CAPITOLUL 7 GESTI UNEA RESURSEI FORESTIERE (A PĂDURILOR) …392 7.1. Ecosistem ul forestie r – o minune a naturii ………………. [628355]

CAPITOLUL 7 GESTI UNEA RESURSEI FORESTIERE (A PĂDURILOR) …392
7.1. Ecosistem ul forestie r – o minune a naturii ……………. ………………………………….. 392
7.2. Funcțiile pă durii – Sinteză …………………………. …………………………………………… 393
7.3. Det alii privind funcțiile pădurii ……………………. …………………………………………. 395
7.4. Pădurea și „despăduririle” în cifre,dat e și fapte, pe scur t comentate …………….. 405
7.5. Evoluția ecosistemului forestier românesc ……………. ………………………………… 411
7.6. Ecol ogia schimbării cli matului și starea de săn ătate a p ădurilor ………………… 413
7.7. Starea de s ănătate a pă durilor în spațiul românesc ……………………………………. 415
7.8. Poluarea pădur ilor cu ploi acide ……………………. ……………………………………….. 420
7.9. Perdele forestiere și ag roforestiere de protecție …….. …………………………………. 422
7.10. Unel e aspecte privind managementul pădurilor …………. ……………………………. 433
7.11. Probleme de i mpact asupra mediului în ansamblul său …………………………….. 436
7.12. Întoc mirea planului de mana gement și im plementarea lui ………………………… 438
7.13. Monitorizare și evaluare …………………………… ………………………………………….. 439
I

CAPITOLUL 7 GESTIUNEA RESURSEI FORESTIERE
(A PĂDURILOR)

7.1. Ecosistemul forestier – o minune a naturii

Importanța pădurii o găsim lapidar form ulată încă acum peste 2.000 de ani în
urmă de către învățatul naturalis t roman PLINIUS CEL BĂTRÂN care, referindu-se la
PĂDURE, spunea că aceasta reprezintă:
“DARUL CEL M AI DE SEAMĂ CE I S-A DAT OMULUI ”
(Sumum munus homini datum)

“Pădurea realizează în timp și spațiu un echilibru biologic atât de complex și
cuprinzător, atât de intens și bine articulat în ansamblul acțiunilor și retroacțiunilor
dintre floră, faună, climă și sol, încât integritat ea biosferei nu poate exista fără
perpetuarea ecosistemelor fore stiere …” (Răsmeriță, 1983)
392

Putem afirma că pădurea este și va rămâne principalul factor de protecție a
mediului înconjurător și implicit a spațiului geografi c, dar și cel mai important factor de
menținere a echilibrului ecologic.

7.2. Funcțiile pădurii – Sinteză
Figura nr. 308
Tip
turisticFUNCȚI A
PRODUCTIVĂ
FUNCȚIA DE
PROTE CȚIE
FUNCȚIE
RECREATIVĂ
ȘI AGREMENTPĂDUR EAMasă le mnoasă Produse secundar e
Protecția solurilor
contr a eroziunilo r
Protecția regimului
apelor Protecția contra
factorilor cli matici
dăunător i
Protecția inte reselor
științifice, reze rvații,
parcuri
Tip moderator
climatic FUNCȚI A
SAN ITARĂ FUNCȚI A
ESTETICĂ
Tip
peisagistic
Tip
igienic
Tip
cinegetic
Tip
piscicolTip de cadru
peisaj
Tip de agrement
(recreator )
Tip cadru pentru
ping cam

În viziunea revistei Science et Vie nr. 1039, aprilie 2004, pag. 96-107, pădurea
reprezintă un patrim oniu valoros, dar foarte fragil, o construc ție culturală și biologică
deosebită, deschisă tuturor în mod gratuit, mediul cel mai democratic, cu virtuți
ecologice și sursă de activități m ultiple.
Printre m arile sale virtuți:
– producție de lem n,
– epurator pentru apele freati ce,
– filtru contra poluanților prin hum us,
– depozitar de cantități imense de carbon,
– limitează expansiunea nisipuril or, eroziunea,
393

– adăpostește nu meroase specii d e organisme v egetal e și ani male,
– reprezintă un teren propice pentru agrem ent.

Pădurea are și dușmani: timp de jumătate de secol, mari catastrofe au avut
consecințe grave asupra păduril or.
– Furtunile , uraganele, taifunurile devastează mari suprafețe de pădure, distrugând
arborii pe arii întinse ; măsura de protecție ar fi recoltarea mai timpurie de arbori (arbori i
bătrâni nu rezistă intem periilor, vânturilor, etc.).
394

– Seceta: aceasta încetinește creșterea pădurii și favorizează dezvolta rea agenților
patogeni; cei mai fragili sunt arborii tineri; pentru reducerea pagubelor se pot selecționa
esențe mai rezistente sau făcând tăieri de arbușt i în anum ite zone, deoar ece aceștia reduc
o parte a apei disponibile.
– Gerurile : prin neadaptarea la clima în care sunt plantați unii arbori pot suferi din
cauza geru rilor. Ca măsură: evita rea esențelor inadaptabile.
– Incendiil e: pericol real pentru păduri, floră și faună , dar și pentru om și bunurile
sale; uneori, refacer ea zonei poate dura decenii; ca măsuri: combaterea incendiilor cu
mijloacele cele mai eficiente de stingere și protejarea zonei.
– Ploile acide : poluarea atmosferică datorată oxizilor de sulf și azot ⇒ acid
sulfuric și azotic, produce ploile acide, cu consecințe grave asupra creșterii vegetației;
măsuri de comb atere: se studiază răspândirea aeriană de var pentru comp ensarea
acidificării.
– Agenți patogeni : insecte dăunătoare și ciuperci, boli specifice; combatere:
mijloace fito-sanitare.

7.3. Detalii privind funcțiile pădurii

SUB ASPECT ECOLOGIC ȘI ECONOMIC PĂDUREA
ÎNDEPLINEȘTE O SERIE DE FUNCȚII VITALE:

•
•
−
− PĂDUREA a constituit „haina naturală” protectoare, a formării și evoluției solulilor
– a solurilor forestiere. Cu excepția zonei de stepă, solul s-a format sub pădure, sub
influența bogăției și complexității biocenozei și a excepțional ei ei organizări
structurale, spațiale.
PĂDUREA ESTE SCUTUL CEL MAI EFICACE DE APĂRARE A SOLULUI
CONTRA EROZIUNII
Com parativ cu terenurile fără vegetație, unde eroziunea oscilea ză între 140 – 750
mc/an/ha, în pădure acest proces este mu lt mai redu s, între 0,1 – 2,5 mc/ an/ha.
Cercetări comparati ve efectuate în țara noastră au pus în evidență faptul că, într-o
pădure bătrână de fag având consistenț a 0,8 și litiera bine formată, eroziunea
395

solul ui este de 84 de ori mai mică decât într-un teren descoper it, iar sub aceeași
pădure lipsită de litieră de numai 6 ori.
Date de cercetare atestă că, în cursul unei ploi torențiale (frecvente în ultim ii ani)
grosim ea stratului fertil de sol spălat de ap ă variază: −
•
−
− Tabelul nr. 309
¾
¾
¾
¾
¾ În pădure cu sol acoperit de li tieră – 0,02 – 0,05 cm
Pădure cu sol lipsit de litieră – 0,03 – 0,5 cm
Fânețe și alte teren uri plantate – 0,03 – 0,125 cm
Pășune în pantă – 1,6 – 2,5 cm
Teren a rabil în pantă – 2,5 – 5,0 cm

Pădurea și vegetați a forestieră îndeplinesc o importantă funcți e antientropică,
intervenind activ în conservarea formelor de relief, împotriva eroziunilor de suprafață și
adânci me, pentru evitarea alunecărilor de teren, fixarea nisipu rilor și solurilor nisipoase
și asanarea terenului c u exces d e umiditat e.
Funcția de protecție a solului și de asigura re a stabilității acestuia o poate exercita
integral numai pădurea bine închisă.
Moto : “Când distr ugi pădur ea îți seacă iz voarele”
(proverb românesc)

Moto:
– sau cu m apare în memorabilel e versuri emin escien e, legătura d intre codru și ape:
“Codrul – frate cu românul / De s ecure se tot pleacă / Și izvoarele îi seacă.”
PĂDUREA, prin prezența ei, prin procesel e fiziologice ale componentelor ei
influențează puternic procesel e hidrologice și d eci circuitul a pei în natură.
Faptul că zona montană (de ex.) împădurită în proporție de 60%, unde se cantonează
65% din suprafața totală a păduril or furnizează în jur de 2/3 din volum ul mediu al
apelor scurse (deși munții ocupă doar 21% din suprafața Românie i) și participă la
balanța hidrologică cu peste 45% din volum ul total de apă, confirmă din plin acest
lucru.
Scurgerea de suprafață (apa rezultată din precipitațiile care nu au fost interceptate, nu
s-au infiltrat în sol și nu s-au întors în atmosferă prin evapo rație sau
396

evapotranspirație) a unei cantită ți de cca. 100 mc de apă prove nită din ploaie este de
aproape 6 ori mai mare în te ren deschis față de pădure.
Un hectar de teren împădurit poate înmagazina în prim ii 50 de cm de la suprafață o
cantitate de 1460 mc apă. Este deci justificată afirm ația că „… pădurea, în
complexitatea ei ecosistem ică, reține o cantitate de apă egală cu acea reținută de un
baraj” (Răsmeriță, 1983). −
− După unele cercetări ale FAO, s-a dovedit că pădurea reține de 3 – 6 ori mai multă
apă decât vegetația d e pășune.
Coeficientul de scurgere a apei, ale cărui valori sunt cuprinse în intervalul 0 – 1,0
variază în funcție de gradul de îm pădurire: −
−
−
−
−
− de la 0,24 la un grad d e împădurire de 90%
de la 0,41 la un grad d e împădurire de 57%
și la 0,67% în cazul unui grad de îm pădurire de numai 13%.

Scurgerea totală în râurile cu bazinel e împădurite este aproape dublă comparativ cu
cea din râurile ale căror bazine sunt despădurite și că, la fiecare creștere cu 10% a
gradului de îm pădurire, scurg erea sporețe cu 12 – 17 m c.
Pădurile au o influență pozitiv ă și asupra calității apelor , în sensul îmbogățirii
acestora în ioni și al dim inuării procentului de am oniac.

Rezultatele unor cercet ări arată că în urma trecerii prin coronamentul arborilor,
conținut ul apei în ioni de hidrocarbonat de calciu crește cu până la 46,5 mg/l, față
de situația din câmp descoperit, iar ionii de calciu, până la 10,12 mg/l, față de 3,4
mg/l în câm p deschis.
−
. Conținut ul de amoniac (unul din principa lele elemente de poluar e) scade de la
0,24 mg/l în apele ce se scurg pe versant despădurit la 0,16 mg/l în apele care
au străbătut o perdea fores tieră cu o lățime de 45-50 m

Intervenții le antropi ce asupra pădurii pot produce dereglaje hidrologice și la mari
distanțe (în timp și spațiu). De exemplu, implicațiile dereglaj elor hidrologice
instalate după tăierea pădurilor la începutul secolului XX în Vrancea și în bazinele
superioare ale Târnavelor și Mureșului sunt suportate de actual a generație; tot așa −
397

cum ea însăși, prin distruger ea pădurilor de fag din nordul Olteniei, pregătește un
nou dezechilibru greu de suportat și acceptat de generațiile care vin (se pot da din
nefericire foarte m ulte exemple).
Pădurea îndeplinește funcția de protecție a apelor, dar pentru existența ei are mari
pretenții față de aceasta. Apa participă la principalele proces e fiziologice care au loc
în plantă, fiind prezentă în toat e țesuturile în proporție de 5 0 – 90% din greutatea lor. −
− Se estimează că un hectar de pă dure matură conține 20.000 – 40.000 l apă .
Consumul de apă al pădurii variază în funcție de compozi ția, structura și vărsta
arboretelor, intensitatea vântului, anotim p etc. −
−
−
− Cel mai mare volum de apă este f olosit de arbori pent ru transpi rație.
Producerea de O2 și eliminar ea de apă prin transpirație, poate fi dedusă și indirect
prin indiciile suprafeței foliare. Acesta este de 2 – 3 ori mai mare în cazul păduril or
de foioase (stejar, fag ) în co mparație cu un lan de grâu.
Un hectar de pădure poate transpi ra anual până la 3,5 milioane litri, ceea ce
reprezintă până la 350 mm/m2 din precipitațiile căzu te

O schemă a reglării bilanțului apei în pădure se prezintă după cum urmează (Marin,
1993).
(precipitații = 100%)

¾
¾
¾
¾
¾
¾
¾ apa reținută de coronament ș i evaporată – 15 – 40%
zăpadă spulberată – 0 – 1%
scurgerile de la suprafața solului – 1 – 5%
evaporația apei din solu l păduri i – 3 – 10%
scurgerile laterale prin sol – 10%
apa consumată prin transpirație – 20 – 25%
apa pătrunsă spre pânza freatică – 15%
Se spune pe drept cuvânt că pădur ile bazinelor hidrografice mon tane și deluroase sunt:
„CASA APELOR Î MBELȘUGATE ȘI REGULAT CURGĂTOARE”
(Gh. Ionescu-Sisești și M. Dră cea, 1920).

Să nu uităm că 2/3 din sursele de apă ale țării sunt asigurate de munții împăduriți ai
Rom âniei – de pădurile din m unte.
398

PĂDUREA, influențează asupra majo rității parametrilor climatici . Aceas ta
influențează, în primul rând, asupra atmosferei interioare și își creează, pe fondul
climatului local – un m icroclimat propriu, de tip forestier (fi toclimat forestier). •
−
−
−

−
• Influența pădurii se manifestă însă și asupra spațiilor din vecinătat ea masivelor
forestiere sau asupra arealelor poenite din interior, unde se conturează un topoclim at
specific de pădure, mai blând și mai stabil.
În zilele însorite din perioada caldă a anului, păduri le, în comparație cu alte tipuri de
vegetație, se comportă ca niște suprafețe „reci” sau „depresiun i termice”. O parte a
radiației solare incidente este reflect ată de coronament (de la 5% până la 20%, în
funcție de natura și densitatea vegetației forestiere), altă parte este absorbită de
frujnziș (pădurile au cea mai mare capacit ate de absorbție a radiației solare
comparativ cu alte tipuri de vegetație) sau este împrăștiată difuz în interiorul
arboretelui și numai o cantitate mică pătrunde sub masiv, până la sol (2 – 5%).
Pădurea, prin caracteristicile sale, determină sub aspect termic, coborârea maximelor
(cu până la 1,9șC în luna septem brie) și ridicarea minimelor (cu până la 1,7șC în luna
mai) comparativ cu terenul descoperit. În pădure este mai răcoros vara și mai cald
iarna.
Paralele cu reducerea vitezei vântului și cu micșorarea evapotr anspirației, pădurile
rețin o cantitate sporită de zăpadă, mărind astfel cantitatea de apă infiltrată în solul
forestier. Toate aceste efecte utile de protecție ale pădurilor împotriva unor factori
climatici dăunători se resim t și în zonele limitrofe, pe o distanță de 500 – 1.000 m,
funcție de lungim ea lizierei pădurii, de înălțimea arborilor, structura arboretului,
incidența vântului fa ță de marginea pădurii etc.
Concretizarea acestor efecte binefăcătoare se regăsesc în influențe pozitive asupra
agroecosistemelor, ca și as upra habitatelor umane.
FUNCȚIA ANTIPOLUANTĂ DE ASANARE, DE „PURIFICARE” A
ATMOSFEREI a devenit în prezent una din funcțiile cele mai importante apreciată
pretutindeni pe TERRA, datorită faptului că POLUAREA, a devenit un fenomen de
o amploare nemaiîntâlnită datorită unor cauze multiple și greu de control at (emanații
sub form ă de gaze, vapori sau pulberi – CO2, SO 2, CO, NO, NO2, CH 4, fenoli,
fluoruri, cenușă – provenite de la cocserii, furnale, platform e petrochimi ce, fabrici de
îngrășăm inte chim ice și pesticid e etc.). Despre ele s-a vorbit într-un capitol anterior.
399

−
− Prin faptul că în procesul de fotosinteză padurea reține bioxid ul de carbon (CO 2)
și elim ină oxigenul, pădurile sunt uriașe fabrici de oxigen.
Anual pădurile TERREI produc cca. 55 mld. tone de oxigen, iar în țara noastră –
aproxim ativ 25 m il. tone.
− Pentru fabricarea unei tone de lemn arborii consumă cca. 1,8 tone de CO 2
−
−
−
−
− și
eliberează aproxim ativ 1,3 tone de oxigen.
1 hectar de pădure produce anual 30 tone de oxigen (V. Giurgiu, 1980), din care
consum ă 13 tone pentru resp irație (E. Tarhon, 1984).
Același hectar de pădure consum ă în procesul de fotosinteză 16 tone de CO 2, în
acest m od pădurea având un rol esențial în prevenirea “efectulu i de ser ă”.
Pădurea stochează pe puțin de 20 de ori mai mult carbon la hectar în raport cu
terenurile agricole.
Cercetări din SUA și Germani a atestă că producția de oxigen într-o pădure de pin
este de 30 tone/an/ha, într-o pădure de foioase de 16 tone/an/h a, iar în culturile
agricole de num ai 3 – 10 tone/ an/ha.
Un singur arbore de fag, înalt de 25 m cu diametrul coroanei de 15 m, produce în
timpul zilei, în numai o oră – 1,7 kg de oxigen –care corespund e neces arului de
oxigen al unui om pentru 3 zile.

– În ceea ce privește POLUAREA CHIMICĂ, în literatura de specia litate se
menționează că un curent de aer poluat cu SO2 în concentraț ie de 0,1 mg/mc, va fi
complet d epoluat dacă v a traversa lent 1 ha de pădu re.
– Prin reduc erea vitezei vântului și pe cale mecanică prin frunziș, se apreci ază că 1
hectar de pădure poate reține praf în cantitate de 60-70 to/an, adică o cantitate de 6-7
ori mai mare co mparativ cu vegetația ierboa să (V Giurgiu 1980).
– Același hectar de arboret de molid sau pin reține 30-35 to de praf într-un an, iar un
arboret de fag 68 to/ha.
– Cercetările au stabilit că un metru cub de aer aflat deasupra zonei indust riale a unui
oraș conține cca 100.000-500. 000 particule de praf și funingine . Același volum de
aer conține 5.000 de particule deasupra unui camp și numai cca 500 deasupra unei
păduri.
400

– Efectele degradante ale poluanților varia ză în funcție de cantitatea și concentrația
emisiilor, condițiile meteorologi ce, forma terenului etc.
Poluarea industrial ă afecteaz ă în prez ent peste 200.000 ha de pădure în
Cehia, 400.000-450. 000 în Germania , peste 300.000 în Polonia.
În România sunt afectate peste 150.000 ha îndeosebi prin poluar ea fizică
(praf de ciment, azbest) și chimică (SO 2, F, Cl).
Frunzișul arborilor și subarbor etului constituie un filtru care reține particulele de
praf și pul berile de cele mai var iate tipuri, care l a fiecare p loaie este „curățat”.
Capacitatea pădurii de a funcționa ca „filtru” sau „barieră biologică” (sau după alții
„barieră ecologică”) împotriva noxel or este limitată. Peste anumite valori ale
concentraț iei arborii începând să sufere de necroze, d eformații , cloroze sau mor.
Pădurea realizează o EPURARE MICROBIANĂ prin eliminarea de FITO NCIDE
volatile (5-30 kg/ha/an). •
Fitoncid = derivat organic secundar al metaboli smului plantelor cu acțiu ne
nocivă asupra bacteriilor.
Exemplu : În timp ce pe bulevardele Parisului s-au determ inat 570 mii bacterii/m c
aer, iar în unele magazine chiar 4-8 mil, în pădurea Fontainbl eau din apropierea
metropolei s-au găsit num ai 50-55 bacterii/mc aer.
Efectul fitoncidic al pădurilor se întinde pe o rază de până la 50-100 km de
periferia unei păduri. Cu îndepă rtarea de pădure aces t efect sc ade.
• Pădurile, spațiile verzi în genera l (incl. perdelele forestiere ) au și însușirea
importantă de a atenua intensit atea zgomotului, funcționând ca un „ecran acustic”.
Cu cât ecranul este mai „complet” și „compact”, în sensul că protecția coroanelor
acoperă cât mai mult secțiunea verticală și arborii sunt mai deși, cu atât acesta este
mai absorbant.
S-a constatat că rășionasele oferă protecție fonică superioară tot timpul anului, dat
fiind persi stența frunzișului.

– În literatura de specialitate se citează aprecieri care atribuie perdelelor forestier e
(de ex.) capacitatea d e a reduce zgom otul cu până la 10 decibel i.
– Cercetări din SUA au arătat că o fâșie de pădure lată de 30 m, de-a lungul
unei șosele, reduce cu 8-11% z gomotul produs de circulația auto mobilelor.
401

• Rolul depoluant al pădurii este , implicit ș i un ROL SANOGEN.
o Ionii ușor favorabili sănătății, sunt în concentrații mai mari cu 30-70% față de
terenurile neforestiere.
o Pădurile de rășinoase, sau rășinoa se în amestec cu fag din zonele de munte cu
aer pur și uscat sunt benefice p entru unel e afecțiuni respirato rii.
o Ansam blul de condiții create de pădure contribuie la optim izare a tensiunii
arteriale et c.
ƒ Prin funcția sa recreativă pădurea asigură o influență binefăcă toare asupra stării
generale a organismului, nu numai prin ameliorarea climatului, ozonifi carea aerului
și purificarea sa de particule de praf și alte elemente toxice, ci și prin efectul cal mant ,
de confort psihic caracteristic întregii am bianțe din pădure.
o Importanța funcției recreative s porește aproape direct proporți onal cu cr eșterea
numărului de locuitori și îndeosebi a populaț iei urbane intoxic ată de
artificializarea „ mediului urban”.
o Într-un raport al Secret ariatului ONU consacrat urbanizării, una din
concluziile principale ce se desprinde este aceea că, populația globului trece,
cu fiecare an mai m ult, dinspre r egiunile rurale spre orașele T errei.

Date recen te argu mentează el ocvent un asem enea proces:
– În prezent 45% din întreaga populație a lumii, respective peste 2,7 miliarde de
personae se află concentrate în orașe, estimările pentru 2010 arată că această
cifră va reprezenta 3,7 miliarde de persoane (peste 50% din populația
globului ).
Țările dezvoltate se situează deasupra cu multe procente față de media pe
glob în pri vința populației urbane.
– În România populația municipiilor șiorașelor reprezintă peste 50% din total,
adică aproximativ 11,6 m il persoa ne, concentrate în 260 de loca lități urbane.
• Din punct de vedere al biodiversității , PĂDUREA CONSERVĂ UN GENOFOND
DE MARE DIVERSITATE ȘI DE UN IN TERES ȘTIINȚIFIC FOARTE MARE.
Această funcție constă în însușirea pădurii de a constitui un element major pentru
protejarea naturii în scopuri științifice ca ecosisteme natural e, pentru unele specii de
402

floră sau faună de importanță deosebită sau aflate pe cale de dispariție, ca rezervații
de ordin genetic etc.
o Num ai în fondul forestier din Rom ânia s-au identificat peste 500 de tipuri de
pădure, iar în făgetele din Carpați se găsesc peste 10.000 de specii de plante și
animale.
o În pădurile noastre se află cca 60 de specii de arbori, un inventar bogat în
comparație cu Europa Centrală și de Vest unde se află 42 de spe cii.
o Pericolul dispariți ei treptate a unor ecosistem e forestiere naturale,
polifuncționalitatea pădurilor au dus la definirea și dezvoltar ea acțiunii de
conservare și ocrotire a pădurii în rezervați i.
Despre importanța acestora, E. Pop, 1973, scria: „Nesfârșită este problem atica
științifică a pădurii, care poate fi abordată din atât de multe laturi și cu atât de multe
metode, mai ales în aceste rezerv ații ferite de exploatare și care au deosebita șansă să
servească drept modele suverane pentru exploatarea multiplelor interferențe ale
echilibrului ecologic din natură atât de persistent ultragiat de activitatea umană și atât de
devastator în starea sa a rhaică provocată de o m.”
o În zona montană a țării mai există complexe de păduri seculare (păduri
prim are), virgi ne formate din arborete naturale (se pare singur ele din Europa).
Se impune conservarea structurilor naturale ale acestor ultim e vestigii
seculare.
Aceste păduri, nu numai că se află pe o treaptă avansată de organizare
lăuntrică, dar au ajuns, de-a lungul unor complicate și încă prea puțin
cunoscute procese de adaptare, la cel mai înalt nivel al evoluț iei lor
progresive, de unde sunt posibile alte noi evoluții spre forme și mai înaintate
ale perfecț iunii ecosistemelor naturale forestiere.
o Distrugerea și înlocuirea lor cu ecosisteme artificial e nu numa i că ar întrerupe
acest proces logic, dar l-ar arunca înapoi cu multe milenii, antrenând pierderi
inestimabile de informații ecologi ce ca și pierderi enorm e ale patrim oniului
genetic încă neexplorat p e car e acestea îl dețin.
• PĂDUREA, îndeplinește o inestimabilă funcție de produc ție – produce bunuri
materi ale fără să polueze: lemnul cu diverse destinații, alte produse secundare
403

precu m: ciuperci, fructe naturale , diverse produse medicamentoa se, rășini, uleiuri
eterice et c.
o Actualmente (de ex.) se cunosc peste 10.000 de întrebuințări al e lem nului.
o Din punct de vedere ecologic, judecând după nivelul producției de biomasă,
un grad ridicat de favorabilitate pentru dezvoltarea ecosisteme lor forestiere se
realizează în teritorii în care nu intervine uscăciunea de vară, iar sezonul de
vegetație nu scade sub 100 de zile. Aceste condiții sunt întrun ite aproape
pretutindeni în regiunile dealurilor înalte și mijlocii a munților (între 500-140 0
m altitudine).
o Producția maximă ecologică se realizează în pădurile formate din fag și brad
între altitudinile de 600-1000 m în nord și 800-1250 m în sud.
o Producția maximă econom ică cu cele mai valoroase sortim ente de lemn se
obține la latitudini ceva mai ri dicate.
o Volum ul mediu al producției pădurilor din România este de 217 mc/ha (locul
4 în Europa).
• Pădurile României (în bună parte) au un excepțional rol ecologi c, de protecție a
factorilor de mediu, ceea ce este dovedi t de faptul că aproxima tiv 50% din păduri
îndeplinesc funcții speciale de protecție ( a apei, solului, climei, a genofondul ui și
ecofondul ui).
• Prin marea capacit ate de metabolizare a CO 2 și stocarea lui în biom asa și humusul
forestier, pădurile României sunt o puternică barieră antientro pică , oferind efecte
benefice cu mult în afara granițe lor țării. De exem plu, în România raportul între
emisiile de CO 2 și absorbția acestui gaz de către păduri este mult mai mare dec în
alte țări al e Europei (Ger mania , Marea Britanie) îndeosebi după 1995-1996.
• O bogată și diversific ată faună c inegetică întregește zestrea f orestieră a Ro mâniei.
404

7.4. Pădurea și „despăduririle” în cifre,date și fapte, pe scur t comentate

Motto: “Pentru a tăia un copac sunt
Pentru ca u n arbore s ă ajungă la
maturitate s unt neces ari între 5 0
și 80 de ani”. necesare câ teva minute.

• Pădurea e un arbore gigant cu
mii de rădăcini și mii de tulpini
… Noi îi vedem numai coroana.

Până prin anii ’50, activitatea antropică a fost mai puțin resimțită în viața
ecosistemului forestier. •
•
•
• Între anii ’50 și 2000, producția de bunuri la nivel planetar a crescut (neuniform ) de
peste 8 ori, iar această creștere uriașă s-a făcut pe seama exploatării excesive a
resurselor naturale.
În prezent se apreciază că suprafața fondului forestier mondial , ocupă 3.869 mil. ha
(30% din suprafața uscatului) (t abelul nr. 310).
Suprafața globală a pădurilor es te un indi cator cheie al sănătă ții planetei.

Tabelul nr. 310
Suprafața pădurilor, pe regiu ni, în anul 2000 (după FAO)
Regiunea Supraf.
(mil.ha) Supraf.
pădurilor
(mil.ha) % din
suprafața % din
pădurile
mondiale Păduri
naturale
(mil. ha) Plantații
(mil. ha)
– Africa 2.978 650 22 17 642 8
– Asia 3.085 548 18 14 432 116
– Europa 2.260 1.039 46 27 1.007 32
– Am erica de N 2.137 549 26 14 532 18
– Oceania 849 198 23 5 194 3
– Am erica de S 1.755 886 51 23 875 10
TOTAL
MONDIAL 13.068 3.869 30 100 3.682 187 teres tră
teres tră

405

•
– Unele co mentarii pe marginea datelor de mai sus:
în prezent există o accentuată asimetrie a resurselor forestier e în plan regional,
datorită îndeosebi efectului var iat în tim p al factorului autro pic asupra pădurii.
– există o evidentă neconcordanță între structura fondul ui forest ier mondial și
structura demografică: în America de Sud în zona Pacificului, revin peste 5 ha
pădure/locuitor, în Europa (fără fosta URSS) numai 0,3 ha/locui tor iar în Asia și
mai puțin.
– procentul de împădurire pe regiuni geografice este de asem enea foarte variat
(Asia 18%, Africa 22%, America Centrală și de Nord 26% iar America de Sud
51%).
•
• Ca stare de referință, numeroase considerații ne îndreptățesc să acordăm peisajul ui
postglacial (acum 8 – 10.000 de ani) rolul de rezervor al unei încăr cături maxi me
ecologice (și geogra fice) care au dat înfățișare definitivă planetei Pământ, cu toate
plantele și animalele sale, cu regiunile biogeografice și categoriile de mediu în care
afluxul de energie, materie și inform ație s-a distribuit în conform itate cu structura și
funcționarea ecosistemelor.
Este de presupus că în acele vremuri, PĂDURILE acopereau cca. 70% din suprafața
terestră (față de 30% în prezent), savan ele și stepele 20% iar ținuturile deșertice ar fi
acoperit numai 1/10 din suprafață.
Figura nr. 311
Rata anuală de despădurire, p e țări, în perioada 1980-1990

Sursa: FAO Forestry Paper 124
406

Scăderea dramatică a suprafeței uscatului ocupată de pădure de la 70% la 30% s-a
făcut prin defrișări deliberate în scopul extinderii suprafețel or cultivate și a celor
destinate pășunilor și fânețelor. •
Figura nr. 312
Model de despădurire în zonă tem perată.
Se observă deja cantitatea redus ă de biomasă după decuparea păd urii.

În zona noastră, temperată, majoritatea fânețelor și pășunilor, peste 90%, sunt
secundare, înțelegând prin aceasta că ele au luat naștere după îndepărtarea
ecosistemelor silvice. •
•
Procesul de deșertificare în zonele mai aride de pe glob s-au petrecut în următoarea
succesiune ecologică ireversibilă:

PĂDURE DEFRIȘARE TEREN ARABI L
EROZIUNE ARIDI ZARE DEȘ ERT

407

Figura nr. 313

Prin tăierea pădurilor, deșerturile s-au întins atât spre nord cât și spre sud. La acest moment, zonele
subdeșertice sunt mai puțin amenințate decât cele semiaride care suferă de un deficit cronic de
umiditate.

În zonele cu precipitații mai boga te (peste 600 mm anual), succesiunea nu se
termină cu deșertul, ci în funcție de buna sau proasta gospodăr ire funciară se încheie cu
dominarea pe lungă durată a terenurilor cultivate sau a celor cu potențial scăzut de
fertilitate supuse predom inant eroziunii.
Figura nr. 314

Deșertificare m ondială. Cele m ai mari suprafețe de pădure se pi erd în America Latin ă și Centrală, în
Africa centrală ș i de Sud -Est, î n Rusia și Ucraina, în zona ecu atorială asiatică și în Australia. SUA și
Europa câștigă supr afețe forestiere.
408

Pierderile ireversibile de terenuri împădurite, sunt în ultim ele decenii la nivel
global de o amploare nemaicunoscută până în prezent în istoria ecosferei și a omenirii.
Se apreci ază că nici o civilizație (fie ea Asiro-Babiloniană sau Egipteană) nu a putut
supraviețui crizelor ecologice provocate de defrișare. În fiecare an cel puțin 16 mil. ha
sunt pierdute prin defrișare ( medie m ondială) (figura nr. 314).
– Mai m ult de 90% din pierderil e de păduri au loc la tropice (f igura nr. 315)
Figura nr. 315

Țările în curs de dezvoltare în lumea
atreia au cea mai mare pierde re de
păduri. Exploatarea pădurilor se face
pentru export de lemn, dar și pentru
crearea unor utilități econom ice, așa cum
se întâm plă în Am erica Latină.

După ce a pierdut 97% din pădurea tropicală dinspre Atlantic, Brazilia distruge
acum jungla Amazonului.
Graficul nr. 316

Evoluția defrișărilor, respec tiv a
despăduririlor în zona bazinului
fluviului Amazon. În perioada 1990-
2004 s-au defrișat anual între
100.000 și 300.000 ha, defrișările din
ultim ii 14 ani depăș ind 2,9 milioan e
ha.
Sursa: Insitutul Național de
cerce tare a spațiulu i / Guvernul
Braziliei

Această pădure uriașă, aproape de dimensiunile Europei, a fost în general intactă
până în 1970. De atunci 15% din jungla Braziliei s-au pierdut. Doar în 1999 a fost
despădurit ă o suprafață de 17.000 km2. Pădurile tropicale, din care cea mai mare parte
se află în țările în cur s de dezv oltare acoperă aproape 1,8 m iliarde ha.
409

Problem ele cu care se confrunt ă pădurile din zona temperată sunt diferite de cele de
la tropice, însă și acestea pot fi la fel de severe. •

•
• Pădurile din zona temperată acoperă 1,6 miliarde hectare. Se întâlnesc cel mai des în
țările industrializate. Deși suprafața pădurilor a rămas aproxi mativ aceeași, aceast ă
statistică ascunde o degrada re majoră a calității lor.
Atât în zonele temperate, cât și cele tropicale, distrugerea pădurilor are efecte care
depășesc cu m ult limita acestora.
FAO face evaluarea conservatoare că în ultimul deceniu din secolul XX lumea a
pierdut 94 mil. ha de păduri (tabelul nr. 317).
Tabelul nr. 317
Modificarea suprafețelor împădurite, 1990-2000
Totalul pădurilor (mil. h a)
Continentul
1990 2000 Modificarea
1990 – 2000
(%)
Africa 702 650 – 7,8
Asia 551 548 – 7,0
Oceania 201 198 – 1,8
Europa 1.030 1.039 – 0,8
America de Nord și
Centrală 555 549 – 1,0
America de Sud 923 886 – 4,1
TOTAL TERRA 3.963 3.869 – 2,2

Sursa: FAO (Roma, 2001)

Deși datele FAO sugerează că la nivel mondial pierderile păduri lor se încetinesc,
în zonele tropicale despădurirea se accelerează, depășind după unele estimări 13 mil.
ha/an. În zonele din estul și vestul SUA, ca și în țările din centrul și nordul Europei se
remarcă în ultim ul tim p o ușoară c reștere a suprafețelor îm pădurite.
410

7.5. Evoluția ecosistemului forestier românesc

România se înscrie în categoria țărilor cu grad mediu de acoper ire, respectiv
26,77% din suprafața totală de pădure, ocupând locul 10 în Europa pe baza
suprafeței forestiere și locul 2 din punct de vedere al producț iei medii la hectar
(după Elveția). •
•
•
•
• În urmă cu mai multe milenii, pământul românesc trebuie să fi fost acoperit în
proporție de 60–70% cu păduri (Pop, 1943). După alți autori proporția a fost de 79-
80%.
Unele documente de la începutul secolului al XIX-lea atestă că păduril e acopereau
cca. 8,5–9 m il. ha (35-40% din suprafața țarii).
Potrivit unor aprecieri, în ultim ii 200 de ani suprafața împădu rită a scăzut cu
aproape 5 mil. ha cu precăd ere la câmpie și la deal .

• PATRI MONIUL FORESTIER AL ROMÂNI EI SE EXTI NDE ÎN PREZENT PE
O SUPRAFAȚĂ DE 6.341 mii ha din care PĂDURILE DEȚIN 6.339 mii ha ceea
ce semnifică în medi e 0,27 ha pădure/locuitor.

Pădurile nu au o distribuție uniform ă, fapt ce contribuie la degradarea terenului ,
torențializării unor șuvoaie de apă, alunecări, eroziuni și, firește, distrugerea
biodiversității.

De exemplu: În Câmpia Română unde optim ul “forestier” este de 25-30% pentr u
această zonă a coborât într-o sut ă de ani de la 38% la sub 12% în prezent .
•
•
¾
¾
¾ În zonele cu risc ridicat de deșertificare suprafața pădurilor este foarte redusă –sub
8%.
În prezent procentul mediu de î mpădurire pe zone s e prezintă as tfel:
În zona de câmpie cca. 7%
În zona de deal aprox. 27%
În zona montană cca. 60%
411

Având în vedere caracteristicile fizico-geografice ale teritori ului României (peste
67% terenuri în pantă, caracteristici climatice, geomorfologice , litologice și
pedologic e favorabile eroziunii) descreșterea suprafeței acoperite cu păduri este
principala cauză a degradăr ii terenurilor și soluri lor. •
•

•

•
•
• Pentru influența favorabilă ce o are ecosistem ul forestier asupra agroecosistem ului
marele om de știință Gh. Ionescu -Sisești manifesta îngrijorare față de redusa
suprafață a țării ocupată cu păduri: în timp ce unele țări vecine cu noi sau din
apropierea noastră posedă o suprafață împădurită mult mai mare – Spania 51%,
Austria 46%, Slovacia 38%, Bulgaria 34%, Elveția 30%, Rom ânia 26,8%, susținând
încă acum cca. 50 de ani că: „nu prin sacrificarea pădurilor se poate lărgi baza de
existență a țărănim ii”, deci implicit a agriculturii noastre „… ci prin mărirea
fertilității solului, prin ameliora rea și luarea în cultură a terenuril or astăzi
necultivabile și printr-o tehnică și folosință rațională a tere nului”.
Mai mult, savantul Gh. Ionescu-Si sești cerea cu insistență mărirea suprafeței
împădurite scriind: „…nu numai că nu trebuie să mai restrânge m suprafața ocupată
cu păduri, dar chiar trebuie s-o mărim prin plantarea terenuril or cu pante mari care
nu pot avea o folosință agrico lă, pom icolă sau viticolă”.
Chiar dacă este mai lent, regres ul suprafeței pădurilor continuă și în prezent, spre
deosebire de celelalt e țări europene.
Trebuie să menționăm că suntem în fața unei scăderi drastice a biodiversităț ii
pădurilor, îndeosebi a num ărului de tipuri de ecosistem e.
Există pericolul real ca pădurile – cel mai mare depozitar de biodiversitate a țării
(cca. 12 mii de specii) să fie puternic sărăcit sub raportul diversității biologice, cu
grave consecințe ecol ogice, eco nomice, culturale și sociale.
Zeci de tipuri de ecosisteme au dispărut, unele chiar înainte de a fi cunoscute sub
raport științific. Un exemplu tipic este substituirea practic integrală a păduri lor
naturale din Lunca Dunării, cu arborete artificiale instabile sau cu terenuri agricole
efemere.
Trebuie să reamintim, fără a intra în detalii că, fărâm ițarea păduril or în mici
proprietăți de sub 1-2 ha, ca urmare a constituirii dreptului de proprietate (pentru
cca. 350 mii ha) a atras după sine defrișarea lor cu urmări catastrofale pentru
microclimatul local (Ex. pădurile de câmp ie, perdel ele de prote cție etc.)
412

•
−
−
−
− Împădurirea terenurilor degradate și crearea de perdele foresti ere de protecție au
fost practi c abandonate în tim p ce:
eroziunea hidrică se extinde pe 7mil. ha (pe 2 mil. ha eroziune a este foarte
gravă);
eroziunea eoliană afectează 0,4 mil. ha;
secet ele ex cesive s e produc frecvent pe 7 m il. ha;
alunecările de ter en se ex tind pe 0,7 mil. ha etc.
7.6. Ecologia schimbării cli matului și starea de sănătate a p ădurilor

Investigarea posibilelor efect e pe care schimbăr ile climatice majore le vor avea
asupra ecosistemelor planetei (inclusiv și poate mai ales a sănătății ecosistem ului
forestier și în partic ular al păduril or) a devenit nu numai o preocupare a liderilor
politici din întreaga lume ci, în ainte de to ate, o problem ă științifică majoră. •
•
•
•

•
•
• Pădurile lumii ar putea suferi (practic au început să sufere) în mod disproporți onat
datorită schim bărilor climei și a invaziilor de dăunători și boli datorate acestor
schim bări.
Sensibilita tea plantelor (pădurilor) față de boli și dăunători a început să scadă și
datorită poluării, dar în m od deosebit încălzirii at mosferei.
Poluarea afectează grav ecosiste mele, apar rupturi în lanțul tr ofic, prin dispariția unor
specii din regnul vegetal și animal, se produc dezechilibre în sistemele ecologice
prin scăderea productivității unor specii; apar malform ații la cele existente sau apar
noi specii dăunătoare cu consecințe grave asupra vieții.
Unii poluanți se cumulează în organismele vii și se transm it din generație în
generație și de la o specie la a lta chiar dacă procesul poluări i s-a oprit.
Conform unor estimări, 1/3 din pădurile Terrei este supusă riscurilor datorită
schim bărilor climatice.
În mod cer t efectul încăl zirii c limei a început să reducă stabi litatea ecologică.
Orice regiune a Terrei favorizează dezvoltarea anumitor specii de insecte – native
sau exotice – care trăiesc în limitel e toleranței lor la temper atură și umiditate.
413

Insectele ca organismele la care temp eratura corpului variază în funcție de
temperatura mediului , sunt print re primele specii ce răspund la aceste s chimb ări.
În vestul SUA (de ex.) o creșter e a temp eraturii cu 1,5 – 2,0șC va perm ite unei
insecte provenite din Europa să supraviețuiască pe timpul iernii în pădurile alpine de
conifere. Insecta are un apetit feroce p entru anum ite tipuri de ace d e conifere. •
•
•
•
•

•

• În păduri le nordice, anii neobișnuiț i de calzi au început să provoace fenomenul de
desfrunzire masivă, datorat adap tării unor insecte la noile con diții de habitat.
Recenta încălzire din Alaska (de ex.) a favorizat atacul unui dăunător al mugurilor de
brad care a devorat cca. 20 mil. ha de pădure până la începutul anului 1999. Atacul
pare să se intensifice în special în ultimii 4-5 ani când clima a început parcă s-o ia
razna.
Datorită imensului arsenal genetic cumulat în peste 400 milioan e ani de existență,
majoritatea insectelor (dăunătoa re sau nu) sunt de fapt „preadaptate” schim bărilor
climatice.
Unul din cei mai periculoși dăunători ai păduril or din estul Africii de Nord îl
reprezintă molia țigănuș, specifică zonei eurasiatice, ale cărei omizi distrug cantități
uriașe de f runze.
Nu cu mulți ani în urmă molia a exfoliat 5,2 mil. ha din nord-e stul SUA, producând
pagube estimate la aproa pe 800 m il. dolari.
Este binecunoscut fa ptul că în z ona tropi cală trăiesc majoritat ea speciilor de insecte.
Populații le existente în momentul de față la tropice se vor răspândi către latitudini le
centrale în situația în car e atmosfera va continua să se încăl zească accentuat.
S-a esti mat o deplasare nordică către Europa la o viteză medie de 20-50 km /an.
Trebuie să scoatem în evidență că ZONELE FORES TIERE SUNT FOARTE
VULNERABILE ÎN FAȚ A BIOINVAZI ILOR.

• SECETA, POLUAREA, ATACUL DĂUNĂ TORILOR (și bolilor) NU CONS TĂ
ÎN APARIȚIA VREUNEI SINERGII CI ÎN CREȘTEREA RISCULUI
CUMULAT AS UPRA PĂDUR ILOR (și nu num ai).
Din cele prezentate se desprinde faptul că următoarele efecte sunt probabile pentru
insectele dăunătoare și u tile indiferent de gazdă:
414

−
−
−
− diferite schim bări în răspândir ea geografică a insectelor dăună toare și u tile,
dezvoltarea mai rapidă și un număr crescu t de generații,
prelungi rea sezonului de dezvoltare,
modificarea interacțiunii – “PLANTĂ – ORGANISM DĂUNĂTOR –
ORGANISM FOLOSITOR”,
−
− se va modifica polenizarea dependentă de insecte ceea ce va reduce
productivi tatea plantelor (cu ef ecte îndeosebi asupra agroecosi stem ului),
astfel de schim bări vor putea afecta biodi versitatea unor regi uni.
Se impune să reconsiderăm serviciile insectelor. Se au în vedere serviciile asigurate
de către natură precu m purificar ea aerului și apei sau combater ea naturală a
dăunătoril or (mai ales în ecosistem ul forestier). •
• În acest sens este foarte important să se înțeleagă (paradoxul) că insectele pot
supraviețui foarte bine fără noi dar noi asemenea celor mai multor altor organisme
terestre nu am avea n ici o șansă fără ele.

7.7. Starea de sănătate a pădurilor în spațiul românesc

O estimare referitoare la ponder ea suprafețelor de păduri în care s-a manifestat
efectul negativ al diferiților factori care aduc prejudicii arborilor, a reliefat faptul că
cei biotici (populații le diferitelor componente ale biocenozei forestiere, defrișare,
supraexpl oatare, poluare, incend ii) afectează toate pădurile în măsură mai mare sau
mai mică, cel e mai mari suprafeț e fiind infestate de insecte. •
•
• Dintre factorii abiotici cu impact din ce în ce mai mare, îndeo sebi în ultim ii ani, au
prezentat încălzirea accentuată a climei (creșterea valorilor extreme de temp eratură,
frecvența secetelor de sol și atmosferice, mișcările de aer exprimate prin furtuni,
grindină).
Factorii abiotici, după unele estimări, și-au exercitat acțiune a negativă asupra unor
păduri a căror suprafață a însumat peste 15% din totalul celor afectat e de diferit e
categorii de factori.

415

Figura nr. 318

Atac cu larve de Tortrix Virida na într-o pădure din Bayer (sudu l
Germ aniei). Atacul a fost declanșat de modificările climatice iar
fotografia a fost făcută cu ocazia Zilei proprietar ilor de păduri din 14
octom brie 2004.
Sursa: Bayerische L andsam t für Wald und Forstwirtschaft.

Figura nr. 319

Fluture și larva Tortrix Viridana
(sfredelito rul copacilor), o insectă
extrem de favorizată care atacă în
pădurile slăbite de poluare.

GRADUL DE DEFOLIERE a coroanei copacilor este unul din indicatori i care
exprim ă nivelul de det eriorare al arborilor.
Tabelul nr. 320

CLASA 0 = defoliere neobservabilă
•
•
•
•
•
• arbori practic sănătoși
pierderi în % = 0 – 10
CLASA 1 = defolier e ușoară
arbori cu început de defoliere
pierderi în % = 11 – 25
CLASA 2 = defoliere m oderată
pierderi în % = 26 – 60
CLASA 3 = defolier e avansată severă
pierderi în % = 61 – 99
CLASA 4 = arbore m ort Starea d e sănătat e a
arborilor este
caracterizată prin
una din
următoar ele clase: apartenenț a lor la
416

Tabelul nr. 321
DEFO LIEREA ARBORI LOR LA PRI NCIPALELE SPECII ȘI LA TOATE
VÂRS TELE, PE CLAS E DE DE FOLI ERE ÎN ANUL 20 00
(influențate de poluare, secet ă, măsuri inadecvate de gospodări re)

Clasa de defoliere ( %)
Specificare Supraf. pădurilor
(mii ha) neafectat
(0) ușor
(1) mediu
(2) sever
(3) uscat
(4)
TOTAL 6.223 64,8 20,9 12,8 1,1 0,4
Rășinoase 1.856 71,8 18,4 8,9 0,6 0,3
Foioase 4.367 62,4 21,8 14,1 1,3 0,4 •
•

Declinul stării de sănătate este mai accentuat în zonele de câmpie și dealuri și cu
deosebire în pădurile de stejar, gorun, cer, gârniță, stejar brumăriu, stejar pufos, salcâm
și plopi euroamericani.
Dinam ica proporției arborilor încadrați în grade de defoliere superioare (2-4) în
procente (Ov. Badea, 2000).
Tabelul nr. 322
Specia 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Molid 10,0 6,4 10,3 15,3 13,4 9,3 9,2 8,5 8,0 8,2
Fag 11,0 6,3 12,9 14,9 15,1 12,6 13,5 10,7 8,6 9,0
Gorun 16,0 13,3 22,8 27,6 30,7 20,3 20,9 21,0 8,6 9,0
Stejar 19,0 20,9 19,1 26,4 30,5 22,9 28,4 27,4 16,8 16,3
Gârniță 19,0 19,0 41,6 38,0 45,5 35,9 31,3 28,4 28,7 25,0
Salcâm 21,0 15,4 27,2 32,9 39,0 27,8 – 28,0 20,4 21,1

417

Starea de sănătate a pădurilor noastre s-a agravat în ultim ii 10-12 ani, cauzele fiind:
secet a, poluarea, pășunatul exces iv, lucrările hidrotehnice, intensificarea atacului de
dăunători (în special ) dar și boli etc. Anual apar insect e defoliatoare care atacă până
la 600.000 de ha din care 100.000 puterni c defoliate. •
•
•
•

• 5 arbori di n 10 sunt bolnavi iar aproape 2 sunt grav bolnavi.
S-au amplificat uscările în masă ale unor păduri, ca și doborât urile și rupturile
produse de vânt și zăpadă.
În ultim ii 5 ani aceste calam ități au afectat p este 10 m ilioane metri cubi de lem n.
Insectele defoliatoare cele mai periculoase aparțin ordinelor LEPIDOPTERA,
COLEOPTERA și HYMENOPTERA
În cazul lepidopterelor și hymenopterelor doar larvele sunt fitofage, la coleoptere,
ambele stadii sau doar adulții c onsum ă frunze, larvele trăind p e rădăcini.
Speciile de lepidoptere au fost cei mai periculoși defoliatori pentru arbori,
reprezentate îndeosebi de Lymantri a dispar și Tortrix Viridana (tabel nr. 323).

Distribuția pe teritoriul României a suprafețelor de păduri ata cate (%) de
lepidopte re defoliatoare în ultimul deceniu (media)
Tabelul nr. 323
Specificare Câm pia
Română Subcarpații
Munteniei și
Olteniei Podișul
Moldovei Podișul
Transilvaniei Câm pia
Transilvaniei Dobrogea Banat
Media 32,2 27,0 15,6 7,9 3,0 9,9 2,4
din care
Lymantria
dispar 49,2 27,8 1,5 0,9 2,6 17,6 0,4
Tortrix
viridana 30,0 31,7 21,0 7,9 0,8 17,6 1,0

• Lymantria dispar (i
−
• namicul nr. 1 al arborilor) ar e cel mai larg spectru de polif agie.
Se hrănește cu peste 300 de specii de plante iar perioada de hrănire a larvelor este
foarte lungă.
Peste 80% din suprafețele atacate de Lymantria dispar au fost situate în Muntenia,
Oltenia și Dobrogea, în zona de câmpie cu climat arid, temp eraturi ridicat e, secete
excesive.
418

Suprafața totală a pădurilor în care s-a înregistrat atacul lepidopterelor în ultim ii 50
de ani a crescut de peste 60 de ori, cu un ritm mai mare în ultimul deceniu, legat
îndeosebi de schim bările climatice. •
•
•
•
•
•
• A crescut exponenț ial periculoz itatea, frecvența, intensitatea și aria de atac a
dăunătorul ui Hyphandria cunea, ale cărei larve se hrănes c cu cca. 200 de specii de
arbori, arbuști, pom i fructiferi , plante ierboase și chiar pășu ni și floarea s oarelui.
Declinul și moartea stejarilor au fost și continuă să fie asociate cu invaziile repetate,
timp de mai m ulți an i, ale o mizilor păroase.
Omizile defoliatoare au un impact ecologic dar și economic semnificativ atât în
pădure cât și în bazinele pom icole și chiar în zonele urbane.

− Influențează negativ creșterea și viabilitatea arborilor și creșterea de biom asă.
(Reducer ea creșterii anuale, în cazul defolierii totale, poate ajunge la 70% la
Lymantria și Tortrix ).
−
−
−
− Scăderea producției de masă lem noasă.
Reducerea funcțiilor pădurilor (de producător de oxigen, hidrog eologică,
depoluantă, recreati vă, est etică et c.).
Afectarea directă sau indirectă a tuturor categoriilor trofice de organisme din
pădure.
Schim barea structuri i biocenozel or afectate de defoliatori: modificarea de fapt a
structurii și funcțiilor ecosistemului forestier.
Până prin anii 1960 au acționat factori naturali de control al dăunătorilor. După
utilizarea predom inant a pesticid elor, rolul factorilor biotici naturali de control a fost
diminuat substanțial.
Controlul chim ic al dăunătorilor forestieri a dus (ca și în agricultură) la dereglarea
sistemului DUȘMAN NA TURAL – DĂUNĂTOR.
Folosirea cu exagerare a pesticid elor (îndeosebi a insecti cidelor) a dus chiar la
intensificarea atacului unor dăunători cunoscuți, la mărirea suprafețelor atacate și
apariția de „noi dăunători” sau a „dăunătorilor secundari”, specii considerat e
neim portante, care au exercitat un atac asociat, ceea ce a dus la defolieri totale sau
parțiale.
419

Ca o primă concluzie se dovedeșt e că în Rom ânia consecințele hazardurilor naturale
și ale schim bărilor climatice globale tind să ia amploare, astfel încăt se conturează
necesitat ea dezvoltării unei silv iculturi în condiții de risc.

Riscul accentuării schimbării climatice atrage după sine
RISCUL FITOSANITAR.

7.8. Poluarea pădurilor cu ploi acide

Dezvoltarea industriei, în a doua jumătate a secolului al XX-lea a dus la poluarea
puternică a aerului, apei, solului și veget ației cu un impact negativ foarte puternic
îndeosebi asupra pădurilor. •
•
•
•
• Substanțele care poluează și afectează cel mai mult vegetația forestieră sunt: bioxidul
de sulf, trioxidul de sulf, fluorul și combinațiile lor, pulber ile de la fabricile de
ciment, plum bul, zincul etc.
Suprafața pădurilor puternic afectat e de poluare este de cca. 100.000 hectar e. În
comparație cu țările indust rializate această suprafață este relativ mică, dar cu o
dinam ică a intensității poluării mult mai mare.
Cota de păduri afectate în unele țări europene, datorită în cea mai mare parte ploilo r
acide s e ridică la:
– 57% din suprafața împădurită în Marea Britanie, urmată de Polonia – 45%,
Republica Cehă și Slovacia – 41%. În Polonia, din pădurile de conifere de
peste 60 de ani sunt afectate 77%.
În România, zonele prioritare, care ridică probleme de poluare a fondul ui forestier
sunt Baia Mare, Zlatna, Copșa Mică, Ploieți, Borzești, Ișalnița , Suceava, Brașov,
Govora, Tg. Mureș – zone unde suferă chiar și speciile rezisten te. Gospodărirea
pădurilor din aceste areale – afect ate de ploi acide, metale grele, pulberi etc.,
generează problem e com plexe.
420

POLUAREA PĂDURILO R CU PLOI ACI DE
Figura nr. 324

– distrugerea la nivelul rădăcinilor
– acidifierea s olului
– ioni m etalici în im pact cu pânza
freatic ăTranspir ație mărită
– Pertu rbații Se reduce
fotosinte tică și
respirația activ itatea
PLOI ACIDE
Spălare d e
substan țe nutritiveCarență în
substan țe nutritive
Perturbarea
absorbției
apei lipsă d e
apă de unde secetă Transpirație
mărită Creșterea
temperaturii Deficit de
precipitații
MOARTE ACONIFE RE SLĂBIRE A
căderea acelor laEMISII
(SO 2, NO 3
metale grele
oxidante) CLIMAT

Ploile acide nu reprezintă un fenom en local, național, ci trans național. Acestea pot să
cadă la sut e și mii d e km de sur sele de poluare (Sursa: Berca M ., 2004). •

421

Figura nr. 325

Pădure de conifere puternic afectată de
ploile acide în nordul Franței (autor
necunsocut, Internet).

7.9. Perdele forestiere și agroforestiere de protecție

• Înființarea de perdele forestiere de protecție (perdele pentru protecția câmpului,
perdele anteerozionale, perdele de protecție a căilor de comunicație și de
transport, perdele pentru protecție a digurilor și malurilor etc.) prin care se
reconstituie sau se majorează procentul de împădurire în anumite zone sau
teritorii, deficitare în pădur i, constituie în prezent dar și în perspectivă unul din
importantele mijloace de recon strucție ecologică din România și, firește, și în alte
țări, mai ales unde eroziunea pr in vânt este foarte prezentă.
• Obiectul reconstrucției ecologice trebuie să-l reprezinte zonel e cu pondere
agricolă deficitare în păduri.
• Distrugerea vegetației forestiere în principal pentru luarea în culturi a noi terenuri
agricole în detrimentul pădurii, a condus la dispariția abuzivă a numeroase trupuri
și tipuri de pădure, întinse suprafețe agricole rămânând comple t lipsite de
vegetație, cu profunde mutații în spectrul climatic, acestea transform ându-se în
savane, t erenuri semiaride, acid e și chiar u n început de deșert ificare.
422

• În România, județele din sud și sud-est (dar nu numai) – Brăila , Buzău, Tulcea,
Constanța, Ialomița, Călărași, Teleorman, Olt, Dolj etc. – dețin suprafețe
forestiere de 4-8% din suprafața totală, față de un optim pentru aceste teritorii
(câm pie) de 20-25%.
• Secet ele to t mai puternice și tot mai frecv ente din ultimii zece ani (și cu precădere
în ultim ii 3-4 ani) care s-au ext ins pe arii tot mai mari (chia r și în nordul și centrul
țării) dar cu precădere în județe le menționate din SE, S, SV, calamitând sau
diminuând drastic producțiile agricole a impus necesitatea elaborării unor
programe pentru combaterea secetei, în care o pondere deosebită o are crearea
perdelelor forestiere de protec ție îndeosebi în zonele deterior ate din punct de
vedere ecologic.
• Sunt estimări potrivit cărora la ora actuală este necesar să se acopere cu perdele
forestiere de protecție o supraf ață de aproximativ 7,5 mil. hec tare.
La un optim de 10% din teritori u, suprafața care ar trebui ocupată cu
perdele forestiere de protecție, ar rezulta o suprafață de cca 700.000 ha, un volum
impresionant de muncă, lucrar e ce nu poate fi realizată fără un suport financiar
(intern și extern) consistent.

Repartiz area teritoriilor din Româ nia pe care este necesar a se crea perdel e
forestiere de protecț ie (după C. I. Popescu)
Tabelul nr. 326
Suprafața pe urgențe (mii ha) Regiunea Total
(mii ha) I II III
Moldova 1150 435 715 –
Dobrogea 827 580 247 –
Câm pia dintre Argeș și Siret 1834 940 751 143
Câm pia dintre Olt și Argeș 1133 175 530 428
Sudul Olteniei 969 405 298 206
Câm pia Tisei 821 372 233 216
Câm pia Transilvaniei 759 487 – 272
TOTAL 7493 3394 2774 1325

423

• Criteriile care au stat la baza stabilirii regiunilor și a celor trei urgențe în
instalarea de rețele de pro tecție (după I. Lupe) sunt:
– regiuni cu precipitații reduse pentru dezvoltarea culturilor sau suficiente dar
neuniform repartizate în tim p și supuse acțiunii vânturil or;
– regiuni cu clim at uscat luându- se în considerare și tipul de sol;
– regiuni supuse periodic la uscăciune.
În complet are la aceste criterii trebuie să s e țină seama și d e:
– indicele de ariditate de Martonne mai mic de 30 (raport ul dintre precipitații și
temperatură: IA=P: (T+10), unde P=precipitații medii anuale (mm) și T=tem peratura
medie anuală 0C;
– vânturi cu frecvență în cursul perioadei de vegetați e iar precipitațiile anuale sub 400
mm sau între 400-600 mm dar neuni form repartizate în tim p.

• Perdelele de protecție sunt utile și în zone cu mai puțină secetă sau chiar umede,
pentru susț inerea malurilor sa u a căilor de co municație stradal e (figura nr. 327).

Figura nr. 327

O perdea de protecție alcătuită din arbori
diferiți pentru susținerea șoselei așezată în
dreapta figurii (foto autor, comuna Brebu,
2005).

424

Figura nr. 328
Zone pentru care sunt necesare pe rdele forestiere de protecție a câmpului pe urgențe

Se poate observa fără greutate că zonele pentru care sunt necesare perdele forestiere de
protecție se suprapun practic c u zonele afectate de s ecetă.
Figura nr. 329
ZONE AF ECTATE DE S ECETA DIN ROMÂNIA
(după ICPP București)

425

• În funcție de caracteristicile sale (orientare, lățime,
densitatea arborilor, înălțimea lor, felul amestecului
etc.) o perdea forestieră de protecție a câmpului
poate determ ina modificar ea climatului într-o
anum ită zonă din imediata sa apropiere; vântul,
radiația solară, temperatura aerului, umiditatea
atmosferică, precipitațiile, evaporația și transpirați a
suferă influențe care conduc la crearea unui climat
cât mai favorabil cul turilor agri cole.
¾ RADIAȚI A SOLARĂ ȘI LUMINA. Principala
sursă de energie primită la nivelul solului
neces ară tuturor formelor de viață este de
origine solară. Din această energie, cca 40 se
pierde în stratele superioare ale atmosferei, cca
20% este absorbit ă de vaporii de apă și
contribuie la încălzirea aerului, ozonul reținân d
o mare parte din radiațiile ultraviolete iar
diferența ajunge la sol. Din aceasta cca 10% se
reflectă în atmosfera apropiată, iar restul este
folosită pentru fotosinteză, evaporație și
transpirație. Raportul în % între radiația
reflectată și cea total prim ită este albedoul.
După Mitscherlich, valorile albedoul ui pentru
câteva cazuri representative sunt:
– zăpad a proaspătă 75-95%;
– câmpul cultivat 12-30%;
– solul agric ol 7-10%.
Pentru formațiunile cu vegetație forestier ă
Kittredge indică o variație a albedoului între 5-20%
în funcție de speci e (stejar 18%, pin 14%).
Un coronament ud reflectă mai puternic lumina
decât unul uscat.

INFLUENȚA
PER DELELOR
FORESTIE RE
ȘI
AGROFORESTIE RE
ASUP RA MEDIUL UI
cu
referire
specială
asupra
culturilor
agricole
426

¾ TEMPERATURA AERULUI este unul dintre
elementele puternic influențate de vegetația
forestieră, înregistrând diferențe în minus
comparati v cu câmpul deschis de 4-60C la
nivelul solului și de 0,50C-1,20C la nivelul
standard de 2m. Prin urmare atenuează variațiile
termice.
¾ UMIDITATEA AERULUI.În spațiul protejat de
o rețea de perdele forestiere de protecție a
câmpului umiditatea absolută și relativă a aerului
din apropierea solului este sensibil mai mare
decât în camp deschis unde date atestă că
umiditatea solului în câmpul protejat a fost cu 3-
7% mai mare decât în camp deschis.

• Reduce (atenuează) viteza vântului. Devine un factor
de protecție pentru flori și fructe, pentru sere, solarii,
ferme zootehnice etc.
• Reținerea zăpezii și repartizarea uniformă a acestei a
ceea ce ajută la protejarea culturilor de toamnă
împotriva geruri lor, influențează favorabil
acumular ea apei în sol din to pirea treptat ă a zăpezii.
• Reduce evapo-transpirația neproductivă (ca urmare a
diminuării vitezei v ânturilor).
• Adăpostul creat de perdelele de protecție provoacă o
diminuare a difuziuni i de CO 2 care s e emană din sol.
• Protejează solurile îm potriva eroziunii prin apă.
• Reduce deflația (eroziunea solului prin vânt)
îndeosebi a nisipurilor și soluril or nisipoase și
diminuează furtunile de nisip.
INFLUENȚA
PER DELELOR
FORESTIE RE
ȘI
AGROFORESTIE RE
ASUP RA MEDIUL UI
cu
referire
specială
asupra
culturilor
agricole
427

• Influența perdelelor forestiere de protecție asupra culturilor agricole este cu atât
mai evidentă cu cât co mparația se face între un an (sau perioad ă) secetoasă (foarte
frecventă î n ultim ul deceniu ) și unul (una) umedă. Un loc aparte îl ocupă protejarea nisipuri lor. În
țara noastră acestea ocupă o suprafață de 325
mii ha, din care 1/3 sunt mobile (răspândite în:
Oltenia sudică, Bărăgan, Delta Dunării, în
bazinele rûrilor Someș, Siret, Bârlad, în NE
țării și SV). În acest e zone în ultimii 10-12 ani
a avut loc un dezastru ecologic ca urmare a
aplicării defectuoase a l egii nr. 1/1991.
Dacă vânturile dominante sunt cauza eroziunii,
atunci singura posibilitate de a lupta contra ei
este de a diminua tăria acestora, care după Gh.
Ionescu Șișești, trebuie să ajungă la o viteză de
până la 5 m/sec. Aceasta se poate face numai
prin înființarea și/sau refacerea perdelel or de
protecție sever degradate.

• Pe cursurile de apă reduc energia viiturilor și
impactul sloiurilor de gheață.

• Crează habitate favorab ile florei și faunei
(cinegetice).

• Perdelele de protecție îndeplinesc toate celelalt e
funcții ale pădurii –având astfel rolul de zone
de com pensație ecologică.
• Perdelele forestiere măresc biodiversitatea prin
reconstrucția unor habitate pentru păsări
(cuiburi), pentru m amifere, reptile, etc.
cu
referire
specială
asupra
culturilor
agricole INFLUENȚA
PER DELELOR
FORESTIE RE
ȘI
AGROFORESTIE RE
ASUP RA MEDIUL UI
428

• Evidențierea s e face pe zone p aralele cu axa mare a perdelei.
– Zona I – din imediat a apropiere a perdel ei în care recolta este mai redusă ca
urmare a u mbririi dar și a conc urenței arborilor și arbuștilor din perdea.
– Zona a II-a – porțiunea (intervalul) adăpostită în care se înregistrează cele mai
mari sporuri de recoltă. Aceasta are o lățime de până la zece ori înălțimea
perdelei.
– Zona a III-a – în care sporurile de recoltă scad până se atinge nivelul recolte i
din câm pul deschis (terenul descoperit).

• Pierderile de recoltă înregistrat e în prima zonă (bandă) ca și cele deter minate de
diminuarea suprafeței arabile pentru ampl asarea perdelei, sunt compensate de
sporul obți nut în zona protejată.
Un astfel de raționament nu ar fi complet dacă, nu s-ar ține seama de valoarea
inestimabilă a rolului perdelelo r forestiere de protecție ca zone de compensație
ecologică.
• O serie de cercetări efectuat e în țara noastră (dar nu numai) evidențiază că, pe
terenurile agricole protejate de pădure sau perdele forestiere și agroforestiere,
efectele favorabile se extind la p este 500 de m distanță de ace stea
(20-30) x H î n partea de sub vânt
(5-12) x H în part ea expusă vântului
H = î nălțimea arborilor ***

• Numeroas e date experimental e atestă că sporul de recoltă pe terenurile protejate
în anii normali din punct de vedere al precipitațiilor ,si chiar și cei secetoși este
de:
– 11-14% la grâu;
– 15-57% la porumb;
– 15-28% la floarea soarelui;
– 29-78% la f asole.
• În Câm pia Bărăganului și în Dobrogea (de ex.) sporul de recoltă a fost la grâu de
600-700 kg/ha, față de o recoltă similară în câm p deschis.

429

• Materiali zarea în teren a unei rețele de perdele forestiere de protecție a câmpului
implică în primul rând considerente de ordin econom ic, respecti v calcularea celui
mai econom ic raport dintre suprafața ocupată cu perdele și cea ocupată de
culturile agricole.
Acest raport variază în funcție de zona climatică, de puterea și frecvența
vânturil or dom inante, de structura culturi lor specifi ce zonei, mărimea și îndeosebi
distanța dintre perdele.
• Din punct de vedere tehnic, la stabilirea distanței între perde le trebuie să se țină
cont de gradul de ariditate al climatului din zonă, tipul de sol, microrelieful,
specia din care ur mează să s e constituie perdeaua et c.
• În literatura de specialitate sunt cunoscute mai m ulte variante .
C. I. Popescu (de ex.), citat de I. Neșu, stabilește următoarel e distanțe între perdelele
principale:
Tabelul nr. 330
TIPUL DE SO L DISTANȚA (în m)
– Cernoziom castaniu
– Cernoziom ciocolatiu
cu apă freatică la pest e
10 m adân cime
– Cernoziom ciocolatiu
cu apă freatică pân ă la
10 m adân cime
– Cernoziom degradat
(levigat) cu apă freatică
la peste 10 m adânci me
– Cernoziom degradat
(levigat) cu apă freatică
până la 10 m ad âncime
– Pe solurile brun-roșc ate
de pădure și pe
podzoluri secundare 20 0-300

250-300

300-350

300-350

350-400

400-500

430

• În funcție de umiditate și de tipul de sol Pinciuk, citat de Gh. Ionescu Șișești,
recomandă următoarele distanțe:
Tabelul nr. 331
TIPUL DE SO L DISTANȚA (în m)
– în zona cernozim urilor cu
climă nu prea aridă
– în zona cernoziom urilor
sudice cu cli mă aridă
– în zona solurilor din regiunile
cele mai aride
– în zona de sem ipustiu
– pe soluril e nisipoase supuse
eroziunii prin vânt
450-600

250-300

200-250
100

300-400

• I. Lupe, Gh. Marcu și I. Catrina (citați de I. Neșu) propun dis tanțe m ai mici:
Tabelul nr. 332
TIPUL DE SO L DISTANȚA (în m)
– pentru raioanele cu condiții
bune de vegetație
– pentru condiții m ijlocii
– pentru condiții m ai aspre
400-500
300-350
200-250

• În ceea ce privește lățimea perdelei de protecție aceasta se stabilește, în
principal, în funcție de tipul perdelei, dar ,si de speciile folosite și distanța
între rânduri.
Tabelul nr. 333

431Și aici dimensiunile variază:
– pentru Bărăgan (de ex.) lă țimea optim ă ar fi 18-25 m;
– în alte recomandări (mai recent e) lățimea se reduce la 11-17 m;
– I. Lupe și colab. sunt de părer e că o lățime optimă este de 1 1-14 m .
Pentru zona Bărăgan și Dobrogea (fostul ICAR Mărculești ) recomandă o lățime
cadru de 10,5 m (7 rânduri, dista nța între rânduri fi ind de 1,5 m).

CELE ZECE PORUNCI ALE PĂDURII ȘI PORUNCILE SAU DECALOGUL
ȚUIRE A
OMULUI CU AM BIANȚA DE PE TERRA AGRONOMULUI ECOLOGIST, CA NO RME ETI CE DE CONVI E

I. CELE ZECE PORUNCI
ALE P ĂDURII II. DECALOGUL AGRONOMULUI
ECOLOGIST

1) Eu sunt zăgazul apelor și
ocrotirea roadei câm pului,
cunoaște-m ă și păzește legea m ea!
2) Nu lua num ele Pădurii în deșert!

3) Adu-ți a minte să sf ințești
Sărbătoarea Pădurii!

4) Cinsteș te Pădurea ca să trăieș ti
mult și bine pe păm ânt!

5) Să nu ucizi Pădurea!

6) Să nu fii lacom față de Pădure!

7) Să nu furi Pădurea!

8) Să nu m ărturisești strâm b
împotriva Pădurii!

9) Să nu poftești Pădurea
aproapelui tău!

10) Nu urî pe paznicii Pădurilor, ci
ajută -i în înd eplin irea slujbei lor
nobile și grele!

Extrase din „Glossa pădurii” – 1932• În literatu ra de specialita te din străinătate (Odum,
1971) au fost elaborate câteva din norm ele conviețuirii
omului cu ambianța de pe TERRA ca partener înțelep t al
naturii. Sunt îndem nuri etice de protecție a ecosistem ului
(ecosistem e forestiere și m ai ales agricole).
1) Ecosistem ele agricole reprezintă pe această planetă
acele ecosistem e edificate și dirijate de om care produc
și vor produce aproape întreag a hrană necesară omului.
De aceea de stabila lor ființare depin de direct bunăstarea
societății.
2) Prin mijlocirea ecosistemelor agricole este fixată pe
Pământ o zecime din energia solară incidentă și prin
aceas ta ele contribu ie (și mai ales împreună cu pădurea)
la menținerea perm anentă a unei legături între păm ânt și
cosm os.
3) Gestionate ecolog ic, ecosis temele agricole (în
interdepend ență cu cele forestiere ) pot menține ridicată
fertilita tea solurilor produse în zeci de mii de ani în
special de păduri dar și de pajiști, asigurând prin aceasta
omului pâinea cea de toate zilele.
4) Ecosistem ele agrico le (incl. cele forestiere) sunt pentru
omenire izvoare multiple de resurse natur ale necesa re
traiului. Ele se pot reface fără încetare numai în
condițiile un ei ges tiuni ecologice ech ilibrate.
5) Ecosistem ele agrico le, alătu ri de cele naturale, îndeosebi
sinergic cu pădurea contri buie la purificarea apei,
aerulu i, solului, pot neutraliza o parte din substanțele
toxice dacă sunt gestionate pe principii ecologice (în caz
contrar ele sporesc poluarea).
6) Să protejăm viața plantel or cultiva te și a animalelor
domestice ca pe propria noast ră viață dar fără a neglija
flora și fauna naturală.
7) Resursele naturale din agroecos istem e, dar și cele din
alte ecosisteme trebuie folosite cu chibzuin ță. Risipirea
lor constituie greșeli funda mentale pentru propria
noastră existență.
8) Nu trebuie să luăm nimic unui ecosistem agricol (și nu
numai) fără a-i oferi un serviciu de valoare egală (în
locul producției principale și secundare realizate) să
restituim (de ex.) substanța organică și elementele de
nutriție consum ate.
9) Să action ăm în așa fel încât cu toții să beneficieze de
darurile ecosistem elor agricole și în prim ul rând
producătorul agricol și agricultura înseși.
10) Protejând ecosistem ele agricole (și nu numai) ne
îngrijim de hrana noastră, dar în acelaș i timp și de
îmbogățirea moștenirii inform aționale a naturii noastre
exterioare și interioare.
432

7.10. Unele aspecte privind managementul pădurilor

În condiți ile în care pădurile au un regim extrem de diferenți at, generat de diferite
sisteme de proprietate, instituirea unui model unic de manageme nt care, să zicem că ar
fi cel mai performan t, devine î n Rom ânia un fenomen irealizabil .
În țările dezvoltate și civilizate ale lumii, în care propriet arii de păduri, indiferent
că sunt privați sau de stat, respectă pe de o parte, Convenția de la Rio, iar pe de altă
parte “bunul simț” și respectul față de mediu, managem entul pădurilor este unul “de
excepție”. Excepția constă în câteva principii de la care “oame nii serioși ai planetei” nu
se abat nicicum , și anume:
1. Orice management se poate efectua numai atunci când covorul forestier este
integral și răspunde cerințelor pentru care “natura a creat pădurea”. Nici o
problemă de viitor nu se poate rezolva dacă pădurea nu se află la parametrii săi
norm ali de “sănătate și biodi versitate”.
2. Folosirea pădurii exclusiv pentru economia lemnului nu se înscrie nici unui
management modern. Chiar dacă nu toate beneficiile aduse de pădure sunt
facturate, toate celelalte dezvoltări și conservări, inclusiv ale speciei umane, depind
de existența, conservarea și utilizarea prin managem ent durabil a pădurilor și
areal elor verzi.
3. Nici o investiție nu este prea mică atunci când este vorba de păstrarea durabilă
a pădurilor primare. Răspunsul dat de avantajele pe care le aduce pădurea vor fi
întotdeauna superioare investițiilor.
4. Orice decizie politică ce alterea ză cele trei principii, vor conduce inevitabil la
degradarea vieții economice, sociale și politice a țării, așa cum s-a întâmplat și în
România ultim ilor 25 de ani și cum continuă să se întâmple în țările în curs de
dezvoltare. În caz de lezare profundă a resursei biologice “păd urea”, este periclitată
profund evoluția și dura bilitatea speciei umane.
5. Respectarea legislației și a principiilor FSC (Consiliul Dir ecțiilor Pădurilor).

Lum ea managementelor performante a elaborat numeroase programe și standarde
pentru evaluarea calității manageme ntului în administrarea pădu rilor. Unul dintre
acestea este și standardul Smart Wood. Scopul acest or programe este acela de a acorda
asistență și apoi de a certifi ca acele management e care practi că o bună gospodărire a
433

pădurii printr-o verificare independentă și credibilă a practic ilor forestiere. În acest
scop, managerilor, respectiv administratorilor de păduri, proprietarilor sau celor care se
ocupă cu exploatarea acestora li se pun la dispoziție manuale specifice care cuprind
inform ații referitoare la operați unile de administrare a păduri lor evaluate și certificate.
Certificarea se vrea a se promova și ca un instrument de educaț ie, de politică
manageri ală și de instruire suplimentară, inclusiv de natură spirituală. O țară în care
populația sa se integrează cultural și spiritual în arealele peisagistice formate din păduri,
ape, geologie-sol și spațiu verde, într-o arhitectură unică în care se poate respira nu
numai aer curat ci și civilizație antropă de calitate, trebuie să aibă neapărat conducători
inteligenți și multă, foarte m ultă formare profesională, geneti c și somati c implement ată.
Cadrul general al management ului forestier aplicat ia în considerare următoarele
elemente concrete:
– Obiectivele și produsele, inclusiv funcțiile (sau mai ales ele) pentru care pădurile
trebuie adm inistrate sunt num eroase și dificile.
– Administrarea se poate efectua în păduri natural e sau în plantații mai vechi sau mai
tinere.
– Se poate face de către o comun itate de asociații sau un mare concern ecologico-
industrial. Atenție – în amândouă cauzele lucrează tot oameni, dar atitudi nea față de
ecosistem poate fi diferită. Im portant este ca ea s ă fie una ju stă, corectă.
– Se poate face cu instrum ente moderne (mașini, utilaje, etc.) sau pur și si mplu manual.
– Cadrul general este acela în care trebuie să se calculeze cu mare probabilitate și cu un
minimum de risc prin folosirea cercetării științifice și experi ența practică a experților de
teren, a impactului ecologic, socio-econom ic, cultural și silvic, pe care le au activitățile
de administrare forestieră, precu m și ceea ce se urmărește în viitor prin aplicarea unui
management “durabil ” de “ bune practici” forestiere.
Elementel e compon ente ale cadrului general nu fac altceva decât să
“execute” necesitățil e solicitate de principii. Unul din principiile pe care le-am enumerat
în final este “Respect area legislației și a principiilor FSC”, enunțat inclusiv de proiectul
Smart Wood.
Ce înțelege însă Smart Wood prin “respectarea legislației”, cităm:
“Manage mentul forestier trebuie să respecte “toate legile aplicabile ale țării” în
care se desfășoară respecti vul management, precu m și tratatele și acordurile
434

internaționale semnate de țara respectivă și să respecte toate principiile și criteriile
FSC” . Este interesant să reținem afirmația expresă “toate legile aplicabile ”. Este clar
că afir mația doctoru lui Păștinaru că numai 30% din legile României pot fi aplicabile , are
un real suport practic în aceast ă afirmație. Nu toate legile țării se pot aplica. Dimpotrivă,
unele deranjează foarte mult, inclusiv managementul forestier. Ce se întâmplă însă dacă
managementul nu ține cont de toate legile aiurea lansate pe “piața legislativă”? De
regulă nu se întâmplă nimic, fenom enul nu este sesizat de instituția statului dacă
“personalul cunoaște ‘sem nifica ția’”, nu neapărat litera legii și responsabilitățile care îi
revin de aici și dacă acționează în sensul pozitiv, favorabil, al gestionări i și exploa tării
durabile a pădurii.
1. Să-și achite toate taxele, impozitele și orice alte obligați i financiare
stabilite prin lege. Nu se spune nimic de taxele ce trebuie plătite în
afara legii.
2. Să respecte prevederile tuturor acordurilor internaționale cum ar fi
CITES (Conve nție privind Comerțul Internațional cu Specii
Periclitate de Floră și Faună ), Convenția ILO (Organizația
Internațională a Muncii) și ITTA (Acordul Internațional privi nd
lemnul tropical). Pentru ca un age nt
economic să-și
managem ent
eficace el trebuie
să respecte câteva
reguli foarte
importante: 3. În scopul certificării manag ementului, eventualele conflicte între
legile naționale și principiile și criteriile FSC (Forest Stewa rdship
Council – Consiliul Direcției Pădurilor) vor fi analizate de părțile
implicate și vor fi rezolvate).
1. Drepturile de proprietate și folosință îndelungată asupra terenului și
resurselor pădurii. Acestea trebuie să fie clar definite și argumentate
cu docum ente legale.
2. Managem entul forestier va evita să pună în pericol sau să diminueze
direct sau indirect resursele și drepturile de proprietate ale populației.
3. Managementul va conserva acele locații sau situri cu semnif icație
specială, culturală sau ecologică , econom ică sau religioasă pentru
populația locală, prin identific area acestor locații împreună cu
comunitatea.
4. Managementul are sarcina de a aduce la cunoștința populați ei
proprietară toate informațiile privind utilitatea gestionării corecte și
durabile a pădurilor, scoțând în vedere avantajele funcțiilor păduril or
pentru propria lor dezvoltare economică, socială și culturală. Să
instituie așa-numitul “CULT PENTRU PĂDURE” pe principiul
egalității cu “cultul pentru viață”. Pentru exercitatea
unui management
corect mai trebuie
îndeplinite și unele
condiții care
imprim ă tipul de
managem ent, și
anum e:
5. Managementul pădurilor, deopo trivă cu cel instituțional, va stimula
populația locală care aplică aceste cunoștințe noi, combinate cu cele
tradiționale pentru protecția și utilizarea legală a speciilor pădurilor,
adică pentru exploatarea, conser varea și dezvoltarea biodiversi tății. poată exerc ita un
435

Managementul forestier va încuraja utilizarea eficientă a multiplelor produse și
servicii oferite de păsuri pentru a asigura viabilitatea econ omică și o gamă largă de
avantaje sociale și d e mediu. Ac este operațiuni de m anagement s unt următoarele:
1. Managementul forestier va urmări realizarea viabilității economice, luând în
considerare toate aspectel e (mediu, social, operațional) costur ilor de producție și
asigurând investițiile necesar e pentru m enținerea productivităț ii ecologice a pădurii.
2. Operațiunile de management forestier și marketing vor încura ja utilizarea optimă și
prelucrarea locală a gamei variate de produse provenite din pădure. Se va evita
utilizarea speciilor rare sau amenințate în vreun fel.
3. Managem entul forestier are obligația să reducă deșeurile asociate cu operațiunile de
recoltare și prelucrare pe loc și să evite d eteriorarea altor r esurse existente în pădure.
4. Managem entul forestier va face eforturi pentru întărirea și diversificarea econom iei
locale, evitându-se dependența de un singur produs forestier, va conlucra cu
managementul agricol și rural pentru diversificarea econom ică și ecologică.
5. Operațiunile de management forestier vor identific a și întreține, și, unde este cazul,
va spori valoarea serviciilor și resurselor pădurii, ca bazine hidrografice și zone
piscicole.
6. Rata de recoltare a produselor forestiere nu trebuie să depășească acel nivel care
poate fi menținut permanent (raportul conservativ), adică recoltarea anuală nu
trebuie să fie mai mare decât producția anuală fotosintetică PAC (Posibilitatea
Anuală de Creștere). Va fi folosită în calcularea producției ca și a necesarului de
investiții pentru susținerea acestora.

7.11. Probleme de impact asupra mediului în ansamblul său

Managem entul forestier va conserva diversitatea biologică și valorile legate de
aceasta, resursele de apă, solul, ecosistemel e și peisajele deosebite, prin aceasta
menținând funcțiile ecologice și integritatea pădurii.
1. Evaluarea impactului asupra mediului se va efectua în funcți e de nivelul și
intensitatea operațiunilor ca și de valoarea de unicitate a resurselor afectate și va fi
integrată în mod adecvat în sistem ul de management. Evaluările vor cuprinde și
analiza unității peisagistice, ca și impactul produs de constru cțiile necesare
436

prelucrării pe loc. Evaluarea impactului asupra mediului se va efectu a înainte de
începerea operațiunilor ce afecte ază situl. Evaluarea impactul ui asupra mediului se
efectuează deci anterior oricăror activități de manageme nt forestier sau altor
activități perturbante cum ar fi construi rea de noi drumuri și stabilirea sistemelor de
asanare.
2. Vor fi elaborate modalități de protejare a speciilor rare, amenințate și periclitate (de
exemplu zone de cuibărit și hrană). Zonele de conservare și protejare vor fi
delimit ate corespunzător în raport cu scara și intensitatea managementului forestie r
și cu gradul de raritate al resurselor afectate. Vânătoar ea, pescuitul, colect area
produselor secundare (ciuperci, fructe de pădure, etc.) vor fi ținute sub control.
Zonele supuse conservării nu vor fi exploatate în nici un fel. Ele vor fi marcate pe
hărți la scara 1:20.000 sau m ai mari, și vor fi controlate cu m inuțiozitate.
3. Exemplar e reprezentative din ecosistemele existente în cadrul unității peisagistice
vor fi protejate în starea lor naturală și marcate pe hărți în funcție de nivelul și
intensitatea operațiunilor și de valoarea d e unicitate a resurs elor afectat e.
4. Se pregătesc, redactează și implementează îndrumări privitoare la controlul
eroziunii, reducerea deterioră rii pădurii în timpul recoltării, construiri i de drumuri și
oricăror alte perturbări mecanice și la protejarea surselor de apă.
5. Sistemele manageriale vor promova dezvoltarea și adoptarea unor metode
neagresive, fără substanțe chimice, în tratarea dăunătorilor și vor face tot posibilul
pentru a evita utilizarea pesticidelor chimice. OMS (Organizați a Mondială a
Sănătății) Tip 1A și 1B și pesticidele pe bază de hidrocarburi clorurate; pesticidele
persistente, toxice sau ai căror derivați rămân biologic activi și se acumul ează în
lanțul trofic depășind intenția utilizării lor; orice pesticide interzise prin acorduri
internaționale vor fi interzise. În cazul utilizării subtanțelo r chimi ce se asigură
echipamen t corespunzător și instruire adecvată pentru a reduce riscurile asupra
mediului și sănătății.
6. Substanțele chim ice, recipienții, deșeurile non-organice lichide și solide, inclusiv
combustibil și uleiuri vor fi evacuate într-un mod corespunzăto r, conform cerințelor
de protecție a mediului în afara sitului . Conform Legii 85 vor fi transferate
producătorilor de pesticide pent ru a fi inactivate și distruse.
437

7. Utilizarea măsurilor și organismelor de control biologic va fi docum entată, redusă,
monitorizată și strict controlată în conform itate cu legile naționale și cu protocoalele
științifice acceptate pe plan internațional. Utilizarea organis melor ce au suferit
modificări genetice ar tre bui să fie interzisă.
8. Utilizarea speciilor exotice va fi controla tă cu grijă și monitorizată pentru evitarea
unui im pact advers asupra mediului.
9. Nu vor exista cazuri de transformare a pădurii în plantație sau în teren destinat
utilizării neforestiere, cu exce pția situațiilor în care transf ormarea:
ƒ acoperă o porți une foarte redusă din unit atea de managem ent for estier;
ƒ nu are loc în arii de păduri cu v aloare ridicat ă de co nservare; și
ƒ este de natură a asigura avantaje de conservare evidente, substanțiale și sigure, pe
termen lung, în cadrul unității de management forestier.

7.12. Întocmirea planului de management și implementarea lui

A. Planul de managem ent, în funcție de nivelul și intensitatea operațiunilor, va fi
redactat , implementat și păstrat la zi. Obiectivele pe termen lung ale managem entului și
modalitățile de realizar e a acestora vor fi clar prezentate.
1. Planul de management și documen tele aferente acestuia vor fu rniza următoarele:
ƒ obiectivele manager iale,
ƒ descrierea resurselor forestiere ce urmează a fi administrate, limit ele statutul legal
– dreptul de proprietate și folosință, condițiile socio-econom ice și decriere a
terenurilor adiacente,
ƒ descrierea sistem ului de managem ent silvic și/sau de alt tip, pe baza ecologiei
pădurii respective și inform ațiile obținute prin inventarierea resurselor,
ƒ justificarea ratei de recoltare anuală și a selecției speciilor ,
ƒ prevederi privi nd monitorizarea creșterii și dinam ica pădurii,
ƒ măsuri de protecție a mediului bazat e pe studiile de mediu,
ƒ planuri de identificare și prote jare a speciilor rare, amenința te și periclitate,
ƒ hărți ce prezintă baza resurselor forestiere care cuprind și ariile protejate,
activitățile m anageriale planifi cate și posesia pământului,
ƒ descrierea și explicarea tehnic ilor de recoltare și echipamentu lui ce urmează a fi
utilizat.
438

2. Planul de management va fi revizuit periodic în vederea includerii rezultatelor
obținute din monitorizare sau a noilor inform ații științifice și tehnice ca și pentru a
răspunde m odificărilor condiți ilor de mediu, sociale și econom ice.
3. Lucrătorii forestieri trebui e să fie instruiți și supraveghe ați în mod corespunzător
pentru a se asigura im plementare a corect ă a planului de man agement.
ƒ Calificar e corespunzătoare a manager ilor și supraveghetorilor recunoscută și
garantată.
ƒ Instruirea personală pentru co nservarea biodiversităț ii.
ƒ Calificare, abilități și experiență în m uncă.
ƒ Planuri oficiale de in struire.
4. Deși au obligația de a păstra confidențialitatea informațiil or, managerii forestieri vor
prezenta un raport public în care sunt cuprinse elementele fundamentale ale planului
de management, inclusiv m etodele și sursele de i mplementar e.

7.13. Monitorizare și evaluare

Monitoriz area se va desfășura – în funcție de nivelul și intens itatea
managementului forestier – pentru a calcula, evalua, starea în care se află pădurea,
producția, custodia, activitățile de management și impactul lor asupra mediului și
societății.
1. Frecvența și intensitatea monitorizării se vor efectua în funcție de nivelul și
intensitatea operațiunilor de management forestier ca și de nivelul de compl exitate și
sensibilitate al mediului afectat. Proced urile de monitorizare vor fi adecv ate și
repetabile în timp, pentru a permite compararea rezultatelor și evaluarea
modificărilor. Rapoartele de monitorizare oferă, la termenele stabilite, inform ații
precise și corecte, corespunzător mărimii și complexității operațiunii. Rapoartele de
monitorizare indică și modul în care prevederile manageriale vor fi modificate ca
urmare a n oilor informații priv ind ecologia, silvicultura sau p iața de desf acere.
2. Managementul forestier va elabora colecția de studii și date necesare pentru a
monitoriza m inimum următorii indicatori:
ƒ gradul de valorificare a tuturor produselor recoltate,
ƒ ratele d e creștere, r egenerare și starea păd urii,
ƒ compoziția florei și faunei și modificările observate,
439

440ƒ impactul social și asupra mediul ui al recoltării și al altor op erațiuni,
ƒ costurile, productivitatea și ef iciența managementului forestie r.
3. Managerul forestier va asigura documentația în baza căreia o rganizațiile de
monitorizare și control pot urmări fiecare produs forestier de la originea sa, proces
cunoscut ca “lanțul custodiei”. În acest caz, documentele conta bile sunt foarte
necesare și la fel și documentația privind derularea logisticii . Un sistem informatic
adecvat va ajuta managementul în monitorizarea tuturor fluxuril or tehnice,
economice și ecologice, pentru a-și păstra activitățile în limi ta mandatului de
management acordat, a legilor st atului și a legilor ecologice.
4. Rezultatele monitorizării vor fi incluse în acțiunile de imp lementare și revizuire a
planului de management.
5. Deși respectă confidențialitatea informațiilor, managerii fo restieri vor pune la
dispoziția publicului un raport al rezultatelor indicatorilor d e monitorizare, inclusiv
cei enumerați la punctul 2.
ƒ Detalii privind mai ales indicatorii prin care se vor implement a criteriile sau
măsurile manageriale vor face obiectul unor studii mai amănunți te, care depășesc
obiectul acestei cărți. Același lucru îl putem spune și despre alcătuirea băncii de
date, selectarea și analiza datelor, elaborarea în detaliu a mă surilor prezentate în
plan și, bineînțeles elaborarea hărților și a bilanțurilor anua le.