satul și locurile de baștină, dă loc la
interpretarea modalităților fundamentale ale temperamentului său.
Ceea ce domină documentul psihologic cuprins în „Amintiri” e admirația fără
margini a autorului față de grupul social căruia îi aparține. Mărturiile diverse în această
privință sunt numeroase și convingătoare.,,Apoi lasa-ti, baiete, satul, cu tot farmecul
frumusetilor lui,si pasa de te du in loc strein si asa departat, daca te lasa pardalnica de inima!
Si doar ma si sileam eu, intr-o parere,s-o fac a intelege pe mama ca pot sa ma bolnavesc de
dorul ei…si sa mor printre streini!’’
Mândria răzeșului, a țăranului liber, izbucnește nestăvilit când Creangă afirmă:” și
apoi Humuleștii și pe vremea aceea nu erau numai așa un sat de oameni fără căpătâi, ci sat
vechi, răzășesc întemeiat în toată puterea cuvântului, cu gospodări tot unul și unul cu flăcăi
voinici și fete mândre….cu biserică frumoasă și niste preoți și poporani ca aceia, de
făceau mare cinste satului lor".

10
Mândria aceasta de a face parte dintr-un grup social cu însușiri superioare
oricărui altul e dublată de dragostea pentru niște locuri ca acelea pe care le pomenește
mereu, fermecatul Ion Creangă: ,,Dumbrăvile și luncile umbroase, prundul cu știolnele,
țarinele cu holdele, câmpul cu florile și mândrele dealuri", udate de “ Ozana cea
frumos curgătoare și limpede ca cristalul", alcătuiau ,,satul cu tot farmecul
frumuseților lui".
Deși Creangă, ca orice țăran, nu era sensibil la spectacolul naturii, totuși cuvintele
acestea arată că singura satisfacție estetică naturală îi era dăruită de imaginea satului
său, cu întregul său univers, atât de apropiat sufletului povestitorului.
Dragostea aceasta se manifestă la Creangă într-un atașament fără margini
față de locul de baștină, atașament exprimat fără încetare în paginele “Amintirilor”. Așa se
explică refuzul eroului de a se da dus din Humulești în toarnna anului 1855, ,,cum nu se dă
scos ursul din bârlog, țaranul de la munte strămutat la câmp, si pruncul dezlipit de la sânul
mamei sale, asa nu mă dam eu dus din Humulesti ,când veni vremea sa plec la Socola,
după stăruința mamei. Si oare de ce nu m-aș fi dat dus, nici in ruptul capului , când mereu
îmi spunea mama că pentru folosul meu este aceasta”.
După sat îi erau dragi ,,tata și mama, fratii și surorile și băieții satului". Desigur în
acest sens este mai grăitor capitolul al doilea al cărui început e închinat evocării mamei
cu o emoție care se comunică cititorului.
Mama sa, Smaranda Creangă ,,era vestită pentru năzdrăvăniile sale”, ,,plină de
minunății". Fiul Smarandei e mândru de ea, cum e mândru de toți consătenii lui.
Tot așa e mândru de preotul loan Humulescu, om vrednic și cu bunătate,’’Si părintele
Ion de sub deal, Doamne ce om vrednic si cu bunătate mai era! Prin indemnul său, ce mai de
pomi s-au pus in tintirim si ce chilie durata s-a facut la poarta bisericii pentru scoală’’, de
bădița Vasile, dascălul bisericii ,,un holtei zdravan, frumos și voinic, care sfătuia pe oameni să-
si deie copii la invatatură. Si unde nu s-au adunat o mulțime de baieti si fete la scaolă, intre
care eram si eu, un baiet prizărit, rusinos si fricos si de umbra mea.’’ Sugestiv este și imaginea
bunicului său, David Creangă, care întelege rostul învățăturii și vorbește cu mândrie
despre profesorul Nicolai Nanu de la Broșteni. ,,Și, Doamne, peste ce profesor întelept și
iscusit a dat!”. Ferice de părinții care 1-au născut, că bun suflet de om este. În același ton
se menține și comentariul la mizeria din casa Irinucăi, care era o cocioabă, acoperită cu
șindrilă, cu ferestrele ,,cât palma", ale cărei capre dormeau în tindă.
Cel de-al doilea capitol se deschide cu reluarea descrierii satului natal, facută cu
multă duioșie în special când înfățișează casa părintească: ,,Nu știu alții cum sunt, dar eu,

11
când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești…, parca-mi
saltă și acum inima de bucurie”. Detaliile casei părintești cu ,,prichiciul vetrei cel humuit ,
cu stâlpul hornului", cuptorul unde se jucau de-a ascunselea întăresc nostalgia autorului față
de acest univers specific satului românesc din acea perioadă istorică . Evocarea casei
părintești continuă cu imaginea mamei sale, enumerand calitățile ei neobișnuite și
mărturisește recunoștința lui față de cea care i-a dat viață, căci brațele ei 1-au purtat și sânge
din sângele ei a împrumutat și a vorbi de la dânsa a învațat".
Partea a treia ne poartă pe urmele școlilor pe la care a mai învățat Creangă:
școala din Târgu-Neamț, ,,fabrica de preoți din Fălticeni" unde eroul se află în cea mai
mare parte a vremii în aceași tovărașie a catiheților din Fălticeni. Toate momentele mai
de seamă ale capitolului al treilea se înlănțuie din aventurile ucenicilor clerici.
Caracteristica este scurgerea neîntreruptă a timpului într-o unitate fabuloasă care
cuprinde petrecerile de pomină ale năzdrăvanilor. Începutul îl face ieșirea la câmp a eroului
dimineața în tovărășia lui Trăsnea cel greu de cap ,care e lăsat singur să se chinuiască cu
gramatica memorând formele scurte ale pronumelui în timp ce eroul , acum adolescent,
pleacă după aventuri amoroase.
Suntem martori la petrecerile care țineau toată noaptea cu cântec și joc nebunesc.
Partea a patra și ultima este mai scurtă decât celelalte și Creangă evoca aici
despărțirea de satul său drag, Humulești, obligat de stăruințele mamei sale să plece la
seminarul de la Socola, de unde avea să iasă preot. Ca și în partea întai, revine imaginea
locurilor natale, a oamenilor, flăcăilor și fetelor din sat, de care trebuie să se despartă, așa
cum va trebui să o facă pentru totdeauna, de copilăria sa fericită.
Din opera lui Creangă se desprinde o puternică dragoste față de popor, de viață și
de obiceiurile satului moldovean.
Prima parte a capitolului al patrulea cuprinde o imagine luminoasă a satului
moldovean de munte, evocat cu nostalgie si duioșie.,, Dragu-mi era satul nostru cu Ozana
cea frumos curgătoare si limpede ca cristalul, in care se oglindește cu mahnire Cetatea
Neamtului de atatea veacuri! Dragi-mi erau tata si mama, fratii si surorile, si baietii
satului, tovarasii mei din copilarie, cu cari, in zile geroase de iarna ma desfatam pe gheata
si la derdelus, iar vara, in zilele frumoase de sarbatori, cantand si chiuind,cutreieram
dumbravile si luncile umbroase, prundul custioalnele, tarinile cu holdele, campul cu
florile si mandrel dealuri, de dupa care-mi zambeau zorile si zburdalnica varsta a
tineretii.’’Avea dreptate Nică să nu se dea dus din Humulești ,,cum nu se dă scos ursul din

12
barlog, taranul de la munte strămutat la câmp și pruncul dezlipit de la sănul mamei sale"…
pentru că Humuleștiul constituie un spațiu ideal pentru o copilărie ideală.

Nică a lui Ștefan a Petrii nu mai este copilul care fură cireșe sau prinde pupăza
pe ouă, ci este acum un holtei, din păcate. În acest caz, imaginea satului natal apare ca loc al
primelor iubiri: „ pășind-o așa cam după toacă , și tot înainte, sara pe lună, cu tovarașii
mei la clăci în Humulești, pe unde știam noi ; ținand tot o fugă, ca teleganii. Și după ce
jucăm cat furăm, câte-un sărutat de la cele copile sprințare”.
Nu există ceva apropiat sufletului său care să nu aibă legătură cu Humulești,
iar aceast legatură cu satul natal este mult mai strânsă. Comunitatea humuleșteană
este vazută prin ceea ce împresionează sufletul său de flăcău: hore, ,,petreceri pline de
veselii", toate având ca fundal cântecul de dar ce se revarsă din strunele viorii lui ,,Mihai
scripcariul din Humulești", ,,în puterea nopții".
Stăruința mamei de a-1 trimite pe Nică la scoală izvorește din dorința ei de a-și
vedea copilul învățat.
Desprinderea de sat devine pentru tânărul adolescent o adevărată dramă.
Mărturisirile lui sunt pline de afectivitate, capabile să-i pună în evidență dragostea
pentru întregul univers în care s-a format; peisajul, oamenii și obiceiurile acestora.
Țăranul ,,Amintirilor este un țăran al activității și mișcării; oamenii sunt
primii în muncă sau meșteșugul lor, neîntrerupt, acasă ori la târg. Moș
Chiorpec răbuie într-una ciubotele cu dohot de cel bun, Pavel se proslăvește
pe cuptor între uneltele sale, Smaranda țese, croiește și coase sumane, Ștefan
umblă mereu de la târg la padure, preoții cei buni își vizitează poporenii sau
supraveghează învățătura copiilor împreuna cu dascălii. Fetele și băieții torc
de-a valma, satul vuiește de vatale în toate părțile. Satul are ceasornicul
său, pupaza, care aminșeste tuturor reînceperea activității zilei noi. Și toti
încep dis-de-dimineata să forfotească și să vorbească. Pe ei nu-i interesează"
altceva decât operațiile pe care le îndeplinesc în universul fizic și relațiile
verbale dintre ei, foarte ample și susținute.
Viziunea practică, materială a lumii îl duce pe Creangă la crearea unei imagini
dominate de acțiune și gest. Deci accentul nu se pune pe trăsăturile sufletești, ci pe
acțiunile personajelor. De aceea, cu excepția personajului principal, care are o structură
special personajele acestei opere nu sunt tipuri; ele nu dezvaluie mari adâncimi și
complexități umane. Ele sunt concepute și construite ca personaje de basm, de aceea

13
lumea din “Amintiri” se împarte în două, lumea activilor utili și lumea răilor, bețivi,
leneși, mâncăi. Din prima categorie fac parte Smaranda, Ștefan, bădița Vasile, preotul
loan, popa Duhu, bunicul David, bunica Nastasia, moș Chiorpec. Din lumea răilor amintim
pe Nică Oslobanu, feciorul preotului, cel cu ,,ciubotele dintr-o vacă și cu tălpile din alta"
Într-o clasă de copii care se străduiau să deprindă operațiile aritmetice, Nică
Oșlobanu avea alte preocupări.
Rândul la mancare era atât de obsedant, încât și în cele mai nepotrivite momente el
își avea asigurată acoperirea poftei sale de mâncare. El purta în sân un ,,urs”, adica o
bucata mare de mămăligă, umplută cu brânză.
Ioan Mogorogea e ,,nătâng si zgârcit", adică mare la statură și foarte lacom.
Trăsnea este un imbecil perfect, tare de cap. Nică a lui Costache este ,,răgușit, balcâz și
răutăcios".
Toate acestea se înscriu în domeniul fabulosului de dimensiuni care se îmbină cu
timpul fabulos ce curge pentru hojmalăi, elemente bogate și originale de ficțiune
introduse în viziunea creatorului asupra vieții. De altfel, exagerarea caracteristică mai ales
artei satirice este cultivată cu stăruință de Creangă în “Amintiri”.
Astfel, catiheții joacă până ce ,,asudă podelele" și le sar tălpile cu calcaie cu tot. O
stâncă prăvălită de doi copii cu câte o bucată de răzlog în mână dârâmă un gard, o casă
și rupe în bucăți o capră.,, Intr-o zi, fiind Irinuca dusa in sat si avand obiceiul a sede
uitata, ca fata vatamanului, noi n-avem ce lucra? Ne suim pe munte, la deal de casa ei,
cu cate-o bucata de razlog in mana, si cum curgeau paraiele grozav,mai ales unul alb
cum ii laptele, ne pune dracul de urnim o stanca din locul ei, care era numai intinata, si
unde nu porneste stanca la vale,saltand tot mai sus de un stat de om; si trece prin
gardul si prin tinda Irinucai, pe la capre si se duce drept in Bistrita, de clocotea apa!
Ei,ei! ce-i de facut? Gardul si casa femeii daramate la pamant, o capra rupta in bucati,
nu-I lucru de saga. Uitasem acum si de raie si tot de spaima.”
În isprava cu cireșele douăsprezece prăjini de cânepă sunt făcute praf din
pricina alergării lui Nica prin ea.,, -Dar bine,ghiavole, aici ti-e scaldatul? zise ea, cu ochii
holbati la mine; scoboara-te jos, talharule,ca ti-oiu invata eu! Dar cum sa te cobori, caci jos
era prapadenie! Dacă vede ea si vede că nu mă dau, zvârr! de vreo două- trei ori cu bulgări
în mine, dar nu mă chitește.Apoi începe a se aburca pe cireș in sus zicând :,,Stai măi
pocane, că te căptușește ea Mărioara acuș! Atunci eu mă dau iute pe-o creangă ,mai spre
poale, și odată fac zdup! în niște cânepă care se întindea de ls cireș înainte și era crudă și
până la brâu de naltă. Și nebuna de mătușa Marioara, după mine și eu fuga iepurește prin

14
cânepă și ea pe urma mea, până în fundul grădinei pe care neavând vreme să-l sar, o
cotigeam înapoi, iar prin cânepă,fugind tot iepurește, și ea după mine până-n dreptul
ocolului pe unde-mi era iar greu de sărit… cât pe ce sa puie mâna pe mine! Și ea fuga, și eu
fuga, pană ce dăm cânepa toată palancă la pământ.
De asemenea este o mare nepotrivire între autor și erou în ceea ce privește
sârguința la învățătură. Toate atestatele vorbesc de un Creangă activ și sârguincios, iar
eroul “Amintirilor” fuge de carte ca dracul de tămâie. Deosebirea dintre persoana care a
slujit ca model și eroul care a rezultat, e dovada activității creatoare a autorului, care a
urmărit obținerea unui erou unitar, ilustrand o concepție de viață. Nică a lui Ștefan a
Petrei, urmărit din copilărie, până la intrarea în seminar la Socola, e un năzdrăvan fără pereche
leneș la învățătură, mincinos și fățarnic, lacom, poznaș, dar plin de duh și nastrușnic. Așa
se arată din faptele lui, dar mai ales din portretele succesive care schițează un temperament
puternic, o aplecare spre plăcere și o repulsie față de efort ivite de timpuriu și menținute
toată vremea. Tatăl său intuiește firea copilului: ,,Nu-l vezi că-i o tigoare de baiat cobăit și
leneș, de nu are pareche”.
Și eroul are despre sine aceeași părere, căci zice despre prietenul său Chiriac al lui
Goian, ,,un lainic si un pierde vară ca și mine".

2.2 Universul copilăriei fericite
Nică însă este un copil ca toți copiii ,,preocupat mai ales de jocuri și distracții și
mai puțin de muncă, de lucruri serioase”. De aceea s-a afirmat că “Amintirile” sunt un
roman al copilăriei universale: ,,Asa eram eu la vârsta cea fericită și asa cred că au fost toți
copiii, de când îi lumea asta și pământul ; măcar să zică cine ce-a zice”. Scriitorul
oprește timpul omului la ceasul zburdălniciei și al poznelor și-1 evocă într-o narațiune al
cărei farmec este de neegalat. Copilăria apare ca o epocă de aur, ca un tărâm al bucuriei și
al inocenței, fără griji și suspine, în care fantezia completează realitatea, iar jocul este
suprema preocupare: ,,Ce-i pasă copilului, când mama și tata se gândesc la neajunsurile
vieții, la ce poate să le aduca ziua de mâine, sau că-i frământă alte gânduri pline de
îngrijire! Copilul încălecat pe bățul său, gândește că se află călare pe un cal de cei mai
strașnici, pe care aleargă cu voie bună, și-1 bate cu biciul și-1 strunește cu tot dinadinsul și
răcnește la el din toata inima, de-ți ie auzul".

15
În capitolul al Il-lea cunoaștem cea mai stralucită definiție artistică a copilăriei din
câte s-.au dat în literatura noastră.
O prima trăsătură caracteristică o componentă definitorie a copilăriei este lipsa de
griji. Copilul nu știe încă” ce-i viața. Paradisul lui nu cunoaște nici cele mai mici griji și
necazuri curente ale vieții zilnice. Copilul trăiește în lumea lui proprie ca într-o lumină de
vis a fericirii neîntrerupte, netulburate.
Impreună cu lipsa oricăror griji, joaca este o altă componentă definitorie
a copilăriei. Joaca e legea copilăriei, e munca zilnică a copilului, este
activitatea lui creatoare, în desfășurarea căreia copilul se formează, se
definește, își exersează și dezvoltă însușirile și aptitudinile necesare omului
de mâine .
Putem deci afirma că în “Amintiri” Creangă zugrăvește copilăria ,,veselă si
nevinovată" și că Nică al lui este ,,copilul universal", de pretutindeni și de oricând, în care
ne regăsim cu nostalgie.
Universul “Amintirilor” este atat de puternic dominat de personalitatea lui Nică,
încât întamplairile se structurează în jurul aceleiași idei a frumuseții copilăriei fără să
intereseze prea mult ordinea desfășuratii lor.
Evocarea copilăriei se face din perspectiva depărtată a maturității. De aceea Creangă
se cufundă într-o lume preferată și intim cunoscută reînviid-o într-un lung și neobosit
monolog, în care el însuși apare ca personaj și actor deopotrivă.
Nică însa nu este un copil atemporal și aspațial, ci tocmai un copil reprezentativ
dintr-o anume regiune a Moldovei și o anume epocă istorică. Individualitatea sa suferă
inrâurirea mediului social înconjurător. Majoritatea peripețiilor din “Amintiri” sunt în
legatură cu cele două posibile ocupații viitoare ale copilului. Nică apare ca un mic
negustor ducând la targ o pupază ,,ceasornicul satului” și se întrece cu fetele la tors lâna. Ca
viitor preot umbla cu chiraleisa și se înfruptă din pomul mortului chiar pe vremea de
holeră.
Multe isprăvi sunt picarești. Astfel smântanitul oalelor puse la prins, furtul cireșelor
din grădina matușii Marioara dărâmarea casei Irinucăi, mersul cu plugușorul sau la scăldat
sunt întamplari din această sfera.
Ca scolar îl cunoaștem pe Nică din capitolul întâi unde aflăm despre întemeierea
școlii din Humulești de către părintele Ioan de sub deal. Chilioara ridicată la poarta
bisericii avea să fie prima scoală din sat, iar primul ei învătator a fost bădița Vasile,
dascălul bisericii, ,,un holtei zdravăn, frumos și voinic". Școlarii au început să se adune

16
apoi: prima scolăriță a fost chiar Smărăndița popei,, o zgătie de copilă ageră la minte și
așa de silitoare, de întrecea mai pe toți băieții și din carte, dar și din nebunii, Nică a lui
Ștefan a Petrii, ,,un baiat prizărit, rușinos și fricos și de umbra lui.,,
Școala a fost inzestrată cu… material didactic corespunzător:,,Calul Bălan” adus
de părintele Ioan, ,,Sfantul Neculai”, un drăguț de bicișor confecționat de moș Fotea,
,,cojocarul satului". Treburile mergeau strună: cu procitania statornicită de părintele
Ioan, cu chinurile ,,curioaselor muște și ale cuvioșilor bondari” stiviți între paginele
unsuroase ale ceasloavelor,,În lipsa părintelui și a dascălului intram în țintirim, țineam
ceaslovul deschis,și, cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele,și, când
clămpăneam ceaslovul, câte zece-douăzeci de suflete prăpădeam deodată: potop era pe
capul muștelor!Într-una din zile,ce-i vine părintelui, ne caută ceasloavele și, cănd le vede
așa săngerate cum erau, își pune măinile în cap de necaz. Și cum află pricina, începe a ne
pofti pe fiecare la Bălan și a ne măngâia cu sfăntul ierarh Nicolaie pentru durerile
cuvioaselor muște și a cuvioșilor bondari, care din pricina noastră au pătimit”, până la
luarea cu arcanul la oaste a lui bădița Vasile.,,îl cetluiau acum zdravăn și-l puneau în
cătușe,să-l trimită la Peatră… Așa ,cu amăgele, se prindeau pe vremea aceea flăcăii la
oaste.,,
Puțină vreme după aceea, scoala a rămas pustie, căci celălalt dascăl, Iordache
,,clămpanea de bătrân ce era și apoi mai avea și darul suptului…"
Spre iarna a venit bunicul sau dinspre mamă, David Creanga din Piping, care a
încercat să facă pace în discuțiile aprinse dintre părinții lui Nică: mama ținea morțiș să-1
facă popă, iar tata, neavând încredere nici în școala timpului, nici în hărnicirea lui Nică , pe
care îl considera ,,o tigoare de băiet, cobălt și leneș, de n-are păreche".
Bunicul întelept și sfătos, nu dă dreptate nici unuia, nici celuilalt. Ca să-i împace,
îl ia pe Nică și împreună cu un fiu al său mai mic, Dumitru, îi duce pe amândoi, la școală
de la Broșteni, cu profesori de meserie, ca Nicolai Nanu.,, Și, Doamne, peste ce profesor
înțelept și iscusit a dat! Așa vorbește de blănd și primește cu bunătate pe fiecare, de ți-i. mai
mare dragul să te duci la el.,,
După un drum cu multe peripeții, ajung la Broșteni, sunt așezați în gazdă, cu
cheltuiala bunicului, la Irinuca.
Broștenii, sat de munte, cu casele împrăștiate ,,de nu se rușina lupul a se arăta
ziua-meaza-mare prin el", avea însă o școală mare, bine organizată.
Gazda lor, Irinuca, avea o cocioabă pe malul stâng al Bistriței, făcută din bârne, cu
ferestrele cât palma, acoperită cu scânduri și îngradită cu răzlogi de brad. Familia gazdei este

17
prezentată într-un tablou succint, ca și gospodăria: ,,Irinuca era o femeie nici tânără, nici
tocmai bătrână; avea bărbat și o fată balcâză și lălâie, de-ți era frică să înnoptezi cu
dansa în casă".
La scoală Nică și unchiul său Dumitru, nici n-au intrat bine, ca au și dat de dracul
,,Văzând profesorul că purtam plete, a poruncit unuia dintre școlari să ne tundă". Și cu
toate lacrimile lor fierbinți, i-a tuns chilug.
Apoi treburile au mers cât au mers, învatau după puterile lor, dar spre sfârșitul lui
martie, într-o dimineață se trezesc plini de râie căprească de la caprele Irinucăi. Dascalul
nu-i mai putea primi la scoală, Irinuca nu-i putea vindeca, pe bunicul n-aveau cum să-1
anunțe la Pipirig, merindele erau pe sfârșite. Le-a venit în ajutor o îmblanzire a
vremii. Sfatuiți de o babă,dofitoroaia satului și profitând de căldura neobișnuită, se
ungeau cu leșie tulbure, se prăjeau la soare, apoi se scăldau în Bistrița. De raie n-au
scăpat, dar nici alte boli nu s-au lipit de ei.
N-a fost destul ca o pațâseră cu raia căprească. Într-o zi, fiind singuri acasă, s-au
urcat pe muntele de-alături, au rostogolit o stancă. Această pornește năprasnic la vale și trece
prin gard, dărâmă coliba și rupe o capră în bucăți. Atunci și-au adunat lucrurile și în mare
grabă au fugit cu o plută spre Pipirig.
Putem arăta că “Amntirile” lui Creangă prezintă o imagine a scolii vremii, a formelor de
învățămant, lipsa manualelor școlare și a dascălilor, a metodelor rudimentare, dovadă
dezinteresul autorităților pentru școala și neîncrederea țăranilor în școala timpului. Dar
valoarea “Amintirilor” constă nu atât în bogăția datelor privind istoricul școlii, ci în
modalitatea evocării, de un farmec cuceritor. Această evocare te învaluie pe nesimțite, te
cucerește, te prinde în torentul unei vieți la care participă fiecare dintre noi, retrăindu-și,
clipă cu clipă, propria lui copilărie.
Desigur că imaginea luminoasă sfântă a copilăriei însăși este chipul mamei,
Smaranda, ca un simbol unic și impunător al întregii copilării. Mama, numai zâmbet și
bunătate, trebăluind toată ziua în gospodărie și ducând pe umeri toate grijile zilei, este
zugrăvită cu fiorul inimii și cu lacrima duioșiei, împreună cu lumea ei, cu mentalitatea
lumii ei, cu practicile străvechi ale satului, purtatoare și păstrătoare ale unor vechi
tradiții, practici, datini și obiceiuri de sute de ani.
Sentimentul de profundă venerație față de mamă este prelungit prin sentimentul,
la fel de puternic, al recunoștinței:,,căci sânge din sângele ei, carne din carnea ei am
împrumutat și a vorbi de la dansa am învățat”.

18
Mama apare atât cu preocupările ei zilnice în treburile casei, dar și în postură, de
educatoare a copiilor, care trebuie să împartă înțelegerea cu severitatea, cu potolirea
jocurilor lor atunci când întreceau măsura.
De aici aparenta deosebire a atitudinii părinților față de joaca lor: mama sătulă de ei
,,ca de pere pădurețe", tata încurajandu-i cu o întelegere caldă și o afecțiune infinită,
învăluitoare, provoacă discuții aprinse, al căror pitoresc Creangă îl redă ca în cea mai
izbutit scenă dramatică posibiliă.
“- Încă te uiți la ei, bărbate, zicea mama, și le dai paiele! Așa-i?” Căci uitând și de
oboseală și de necazuri, tata îi dă în grindă pe câte unul, iar ei, încurajați,le floncăiau și
le șmotreau mâțele ….de le mergea colbul….
,,- Ia lasă-i și tu, măi nevastă, lasă-i! “ Ce le pasă? Numai de-ar fi sănătoși, să mănănce
și să se joace acum cât îs mititei; că le-a trece lor zburdăciunea cand or fi mai mari și l-or
lua grijile înainte…”. Și când expresia întelepciunii populare străvechi, tata definește
încă o dată copilăria, a cărei lege, fundamentală e joaca ,,dacă-i copil, să se joace; dacă-i
cal , și dacă-i popă să cetească…"
Imaginația copilului în privința varietății activităților lui zilnice este infinită.
Numai câte-i sunt date mamei să vadă și să rabde în fiecare zi:
,,-Ție, omule, zice mama, așa ți-i a zice, că nu vezi cu dânșii în casă” toată
ziulica, să-ți scoată peri albi, mânca-i-ar pământul, să-i mănânce, Doamne, iartă-mă!”
Mama simulează o severitate excesivă, o pornire ostilă, joacă teatru, ca să-i mai
potolească, dar nici ea nu-i iubește mai puțin, ba dimpotrivă. Ea este bună și se preface
că-i privește cu dușmănie ca să-i mai sperie, altfel abia dacă își poate ascunde
admirația pentru inventivitatea copiilor în felurimea jocurilor lor. Mama este
bucuroasă că ei sunt sănătoși și că se joacă, e mândră că ,,stropșitul de Ion” se juca de-
a popa, ceea ce visa și să-l facă. Dar tata nu-și poate ascunde marea lui bucurie. Privește
înduioșat la ei, poate se gandește că a fost și el odată copil, că Zahei și ca Ion, și în
bucuria lor retrăiește bucuria și fericirea lui senină de atunci. Așa că le mai ia o dată
apararea supărând-o și mai mult pe mama:
-‘Poi da, măi femeie, tot ești tu bisericoasă, de s-a dus vestea; încaltea ți-ași
băieții biserica aici pe loc, dupa cheful tău".
Când a văzut mama una ca asta, că, în loc să-i dojenească și să-i
strunească, tata le dă dezlegare și pentru alte pozne și mai și, s-a prefăcut că
se ceartă amarnic cu tata:

19
,,-Ei, apoi! minte ai, omule? Mă mieram eu, de ce-s și ei asa cuminți, mititeii,
că tutu le dai nas și le ții hangul”.
Dar nici mama nu era chiar așa de suparată cum voia s-o arate, căci, deodată cu
vocea ei blândă și caldă, de totdeauna, da copiilor îndemnul așteptat:
,,-Hai,la culcat, băieți, că trece noaptea, vouă ce vă pasă"…
Din discuțiile părinților, din nazbâtiile și poznele copiilor se profilează treptat,
luminoasa și ademenitoarea imagine a copilăriei, paradisul fericirii neîntinate, cu
lipsa de griji, cu joaca aceea continuă, cu universul fabulos, în care realul se confundă
cu fantasticul, în care trăiește copilul cu toata ființa lui. Neavând la îndemană
proporțiile reale ale bucuriilor, prelungind în naivitatea lui posibilul până la
fantastic, copilul trăiește în universul lui, care este fabulos.
În partea a doua, urmărim fermecați o peliculă sclipitoare, cu isprăvile de pomină
ale lui Nică. Această peliculă alcatuită dintr-o mulțime uimitoare de secvențe vii,
antentice, parcă trăite ieri, viu ca o ilustrare a definiției copilăriei-
Filmul isprăvilor este copilăria însăși, trăitî adesea de fiecare dintre, noi. Nu
le citim, nu le privim și nu le ascultăm poveștile de o gură străină “ci le trăim, simțim
cum ne tresaltă inima de emoția faptului personal.
Una dintre cele mai cunoscute și mai indragite secvențe din pelicula isprăvilor
este, desigur ,,Pupăza din tei” în care nestâmpăratul de Ion devine, nici mai mult, nici
mai putin, negustor de pupeze, lăsând satul fără ceasornic.
Dacă în secvența cu furtul cireșelor, viclenia lui Nică concurează cu zgarcenia
matușii, dacă în isprava cu fuga la scăldat dojana mamei îl ajunge pe Nică până în inimă,
în întâmplarea cu pupăza din tei umorul lui Creangă este clocotitor, cuceritor. Nicăieri,
parcă, nu găsim o astfel de pagină strălucită de umor sănătos, copleșitor.
Întâmplarea este povestită într-o actiune complexă cu motivări neașteptate
ale gesturilor, cu dialogul variat, de niveluri deosebite, cu un deznodământ fericit, din care
Nică iese cu basma curata, spre fericirea mamei sale, atat de greu încercată de atatea și
atatea năzbâtii.
Secvența ,,Pupaza din tei" este una din cele mai frumoase pagini din ,,Amintirile"
lui Creangă. Nu atat prin marea bogație de referință privind viața arhaică a unui sat de
munte, cu un asemenea ceasornic, cu relațiile lui economice patriarhele: târgul, economia
casnică foarte dezvoltată, cu datinile lui străvechi, cat mai ales pentru realizarea artistică
excepțională Narațiunea este concepută și realizată ca un excepțional moment dramatic,
totul este numai mișcare, viața autentică. Acțiunea se complică de la o clipă la alta: spaima

20
la vederea penelor pupezei, supărarea lingurarilor, furia matușii Măriuca, supararea
mamei, conflictul cu cumpăratorul din targ, și apoi, fulgerător, deznodământul fericit.
Mișcarea atât de vie este desfășurată cu o permanentă notă de umor. Naivitatea
copilului, dar și viclenia lui sunt exceptional sugerate. Viteazul care găbuise pupăza pe
oua se sperie când îi vede creasta. Negustorul sigur pe sine, care face mare tărăboi când
moșul îi scapă găinușa, o sfeclește și o ia la sănătoasa, când aude că tata e prin apropiere.
Farmecul inegalabil al acestei evocari ne arată, înca o dată, valoarea artistică
superioară a „ Amintirilor din copilărie”.

21
CAP III
„ AMINTIRILE” – ROMAN AL COPILARIEI
Scriindu-le la o vârstă înaitată după povești și poveștiri, Ion Creangă are sentimentul
că-și redobândește paradisul său pierdut, satul natal, și copilăria. Pentru scriitor, evocarea
copilariei este doar un pretext de a înfatișa un mod de viață prielnic structurii sale sufletești
de țăran.
Satul este vazut ca un popas magic unde s-a întamplat marea minune de a se naște,
unde existența se petrece după anumite ritualuri și norme morale.
Pornind de la afirmația că nu știe ,,alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul
nașterii mele,… la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capat,de crăpau
mâțele jucându-se cu el, la prichiciul vetrei cel humuit.. la cuptiorul pe care mă ascundeam
când ne jucam noi, băieții, de-a mojoarca și la alte jocuri si jucării pline de hazul si farmecul
copilaresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!”, scriitorul își expune propria
concepție despre nașterea operei, sentimentul nostalgic fiind izvorul ce declanșează creația.
Ca și satul Humulești, casa părintească este matricea spirituală a universului țărănesc. Aici
se fac și se desfac marile miracole ale, vârstei dintâi, aici copilul învață a merge ,,copăcel”,
ținându-se de prichiciul vetrei cel humuit, ,,aici se initiază treptat în marile taine ale existenței
țărănești , aici traiul i se petrece după un anume ceremonial străvechi, cu jocuri și
jucării" pline de farmecul și hazul copilăresc.
Evocând satul Humulești, casa parintească, atmosfera familială, eul narator are
nostalgia unui timp și a unui spațiu în care și-a trăit plenar viața.
Orice început de capitol este un preambul care pregătește înscenarea dramatică.
Amintirea casei părintești, a părinților, a jocurilor și jucăriilor copilăriei cheamă
sentimentul nostalgic, inundat de un umor de esență populară.
Reîntoarcerea la vremea copilăriei îi aduce în memorie sentimentul siguranței
de sine, din acel timp, al îndestulării, al trăirii plenare, ,,de parcă era toată lumea” a
lui. Toate erau ,,frumoase", îi mergeau dupa plac, fară leac de supărare întrucat copilul se
inițiază treptat în tainele vieții sătești, cunoscându-i rosturile. Veselia îi cuprinde toată ființa,
căci copilăria este ca ,,vremea cea bună” , fără înnorări și tulburări sufletești.
Cu umor și cu ingăduință, cu știința de a introduce monologul și atunci cand se
înscenează vechi mentalități, scriitorul umanizează supranaturalul pe pământ, fenomene

22
inexplicabile se clarifică, universul știut și neștiut este asumat de gândirea copilului prin
medierea celei mai apropiate ființe mama sa: ,,și mama care era vestită pentru
năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zambet uneori, când începea a se ivi soarele dintre nori
după o ploaie îndelungată : « Ieși copile cu părul balan, afară și râde la soare, doar s-a
îndrepta vremea« » și vremea se îndrepta dupa râsul meu”
Năzdrăvăniile mamei evoca o găndire mitică fapt ce derivă dintr-o normală
încadrare a ființei în conceptele morale ale colectivității. Smaranda Creangă, mai mult
decat Ștefan al Petrei, care era umblat prin lume și luase contact cu civilizația cea nouă,
este un om al satului, crescut numai în spiritul vechilor mentalități pe care le urmeaza cu
înfrigurare. Credințele străvechi sunt într-un fel tot atâtea procedee de inițiere a băiatului
în tainele universului țăranesc, deoarece ,,Când vuia în sobă tăciunele aprins, care se
zice că face vănt și vreme rea, sau când țiuia tăciunele despre care se zice că te vorbeste
cineva de rău, mama îl mustra acolo, în vatra focului, și-1 buchisea cu clestele, să se mai
potolească T dușmanul .
Jocurile și jucăriile copilăriei, petrecute-n lipsa și-n prezența părinților sunt tot
atâtea motive de creare a umorului, prin alunecarea, pe nesimțite, de la vorba serioasă la
glumă prin discrepanța dintre esența și aparență prin hiperbolizarea situațiilor și a
trăirilor, prin folosirea expresiilor populare, a proverbelor și a zicalelor, toate creând un
neobisnuit spectacol lingvistic. Încălecarea unui bâț care simbolizează calul imaginar,
joaca de-a ,”Tâta-mare” și de-a toca în stative, ,,incotele” copiilor înainte de culcare, certurile
dintre părinți și copii fac ca faptele autobiografice să se obiectivizeze, să devină
simboluri ale existenței țărănești tradiționale. Evocarea jocurilor îi dă scriitorului privilegiul
de a se desfășura dramatic.
Ca un regizor genial care joacă toate rolulile, punănd personajele ,,să se miște",
să vorbească dupa cum le este felul individualizând prin cuvânt.
3. 1 Mama- spiritul tutelar al casei
Smaranda Creangă este o femeie simplă o țărancă de la munte, neștiutoare
de carte, ceea ce explică credinta ei în superstiții, în vrăji, în descântece. În schimb
este o femeie harnică, isteță, dornică de învățătura și năzuind să asigure copiilor o viață
mai bună. Deși e înglodată în treburi, ea găsește timp să învețe, să citească o dată cu

23
băiatul ei mai mare. De aceea, copilul vede în ființa care i-a dat viață o adevarată Zeiță
de unde și acea atitudine de venerație pentru mama sa, realizată într-un adevarat imn
filial.
Pentru tot ce i-a transmis, copilul este recunoscător. Mama este prezentată si cu
intrasigența sa față de copil, cu grijile ei zilnice, dar și plină de duioșie, de sensibilitate,
purtându-se in așa fel ca să obțină rezultate educative bune. Ne amintim ca atunci cand
Nică o lăsa inglodată în treburi și fuge la scăldat, ea îl pedepsește luându-i hainele, iar când
acesta se întoarce rușinat și flămând, îl dojenește blând ca să-și schimbe purtarea.
Fiică de vornic, Smaranda știe să poarte discuții lungi și convingătoare cu soțul ei pe
teme educative: de exemplu, scena întâmpinării tatălui, care ,,venea noaptea de la pădure de
la Dumesnicu, cu consemnarea unor năzdrăvenii ale copiilor, scoaterea mățelor de prin
ocnițe si cotruțe". Este aici un umor de situație: mama, exigentă și dârză, nu are aceeași
viziune asupra jocului copiilor, precum tatăl. Cand ea ,,se lasă câte o leacă ziua să se
odihnească”, băieții tocmai atunci ridicau casa în slavă.
Smaranda Creangă de-abia acum apare în mod natural, vorbind și urmărind ca
toate mamele de la țară cu o casă de copii și cu toate grijile vieții pe cap, Ea este o
femeie aprigă, autoritară o mamă care vrea să-și educe copiii în spiritul bunului simț și al
muncii:,,Acus iau varga din coardă și vă croiesc de vă merg petecile” sunt vorbele ei când
vede că băieții întrec măsură. Ea este iute la vorbă și revarsă potop de ocări: ,,dormire-ai
somnul de veci", ,,pughibale spurcate", ,,manca-i-ar pămantul"…
Smaranda Creangă este totuși o mama iubitoare, când e nevoie, se poartă cu tandrețe.
Pe moment, Nică și ceilalți nu se sinchisesc de vorbele ei, dar eul narator consideră
atitudinea mamei normală, dovedind că așa trebuie să fie un părinte care-și educa băieții în
spiritul normelor morale de la sat, unde copilul trebuie să respecte și să asculte pe cel mai
mare decat el.
Detaliile realiste, dezvăluind datini si credințe străvechi prezente în satul
românesc,se înlânțuie cu imaginea mamei care este ridicată la treapta sublimului uman .
Calitățile ei excepționale o plasează în mit.Datinile perpetuate în satul românesc,
practicile străvechi dezvăluie,încă o dată felul de viață al oamenilor.
Mama credea cu tărie în aceste datini .Ea “știa a face multe și mari
minunății:alunga nourii cei negri de deasupra satului”, „abătea grindina în alte
părți,înfingând toporul în pământ ,afară ,de dinaintea ușii” închega apa numai cu două
picioare de vacă:..bătea pământul sau peretele cu vrun lemn când odorul i se „pălea la
cap la mână sau la picior” ,ușurând suferințele copilului, buchișai tăciunii în sobă cu

24
cleștele ca să se potolescă dușmanul când mamei „nu-i venea la socoteală căutătura
ficiorului” îndată pregătea cu degetul îmbăiat , puțină tină din colbul adunat pe obsasul
încălțării,zicând: „Cum nu se dioache călcâiul sau gura sobei ,așa să nu mi se dioache
copilașul”.
Este o femeie deschisă, prietenoasă bucuroasă de oaspeți. După întămplarea cu
pupăza, ea o cheamă pe mătușa Mărioara, cu care se sfădise din pricina lui Nică la o masă
bună cu plăcinte if un pahar cu vin ,, ca cele rele să se spele, cele bune sa s-adune,,.
Smaranda este un om al Humuleștilor, neumblată în alte părți, e o ființă a unui univers
închis, în care totul se petrece ca la început de lume. În vorbirea Smarandei se înalnesc
regionalisme, particularități de limbă specifice satului natal, dovedind că este, mai mult decât
oricare personaj, elementul statornic al casei și al satului, vazută ca o matcă a spiritualitați
țărănești. Portretul mamei este realizat printr-o aglomerare de situații, de secvente
dramatice, din care se evidențiază istețimea țăranului roman, morala lui sănătoasă, bunul
simț, tandrețea și jovialitatea.
3.2. Portretul tatalui
Ștefan al Petrei este un om gospodar, care umblă în pădure la Dumesnicu sau
prin iarmaroc cu negoțul având însa grija ca în casa să fie îndestulare, să nu sufere copiii de
foame, dar nu are ambiții prea mari cu învățătura decât când este îndemnat de Smaranda.
,,-Numai decat popă,zise tata. Auzi, măi! Nu-l vezi că-i o tigoare de băiet,, cobăit și leneș,
de n-are păreche. Dimineața, pănă-l scoli, îți stupește sufletul. Cum îl scoli, cere
demâncare. Cât îi mic, prinde muște cu ceaslovul și toată ziulica bate prundurile după
scăldat, în loc să pască cei cărlani și să-mi deie ajutor la trebi, după căt îl ajută
puterea.Iarna,pe gheață și la săniuș. Tu, cu școala ta, l-ai deprins cu nărav. Cănd s-a face
mai mărișor, are să înceapă a-i mirosi a catrință, și cu astă rănduială n-am să am folos de el
niciodată.” El este mai îngăduitor cu copiii, pentru că se conduce după un cunoscut precept
moral: ,,Dacă-i copil, să se joace, dacă-i cal, să tragă, și dacă-i popă, să citească”. În
vorbirea tatălui se întalnesc proverbe ce vădesc un om cu experiență, umblat și prin alte
locuri, sfătos, cu mult bun simț.
Știind să creeze o atmosferă familială plăcută”, tatăl își dovedea dragostea față de copiii
pe care i-ar fi vrut așezați ca și el, la casele lor ,,Din partea tatei care ades îmi zicea în

25
bătaie de joc:,, Logofete,brănză-n cuiu, lapte acru-n călămări,chiu și vai prin buzunări!,,
puteam să rămân cum era mai bine: ,,Nic-a lui Ștefan a Petrei,, om de treabă și gospodar
în Humulești.Vorba ceea:
,, Decât codaș la oraș,
Mai bine-n satul tău fruntaș.”

3.3 Nică- chipul autorului

Eroul central al operei “Amintiri din copiărie” este Nică, a lui Ștefan a Petrei,
înfățișat de autor, din copilărie până în pragul adolescenței, adică de când ,,a facut ochi" și
până ajunge la Socola.
Conceput ca o imagine artistică și nu ca un chip ce reconstituie fidel o biografie,
personajul, din perspectiva și prin prisma căruia autorul retrăiește cei mai frumoși ani
petrecuți în mijlocul familiei, al tovarășilor de joacă și al comunității humuleștene,
despre care Creangă vorbește cu nereținută mândrie, se infățișează cititorului cu două
semnificații de bază: pe de o parte, aceea a copilului în general, iar pe de altă parte ca o
conretizare a unei ființe ce se naște, crește și se manifestaă într-un anumit orizont material
și spiritual românesc. Referindu-se la prima semnificație, George Călinescu făcea
remarca potrivit căreia Creangă ar înfățisa ,,copilariă copilului universal”. În legătură cu cea
de-a doua, se cuvine subliniat faptul că opera prezintă primele experiențe sufletești trăite de
Nică i în satul natal, care apare ca un ,,sat vechi, răzășesc, întemeiat în toată puterea
cuvântului: cu gospodari tot unul și unul, cu flăcăi voinici și fete mândre, care știau a
învârti și hora, dar ,si suveica…”
Creangă se revede nu numai în mijlocul tovarășilor de joacă și de viață; ci și în
peisajul natal, cu natura, cu oamenii, cu obiceiurile și tradițiile locurilor. În acest sens,
Garabet Ibrăileanu afirma: ,,În Creangă traiesc credințele ,eresurile, obiceiurile,
limba, poezia, morala, filozofia poporului. Creangă este un reprezentat perfect al
sufletului românesc între popoare; al sufletului moldovenesc între români; al sufletului
țărănesc între moldoveni; al sufletului omului de la munte între țăranii moldoveni".
Imaginea personajului (care se interpretează pană la suprapunere cu cea a
povestitorului) se construiește treptat-treptat, pe de o parte prin modalitatea

26
autoprezentării, folosită în mai multe rânduri, așa cum am prezentat citatul în alta
parte: ,,Ia, am fost și eu…"
Tonalitatea fundamental luminoasă a cărții – asigurată de acea retrăire realizată din
perspectiva copilului – este colorată, în asemenea împrejurări, ca și în altele, de duioșia
autorului matur, stare amendată aproape întotdeauna de istorie, de autoironie sau de
atitudinea celui ce ,,face haz de necaz".
Personajul se conturează, însa în mod indirect, mai ales din întâmplările la care ia
parte, din ,,năzdrăvăniile" pe care le săvârșește el, ori le pun la cale și le înfăptuiesc alții și
pe care Nică le povestește, retrăindu-le cu o mare
satisfacție; din relațiile cu celelalte personaje: cu mama, mai ales Smaranda
Creangă și ea o ,,năzdrăvană”, după cum am spus că o prezintă copilul, altfel
femeie severă, nemulțumită, certându-și de atatea ori odrasele pentru năzbâtiile
ce le faceau, dar în același timp, având o ambiție nemăsurată și zbătăndu-se în
fel și chip spre a-și vedea ,,băietul popă", cu tatal-Ștefan a Petrei-care, deși
dădea prea multe parale pentru învatatura, este de acord, până la urmă, cu
aceasta, susținând-o, în eforturile ei de a-1 determina pe Nică să plece la
scoală; cu bunicul, David Creanga, din Pipirig, care vorbește despre necesitatea
întelepciunii pe care omul o poate aduna din carți, din învățătură în general;
cu diverși tovarăși de scoală și de nazdrăvănii, între care: Oșlobanu, Trăsnea,
Ion Mogorogea, Zaharia lui Gâtlan, împreună cu care, într-o zi de sarbatoare,
în timp ce băieții și fetele din sat ,,gătiți frumos, foiau în toate părțile, cu
bucuria zugrăvită pe fețe", este nevoit să piece cu inima strânsă și cu lacrimi
pe obraz, în caruța lui moș Luca, spre zări necunoscute.
Partea a patra a ,,Amintirilor” vibrează tocmai de această emotionantă frământare a
celui ce, ajuns de-acum ,,holtei", ,,drăgăliță Doamne", nu vrea să se dea dus din sat, în
ruptul capului, întelegând că prin acest fapt se marca încheierea unei etape de viața (cea a
copilăriei-ocrotită de alții) și că de-aici înainte începea, într-un orizont străin necunoscut,
viața pe cont propriu, cu grautățile și pericolele ce-o pândeau la fiecare cotitură.
Prin folosirea unei triple comparații: ,,Cum nu se da scos ursul din bârlog,
țăranul de la munte strămutat la câmp, și pruncul, dezlipit de la sanul mamei sale, asa nu
mă dau eu dus din Humulești…", ca și prin construirea acelor fraze care capată ritm și
armonie de poem datorită, între altele, repetiției: ,,dragu-mi era…", ori ,,dragi-mi
erau…” personajul narator își exprimă, încă o data, afecțiunea față de satul natal ,,cu
Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul”, față de cei apropiați-mama, tata,

27
frații și surorile și băieții satului, față de șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat,
la care și el lua parte ,,cu mai mare însufletire”.
Starea de nostalgie, cu care se rememorează lucrurile, justifică și folosirea în
text a unui fregment dintr-o doină de dor, pe care o căntă, ,,în puterea nopții”, ,,Mihai
scripcariul din Humulești, umblând cu câte o droaie de flăcăi dupa dânsul”.
Dialogul și monologul-ca modalități de exprimare literară-prezentă permament
în țesătura narațiunii, contribuie în mod substanțial la conturarea personajelor, deci și a lui
Nică.
Prin mijlocirea lor se exprimă, în mod ironic, și o serie de meditații
referitoare la slujitorii bisericii (preoti, calugări), ca și asupra vieții, în
general.
Vorbind ,,ca un povestitor, ca un om care stă pe laviță și istorisește altora, fiind
el însuși erou în narațiune" (cum remarca George Călinescu), Creangă determină în cititor
o trăire intensă odata cu aceea a personajelor, a întamplărilor, bucuriilor și micilor
necazuri relatate.
Originalitatea lui Creangă constă nu atat în ceea ce spune și nici în ceea ce
imaginează, cât, mai ales, în modalitatea povestirii, în vocația sa de povestitor genial.

3.4 Umorul lui Creangă

,,Toată opera lui Creangă, multiplă și vie , e scăldată într-o atmosferă de umor
care se ivește pretutindeni” (N.Iorga).
În ,,Amintiri”, umorul este de esență popular însemnând ,,a șfichiui” ,a lua pe
cineva peste picior fără ase urmării agresarea persoanei.Râsul revigorează psihicul ,este
stenic și corespunde ,,hohotului interior” al lui Creangă. S-a dovedit că în opera lui
Creangă își prelungește ființa că el însuși este un spectacol cotidian , iar ,,Amintirile”
sunt un spectacol al autorului pentru că el constă din sentimental contrariului sau din
discrepanța accentuată între viața reală și idealul omenesc, între aspiratie și slăbiciunea
umană între aparența lucrurilor și realitatea ,brutal uneori.

28
Creangă amintește de ,,mintea cea proastă a sa” , ieșind din tiparele normalului,
când în realitate, el are dreptate, nu cei care îl consider nebun și prost. Umorul implică,
prin urmare, o înțelepciune a vieții; de aceea, notele onoristice în ,,Amintiri” iau uneori
forma expresiei paremiologice: ,, S-a trece ea și asta, obraz de scoarță, și las-o moartă-n
păpușoi, ca multe altele ce mi s-au întâmplat în viață, nu așa într-un an, doi și deodată, ci
în mai mulți ani, și pe rând ca la o masă. Și doar mă și feream eu, într-o părere să nu
maid au peste vre-o pacoste, dar parcă naiba mă împingea, de le făceam atunci cu chiuita;
iară eu mâncând lupește, mă făceam smerit și nu mai râdeam în mine mierându-mă tot
atunci de ghibacia minciunilor ce potriveam, de îmi venea mai-mai să le cred și eu singur
pe jumătate”.
Așa este Creangă în ,,Amintiri”: râde în el, încântând lumea cu ,,prostiile” și
,,țărăniile” lui. Scriitorul, mucalit în orice împrejurare, face pe …prostul, dar sub masca
,,prostiei” se ascunde râsul benefic.
Sursele de umor sunt multiple, pentru că ,,lumea ca lume” dă posibilități umorului
să se manifeste în diverse împrejurări. Ca orice umorist al lumii, Creangă nu uită că
discrepanța dintre aparență și realitate este o sursă inepuizabilă a umorului. Jocurile și
jucăriile copilăriei petrecute în prezența sau în lipsa părinților, sunt tot atâtea motive de
umor prin alunecare, pe nesimțite, de la vorba serioasă la glumă, prin advertența dintre
situațiile reale și imaginar, prin hiperbolizarea situațiilor sau a persoanelor, prin fregventa
folosire a proverbelor și a zicalelor, a expresiilor populare, prin stranii combinații de
cuvinte care frizează absurdul. Fără îndoială că umorul lui Creangă este de esență
popular, fiind consubstanțial sufletului românesc.
Este o formă naturală de manifestare a voioșiei, prin care frunțile se descrețesc și se mai
uită de necazurile vieții. Nu degeaba se spune că în ,,Amintiri” urmărind psihologia
țăranului român, Ion Creangă face ,, haz de necaz” atunci când drumul înstrăinării,
deviere de la oridinea firii se face cu ahturi și cu suspinuri.
Marea încredere a scriitorului în valorile morale face ca discrepanța dintre real și
ideal să fie, de cele mai multe ori, sursa principală în crearea umorului. Oameni și
categorii de oameni trec prin fața cititorului, ca la teatru; scriitorul le comentează
gesturile imitându-le comportamentul. Viața călugărilor care îi propovăduiesc curățenia
sufletească, dar nu pentru ei care sunt plini de păcate, este evocată cu mare haz.
O stare de bună voie se instituie prin folosirea ironiei și a autoironiei. Este ironic,
deseori când nu îi sunt la îndemână lucrurile care i se par ,,pe dos”: Era în sat si dascălul

29
Iordache, fârnăitul de la strana mare, dar ce ti-i bun? Știa și el glasurile pe dinafară de
biserică, nu-i vorba, dar clămpănea de batrân ce era, și-apoi mai avea și darul suptului.
În altă parte ,, jocul de cuvinte”, uneori rimate ca-n basmele populare, îl dezvălui
pe scriitor făcând cu ochiul: ,, Și să nu credeți că nu mi-am ținut cuvântul de joi până mai
apoi, pentru că așa am fost eu: răbdător și statornic la vorbă în felul meu. Și nu că mă
laud, căci lauda-i față: prin somn nu ceream de mâncare; dacă mă sculam, numai
așteptam să îmi deie alții; și când era de făcut ceva treabă, o cam răream de pe-acasă.
Împerecherile stranii de cuvinte relevă un comic al absurdului care trăiește prin el
însuși: ,, numai eu cu Zaharia ghemuiți în căruța lui Moș Luca me duceam surgun,
dracului pomană, că mai bine n-oi putea zice”. Altădată, tatăl lui Mogorogea se joacă
sclipitor cu vorbele, punându-le-n rime: ,, Nu-i Tanda, și-i Manda; nu-i teiu-beleiu, ci-i
beleiu-teleiu ….de curmeiu.
Creangă are o mare plăcere de a crea personaje și situații grotești prin îngroșarea
unei trăsături fizice sau morale și prin folosirea ticurilor verbale, ajungându-se până la
urmă la caricatură: Ion Oșlobanu, cu ciubotele dintr-o vacă și cu talpele din alta, viind
mai în urma tuturor, numai ce-l vedem că se pune cu cerșitul pe pat și cu talpele în
grindă, așa încălțat și îmbrăcat cum era; ș ice să-ți mai vadă ochii? Să nu spun minciuni,
dar peste o dimerlie de fasole i-au curs atunci din turetce, pe care de obiceiu le purtau
suflecate , iar atunci le desuflecase, anume pentru trebușoara asta. Popa Buligă este un
Setilă și are în consecință, ticuri verbale: ,, Din partea mea, tot chef și voie bună să vă dea
Domnul, fiilor, cât a fi și-ți trăi; Binecuvântează, Doamne mâncarea și băuturica robilor
tăi, amin”
O virtute a operei lui Creangă, în ordinea umorului, este inserția proberbelor și a
zicalelor în text, ca o concluzie morală sau ca o definire a unei situații: ,,Nimeresc orbii
Suceava, și eu nu eram cum să vă nimeresc? Picioare de cal, gură de lup, obraz de scoarță
și pântece de iapă se cer unui popă; Un nebun arunc-o piatră în baltă, și zece cuminți nu o
pot scoate; Lasă-l măi! L-aș lăsa eu, dar vezi că nu mă lasă el acum.
Umorul nu trebuie privit în sine, ca o entitate ruptă de context, pentru că și-ar
pierde farmecul și valorare aestetică. Depinde când și în ce situație apare de motivele
psihologice și intențiile scriitorului. Umorul lui Creangă este inefabil, așa ar trebui privită
și înțeleasă și această dispoziție sufletească pe care o au personajele din ,,Amintiri”.
Universul rural nu poate fi evocat în lipsa acestei stări de voie bună care este o
coordonată fundamentală a spiritului țărănesc.

30

3.5 Oralitatea -construită a ,,Amintirilor”

Scriitorul are o mare încredere în puterea cuvântului. Dar oralitatea nu înseamna
numai vorbire, ci și o anumită ritmicitate a narațiunii și evocarii, un,,aranjament”
regizoral al materialului lingvistic. Se creează impresia că opera se naște în fața noastră,
odată cu reprezentația pe care o susține autorul însuși, vorbind și gesticulând, intonând
cuvinte și propoziții pentru a ieși în evidentă intenția. “Amintirile” vor fi astfel un
spectacol in care oralitatea creează un aliaj nou, de esentă rară, dintr-un material faptic ,si
lingvistic statornicit în tipare. Materialul lingvistic traditional, acele proverbe si zicale ce
vin din substratul autohton sunt introduse în povestire ca un ,,adaos" cu fundații morale,
instituind acea ,,impersonalitate arhetipală" prin care ,,scriitorul se povestește pe el însuși
din perspectiva unui timp biographic atemporal în ordine strict fenomenală, adica din
perspectiva unui timp etern, complet străin de incidentele biografice ale duratei vieții
personale" (Nicolae Ciobanu ,,Imaginar si fantastic în proza romanească").Arta lui
Creanga izvoraste din darul povestitorului “ de a spune,,.’’A spune,,ceva inseamna vorba,
ceea ce Creanga are cu indestulare. Aceasta arta “ a spunerii,, care-l face pe scriitor
inconfundabil,are consecinte binefacatoare asupra limbajului artistic ce se adecveaza cu
structura si mesajul operei.Cand este vorba de opera lui Creanga, se insista pe faptul ca
acesta nu impresioneaza prin ceea ce spune, ci prin modul cum spune.Inteligenta creatoare
la Creanga inseamna si adecvarea limbajului la mesajul operei, la imaginea universului pe
care-l evoca.In opera ne intampina un vocabular specific, preluat din graiul viu al
taranului humulestean, dar creanga iubeste cuvintele, le cauta sonoritatea, fiind un
alchimist al vorbei.
Ion Creangă nu evocă o copilărie obișnuită, Amintirile" devenind un basm al
copilariei, așa încât fiecare episod reprezintă un miracol al existenței tărănești milenare.
George Calinescu, în inimitabilu-i stil aforistic, spunea că lon Creangă ,,este o expresie
monumentală a naturii umane în ipostoza ei istorică ce se numește poporul român sau,
mai simplu, e poporul insuși, surprins într-un moment de genială expansiune. Ion Creangă
este, de fapt, un anonim"

31
CAP. IV
MODALITATI DE INTEGRARE A OPEREI LUI
CREANGĂ IN CLASELE PRIMARE

Creangă a realizat pentru prima dată in literatura noastră cea mai atractivă și mai
accesibilă operă, de o deosebită valoare artistică cu tema – viața copilului.
Amintirile din copilarie – de la aparitie si pana in zilele noastre – au constituit o
lectură indragită si prețuită de toți copiii. Scriitorul nu s-a limitat numai la nararea
intâmplărilor din copilaria sa, ci, in același timp, a prezentat si aspectele cele mai
caracteristice ale epocii în care a copilărit el.Povestirea năzdrăvăniilor din vârsta sa
fragedă a fost un prilej de a alcătui o frescă realistă a vieții țărănimii din ținuturile de
munte ale Moldovei, din prima jumătate a secolului al XIX-lea.
Cea mai mare parte a copilăriei lui Nică se desfășoară in satul Humulești ,,sat vechi
răzășesc, mare și vessel,, care,datorită faptului că nu era supus exploatarii arendașilor și
moșierilor, ducea o viață deosebită de aceea a satelor de la șes. Populația de ,,răzeși fără
pământuri,, se ocupa cu cărăușia, cu industria casnică și cu negustoria, fapt care îi dădea o
oarecare independență, având posibilitatea să folosească roadele muncii ei.Amintirea
copilăriei, cea mai frumoasă etapă a vieții, a permis lui Creangă să privească satul
copilăriei cu optimism, caracterizându-l ca pe ,,un sat întemeiat în toată puterea
cuvântului, cu gospodari tot unul și unul, cu flăcăi voinici și fete mândre, care știau a
învârti hora, dar și suveica,,.
Oamenii prezentați de povestitor îndrăgesc viața, munca și satul lor.
Creangă a fost puternic legat de satul său natal,de locurile copilăriei și de oamenii
de acolo. Dragostea lui pentru casa părintească, pentru poporul căruia îi aparținea și cu ale
cărui năzuințe s-a identificat, trezește in sufletul elevilor același sentiment.
Citind ,,Amintiri din copilărie,, copiii fac cunoștință cu o variată galerie de
personaje tipice, luate din lumea satului de pe vremea lui Creangă, cu obiceiurile și
concepțiile lor, dar în același timp află despre jocurile, bucuriile și năzbâtiile copilăriei.
Figura centrală a ,,Amintirilor,, este copilul – Nică a lui Ștefan a Petrei Ciubotariul
și al Smarandei. În înfățișarea acestui personaj apar bine conturate trăsăturile psihice
specifice copilului la diferite vârste, în anumite condiții de viață. Minte ageră și fire
vioaie, în primii ani petrecuți în casa părintească e gata oricând de joacă și

32
năzdrăvănii.,,Când mama nu mai putea de obosită,, și încerca,, să se hodinească, noi
băieții tocmai atunci rădicam casa în slavă,, ori noaptea când tata se întorcea oboist de la
muncă începea jocul cu,, mâțele,,.Alteori, când mama sa, copleșită de treburile
gospodăriei,îl ruga să legene copilul mai mic,Nică pleca pe furiș la scăldat și rămânea
acolo toată ziua, prăjindu-se la soare și aruncând cu pietre în apă. Neuitate rămân pentru
copii paginile din ,,Amintiri,, în care sunt povestite jocurile și năzdrăvăniile lui Nică,
pățania cu cireșele mătușii Mărioara cea zgârcită, cu pupăza, sau întâmplarea de
laBroșteni, când împreună cu Dumitru, fratele mamei cel mai mic, plini de râie căprească,
au dărâmat casa Irinucăi.
Un eveniment însemnat din copilăria sa l-a constituit intrarea la școală. Nică nu
era un copil leneș sau lipsit de dragoste de carte, dar Calul Bălan și Sfântul
Nicolae,împletit din curele l-au silit să fugă de la școală. Însă, după ce a fost luat cu
binișorul,Nică a obținut rezultate bune la învățătură.El era harnic și la treburile
gospodăriei, se întrecea cu fetele cele mari,, la tors, la cusut și sărăduit sumane,, fiind
nelipsit de la clăcile unde toți lucrau cu spor și dragoste de muncă.
Trăind încă de mic în mijlocul consătenilor săi,el îi îndrăgește și învață de la ei
practica datinilor stămoșești, srigăturile satirice și proverbele pline de înțelepciune. În
acest mediu i se dezvoltă o adâncă dragoste de viață, un optimism și un umor sănătos.
La educarea și formarea bunelor deprinderi un rol deosebit l-a avut mama sa, de
care îl lega o dragoste puternică. Ea este prezentată în,,Amintiri,, ca o femeie stăruitoare și
neclintită în hotărârea de a-și vedea băiatul cărturar. În marea sa dragoste pentru știința de
carte,,mama era în stare să toarcă-n furcă și să învăț mai departe,, își amintește Creangă.
Pentru a-și putea îndeplinii marea ei dorință de a face din Nică un om cu carte, adeseori a
avut neîntelegeri cu soțul ei, dar întotdeauna a știut să lupte cu dârzenie pentru a-și
impune convingerile.Ea a urmărit cu toată atentia să dea copilului norme de conduit
morală și să-i dezvolte însușirile unui om de character. Când, uneori,Nică mânca smântâna
din oalele puse la prins, iar apoi făcea pe nevinovatul, mama, bănuind cine-i cu pricina,îi
dădea o lecție pe care copilul o simțea și o pricepea din vorbele ei dojenitoare.,,Urât mi-a
fost în viața mea omul viclean și lingău,drept să-ți spun, dragu mamei,,.
Sau când, nesocotind rugămintea mamei de a o ajuta la treburi, Nică fugea la
scăldat, mama, cu aceeași povață blândă, dar plină de dojană, îl îndemna pe copil să se
străduiască sa-și înlăture deprinderile rele. ,,Să știi că mi te-ai lehămețit de la inimă..doar
să te porți de acum tare bine, să mai fiu ceea ce-am fost pentru tine.. dar nu știu, zău!,,

33
Figura tatălui, deși apare sporadic în paginile,,Amintirilor,, e totuși destul de bine
conturată.
Ștefan Ciubotariu, cu toate greutățile vieții și ale muncii sale, pentru a asigura
existența numeroasei sale familii, era om bun, bland și cu nespusă dragoste pentru copiii
săi. Iată cum și-l amintește scriitorul pe tatăl său din anii copilăriei ,,Când venea tata
noaptea de la pădure din Duminescu, înghețat de frig și plin de promoroacă, noi îl
speriam,sărindu-i în spate pe întuneric. Și el cât era de ostenit, ne prindea câte pe unul, ca
la baba-oarba, ne rădica în grindă, zicând,,Tita mare!,, și ne săruta mereu pe fiecare.
El nu punea mare preț pe învățătură,, Logofete brânză-n cui…Lapte acru-n
călămări..Chiu și vai prin buzunări,, era replica pe care o dădea Smarandei, care lupta din
răsputeri să-și dea copilul la învățătură.
Fresca satului e completată cu chipurile bunicilor, moșilor și mătușilor, ale
vecinilor și ale altor consăteni.
Din lectura ,,Amintirilor din copilărie,, copiii mai cunosc și unele aspecte ale
societății din prima jumătate a secolului al XIX –lea.Creangă afost un atent observator al
vieții țărănimii
Astfel vorbind despre gazda sa din Botoșani,Irinuca povestitorul a zugrăvit viața
trudită ațăranului e la munte . Fata Irinucăi :
“ se ducea cu tatăsău în munte ,la făcut cherestrea ,și lucra toată săptămâna ca un
bărbat pentru nimic toată: doi oameni cu doi boi, la vreme de iarnă , abia își puteau scoate
mămăliga . Ba la mulți se întâmpla de veneu sâmbăta noaptea câte cu un picior frânt sau
cu boi stâlciti și acesta le era câștig pe deasupra”
Aminintirile din copilărie constituie pentru cititorii de azi un document prețios
asupra moravurilor din societatea timpului.
Cu ironie și umor a criticat Creangă procedeul mecanic, lipsit de logică, care
constă în învățarea pe de rost a regulilor de gramatică. Studiul gramaticii în timpul când
Creangă era elev la “școala catihetică din Fălticeni” în loc să ducă la dezvoltarea gândirii
și dezvoltarea deprinderilor de a scrie și vorbi corect , contribuia la încurcala și zâpăceala
minții din cauza neclarității definițiilor gramaticale și a greutății termenilor folosiți în
formularea acestora.
Din lectura episodului în care e redată prinderea cu arcanul a dascălului Vasile ,
copii înțeleg și felul cumerau luați la oaste tinerii în acele vremuri , iar din lectura altor
episoade își dau seama de fățărnicia și lăcomia clerului .

34
Cunoscând aceste aspecte ale sociietății din vremea scriitorului și comparându-le
cu realitățile prezente , sub îndrumarea competentă a dascălului de azi copii ajung la
concluzii care contribuie într-o largă măsură la formarea concepției științifice despre
societatea contemporană.
Episoadele, deși constituie unității narative de sine stătătoare, sunt înpletite într-un
tot armonios , într-o povestire care curge lin ,pe un ton firesc și sfătos , ținând mereu
încordată atenția micului cititor și trezindu-i un viu interes pentru continuarea lecturii.
Povestea “Amintirilor” este presărată cu proverbe ,ghicitorii și expresii populare,
care îmbogățesc vorbirea copiilor și-i fac să pătrundă în tainele limbii materne și în
comorile înțelepciunii populare.
Umorul lui Creangă -umor specific poporului nostru- constituie unul din
elementele antrenante ale lecturii. Râzând de pățaniile copilărești din minunatele pagini
ale „Amintirilor” copiii găsesc exemple pozitive în frumoasele trăsăturii morale ale
omului din popor: optimismul viguros , încrederea în viitor , respectul cinstei și al
dreptății , înțelepciunea și perseverența , hărnicia și dârzenia.

4.1 Obiectivele cercetării

Obiectivul central al studiului limbii și literaturii române în învățământul primar îl
constituie ,,dezvoltarea competențelor elementare de comunicare orală și scrisă ale
copiilor , precum și familiarizarea acestora cu texte literare și nonliterare, semnificative
din punctul de vedre al vârstei cuprinse între 6/7-10/11” .
Principala disciplină din planul de învățămînt, limba română, însușită bine,
trebuie să asigure, înainte de toate, succesul în școala primară. Pe de o parte, ea este baza
tuturor cunoștințelor, pe de alta – formează o exprimare corectă, o gîndire clară organizată,
care favorizează reușita în viața socială.Limba română, ca limbă maternă, comportă utilizări
variate din punctul de vedere al pronunției, al vocabularului și al sintaxei. Limba mediului
din care vin copiii la școală diferă mult de caracterul normat al limbii literare, de aceea,
ținînd cont de cunoașterea limbii în familie și de aportul grădiniței, școala primară insistă
asupra stăpînirii limbii comune, standard, orale și scrise, deoarece limba literară, cu toată
bogăția și normele sale, se învață, în primul rând, la școală. Copilul trebuie să conștientizeze

35
că, pășind pragul școlii, se află în mediul unei limbi frumoase, culte, în multe cazuri al limbii
literare diferită de cea a mediului familiei și că el este antrenat în însușirea ei. întrebuințarea
cotidiană, exersarea sistematică, orală și scrisă, deschide drum succeselor.Astfel, pornind de
la potențele de însușire a limbii de către copii, în primul rând, și de la idealul de a educa o
personalitate dezvoltată multilateral, creativă și liberă, în al doilea rând, a fost elaborată
concepția unui studiu integrat de limbă maternă în clasele I – IV. Prin aceasta s-a
fundamentat în mod teoretic structura disciplinei, cerințele principale față de elaborare;
conținutului, principiile de eșalonare a acestuia .
Obiectivele cercetării :
 să citească în gând un text accesibil ,demonstrând ulterior ,înțelegerea acestuia prin
diferite activități recomandate de învățător;
 enumerearea părților de vorbire flexibile învățate pe parcursul clasei a III-a;
 identificarea într-un text dat a substantivelor ;
 asocierea unui adjectiv potrivit ca sens substantivelor date, realizând construcții
uzuale;
 identificarea verbelor dintr-un text dat;
 recunoașterea greșelilor de ortografie dintr-un text scurt și redactarea formelor
corecte;
 ordonarea corectă, gramatical și logic a unor cuvinte prezentate în dezordine,
respectând schema dată și utilizând corect cuvintele în flexiune în cadrul construcției;
 să identifice părțile de vorbire flexibile învățate(substantiv, adjectiv, verb, pronume),
prin subliniere pe text, respectând legenda dată;
 să trasnforme adjectivele date în substantive și pe acestea în verbe, modificându-le
valoarea gramaticală;
 să asocieze pronumele potrivite cu verbele date aplicând corect normele ortografice
cunoscute

36
 să analizeze complet toate cuvintele subliniate dintr-un text, sesizând utilizarea
corectă a cuvintelor în flexiune în cadrul construcției

4.2 Ipoteza
Pornind de la aprecierea critică a datelor existente asupra metodelor active de
învățământ am format ipoteza că sunt posibile și pot fi validate anumite metode active de
învățământ specifice claselor primare, în corelarea citirii cu comunicarea , care să ducă la
ridicarea gradului de instrucție școlară în condițiile mențineri sistemului de învățământ pe
clase și materii.

4.3 Grupuri experimentale

Cercetarea experimentală a fost făcută la Școala cu clasele I-VIII Sîrbi . Ea a avut un
caracter de experiment didactic natural (cu lecții desfășurate la clase întregi).
Pentru verificarea ipotezei de lucru adoptată în cercetare m-am îndreptat atenția asupra
elevilor de vârstă mică.(9-10 ani).
Lotul experimental a fost format din 30 elevi repartizați în două clase astfel
 Clasa a IV-a A 16 elevi
 Clasa a IV-a B 14 elevi
și s-a desfășurat pe tot parcursul anului școlar 2009-2010. Majoritatea dintre subiecți s-au
născut și au crescut în condiții specifice mediului rural frecventând grădinița aflată în
comună.
Clasele sunt omogene din punct de vedere intelectual și al vârstei ,realizându-se o
bună desfășurare a procesului instructiv –educativ .Ridicarea calității procesului de
învățământ, îndrumare și orientare eficientă a învățării de către elevi depind nemijlocit de
concepția cadrelor didactice despre funcția pe care o au metodele de învățat și modul cum le
folosesc în vederea însușirii de către elevi a conținutului învățământului și dezvoltării lor
intelectuale .

37
Metodele reprezintă componenta cea mai mobilă, mai dinamică și mai operațională,
prin care activitatea instrucctiv –educativă pote fi modelată mai ușor și mai repede în
conformitate cu obiectivele generale și specifice urmărite și cu particularitățile elevilor.
Bruner consideră că „oricărui copil la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu
succes într-o formă intelectuală adecvată orice temă dacă se folosesc metode și procedee
adecvate stradiuluinrespectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată într-o formă mai
simplă , mai ușoor de manevrat , astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă ușurință
și mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoștințelor”.
Perfecționarea metodelor de învățământ trebuie să se concentreze pe valorificarea
deplină a disponibilităților , în direcția activizării elevilora participării lor afective la
dobândirea cunoștințelor priceperilor și deprinderilor.
Metodele și procedeele trebuie folosite în așa fel încât să antreneze capacitățile și
procesele intelectuale ale elevilor, să trezească interesul și curiozitatea acestora față de
obiecte și fenomenele ce urmează a fi studiate , să imprime întregii acțiuni de învățare un
caracter formativ.
Folosirea metodelor moderne ,active, fac să le dezvolte elevilor gândirea ,
capacitatae de investigație , presupun participarea lor la dobândirea cunoștințelor , munca lor
independentă, deprinderea de a învăța sistemic și de a aplica în practică cele însușite.

38
O metodă eficientă în cadrul lecțiilor de comnunicare este jocul didactic. Observând
efectul jocului didactic asupra motivației elevilor și eficiența sa ca modalitate activă în cadrul
procesului instructiv –educativ mi-am propus să prezint un experiment o mini-investigație de
tip experimental în cadrul obiectului limba și literatura română la clasa a IV –a .
Cercetând impactul jocului didactic asupra însușirii corecte a normelor gramaticale
am pornit de la următoarea ipoteză: utilizând jocuri didactice în lecțiile de comunicare la
clasa a IV-a, exista posibilitatea sporirii eficienței acestor lecții prin angajarea motivației
intrinseci.
Obiectivul investigației l-a constituit proiectarea și experimentarea (parțială) a unui
ansamblu de jocuri didactice ce pot fi utilizate în fixarea cunoștințelor de morfologie la calsa
a IV-a. METODE
TRADIȚIONALE
 Descrierea
 Povestirea
 Explicația
 Conversația
 Problematizarea
 Observarea
 Jocul didactic MODERNE
 Metoda cubului
 Ciorchinele
 Metoda pălăriilor
gânditoare
 Tehnica lotus
 Mosaic
 Metoda piramidei
 Învățarea prin
cooperare
Știu/vreau să știu/am
învățat

39
Realizat pe durata unui an, expermentul a cuprins pe lângă testarea inițială (predictivă
–Testul nr.1) și cea finală ( sumativă – Testul nr.6) un program intensiv de lucru cu elevii
celor două clase (clasa experimentală și clasa martor) asociat cu diferite modalități de
evaluare permanentă formativă (accentul fiind pus pe testele de evaluare formativă).
Experiemntul s-a realizat în trei faze.
În prima fază, cea prealabilă sau pregătitoare, am stabilit strategia desfășurării
experimentului, luând în considerare jocul didactic ca factor determinant în învățare și
aplicând un test predictiv (la începutul anului școlar ,după perioada de recapitulare) celor
două clase de a-IV-a .

Jocul didactic-metodă principală de dezvoltare a
creativității

Ambele clase au constituit cele două eșantioane participante la experiment(eșantionul
experimental și eșantionul de control):încă din anul școlar anterior , la ambele clase s-au
folosit metode și procedee similare în predarea – învățarea și fixarea normelor gramaticale.
În cea dea doua fază a administrării factorului experimental , eșantionul
experimental, în predarea lecțiilor s-a utilizat o gamă largă de jocuri didactice; în eșantionul
de control lecțiile s-au desfășurat în condiții relativ obișnuite. Ultima fază a fost cea a
înregistrării rezultatelor testelor, stabilindu-se diferențele dintre cele două eșantioane după ce
în prealabil s-au consemnat diferențele în cadrul fiecărui eșantion între faza inițială și cea
finală. Jocurile didactice
Sunt realizate
pentru a deservi
procesul
instructiv-
educativCuprind sarcini
care contribuie
la modificarea
creatoare a
deprinderilor și
cunoștințelor
achiziționateAngajează
întreaga
personalitate a
copiluluiAu ca element
dinamic
întrecerea între
grupe de elevi
sau chiar între
elevii întregului
colectiv

40
În cadrul experimentului au fost administrate șase teste (unul predictiv, patru
formative și ultimul sumativ), fiecare test fiind însoțit de obiective operaționale în
concordanță cu obiectivele de referință conținute în curriculum-ul școlar.
În funcție de rezultatele obținute la teste, am administrat fișe de dezvoltare ( elevilor
dotați care și-au însușit deplin cunoștințele) și fișe de recuperare (elevilor care nu și-au
însușit cunoștințele la un nivel satisfăcător).
De asemenea, pentru fiecare parte de vorbire flexibilă (substantiv, adjectiv,
verb,pronume) am aplicat un set de jocuri didactice care au constituit factorul de referință
asupra eficienței lecțiilor de comunicare la clasa a IV-a.
Mă voi referi la prezentarea și interpretarea datelor colectate în urma testărilor
predictive și sumative.
Testul predictiv
A fost aplicat după parcurgerea perioadei de recapitulare a cunoștințelor din calasa a
III-a pentru a cunoaște măsura în care au fost îndeplinite obiectivele operaționale vizate:
recunoașterea autorului și a personajelor lecturate în perioada vacanței enumerarea părților
de vorbire flexibile învățate pe parcursul clasei a III-a; identificarea dintr-un text dat a
substantivelor comune și proprii; asocierea unui adjectiv potrivit ca sens substantivelor date,
realizând construcții uzuale și utilizând corect cuvintele în flexiune în cadrul comunicării
scrise; identificarea verbelor dintr-un text dat, recunoscând și forma negativă a unor verbe în
comunicare; recunoașterea greșelilor de ortografie dintr-un text scurt și redactarea formelor
corecte, aplicând conștient normele ortografice referitoare la grupările vreb-pronume;
ordonarea corectă gramatical și logic a unor cuvinte prezentate în dezordine, respectând
schema dată, și utilizând corect cuvintele în flexiune în cadrul construcției.

41
Test de evaluare inițială
1. Se dă textul :
,, Cică era odată într-un sat un om grozav de leneș; de leneș ce era , nici îmbucătura din
gură nu și-o mesteca. Și satul, văzând că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul
capului, hotărî să-l spânzure, pentru a nu mai da pildă de lenevire și altora.Și așa, se aleg
vreo doi oameni din sat și se duc la casa leneșului, îl umflă pe sus, îl pun într-un car cu
boi,ca pe un butuc nesimțitor, și hai cu dânsul la locul de spânzurătoare!’’
Cerințe:
a) Care este titlul și autorul fragmentului ?
b) Care sunt personjele textului?
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………

2. Enumerați părțile de vorbire învățate în clasa a III –a.
…………………………………………………………………………………………………
3. Adăugați câte un adjectiv potrivit substantivelor date.
om………………………….. car…………………………….
sat………………………….. loc…………………………….
4. Subliniați verbele din text cu o linie.
,,N-are gură și vorbește
Cântă și nu răgușeșete
Ne vestește dacă ninge
Se aprinde și se stinge

5. Se dau cuvintele: cenușiu, de, încremenit, iepurașul, spaima. Ordonați cuvintele date
respectând schema.

…………………………………………………………………………………………………

42
Interpretarea datelor
Testul predictiv aplicat la începutul clasei a IV-a în cadrul celor două eșantioane
(experimental clasa a IV a Ași de control clasa a IVa B) conține un număr relativ mare de
itemi (6) și sarcini de lucru( 31). În urma evaluării și centralizării rezultatelor s-au constatat
următoarele:
a) Având în vedere faptul că pe parcursul clasei a III-a s-au utilizat metode de lucru
și tipuri de exerciții similare, s-a reușit o omognzare a celor două eșantioane
obținându-se pentru toți itemi vizați un procentaj de 80%, ceea ce demonstrează și
o bună asimilare de către subiecții investigați a cunoștințelor despre părțile de
vorbire flexibile. Se remarcă în mod deosebit faptul că la itemii numărul 3,4 și 5
procentajele obținute de ambele eșantioane sunt foarte apropiate ca și procentajele
totale.
b) O diferență semnificativă s-a înregistrat mai ales la itemul numărul 6 unde
rezolvarea sarcinii de lucru a presupus și cunoașterea temeinică a părților
principale și secundare de propoziție.
Centralizare datelor colectate, în urma administrarii testului în cadrul celor două
eșantioane participante la experiment și redarea lor sub forma unei histograme,
evidențiază situația per elev , per item și per sarcină de lucru ( proprie fiecărui
eșantion), dar permite și o mai bună vizualizare a diferențelor rezultatelor obți-
nute de cele două eșantioane.

Situația procentajelor obținute la cei 5 itemi

Eșantionul
Experimental(clasa a IV-a A) De control (clasa a IV-a B)
I1 93,30% I 1 88,00%
I2 89,90% I 2 86,50%
I3 92,40% I 3 93,00%
I4 84,10% I 4 84,02%
I5 92,10% I 5 91,90%

43
Testul aplicat conține 5 exerciții . Punctajul acordat fiecărui exercițiu este următorul:

Nr. exercițiului 1 2 3 4 5
Punctajul 1 2 3 4 5

Punctajul maxim este de 15 puncte.

Corespondența punctaj obținut- calificative :
Punctaj ≤ 4 5,6,7 8,9,10,11,12 13,14,15
Calificative I S B FB

Concluzii asupra rezultatelor obținute de elevii din clasa experimentală (clasa a IV-a
A)
– 2 elevi au obținut calificativul I ceea ce reprezintă 12,5% din totalul elevilor;
– 4 elevi au obținut calificativul S ceea ce reprezintă 25% din totalul elevilor;
– 5 elevi au obținut calificativul B ceea ce reprezintă 31,25% din totalul elevilor;
– 5 elevi au obținut calificativul FB ceea ce reprezintă 31,25% din totalul elevilor;

Corespondența calificativ – numărul elevilor:

Calificativ I S B FB
Nr. elevilor 2 4 5 5

Concluzii asupra rezultatelor obținute de elevii din clasa de control (clasa a IV-a B)

– 3 elevi au obținut calificativul I ceea ce reprezintă 21,43 % din totalul elevilor;
– 2 elevi au obținut calificativul S ceea ce reprezintă 14,29% din totalul elevilor;
– 6 elevi au obținut calificativul B ceea ce reprezintă 42,85% din totalul elevilor;
– 3 elevi au obținut calificativul FB ceea ce reprezintă 21,43% din totalul elevilor

Corespondența calificativ –

Calificativ I
Nr. elevilor 3

Reprezentarea grafică a rezultatelor
a) Diagrama circulară

Clasa
44 numărul elevilor:
S B
2 6
rezultatelor
Clasa a IV -a A
FB 31.25 %
B 31.25%
S 25%
I 12.5 %
Clasa a IV-a B
FB 21.43%
B 42.85%
S 14.29%
I 21.43%FB
3

FB 31.25 %
B 31.25%
I 12.5 %
FB 21.43%
B 42.85%
S 14.29%
I 21.43%

45

b) Histograma

Corespunzător rezultatelor individuale înregistrate, au fost aplicate după caz, măsuri
de recuperare și dezvoltare, având ca suport fișe de lucru diferențiate. 0.00%5.00%10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%35.00%
FB 31.25% B 31.25% S 25% I 12.5%Clasa a IV-a A
0.00%5.00%10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%35.00%40.00%45.00%
FB 21.43% B 42.85% S 14.29% I 21.43%Clasa a IV -a B

46

Testul sumativ
Pentru testul sumativ mi-am propus să sintetizez rezultatele programului de activitate
diferențiat pe cele două eșantioane. Și acest test s-a întemeiat pe obiectivele operaționale
specific etapei de învățare parcurse, la sfârșitul căreia elevii trebuie:
1. să enumere părțile de vorbire învățate;
2. să identifice părțile de vorbire flexibile învățate( substantive, adjectiv, verb,
pronume) prin sublinierea pe text respectând legenda dată;
3. să transforme adjectivele date în substantive și pe acestea în verbe, modificându-
le valoarea gramaticală
4. să asocieze pronumele potrivite cu verbele date, în grupări- verb-pronume –
aplicând corect normele ortografice cunoscute;
5. să analizeze complet toate cuvntele subliniate dintr-un text alcătuit din două
propoziții dezvoltate, sesizând utilizarea corectă a cuvintelor în cadrul
construcției;

47
Test de evaluare
1. Scrieți adjective pentru substantivele date:
moșneag – ………………… fântână -……………….
boier -…………………. ogradă- …………………
2. Din textul dat, subliniați părțile de vorbire potrivit legendei.
substantiv ________ verb  …………
adjectiv  _ _ _ _ _ _ pronume  ._._._._._

,,Era odata o babă și un moșneag. Baba avea o găină și moșneagul un cucoș; găina
babei se oua de câte două ori pe fiecare zi și baba mânca o mulțime de ouă; iar moșnegului
nu-i da nic unul. Moșnegul într-o zi pierdu răbdarea și zise:
-Măi babă, manânci ca în târgul lui Cremene. Ia dă-mi și mie niște ouă, ca să-mi prind
poftă măcar. „
( Ion Creangă, Punguța cu doi bani)

3. Transformați adjectivele date în substantive, apoi substantivele obținute în verbe:
adjectiv substantive  verb
înalt…………………………
leneș………………………..
verde………………………
4. Completați pronumele potrivit verbului dat.
(……..) ascultam; (………)critici; (………..) citesc;
(……..) a explicat; (………)vă gândiți; (………..) se vor speria;

5. Analizați complet cuvintele subliniate din textul dat:
,,Biata găină cum scăpă din mâinile babei, fuge pe drumuri”

……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………

48
Interpretarea datelor

Datorită numărului mare de situații ce s-au impus a fi testate, testul sumativ a cuprins
pe cei cinci itemi redați mai sus, un număr total de 35 de sarcini de lucru.
a) La itemi nr.1 și 4, cele două eșantioane au obținut procentaje apropiate valoric,
având în vedere că sarcinile de lucru nu s-au caracterizat printr-un grad sporit de
dificultate, iar jocurileutilizate nu au avut tangență cu obiectivele specifice
punctelor nr.1 și 4 ale testului;
b) Diferențieri semnificative au apărut la itemii nr.2,3 și 5 care au conținut sarcini de
lucru referiotare la identificarea părților de vorbire flexibile învățate, schimbarea
valorii gramaticale și analiza morfo-sintactică a unor cuvinte indicate pe text.
Departajările procentuale sunt evidente în eșantionul experimental (clasa a IV-a
A) și eșantionul de control( clasa a IV-a B) ,astfel :
Itemi Clasa a IV-a A Clasa a IV-a B
– itemul nr.2 94,2% 70,1%
– itemul nr.3 92,1% 74,6%
– itemul nr.5 74,9% 55,1

c) Din totalul de 35 de sarcini conținute în cadrul testului:
– în eșantionul experimental (clasa a IV-a A ) analiza situației răspunsurilor
per elev ne indică faptul că un număr de:
∙ 8 elevi au dat toate răspunsurile corecte
∙ 5 elevi au raspuns corect la 34 de sarcini de lucru din 35 posibile deci un
număr de 13 elevi s-au situat în limita superioară a clasei.
– în eșantionul de control(clasa a IV-a B), analiza situației răspunsurilor per
elev permite următoarele constatări:
∙ 3 elevi au dat toate răspunsurile corecte

49
∙ 2 elevi au raspuns corect la 34 de sarcini de lucru din 35 doar 5 elevi din
totalul de 14 au dat toate raspunsurile bune și foarte bune.
d) Din analiaza procentajului total, care indică situația pe fiecare eșantion, reiese o
diferențiere evidentă în favoarea celui experimental ( clasa a IV-a A)

Testul aplicat conține 5 exerciții . Punctajul acordat fiecărui exercițiu este următorul:

Nr. exercițiului 1 2 3 4 5
Punctajul 2 3 4 3 6

Punctajul maxim este de 18 puncte.

Corespondența punctaj obținut- calificative :
Punctaj ≤ 5 6,7,8,9,10 11,12,13,14,15 16,17,18
Calificative I S B FB

Concluzii asupra rezultatelor obținute de elevii din clasa experimentală (clasa a IV-a
A)
– 1 elev a obținut calificativul I ceea ce reprezintă 6,25 % din totalul elevilor;
– 3 elevi au obținut calificativul S ceea ce reprezintă 18,75% din totalul elevilor;
– 2 elevi au obținut calificativul B ceea ce reprezintă 12,5% din totalul elevilor;
– 10 elevi au obținut calificativul FB ceea ce reprezintă 62,5 % din totalul elevilor;

Corespondența calificativ – numărul elevilor:

Calificativ I S B FB
Nr. elevilor 1 3 2 10

Concluzii asupra rezultatelor obținute de elevii din clasa de control (clasa a IV

– 2 elevi au obținut calificativul I ceea ce reprezintă
– 2 elevi au obținut calificativul S ceea ce reprezintă 14,29
– 5 elevi au obținut calificativul B ceea ce reprezintă
– 5 elevi au obținut calificativul FB ceea ce repr

Corespondența calificativ –

Calificativ I
Nr. elevilor 2

Reprezentarea grafică a rezultatelor
a) Diagrama circulară

50 Concluzii asupra rezultatelor obținute de elevii din clasa de control (clasa a IV
elevi au obținut calificativul I ceea ce reprezintă 14,29 % din totalul elevilor;
2 elevi au obținut calificativul S ceea ce reprezintă 14,29 % din totalul elevilor;
elevi au obținut calificativul B ceea ce reprezintă 35,71 % din totalu l elevilor;
elevi au obținut calificativul FB ceea ce repr ezintă 35,71 % din totalul elevilor
numărul elevilor:
S B
2 5
Reprezentarea grafică a rezultatelor
Clasa a IV -a A
FB 62.5%
B 12.5%
S 18.75%
I 6.25%Concluzii asupra rezultatelor obținute de elevii din clasa de control (clasa a IV -a B)
% din totalul elevilor;
% din totalul elevilor;
l elevilor;
% din totalul elevilor
FB
5
FB 62.5%
B 12.5%
S 18.75%
I 6.25%

b) Histograma

0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%
FB 62.5%
51
Clasa a IV -a B
FB 35.71%
B 35.71%
S 14.29%
I 14.29%
B 12.5% S 18.75% I 6.25%Clasa a IV-a A
FB 35.71%
B 35.71%
S 14.29%
I 14.29%
I 6.25%

52

Aceste decalaje valorice permit să concluzionăm că jocul didactic are un rol benefic
în sporirea eficienței lecțiilor de comunicare și în însușirea și fixarea cunoștințelor de
morfologie( părți de vorbire flexibile).
Prin jocuri didactice(prelucrate sau create) am solicitat elevii clasei experimentale ( a
IV-a A) la același efort mental pe care l-ar fi făcut într-o activitate didactică obișnuită: să
observe, să recunoască, să denumească, să explice, să clasifice, să transforme, să
compună(creeze), cu deosebire că în joc elevii au efectuat aceste operații într-o formă
plăcută, atractivă mobilizându-și toate rezervele pentru îndeplinirea sarcinilor jocului.

0.00%5.00%10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%35.00%40.00%
FB 35.71% B 35.71% S 14.29% I 14.29%Clasa a IV-a B

53
4.4 Concluzii
Literatura ca artă a cuvântului, prin intermediul căreia realitatea este recreată în toată
complexitatea ei, oferă copilului de vârstă școlară mică un întreg univers de gândire și
sentimente, de aspirații și întrezneli, de înaripare entuziastă și idealuri înalte.
Formarea și modelarea caracterelor, deprinderea copiilor cu normele de comportare
civilizată, cultivarea sentimentelor morale sunt cerințe la realizarea cărora opera lui Ion
Creangă prin specificul ei aduce o contribuție majoră.
În ,,Amintiri din copilărie “ este simbolizat destinul orcărui copil de a face bucuria și
supărarea părinților și de a o lua și el pe încetul pe același drum pe care l-au luat și il vor lua
toți.
În lucrarea de față am căutat să susțin idea că ,,Amintirile” este carte care reconstituie
mitul copilăriei ca stare permanentă de joc, sărbătoare, voie bună, candoare și exuberanță.
Susțin de asemenea că procesul instuctiv –educativ al limbii române în clasele
primare este privit ca ansamblu de practici și activități prin care învățătorul încearcă să
favorizeze dezvoltarea exprimării corecte,expressive și conștientizarea importanței limbii
pentru gîndire, experiență și înțelegerea mesagelor audiate sau citite.
De asemenea, din cele arătate in lucrare, se desprinde concluzia că învățătorul trebuie
să cunoscă specificul muncii cu elevii, particularitățile psihice și individuale ale acestora,
pentru a putea corela activitățile de tip școlar, în vedera unei cât mai bune adaptării la
cerințele muncii de învățare.
Eșalonarea judicioasă a volumului de cunoștințe necesare a fi însușite în vederea
formării conceptelor de bază ale limbii și literaturii române prezintă importanță deosebită în
realizarea sarcinilor propuse.
Modul de folosire a materialului didactic determină însușirea la un nivel superior de
conștientizare a reprezentărilor, noțiunilor și cunoștințelor literare. Metodele de cercetare
pedagogică( observarea, convorbirea, testul, analiza produselor activităților copiilor) permit
obținerea unor rezultate semnificative atât în cunoașterea elevilor cât și în stabilirea nivelului
de însușire a conceptelor( pentru a putea reactualiza, consolida). Evaluarea permanent a
nivelului de cunoștințe ale elevului oferă învățătorului informații privind gradul de însușire a
noțiunilor, capacitatea elevilor de a opera cu aceste noțiuni. În funcție de aceste informații își
va proiecta activitatea următoare, va insista asupra unor probleme, va consolida sau va
aprofunda cunoștințele elevilor.

54
CAP. V
B I B L I O G R A F I E

1. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Ion Creangă – Editura pentru literatura
București -1963
– Istoria literaturii romane –Editura
,,Academiei’’ București, 1979

2.George Călinescu – Ion Creangă – Editura pentru literatura
București , 1964

3.Cornel Regman – Ion Creangă – O biografie a operei
Editura ,,Dacia” Cluj –Napoca,1997

4.Ilie Dan – Destinul unui clasic – Studii și articole
despre Ion Creangă – Editura ,, Albatros’’
București, 1990

5. Sanda Radian – Sinteze de istoria literaturii romane
Venera Dogaru Editura pentru literatura București,
1963

6. Petru Rezuș – Ion Creangă – Mit si adevar,Editura
,, Cartea Românească’’București,1981

7. Irina Petras – Ion Crengă-Povestitorul –Editura
pentru literatură, București, 1964

8. Sofia Dobra – Analize literare și stilistice, Editura
Gheorghe Mitrache ,,Cartea Românească’’, București 1993

9.Ioan Șerdean – Didactica limbii și literaturii române în
învățământul primar , Editura ,,Corint”,
București , 2005

55
10. Învățământul primar – Editura ,,Discipol”, București, 2001

11. Sas Cecilia – ,, Activitatea și personalitatea cadrului
didactic
pentru ciclul primar” , Editura Universitații
din Oradea, 2006
12.X X X – ,, Curriculum Național. Programele școlare
pentru învățământul primar (clasele I-IV),
Editura Didactica și Pedagogică, București ,
1989

13.Sincan, E., Pădureanu , V. – ,, Îndrmătorul învățătorului pentru aplicarea
Molan, M. programelor școlare la clasele I- IV” ,
Editura Sigma , București , 1994

14.Sincan, E. – ,, Obiective și teste pentru evaluarea standard
în învățământul primar” , Editura Coresi , 1994

56
CAP VI.
ANEXE
Proiect didactic

Unitatea de învățământ: Școala cu clasele I-VIII Sîrbi
Clasa: a III-a
Inv. Naghi Florentina
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Disciplina: Limba și literatură română
Unitatea de învățare: Familia
Subiectul: ,,Amintiri din copilărie”, după Ion Creangă
Tipul lecției: consolidare si sistematizare de cunostinte
Scopul lecției : formarea capacitatii de exprimare in enunturi proprii
Obiective de referință:
2.1. sa îmbine enunturi într-un mesaj propriu;
2.3. sa redea prin cuvinte proprii, cu sprijin, un paragraf/fragment dintr-un text citit;
4.1. sa scrie corect litere, silabe, cuvinte, enunturi;
4.3. sa utilizeze sensul cuvintelor noi în enunturi proprii.
Obiective operaționale:
a) COGNITIVE:
O1 –sa povesteasca in enunturi proprii continutul textului „Amintiri din copilarie”;
O2 -sa enumere sentimentele pe care le traiesc fiecare dintre personajele textului argumentand alegerea
facuta;
O3 -sa caracterizeze fiecare personaj in parte stabilind pentru fiecare in parte insusirile fizice si pe cele
morale;
O4 -sa imagineze un alt final pentru intamplarea prezentata in text;

57
O5 – sa explice sentimentele pe care le traiesc fiecare dintre cele doua personaje;
O6 – sa expuna povestirea realizata, caracterizarea personajelor principale, sentimentele traite de cele
doua personaje, un alt final al textului;
O7 – sa precizeze care este personajul cu care se identifica;
O8 – sa extraga invatatura adecvata din textul studiat.

b) PSIHOMOTORII
O 9 -să adopte o poziție corectă a corpului în timpul scrisului și pe tot parcursul orei;
O10 – sa utilizeze corect mijloacele de invatamant;

c) AFECTIVE
O11 – sa participe activ la rezolvarea sarcinilor de grup;
O12- sa manifeste un comportament adecvat in relatiile cu colegii din grup.
Elemente de strategie didactică:
 Resurse procedurale: exercițiul, conversația, citirea explicativă, citire pe roluri, observația,
metoda R.A.I, metoda celor 6 palarii(adaptare), expunerea;
 Resurse materiale: text-suport ,, Amintiri din copilărie”, după Ion Creangă, planșe, coli albe,
marker, fișă de autor, videoproiector, Cd „Amintiri din copilerie”-film, palarii de culori: rosu, albastra,
verde, galben;
 Forme de organizare: frontal, individual, pe echipe;
 Forme si tehnici de evaluare:
-observația sistematică
-evaluarea verbala
– evaluarea scrisa
Durata: 45 minute
 Resurse bibliografice:
,, Învățarea activă” – ghid pentru formatori și cadre didactice;

58

,,Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limbă și literatură română” , MEC,
București, 2004;
Amintiri din copilărie, de Ion Creangă.
***Curriculum Național- Programa școlară pentru clasa a II-a, 2005-2006;
*** www.didactic.ro
*** www.edu.ro

59
Nr.
crt. Secvențele
instruirii Ob.
Op. Elemente de strategie didactică
Evaluare

Activitatea învățătorului
Activitatea elevilor Metode și
procedee Material
didactic Forme de
organizare
1. Moment
organizatoric
1' -Se stabileste ordinea si
disciplina necesara desfasurarii
activitatii in bune conditii;
-Se pregatesc materialele ce se
vor folosi pe tot parcusul orei de
curs Se pregătesc pentru ora de
limba și literatura română. conversația frontal
2. Verificarea temei
si a cunostintelor
anterior dobandite
4' -Se verifica tema de acasa din
punct de vedere cantitativ dar și
calitativ.(exercitiul de la soricel,
pagina 33 din manual)
-Se fac aprecieri asupra
realizarii temei.
– Se cere elevilor sa citeasca
textul pe roluri.
-Se realizeaza un joc prin care se
propune elevilor sa formuleze
intrebari din lectie pe care sa le Elevii citesc tema de acasa ai isi
corecteaza eventualele greseli.

Formuleaza intrebari, raspund la
intrebari, comunica o informatie
despre Ion Creanga sau paseaza conversația
expunerea
Exercițiul

cub

frontal

Aprecieri
verbale

60
adreseze colegilor lor.
– In acelasi timp cu formularea
intrebarilor se arunca spre
colegul vizat un zar care ii va
indica sarcina de lucru(
formuleaza o intrebare si cere
unui anume coleg sa raspunda, sa
spuna colegilor o informatie
despre autorul textului sau
paseaza mai departe). mai departe in functie de sarcina
pe care o indica zarul.

3. Captarea atentiei
5' O1 -Se realizeaza cu ajutorul unei
secvente de film din „Amintiri
din copilarie”.
-Se cere elevilor sa recunoasca
secventa de film.

Observa ca secventa de film reda
tocmai fragmentul din manual.(
La scaldat) Exercițiul
Vizionarea
Conversatia
Explicatia
CD-
„Amintiri
din
copilarie” Frontal Aprecieri
verbale

4. Anunțarea temei și
a obiectivelor
2' – Se precizeaza ca vor discuta pe
marginea textului „Amintiri din
copilarie, vor povesti textul, vor
gasi un alt final textului, vor
caracteriza cele doua personaje Ascultă cu atenție noua temă și
obiectivele.

Conversatia
Explicatia
Frontal

61
ale textului si vor propune solutii
pentru ca Nica sa nu mai plece
de acasa.
Notează titlul lecției în caiet.

5. Dirijarea
recapitulării și
sistematizării
cunoștințelor
15'

O9
O10
O11
O12
– Se cere elevilor sa citeasca
textul pe roluri.
– Se imparte colectivul de elevi
in 4 grupe, fiecare dintre grupe
avand diferite sarcini de lucru,
precis stabilite.Astfel,
Palaria Neagra -reprezinta
grupul povestitorilor
Sarcina de lucru: sa povesteasca
continutul textului respectand
momentele firului epic.
-Se cere elevilor care compun
acest grup de lucru sa-i desemne
colegul care a povestit cel mai
bine intamplarile din text.
Palaria Rosie –reprezinta Citesc corect, expresiv
textul”Amintiri din copilarie”

Povestesc textul, respectand
momentele firului povestirii.

Isi desemneaza colegul care a Lectura
expresiva pe
roluri

Metoda palariilor
Exercițiul
Explicatia
Expunerea

Frontal

Pe echipe

individual

Aprecieri
verbale

62

O1

O5

grupul psihologilor
Sarcina de lucru : sa identifice
sentimentele fiecarui personaj,
argumentand fiecare sentiment in
parte.
– Se cere elevilor sa-si consulte
raspunsurile, sa stabileasca
asemanarile si deosebirile dintre
acestea si sa elaboreze impreuna
raspunsul complet.
Palaria Albastra – reprezinta
grupul criticilor
Sarcina de lucru: sa caracterizeze
fiecare personaj in parte stabilind
pentru fiecare personaj insusirile
fizice si pe cele morale.
-Se cere elevilor sa-si desemneze
doi reprezentanti, unul care va
prezenta caracterizarea lui Nica,
iar celalat va prezenta
caracterizarea mamei.
Palaria Verde- reprezinta realizat cea mai reusita povestire.

Stabilesc pentru fiecare personaj
in parte sentimentele pe care
acestea le traiesc argumentand
fiecare sentiment identificat.
Se consulta pentru elaborarea
unui raspuns complet.

Realizeaza caracterizarea
fiecarui personaj ajutandu-se de

Exercițiul
Explicatia
Conversatia

Fise de
lucru
ajutatoare

individual

Pe echipe
Individual

Observarea
sistematică a
comporta-
mentului
elevilor

63

O2

O4
O9
O10
O11 grupul creatorilor
Sarcina de lucru: sa imagineze
un alt final textului.
– Se cere elevilor dupa elaborarea
fiecarui final, sa reconstruiasca
impreuna unul inedit.
-Se cere elevilor sa-si aleaga un
reprezentant care sa prezinte
final materialele puse la dispozitie.

Reprezentantii echipei vor
prezenta rezultatele muncii lor.

Rezolva individual sarcina de
lucru, apoi isi reunesc eforturile
pentru a gasi un final inedit.
Reprezentantul va prezinta
rezultatul muncii echipei.
Exercițiul
Explicatia
Conversatia

Exercițiul
Explicatia

Fise de
lucru
ajutatoare

Pe echipe
Individual

Aprecieri
verbale

observarea
sistematică a
comporta-
mentului
elevilor

Aprecieri

64
O12

O3 Conversatia

Pe echipe
Individual
verbale
6. Asigurarea
retenției și
transferului
10' O6
O9
O10
O11
O12 – Se cere reprezentantilor sa
prezinte colegilor rezultatetele
muncii fiecarei echipe in parte.
– Se fac aprecieri asupra muncii
fiecarei echipe in parte.
Prezinta rezultatele muncii
echipei. Conversația
Expunerea

Conversația
Frontal

Frontal

Aprecieri
verbale

Obtinerea
performantei
5’ O9
O10 -Se completeaza corespunzator
cele patru cadrane ale fisei de
lucru individual (anexa 1) Completeaza fisa de lucru
individuala Conversația
Expunerea Fise de
lucru
individual Frontal si
individual Aprecieri
verbale

65
O11
O7
Conversația

7. Evaluarea
5' O8
O9
O10
O11
O12 Se fac aprecieri verbale asupra
participarii elevilor la lectie si
evidentiază elevii care au raspuns
mai mult pe parcursul acesteia.
Se noteaza cativa elevi. Ascultă cu atenție Conversația
Explicatia
Exercitiul
Frontal si
individual Aprecieri
verbale

calificative
8. Anuntarea temei
pentru acasa 1’ Se propune spre rezolvare acasa
fisa de lectura (anexa 2) Retin sarcina de lucru pentru
acasa.
9. Incheirea
activitatii -Se propune spre vizionare o
proiectie ce cuprinde imagini de
la Bojdeuca lui Ion Creangasi
audierea unui fragment din
„Amintiri din copilarie in lectura
lui Mihail Sadoveanu Urmaresc cu atentie proiectia de
poze de la Bojdeuca lui Creanga
.

Anexa 2

1. DENUMIREA LECTURII
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
_________________________________________________________
2. DENUMIREA AUTORULUI: ION CREANGĂ
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
_________________________________________________________
3. PERSONAJELE PRINCIPALE
____________________________________________________________________________________
________ ____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
_________________________________________________________
4. PREZENTAREA LECTURII
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
________________________________ ____________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________ ________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
________________________ ____________________________________________________
66
FIȘĂ DE LECTURĂ
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
_____________________________________________________
DENUMIREA AUTORULUI: ION CREANGĂ
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
_________________________________________________________
PERSONAJELE PRINCIPALE
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
_________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________ ____________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________ ________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________ ____________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________ ________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________ ________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________________________
____________________________________________________

67
MODELE DE JOCURI DIDACTICE UTILIZATE ÎN
CERCETARE

1. ,,Cei mai isteți”
Obiective: consolidarea cunoștințelor despre genul și numărul substantivelor,
utilizând correct formele flexionare ale substantivelor în comunicare; consolidarea
deprinderilor de coordonare a mișcărilor.
Sarcina didactică: găsirea unor substantive de un anumit gen sau număr, indicar de
conducătorul jocului.
Material utilizat: o minge mică
Jocul se desfășoară pe grupe de 4-5 elevi, care vor fi chemate pe rând în spațiul din
fața clasei. Grupa va forma un cerc în jurul învățătorului. Acesta va explica elevilor că va
arunca mingea către un anumit elev care după ce a prins-o, are la dispoziție 4 secunde pentru
a da un exemplu de substantive comun al cărui gen sau număr îl va anunta învățătorul.
Jocul începe. Învățătorul spune: ,, Pentru ca răspunsurile voastre să fie bune, trebuie să
prindeți mingea, să dați un exemplu corect, să vă încadrați în timp și să-mi aruncați mingea
înapoi.Orice neatenție atrage după sine eliminarea din joc. Începem cu substantive de genul
feminine”, după care aruncă imediat mingea către un elev.
Dacă răspunsul acestuia respectă regulile stabilie, rămâne în joc, iar în caz contrar
trece în bancă și jocul continuă așa pâna rămân 2-3 elevi.
Se anunță încetarea jocului, iar elevi rămași în joc trec într-o parte. Se procedează
identic și cu celelalte grupe, iar în final se va forma o grupă cu toți aceia care au fost
selecționați. Se procedează și cu ei la fel, până rămân 2-3 elevi evidențiați.
Se recomandă ca, după primul joc învățătorul să încredințeze sarcina de conducător pe
rând câte unuia dintre elevii selecționați și să schimbe genul substantivelor spuse de copii.
Sarcina didactică se poate complica cerându-li-se elevilor exemple de substantive de
un anumit gen dar și număr.

68
2. ,,Mă cunoști”
Obiective: fixarea deprinderii de a realize corect acordul adjectivelor cu
substantivele în gen și număr,utilizând correct formele flezionare ale părților de vorbire;
activizarea vocabularului și îmbunătățirea expresivității limbajului, utilizând corect cuvintele
în funcție de tema abordată într-o situație de comunicare; dezvoltarea gândiri asociative, a
memoriei, și educarea spiritului de observație și de cooperare în diferite situații de
comnunicare; dezvoltarea gândirii asociative, a memoriei și atenției; educarea spiritului de
observație și de cooperare în diferite situații de comunicare.
Sarcina didactică: identificrea caracteriasticilor fizice și morale ale personajelor
din textile citite(basme, povești, povestiri).
Material utilizat: illustrate cu diferite personaje ale poveștilor și povestirilor
cunoscute.
Jocul s-a bazat pe cunoștințele dobândite în urma studierii unor povești ca: ,,Punguța
cu doi bani”, ,,Fata babei și fata moșneagului”, ,, Ursul păcălit de vulpe”, ,,Albă ca zăpada”
etc, iar ca materil s-au folosit ilustrații cu diferite personaje din aceste povestiri.
La prezentarea unor ilustrații elevii au sarcina de a recunoaște personajul și de a-l
caracteriza. Când se prezintă ilustrația corespunzătoare elevul răspunde după caz în felul
următor:
,, Fata moșneagului- o fată bună, harnică și frumoasă”
,, Fata babei – rea, urâtă și leneșă”
,, Albă ca zăpada- frumoasă și bună”
,, Piticii- bărboși, buni, harnici.”
Acest joc pregatește elevi pentru a realize mai târziu portretul moral al personajelor
din lecturile citite. Elevii sunt obijnuiți să desprindă atât trăsărurile negative cât și pe cele
positive ale personajelor.

3. ,, Când faci, ai făcut, vei face –așa?”
Obiective: exersarea deprinderii de a folosi corect timpurile verbului în diverse
construcții, utilizând adecvat cuvintele, în funcție de tema abordată într-o situație de

69
comunicare, dezvoltarea gândirii asociative și a atenției voluntare, educarea spiritului de
observație, a spiritului critic și de cooperare în actul comunicării.
Sarcina didactică: folosirea corectă a timpurilor verbului prin descrierea adecvată a
actiunilor specifice tablourilor prezentate.
Material utilizat: în diferite anotimpuri ale anului.
Jocul se desfășoară în colectiv. Se prezintă elevilor tablouri de acțiune ale unor
copii, în diferite anotimpuri ale anului pe baza acestora alcătuindu-se propoziții dezvoltate.
De exemplu:
Pe baza tabloului despre primăvară un elev spune propoziția: ,, Maria culege ghiocei
gingași”( verbul la timpul present)
Apoi conducătorul jocului adreează întrebarea:
– Tu când ai făcut(vei face) așa? la care elevul trebuie să răspundă în propoziții
cu verbul la timpul cerut de întrebare.: ,, Eu am cules ghiocei gingași astă
primăvară” sau ,, Eu voi culege ghiocei gingași la primăvară”.
Se continuă în același mod și cu celelalte tablouri. În felul acesta elevii sunt puși în
situația de a trece verbul din propozițiie la timpurile modului indicativ.
Elevii pot intervenii în comunicare, dacă este cazul exprimându-și propriile opinii.

4. ,,Ce știi despre mine?”
Obiective: consolidarea deprinderii de a folosi corect pronumele personal la numărul
singular (eu, tu, el, ea) utilizând corect formele flexionare ale părților de vorbire în cadrul
propozițiilor construite; activizarea vocabularului și îmbogățirea expresivității limbajului în
diverse situații de comunicare ; dezvoltarea operativității și flexibilității gândirii; educarea
atenției.
Sarcina didactică: găsirea unor răspunsuri la întrebările puse de conducătorul
jocului, utilizând pronumele personale la numărul singular.
Regula jocului prezintă numai folosirea pronumelor, nu a numelor proprii.

70
Elevii se învârtesc în cerc la rostirea întrebării; ,,Ce știi despre mine?”: elevul numit
are sarcina de a formula o propoziție în care să se arate o însușire a conducătorului jocului,
folosind pronumele personal cerut.(,,Eu știu că tu ești un băiat harnic”).
Dacă răspunsul a fost corect , acest copil se adresează clasei: ,,Ce mai știți despre
el/ea?(,, El/Ea scrie ordonat”)”.
Conducătorul jocului este schimbat de al doilea elev, dacă acesta a răspuns corect.
Considerăm că o mini-cercetare experimentală de tipul celei realizate ar putea avea
un impact mai mare asupra practicii școlare dacă modelele de jocuri didactice și
instrumentele propriu-zise (testele aplicate) ar fi utilizate în cadrul mai multor colective de
elevi, cu posibilitatea comparării rezultatelor și luării de măsuri adecvate.

71

72

73