Capitolul 3 (1) (1) [310910]

CAPITOLUL 3.

ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA STUDIULUI

3.1. [anonimizat] 11-18 ani, [anonimizat] a debutat înaintea vârstei de 10 ani. În intervalul 10-20 de ani apare cifoza toracală proeminentă și vertebrele capătă aspect cuneiform.

Figura nr. 3.1. Aspectul cifotic al spatelui în maladia Scheuermann http://www.lectiadeortopedie.ro/coloana-vertebrala/maladia-scheuermann

3.1.1. Descrierea cifozei din boala Scheuermann

Acestă formă de cifoză este reprezentată de modificări degenerative ale coloanei vertebrale. [anonimizat].

Yogananden a [anonimizat], [anonimizat].

În perioada 11-18 ani, [anonimizat] a adolescentului, [anonimizat]. Are loc o creștere accelerată a scheletului, [anonimizat], cu creșterea presiunii din partea anterioară a corpului vertebrelor. [anonimizat].

3.1.2. [anonimizat], [anonimizat] o incidență mai mare la sexul feminin. Rareori poate fi însoțită de dureri de spate. [anonimizat], [anonimizat], din cauza menținerii unei linii anormale a corpului.

[anonimizat] 4-8% din populația lumii este afectată de această afecțiune a coloanei vertebrale. [anonimizat] a vertebrelor, discurilor intervertebrale. Este mai frecvent întâlnită la tinerii și adulții de sex masculin.

[anonimizat]. De cele mai multe ori necesită intervenția chirurgicală cât mai devreme cu putință cu scopul de a realinia coloana vertebrală și pentru a evita prograsia deformării coloanei vertebrale.

Formele cifozei toracale:

[anonimizat].

Figura nr. 3.2. Formă localizată a maladiei Scheuermann

https://www.bio-ortoclinic.ro/scheuermanns-disease/?lang=en

Forma difuză privește coloana vertebrală toracală și sunt afectate mai mult de 3 [anonimizat].

3.1.3. Cauzele apariției cifozei toracale Scheuermann

Din punct de vedere etiologic nu s-[anonimizat]: [anonimizat], [anonimizat] A, ritmul accelerat de creștere a [anonimizat]lui de creștere prin afectări metabolico-endocrine, dar și dezechilibre biologice și chimice în formarea colagenului și matricei cartilajului dintre vertebre.

3.1.4. Anatomia funcțională în maladia Scheuermann

La pacienții diagnosticați cu boala Scheuermann s-au identificat o serie de efecte, precum:

Incapacitatea sau scăderea dramatică a capacității de efort a pacientului, în cele mai grave cazuri chiar și ortostatismul sau deplasarea pot deveni imposibile.

La pacienții cu hemiplegie capacitatea de a susține și suporta greutatea corpului de pe partea paralizată sunt afectate major.

Controlul și menținerea verticalității corpului, dar și al echilibrului sunt perturbate sau chiar abolite în unele cazuri.

Apar modificări în structura ligamentelor, s-a observant o îngroșare semnificativă a ligamentului desfășurat de-a lungul coloanei vertebrale anterioare, respectiv ligamentul longitudinal anterior. Scurtarea acestui ligament produce inevitabil deformarea coloanei vertebrale.

Dacă ligamentul se îngroașă în timpul copilăriei, și implicit în perioada de creștere și dezvoltare a corpului, afectează în mod direct creșterea vertebrelor, fapt ce duce la creșterea exagerată pe partea posterioară a vertebrelor și mult mai mică decât în mod anatomo-fiziologic pe fața anterioară a vertebrelor.

Figura nr. 3.3. Inegalitatea creșterii vertebrale în afecțiunea Scheuermann

https://www.scoliosisassociates.c

Inegalitatea creșterii vertebrei dintre fața anterioară și cea posterioară produce o blocare vertebrală.

Figura nr. 3.4. Coloana vertebrală vedere laterală stânga și posterioară http://medicinafizica.ro/coloanavertebrala.html

3.1.5. Simptomele din osteocondropatia vertebrală juvenilă

Simptomele generale se manifestă prin:

dureri nontraumatice cu iradiere în zona toracală și lombară.

dificultate și senzația de greutate în timpul efortului fizic, dar care se diminuează odată cu repausul.

redoare articulară.

aspectul de “cocoașă” al spatelui.

pot apărea, în unele cazuri și inegalitatea membrelor inferioare, pe seama asocierii tulburărilor de statică precum hiperlordoză lombară și scoliozei.

În cadrul maladiei Scheuermann apar mai multe complicații neurologice, precum:

Durere și sindrom miofascial care apar datorită lezării în mod direct a receptorilor durerii din cadrul periostului spinal, dar și a ligamentelor, meningelui, în special în timpul efectuării efortului fizic, dar care sunt abolite total în repaus.

În cazul sindromului miofascial, acesta apare datorită afectării musculaturii din proximitatea coloanei vertebrale, ce debutează prin durere și poate duce chiar la parestezii la nivelul membrelor inferioare.

Din cauza încarcerării pachetului vasculo-nervos între discurile vertebrale herniate, durerea este foarte puternică, afectează L2-L3-L4, iar reflexul osteo-tendinos rotulian este abolit în totalitate.

Tulburări ischemice medulare de tip acut se manifestă prin durere la nivelul toracelui inferior. În plus, apare parapareză flască, fapt ce duce la abolirea reflexului rotulian, dar și al celui ahilian, de la câteva minute la câteva ore. Apar și tulburări senzitive de tip conductor și apare fenomenul de retenție urinară.

Următoarea etapă presupune transformarea paraparezei flască în parapareză spastică, moment în care reflexele osteo-tendinoase se îmbunătățesc și apar fenomene piramidale.

Tulburări ischemice medulare lent progresive care apar sub influența ischemiei medulare lente. În cazul anumitor pacienți, la început poate apărea claudicație medulară intermitentă, fiind asociată cu afectări sensitive de tip conductor sau segmentar. Parapareza spastică apărută este însoțită de hiperflexie rotuliană, hiperflexie ahiliană, dar și semne piramidale, creșterea tonusului musculaturii, precum și dereglări ale mușchilor sfincterieni.

3.1.6. Metode de diagnosticare a cifozei toracale

Pentru diagnosticarea cifozei toracale din afecțiunea Scheuermann se mai utilizează câteva testări precum:

Testul aplecării- pacientul se apleacă, iar medical urmărește coloana vertebrală din lateral. În cazul cifozei Scheuermann se observă o deformație proeminentă, evidentă din această poziție.

Testele funcționale neurologice- sunt urmărite semnele slăbiciunii și modificări de sensibilitate sau paralizii.

Semnele radiologice unde se observă cifoza instalată, vertebrele toracale din partea inferioară au aspect cuneiform, precum și noduli intraspongioși cunoscuți sub denumirea de noduli Schmorl. Diametrul sagital al corpului vertebrelor crește, iar plăcile cartilaginoase prezintă neregularități.

La radiologia de bază se poate identifica o cifoză toracică mai mare de 45°, comparativ cu curbura normală care are între 25-40°, iar trei vertebre succesive au aspect cuneiform ce depășește 5%.

Figura nr. 3.5. Radiografie ce redă aspectul cuneiform al vertebrelor

http://www.lectiadeortopedie.ro/coloana-vertebrala/maladia-scheuermann

Curbura maximă a cifozei din această maladie este identificată la nivelul vertebrelor T7 – T8. Se observă și spondiloză la nivelul vertebrei lombare L5, dar și scăderea spațiilor dintre vertebre.

3.1.7. Evoluția clinică a bolii

În ceea ce privește tabloul clinic al acestei afecțiuni cifotice, s-au identificat două categorii de evoluție a bolii.

Formă tipică – coloana vertebrală este afectată în mod deosebit la nivelul toracelui inferior. Aceasta presupune blocarea a 2, 3 sau chiar mai multe vertebre vecine, fapt ce determină apariția unei cifoze structural.

În acest caz principalele semne sunt în primul rând durerea, urmată de redoare, cele două imbinându-se spre stadiul final al bolii.

Formă atipică – aceasta este întâlnită în mod special la nivelul coloanei lombare. Principalele semne ale instalării boli sunt reprezentate de modificări în fizionomia vertebrelor, dar și îngustarea spațiilor intervertebrale, fapt ce determină mai târziu apariția nodulilor Schmorl.

Figura nr. 3.6. Nodul Schmorl http://grupointernacionalcabezaraquis.blogspot.com/2015/11/evolucion-de-las-curvaturas-de-la.html

În cazul acestei forme atipice apare discalgia, instabilitate la nivelul segmentelor din regiunea lombară, dar și spondiloartralgie, însă foarte gravă este apariția fenomenului de stenozare a canalului medular.

3.2. OBIECTIVELE PROGRAMULUI RECUPERATOR

Unul dintre primii pași în sensul elaborării programului de recuperare este cel de identificare a principalelor obiective ce doresc a fi urmărite pentru pacientul afectat de osteocondropatia vertebrală juvenilă.

Înlăturarea redorii și rigidității coloanei vertebrale, în special la nivel toracal.

Creșterea stabilității și mobilității articulare la nivelul coloanei vertebrale, prin redarea mobilității intervertebrale.

Creșterea tonusului muscular ‒ tonifierea musculaturii spatelui.

Alungirea musculaturii toracelui și a părții anterioare a gâtului.

Combaterea durerii.

Ameliorarea posturii prin posturi fixe menținute prin utilizarea unor rulouri, perne, suluri, spătarul scaunului, pentru corectarea cifozei toracale.

Îmbunătățirea funcționalității generale ale organismului.

Figura nr. 3.7. Postura corectă a corpului în ortostatism https://www.masajterapeutic.ro/postura-si-stresul/

3.3. TRATAMENTUL CIFOZEI DIN AFECȚIUNEA SCHEUERMANN

Profilaxia cifozei din boala Scheuermann

Profilaxia este cea mai indicată cale de evitare ale diverselor tipuri de deviații ale coloanei vertebrale, dar și a altor boli în general. S-a observat că persoanele care practică gimnastică, au un stil de viață sănătos, utilizează exercițiul fizic ca mijloc de întreținere a stării de sănătate, sunt atenți la alimentație și la greutatea corporală, au o viață mai lipsită de boli decât persoanele sedentare, cu un stil de viață haotic.

În ceea ce privește tratamentul igienico- dietetic, bolnavul trebuie să fie instuit în ceea ce privește biomecanica corpului uman, însuțirea posturilor corecte ale corpului în așezat, în ortostatism, posturile corecte în desfășurarea activităților cotidiene.

3.3.2.Tratamentul medicamentos

În cadrul osteocondropatiei vertebrale juvenile tratamentul medicamentos este utilizat pe perioadă îndelungată și trebuie administrat cu strictețe pe perioada și la intervalele de timp recomandate de medic.

Principalele medicamente sunt cele antiinflamatorii, precum Ibuprofen sau Diclofenac; medicație cu rol analgezic și miorelaxant, cel mai adesea utilizându-se anaglezicele prin infiltrări; vasodilatatoare antiischiemice: Pentoxifilină, Pentilină, Actovegin, Corticosteroizi; vitamine: Calciu, Vitamina D, Colecalciferol; stimulente ale metabolismului: Nerabolil, Retabolil.

Tratamentul kinetoterapic în maladia Scheuermann

Este deosebit de importantă includerea pacientului, încă de la momentul identificării patologiei, într-un program kinetic individualizat.

În cadrul tratamentului kinetoterapeutic se urmăresc mai multe obiective, printre care:

-scurtarea musculaturii spatelui, în special cea de la nivel toracal.

-alungirea musculaturii toracale anterioare.

-îmbunătățirea capacității funcționale a aparatului respirator.

-diminuarea rigidității coloanei vertebrale,

-creșterea mobilității articulare cu scopul îmbunătățirii mobilității intervertebrale.

Programul de recuperare fizical-kinetică, se elaborează în funcție de particularitățile bolnavului, precum stadiul de evoluție al bolii și de eventualele afecțiuni asociate, astfel încât pentru fiecare stadiu de evoluție al maladiei se elaborează un program de recuperare individualizat.

Un aspect deosebit de important, care trebuie urmărit în elaborarea programului de recuperare kinetică este acela că exercițiile trebuie să evolueze de la ușor la greu, precum și de la simplu la complex, în funcție de posibilitatea individuală.

Prima etapă a recuperării debutează cu reeducarea posturii corporale, prin introducerea unor poziții care să abolească postura incorectă a pacientului. În primă fază kinetoterapeutul începe prin exerciții cu mobilizări pasive, unde terapeutul realizează integral mișcarea, pacientul asistând pasiv; urmate de exerciții pasivo-active, terapeutul este ajutat parțial de către pacient în realizarea mișcării; apoi mișcări active, în cadrul cărora kinetoterapeutul doar asista bolnavul, acesta realizând independent mișcarea, dar și exerciții active cu încărcare sau rezistență.

Figura nr. 3.8. Reeducarea posturii normale a spatelui

Totul despre coloana vertebrală și postura corporală corectă.

Tratamentul recuperator prin hidrokinetoterapie

Hidrokinetoterapia este o metodă de tratament recuperator practicată sub forma unor exerciții corective în unități acvatice precum bazine cu apă încălzită sau termală, căzi de baie obișnuite sau special construite, bazine în aer liber, piscine interioare, piscine subterane cu ape termale, etc.

Pentru acest tip de recuperare fizicală este indicat ca apa să fie la temperatura optimă, respectiv cât mai apropiată de temperatura corpului, aceasta să se încadreze între 30‒ 38°C și să nu oscileze cu mai mult de 2‒3°C în 24 de ore.

Microclimatul din incinta spațiilor destinate hidrokinetoterapiei trebuie să respecte o ventilație optimă, precum și o temperatură corespunzătoare, umiditatea relativă să se încadreze între 35‒65% și concentrația de dioxid de carbon din aer să nu depășească 1‰.

Manevrele în hidrokinetoterapie se aplică invers față de programele kinetice obișnuite deoarece programul începe prin executarea mișcărilor activ, liber, urmate de exerciții active supravegheate îndeaproape de către kinetoterapeut cu privire la corectitudinea direcției mișcării în plan, dar și execuția în sensul anatomo-fiziologic de mișcare, realizând exercițiile până la amplitudinea maximă posibilă, ca la final, terapeutul să realizeze mobilizări pasive în sensul și direcția pe care bolnavul nu le poate executa singur.

Figura nr. 3.9. Învățarea tehnicilor de înot

https://cyd.ro/hidrokinetoterapia/

Un alt element extrem de important, urmărit în cadrul exercitării exercițiilor în apă este presiunea hidrostatică. Aceasta poate facilita realizarea mișcărilor, dar poate reprezenta și o contrarezistență, îngreunând într-o oarecare măsură realizarea exercițiilor recuperatorii.

Înotul este unul dintre sporturile cele mai recomandate în foarte multe afecțiuni și boli care au o patologie derivată sau specifică cifozei toracale, dar este și o activitate extrem de benefică prin prisma antrenamentului la efort al individului.

Figura nr. 3.10. Hidrokinetoterapie asistata de kinetoterapeut http://www.drurelax.ro/kineto/hidrokinetoterapie

Tratamentul prin hidrotermoterapie

Utilizarea hidrotermoterapiei în recuperarea deviațiilor coloanei vertebrale este foarte benefică, atâta timp cât este îmbinată cu alte metode de tratament. Această metodă tratament are rolul de a vasodilata vasele de sânge, precum și efecte desosebite asupra sistemului nervos central și periferic.

Înotul, prin mișcările efectuate în apă contra unei oarecare rezistențe îmbunătățește tonusul muscular, reechilibrează centurile scapulo- humerală și pelvină, reechilibrează curburile de la niveul coloanei vertebrale.

Împachetări cu parafină aplicate timp de 30-60 de minute, cu scopul de a încălzii profund și uniform țesuturile. Țesutul cutanat ajunge la temperature de 38-40°C și transpiră abundant. Rolul aplicării împachetărilor cu parafină este Acela de producere a hiperemiei musculare. După înlăturarea parafinei se indică aplicarea unei procedure reci.

Baia kinetoterapică, cunoscută și sub denumirea de baie cu mișcări este o baie caldă, într-o cadă de mari dimensiuni, umplută trei sferturi cu apă la temperatura de 36-38°C, unde se fac exerciții în toate articulațiile corpului. Primele 5 minute pacientul se relaxează în apă, apoi kinetoterapeutul realizează mobilizări passive ale tuturor articulațiilor în apă 5 minute, după care pacientul se odihnește câteva minute și repeat active mișcările anterioare. Baia durează în jur de 30 de minute.

Tratamentul recuperator prin masaj

Masajul este definit ca fiind prelucrarea manuală, sistemică și metodică a părților moi ale corpului.

Este cunoscut încă din cele mai vechi timpuri efectul extrem de benefic al masajului, prin ușoara fricționare a locului dureros sau simpla mângâiere s-a observat reducerea inflamației sau a sindromului algic.

Tehnicile de masaj utilizate în tratamentul recuperator sunt în primul rând netezirile, urmate de fricțiuni și vibrații. Aceste manevre se aplică lent, aplicate dinspre proximal spre distal, interesând doar musculatura, evitându-se zonele osoase (procesele spinoase, corpurile vertebrale), precum și discurile intervertebrale.

Figura nr. 3.11. Tehnica netezirilor din masaj

http://www.sfatulmedicului.ro/Afectiunile-coloanei-vertebrale/tehnici-pentru-masarea-terapeutica-a-spatelui_1649

Din decubit ventral sau decubit lateral se execută masajul prin aplicarea manevrelor simple pe musculatura hipotonă a spatelui. Manevrele de masaj se aplică, de preferat, in fiecare zi, timp de 20-30 de minute, cu scopul de a scurta musculatura spatelui, in zona afectată de cifoză și de alungire a musculaturii toracelui anterior, pentru combaterea flexiei toracelui anterior și revenirea la o postură cât mai corecta din punct de vedere anatomo-fiziologic.

Figura nr. 3.12. Masajul spatelui cifotic

https://www.fortiusmedical.ro/masaj-terapeutic_30

3.3.7.Tratamentul prin terapie ocupațională

„A munci este cel mai bun tratament natural și este esențial pentru fericirea umană”, Hippocrate și Galen în anul 130 î.Hr., definiție ce se poate transpune noțiunii de terapie ocupațională din perioada actuală.

Mai târziu, medicul Bernandino Ramazzini, în secolele XVll‒XVlll a înlocuit intrebarea „Unde te doare?” cu întrebarea „Ce muncești?, Ce ocupație ai?”.

În anul 1902, la Dunton, în Statele Unite ale Americii apare ideea de terapie ocupațională, ce presupune legătura dintre ocuparea forței de muncă și sănătatea pacientului, căruia i se indică activități precum grădinărit, activități în ateliere sau în zone de agrement.

În ziua de astăzi terapia ocupațională este o ramură a recuperării fizicale, care are scopul de a reintegra și readapta individul bolnav la activitățile uzuale, normale, din viața de zi cu zi. Activitățile și exercițiile din cadrul acestei terapii sunt alese în funcție de tipul afecțiunii de care suferă, de gravitatea bolii, dar și de eventualele alte afecțiuni.

Terapia ocupațională presupune acea tehnică de recuperare a individului, dinamică, în care pacientul trebuie să participe activ pentru revenirea cât mai rapidă la viața cotidiană.

Terapia ocupațională are rolul de a recâștiga parametrii funcționali normali în ceea ce privește sistemul respirator, digestiv, circulator, învățarea și însușirea unei posturi cât mai corecte din punct de vedere anatomo-fiziologic, păstrarea unei posturi corecte în timpul activităților de acasă, de la muncă sau din timpul recuperării prin mijloacele acestei terapii.

Figura nr. 3.13. Terapie ocupațională prin joc

Centru de terapie ocupaţională înfiinţat prin proiectul Alba Iulia 360

Terapia ocupațională utilizează tehnici extrase din ocupații practice precum gesturi extrase din meserii ca: olărit, prelucrarea lemnului și fierului, împletit pe care orice om le poate învăța cu ușurință. Sunt utilizate și tehnici de readaptare la activitățile cotidiene de autoservire a individului, respectiv: spălat, pieptănat, îmbrăcat. Tehnici de aplicare a terapiei ocupaționale prin activități artistice, precum desen, pictură, muzică.

3.3.8. Tratamentul prin electroterapie

Electroterapia se aplică bolnavului cu rolul de a reduce spasmele musculare, are efect analgezic la polul pozitiv al electrozilor, dar și de creștere a excitabilității celulare.

În cazul de față se va utiliza electroterapia analgezică, urmărind combaterea sau controlul durerii apărute la nivelul coloanei vertebrale, în zona afectată de maladia Schaeuermann. Însă, în unele situații datorită complicațiilor apărute la nivelul coloanei vertebrale pot apărea dezechilibre la nivelul centurii scapulo-humerale și/sau la nivelul centurii pelvine.

Principalele tipuri de curenți aplicați în tratarea cifozei din afecțiunea Schaeuermann sunt:

Ultrasunetele, prin vibrații mecanice pendulare, cu o frecvență mare, cu efect decontracturant și fibrinolitic. Pe zona toracală se aplică fenibutazonă, iar cu capul emițătorului, lipit bine pe suprafața tegumentară se plimbă timp de 5-6 minute. Sunt recomandate 10 ședințe, de preferat la 2 zile.

Efecte:

Analgetice- prin intermediul SNC.

Miorelaxant- acțiunea vibratorie asupra proprioceptorilor de la nivelul mușchilor și tendoanelor.

Hiperemiant- resorbtiv și vasculotrofic prin vasodilatația arteriorelor și capilarelor prin influențarea SNV.

Mecanic- micramasaj celular, dezorganizează procesele de fibrozare.

Figura nr. 3.14. Aplicarea tratamentului cu ultrasunete

https://www.fortiusmedical.ro/terapia-cu-ultrasunete_20

Curenții de joasă frecvență‒ se realizează prin implusuri electrice de diferite forme ( triunghiulare, dreptunghiulare sau trapezoid), succedate ritmic, cu frecvențe cuprinse între 0‒1000 ciclii/sec, cu efect excitator.

Prin efectele lor extrem de benefice, curenții de joasă frecvență se utilizează în tratarea hipotoniei musculaturii abdominale ( curenții Tens, Trabert).

Figura nr. 3.15. Forma impulsurilor curenților de joasă frecvență

L. Sidenco, Electroterapie

Curenții de medie frecvență aparțin intervalului cuprins între 1000‒100.000 Hz. Principalele efecte sunt cele excitomotorii de profunzime, ce determină hipertrofia unității motorii, dar și creșterea numărului unităților motorii active.

Alte efecte importante ale curenților de medie frecvență: excitabilitate neuromusculară, vasodilatator, analgezic, trofic.

Sunt indicați în afecțiuni de tip nevralgii, nevrite, paralizii, etc.

Curenții continui- galvanici, sunt folosiți în pareze, probleme de natură neuro-vegetativă, nevralgii, hemiplegii, acrocianoze, angioneuropatii (tulburări funcționale la nivelul nervilor), arteriopatii periferice, distrofii simpatice reflexe, analgezic, excitant, resorbtiv, trofic, crește vascularizația locală, crește vasodilatația zonei străbătute, crește metabolismul local, etc.

Pentru cifoza toracală, pacientul este poziționat în decubit ventral pe un pat de lemn cu saltea de cauciuc, cu cearșaf alb curat. Electrozii se aplică printr-un tifon sau pânză îmbibat cu apă, fie prin intermediul băii galvanice. Intensitatea trebuie să ajungă la pragul de toleranță al bolnavului. Se efectuează zilnic, timp de 30 de minute, sau o dată la două zile.

Efecte:

Analgezice- dozarea unei intensități „la prag”- 0,1 mA/.

Antihiperestezice- dozarea unei intensități „sub prag”.

Vasodilatatoare- dozarea unei intensități „peste prag”- peste 0,1 mA/.

În stadiile acute- intensități „sub prag”.

În stadiile cronice- se aplică intensități „peste prag”.

Figura nr. 3.16. Baie galvanică

https://www.fortiusmedical.ro/bai-galvanice_27

Figura nr. 3.17. Ședință fizioterapie

http://trinc.ro/listings/petru-rares-39-piatra-neamt-cabinet-kinetoterapie-hotnog-madalin/

Curenți diadinamici‒ curenți de joasă frecvență, indicați la începerea ședinței deoarece ridică pragul sensibilității la durere și inhibă simpaticul.

Forme:

Monofazat fix (MF)- cu efect excitator, îmbunătățește tonusul muscular, vibrațiile produse acționează ca un masaj profund, tonifiază pereții arteriali prin acțiunea vasoconstrictoare.

Difazat fix (DF)- este cea mai analgetică formă de curent, îmbunătățește circulația arterială prin inhibarea simpaticului. Utilizat în introducerea aplicațiilor electrice.

Perioadă scurtă (PS)- are efect excitomotor, tonic, are efect de masaj profund, efect resorbtiv rapid, precum și analgezic de lungă durată.

Perioadă lungă (PL)- efect analgetic, miorelaxant persistent, anticongestiv.

Ritm sincopat (RS)- efect extrem de profund excitator.

Ionizările sunt folosite cu scopul de a introduce în organism diferite substanțe medicamentoase prin intermediul curentului electric. Este utilizată aparatura identică cu cea de la galvanizare, cu substanțe ce conțin clorură de calciu, xilină, aplicate timp de 10-15 minute, de-a lungul a aproximativ 10 ședințe.

Efecte:

Analgetic- folosirea soluțiilor medicamentoase cu efect analgetic, precum xinină sau novocaină.

Electrozii trebuie să acopere integral zona de tratat, curentul să fie de intensitate „la prag”, durată de minim 20 de minute.

PROGRAM KINETIC DE RECUPERARE A CIFOZEI DIN BOALA SCHEUERMANN

Programul recuperator se bazează pe exerciții statice, cât și dinamice, exerciții de respirație, exerciții îngreunate cu obiecte, precedate de hidrokinetoterapie, electroterapie, precum și masaj.

Exerciții izometrice ‒ sunt exerciții statice realizate prin însușirea unei poziții corecte în ortostatism, în decubit dorsal, decubit ventral, precum și în atârnat sau așezat.

Exerciții dinamice ‒ acestea se realizează în mod special prin realizarea de extensii ale coloanei, extensii de gât, de cap și membre superioare.

Pentru îngreunarea exercițiilor sunt utilizate obiecte precum: mingi medicinale, baston, dar și la diferite aparate, precum la scara fixă, în fața oglinzii pentru a urmării eventualele greșeli din timpul execuției și autocorectarea acestora prin redresarea pasivă, pasivo-activă sau activă.

Indicat este ca exercițiile să fie executate cu respirații corecte, pentru a îmbunătății capacitatea de efort, pentru antrenarea musculaturii inspiratoare și expiratoare, corelarea efortului fizic cu respirația.

Posturări:

Decubit dorsal cu un rulou sub torace și o pernuță sub cap, cu mainile la ceafă. Postura se menține timp de 10- 15 minute.

Figura nr. 3.18. Exemplificarea posturării 1

Sursa personală

Ortostatism, cu spatele la perete, contactul dintre occiput, coccige și călcâie cu peretele să se mențină timp de 10-15 minute.

Figura nr. 3.19. Exemplificarea posturării 2

Sursa personală

Exerciții:

Mers pe toată talpa, cu o minge între palme la spate, privirea înainte. Respirație în 8 timpi, 4 pași pe inspir, 4 pași pe expir.

Figura nr. 3.20. Exemplificarea exercițiului 1

Sursa personală

Mers pe toată talpa, cu bastonul la spate, ținut între coatele îndoite.

Figura nr. 3.21. Exemplificarea exercițiului 2

Sursa personală

Mers fandat, brațele sus, bastonul ținut de la capete, extensia brațelor și a trunchiului cu arcuire pe inspir, revenire pe expir.

Figura nr. 3.22. Exemplificarea exercițiului 3

Sursa personală

Ortostatism, cu spatele la scara fixă, mâinile peșipca de la nivelul bazinului, depărtarea trunchiului de scară pe inspir, revenire pe expir.

Figura nr. 3.23. Exemplificarea exercițiului 4

Sursa personală

Ortostatism, rotări de umeri doar în plan sagital spre înapoi.

Figura nr. 3.24. Exemplificarea exercițiului 5

Sursa personală

Așezat, mâinile la cefă, kinetoterapeutul în spatele pacientului, extensia coatelor cu rezistență din partea terapeutului.

Figura nr. 3.25. Exemplificarea exercițiului 6

Sursa personală

Așezat pe scaun, cu picioarele îndoite, depărtate și sprijinite pe sol, bastonul ținutde capete la nivelul omoplaților, se realizează extensia trunchiului pe inspir, revenire pe expir.

Figura nr. 3.26. Exemplificarea exercițiului 7

Sursa personală

Așezat pe scaun, cu gantere de 0,5 kilograme în mâini, abducția membrelor superioare la 90° pe inspir, revenire pe expir.

Figura nr. 3.27. Exemplificarea exercițiului 8

Sursa personală

Așezat pe un scaun, cu un baston ținut la nivelul bazinului. Pacientul realizează ridicarea brațelor înapoi cu amplitudine cât mai mare pe inspir, revenire pe expir.

Figura nr. 3.28. Exemplificarea exercițiului 9

Sursa personală

Așezat pe saltea, cu mâinile la spate sau cu sprijin pe mâini, se efectuează extensia trunchiului simultan cu tragerea umerilor înapoi pe inspir, revenire pe expir.

Figura nr. 3.29. Exemplificarea exercițiului 10

Sursa personală

Pe genunchi, așezat pe călcâie, mâinile la ceafă, ducerea coatelor spre înapoi cu arcuire pe inspir, revenire pe expir.

Figura nr. 3.30. Exemplificarea exercițiului 11

Sursa personală

Pe genunchi, așezat pe călcâie, mâinile la ceafă, ducerea coatelor spre înapoi cu arcuire și învingerea rezistenței exercitate de către kinetoterapeut pe inspir, revenire pe expir.

Figura nr. 3.31. Exemplificarea exercițiului 12

Sursa personală

Deplasare în patrupedie cu coatele îndoite și pieptul cât mai apropiat de sol.

Figura nr. 3.32. Exemplificarea exercițiului 13

Sursa personală

Patrupedie, se întind mână și picior opus cu arcuire pe inspir, revenire pe expir. Se realizează aceeași mișcare și cu celelate segmente.

Figura nr. 3.33. Exemplificarea exercițiului 14

Sursa personală

Patrupedie, se coboară bazinul călcâie și se întind cât mai bine membrele superioare spre înainte. Poziția se menține 5-10 secunde pe inspir, revenire pe expir.

Figura nr. 3.34. Exemplificarea exercițiului 15

Sursa personală

Decubit ventral pe saltea, cu un bastonul de capete apucat la nivelul omoplatilor. Extensia trunchiului pe inspir, revenire pe expir.

Figura nr. 3.35. Exemplificarea exercițiului 16

Sursa personală

Decubit ventral, brațele sus bastonul ținut cu ambele mâini. Se execută extensia trunchiului pe inspir, revenire pe expir.

Figura nr. 3.36. Exemplificarea exercițiului 17

Sursa personală

Decubit ventral, brațele sus, cu mingea ținută cu ambele. Bolnavul execută extensia trunchiului pe inspir și revenire pe expir.

Figura nr. 3.37. Exemplificarea exercițiului 18

Sursa personală

Decubit ventral, brațele sus, extensia trunchiului pe inspir, revenire pe expir. Picioarele pacientului pot fi fixate de către kinetoterapeut.

Figura nr. 3.38. Exemplificarea exercițiului 19

Sursa personală

Decubit ventral, brațele abduse lateral la 90°, adducția omomplaților pe inspir, revenire pe expir.

Figura nr. 3.39. Exemplificarea exercițiului 20

Sursa personală

Decubit ventral, brațul drept sus, brațul stâng jos. Realizează tragerea brațelor spre înapoi cu arcuire pe inspir, revenire pe expir. Efectuează aceeași mișcare și de partea opusă.

Figura nr. 3.40. Exemplificarea exercițiului 21

Sursa personală

Decubit ventral pe saltea, realizează extensia trunchiului cu prinderea gleznelor cu mâinile pe inspir, revenire pe expir.

Figura nr. 3.41. Exemplificarea exercițiului 22

Sursa personală

Decubit ventral, brațele abduse orizontal, cu greuutăți de 0,5 kg în ambele mâini. Pacientul realizează ducerea brațelor spre înapoi (adducția omoplaților) pe inspir, revenire pe expir.

Figura nr. 3.42. Exemplificarea exercițiului 23

Sursa personală

Decubit ventral, picioarele fixate sub prima șipcă a scării fixe, cu mâinile la ceafă, extensia trunchiului cu tragerea coatelor cât mai mult spre înapoi pe inspir, revenire pe expir.

Figura nr. 3.43. Exemplificarea exercițiului 24

Sursa personală

Decubit dorsal pe saltea, brațele întinse lateral, genunchii flectați, cu picioarele sprijinite pe saltea. Se execută extensia gambelor, care ajung în prelungirea coapselor pe expir, revenire pe inspir.

Figura nr. 3.44. Exemplificarea exercițiului 25

Sursa personală

Decubit dorsal, genunchii flectați, picioarele sprijinite pe saltea, flectate la 90°, cu greutăți de 0,5 kg în fiecare mână, flexia brațelor la 180° pe inspir, revenire pe expir.

Figura nr. 3.45. Exemplificarea exercițiului 26

Sursa personală

Decubit dorsal, brațele abduse la 90°, genunchii flectați, cu picioarele sprijinite pe saltea, kinetoterapeutul apasă spre sol umerii pacientului în timp ce acesta inspiră profund, revenire pe expir.

Figura nr. 3.46. Exemplificarea exercițiului 27

Sursa personală

Decubit dorsal pe banca de gimnastică, târârea pe bancă prin tracțiune alternativă.

Figura nr. 3.47. Exemplificarea exercițiului 28

Sursa personală

Decubit dorsal pe banca de gimnastică, trecerea mingii de mici dimensiuni dintr-o mână în alta pe sub banca de gimnastică.

Figura nr. 3.48. Exemplificarea exercițiului 29

Sursa personală

Atârnat cu fața la scara fixă, forfecarea membrelor inferioare în plan frontal. Menținerea poziției 10-15 secunde.

Figura nr. 3.49. Exemplificarea exercițiului 30

Sursa personală

Atârnat cu spatele la scara fixă, cu mâinile prinse de ultima șipcă, se realizează atârnări la scară, cu trunchiul cât mai relaxat, timp de 10-15 secunde. 2 serii x 8 repetări.

Figura nr. 3.50. Exemplificarea exercițiului 31

Sursa personală

Pe lângă toate exercițiile menționate mai sus, de o deosebită importanță sunt și unele diagonale Kabat, care aplicate pacienților cifotici pot avea rezultate extreme de bune.

Diagonalele omoplatului‒ coborârea posterioară a omoplatului

Poziția pacientului: decubit lateral stânga, genunchii flectați, capul pe o pernă, cu umărul, șoldul și călcâiele pe aceeași linie (capul la ora 12:00, picioarele la ora 18:00).

Poziția kinetoterapeutului: posterior de pacient.

Priza: lumbricală, pe vârful omoplatului pacientului se găsește în podul palmei terapeutului, cu mâna stângă peste cea dreaptă.

Acțiunea: Kinetoterapeutul face preîntinderea, duce omomplatul spre înainte și în sus până se observă că musculatura de sub unghiul inferior al omoplatului este întinsă. Se aplică stretch-reflexul, iar pacientul la comanda „coboară posterior omomplatul” încearcă să coboare omomplatul spre ultima vertebră lombară.

Aceeași mișcare se va realiza și din decubit lateral dreapta.

Figura nr. 3.51. Exemplificarea exercițiului 32

Sursa personală