Capitolul 3 Tehnologii In Peisaj [302752]

Capitolul 3. Tehnologii în Peisaj.

3.1 Efectele tehnologiilor în peisaj și transformarea acestuia.

Plecând de la afirmația lui S.Graham & S. Marvin, și anume “[anonimizat], politice si culturale ce au efecte in locuri diferite și în momente diferite” el încercă să demonstreze faptul că relația pe care evoluția tehnologică a avut-o [anonimizat] – tehnologie – [anonimizat], [anonimizat].

Prima etapă importantă când vorbim de Tehnologie și ce aduce nou tehnologia în peisaj este “Perioada Industrializării” fiind considerat un proces tehnic complex prin care “acțiunea manuală a omului este înlocuit cu mașinismul”.Astfel perioada industrializării și evident a dezvoltării tehnologiilor a determinat o intervenție puternică asupra peisajului prin:

[anonimizat] ([anonimizat], autostrăzi, [anonimizat], etc).

[anonimizat], [anonimizat] a naturii, și distrugerea unor mari situri valoroase.

[anonimizat], cărbuni, [anonimizat] a zonei dar și distrugerea habitatelor naturale și a soluriilor.

[anonimizat] ( hale , zone de procesare a materialelor ).

[anonimizat] o “proiecție puternică a societații în sensul în care aceasta își manifestă identitatea culturală și/[anonimizat], [anonimizat], comunicând cu peisajul natural”, urmând elementele de forță din teritoriu și mari situri industriale în care exploatarea naturii și a [anonimizat].

Declinul specific “Perioadei Industrializării” în anii 1992-2000 din Romania, a condus la o serie de cosecințe negative atât asupra resurselor naturale cât și a [anonimizat], ecosisteme distruse și arii neutilizabil. Însă în ultimii 16-20 anii, [anonimizat] a readuce către om natura au apărut noi atitudini în ceea ce privește relația dintre tehnologie peisajului. [anonimizat], [anonimizat], în defavoarea situriilor industriale/tehnologice unde apar noi măsurii de conservare și protejare a [anonimizat] 2000 , Conventia Europeană a Peisajului ( Florența, 2000) [anonimizat] :

Noi tehnologii pentru infrastructura necesară ,utilajelor sunt mult mai reduse ca dimensiuni, putând fi încadrate într-o arhitectura ce poate dezvolta o nouă relație cu mediul înconjurător.

peisajul urban nu sufera transformări puternice, acestea manifestându-se mai mult ca rezultat al modificării structurilor sociale determinate de noile tehnologii informationale, de comunicare si de mobilitate.

Este afectata perceperea spațiului, deoarece modul de parcurgere este diferit, ce necesită elemente noi, noduri puternice, identități urbane locale.

Obiectul urban capătă o foarte mare importanță în acest nou peisaj, fie că el este un spațiu public, un obiect de arhitectura sau un element de artă urbană.

Însă aceste noi tehnologii prezintă elemente sau soluții de elemente, cerute de noile necesități funcționale și dezvoltarea urbană. Dezvoltarea tehnologică modelează peisajul contemporan – atât urban, periurban, rural sau natural prin observatoare astronomice și stații meteorologice care dezvoltă o strânsă relație cu situl pe care se desfășoara, ca o continuitate sau completare a peisajului natural.Nodurile intermodale, amplasate în general în afara oraselor, coerent conectate în teritoriu, asigurând tranziția între diferitele mijloace de transport și constituindu-se în adevarate centre de interes, prin polarizarea și altor funcțiuni complementare sau compatibile, devin accente functionale și volumetrice la nivelul peisajului, dezvoltarea intensă a orașelor necesită găsirea unor soluții pentru suplinirea necesarului de teren liber, prin valorificarea spațiilor urbane cu funcțiuni specifice zonelor rurale – cum este cazul fermelor, culturilor agricole, sau “insulelor ecologice”.

3.2 Tipologii de Tehnologii în Peisaj.

Aceste tehnologii se manifestă în peisaj și pot fii clasificate în tipologii de tehnologie în funcție de următoarele categorii de manifestare :

Din punct de vedere al peisajului:

– prin manifestarea tehnologiei în peisajul natural ca de exemplu situri industriale (exploatări de resurse naturale, hidrocentrale), tehnologii de transport (autostrăzi, căi ferate, poduri), stații meteorologice, observatoare astronomice.

– peisajul antropizat prin tehnologii de construcție, zone industriale urbane, parcuri de activități, etc.

Din punct de vedere al domeniului tehnologic:

tehnlogii destinate sectorului agricol ( câmpuri de exploatare , ferme, etc )

tehnologii destinate industriei ( zone industriale, zone de producție, etc),

tehnologii energetice, tehnologii de construcție, tehnologii de transport.

Din punct de vedere al tipuriilor de tehnologii ce se împart patru marii categorii :

tehnologii destinate exploatării ( a apei , minereuri , gazelor, etc)

tehnologii de producție ( centre industriale , platforme offshore , onshore, parcuri eoliene etc).

tehnlogii de cercetare.

tehnologii de mobilitate.

Din punct de vedere a resurselor utilizate de către tehnologi, și vorbim de utilizarea resurselor naturale, această categorie este cea mai importantă din punctul meu de vedere, deoarece aceasta trebuie sa țină cont de utilizarea resurselor naturale cat mai puțin dar cu o eficientizare maximă.Astfel în cadrul resurselor naturale putem clasifica tipuriile de tehnologii ce folosesc resursele naturale în funcție de tipuriile acestora:

Tehnologii ce valorifică resursele de apă ,cu un impact semnificativ a fizionomiei rețelei hidrografice, aici vorbim de reducerea rolului distructiv al râurilor, care se manifesta în unele regiuni prin puternice revărsări sau inundații, ce necesită o interventie deosebit de activă a omului în peisaj, prin concretizarea și realizarea unor canalizări, îndiguiri și asanări.

Tehnologii ce valorifică soluriile și resursele biosferei, modificarea învelisului vegetal natural a avut urmări asupra faunei, determinând dispariția condițiilor specifice mediului de viață pentru anumite specii de animale, presiune directă și neîntreruptă asupra faunei prin vânatoare aria de repartiție a multor specii ce au suferit modificări importante, chiar dispariția unora prin valorificarea resurselor naturale ce au ca efect transformarea profundă a peisajului.

Tehnlogii ce valorifică energia solară, aceste tehnologii au fost folosite încă din antichitate, însă în zilele noastre energia solara este exploatată în mai multe moduri și din ce în ce mai des, iar principalele metode de utilizare sunt: celula solară (fotovoltaica) concentratoare solare parabolice în curs de dezvoltare ce se manifestă prin mai multe metode de utilizare a energiei solare prin colectoare solare,turn solar, centrale solare.

Tehnologii ce folosesc energia geotermală, energia produsa și stocată de Pământ.Energia geotermală reprezenta în 2014 aproximativ 3% din totalul de energie produsă și captată la nivelul mondial. Avantajele acestei tehnologii este acea indepedență de vreme și ciclul zi/noapte, este curată și nu influențează negativ mediul înconjurător.Centralele care captează energia geotermală pot afecta solul din jur (când apa fierbinte este injectată în rocă pentru obținerea aburului) și emit cantități mici (5% față de o centrală cu combustibil fosil) de CO2 și sulfuri.

Tehnologii ce folosesc energia vântului așa numită energie eoliană, această tehnologie  a fost folosită pentru prima data în jurul anului 5000 i.e.n, pentru propulsarea bărcilor cu pânză, însă această tehnologie s-a transformat în ultimii 100 de ani, ele având și un rol de simbol național pentru Olandezi prin celebrele morii de vânt. Această tehnologie folosește turbinele eoliene curente ce funcționează pe același principiu ca și morile de vânt din antichitate: palele unei elice adună energia kinetică a vântului pe care o transformă în electricitate prin intermediul unui generator. Valorificarea energie eoliene a crescut în anii ’70, odata cu prima criza mondială a petrolului  și apoi în anii ’90 din cauza îngrijorarilor generate de impactul asupra mediului a poluării generate de combustibilii fosili.

Tehnologii ce folosesc energia valuriilor, acestă tehnologie este folosită în țăriile care au deschidere la mare, fiind o sursă importantă de a produce energie verde folosind doar curenții maritim,acestă tehnologie folosește un singur principiu Mareele, datorită atracției lunare, se produc cu regularitate în anumite zone de litoral de pe glob, cu amplitudini care pot ajunge uneori la 14-18 m, determinând oscilații lente de nivel ale apelor marine. Principiul de utilizare a energiei mareelor în centrale mareomotrice, constă în amenajarea unor bazine îndiguite,sau insule artificiale care să facă posibilă captarea energiei apei, declanșată de aceste oscilații, atât la umplere (la flux), cât și la golire (la reflux). Energia mareelor este energia ce poate fi captată prin exploatarea energiei potențiale rezultate din deplasarea pe verticală a masei de apă la diferite niveluri sau a energiei cinetice datorate curenților de maree.

Energia mareelor rezultă din forțele gravitaționale ale Soarelui și Lunii, și ca urmare a rotației terestre.Această tehnologie s-a dezvoltat foarte mult în ultimii 20 anii fiind o soluție alternativă a parcuriilor eoliene ce ocupă suprafețe marii de teren și nu sunt stabile ele depizând foarte mult de fluxul aerului care poate avea fluctuații mari, astfel aceste parcuri eoliene pot produce mai puțin față de consum, sau pot produce mai multă energie față de necesitatea de consum rezultând o pierdera energiei.

Figure 1. Tipologii de Energii Verzi

Sursă imagine: https://ro.wikipedia.org/wiki/Energie_regenerabil%C4%83.

Figure 2. Tipologii de energii marine

Sursă imagine : http://laenergiaysusclases1002.blogspot.ro/p/energia-maritima-cuando-algo-se-mueve.html.

3.3 Apariția unui nou tip de peisaj – “Peisajul Tehnologic”.

Plecând de la conceptul general a Peisajul, acest concept „inter și transdisciplinar (geografie, ecologie, geologie, biologie, agronomie, silvicultuă, arte plastice, arhitectură, urbanism, peisagistică, turism, istorie-antropologie,etc.)” este o punte între domenii aparent diferite, dar care inserate în termenul generic de Peisaj (imagine unui teritoriu) poate genera o nouă orientare de cercetare holistică, și anume Peisajul Tehnologic.

Dacă toate aceste ,,domenii au luat în considerare cu predilecție dimensiunea spațială ,temporala a peisajului precum și dimensiunea sa funcțională sau estetică” prezente în pluridisciplinaritatea peisajului ce rezidă din abordările științelor enumerate,fiecare plecând de la o redare descriptivă și subiectivă a peisajului până la analize strict cantitative.

Pentru a putea da o definiție clară a Peisajului Tehnologic am plecat de la definiția peisajului conform Convenției Europene a Peisajului(Florența, 2000) unde este definit ca: “ parte de teritoriu perceput ca atare de către populație, al cărui caracter este rezultatul acțiunii și interacțiunii factoriilor naturali și/sau umani” și a tehnologiei ca fiind : „un ansambul de metode, procese, operațiuniilor făcute sau aplicate asupra materiilor prime, materialelor și datelor pentru realizarea unui anumit produs industrial sau comercial.” a rezultat conceptul de Peisaj Tehnologic ce devine o subdiviziune a peisajului antropic de multe ori fară a altera calitatea peisajului natural ci mai degrabă este axat pe semnalizarea acestuia pentru observatori.

Figure 3 Conceptul de Peisaj Tehnologic

Noul concept integrează componentele naturale și socio-economice și le focalizează spre rezolvarea problemelor mediului: internalitățile și externalitățile mediului se regăsesc în fizionomia și fiziologia peisajului. Astfel,peisajul este inclus în conceptul de mediu,iar internalitățile mediului vizează presiunea naturală, iar externalitățile mediului prin presiunea antropică. Conștientizînd asupra impasului unei societăți bazate pe un consum irațional de resurse, criticile aduse modelului “creșterii zero” au pregătit și au deschis calea spre un nou tip de peisaj, tip care, finalmente, va căpăta atributul de peisaj tehnologic ce are ca scop următoarele principii de fundamentare:

noul mod de producție trebuie să fie rațional cu utilizarea resurselor materiale, financiare, umane etc.

noul mod de consum trebuie să fie potrivnic inutilului, artificialului, achizitivismului însine etc.

omul, ca scop suprem al creșterii economice, trebuie să fie privit ca om multidimensional; cu nevoi fizice dar și social-culturale; în plus, ca o ființă biologică care trăiește în puternică interdependență cu mediul natural de care e bine să aibă grijă.

noțiunea de calitate a vieții înseamnă ceva mai mult decât consumul propriu-zis de bunuri materiale; la ea concură puritatea aerului, a apei, calitatea educației, a asistenței sociale, sanitare, etc.

Acest concept de Peisaj Tehnologic își propune să medieze o problema dintre resursele naturale și consum prin intermediul tehnologie verzi denumită pe plan mondial sub sintagma “ resurse regenerabile “ aceste energii regenerabile sunt considerate în practică, energiile care provin din surse care fie că regenerează de la sine în scurt timp, fie sunt surse practic inepuizabile.Termenul de energie regenerabilă se referă la forme de energie produse prin transferul energetic al energiei rezultate din procese naturale regenerabile. Astfel, energia luminii solare, a vânturilor (eoliană), a apelor curgătoare, a proceselor biologice (biodiesel, bioetanol, biogaz) și a căldurii geotermale pot fi captate de către oameni utilizând diferite procedee. Toate sursele regenerabile cu excepția mareelor și surselor geotermale sunt, de fapt, derivate din energia solară, Soarele fiind sursa principală de energie a Pământului, sursă care generează toate procesele biologice și meteorologice.

Comunicarea dintre Tehnologie și Peisaj.

Dezvoltarea tehnologică a schimbat radical modalitatea de înțelegere a mediului înconjurător, precum și modalitatea de acces la date și informații. Cunoscute ca și noi tehnologii de informație și comunicare acestea ne-au deschis o lume până acum inimaginabilă, permițându-ne accesul la o enormă cantitate de informații care până atunci erau accesibile doar câtorva persoane. Este cunoscută sub numele de Societatea de Informație.

.

.

Capitolul 4. Peisajul Costier al Mării Negre

4.1 Date generale Marea Neagră

4.2 Tipologii de Peisaj Identificate de-a lungul Țărmului Sudic al Mării Negre.

4.3 Elemente de cadru natural – Analiza situației existente actuale,naturale,dinamica costieră.

4.4 Concluzii.

Date generale Marea Neagră.

Zona costieră a Mării Negre este compusă dintr-o varietate de faleze maritime și plaje de nisip construit, dune de nisip și bancuri de nisip, țărmuri stancoase, păduri costiere și lacuri / lagune sărate. Aceste caracteristici au determinat varietatea reliefului și orientării liniei de coastă , proprietățiilor diferite , litologiei, structurii țărmului și proceselor costiere care au modelat zona costieră. Linia țărmului românesc a cunoscut schimbări semnificative în ceea ce privește tipul de peisaj, mai ales ca urmare a activitațiilor antropice desfășurate de-a lungul țărmului sudic al Mării Negre prin activitațiile antropice generate de lucrăriile hidrotehnice desfășurate pe Dunăre în anul 1949.

Aceste modificări inclund și dezvoltarea structuriilor hoteliere, zone rezidențiale și construirea diferitelor tipuri de structuri de protecție ( pereți de beton, diguri pentru spargerea valuriilor, stabilizarea falezei, etc) multe dintre acestea fiind in prezent o agresiune atat vizuală cât și funcțională asupra peisajului costier.Marea Neagră este cel mai mare bazin intercontinental de apă sarată, cu o suprafață de aproximativ 415.000 km2 și cu un volum de aproximativ de 530.000km3.

Sectorul românesc al țărmului Mării Negre are o lungime de cca. 244km ( între granița cu Ucraina în Golful Musura și granița cu Bulgaria la sud de Vama Veche. Acest sector al țărmului românesc reprezintă 6% din lungimea totală a țărmului Mării Negre incluzând 128 km de ape marine de tranziție ( Chilia Periboina) și 116 km de ape costiere ( Periboina la Vama Veche ), astfel întreg sector românesc este împărțit în două mari unitați și anume: unitatea Nordică ce cuprinde țărmul masiv al Deltei Dunării ce are un caracter de zonă protejată în patrimoniul UNESCO, ce cuprinde complexul lagunar Razelm (Razim – Sinoie ), cu plajele sale de nisip joase de deltă / lagună, și unitatea Sudică între Capul Midia și Vama Veche, acestă unitate teritorială este destinată turismului și dezvoltăriilor economice( zone industriale , zone agricole, stațiuni turistice, etc ) și fiind cea mai ofertantă din punct de vedere al varietații de peisaje.

Principalele probleme cu care se confruntă zona costieră a Mării Negre fiind considerat „un sistem format din mai multe subsisteme strâns interconectate: relief, sediment, acvatoriu, atmosferă, ecosisteme” sunt considerate sisteme dinamice, fragile și vulnerabile datorită antropizării excesive asupra zonei litoralului Românesc ce conduc la modificarea peisajului prin: presiunea umană ce se exercită prin poluare, etrofizare, supra-exploatarea terenuriilor în detrimentul construcțiilor masive, periclitarea speciilor rare datorită pescuitului excesiv și nu în ultimul rând alterarea structurii și funcționării regiuniilor umede din jurul mării toate acestea conduc la alterarea esteticii peisajelor. “Regiunea Mării Negre este o zonă geografică distinctă, bogată în resurse naturale și Poziționată strategic la întâlnirea dintre Europa, Asia Centrală și Orientul Mijlociu. Cu o populație numeroasă, regiunea ridicăo serie de oportunități și provocări pentru cetățenii săi. Regiunea este o piață în expansiune cu un potențial de dezvoltare ridicat și constituie un nod important pentru fluxurile energetice și de transport. Cu toate acestea, este în egală măsură o regiune cu conflicte înghețate nerezolvate, cu multe probleme de mediu”.

„Regiunea Mării Negre este o zonă de producție și distribuție de o importanță strategică pentru securitatea energetică a UE. Dispune de un potețial semnificativ de diversificare a aprovizionării cu energie și constituie, așadar, un element esențial al strategiei externe a UE în sectorul energetic. Diversificarea securității furnizării energiei este atât în interesul partenerilor strategici din regiune cât și al UE”.

Tipologii de Peisaj Identificate de-a lungul Țărmului Sudic al Mării Negre.

Peisajul este definit de doua tipologii principale: 1.Peisajul Natural-patrimoniul Natural, zone verzi importante in teritoriub, zone umede,habitate, etc. 2. Peisajul Antropic – peisajul construit , rezultatele actiunii antropice, peisaje rurale, etc.

Această divizare pe tipologii de peisaj au rolul de a îmbunătății gestionarea acestora în funcție de gradul de intervenție a factorului uman. Din punct de vedere al peisajului intalnit de-a lungul Zonei Costiere se disting 7 tipuri de peisaj dupa cum urmeaza: Peisajul Portuar , Peisajul Industrial , Peisajul Rural, Peisajul Agricol, Peisajul Forestier , Peisajul Acvatic avand ca element natural lacul,peisajul Urban . Astfel identificarea peisajului a zonei costiere s-a bazat pe două marii criterii de analiză:

1.Analiza de ansamblu prin analiza diferitelor planuri , texturi , si a bazelor de date.

2. Analiza sensibila,subiectiva a peisajului si modul de perceptia a acestuia.

• Peisajul Industrial – “Peisajul industrial este definit ca apariția activităților productive, influențate de factori naturali si antropici, materializat în spațiu prin clădiri, instalații, drumuri de acces, facilități de depozitare, facilități de administrare și de întreținere pentru cei care (furnizarea de materii prime, apa curenta, electricitate) etc”.

Peisajele industriale din Zona Costieră formează o structură aproximativ disipată în teritoriu ce pornește de la nord spre sud-vestul țărmului costier. Acesta ocupă o suprafață semnificativă din zonele periferice ale orașului Constanța și Mangalia și își pune puternic amprenta asupra imaginii orașului cu precădere pentru că marchează zonele de intrare de pe axa București –Constanta. “Peisajele industriale sunt peisaje fragile prin influența pe care îl au față de calitatea factorilor de mediu, cât și riscul la poluare pe care îl determină în teritoriu”.Peisajele industriale își pun cel mai puternic amprenta în Zona Metropolitana a orasului Constanta, UAT a cărei identitate este dată de aceste structuri de producție dar si de zona portuara.

Peisajul Rural- “Peisajul rural este o rezultanță a modului de grupare a gospodăriilor în interiorul vetrei așezării (intravilan) și a formelor de utilizare a terenurilor (în extravilan). Acesta se deosebește de peisajul urban-industrial în primul rând prin dominanța utilizării agricole a spațiului. Acestea se păstreză chiar și după ce agricultura încetează să mai constituie principala ocupație a locuitorilor de la sate, așa cum se întâmplăîn statele dezvoltate. Principalele elemente ale peisajului rural sunt: morfologia (fizionomia) rurală și structura fondului funciar”.Peisajele rurale, alături de cele agricole cu care se dezvoltată în strânsă legătură, au un rol deosebit de important în Zona Costiera. Acestea reprezintă o resursă importantă prin identitatea pe care încă o păstrează. Accesibilitatea relativ redusă în multe sate ale zonei a determinat păstrarea unor peisaje valoroase prin specificul local–tipologia locuinței (arhitectura, structura parcelarului, cu parcele lungi, cu grădini de legume sau livezi), relația cu structurile naturale. Peisajele rurale devin din ce in ce mai diverse în primul rând datorită resurselor economice existente în teritoriu. Deși agricultura este încă activitatea cea mai răspândită în mediul rural.

• Peisajul Agricol – „Peisajele agricole sunt categoria de peisaje ce se află la intersecția dintre peisajele naturale și cele antropice. Acestea sunt determinate de intervenția umană asupra cadrului natural, dar au o componentă definitorie în ceea ce privește rolul ecologic în teritoriu prin funcția pe care o îndeplinesc în ceea ce privește sistemul verde al zonei metropolitane”.

Figure Peisaje Agricole, Sursă suport topograpfic: PATJ CONSTANTA , Sursă imaginii : Google Earth, accesat in data de 19.04.2016, http://www.zf.ro/companii/judetele-siloz-ale-romaniei-trei-regiuni-au-35-din-total-15096245.

Peisajul agricol propriu-zis s-a dezvoltat pe solurile defrișate de padure sau pe cele deștelenite de pășuni și fanețe naturale. După suprafața solului ocupată cu cereale, plante furajere, plantații de vii și livezi, peisajul rural este indentificat ca un peisaj agrar, agro-pastoral, agro-viticol, agro-pomicol, ocupând o suprafață de circa 80 % din întreaga regiune a zonei costiere, fiind al doilea pol important in economia regiunii. Peisajele agricole nu au doar rol economic, mai ales în cazul Zonei Costiere unde terenul agricol este una din principalele resurse, ci și cultural atât prin susținerea unui caracter specific, istoric al regiunii, cât și prin crearea unei noi imagini,identitare.

• Peisajul Forestier – “este definit ca un teritoriu din cadrul zonei forestiere, care contine ecosisteme impadurite si neimpadurite (gol alpin, lacuri, mlastini) cu influente umane minime si care masoara o suprafata de minimum 500 kilometri patrati si o extindere de cel putin 10 kilometri”.

Peisajul Forestier din zona Litoralului romanesc, a suferit modificari majore inca din anii 1910, datorită degradăriilor terenurilor generată de acțiunea agenților externi: eroziune, transport, acumulare. Datorită defrișărilor efectuate în acest areal, procentul de împădurire este scăzut, fapt ce duce la o creștere a proceselor de ravenare și spălare în suprafața procesele naturale, provocate de factori naturali, degradarea peisajelor este accentuată și de activitățile antropice: Defrișările din zona Litoralului Romanesc care au avut loc din cele mai vechi timpuri(1920) cu scopul de a mări suprafețele de pășunat, dar, pentru sporirea suprafețelor pentru diversele culturi agricole. De asemenea, lemnul a fost și este exploatat pentru Industria Lemnului , fapt ce a condus la o diminuare accentuata a peisajului Forestier. Astăzi peisajul forestier ocupă o suprafata relativ mica de-a lungul zonei costiere printre care amintim de Padurea Hagieni fiind o rezervatie naturala, si padurea de pini dintre Statiunea Olimp si Neptun fiind singurele peisaje forestiere pastrate pânâ în prezent.

Peisajul Lacustru/ zone umede – acest tip de peisaj este o componentă al mediului acvatic, unde apa este partea vizibilă și dominantă în peisaj.

Această categorie de peisaje este puternic vizibilă în cadrul zonei costiere datorită structurii rețelei hidrografice. Ce include peisajul zonelor umede cu rol ecologice incadrate intr-un peisaj antropizat creează o serie de micro peisaje datorită tipologiei reliefului și structurii geologice pe care le parcurg: zonele mlăștinoase din cadrul statiuniilor turistice au un rol important in diversitatea ecologica.

Zona Costieră crează o serie de micro-peisaje lagunare/umede datorită tipologiei reliefului și a structurii geologice pe care le parcurge, acest tip de peisaj are un rol ecologic în teritoriu prin prezența zonelor umede și a coridoarelor verzi prin diferite specii de pești, păsări, mamifere și au un potențial turistic important și puțin valorificat.Acest tip de peisaj lagunar / umed în areale urbanizate reprezintă un accent în macro-peisajului costier, prin care sistemele de micro-peisaje inserate în zonele turistice puternic afectate de urbanizare reprezintă un plus în ceea ce privește diversitatea peisajului întâlnit de-a lungul zonei Costiere. Deși din punct de vedere al componentelor abiotici, biotici și umani acest tip de peisaj este perceput ca fiind unul omogen și relaționat cu teritoriul maritim. Necesitatea protejării și conservării peisajului Lacustru/umed se datorează în primul rând datorită caracteristiciilor naturali și anume:

Filtrează, purifică și stochează apa, acționând precum un „rinichii pentru ecosisteme”,colectează și rețin apele în timpul inundațiilor și reprezintă habitatul unei marii varietății de plante și animale.

Peisajul Urban – “Peisajul urban este definit de trăsăturile, modelele și structura orașului, incluzând aici componenta biologică, mediul fizic și elementele antropice. Din punct de vedere al structurii sale, orașul este rezultatul stratificării continue a unor proiecte politice majore și a unor proiecte individuale minore, care se succed în timp și se suprapun în spațiu. Pe lângă aspectele vizibile și fizice, peisajele urbane, și nu numai acestea, posedă și o semnificație simbolică, fiind pline de sensuri și de identitate ”.

Figure 9 Peisaj Urban, Surse imagini : http://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-vacanta-mea-la-neptun-statiunea-nu-planeta, https://www.litoralulromanesc.ro/descriere_constanta.htm, http://nicotravel.ro/index.php/destinations/europe/romania-2/litoral/mangalia/.

În general, zona costieră este este o regiune cu un pronunțat caracter urban. Principalele centre urbane ale litoralului sunt: municipiul Constanța, reședința de județ și unul dintre cele mai mari orașe din țară, municipiul Mangalia cu funcțiuni complexe industriale și turistice și orașul Năvodari, oraș industrial dezvoltat în jurul unor complexe industriale din ramurile chimiei și petrochimiei. Alte orașe mici (sub 20.000 de locuitori) sunt Eforie și Techirghiol, în care predomină caracterul de stațiune balneo-turistică, Ovidiu, mic centru urban, aflat în aria de imediată influență a municipiului Constanța și Sulina, care prin poziția geografică pe care o ocupă aparține deopotrivă litoralului și într-o mare măsură spațiului deltaic. Astfel gradul de urbanizare in zona costiera datorită potențialul balnear și de agrement a regiunii litorale a dus la dezvoltarea puternică a turismului și a industriei hoteliere.

Peisajul Portuar – un port este definit astfel: „parte delimitată a teritoriului național,…, situată la litoral sau la malul unei ape, protejată natural sau artificial împotriva valurilor, vânturilor, curenților, ghețurilor, având ca scop primirea și adăpostirea navelor, prestarea de servicii pentru nave, pasageri și mărfuri, precum și facilitarea de activități comerciale și industriale. Portul cuprinde totalitatea acvatoriilor și teritoriilor, construcțiilor hidrotehnice, canalelor de acces, șenalelor, zonelor de navigație, radelor interioare, clădirilor, magaziilor, platformelor, căilor ferate, drumurilor, instalațiilor și echipamentelor aflate în limitele acestuia”.

Acest tip de peisaj se regăsește în principalele orașe ale zonei costiere: Constanța , Mangalia , Megidia acest tip de peisaj se caracterizeaza prin infrastructura navală masiva și impunătoare, și sunt o influență antropica majoră asupra dinamicii de coasta. Portul Midia, în mod special, a influențat configurația plajei din stațiunea Mamaia și parțial plaja de la nord de portul Tomis. Portul Constanța a avut o influență majoră asupra falezelor și eroziunii plajelor din sud. Portul Mangalia a avut influențe asupra falezelor si eroziunii plajelor în zona dintre satele 2 Mai si Vama Veche.

4.3 Elemente de cadru natural – Analiza situației existente actuale, naturale, dinamica costieră.

4.3.1 Geologie : Unitatea sudica este „foarte diferita ca forma si cuprinde stanci moi flancate de plaje mici sub forma de buzunar, separate prin bancuri mici litorale de nisip. Aceste plaje sunt flancate de pante submarine mai abrupte decat in cadrul Unitatii nordice”. Plajele „Unitatii sudice, care sunt asezate in fata falezelor, sunt in general stancoase, cu suprafata acoperita de sedimente limitata. Exista intinderi mici de plaje de nisip si aici sedimentele tind sa fie alcatuite din nisipuri cu granulatie de la medie la mare. De-a lungul aceastei unitati, Dunarea a avut o influenta mai redusa, in special pana la constructia jetelelor Portului Midia, care intrerupe complet transportul litoral. Intre Golful Mamaia si Constanta, nisipurile fine, provenite din Dunare, sunt inca prezente. Scoicile si fragmentele de scoici sunt o componenta importanta a plajelor de-a lungul unitatii sudice, ajungand pana la 98% din sedimentele plajei din sudul Agigei. O mare parte din nisip este posibil sa fie relict, provenit din fostele vai ale raurilor Techirghiol, Carasu si Ostrov, in Holocenul tarziu, desi fragmente de calcar si cristale de stanca, provenite din eroziunea structurilor de protectie costiera si a falezelor joase, pot fi gasite pe plaje. Unele dintre plaje au fost, de asemenea in nisipate artificial, introducand astfel unele sedimente noi in sistemul plajei”.

4.3.2 Hidrologia : Suprafata uscatului la zona costiera este limitata

la bazinele hidrografice medii acoperind 5.480km2 din suprafat hidrografica. Raurile mari sunt V. Albesti (cu izvorare din Bulgaria), Casimcea, Taita si Slava. Bazinele hidrografice de tip versant la mare reprezinta doar 3% din bazinul litoral si se refera in principal la coasta dintre Capul Midia si Vama Veche. Toate raurile mari deverseaza in lacuri litorale sau lagune si doar un numar mic de bazine-versant de dimensiuni foarte mici (suprafata totala de 143km2)

4.3.3 Utilizarea Terenuriilor : Unitatea sud, corespunzator localitatilor insiruite pe zona de coasta, utilizarea terenurilor se caracterizeaza printr-o varietate de folosinte de tip rural (de exemplu, terenuri agricole si pasuni) si urban. Plajele lungi de nisip, in special cele care se intind de-a lungul Unitatii sudice al litoralului romanesc, constituie o atractie turistica importanta pe durata sezonului cald, fiind vizitate de peste 800.000 de turisti anual, dintre care 60.000 sunt din afara Romaniei. Statiunile turistice cele mai importante sunt Mamaia, Eforie, Neptun, Olimp, Jupiter, Venus, Saturn si Mangalia; acestea ofera o gama larga de dotari si servicii de turism: cazare in hoteluri, pensiuni si locuri de campare, dotari de agrement cum sunt cinematografele, piscinele, discotecile, dotari de sport cum sunt terenuri de tenis, mini-terenuri de golf, baze pentru sporturi (inot, scufundari si zbor cu parapanta), alimentatie publica in reteaua de restaurante, cofetarii si baruri, dotari balneoclimaterice.

4.3.4 Dinamica Costieră: Scopul prezentei sectiuni este de a oferi o privire generala asupra situatiei actuale a dinamicii costiere a litoralului romanesc al Marii Negre; aceasta defineste intelegerea modului in care functioneaza procesele costiere si comportamentul prezent al zonei de coasta.Sectiunea cuprinde, in principal, o prezentare rezumativa a informatiilor incluse in rapoartele produse ca parte intergranta a acestui studiu, inclusiv in Raportul Studii de dinamica costiera si sedmientologie, cele patru rapoarte de modelare (Prezentare generala a datelor disponibile pentru modelarea numerica; Modelare hidraulica 3D a Marii Negre, Modelarea valurilor din apropierea tarmului si Modelarea liniei tarmului) si Raportul Diagnostic al zonei costiere(Anexa B la prezentul report). Aceste rapoarte trebuie de asemenea parcurse pentru mai multe informatii detaliate si analize. Prezenta sectiune include informatii privind factorii naturali care modeleaza litoralul: vanturi, valuri si curenti, precum si informatii privind sedimentele si caracteristicile de transport al acestora de-a

lungul litoralului romanesc. De asemenea, este prezentat un rezumat al comportamentului in timp si actual al liniei de coasta, impreuna cu ratele de eroziune actuale si sunt identificate „punctele fierbinti” de eroziune de pe litoral. Sectiunea se incheie cu combinarea acestor informatii intr-un un model conceptual al proceselor costiere si al comportamentului zonei de coasta aferente litoralului romanesc al Marii Negre. Un prim proces în dinamica Costieră este Vântul , ste cel mai important factor climatic ce afecteaza evolutia litoralului romanesc al Marii Negre. Influentele complexe ale modelului ciclonic atlantic, activitatii de ciclogeneza din zona mediteraneana si circulatiei atmosferice de deasupra Marii Negre joaca un rol important in variabilitatea climatului curentilor de aer de-a lungul litoralului (in special intre litoralul Deltei Dunarii si litoralul romanesc al Marii Negre). Variabilitatea climatului curentilor de aer se refera la directie, variatii sezoniere, potentialul de transport eolian si vanturile dinspre uscat si regimul aferent. Linia de coasta a Romaniei este caracterizata de medii ridicate ale vitezelor anuale ale

vanturilor (intre 4,2m/s si 6,95m/s), cu viteze maxime ale vanturilor dinspre nord si nord-vest.

Un al doilea element in dinamica costieră este reprezentată de forța valuriilor, ce au un rol asupra Mării Negre este influentat atat de valurile de hula, cat si de valurile eoliene generate pe plan local. Modelarea valurilor indica faptul ca inaltimea semnificativa a valurilor in larg creste de la nord (0,85m) inspre sud (0,95m). In timp ce vanturile dinspre uscat si directiile valurilor sunt variabile, exista tendinte sezoniere, caracterizate de conditii aspre in perioadele de iarna (din noiembrie pana in martie) si conditii mai calme intre aprilie si octombrie. Procentajul de perioade de calm (inaltime semnificativa a valurilor in larg < 0,5m) s-a micsorat in timp de la 38% in prima perioada (iulie1992 – decembrie 1995) la 28% in ultimii cinci ani (ianuarie 2006 – decembrie 2010).Aceasta sugereaza o crestere a nivelelor de energie a valurilor in ultimii 18,5 ani.

Litoralul romanesc este foarte susceptibil de eroziune de termen scurt a plajelor pe durata furtunilor. Investiga retragerea tarmului in mai multe locatii si a indicat faptul ca eroziunea pe termen scurt cauzata de furtuni poate fi de ordinul zecilor de metri. Cea mai mare retragere a tarmului determinata de furtuni tinde sa se manifeste in Unitatea nordica, unde sedimentele sunt mai fine iar plajele mai plane. Se preconizeaza, in legatura cu cea mai mare parte a litoralului, ca o parte semnificativa a pierderilor transversale de nisip pe durata furtunilor va fi recuperata dupa perioadele de furtuna, cand predomina valuri de hula mai scurte (valuri formatoare de plaje). Cu toate acestea, de-a lungul anumitor plaje sudice se manifesta in prezent o pierdere neta de sedimente, ce antreneaza o eroziune pe termen lung a plajelor. Aceste doua tipuri de fenomene naturale conduc la asa numite „Rate de eroziune si puncte fierbinti” , unde unitatea Sudică a Mării Negre (intre Portul Midia si Vama Veche) prezinta mai multe puncte critice de eroziune, unde majoritatea aliniamentului este in prezent aparata artificial. Cu toate acestea, multe structuri de protectie sunt in stare precara, iar plajele se erodeaza in prezent. In acest moment, punctele fierbinti cheie sunt reprezentate de plajele Mamaia, Tomis Nord, Eforie, Costinesti, Olimp – Venus, Balta Mangalia si Saturn.

.

Situația actuală a Dinamicii Costiere.

4.4 Concluzii :