Capitolul 2 Cercetarea [613167]

1
Capitolul 3. Aspecte de practică judiciar ă asupra prezumțiile, ca mijloace de
probă în procesul civil .
I.Prezumtiile legale relative
 Prezumția de consimțământ
Conform v echiul C.civ.,art.1200 alin.(1), art.1202 alin.(1), art.1169 si Decretu lui
nr.31/1954,art.8,art.11 , persoana fizică cu capacit ate deplină de exercițiu este prezumată că
are discernământ juridic pentru a încheia acte juridice civile.Cel care susține lipsa
discernamântului este obligat să administreze dovada contrară pentru răsturn area acestei
prezumții.
C.A București,s.a III -a civ., min.și fam., decizia civilă nr.381 din 26 februarie
2007,nepublicată
Prin sentința civilă nr.1515/24.02.2006,pronunțată de Judecătoria Sect.6 București,a fost
respinsă acțiunea formulată de recla manta N.A.,în contradictoriu cu pârâtul N.G., prin care a
solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare -cumpărare
nr.9461/29.11.1996,pentru lipsa consimțământului reclamantei,la semnarea ctului,pentru
neseriozitatea prețului vânzări i și pentru cauza ilicită și imorală a contractului,ca
neîntemeiată.A fost obligată reclamanta la 1500 lei cheltuieli de judecată către pârât.
Pentru a hotărî astfel, cu privire la primul capăt de cerere -constatarea nulității absolute a
contractului de vânzare -cumpărare pentru lipsa consimțământului,în sensul că actul a fost
încheiat de reclamantă fără discernământ,s -a făcut precizarea că sancț iunea aplicabilă unui act
juridic încheiat fără discernământ este nulitatea relativă.
Instanța a reținut că discernământul este prezumat pentru persoana cu capacitate deplină de
exercițiu și,prin urmare,reclamantei îi revenea sarcina probei să răstoarne această
prezumție.Concluzia raportului de expertiză psihiatrică a fost că,în raport cu elementele
medicale contradictorii,nu s -a putut stabili dacă la data încheierii contractului reclamanta avea
sau nu discernământ.În ceea ce privește proba testimonială,i nstanța a constatat că sub acest
aspect,declarațiile martorilor au fost contradictorii,martorii neafirmând o lipsă de
discernământ din partea reclamantei,ci doar o părere de rău din partea acesteia ,în sensul că nu
a ales varianta cea mai bună de contract.
Din probele administrate,instanța a apreciat că rezultă cu ușurință concluzia că reclamanta ar
fi preferat să încheie un contract de vânzare -cumpărare cu clauză de întreținere,și nu cu drept
de uzufruct viager,având mari regrete ulterior pentru alegerea făcută.În astfel de condiții,s -a
reținut că nu a fost vorba de lipsă de discernământ din partea reclamantei sau de
consimțământ viciat prin eroare obstacol asupra identității actului juridic,reclamanta având
perfect reprezentarea actelor sale,însă nu a câ ntărit suficient de bine avantajele unui asemenea
contract.
Cu privire la al doilea capăt de cerere,legat de sinceritatea și seriozitatea prețului stabilit prin
contractul în litigiu,instanța a reținut că la stabilirea prețului a avut un rol important relația
dintre părți,acestea cunoscându -se de peste 30 de ani,fiind,totodată și rude îndepărtate.Față de
criteriile ce trebuie avute în vedere la aprecierea caracterului prețului,și anume libertatea
părților în determinarea prețului,valoarea lucrului,precum și subiectivismul părților,instanța a

2
constatat că părțile au încheiat un contract de vânzare -cumpărare cu respectarea art.1303
C.civ.
În ceea ce privește ultimul capăt de cerere,instanța a constatat că reclamanta și -a fundamenat
a treia cauză de nulita te absolută pe primele două și,în condițiile în care acestea nu sunt
argumentate din punct de vedere juridic,nici cauza ilicită sau imorală nu a fost dovedită.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel,solicitând admiterea
apelului,schimbarea în tot a sentinței atacate și, pe fond, constatarea nulității absolute a
contractului de vânzare -cumpărare pentru lipsa consimțământului apelantei la semnarea
contractului,neseriozitatea prețului vânzării și cauza ilicită și imorală a acestui contract.
Tribunalul Municipiului București,prin decizia civilă nr.1358/A/30.06.2006,a respins apelul
ca nefondat,reținând următoarele:
-în ceea ce privește primul motiv de apel,potrivit căruia contractul de vânzare -cumpărare în
litigiu este lovit de nulitate absol ută,întrucât nu a fost îndeplinită condiția de valabilitate a
consimțământului,ce constă în faptul că acesta trebuie să provină de la o persoană cu
discernământ,iar apelanta -reclamantă avea o stare de sănătate și o medicamentație prescrisă,ce
îi creau rea le stări de tulburare și lipsă temporară de discernământ,Tribunalul a constatat că,în
mod corect,instanța de fond ,ca chestiune prealabilă,a făcut precizarea că sancțiunea aplicabilă
unui act juridic încheiat fără discernământ este nulitatea relativă.
Sub acest aspect,pe de o parte,acțiunea reclamantei este neîntemeiată,întrucât s -a solicitat
aplicarea sancțiunii nulității absolute actului juridic în litigiu pentru o cauză care putea atrage
doar nulitatea relativă,iar pe de altă parte,având în vedere că în tre părți contractul s -a încheiat
în anul 1996,iar acțiunea a fost formulată abia în anul 2005,sancțiunea nulității relative trebuia
solicitată în termenul legal de prescripție.
În prezenta cauză,apelanta -reclamantă,nu a invocat nici un moment eroarea de
obstacol ,neavând nicio îndoială nici cu privire la natura actului pe care l -a încheiat,nici cu
privire la obiectul acestuia.Singurul motiv pentru care a apreciat că se impune aplicarea
sancțiunii nulității absolute este lipsa de discernământ la momentul în cheierii actului
juridic,împrejurare pe care însă nu a dovedit -o prin probele administrate
-în ceea ce privește al doilea motiv de apel,prin care s -a solicitat constatarea nulității
absolute,întrucât prețul stabilit prin contract nu a fost serios,Tribunalu l a constatat că,într –
adevăr,în cazul unui preț derizoriu,contractul este nul ca vânzare -cumpărare. În prezenta
cauză,contractul devânzare -cumpărare nu a fost unul simplu,vânzătoarea rezervându -și
dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului și, față de caracterul aleatoriu al acestei
clauze și,deci,cu șanse de câștig –pierdere pentru ambele părți contractante,iar hazardul poate
determina o disproporție vădită între prestații,Tribunalul a apreciat că,în mod corect,instanța
de fond a apreciat că prețul nu a fost derizoriu,chiar dacă,în raport de valoarea de circulație a
imobilului la momentul încheierii contractului,era mic.
-în ceea ce privește al treilea motiv de apel,potrivit căruia actul juridic încheiat este lovit de
nulitate absolută,întrucât cauza e ste ilicită și imorală (această cauză atrăgând sancțiunea
nulității absolute),Tribunalul a constatat că acest motiv de nulitate a fost fundamentat pe
primele două motive,împrejurare confirmată prin cererea de apel,în care apelanta -reclamantă
a invocat tot neseriozitatea prețului și achiziționarea apartamentului prin prin specularea unei
stări de slăbiciune și tulburare psihică a unei bătrâne singure,aspecte care însă,așa cum s -a
reținut mai sus,nu au fost dovedite în cauză.De altfel,niciunul dintre martori i propuși de către

3
reclamantă nu au declarat că intimatul -pârât ar fi profitat de neștiința,ignoranța sau starea de
constrângere a acesteia și nici nu ar fi putut să facă astfel de afirmații,reclamanta fiind o
persoană cu pregătire intelectuală deosebită și nu a invocat nici un moment că,la data
încheierii contractului,s -ar fi aflat într -o stare de constrângere.Faptul că ulterior a regretat că
nu aîncheiat un contract de vânzare -cumpărare cu clauză de întreținere,nu poate atrage
concluzia că intimatul -pârât a urmărit să obțină avantaje disproporționale,câtă vreme
reclamanta nu a solicitat anularea actului decât după 9 ani de la încheierea acestuia.
Tribunalul a apreciat că starea de constrângere,în care s -ar fi aflat reclamanta la momentul
încheierii contr actului,determinată de lipsa mijloacelor de întreținere pentru un trai în condiții
decente,de starea de boală sau vârsta acesteia,ar fi obligat -o să solicite anularea contractului
într-un timp cu mult mai scurt de la încheierea acestuia.
Împotriva aceste i hotărâri judecătorești,reclamanta N.A. a declarat în termen legal
recurs,criticând -o sub aspectul următoarelor motive de recurs:
-în primul rând,având în vedere art.304 pct.7 C.proc.civ.,decizia nr.1538/A/2006
necuprinzând motivele pe care se sprijină sa u acestea sunt contradictorii și străine de natura
pricinii:în mod greșit instanța de apel s -a întemeiat pe concluziile raportului de expertiză,cât
timp din conținutul acesteia rezultă că „motivația reclamantei la momentul vânzării a avut un
caracter psiho patologic,fiind determinat de afecțiunea psihică” .De asemenea,martorii care o
cunosc bine au declarat că în perioada în care era bolnavă,dădea tot din casă,pe motiv că nu
are nevoie de nimic.Raportat și la împrejurarea tentativei sale de suicid și la vânzarea
imobilului,bunul cel mai de preț,la un preț de peste 30 de ori mai mic decât prețul pieței în
anul 1996,este evident că nu a avut discernământul și că se impune constatarea nulității
absolute a contractului.
-în al doilea rând,având în vedere art. 304 pct.8 C. Proc.civ.:instanța de apel a interpretat gerșit
actul dedus judecății și a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.Astfel ,chiar dacă
respectiva clauză privind dreptul de abitație viageră atrage un caracter aleatoriu al
contractului, convenția are totuși un caracter real,al cărui preț este obiectul prestației
cumpărătorului și corespunde valorii bunului vândut,prețul vânzării fiind o condiție esențială
pentru valabilitatea vânzării.Contractul încheiat nu este niciun contract de joc și nici o
donație,pentru ca prețul vânzării să fie de 30 de ori mai mic decât valoarea de circulație a
imobilului.Prețul a fost derizoriu,și nu sincer și serios ,astfel încât lipsește un element esențial
asupra căruia trebuia să se realizeze acordul de voință .
Recurenta nu a avut intenția de a realiza vreo liberalitate,contractul fiind nul pentru lipsa
prețului.Prețul trebuia să fie,în genere,proporțional cu lucrul vândut,astfel cum s -a statuat atât
în doctrină,cât și în practica judiciară.Au fost ignorate a stfel prevederileart.1303 C.civ.
-al treilea motiv prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ.,decizia din apel este dată cu aplicarea
greșită a legii,întrucât cauza acestui act juridic este ilicită și imorală,conform art.968
C.civ.,obiectul urmărit de cocontractant fiind contrar ordinii publice și bunelor
moravuri,pârâtul urmărind doar să o lase pe reclamantă fără bunul cel mai de preț,fără a s e
îngriji de aceasta,cu atât mai mult cu cât îi este rudă.Astfel cum s -a arătat și în doctrină,dacă
un contractant profită de neștiință,ignoranță,starea de constrângere în care se află celălalt,spre
a obține avantaje disproporționale,contractul poate fi co nsiderat nul absolut,întrucât s -a
întemeiat pe o convenție ilicită.

4
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată cu judecarea recursului,date fiind
prevederile art.3 și art.299 C.proc.civ. , și verificând decizia recurată,prin prisma motivelor de
recurs invocate,Curtea a constatat că recursul este nefondat,pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs formulat,Curtea a constatat faptul că acesta este
neîntemeiat,întrucât decizia instanței de apel este amplu și judicios moti vată,cuprinzând toate
argumentele care au stat la baza pronuntării sale,îndeplinind cu prisosință condițiile impuse de
art.261 pct.5 C.proc.civ.,respectiv motivele de fapt și de drept care au format convingerea
instanței,cum și cele pentru care s -au înlătu rat cererile părților.
Privind cel de -al doilea motiv de recurs invocat,prevăzut de art.304 pct.8 C.civ.privind
interpretarea de către instanță,greșit a actului juridic dedus judecății,a schimbării naturii ori
înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia,Curtea a constatat că este,de asemenea
neîntemeiat,atâta timp cât,după cum se știe,judecătorii fondului sunt suverani în aprecierea
faptelor ce li se supun judecății,dar totuși,puterea lor este limitată,pe de o parte,de distincția ce
trebuie făcu tă între clauzele clare și clauzele obscure,iar ,pe de altă parte,de interdicția de a
trece dincolo de intenția părților dând actului o altă calificare decât aceea pe care ele au avut -o
în vedere,astfel încât,dacă au trecut peste aceste limite,hotărârea lo r este casabilă.
Referitor la cel de -al treilea motiv de recurs invocat,privind greșita aplicare a legii de către
instanța de apel,potrivit art.304 pct.9 C.proc.civ.,Curtea a constatat faptul că,în cauză,nu s -a
realizat dovada unei cauze ilicite,nici medi ate ilicite,recurenta nerealizând proba faptului că
intimatul a urmărit doar să o expolieze de bunul său cel mai de preț.Prin contract, pârâtul nu
și-a asumat vreo obligație de întreținere a vânzătoarei,căreia i s -a rezervat dreptul de uzufruct
viager,iar această critică vizează,de fapt,nemulțumirea recurentei față de acest
intimat,nemulțumire care ar putea,într -adevăr,ridica probleme sub aspectul moral al cauzei,dar
nu poate determina,fiind o conduită eventuală,ulterioară,nulitatea absolută a convenției
încheiate.
Nu s-a realizat nici dovada faptului că pârâtul ar fi profitat de neștiința,ignoranța sau starea de
constrângere a reclamantei -recurente,În consecință,nu se poate susține credibil că intimatul a
încălcat prevederile art.966 -968 C.civ.
Pentru ac este considerente,Curtea a respins,conform art.312 C.proc.civ.,recursul declarat ca
nefondat și,reținând culpa procesuală a reclamantei în declanșarea și desfășurarea prezentei
căi de atac,a obligat -o la plata cheltuielilor de judecată către cealaltă parte ,în sumă de 1500
RON,onorariu avocat,potrivit art.274 C.proc.civ.1

Sentința civilă nr. 1991 /14.11.2012, Tribunalul București Secția A III -A CIV.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.03.2012, sub nr. de dosar
6354/2012, reclamanta N.F. a chemat în judecată pe pârâta M.C. SYSTM SRL, solicitând
instanței de judecată:
-Recunoașterea drepturilor reclamantei de a autoriza utilizarea portretului și constatarea
încălcării acestor drepturi, prin folosirea unor poze c u imaginea reclamantei pe site -ul

1 Mihaela Paraschiv Prezumțiile în materie civilă,Prezumțiile legale relative,Practică judiciară, Ed.Hamangiu
2010 ,pag.1

5
www.multicleaning.ro și www.infocuratenie.ro deținute de pârâtă, fără a avea
consimțământul reclamantei;
-Înlăturarea fotografiilor publicate pe site -ul menționat;
– Obligarea pârâtei la plata de despăgubiri morale se 5. 000 euro, pentru publicarea abuzivă
a fotografiilor conținând portretul reclamantei prin încălcarea disp. art. 88 din legea 8/1996;
-Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată .
În motivarea acțiunii se arată că reclamanta a observat întâmplăto r pe internet că pe site -ul
www.multicleaning.ro al p ârâtei M.C. SRL sunt postate două poze ale sale în timp ce efectua
niște manevre cu un utilaj de curățenie, ca sarcină de serviciu la locul de muncă actual.
Reclamanta arată că nu cunoaște pârâta și nu a lucrat pentru aceasta, iar utilajul manevrat sau
locul ce apare în fotografii nu sunt în proprietatea/folosința pârâtei.
Reclamanta apreciază că fapta pârâtei aduce atingere dreptului la propria imagine și
constituie o atingere adusă vieții private, iar conform art. 73(1) C.civ. orice persoană are
dreptul la propria imagine, acest drept fundamental fiind încălcat de pârâtă prin folosirea
imaginii reclamantei, care este agent economic și urmărește să obțină avantaje sau foloase
economice de pe urma publ icării fotografiei reclamantei.
Reclamanta invocă și disp. art. 74 lit.c) din Codul civil privind atingerea vieții private (sunt
considerate c a atingeri aduse vieții private, captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei
persoane aflate într -un spațiu privat, fără acordul acesteia), publicarea fotografiei având
caracter defăimător și aducând atingere reputației reclamantei, prin încălcarea art. 72 alin.2
Cod civil, deoarece reclamanta este angajată în prezent ca șef de echipă și îi este știrbită
autorit atea în fața celor 50 de persoane aflate în subordine, deoarece în fotografie reclamanta
este înfățișată ca executant/mun citor în procesul de curățenie.
Ca atare, reclamanta este îndreptățită să pretindă suma de 5.000 euro ca daune morale,
fiindu -i încălcate drepturile fundamentale.
Mai arată reclamanta că pârâta a încălcat și disp. art. 88 din legea 8/1996, folosind două
opere care conțin portretul reclamantei, deși era necesar să aibă consimțământul acesteia, iar
pârâta nu are calitatea de titular al vreunui drept de autor sau drept conex în folosirea
fotografiilor și nici nu se pot invoca disp,. art.88 alin.2 sau alin.3 din legea 8/1996, deoarece
nu a existat nici un contract de muncă sau comandă, iar reclamanta nu este de profesie model,
neprimind r emunerație pentru a poza în acel portret. De asemenea, nu se pot invoca disp. art.
75 C.civ. privind limitele încălcării drepturilor și nici disp. art. 76 C.civ. privind prezumția de
consimțământ.
În susținerea acțiunii se solicită proba cu înscrisuri, iar atașat cererii legal timbrate s -au
depus: extras site -uri pârâtă cu fotografiile reclamantei, copie act identitate, fotografie
recentă.
Pârâta M.C. SRL a formulat întâmpinare la acțiunea reclamantei, prin care solicită
respingerea ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată,
arătând în motivare că site -ul www.multicleaning.ro nu a fost niciodată funcțional pe această
pagină de internet, nefiind prezentate informații pe acest site, așa încât reclamanta face
afirmații neadevărate atunci când afirmă că pe acest site sunt postate fotografii care o
înfățișează în timp ce efectua manevre cu un utilaj de curățenie, în realitate reclamanta

6
urmărind o îmbogățire fără justă cauză și denaturând sensul răspunderii civile delictua le, care
este menită să acopere o pagubă, iar nu să asigure un câștig.
Pârâta arată că nu rezultă din vreun înscris că fotografiile sunt pe pagina sa de internet,
probabil reclamanta luând fotografiile de pe site -ul www.infocurățenie.ro , dar acest site nu
aparține pârâtei, iar informațiile de pe acest site sunt administrate de proprietarii respectivului
site, pârâta neavând nici o atribuție în acest sens. Administrarea, postările și anunțurile de pe
acest site sunt făcute gratuit de către reprezentanții site-ului, pârâta arătând că nu o cunoaște
pe reclamantă, iar copiile cu fotografiile prezentate nici nu sunt pe site. De asemenea,
reclamanta nu a contactat pârâta niciodată pentru a solicita eventuale informații privind
fotografiile, sau ștergerea lor.
Prin întâmpinare pârâta invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu este
proprietara site -ului www.infocurățenie.ro, excepția lipsei calității procesuale active a
reclamantei, având în vedere că nu se distinge persoana din fotografi ile de pe site, deci nu se
poate face legătura între persoana reclamantei și persoana titular al drepturilor din raportul
juridic dedus judecății.
Mai arată pârâta pe fondul cauzei că dispozițiile speciale de la art. 88 din legea 8/1996 nu
pot eluda disp ozițiile generale aplicabile răspunderii civile delictuale și aplicarea disp. art. 139
din legea dreptului de autor, față de faptul că pretențiile reclamantei nu întrunesc cumulativ
condițiile necesare pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală, r espectiv existența
faptei ilicite, întrucât nu pârâta a publicat fotografiile, existența prejudiciului reprezentat de
imaginea defavorabilă a reclamantei creată prin publicarea fotografiilor, fiind știut că simplul
fapt al publicării unei fotografii nu est e de natură să aducă atingere vieții private, demnității
sau onoarei unei persoane. De asemenea, nu există vinovăție întrucât fotografiile respective au
fost publicate de altă societate, respectiv de reprezentanții site-ului www.infocurățenie.ro .
Anexat întâmpinării s -au depus: adr. Business media Soft, adr. infocuratenie.ro din
27.03.2012, extras ref. infocuratenie.ro.
Prin cererea din 23.05.2012 reclamanta din cauză a formulat cerere de chemare în judecată a
altor persoane în temeiul art. 57 alin.3 C.pr.civ. împotriva pâ râtei M.C. SRL că pârâta este
proprietarul și administratorul site -ului www.infocuratenie.ro, mediu în care s -au publicat
fotografiile cu portretul reclamantei, putându -se reține încălcarea d e către pârâtă a disp. art. 88
din legea 8/1996. Tribunalul a apreciat că excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare sunt
apărări de fond ce urmează a fi analizate ca atare. Reclamanta a formulat concluzii scrise
privind admiterea cererii de chemare în judecată.
Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză, în raport de susținerile părților
tribunalul constată că pe site -ul www.infocurătenie.ro s -au postat două fotografii care o
înfățișează pe reclamanta N.F. manevrând un utilaj de curăț enie, site -ul respectiv reprezentând
un site pe care pot să -și promoveze serviciile firmele cu acest specific. Tribunalul constată că
există identitate între persoana reprezentată în cele două fotografii și reclamanta din cauză,
conform înscrisurilor depus e la dosar ( f. 13 -14). Reclamanta a solicitat instanței
recunoașterea drepturilor prevăzute de lege la autorizarea utilizării portretului și constatarea
încălcării acestor drepturi de către pârâte, întrucât pârâtele au folosit portretul reclamantei fără
a avea consimțământul acesteia.

7
Tribunalul constată că nu s -a făcut dovada consimțământului reclamantei, așa încât sunt
incidente în cauză disp. de la art. 88 din legea 8/1996, conform cărora utilizarea unei opere
care conține un portret necesită consimț ământul persoanei reprezentate în acest portret, în
condițiile prevăzute de art. 73, 74 și 79 din Codul civil, nefiind aplicabil alin.2 care prevede
că nu este necesar consimțământul dacă persoana reprezentată în portret este de profesie
model sau a prim it o remunerație pentru a poza în acel portret. Tribunalul constată că
dispozițiile art. 73 C.civ. sunt de asemenea incidente, respectiv dispozițiile care
reglementează dreptul persoanei la propria imagine, persoana putând în exercitarea acestui
drept să interzică sau să împiedice reproducerea în orice mod a înfățișării sale fizice ori a
vocii sale sau utilizarea unei astfel de reproduceri. În cauză pârâtele au încălcat dreptul la
propria imagine a reclamantei, precum și dreptul la autorizarea portretului, prin postarea
fotografiilor care o înfățișează pe reclamantă pe site -urile de specialitate în info curățenie,
nefiind necesar să se dovedească condițiile răspunderii civile delictuale în acest sens(fapta
ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și cu lpa). Astfel, cererea reclamantei va fi admisă
sub acest aspect și se va dispune înlăturarea fotografiilor respective de pe site -urile pârâtelor.
Tribunalul constată că dispozițiile de la art. 74 C.civ., respectiv atingerile aduse vieții
private, nu sun t incidente în cauză, întrucât fotografiile nu o înfățișează pe reclamantă într -o
ipostază privată, putându -se presupune că aceasta era în timpul serviciului, având în vedere că
poartă salopetă. De asemenea, nu sunt aplicabile disp. art. 79 C.civ., iar cu privire la
solicitarea obligării pârâtelor la daunele morale în sumă de 5000 euro, tribunalul constată că
reclamanta nu a probat nici o atingere adusă vieții private care să o îndreptățească la acordarea
de daune morale, urmând a fi respinsă ca neîntemeiat ă această cerere.
Totodată, în aplicarea disp. art. 274 C.pr.civ., tribunalul va obliga pârâtele din cauză la plata
cheltuielilor de judecată în sumă de 39,30 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul
judiciar.
Pentru aceste motive instanța admite în parte cererea reclamantei,c onstată că pârâtele au
încălcat drepturile reclamantei priv ind utilizarea portretului si d ispune înlăturarea fotografiilor
conținând portretul reclaman tei de pe site -urile pârâtelor.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtelor la plata
despăgubirilor materiale de 5000 euro.
Obligă pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în sumă de 39,30 lei.2

 Prezumția de domiciliu

Prin SENTINȚA CIVILĂ NR. 1215 Judecătoria Piatra -Neamț,ș edința nepublică din data de
08.03.2016 .
Pe rol se află soluționarea cauzei minori și fami lie privind pe reclamanta G_ E_ – G_ în
contradictoriu cu pârâții M_ P_ N_, P_ VICEPRIMAR și P_M_ P_ N_ – B_P_ COMUNITAR

2 www.rolii.ro

8
LOCAL DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR, având ca obiect schimbare sex + schimbare
prenume și CNP + modificare act stare civilă.
La apelul nominal, făcut în ședință nepublică și secretă, a răspuns reclamanta, lipsă fiind
reprezentantul legal al pârâților.
La interpelarea instanței, reclamanta susține că locuiește în București – sectorul 3, de 6 ani
de zile.
Instanța dispune ca actele medicale referitoare la reclamantă să fie depuse într -un volum
distinct „Date confidențiale” în baza disp. art. 95 alin. 6 din Regulamentul de Ordine
Interioară a Instanțelor Judecătorești.
Instanța, raportat la ordinea de soluționare a excepțiilor, invocă din oficiu și pune în discuție
excepția de necompetență teritorială absolută și declinarea acțiunii cu toate capetele de cerere,
având în vedere disp. art. 57 alin. 2 din Legea nr. 119/1996 care reglementează o competență
exclusivă pentru judecătoria în raza căreia domiciliază persoana interesată. În ceea ce privește
noțiunea de domiciliu, instanța reține disp. art. 87 , 88, 90 și 91 Cod Civil din interpretarea
cărora rezultă că interesează domiciliul în fapt al unei persoane, respectiv unde își are stabilită
locuința de o perioadă îndelungată.
Reprezentantul Ministerului P__ solicită admiterea excepției necompetenței teritoriale și
declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, având în vedere că
reclamanta locuiește în fapt în circumscripția Sectorului 3 București.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării e xcepției
invocate. Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la da ta de 27.07.2015, sub nr. X ,
precizată la data de 13.11.20 15 (fila 35), reclamanta G_E_ – a solicitat G_ în cont radictoriu cu
pârâții M_ P_ N_, P_ VICEPRIMAR și P_ M_ P_ N_ – B_ P _ COMUNITAR LOCAL DE
EVIDENȚĂ A PERSOANELOR încuviințarea schimbării sexului din feminin în masculin,
încuviințarea schimbării stării civile, a prenumelui și codului numeric personal și obligarea
pârâtului să efectueze cuvenitele modificări în registrul de stare civilă și să elibereze un nou
certificat de naștere.
În motivare, reclamanta a arătat că se impune admiterea acțiunii în condițiile în care actele
medicale confirmă tulburarea de identitate sexuală.
În drept, s -au invocat dispozițiile art. 192, 194 și urm. din Codul de procedură civilă, ale art.
43 lit. f și i, art. 57 -58 din Legea nr. 119/1996, ale art. 16 alin. 1 și art. 22 din Constituție, ale
art. 8 și 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.În dovedire, reclamanta a depus la
dosar, în fotocopie, o _ înscrisuri.
La dat a de 27.08.2015, pârâta P_ M_ P_ N_ – B_ P_ COMUNITAR LOCAL DE
EVIDENȚĂ A PERSOANELOR a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția
lipsei capacității sale procesuale de folosință.
Pe fondul cauzei, a p recizat că nu se opune la admiterea acțiunii dacă reclamanta aduce
dovezi în acest sens.
În drept, a invocat dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001 și ale art. 205 din Codul de
procedură civilă.
La data d e 27.08.2015, pârâtul M_ P_ N_, P_ VICEPR IMAR a depus o precizare prin care a
arătat că își însușește întâmpinarea depusă anterior de primărie.

9
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judec ătoriei Piatra -Neamț ,
invocată de instanță din oficiu, raportat la ordinea de soluț ionare a excepțiilor, instanța reține
următoarele:
– Având în vedere art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă (conform căruia instanța se
va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care
fac inutilă, în tot s au în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a
cauzei), instanța se va pronunța cu privire la excepția necompetenței teritoriale exclusive a
Judecăto riei Piatra -Neamț .

– Art. 57 alin. 2 din Legea nr. 119/1996, cu privire la actele de stare civilă, prevede că, în
cazul anulării, completării și modificării actelor de stare civilă, sesizarea instanței
judecătorești se face de către persoana interesată, de structurile de stare civilă din cadrul
serviciilor publice comunitare locale sau județene de evidență a persoanelor ori de către
parchet. Cererea se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul
sau sediul acestora, pe baza verificărilor efectuate de serviciul public comunitar local de
evidență a persoanel or și a concluziilor procurorului. Disp. art. 43 lit. i din același act
normativ prevăd că, în actele de naștere și, atunci când este cazul, în cele de căsătorie sau de
deces se înscriu mențiuni cu privire la modificările intervenite în starea civilă a per soanei, în
ipoteza schimbării sexului, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești.
Acest text este plasat în capitolul III, intitulat ”înscrierea mențiunilor în actele de stare
civilă”, motiv pentru care instanța apreciază că textul de lege menționat anterior(art. 57 alin.
2 din Legea nr. 119/1996) consacră o competență teritorială exclusivă pentru toate capetele
de cerere formulate prin prezenta acțiune, ce își au temeiul de drept în Legea nr. 119/1996.

-În ceea ce privește domicil iul unei persoane, art. 87 din Codul civil prevede că domiciliul
persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde
aceasta declară că își are locuința principală, în acest sens fiind și disp. art. 27 alin. 1 din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005, republicată. Art. 89 din același act normativ
prevede că stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii
speciale și nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mu tă într -un anumit loc a
făcut -o cu intenția de a avea acolo locuința principală; dovada intenției rezultă din
declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau
schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declar ații, din orice alte împrejurări de fapt.
Disp. art. 90 din Codul civil reglementează prezumția de domiciliu la reședința persoanei
pentru ipoteza în care domiciliul nu este cunoscut, iar în continuare prevede că, în lipsă de
reședință, persoana fizică es te considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar
dacă acesta nu se cunoaște, la locul unde acea persoană se găsește . În ceea ce privește
dovada domiciliului și a reședinței, art. 91 prevede că aceasta se face cu mențiunile cuprinse
în cartea de identitate; în lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund
realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor
persoane, aceste prevederi neaplicându -se în cazul în care domiciliul sau reședinț a a fost
cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

10
-În principiu, dovada intenției de stabilire sau schimbare a domiciliului rezultă din
declarațiile persoanei făcute la serviciul public comunitar de evidență a persoanelor
(declarația scrisă a găzduitorului, persoană fizică sau juridică, de primire în spațiu;
declarația pe propria răspundere a solicitantului, însoțită de nota de verificare a polițistului
de ordine publică, prin care se certifică existența unui imobil, faptul că solicitantul lo cuiește
efectiv la adresa declarată). În măsura în care persoana fizică nu a făcut nicio declarație în
sensul stabilirii sau schimbării domiciliului (ipoteza de față, în condițiile ăn care reclam anta
nu mai locuiește în R_ de mai bine de 6 ani), însă ocupă sau s -a mutat în altă locuință,
trebuie verificat, din alte împrejurări, dacă locuința respectivă are caracter de domiciliu, în
sensul că îndeplinește toate caractere juridice ale acestuia. În prezenta cauză, reclamanta a
confirmat că locuiește în Bucureș ti de 6 ani de zile, lucrează în această localitate, deci și -a
stabilit în mod real, concret și efectiv, cu caracter de continuitate și stabilitate domiciliul în
această localitate. Domiciliul este un element (atribut) de identificare a persoanei fizice pr in
localizarea acesteia în spațiu, care poate fi privit atât ca un drept nepatrimonial al persoanei,
cât și ca o stare de fapt (din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale enunțate mai sus),
în înțelesul că este locul în care se prezumă că acea pe rsoană viețuiește în mod obișnuit și
unde poate fi găsită atunci când este căutată.

-În condițiile în care domiciliul reclamantei este situat pe raza administrativ -teritorială
arondată Judecătoriei Sector 3 București, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 33 7/1993 pentru
stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, în baza art.
129 alin. 2 pct. 3 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 131 alin. 1, art. 132 alin. 1
și art. 57 alin. 2 din Legea nr. 119/1996, insta nța va admite excepția de necompetență
teritorială abso lută a Judecătoriei Piatra Neamț , invocată din oficiu și va declina competența
de soluționare Judecătoriei Sector 3 București.
Astfel,a dmite excepția de necompetență teritorial ă absolută a Judecătorie i Piatra Neamț ,
invocată din oficiu.Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect schimbare sex
+ schimbare prenume și CNP + modificare act stare civil ă formulată de reclamanta G_ E_ –
G_, în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.3

 Prezumția de paternitate

Sentința civilă nr. 6684 .Judecătoria Focșani .Ședința publică din data de 01.09.201

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclam antul Serviciul P__ C__ de Evidență a P__ –
C__ Local Focșani, având ca obiect modificare acte de stare civila.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâ ta, lipsa fiind reprezentantul
reclamantului.
În baza art. 219 alin. 2 NCPC, instanța verifică dacă proced ura de citare a fost îndeplinită cu
părțile care nu răspund la a pel. Constată îndeplinită procedura de citare cu intimatul.
Instanța, conform art.131 N.C.proc.civ., își verifică din oficiu competența de soluționare a
prezentei cauze, apreciind că este competentă să soluționeze prezenta cauză.

3 www.rolii.ro

11

Pârâta, având cuvântu l, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosul cauzei.
Instanța în temeiul art.258 N.C.proc.civ. , încuviințează pentru ambele pă rti p roba cu
înscrisuri, apreciind că sunt întrunite condițiile art. 255 NCPC, după care; declară închisă
cercetarea procesului conform ar. 244 alin.1 N.C.proc.civ. și fixează termen în aceiași ședință
pentru dezbaterea fondului, după care, declară deschisă dezbaterea în fond a procesului în
conformitate cu prevederile art.392 N.C.proc.civ., și, nemaifiind alte pr obe de administrat sau
cereri de formulat, acordă cuvântul asupra fondului .
Pârâta, având cuvântul, arată că din eroare nu a menționat numel e soțului, întrucât a crezut
că trebuie trecut numele tatălui.
Instanța declară închise dez baterile asupra fond ului si reț ine cauza in pr onunțare la sfârșitul
ședinței.

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de
22.04.2016, sub nr. X, reclamantul Serviciul P_ C_ de Evidență a P_ – C_ Local Focșani a
chemat -o în judecată pe pârâta G__E__ , solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va
pronunța să se dispună modificarea actului de naștere nr.1017 din 16 mai 2008 privind pe
B__ M__ , născută la data de 12 mai 200 8, având tată – B__ A__ și mama -G__E__ , in
sensul de a fi înregistrat din copil nelegitim în copil legitim.
În motivare, arată că pârâta nu a declarat la înregistrarea copilului B__ M__ , că ar fi
căsătorită, menționând în mod mincinos că ar fi necăsător ită și c ă tatăl copilului ar fi B__
A__. În urma verificărilor efectuate de către ofițerul de stare civilă în RNEP, G__ E__ apare
ca fiind necăsătorită și prin urmare actul a fost realizat de bună -credință în baza declarației
mamei și lui B__ A__ care a r ecunoscut copilul, astfel copilul fiind înregistrat în data de 16
mai 2008 cu mamă – G__ E__ și tată – B__ A__ în actul de naștere numărul 1017. G__ E__ a
revenit în martie 2016 pentru înregistrarea celui de al doilea copil, prilej cu care ofițerul de
stare civilă a descoperit fa ptul că aceasta este căsătorită, în urma recunoașter ii acestui fapt de
către G__ E__ , ofițerul de stare civilă a efectuat verificări la primăria B____ unde a avut loc
căsător ia lui G___ E___ cu D___ G___ la data de 3 octombrie 2005 conform actului numărul
771/2005. În urma căsătoriei soțul a preluat numele soției, acela de G___ . În urma
verificărilor ef ectuate în RNEP D____ G____ apare ca fiind căsătorit însă nu are efectuată
legătura cu soția sa așa cum ar trebui în mod normal să ex iste, de asemenea în Registrul de
naștere, la actul de naștere numărul 489 din 28 febru arie 1978 a lui D____ G____ , (căsătorit
G______) este efectuată mențiunea de căsătorie. Prin urmare, solicită modificarea actului de
naștere numărul 1017 din 16 mai 2008 privind pe minora B___ M___ , născută la data de 12
mai 2008, având în vedere cele constatate, rezultă că acest copil este născut în timpul
căsătoriei dintre G___ E____ și G____ G____ , prin urmare solicită modificarea actului de
naște re cu datele reale, ma mă-G____ E____ și tată – G____ G_____ , născut pe data de 17
februarie 1978 în Focșani, jud. V_ _____ cu tată – D___ C___ și mama – N___ T____, având
domiciliul în mun. Focșani, ___, jud. V___ , copilul ur mând să poarte numele de G___ M___ .
Solicită ca toate ac este date să fie cuprinse în hotărârea civilă.

12
În drept, invocă dispozițiile art. 125, 126 alin.l și 128 din H.G. 64/2011, art. 57 alin.l și 2 din
Legea 119/1996 precum și pe art. 414 alin. 1 Cod civil.

Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauze i instanța reține următoarea situație de fapt:

-În data de 12.05.200 8 s-a născut reclamanta B__ M__, fiica lui G__ E__ și a lui B__ A__ ,
fiind înregistrat la numărul 1017 din data de 16.05.2008 în Registrul Stării Civile al
Municipiului Focșani, Vrancea .

-Din extrasul din registrul de căsătorie, aflat la fila 9 din dosar rezultă că la data de 3.10.2005
a avut loc căsătoria dintre D__ G__ și G_ _ E__, în urma căreia numitul D__ G__ și-a
schim bat numele de familie în G___ , preluând numele soției.

-Audiată fiind în instanță, pârâta a declarat că într -adevăr este căsătorită, dar nu mai locuiește
cu soțul, nemaipăstrând legătura cu acesta, susținând că în prezent se află într -o relație de
concubinaj de m ai mult timp cu numitul B__ A__. Totodată, a învederat in stanței că la
declararea minorei nu a fost întrebată dacă este c ăsătorită sau nu, motiv pentru care nu a
apreciat ca fiind necesar să declarare acest fapt, în condițiile în care tatăl minorei era B__
A__.

-În atare situație, instanța reține că minora beneficiaza de prezumtia de paternitate ,
prevazută de art. 53 din Codul Familiei (prevederi care erau în vigoare la data nașterii
minorei) intrucat mama ei G__ E__ era casatorită legal la data naș terii ei cu num itul D__ G__ .
Chiar daca acesta nu a fost tre cut ca tată in actul de stare civilă al minorei, aceasta nu
inseamna ca minora nu beneficiaza de aceasta prezumtie . Prezumtia de paternitate nu poate
fi rasturnata decat prin actiunea in tagaduirea paternitatii introdusa de sotul mamei.
Chiar daca concubin ul mamei, numitul B__ A__ a recunoscut -o pe minoră ca fiind fiica sa,
această recunoaștere este nulă absolut, recunoasterea devenind valabilă cu efe ct retroactiv
doar in situatia î n care paternitatea minorei va fi tăgă duita d e soțul mamei, ori, până in
prezent, in cauză, nu exista vreo astfel de hotărâre de tăgadă a paternităț ii.

-Ca atare, în temeiul art. 57 alin. 1 din Legea 119/1996 privind actele de stare civilă, potrivit
cărora „anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă și a mențiu nilor înscrise
pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile”,
văzând că, în speță, este necesară modificarea actulu i de naștere al minorei B__ M__ și, pe
cale de consecință, eliberarea ulterioară a unui no u act de identitate cu numele din actul de
naștere modificat, în sensul dispozițiilor instanței, instanța va dispune modificarea actului de
naștere al minorei cu privire la numele său de familie.
-În consecință, instanța va admite cererea și va dispune mod ificarea actului de naștere nr.
1017 din 16.05.2008 în sensul că se va modif ica numele tatălui din „B__ A__” în „G__ G__ ”
și numele de familie al minorei din „B__” în „G__ ”. Ulterior, se vor întreprinde demersurile
necesare pentru eliberarea unui nou act d e identitate, pe baza actului de naștere astfel
modificat.

13
Astfel se a dmite cererea formulată de reclamantul Serviciul P_ C_ de Evidență a P__ – C__
Local Focșani, cu sediul in FOCȘANI ,având ca obiect modificare acte de stare civila.
Dispune modifica rea actului de naștere nr. 1017 din 16.05.2008 în sensul că se va modif ica
numele tatălui din „B__ A__” în „G__ G__ ” și numele de familie al minorei din „B__ ” în
„G__”.4

 Prezumția filiației față de pretinsul tată

Sentință civilă Nr. 825/2014 ,ș edință publică de la 27 i unie 2014 .Judecătoria Topoloveni.

Pe rol judecarea cauzei m inori și familie privind pe reclamanta B______ E____ –
reprez entant legal al minorului B__ T__ A__ și pe pârâtul D__ T__ D__ , având ca obiect
exercitarea autorității p ărintești.
Instanța constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data
de 13.06.2014 când susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea
dată, care face parte integrantă din prezenta sentinț ă.
Prin cererea înregistrată pe rol ul acestei instanțe sub nr.XX, reclamanta B__ E__ –
repreze ntant legal al minorului B__ T__ A__ a chemat în judecată pe pârâtul D__ T__ D__ ,
solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pârâtul este tatăl minorului
B__ T__ A__ , născut la data de 08.08.2012, astfel cum rezultă din certificatul de naștere
atașat; exercitarea în comun a autorității părintești în ceea ce îl privește pe minor; stabilirea
domiciliului minorului la reclamantă; s ă se dispună înscrierea numelui și prenumelui tatălui în
actul de naștere al minorului; obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea
minorului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii se arată că între părți au existat relați i de concubinaj începând cu anul
2010 ce au durat până în luna mai a anului 2013 când părțile s -au separat. În timpul relațiilor
de concubinaj părțile au locuit împreună în domiciliul pârâtului ,de unde a rezultat nașterea
minorului, moment la care reclama nta a fost alungată din domiciliu. Reclamanta precizează că
la petrecerea de botez a minorului a participat și pârâtul împreună cu mama sa, moment de la
care părțile au locuit din nou împreună, în domiciliul pârâtului, pentru o perioadă de câteva
luni.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp.art.424, art.428, art.496, art.505, art.506, art.507
Cod civil.
Pârâtul nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare, la fila 29 din dosar, s -a depus un acord de
mediere încheiat la data de 22.10.2013 în baza contrac tului de mediere nr.27/14.10.2013, în
cuprinsul căruia se arată că pârâtul D__ T__ D__ recunoaște că minorul născut la da ta de
08.08.2012 pe nume B__ T__ A___ , conform certificatului nr.1306 este fiul său natural. S -a
mai menționat că pârâtul D__ T__ D__ este de acord cu plata unei pensii de întreținere în cotă
de 16,5 % din venitul net lunar și că părț ile hotărăsc ca minorul B__ T__ A__ să poarte

4 www.rolii.ro

14
numele dobândit la n aștere și anume acela de B__ T__ A__ , părțile urmând să țină legătura și
să supravegheze îm preună la creșterea și educarea copilului.

Examinând conținutul materialului probator administrat în cauză, instanța reține
următoarele:

-La data de 08.08 .2012 s -a născut minorul B__ T__ A__ , potrivit certificatului de naștere
nr.1306/13.08.2012, având ca mamă pe numita B__ E__ , copil din afara căsătoriei a cărui
filiație față de tată nu a fost stabilită.

-Din răspunsurile la interogatoriul administrat pârâtului, rezultă că acesta este t atăl natural
al minorului T__ A__ și că este de acord să fie menționat la rubrica tată în certificatul de
naștere al minorului, precum și să plătească pensie de întreținere în favoarea acestuia.

-Potri vit declarației martorei B__ A__ , rezultă că la momentul când s -a născut minorul,
recla manta și pârâtul nu mai locuiau împreună, deoarece se despărțiseră de 2 – 3 luni.
Înainte să se despartă, părțile au l ocuit împreună la pârât acasă . A mai relatat martora că în
perioada noiembrie – decembrie 2011, cele două părți erau împreună, au conviețu it și ca
urmare a acestei conviețuiri și a relațiilor dintre cele două părți a fost conceput și ulterior
născut minorul B__ T__ A__ . Martora nu își mai amintește dacă părțile au fost împreună pe
tot parcursul anului 2012, dar în perioada noiembrie – decembrie 2011, cele două părți au
conviețuit, precizând cu certitudine faptul că în momentul în care fiica sa s -a implicat în
relația cu pârâtul, nu a mai întreținut relații cu alți bărbați, iar în perioada anterior
menționată reclamanta a conviețuit numa i cu pârâtul, minorul fiind rezultatul conviețuirii
celor două părți. În perioada noiembrie – decembrie 2011, reclamanta a locuit împreună cu
pârâtul la domiciliul acestuia.

-Potrivit disp.art.425 din Codul civil, acțiunea în stabilirea paternității copil ului născut în
afara căsătoriei aparține minorului și se pornește în numele său de către mamă, ori de către
reprezentantul legal. Scopul unei astfel de acțiuni constă în stabilirea statutului civil al
copilului, vizând un interes superior al acestuia care interesează și societatea.

-Acțiunea pentru stabilirea paternității din afara căsătoriei este acțiunea în reclamație de
stare civilă ce are ca obiect determinarea legăturii de filiație dintre copilul din afara
căsătoriei și tatăl său.

-Conform disp.art.4 25 din Codul civil, filiația față de tată se stabilește prin hotărâre
judecătorească, dacă tatăl din afara căsătoriei nu îl recunoaște pe copil, această ultimă
situație regăsindu -se în speța de față.

-Dispozițiile art.426 Cod civil instituie prezumția fil iației față de pretinsul tată , în sensul că
„paternitatea se prezumă dacă se dovedește că pretinsul tată a conviețuit cu mama copilului
în perioada timpului legal al concepțiunii ”, astfel încât sarcina probei contrare revine
pârâtului.

15
-În acest sens ar t.426 al.2 Cod civil prevede că „prezumția este înlăturată dacă pretinsul
tată dovedește că este exclus ca el să -l fi conceput pe copil”.

Așa cum s -a arătat în doctrina judiciară, în cadrul unei acțiuni în stabilirea paternității din
afara căsătoriei e ste necesar să se dovedească următoarele împrejurări: nașterea copilului și nu
doar concepția sa; legăturile intime dintre pretinsul tată și mama copilului în perioada
concepției; stabilirea în mod cert că bărbatul care a avut asemenea legături este tatăl copilului.
Împrejurările arătate se pot stabili cu ajutorul oricărui mijloc de probă, putându -se folosi
înscrisurile, mărturisirea pârâtului, martorii și prezumțiile.
În ceea ce privește primul aspect, din înscrisurile atașate la dosar – certificatul de naștere al
minorului – rezultă că la data de 08.08.2012 s -a născut B__ T__ A__ , copil din afara
căsătoriei, a cărui filiație faț ă de tată nu a fost stabilită.
Sub aspectul legăturilor intime dintre pretinsul tată și mama copiilor în perioada concepției,
instanța se va raporta la dispozițiile art.426 din Codul civil coroborate cu art. 412 din Codul
civil, reținând că probele administrate în cauză, respectiv depoziția martorei B_ A_ coroborată
cu recunoașterea pârâtului la interogatoriu, au ev idențiat că, în intervalul prevăzut de
dispozițiile legale ca fiind perioada concepției copilului, reclamanta și pârâtul au întreținut
relații intime, reclamanta la vremea respectivă nu a mai avut legături cu alți bărbați, iar din
conviețuirea celor două părți a rezultat minorul B__ T__ A__ .
În ceea ce privește procedurile referitoare la paternitate, Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a statuat deseori că acestea sunt vizate de art.8 din Convenția europeană a drepturilor
omului și libertăților fundame ntale, stabilindu -se că respectarea vieții private reclamă ca
oricine să poată să își stabilească elementele identității sale ca ființă umană și că este
importantă îndreptățirea persoanei să obțină asemenea informații, din cauza implicațiilor sale
asupra f ormării personalității (hotărârea din 07.02.2002 a Curții Europene a Drepturilor
Omului în cauza Mukulic c. Croației).
În opinia Curții, persoanele aflate într -o astfel de situație au un interes vital, protejat de
Convenție, de a primi informațiile nece sare pentru a afla adevărul cu privire la un aspect
important al identității lor personale, aspecte ce trebuie privite și prin prisma respectării
principiului fundamental al interesului superior al copilului. În lumina aceleiași concepții,
Convenția cu pri vire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea
nr.18/27.09.1990, stipulează în cuprinsul art.8 dreptul la identitate al copilului: „statele părți
se obligă să respecte dreptul copilului de a -și păstra identitatea, inclusiv cetățenia, numele și
relațiile de familie, astfel cum sunt recunoscute de lege”, iar în cazul în care un copil este
lipsit în mod ilegal de toate sau de o parte dintre elementele constitutive ale identității sale,
„statele părți vor asigura asistența și protecția corespunz ătoare pentru ca identitatea acestuia
să fie restabilită cât mai curând posibil”.
Transpunând toate aceste obligații asumate internațional pe plan intern se constată că
legiuitorul național a pus la îndemâna persoanelor aflate în astfel de situații, în p articular a
copiilor, procedura judiciară a stabilirii paternității din afara căsătoriei.
Astfel, potrivit art.8 din Legea nr.272/2004, copilul are dreptul la stabilirea și păstrarea
identității sale, dreptul de a -și cunoaște părinții și de a fi crescut , educat și îngrijit de aceștia.

16
Prin urmare, interesul superior al copilului, principiu ce trebuie respectat și în această
procedură judiciară în sensul art.2 din lege, reclamă să se statueze într -un termen scurt asupra
cererii de stabilire a paterni tății.
În acest context, în speța de față, având în vedere probele administrate precum și atitudinea
pârâtului de recunoaștere la interogatoriu, coroborând toate aceste elemente de fapt și de drept
anterior expuse, în temeiul disp.art.425 din Codul civil , instanța va admite acțiunea formulată
de reclamanta B__ E__ , în calitate de repreze ntant legal al minorului B__ T__ A__ .
Va constata că pârâtul D__ T__ D__ , născut la data de 8.07.1979, este tatăl minorului B__
T__ –A__ , nă scut la data d e 8.08.2012 , CNP x .
Potrivit art.438 Cod civil – ce cuprinde dispoziții comune privind acțiunile privitoare la
filiație – prin hotărârea de admitere a acțiunii, instanța se pronunță cu privire la stabilirea
numelui copilului, exercitarea autorității părințești și obligația părinților de a -l întreține pe
copil, în același sens fiind și dispozițiile art.505 alin.2 și alin.3 din Codul civil.
În ceea ce privește numele copilului din afara căsătoriei, instanța se va raporta la
disp.art.450 din Codul civil conform că rora copilul din afara căsătoriei ia numele de familie al
aceluia dintre părinți față de care filiația a fost mai întâi stabilită, în speță numele de familie al
mamei, cu atât mai mult cu cât nu a fost învestită cu un alt petit sub acest aspect, însă având în
vedere paternitatea minorului stabilită prin prezenta procedură judiciară, se va dispune
efectuarea cuvenitelor mențiuni în sensul înscrierii numelui și prenumelui pârâtului la rubrica
„tatăl” din actul de naștere al minorului B__ T__ – A__ , în sensul înscrierii numelui și
prenumelui pârâtului la rubrica „tatăl” din actul de naștere al minorului B__ T__ –A__ .
Referitor la exercitarea autorității părintești analizând probatoriul administrat, instanța va
dispune în contextul dispozițiilor art.397 Co d civil, articol ce consacră, ca regulă generală
faptul că autoritatea părintească se exercită în comun de ambii părinți, iar art.398 din Noul
Cod civil, statuează că doar dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior
al copilului, inst anța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul
dintre părinți.
Prin urmare, exercitarea autorității părintești de către un singur părinte, se dispune numai cu
titlu excepțional, derogatoriu de la regula autorității părint ești comune.
În situația de față în raport de probatoriul administrat nu se regăsesc elemente care să ateste
existența acestei ultime situații ce are caracter de excepție, context în care, conform
dispozițiilor art.397 din Noul Cod Civil va dispune ca a utoritatea părinteas că în privința
minorului B__ T__ A__ , născut la data de 08.08.2012, să fie exercitată de ambii părinți.
În ceea ce privește stabilirea domiciliului minorului, instanța reține că potrivit disp.art.400
alin.1 din Noul Cod civil în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară
interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește odată cu pronunțarea divorțului,
locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.
Referatul de anchetă s ocială întocmit în cauză relevă faptul că minorul are condiții adecvate,
corespunzătoare pentru creșterea și dezvoltarea sa, la domiciliul mamei.
În raport de probele administrate în cauza dedusă judecății, instanța apreciază că stabilirea
domiciliului minorului la domiciliul mamei reclamante, este în interesul superior al acestuia
întrucât minorul locuiește și în prezent în acest domiciliu, ceea ce -i conferă acestuia
stabilitate.

17
Prin urmare în baza art.400 alin.2 din Noul Cod Civil, avâ nd în vedere considerentele de fapt
mai sus reținute va stabili locuința minorului la domiciliul mamei reclamante.

În temeiul art.402 din Noul Cod Civil raportat la art.525, art.529 și art.532 alin.2 din Noul
Cod Civil, instanța urmează a dispune asupr a obligației de întreținere în sarcina pârâtului.
Obligația de a contribui la cheltuielile privind întreținerea copiilor minori reprezintă
aspectul patrimonial al îndatoririlor părintești legate de creșterea, îngrijirea și educarea
acestora, în conform itate cu dispozițiile legale prevăzute de codul civil coroborate cu art.44
alin.2 din Legea nr.272/2004, ambilor părinți revenindu -le responsabilitatea de a asigura cele
necesare întreținerii copiilor.
Sub acest aspect instanța reține faptul că potrivit probelor administrate în cauza dedusă
judecății, rezultă faptul că pârâtul este salariat și este de acord să presteze întreținere
minorului, astfel că instanța va dispune obligarea pârâtului să plătească în favoarea minorului
pensie de întreținere în cota de 16,5% din venitul net , lunar, incepand cu data introducerii
actiunii , 14.08.2013 , si până la majoratul beneficiarului, având în vedere și faptul că pârâtul
mai are un minor în întreținere.
Va dispune efectuarea de mențiuni corespunzătoare prezent ei în actul de naștere al minorului
B__ T___ – A___ , în sensul înscrierii numelui și prenumelui pârâtului la rubrica „tatăl” din
actul de naștere al minorului B__ T__ –A__ .
Va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1520 lei cu titlul de c heltuieli de
judecată reprezentând taxa judiciară de timbru si onorariu avocat.

Astfel, instanța admite in parte acț iunea formulată de reclamanta B_ E_ – repreze ntant legal
al minorului B__ T__ A__ , domiciliată în comuna Le ordeni, județul Argeș, CNP -x în
contr adictoriu cu pârâtul D___ T___ D___.
Constată că pârâtul D___ T___ D___ , este tatal minorului B___T__ –A___ , nă scut la
data de 8.08.2012 , CNP x .
Dispune exercitarea autorității părintești in privinț a minorului, de că tre ambi i părinți și
stabilește locuința minorului la mama -reclamantă în com. Leordeni.
Obligă pârâtul să plătească î n favoarea minorului pensie de întreținere în cota de 16,5% din
venitul net , lunar, începâ nd cu data introduce rii acțiunii , 14.08.2013 , si până la maj oratul
beneficiarului .
Dispune efectuarea de mențiuni corespunzatoare prezentei în actul de naștere al minorului
B___ T___ – A___ , în sensul înscrierii numelui și prenumelui pârâtului la rubrica „tatăl” din
actul de naștere al minorului.
Obligă pâr âtul la plata către reclamantă a sumei de 1520 lei cu titlul de c heltuieli de judecata
reprezentând taxa judiciară de timbru si onorariu avocat.

 Prezumțiile în favoarea proprietarului imobilului

Sentință civilă nr.2666 din ș edința publică de la 22 septe mbrie 2014

Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei Civile pr ivind pe reclamantul Z__ A__ și pe
pârâtul M___ C___ prin primar , având c a obiect –acțiune în constatare.

18
Prin cererea înregistrată la aceast ă instanță sub nr. X reclamantul Z__ A__ a chemat în
judecată pe pârâtul M__ C__ prin primar H__ L__ Tiseanu , pentru ca prin hotărârea ce se va
pronunța să se constate că reclamantul este proprietarul etajului mansardat edificat
deasupra imobilului spațiu comercial P+2 situat în mun. Câmpina , jud. Prahova potrivit
accesiunii imobiliare , fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 23.06.2000 a devenit proprietarul
imobil ului situat în mun. Câmpina 67A jud. Prahova , imobil format din te ren în suprafață
de 305 mp dobândit conform contractului de vânzare cumpărare aut. sub
nr.2607/23.03.2000, construirea în regie proprie a spațiului comercial P+2E , fiind începută
cu Autorizația de Construire nr.241/18.08.2007
Pentru Construcția C1, prin Decizia nr.228/2005 a Tribunalului Prahova a fost înlăturată
sancțiunea desființării iar C2 a fost edificată conform Autorizației de c onstrucție
nr.259/25.03.2007. Primăria mun. C âmpina a refuzat eliberarea autorizației de construire și a
etajului și mansardei , cu toate că își manifestase acordul expres nu doar tacit în acest sens .
Reclamantul a menționat că a dobândit dreptul de proprietate asupra etajului mansardat a
clădirii de locuit s ituată în mun. Câmpina 65A jud. Prahova pri n efectul accesiunii imobiliare.
Prezumția stabilită de art.579 NCC nu a fost răsturnată în cauză , astfel încât își produce
deplin efectul iar edificarea unei construcții în lipsa unei autorizații atrage numai sancțiuni de
ordin contravențional și n icidecum nu aduce atingere dreptului de proprietate .
Faptul că reclamantul nu are actul final care să consfințească acest drept asupra etajului
mansardat , l -a împiedicat pe reclamant să înscrie în cartea funciară nu numai etajul cu
mansarda ci întreg imobilul.
Acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.111 c. pr.civ rap. la art. 577 și art.579 NCC.

La dosar au fost depuse în copie contractului de vânzare cumpărare aut. sub
nr.2607/23.03.2000, autorizație de construire nr.241/2007, cerere pe ntru emiterea
certificatului de urbanism, certificat de urbanism nr.327 din 01 .07 emis de Primăria mun.
Câmpina , plan de situație, dispoziții de șantie r , adresă către Prim ăria mun. Câmpina , adrese
emise de Primăria mun. Câmpina (f.5-30).
Pârâtul M__ C __ prin primar a formulat Întâmpinare în cauză (f.62) prin ca solicitat
respingere acțiunii ca inadmisibilă iar în subsidiar să se respingă acțiunea ca neîntemeiată.

Acțiunea este inadmisibilă întrucât reclamantul solicită să i se constate dreptul de
proprietate , prin accesiune imobiliară și nu întrunește condițiile prev. de art.579 , în sensul
că prezumția instituită de al.1 al acestui text este răsturnată deoarece proprietarul nu și -a
întabulat dreptul de proprietate asupra părții de const rucție realizată fără respectarea A.C.
nr.241/2007 , așa cum prevede art.579 al. 2 NCC. Solicitarea reclamantului se încadrează în
excepțiile prevăzute de art.625 NCC.îngrădirile cuprinse în aceasta secțiune se completeaza
cu dispozițiile legilor spec iale privind regimul juridic al anumitor bunuri cum ar fi terenurile
și construcțiile de orice fel.
Pârâtul a menționat că reclamantul a încălcat limitele legale ale dreptului de proprietate.,
respectiv Legea nr.50/1991.privind autoriz area lucrărilor de construire .S -a precizat ca pe
rolul Judecăt oriei se află dos.X avân d ca obiect obligație de a face, în care pârâta în calitate de
reclamantă a solicitat obligarea numitului Z__ A__ să intr e în legalitate prin încadrarea

19
imobilului în prevederile AC nr .241/2007 în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă si
irevocabilă a sent inței. Iar în cazul refuzului să fie abilitaț i să o desființeze pe cheltuiala
acestuia , fiind depuse înscrisuri doveditoare (f.65 -73)..
Cererea a fost întemeiată pe disp. art.205 NCPC, iar conform art.411 al. 2 teza a II -a NCPC
a solicitat judecarea cauzei în lipsă .

Prin răspunsul la întâmpinare, depus la filele 78 dosar, reclamantul a apreciat că apărările
pârâtului sânt formale și reprezinta exercitarea abuziva a dr eptului procesual excepția
inadmiisibilit ății fiind o apărare de fond .S -au invocat disp. art.17 din legea 7/1996 art 37 alin
5 din legea 50/1991 potrivit cărora construcțiile exercitate fără autoriza tie de construire nu pot
fi întă bulate în cartea funcia ră. Conform art 20 alin 1 și 3 din același act normativ înscrierea
dreptului de proprietate se poate face în baza unei hotărâri judecătorești definitive și
irevocabile.
În cauză a fost efectuată expertiza te hnică întocmit de expert T__ C__ (f.122 -127) și au fost
audiati martorii T__ M__ și I__ C__ (f. 114, 132).
Reclamantul a depus la dosar concluzii scrise solicitând admiterea acțiunii și la
pronunțarea hotărârii solicită a se avea în vedere și dispozițiile vechiului cod civil.

Examinând ac tele și lucrările dosarului instanța reține în fapt următoarele:

-Prin contractul de vânzare cumpărare aut sub nr. 2607/23 06 2000 de BNP P__ M__
reclamantul a dobândit în pr oprietate de la vânzătorul N__ Ș__ terenul în suprafată de 305 mp
curți constru cții situat în intravilanul municipiului Câmpina.
-Autorizația de construire nr.241/2007 e liberată de primăria municipiului Câmpina
autorizează construire a spațiului comercial P+2E și împrejmuire teren pe imobilul menționat ,
cu durată de execuț ie prelungi tă până la data de 31.03.2011 , filele 7,8.
-După încheierea procesului verbal de contravenție nr.4/2009 , rămas definitiv prin
respingerea plângerii formulate,prin sentința civilă nr. 1152/2010 a Judecătoriei Câmpina a
fost emis certificatul de urbanism nr .327 /01.07.2011 în vederea intrării în legalitate .
-Raportul d e expertiză construcții T__ C__ , depus la filele 122 dosar, constată că imobilul
construcție este în prezent în regim de înălțime P+2E+M. Inițial având regim de înălțime
P+2E , în baza dispo ziției de șantier semnată de proiectant , constructor , diriginte de șantier ,
verificator , s -a construit în loc de pod obișnuit un pod mai înalt care a fost mansardat , cu
precizarea că regimul actual de înălțime de P+2E+M respectă PUG ul zonei care este de
P+9E.
-Analizâ nd excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât prin întâmpinare și întemeiată
pe nerespectarea art .579 care prevede că neîntă bularea dreptului de pr oprietate asupra
construcției ră stoarna prezumția în favoarea proprietarului imo bilului , s e apreciază că
textul de lege menționat nu este aplicabil .
-Lucrarea de edificare a mansardei a fost realizată anterior intrării în vigoare a noului cod civil
astfel că în speță sânt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil față de art 57, 58 din Legea
71/2001 rap ortat la art.6 alin. 2 NCC . Art 488 cod civil preve de că tot ce se uneș te și se
încorporează cu lucrul, se cuvine proprietarului . Potrivit art.489 cod civil proprietatea

20
pământului cuprinde subfața și suprafaț a lui ceea ce înse amnă că în principiu proprietarul este
singurul îndreptățit să facă orice construcți i sau plantații pe terenul său.
-Prin art 492 Cod civil este creată o prezumție legală relativa în sensul că o construcție
efectuată pe teren este prezumată a fi făcută de proprietarul acestuia . Cum în cauză nu a
fost efectu ată o probă contrară, dimpotrivă este recunoscută prin întâmpinare construirea
mansardei de către reclamant , împrejurare de fapt confirmată și de martorii audiați în cauză și
de înscrisurile emanate de l a pârât depuse în c auză, instanța apreciază că acț iunea este
întemeiată, urmând a fii admisă ca ata re astfel cum a fost formulată.
-Chiar dacă ar fi fost aplicabile dispozițiile noului cod civil cu referire la prezumțiile în
favoarea proprietarului imobilului , art 579 alin 2 NCC enumeră probele contrare prezumției
și indica neîntabularea imobilului –construcție nouă ca probă contrară dar aceasta nu se
coroboreaza cu celelalte probe administrate în speță chiar pârâta recunoscând construirea
acesteia de către reclamant. În consecință nu se poate aprecia ca răsturnată prezumția calității
de proprietar al construcției mansardă a proprietarului terenului respectiv reclamantul din
cauză.

Astfel se r espinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată d e pârât prin reprezentant legal
ca neîntemeiată.
Admite acțiunea form ulată de reclamantul Z__ A__ și în consecință:

-Constată dreptul de proprietate al reclamantului asupra mansardei imobi lului situat în
mun. Câmpina , identificat prin raportul de expertiz ă construcții Teodorou C__ ( f.122 dosar ).

-Ajutorul public judiciar în sumă de 1805 lei acordat conform încheierii din 31.07.2013 ( f.55
dosar ) rămâne în sarcina statului .5

 Prezumția existenței sau inexistenței unui drept tabular

Sentința civilă nr .1424 din ședinta publică din 22 februarie 2016 .Judecătoria Brașov

A fost amânată pronunțarea in cauza civilă de față asupra fondului cauzei, care s -a dezbătut
in ședința publică din data de 04.01.2016, când parț ile prezente au pus concl uzii asupra
fondului conform celor consemnate în incheierea de ședință din acea zi, care face parte
integranta din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat
sccesiv pronunțarea până la data de 22.02.2016.
La apelul nomi nal făcut in ședința publică se constată lipsa părț ilor.
S-a făcut referatul cauzei dupa care ,instanța, deliberând, a pronunțat sentința de mai jos:
Judecătoria constată că, prin acțiunea civilă inregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.
30.740/197/ 31.10.2014, asa cum a fost completata (fila 35), re clamantii C A, C E, decedată pe
parcursul soluționării cauzei, acțiune continuată de moștenitorul C C , C C, C N si C I au

5 www.rolii.ro

21
chemat in judecată pe parății C V I , C S, B I F si O G, solicitând ca , prin sentința ce se va
pronunța să se constate nulitatea relativă a Contractului de vânzare -cumpă rare auten tificat sub
nr. 940/14.12.2011 încheiat intre O G si C V I, căsătorită cu C S, prin care primul a vâ ndut
celei de -a doua c ota de 1/5 di n imobilul d in Brașov, judetul Brasov, înscris î n CF nr. xxxxxx,
nr.top 4078/1 -4070/1/2/2 Brasov, A1.1 C1 nr.top 4078/1 -4070/1/2/2 Brasov casa cu cota de ½
din părtț le de uz comun;
Instanța a dispus revenirea la situația din cartea funciară anterioară vânză rii;

În motivare, se arata urmatoarele:

În dosarul civil nr. xxxxx /197/2009 format pe rolul Judecătoriei Brasov, defuncta B E a
chemat in judecată pe pârâtul O G solicitând instanței să dispună obligarea acestuia să se
prezi nte la notar in vederea perfectării actului autentic de vânzare -cumpă rare pentru co ta de
1/5 din imobilul indicat în capătul de cerere principal al acț iunii.
Procesul a fost notat in cartea funciară, fiind fă cut opoza bil terț ilor.
În ciuda acestui fapt, până la soluționarea irevocabil ă a cauzei respective, pârâtul O G a
procedat la înstrăinarea, cu rea -credintă, a cotei respective către pârâta C V I, căsătorită cu
CS, prin con tractul a cărui anulare se solicită, prin contract menționându -se expres că
vânzătorul garantează de evicțiune pe cumpără tor.
În consecință, cumpărătorii C V I, căsătorită cu C S au cunoscut despre existența procesului,
cumpărând imobilul î n ba za unui extras de carte funciară ce avea notat acest proces si
asumându -și, așadar, consecinț ele sale.
Pârâții au acți onat cu rea -credință .
Hotărâ rea din dosarul civi l nr. xxxxx/197/2009 s -a pronunț at favorabil reclamantei B E î n
calea de atac a recursului la data d e 24.05.2012. Reclamanta B E a decedat apoi la
17.08.2013.
Reclamanții din prezenta cauză au calitate d e succesori ai defunctei B E .
Contractul de vânzare -cumpă rare est e lovit de nulitate relativă pentru îndeplinirea condiț iei
rezolutorii.
În drept, au invocat prevederile art. 555, 1247 si 1250 Cod civil.
În probațiune, reclamanții au solicitat proba cu î nscrisuri, proba testimonial ă.
Pârâții nu au formulat întâ mpin ări în termenul legal, in procedura prealabilă scrisă .
Pârâții C V I, C S au formulat nota de ședință (fila 56) prin ca re au invocat urmat oarele
excepții de ordine publică :

-excepția lipsei calităț ii procesuale active a r eclamanților pe motiv că nu au dov edit
dezbaterea succesiunii după defuncta B E ;
-excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B I F pe motiv că este străin obie ctului
dedus judecăț ii;
-excepția lipsei de interes î n pro movarea acțiunii pe motiv că defuncta B E deține o hotărâre
de obligare a pârâtului O G de a le vinde si o pot pune î n executare;
-excepția lipsei de obiect a acțiunii față de maniera de formulare a capătului de cerere vizâ nd
constat area anulării contractului fără indicarea cauzei de nulitate.

22

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a reț inut urmă toarele:

Imobilu l ce face obiectul prezentei acț iuni este constituit din cota de 1/5 d in imobi lul din
Brașov, județul Brașov, înscris î n CF nr. xxxxxx (CF vechi 3302) Braș ov, teren de 173 mp
sub nr.top 4078/1 -4070/1/2/2 Brașov și construcț ie sub nr.cad. C1 nr.top 4078/1 -4070/1/2/2
Brașov casă cu cota de ½ din părț ile de uz comun.

Imobil ul indicat a fă cut obiectul unui proces, î n dosarul civil nr. xxxxx /197/2009 format pe
rolul Judecătoriei Brașov, în care defuncta B E a chemat în judecată pe pârâtul O G solicitând
instanței să dispună obligarea acestuia să se prezinte la notar î n vederea perfectării actului
autentic de vânzare -cumpă rare pentru cota de 1/5 din imobilul indicat.
Procesul a fost notat în cartea funciară, fiind făcut opozabil terț ilor.
În ciuda acestui fapt, până la soluționarea irevocabilă a cauzei respective, pârâ tul O G a
procedat la înstrăinarea, cu rea -credință, a cotei respective către pârâta C V I, căsătorită cu
CS, prin Contractul de vânzare – cumpă rare autentificat sub nr. 940/14.12.2011 la BNP C M .
În conseci nță, cumpărătorii C V I, căsătorită cu C S au cuno scut despre existența procesului,
cumpărând imobilul î n ba za unui extras de carte funciară ce avea notat acest proces si
asumându -și, așadar, consecinț ele sale.
În aceste cond iții, pârâții nu mai sunt apărați de buna credință a cumpărătorului, instanța
reținând că, dimpotrivă, au acționat cu rea -credință prin aceea că au cumpărat cunoscând
despre existenț a si obiectul procesului.
Dosarul civil nr. xxxxx/197/2009 s -a finalizat i revocabil prin pronunț area Deciziei civile nr.
698/R/24.05.2012 a Tribunalului Braș ov, favorabil reclamantei B E .
Reclamanta B E a decedat apoi la 17.08.2013.
Reclamanții din prezenta cauză au calitate de succesori ai defuncte i B E .
În demersul lor de întăbulare a dreptului obținut prin Decizia civilă nr. 698/ R/24.05.2012 a
Tribunalului Brașov, reclamanț ii s-au lovit de piedici la executare intrucât pârâții 1 si 2 sunt
înscriși în cartea funciară cu titlu de drep t de cumpărare conform contractului a cărui anulare
se solicită .
In drept: instanța reține că este apl icabil Codul civil nou. Astfel:
Prezumția existenței sau inexistenței unui drept tabular
Art. 900 Cod civil:
(1) Dacă în cartea funciară s -a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că
dreptul există în folosul ei.
(2) Dacă un drept real s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există.
(3) Dovada contrară se poate face numai în cazurile prevăzute la art. 887, precum și pe calea
acțiunii în rectificare.

Dobândirea cu bună -credință a unui drept tabular:
Art. 901 Cod civil :
(1) Sub rezerva unor dispoziții legale contrare, oricine a dobândit cu bună -credință vreun
drept real înscris în cartea funciară, în temeiul unui act juridic cu titlu oneros, va fi socotit

23
titularul dreptului înscris în folosul său, chiar dacă, la cerere a adevăratului titular, dreptul
autorului său este radiat din cartea funciară.
(2) Terțul dobânditor este considerat de bună -credință numai dacă, la data înregistrării cererii
de înscriere a dreptului în folosul său, sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) nu a fost înregistrată nicio acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare;
b) din cuprinsul cărții funciare nu rezultă nicio cauză care să justifice rectificarea acestei a în
favoarea altei persoane;
c) nu a cunoscut, pe altă cale, inexactita tea cuprinsului cărții funciare.
(3) Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile și terțului care a dobândit cu bună – credință
un drept de ipotecă în temeiul unui act juridic încheiat cu titularul de carte funciară ori cu
succesorul său în drepturi, d upă caz.
(4) Dispozițiile prezentului articol nu pot fi însă opuse de o parte contractantă celeilalte și nici
de succesorii lor universali sau cu titlu universal, după caz.

În concluzie:

Instanța reține că pârâții s -au aflat, la data î ncheierii co ntractului, respect iv la 14.12.2011, în
situația de excepție de la prezumția bunei -credințe prevă zute de art. 901 al. 2 lit. a Cod civil.

Asupra exceptiilor:

1.excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților este neîntemeiată , întrucât
reclamanții au fă cut d ovada acceptării succesiunii după defuncta B E si au fă cut dovada
demersuril or de a dezbate succesiunea după defunctă, procedură ce s -a suspendat în vederea
soluționării prezentului dosar. Excepția va fi respinsă .

2.excepția lipsei c alităț ii procesuale pasive a pârâtului B I F este întemeiată pe motiv că acest
pârât este străin obiectului dedus judecății. Excepția va fi admisă .

3.excepț ia lipsei de interes în promovarea acțiunii este neîntemeiată, întrucât reclamanții au
încerc at să-și întabuleze dreptul obținut prin hotărâre judecă torea scă, dar au întâ mpinat piedici
de carte funciară, constând tocmai în întăbularea dreptului dobândit prin cumpărare de către
pârâții 1 si 2. Excepția va fi respinsă .

4.excepția lipsei de obiect a ac țiunii față de maniera de formulare a capătului de cerere vizând
constatarea anulării contractului fără indicarea cauzei de nu litate. Aceasta nu este o excepție,
ci o apărare tardivă raportat la preveder ile art. 201 al. 1 Cod procedură civilă, cu privire l a
care pâ râții sunt decăzuți din a o formula pe cale de întâ mpinare conf orm art. 208 al. 2 Cod
procedură civilă .

In concluzie, instanța urmează a admite acțiunea civilă formulată si completată de
reclamanți urmâ nd a disp une potrivit celor de mai jos. În baza art . 453 C.proc.civ., pârâții 1, 2
si 4, fiind cei din a căror culpă procesuală au fost oca zionate cheltuielile de judecată, instanț a

24
va dispun e obligarea acestora la plata, în solidar, către reclamanț i a sumei de 2.240 lei cu titlu
de cheltuieli d e judecată , constând în : taxă judiciară de timbru si onorariu avocaț ial.

Astfel,instanța hotărăște:

-Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanț ilor.
-Admite excepția lipsei calităț ii procesuale pa sive a pârâtului B I F.
-Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei de interes în promovarea acț iunii.
-Admite acțiunea civilă formulată și completată de reclamanții C A, C E, decedată pe
parcursul soluționării cauzei, acțiune continuată de moștenitorul C C, C C, C N si C I , toti cu
domiciliul ales la CA R___ C______, din municipiul Brasov, _____________________. 47,
camera 104, Cobco, judetul Br asov, in contradictoriu cu parații.

În consecință :
Dispune anularea Contractului de vâ nzare – cumpă rare autentificat sub nr. 940/1 4.12.2011 la
BNP C____ M____ având ca obiect înstră inarea imobilului reprezentat de: cota de 1/5 din
imobilul din Brașov, județul Brașov, î nscris in CF nr. xxxxxx (CF vechi 3302) Braș ov, teren
de 173 mp s ub nr.top 4078/1 -4070/1/2/2 Brașov și construcț ie su b nr.cad. C1 nr.top 4078/1 –
4070/1/2/2 Braș ov casa cu cota de ½ din parț ile de uz comun .
Dispune revenirea la situaț ia de c arte funciară anterioară vânză rii.
Respinge acțiunea civilă formulată și completată de aceeași reclamanți în contradictoriu cu
pârâtul B I F, domiciliat în Brașov, ca fiind promovată în contradictoriu cu o persoană fără
calitate procesuală pasivă .
Obligă pârâții C V I , C S si O G la plata către reclamanți, în solidar, a sumei de 2.240 lei,
reprezentâ nd cheltuieli d e judecată .

 Prezumția de posesie și prezumția de proprietate

Sentință civilă nr. 6818 din ședința publică de la 19 mai 2015 .Judecătoria Iași

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul Z A în co ntradictoriu cu pârâții
Ș E, ȘTEFURA M , având ca obiect revendicare mobiliară .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.Procedura de citare este legal
îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează in stanței că
dezbaterile asupra fondului cererii având ca obiect revendicare imobiliară au avut loc în
ședința publică din data de 12.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de
ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, avâ nd
nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi, 19.05.2015,
când în aceeași compunere, a hotărât și a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de
24.11 .2014 reclamantul Z A în co ntradictoriu cu pârâții Ș E, ȘTEFURA M a solicitat

25
instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dis pună obligarea pârâtului Ș E să îi restituie
tractorul proprietatea sa U 650 , capacitate cilindrică 4760 fabricat în aul 1 986 și plugul și
obligarea pârâtului Ștefură M să îi restituie remorca proprietatea sa, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a arătat în esență următoarele:

-Este proprietarul utilajelor arătate in acțiu ne introductivă tractorul, plugul și remorca fii nd
cumpărate de la numitul I A prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numă rul
1792/23.04.1997 la BNP „M S D ”.
-În anul 2005 în urma unei înțelegeri cu M I A din comuna Andr ieșeni i-a dat utila jele
acestuia pentru a le folosi . M I A urma să îi plătească reclamantului suma de 500 lei anual și
să îi are terenul în suprafața de 2,6 ha. M I A și-a respectat promisiunea timp de doi ani iar
ulterior nu a mai plătit acestuia nicio sumă de bani.
-În an ul 2010 reclamantul a deci s să vândă utilajele iar M I A și-a manifestat dorința de a le
cumpăra. Reclamantul a fost de acord cu v ânzarea utilajelor către M I A iar părțile au stabilit
ca plata prețului să aibă loc în 2 -3 ani.
-La sfârșitul anului 2012 rec lamantul a revenit în localitatea de domiciliu iar in luna ianuarie a
anului 2013 a luat legătura cu M I A solicitând acestuia fie să plătească prețul utilajelo r fie să
restituie utilajele, însă acesta a comunicat reclamantului faptul că a vândut utilajele către
pârâtii chemați în judecată. Reclamantul a luat legătura cu pârâții care au recunoscut faptul că
dețin utilajele însă au refuzat să le restituie reclamantului motivat de faptul că au plătit un preț
pentru acestea.
-Reclamantul a arătat că a convocat pârâții l a mediere însă fără succes.

În drept s -au invocat dispozițiile art.563 Codul de procedură civilă .
În probațiune s -a solicitat proba cu înscrisuri (f.7 -13 dosar) , interogatoriu și martori .

Prin cerere se parată, reclamantul a formulat cerere de instituire sechestru judiciar asupra
bunurilor deoarece pârâtul Ș E care deține fără drept tractorul și plugul intenționează să le
înstrăineze (f.6 dosar).
Pentru taxa de timbru stabilită de instanță pentru judecarea cererii reclamantul a beneficiat
de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru stabilită de instanță (f.
28 dosar ).
În conformitate cu dispozițiile art.201 Cod procedură civilă instanța a dispus comunicarea
cererii reclamantului către pârâți. În t ermenul acordat acestia nu au depus întâmpinare (f.28 –
33 dosar).
În cursul cercetării judecătorești instanța a administrat la cererea părților probe cu înscrisuri,
interogatoriu, martori.
Prin încheierea din 12.05.2015 instanța a respins cererea de in stituire a sechestrului judiciar
formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Analizând cererea formulată, probele administrate, apărările formulate si dispozițiile legale
incidente instanța reține caracterul nefondat al acțiunii pentru următoarele consideren te:

26
Reclamantul a dobândit proprietatea asupra bunurilor tractor, rem orcă și plug de la numitul I
A prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 1792/22.04.1997 (fila 7
dosar).
Din chiar cuprinsul acțiunii introductive de instanță, din lămuririle date de reclamant în fața
instanței de judecată la termenul din 31.03.2015, din înscrisul sub semnătură privată depus la
fila 8 dosar de reclamant și din decla rațiile martorilor audiați C I O și A P (f.43.44 dosar)
rezultă faptul că reclaman tul a înstrăinat /a transmis dreptul de proprietate (prin vânzare
cumpărare) asupra acestor bu nuri mobile către numitul M I A . Conform „înțelegeri i” părților,
cumpărătorul M A trebuia să achite reclamantului prețul acestei vânzări (să îi dea banii) în
termen de 1 -2 ani.
Susține recla mantul faptul că numitul M A nu a achitat prețul vânzării . Mai susține
reclamantul că deși nu a achitat preț ul utilajelor, cumpărătorul M A a înstrăinat, la rândul său,
utilajele către pârâții din cauza de față. Acest din ur mă fapt este confirmat și de martorii
audiați în cauză la cererea reclamantului (declarații filele 43,44 dosar).
În drept conform art. 563 Codul civil aprobat prin Legea nr.287/2009 intrat în vigoare la
01.10.2011 „Acțiunea în revendicare – (1)Proprietaru l unui bun are dreptul de a -l revendica de
la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la
despăgubiri, dacă este cazul. (2) Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu
excepția cazurilor în c are prin lege se dispune altfel. (3) Dreptul de proprietate dobândit cu
bună -credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut.”
Conform art.919 Cod civil : Prezumția de posesie și prezumția de proprietate – (1) Până
la proba contrară, acela care stăpânește bunul este prezumat posesor. (2) Detenția precară,
odată dovedită, este prezumată că se menține până la proba intervertirii sale. (3) Până la
proba contrară, posesorul este considerat proprietar, cu excepția imobilelor înscrise în
cartea funciar ă
Potrivit art.935 Cod civil „Oricine se află la un moment dat în posesia unui bun mobil este
prezumat că are un titlu de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului” iar conform
art. 936 Cod civil „ Opozabilitatea față de terți – Cu excepția ca zurilor prevăzute de lege,
posesia de bună -credință a bunului mobil asigură opozabilitatea față de terți a actelor juridice
constitutive sau translative de drepturi reale.”
Conform art.14 alin.1 Cod civil buna credință se prezumă.
Aplicând dispozițiile legale anterior menționate la situația de fapt reținută în cele ce au
precedat, instanța reține că acțiunea în revendicare formulată de reclamant este nefondată.
Astfel, prin remiterea bunur ilor mobile către numitul M I A contra unui preț care s -a stabilit a
fi plătit în 1 -2 ani (după cum singur susține) reclamantul a în cheiat în mod valabil cu M I A
un contract de vânzare -cumpărare pentru bunurile respective. Valabilitatea acestui contract
de vânzare cumpărare ce a avut ca obiect bunuri mobile nu este supusă cerinței îndeplinirii
vreunei condiții de formă, contractul fiind valabil încheiat și consensual. Executarea obligației
de plată a prețului s -a prevăzut sub termen susp ensiv. Faptul că numitul M I nu a achitat
prețul bunurilor vândute nu afectează valabilitatea acestui contract, prin care s -a transmis
dreptul de proprietate de la reclamant către cumpărător. Practic prin „înț elegerea” avută cu M
A I, față de termenii acestei înțelegeri, reclamantul a pierdut proprietat ea asupra bunurilor,
devenind în schimb titularul unei creanțe constând în prețul bunurilor. Neachitarea prețului
vânzării dădea reclamantului dreptul de a cere, fie rezoluțiunea contractului de vânzare

27
cumpărare și repunerea părților în situația anterioar ă, fie obligarea cumpărătorului la plata
prețului vânzării.
Pârâtii din cauza de față, pe de altă parte, au cumpărat la rândul lor bunul de la prim ul
cumpărător, M A I . Față de dispozițiile art.14 alin.2 Cod civil instanța va reține că în privința
pârâților operează, până la proba contrară, prezumția de bună credință, reclamantul nefăcând
dovada contrară. Ambii martori audiați au confirmat faptul că din ceea ce cunosc pârâți i au
„cumpărat” bunul de M A , fiind așadar cumpărători de bună credință.
Față de dispozițiile art.563 Cod civil anterior redate instanța va reține așadar că nu sunt
îndeplinite cerințele acțiunii în revendicare întrucât pe de o parte, reclamantul nu mai justifică
actual calitatea de proprietar iar pârâții dețin bunul cu drept (nu fără drept) și anume cu titlu
de proprietate pri n cumpărare de la numitul M I A .
Pentru motivele expuse acțiunea se va respinge ca nefondată.
Față de soluția dată cererii, văzând și dispozițiile art.451 și următoarele Cod procedură
civilă instanța re ține că orice cheltuieli de judecată efectuate de reclamant rămân în sarcina
acestuia.
Din aceste motive.instanța hotărăște:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulat ă de reclamantul Z A, CNP
xxxxxxxxxxxx în contrad ictoriu cu pârâ ții SOROAGA E și STEFURA M, având c a obiect
revendicare mobiliară. Cheltuielile de judecată rămân în sarcina reclamantului.

 Prezumția de titlu de proprietate

Sentința civilă nr.5701 din ședința publică de la 27 octombrie 2015

S-a luat în examinare ac țiunea civilă fo rmulată de reclamantul V G în contradictoriu cu
pârâții M C C și D V , având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal se prezintă curatorul pârâtului M C C, avocat B D, din Baroul A și pârâtul
D V, lipsă fiind reclamantul și pârâtul M C C. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu 28 5 lei taxă judiciară de timbru. S-a făcut referatul cauzei.

Curatorul pârâtului M C depune la dosar întâmpinare, relevând că, observându -se taxa de
timbru achi tată, nu mai susține excepția insuficienț ei timbrări i; văzându -se conținutul
întâmpinării, care nu conține alte excepții, iar probele sunt generic indicate se califică aceasta
în concluzii scrise.
Se pun în discuție cererile în probațiune; curatorul pâr âtului solicită interogatoriul
reclamantului; cu privire la proba cu martori solicitată de reclamant, relevă că nu se poate
pronunța, nefiind învederată o teză probatorie; pârâtul D V nu se opune cererilor în
probațiune; instanța constată că nu s -a relevat o teză probatorie utilă, astfel că, dat fiind și
obiectul acțiunii și înscrisurile depuse respinge cererea privind proba cu martori solicitată de
reclamant; totodată, constată că nu se învederează utilitatea unei probe cu interogatoriul
reclamantului, res pingându -se și această cerere în probațiune.
Pârâtul D V depune la dosar plângerea penală formulată împotriva numitului M F .

28
Nefiind formulate cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe
fond.
Curatorului pârâtului M C C solicită respingerea acțiunii, arătând că oricine este în posesia
unui bun mobil se prezumă că este proprietarul acestuia; reclamantul, de mai mult de un an,
din vara anului 2014 nu a făcut niciun demers pentru recuperarea au tovehiculului, deși a știut
de existența acestuia; pe de altă parte, reclamantul i -a predat pârâtului și documentele
autovehiculului, astfel cum se procedează în practică la înstrăinarea unui autovehicul.
Pârâtul D V nu se opune admiterii acțiunii, arătâ nd că autovehiculul este la el, dar nu poate
circula cu el, fiind aplicat sechestrul judiciar.

Instanța î n deliberare asupra cauzei, constată următoarele.

Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria A la data de 29.06.201 5, sub nr. de dosar X ,
reclamantul V G l-a chemat în judecată pe pârâtul M C C , solicitând instanței ca prin sentința
pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la restituirea către reclamant a
autovehiculului marca Volkswagen, Tip 70X1D , categoria Auto N1,
WV2ZZZ7 0ZSH022073, cu nr. de înmatriculare Y și a documentelor autovehiculului – carte
de identitate și certificat de înmatriculare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantul arată că este proprietarul autovehiculului marca Volkswagen, c u nr.
de înmatr iculare Y și că de aproximativ 10 luni acesta se află în posesia pârâtului, care refuză
restituirea lui.
Reclamantul învederează că deține o firmă de exploatare masă lemnoasă și a derulat cu
pârâtul relații comerciale aproximativ doi ani, acesta efectuâ nd transporturi de lemne,
cumpărate de la reclamant. La sfârșitul lunii iulie 2014, urmând să se prezinte la reclamant
pentru o comandă, pârâtul l -a sunat spunând că a ajuns la Săvârșin, dar i s -a stricat mașina și
nu are cu ce să se întoarcă la A , pentru a-și cumpăra piese de schimb. Reclamantul i -a
împrumutat una din mașinile deținute de acesta și actele mașinii. A doua zi, pârâtul l -a sunat
spunându -i că s -a stricat cutia de viteză la mașina împrumutată, că a dus -o pentru a fi reparată,
dar că reparația va dura mai mult, întrucât se găsește greu o cutie de viteză pentru acest tip de
autovehicul. Ulterior, când l -a mai contactat în legătură cu mașina, pârâtul i -a comunicat că
aceasta este tot la reparat, întrucât nu a găsit cutie de viteză, pentru a fi sch imbată.
În luna ma i 2015, numitul D C l-a întrebat pe reclamant dacă a vândut autovehiculul,
întrucât l-a văzut în circulație în A , fiind condus de o altă persoană decât pârâtul. Reclamantul
a aflat că într -adevăr, mașina a fost vândută, fiind reparată și a gă sit-o parcată în A, pe geam
avea un afiș pentru vânzare. Când l -a întrebat pe pârât unde este mașina, acesta i -a comunicat
că este în service.
Pentru toate acestea, reclamantul solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată,
invocând în drept dispozițiile art. 563, art. 566 C. civ..
Prin precizarea de acțiune depusă în data de 29.09.2015, reclamantul l -a chemat în judecată
și pe pârâtul DV , arătând că la data de 29.06.2015 a promovat o cerere de ordonanță
președințial ă în dosarul nr. XX X, prin care a solicitat indisponibilizarea autovehiculului c u nr.
de înmatriculare Y și a documentelor acestuia. Prin sentința civilă nr. 3830/02.07.2015
instanța a admis acțiunea reclamantului, iar la data de 17.07.201 5, B.E.J. Berlo C Oviciu a
procedat la punerea în executare a sentinței mai sus amintite, în sensul că autoturismul a fost

29
identificat și indisponibilizat, fiind lăsat în custodie fiului pârâtului D V, numitul D Ruben
Ben O__, care i -a adus la cunoștință că autoturismul a fost cumpărat de ta tăl său, pârâtul de
ordinul 2, care este în prezent proprietarul autoturismului.
Pârâtul M C C , prin curator, formulează întâmpinare, prin care invocă excepția insuficienț ei
timbrări, solicitând pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca nefondată, iar în subsidiar, în
situația admiterii acțiunii, obligarea reclamantului la restituirea tuturor cheltuielilor efectuate
pentru repararea și întreținerea autovehiculului.
Pârâtul arată că este în posesia autovehiculului din vara anului trecut, de atunci trecâ nd o
perioadă de peste un an de zile în care reclamantul a stat în pasivitate. De asemenea,
reclamantul i -a înmânat și cheile mașinii și toate actele acesteia, fără a -și păstra nici măcar
copii ale acestora, motiv pentru care pârâtul consideră că în speță are aplicabilitate prezumția
de titlu de proprietate prevăzută de art. 935 C. civ.. Totodată, se arată că poate fi revendicat de
la posesorul de bună -credință numai bunul pierdut sau furat, situație care nu se regăsește în
speță.
În drept se invocă disp ozițiile art. 935, art. 937 alin. 1, 2, art. 919 alin. 1 și 3, art. 921, art.
928, art. 566 alin. 3, 4, 6, 7, 8 C. civ., C. pr. civ..
În probațiune se depun înscrisuri, semnate pentru conformitate cu originalul.

Analizând actele și lucrările dosarul ui, instanța reține următoarele:

Reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra autovehiculu l înmatriculat sub nr.
Y, astfel cum se relevă în registrele publice destinate asigurării opozabilității deținerii
vehiculelor, bun pe care l -a cumpăra t la 1.03.2013 de la numitul Besleaga L ; pârâtul de
ordinul 1 nu a produs probe pentru a atesta existența vreunui titlu juridic care să -i confere
dreptul de a dispune de același bun; cu toate acestea, pârâtul de ordinul 2 a învederat că
același bun i -a fost vândut de pârâtul de ordinul 1, fiind, în prezent, în detenția acestuia și a
înscrisurilor aferente.
Așa fiind, observându -se art. 557 și art. 563 C. civ, se constată că este temeinică prezenta
acțiune îndr eptată împotriva pârâtului D V , acesta fiin d detentor al autovehiculului, dar nu
proprietar. Pârâții nu pot valabil opune în cauză reclamantului efectele art. 935 C. civ., text
ce consacră o prezumție relativă de proprietate, întrucât a fost adusă proba contrară, adică
dovada titlului de propriet ate al reclamantului și dovada precarității detenției pârâtului de
ordinul 1 și, consecutiv, al celui de ordinul 2, deoarece numai precaritate se poate numi
situația unei persoane care se află în stăpânirea de fapt a unui autovehicul știind că în privința
acestuia nu s -au efectuat formalitățile de transcriere în evidențele administrative și
administrativ fiscale cerute de lege; aceleași omisiuni procedurale contrazic teza că pârâtul de
ordinul 2, cumpărător de la un neproprietar, ar putea fi considerat dobâ nditor de bună
credință, apărat prin urmare de prescripțiile art. 937 C. civ., deoarece achiziționarea și
deținerea un autovehicul comportă diligențe speciale a căror observare ar fi asigurat și
cunoașterea lipsei calității de proprietar a vânzătorului, în speță pârâtul de ordinul 1.
Ca urm are, va fi obligat pârâtul D V să predea reclamantului autovehiculu l înmatriculat sub
nr. Y , cartea de identitate a autovehiculului și certificatul de înmatriculare a autovehiculului,
urmând a fi respinsă cererea formu lată în contradictoriu cu pârâtul M C C.

30
În baza art. 453 C. pr. c iv., va fi obligat pârâtul D V să plătească reclamantului suma de 285
lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru; va rămâne în
sarcina reclamantului pla ta onora riului curatorului pârâtului M C C, dat fiind că în raport cu
acesta cererea s -a respins.

Astfel,instanța hotărăște:

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată d e reclamantul V G , CNP
xxxxx xxxxxxxx, cu domiciliul în V de Sus , jud. Maramureș, în contradictoriu cu pârâții M C
C,cu ultimul domiciliu cunoscut în Fiscut ,jud. A , prin curator B D.
Obligă pârâtul D V să predea reclamantului autovehiculul înmatriculat sub nr. Y, cartea de
identitate a autovehiculului și certificatul de înmatriculare a autovehiculului.
Respinge cererea în rest, ca nefondată.
Obligă pârâtul D V să plătească reclamantului suma de 285 lei, cu t itlu de cheltuieli de
judecată.

 Prezumția de renunțare
Conform vechiului C.civ.art.1171,art.1173,art.1200 alin.(1) forma autentică a declarațiilor
reclamanților instituie prezumția că acestea conțin un adevăr,notarul fiind o persoană
oficială,învestită a constata și consemna actele dorite de părți.
Jud.Boli ntin Vale,sentința civilă nr.1873 din 2 octombrie 2006,irevocabilă prin decizia civilă
nr.838 din 10 mai 2007 a C.A. București,s.a III -a civ.,min. Și fam.,nepublicată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bolintin Vale,județul Giurgiu,reclama nții D.I.
și A.S. au chemat în judecată pe pârâții D.V.,D.I.C.,G.P. și D.N.,în calitate de moștenitori ai
defunctului D.A.,fiu predecedat,pentru a se constata nulitatea absolută parțială a certificatului
de moștenitor nr.97/31.07.2003,în ceea ce privește m oștenitorii defunctului și cotele ce li se
cuvin,urmând ca masa succes orală rămasă la decesul defuncților părinți D.N. si D.E. să fie cea
cuprinsă în certificatul de moștenitor,să se constate că moștenitorii acceptanți ai defuncților
sunt numai reclamanții în calitate de fii,având fiecare cota de ½ din succesiune,iar pârâții sunt
străini de succesiune prin neacceptare potrivit art.700 C.civ.
Prin sentința civilă nr.1873/2.10.2006,pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale,s -a respins
acțiunea formulată de re clamanți,ca neîntemeiată.
Astfel,la 31.07.2003 s -a dezbătut succesiunea defuncților D.N.,decedat la 28.08.1998 și
D.E., decedat la 10.05.1999,eliberându -se certificatul de moștenitor nr.97/2003 de B.N.P.H.R.
S-a consemnat în certificatul de moștenitor că D.N. în calitate de nepoată de fiu
predecedat,este moștenitoare acceptantă a celor două succesiuni,în timp ce ceilalți succesibili
sunt străini de succesiune prin neacceptare,conform art.700 C,civ.
Cei doi reclamanți,prin declarațiile autentificate su b nr.129/2001, 130/2001, 128/2001,
127/2002 de B.N.P. H.R. ,au înțeles să rămână străini de succesiune,prin neacceptare.
Potrivit art.700 C.civ.,dreptul de a acepta succesiunea se prescrie printr -un termen de 6 luni
socotit de la data deschiderii succesiu nii.

31
Declarația prin care reclamanții se consideră străini de succesiune prin neacceptare
echivalează în fapt cu o renunțare la moștenire,fiind un act solemn făcut printr -o declarație
notarială
Reclamanții au recunoscut în mod expres că sunt străini de succesiune,fiindu -le aplicabile
dispozițiile art.696 C.civ.,care arată că eredele ce renunță este considerat că n -a fost niciodată
erede.
Moștenirea a fost acceptată de alți succesori,iar termenul de opțiune succesorală a
expirat,astfel încât reclamanți i nu mai pot reveni asupra deciziei lor și nu mai pot face în
prezent acte de acceptare a succesiunii.
Susținerea reclamanților că au făcut totuși acte de acceptare în termenul de opțiune
succesorală nu a putut fi primită de instanța de fond,atâta timp c ât,considerându -se străini de
succesiune,titlul lor de moștenitori este retroactiv desființat.
Forma autentică a declarațiilor reclamanților instituie prezumția că acestea conțin un
adevăr,notarul fiind o persoană oficială,învestită a constata și consemn a actele dorite de părți.6

 Prezumția de nulitate relativă

Decizia nr.162 din ședința publică 03 Martie 2017 .Curtea de Apel Iași

S-a luat în examinare cererea de apel for mulată de către apelantul J I , împotriva sentinței
civile nr.257/ 02.03.2016, pronunțată de Tribunalul I ași în dosarul nr. X , în contradictoriu cu
intimații , B P, P A B P și curatorul H R A , având ca obiect acțiune în anulare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că pricina a avut termen de
soluționare l a data de 17 februarie 2017, lucrările fiind consemnate în încheierea de ședință
din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar
concluzii scri se, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 03 martie 2017.
Curtea de Apel d eliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile X din
02.03.2016 constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 207 din 02.03.2016, pronunțată de Tribu nalul Iasi, Sectia a II -a civilă
de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile invocate, fiind admisă
acțiunea formulată de reclamantul B P, în contradictoriu cu pârâții, nulitatea absolută a
Hotărârii Adunării Generale a Asociaților fără număr, fără dată.
Reține judecătorul î n considere nte faptul că prin Hotărârea A fără număr, nedatată și
semnată de către pârâtul J I s-a hotărât deschiderea unui cont în valută RON la BRD Ag. Tg.
F, împuternicirea dlui J I pentru efectuarea tuturor opera țiunilor bancare și dl. J I avea drept
de semnătură unică în bancă.
Excepțiile invocate vor fi respinse.
Excepția lipsei calității procesuale active a fost soluționată prin Decizia Curții de Apel, fiind
trimisă cauza la rejudecare.

6 Mihaela Paraschiv Prezumțiile în materie civilă,Prezumțiile legale relative,Practică j udiciară, Ed.Hamangiu
2010,pag.24

32

Cu privire la exce pția tardivității formulării acțiunii, instanța reține următoarele:

-Reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii menționate mai sus în temeiul
disp. art. 132 alin. 3 din Lg. nr. 31/1990, iar dreptul la acțiune este imprescriptibil, cererea
poate fi formulată de orice persoană interesată.
-Motivul de nulitate absolută invocat, respectiv lipsa convocării sau efectuarea acesteia de
către alte persoane decât cele expres prevăzute de lege este întemeiat.
-Instanța reține că potrivit art. 195 din Lg. nr. 31/1990, administratorii sunt obligați să
convoace adunarea asociaților cel puțin o dată pe an sau ori de câte ori este necesar.
-Pârâtul nu a convocat Adunarea Generală Extraordinară a Asociaților.
-La data de 28.05.2013, pârâtul, în baza hotărârii contestate, a deschis un cont la BRD – Ag.
Tg. F , RO91BRDE240SVxxxxxxxxxxx și a transferat suma de 45.000 lei de la Trezoreria
Tg. F din contul RO95TREZ4085069XXX001136, în contul deschis, în mod unilateral.
-Față de cele expuse, în temeiul disp . art. 132 alin. 2 din Lg. nr. 31/1990, tribunalul a admis
acțiunea și a constatat nulitatea absolută a Hot A__.
-Împotriva acestei sentinț e, în termen lega l a declarat apel paratul J I, solicitând admiterea că ii
de atac, modificarea sentinței și respinge rea acț iunii.
-Se invocă în esență nemotivarea hotărârii, împrejurare asimilată nerezolvă rii fondului,
nefiind detaliate motivele ce au dus la respingerea excepț iilor, motivele pentru care instanța a
procedat la pronunțarea soluț iei.
-Astfel, instanța de f ond a încălcat dreptul părții nemulțumite de a verifica în ce măsura
raționamentul instanței de fond este unul corect și totodată pune instanța de control judiciar în
imposibilitate de a verifica din perspectiva respingerii excepțiilor legalitatea și temei nicia
soluției adoptate.
-Totodată, instanța de fond, atunci cand analizează fondul acțiunii, nu face nici o referire la
probatoriul administrat în cauză și care a condus la soluția adoptată. Astfel, apelantul nu
cunoaște ce documente, dintre cele existent e la d osar, au condus la concluzia că pârâtul a
acționat cu rea credină, instanța limitâ ndu-se a invoca anumite aspecte normative, fără nici o
referire la cauza dedusă judecății. Susține apelantul că în cauză s -a făcut o greșită aplicare a
legii, pârâtul neavând obligația legală de convocare a adunării generale a acț ionarilor.

În drept, art 466 si 480 alin 6 cpc.

Intimata a formulat întâmpinare, solicit ând respingerea apelului si menținerea soluț iei primei
instanțe.
Astfel, invocă intimatul faptul că soluția instanț ei de fond este motivată, fiind indicate
motivele ce au dus la admiterea acț iunii si considerentele pent ru care se impunea anularea
hotărârii asociaț ilor.
Analizând cererea de apel prin raportare la motivele invocate de apelant si dispozițiile legale
incidente, Curtea retine:
Cu privire la primul motiv de apel, Curtea reține faptul că motivarea hotărârii judecătorești,
care trebuie realizată într -o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pent ru controlul
exercitat de jurisdicția ierarhic superioară și constituie, printre altele, o garanție împotriva

33
arbitrarului pentru părțile litigante, întrucât le furnizează dovada că cererile și mijloacele lor
de apărare au fost serios examinate de judecăto r. În cazul î n care motivarea lipsește cu
desăvârșire, adică atunci când nu se arată care sunt considerentele pentru care cererile și
mijloacele de a părare invocate de părț i au fost înlăturate, hotărârea este nulă și se impune
casarea sa, cu reluarea judec ății.
Revenind la cauza dedusă judecății, Curtera apreciză că desi succinta, motivarea primei
instante corespunde exigentelor mentionate in primul paragraf, instanta analizand si
raspunzand exceptiilor si apararilor invocate de părti.
Așa fiind, prim ul motiv de apel, vizând nemotivarea hotărârii primei instanțe urmează a fi
respins ca nefondat. Astfel, in privința excepț iei lip sei de calitate procesual activă se invocă
decizia de casare a curț ii de apel, cu privire la tardivitate judecătorul fondului reține c aracterul
imprescriptibil al acțiunii iar în ceea ce privește fondul cererii de chemare în judecată, s -a
reținut drept motiv de nulitate al hotărârii adunării generale a asociaților omisiunea
convocă rii, cu referire la art 195 din legea 31/1990.
Cu privire la exceptia tardivi tății, reț ine Curtea faptul că, potrivit art. 132 al 2 din Legea nr.
31/1990, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în
justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Moni torul Oficial al României, Partea a
IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat
contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul -verbal al ședinței.
Prin Hotărârea A (fără număr, fără dată ) fila 9 dosar, asociații J I și P B N , în calitate de
asociaț i ai ___ au hotărât deschiderea unui cont în v alută la BRD – Agenția Tg.F_ și
împuternicirea domnului J I pentru efectuarea tuturor operațiunilor bancare pentru societate.
Această hotărâre n u este se mnată de către P B N .
Pentru a se reține dacă în speță acțiunea este prescriptibilă sau nu trebuie stabilit
dacă motivele invocate și intitulate ca fiind de nulitate absolută sunt într -adevăr de
nulitate absolută sau nulitate relativă
Calificarea acțiunii prezintă importanță pentru faptul că în cazul în care acțiunea este una în
nulitate relativă, textul art. 132 alineat 2 din Legea nr. 31/1990 este pe deplin aplicabil.
Rezultă astfel din prevederile legii nr. 31/1990 c ă acționarii care au votat in favoarea
hotărârii lovite de nulitate ori s -au abținut de la vot nu au calitatea de a introduce acțiunea
în nulitate .
În speță insa trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 1252 din Noul Cod Civil , precum
si pre zumția de nulitate relativă , potrivit careia , în cazurile în care natura nulității nu este
determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege, contractul este anulabil.
Astfel, textul invocat instituie o prezumție de nulitate relativă , in sensul că, atunci când
legea nu indică în mod clar că încălcarea unei disp oziții atrage nulitatea absolută, urmează a
fi incidentă nulitatea relativă .
Greutatea distincției între cazurile de nulitate absolută și cele de nulitate relativă este
determinată de s ituația în care dispozițiile legale nu indică natura nulității iar pentru acest
motiv criteriul folosit în doctrina clasică este cel al naturii interesului protejat de dispoziția
legală în fiecare caz în parte: nulitatea este absolută când interesul protej at este de ordine
publică și nulitatea este relativă când interesul protejat este personal.
Această opțiune a legiuitorului poate fi fundamentată pe ideea potrivit căreia, atunci când nu
poate fi determinat cu certitudine interesul ocrotit ca fiind unul general, de ordine publică,

34
trebuie să se prezume că se ocrotește un interes particular, de ordine privată, fapt pentru care
și sancțiunea nulității trebuie să fie mai blândă sub aspectul regimului juridic (altfel, în caz de
admitere a cererii în nulitate , indiferent de felul acesteia – absolută sau relativă -, efectele sunt
aceleași), astfel că va fi doar o nulitate relativă.
Este însă posibil ca din interpretarea normei legale să nu se poată determina felul nulității,
caz în care se va aplica prezumți a de nulitate relativă instituită de art. 1252 NCC, care
operează în favoarea nulității relative
Textul are incidență și în materia societarilor. Prin urmare, după apariția Noului Cod Civil,
nu se poate discuta de nulități absolute î n materia societ arilor ( si in materia hotărârilor A, î n
special) . S-ar putea accepta incidenț a nulității absolute când se încalcă normele pe nale din
Legea nr. 31/1990 sau în cazul art. 15 din lege. În rest, având in vedere că Legea societarilor
nu precizează sancțiunea care intervine pentru încălcarea dispozițiilor sale (sau o precizează
neîndestulător, făcând referire numai la „nulitate”, fără alte detalii), pare natural sa opereze
prezumția de nulitate relativa .
Prin urmare, dat fiind că toate motivele invocate de către reclamant sunt în fapt de
nulitate relativă și nu absolută , sunt aplicabile dispozițiile art. 132 alineat 2 din Legea nr.
31/1990 referitoare la termenul de 15 zile de introduce a acțiunii de la publicarea
Hotărârii in Mon itorul Oficial al României.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada publicării hotăr ârii a cărei anulare se solicită, excepția
tardivităț ii urmează a fi respinsă, nu pe considerentul imprescriptibilităț ii cererii ci pentru
neimplinirea termenului de 15 zile, datorată om isiunii publicării hotărârii asociaților. Astfel,
este lipsită de relevanță apărarea apelantului, legată de faptul că recla mantul intimat a avut
cunostință de hotărârea atacată cu mult anterior promovării c ererii de chemare in judecată, în
condi țiile î n care legiuitorul a stabilit ca moment al î nceperii curgerii termenului pentru
promovarea acț iunii data publicării si nu pe cea a luării la cunoștință.
Pe fond, reține curtea faptul că în mod corect a stabilit judecătorul fondului că adoptarea
unei hotărâ ri a asociaților, î n lipsa convocării acestora, este lovită de nulitate .
Potrivit dispozițiilor articolului 195 alineat 1 din Legea nr.31/1990, în redactarea de la
momentul convocării Adunării generale, la societățile cu răspundere limitată c onvocarea se
face de administratorul societății, conform înscrisului aflat la fila 22 a dosarului de fond,
calitatea de administrator având -o P B N .
Potrivit dispozițiilor articolului 195 alineat 2 din Legea nr.31/1990, convocarea poate fi
cerută, nu făcută, și de asociați care dețin cel puțin ½ din capitalul social, însă aceste
dispoziții legale nu derogă de la cele de la alineatul precedent, întrucât solicitarea de
convocare trebuie adresată administratorului statutar și numai acesta este în drept s ă convoace
adunarea generală. Cum în cauză apelantul pârâ t nu a solicitat adminis tratorului statutar
convocarea și a procedat î n lipsa acestei proceduri la adoptarea unei hotărâri, în mod corect
judecătorul fondului a admis acțiunea ș i a dispus anularea hotărârii .
Pe cale de consecință, reținâ nd caracterul nefondat al motivelor de apel, î n temeiul
dispoz ițiilor art 480 Cod de procedură civilă , Curtea va respinge calea de atac și va păstra
hotărâ rea primei instanțe.

Astfel,Curtea decide:

35
Respinge apelul formulat de apelantul J I împotriva sentinței civile nr. 257 din 2.03.2016
pronunțată de Tribunalul Iași – Secția II civilă C__ Administrativ ș i Fiscal, pe care o
păstrează.

 Prezumția de egalitate

Sentință civilă nr.719 din ședința publică de la 13 Octombrie 2015 .Tribunalul Argeș

S-a luat în examinare, spre soluționare, cererea formulată de intim ata M M în contradictoriu
cu intimatul P Gh. I și recurent -contestator D A A , având ca obiect lămurirea dispozitivului
deciziei civil e nr.1814/2013 pronunțată de Tribunalul A rgeș în dosarul nr.X .
La apelul nominal făcut în ședința pu blică au răspuns intimații M M și P Gh.I , personal,
lipsă fiind recurent -contestator D A A .Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut r eferatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, nici excepții de invocat, instanța acordă
cuvântul părților pentru susținerea prezentei cereri.
Având cuvântul, intimații, de c omun acord, pri n intimatul P Gh.I , susțin că ei consideră
necesar și util ca instanța să lămurească dispozitivul și să dispună dacă drepturile și obligațiile
coparticipanților sunt în solidar sau în mod egal și să dispună ce se cuvine fiecărui pârât în
parte din obligaț ia de 4401,8 lei, invocând totodată prezumția de egalitate .
Instanța, în raport de actele și lucrările dosarului, constată cererea în stare de judecată,
rămâne în pronunțare asupra cererii de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr.1814/2013.

Asupra cererii civile de față, deliberând:

Constată că, petenta M M în contradictoriu cu P Gh. I și D A A , a formulat contestație la
titlu solicitând lămurirea dispozitivului deciziei civile nr.1814/2013 pronunțată de Tribunalul
Argeș în dosarul nr.X pentru înlăturarea impedimentelor născute în cadrul executării silite
începute pentru suma de 4401,8 lei cheltuieli de judecată.
Obligația nu a fost dispusă în solidar ci în mod egal de către instanță , dar pentru a înlătura
impedimentele cu execu torul apărute după îndreptarea erorii materiale prin încheierea din
12.05.2015, care nu vrea să modifice actele deja întocmite când era obligată numai petenta la
plata cheltuielilor, susține ilegal că executarea obligației este în solidar, deși nu este stipulat
niciunde așa cum cere legea conform art.1041 Cod civil.
Examinând cererea formulată prin prisma disp.art.399 alin.1 rfap.la art.400 alin.2 și art.401
alin.11 Cod de procedură civilă, tribunalul o apreciază ca întemeiată.
Astfel, se constată că într -adevăr prin dispozitivul deciziei civile nr.1814/2013 pronunțată
de Tribunalul Argeș s -a dispus obligarea intimaților să plătească recurentei suma de 4.401,8
lei cheltuieli de judecată fond și recurs, fără a se specifica natura obligației indiviz ibilă sau
solidară.

36
Având în vedere această dispoziție, este cert că nu este vorba de o obligație solidară întrucât
aceasta nu poate fi prezumată ci trebuie stipulată expres , ori, în cauză nu există această
dispoziție.
Întrucât, în dispozitiv nu s -a prevăzut dacă este vorba de o obligație solidară și nici nu s -a
stabilit cuantumul cheltuielilor de judecată pentru fiecare intimat în parte, tribunalul constată
că, pentru evitarea impedimentelor ce s -ar putea ivi cu prilejul executării, se impune
lămuri rea dispozitivului deciziei în sensul de a se stabili pentru fiecare intimat în parte
cuantumul cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.399 alim.1 rap.la art.400 alin.2 și art.401
alin.11 Cod de procedură civilă, u rmează a admite contestația și lămurește decizia civilă
nr.1814/28.06.2013, în sensul că obligă intimații să plătească recurentului câte 2200,9 lei
fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată

Astfel,instanța decide:

Admite contestația formul ată de intimata M M în contradictoriu cu intimatul P Gh. I și
recurent -contestator D A A , având ca obiect lămurirea dispozitivului deciziei civile
nr.1814/2013 pronunțată de Tribunalul A rgeș în dosarul nr.X .
Lămurește decizia civilă nr.1814/28.06.2013, î n sensul că obligă intimații să plătească
recurentului câte 2200,9 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată.

 Prezumția de divizibilitate

Sentința civilă nr.398 din data de 02 aprilie 2015 .Tribunalul Arad.

S-a luat în examinare apelul d eclarat de reclamantul B A L A , în contradictoriu cu pârâta
BV, împotriva sentinței civile nr. 3392/15.07.2014 , pronunțată de Judecătoria A în dosarul nr.
X, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezen tanta apelantului – avoc at U C din Baroul A și
reprezentantul intimatei – avocat M A din Baroul A , absente fiind părțile.Procedura de citare
este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul intimatei
depune la dosar copi a deciziei civile nr. 78/18.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel
Timișo ara în dosarul nr. X .
Instanța, având în vedere că nu se mai formulează alte cereri și considerând cauza în stare de
soluționare, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentan ta apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului pentru motivele expuse în scris și
confirmate de soluția pronunțată în ceea ce privește cererea de lămurire a dispozitivului; cu
cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar dovada acestora.
Tribunalul,d eliberând asupra apelulu i înregistrat la data de 08.08.2014, constată că prin
sentința civilă nr. 3392 din 15.07.2014 , pronunțată de Judecătoria A în dosarul nr. X s-a
respins contestația la executare form ulată de contestatorul B A L A , în c ontradictoriu cu
intimata B V .

37
A fost obligat contestatorul să plătească intimatei cheltuieli de judecată de 1.736 lei.
Contestatorul a mai fost ob ligat să plătească în contu l B H P suma de 8,68 lei, reprezentând
cheltuieli copiere dosar execuțional.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, în baza titlului executoriu
reprezentat de decizia nr. 320/24.09.20 12 pronunțată de Tribunalul A și în cadrul dos arulu i
execuțional nr. 94/2014 al B P H, intimata -creditor B V a pornit executarea silită împotriva
contestatorului -debitor B A L A , în vederea realizării unei creanței în sumă totală de
15.203,20 lei, din care 11.860 lei creanță (cheltuieli judiciare) și 3.343,20 lei cheltuieli de
executare, sens în care la data de 19.05.2014 s -au emis încheierea de stabilire a cheltuielilor
de executare și somația execuțională.
S-a apreciat că, critica care vizează divizibilitatea suportării cheltuielilor judiciare este
neîntemeiată, întrucât la baza acordării cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții
care a pierdut procesul și care presupune despăgubirea integrală a părții câștigătoare,
fundamentul suportării cheltuielilor judiciare fiind întemeiat pe disp ozițiile art. 1349 alin. 1 și
2 Cod civil privind răspunderea civilă delictuală. Or, așa cum arată chiar contestatorul, în
cazul răspunderii delictuale solidaritatea față de cel prejudiciat este prevăzută în mod expres
de art. 1382 Cod civil, codebitorul c are a plătit despăgubirea având regres împotriva celorlalți
codebitori, conform art. 1384 alin. 3 din același cod.
De asemenea, s -a statuat că nu poate fi primită nici critica care vizează urmărirea silită a
îndemnizației acordată conform Decretului -lege nr. 118/1990, câtă vreme în cauză nu s -a
făcut vreo reținere din această indemnizație. Într -adevă r, Casa Județeană de Pensii A a
comunicat executorului destinația specială a acestei îndemnizații, însă acest fapt nu atrage
anularea formelor de executare, în vederea realizării obligațiilor prevăzute în titlul executoriu
executorul putând continua executarea silită asupra altor sume sau bunuri urmăribile, în
oricare dintre formele de executare prevăzute de lege.
Ca atare, reținând că motivel e invocate de contestator nu pot conduce la anularea actelor de
executare silită, instanța, în temeiul art. 711 și urm. Cod procedură civilă, a respins contestația
la executare, ca neîntemeiată, iar în baza art. 453 și 716 alin. 2 din același cod, a obliga t
contestatorul să achite intimatei suma de 1.736 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată,
reprezentând onorariu avocațial, și executorului suma de 8,68 lei, reprezentând cheltuieli
copiere dosar execuțional.
Împotriva acestei sentințe a dec larat apel re clamantul B A L A solicitând admiterea apelului
și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației la executare astfel cum
a fost formulată și precizată.
Apelantul apreciază soluția de respingere a contestației la executare ca fii nd nelegală,
interpretarea pe care instanța a dat -o textelor legale aplicabile în speță fiind eronată.
Consideră apelantul că motivarea lapidară a primei instanțe nu constituie o motivare
temeinică în interesul legii, atâta vreme cât nu se arată de ce un text de lege care
reglementează răspunderea pentru prejudicii decurgând din fapte ilicite se aplică și în situația
în care debitul reprezintă cheltuieli de judecată, având în izvorul într -o hotărâre
judecătorească, cu reglementare specială, în texte speci ale de lege distincte. Astfel, art. 455
Cod procedură civilă reglementează situați în care sunt mai mulți reclamanți sau pârâți,
arătând că instanța poate să -i oblige pe cei căzuți în pretenții să plătească în mod egal,
proporțional sau solidar, cheltuieli de judecată. Din acest text de lege coroborat cu cel

38
conținut de art. 1445 Noul Cod civil, care arată că solidaritatea nu se prezumă, ea trebuind fie
să fie stabilită de părți, fie de lege, rezultă limpede că față de faptul că în hotărârea
judecătorească în speță nu s -a stabilit solidaritatea părților în plata cheltuielilor de judecată,
instanța nu poate să prezume că aceasta a fost intenția instanței.
Apelantul apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 1423 privind prezumția de
divizibilitate și nu cele ale art. 1349 privind răspunderea delictuală, ci atât mai mult cu cât
instanța nu justifică motivul pentru care apreciază că în absența unei dispoziții legale limpede
se impune interpretarea textelor de lege în speță, în favoarea creditorului.
În ce privește poprirea sumei reprezentând indemnizația acordată debitorului în baza
Decretului – Lege nr. 118/1990, în opinia apelantului motivarea instanței este nelegală,
întrucât debitorul a contestat întreaga executare silită, respectiv toate actele de ex ecutare ce o
constituie, inclusiv adresele pe care executorul le emite în vederea recuperării creanței în
speță. Deci nu doar rezultatul acestor demersuri reprezintă acte de executare ci și ce le
întreprinse de executor. Din întâmplarea face ca funcționarul care a primit adresa de poprire
să interpreteze legea în modul indicat prin precizarea contestației, iar faptul că această
contestație s -a respins la poprirea în speță, nu poate decât să conducă la poprirea sumelor pe
care legiutorul a decis să le scoată de sub imperiul executării silite și pe care executorul le
urmărește nelegal.
Așadar, executarea silită îndreptată doar împotriva contestatorului, deși acesta este doar una
dintre părțile căzute în pretenții și obligate la plata cheltuielilor de j udecat ă către creditoarea
BV – este nelegală, executorul judecătoresc putând să urmărească apelantul doar pentru partea
lui de debit și doar pentru sume sau bunuri neexceptate de la urmărirea silită.
În drept apelantul a invocat dispozițiile art. 460 și următo arele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata B Vasilina a solicitat respingerea apelului și
menținerea dispozițiilor sentinței atacate ca fiind temeinice și legale.
Referitor la primul motiv de apel, se arată că afirmațiile ap elantului sunt nelegale și că
situația din speță trebuie asimilată răspunderii civile delictuale instituite de art. 1382 Cod
civil.
Intimata consideră că este îndreptățită să solicite plata tuturor cheltuielilor de judecată de la
apelant, acesta fiind la rândul său îndreptățit să se îndrepte împotriva celorlalți doi intimați.
Cu privire la al doilea motiv de apel, intimata apreciază că soluția instanței de fond de
respingere a capătului de cerere privind anularea unei adr ese de poprire comunicate de B H P
către Casa de Pensii A , este legală și temeinică, întrucât executorul judecătoresc a comunicat
terțului poprit o adresă de înființare a popririi, dar acesta nu a dat curs acestei solicitări, prin
urmare, în speță, la acest moment nu a fost executat nici un act de executare care să poată face
obiectul unei contestații la executare. Pe de altă parte, nelegalitatea popririi indemnizațiilor
plătite în temeiul Decretului Lege nr. 118/1990 nu constituie un motiv de anulare a însăți
procedurii de urmărire silit ă.
În drept, invocă art. 471Codul de procedură civilă.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile
art. 466 -482 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în
cauză este nefondat, întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, atât sub
aspectul stării de fapt reținute, cât și al dispozițiilor legale aplicabile.

39
Astfel, prima critică a apelantului se referă la faptul că prima instanță a reținut în mo d eronat
solidaritatea plății cheltuielilor de judecată dintr -un alt litigiu, în condițiile în care în titlul
executoriu nu se face vreo mențiune în acest sens, motiv pentru care, în opinia sa, ar trebui să
opereze prezumția de divizibilitate , conform art. 1423 Cod Civil.

În urma suspendării cauzei de către instanța de apel, titlul executoriu – constând în Decizia
Civilă nr. 320/2012 a Tribunalului A a fost lămurit prin Încheierea nr. 2 9/25.11.2014 a
Tribunalului A , în sensul că obligația de plată a che ltuielilor de judecată stabilită în sarcina
intimaților pârâți este solidară, întrucât aceștia se află într -un raport de solidaritate pasivă,
având același interes în cauză față de partea adversă. Această hotărâre a fost menținută prin
Decizia Civilă nr. 7 8/18.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, prin care s -a
respins ca nefondat recursul declarat de pet entul B A L A .
În aceste condiții, văzând că prin hotărârea de lămurire a titlului executoriu s -a stabilit
solidaritatea între debitori privind plata creanței constând în cheltuieli de judecată dintr -un alt
litigiu, tribunalul va constata drept nefondat primul motiv de apel formulat în cauză, nefiind
posibil ca prin prezenta cale de atac, instanța să dea o altă dezlegare juridică problemei în
discuție, deoarece într -un atare caz s -ar încălca puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri
judecătorești, fapt ce evident, este inadmisibil.
De asemenea, tribunalul va găsi neîntemeiată și cea de -a doua critică a apelantului, vizând
poprirea indemnizaț iei acordată acestuia în baza Decretului – Lege 118/1990. În realitate, așa
după cum a arătat și prima instanță, deși executorul a comunicat terț ului poprit Casa de Pensii
A, adresa de poprire, terțul nu a procedat efectiv la poprirea sumelor cuvenite debi torului, dată
fiind destinația specială a indemnizației, fapt pentru care, creditorul are la îndemână calea
validării popririi (pe care susține că a exercitat -o), prin care se poate tranșa problematica în
discuție; însă, în acest moment, câtă vreme terțul a refuzat poprirea, debitorul nu a fost
vătămat în niciun fel, astfel că nu se justifică anularea tuturor formelor de executare silită,
neexistând niciun impediment pentru a continua executarea silită asupra altor sume sau
bunuri.
Față de cele expuse anterior, considerând legală și temeinică hotărârea primei instanțe, în
baza art. 480 alin. 1 Cod Procedură Civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul decl arat
de apelantul Bitolonu A L A , împotriva sentinței civile nr. 3392/15.17.2014 , pronunțată d e
Judecătoria A, în dosarul nr. X /2013.
Întrucât apelantul a pierdut procesul, căzând în pretenții față de partea adversă, în baza art.
453 Cod Procedură Civilă, tribunalul îl va obliga pe acest a la plata către intimata B V a sumei
de 868 lei cheltuieli de judecată în apel conform facturii și chitanței de la fila 43, ce atestă
plata onorariului avocațial.
Astfel,instanța decide:
Respinge apelul decl arat de apelantul Bitolonu A L A , împotriva sentinței civile nr.
3392/1 5.07.2014 , pronunțată de Judecătoria A, în dosarul nr. X .Obligă apelantul la plata
sumei de 868 lei cheltuieli de judecată în apel. Decizie definitivă.

 Prezumția executării prestației accesorii

Sentința civilă nr.4043 din data de 27.05.2015 .Judecatoria sect.5 București.

40
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect pretenții, formulată de recl amanta ASOCIAȚIA
DE P A – 1 în contradictoriu cu pârâta S C .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamant a prin reprezentant legal Ș C
-președintele Asociației de proprietari și pârâta prin avocat cu împuternicir e avocațială la
dosar, fila 71. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către g refierul de ședință, după care,s e procedează la legitimarea
reprezentantului Asociației.
Instanța pune în discuție competența Judecătoriei Sectorului 6 București în ce privește
soluționarea cauzei .
Pârâta prin avocat arată că această instanță este competentă să soluționeze cauza.
Instanța, verificând competența în baza art. 131 Cod procedură civilă, constată că
Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să judece pricina, în temeiul art. 94 lit. j
Cod procedură civilă raportat la art. 107 Cod procedură civilă.
La interpelarea instanței, reclamanta prin reprezentant arată că pârâta a achitat numai cotele
de întreținere, însă au mai rămas penalizările, care se ridică la 2800 lei.
Reclamanta prin reprezentant arată însă că nu știe ce este cu prezentul dosar, de unde a
apărut întrucât dosarul despre care ș tie că s -a format în urma cererii prin care a chem at-o în
judecată atât pe S C , cât și pe o altă persoană, este dosarul nr. xxxxx/303/2014 și care a fost și
judecat.
Instanța dispune efectuarea de verificări în aplicația ECRIS de către grefierul de ședin ță cu
privi re la dosarul nr. X .
În urma verificărilor efectuate în aplicația ECRIS rezultă că dosarul nr. X , având ca obiect
pretenții și privește pe rec lamanta ASOCIAȚIA DE P A – 1 și pe pârâta I I , fiind soluționat în
sensul anulării cererii la data de 02.12.2014.
Reclamanta prin reprezentant arată că nu a formulat această cerere de chemare în judecată.
Instanța prezintă reprezentantului reclamantei cererea de chemare în judecată, acesta arătând
că semnătura nu îi aparține, însă poartă ștampila avoc atului și își însușește prezenta cerere de
chemare în judecată formulată îm potriva pârâtei S C .
Reclamanta prin reprezentant arată că își menține cererea de chemare în judecată doar cu
privire la penalitățile în cuantum de 2883,69 lei.
Instanța ia act că reclamanta înțelege să -și restrângă câtimea obiectului cererii la suma de
2883,69 lei, reprezentând penalități pentru perioada iunie 2012 – noiembrie 2013.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă
cuvântu l asupra probelor.
Reclamanta prin reprezentant arată că nu mai are alte înscrisuri de depus în afara celor aflate
deja la dosarul cauzei.
Pârâta prin avocat solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Instanța, în temeiul art. 255 Cod procedură civilă, încuviințează pentru ambele părți proba cu
înscrisurile de la dosar, apreciind această probă ca fiind admisibilă și concludentă, putând
duce la dezlegarea în fond a cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, inst anța constată cauza în stare de
judecată și acordă cuvântul pe fond, în dezbateri.
Reclamanta prin reprezentant solicită admiterea cererii, în sensul obligării pârâtei la plata
penalităților de întârziere, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

41
Pârâta prin avocat solicită respingerea acțiunii restrânse având în vedere faptul că procesul
verbal prin care reclamanta a decis aplicarea de penalități pentru întârzierea la plata cotelor de
întreținere este încheiat la data de 01.11.2014, ulterior plății făcută de către pârâtă. Aceasta a
efectuat plata întregului debit prin chitanțele eliberate de către reclamantă la data de
17.01.2014 și în cuprinsul uneia dintre chitanțe, respectiv chitanța nr. 199, reclamanta chiar a
făcut mențiunea că este la zi cu plata cheltuielilor. În concluzie, la momentul la care s -a făcut
această plată nu exista temei pentru care să solicite pârâtei plata penalităților. Precizează
apărătorul că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Reclamanta pri n reprezentant arată că penalitățile sunt trecute în Statutul Asociației de
proprietari și în listele de întreținere. De asemenea, arată că s -a făcut mențiune cu privire la
plata la zi în ceea ce privește întreținerea în sine, nu și penalitățile.
Instanț a declară dezbaterile închise conform art. 394 Cod procedură civilă și reține cauza
spre soluționare.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.11.2014, rec lamanta Asociația
de P A -1, în contradictoriu cu pârâta S C , a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se
dispună obligarea acesteia la plata sumei de 8840,07 lei, din care: 5957,01 lei reprezintă cote
de întreținere restante pe perioada iunie 2012 – noiembrie 2013, iar 2883,69 lei reprezintă
penalități percepute de fu rnizori repartizate de Asociația de P A -1 din București, în perioada
iunie 2012 – noiembrie 2013.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată
ocazionate de acest proces, în sumă de 800 lei, onorariu avocat, c ât și celelalte cheltuieli ce
vor fi efectuate.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta nu a mai achitat cotele de întreținere
aferente apartamentului 25, din blocul G4, situat în Bu curești, sector 6, acumulându -se pe
perioada iunie 2012 – noiembrie 2013 un debit restant de 8840,07 lei, din care 5957,01 lei cote
de întreținere și 2883,69 lei penalități percepute de furnizori și repartizate, conform listelor de
cheltuieli comune.
Pentru aceste motive, reclamanta a formulat prezenta acțiune p entru obligarea pârâtei la plata
sumei restante mai sus indicată, a penalităților aferente și a cheltuielilor de judecată.
În drept, reclamanta a invocat Legea nr.230/2007 mod. și rep. art.49 și urm., precum și HG
nr.1588/2007, art.25.
În dovedirea cer erii, reclamanta a depus la dosar în copie, calcul întreținere și penalizări,
tabel cu cheltuielile de întreținere pe luna august 2014.
La data de 27.11.2014, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar
precizările solicitate de instanță, însoțite de un set de înscrisuri, în copie (filele 13 -24).
Prin același compartiment, la data de 16.12.2014, reclamanta a depus la dosar în copie,
încheierea de ședință din data de 02.12.2014 pronunțată de Judecătoria sector 6 București,
rezolu ție din data de 13.11.2014, proces verbal încheiat la data de 01.11.2014, proces verbal
încheiat la data de 03.11.2013, chitanța nr.200 din data de 17.01.2014, chitanța nr.199 din
data de 17.01.2014, chitanța nr.198 din data de 17.01.2014, filă registru j urnal, calcul
penalizări luna octombrie 2013 pentru apartamentul nr.25, calcul penalizări pe luna
septembrie 2013 la apartamentul nr.25, liste de plată cote de întreținere pentru perioada
decembrie 2012 -august 2014.

42
La data de 17.02.2015, prin compartime ntul registratură, pârâta a depus la dosar întâmpinare
la cererea de chemare în judecată, introdusă de către re clamanta Asociația de P A -1, împotriva
sa, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu obligarea la plata cheltuielilor
de jud ecată.
În fapt, pârâta a aratat ca a fost chemată în judecată în cauza de față, pentru plata unor cote
de întreținere, aferente apartamentului nr.25, aflat în proprietatea sa, pe care aceasta le -a
achitat integral.
Reclamanta a solicitat să fie obliga tă pârâta la plata sumei de 8840,07 lei, ce reprezintă
pretinse restanțe la cotele de întreținere, pentru perioada iunie 2012 – noiembrie 2013, din care
suma de 5957,01 lei, ar reprezenta cotele de întreținere neachitate, iar suma de 2883,69 lei,
penalități le de întârziere, cu toate că pârâta a stins acest debit, astfel: chitanța nr.
198/17.01.2014, pentru suma de 1951,10 lei, reprezentând restanțe la întreținere, pentru lunile
iunie -decembrie 2012 și chitanța nr.199/17.01.2014, pentru suma de 4005,91 lei, r eprezentând
restante la întreținere pentru lunile ianuarie -noiembrie 2013.
Pe chitanța nr. 199 reclamanta a inserat mențiunea expresă „la zi”, pârâta fiind convinsă că a
achitat integral obligațiile ce i -au revenit, mai ales că prin chitanța nr.200/17.01 .2014 a achitat
inclusiv fondul de rulment, în cuantum de 216 lei, pentru anii 2012 – 2013.
Reclamanta nu a justificat sumele din acțiunea sa și s -a limitat în a depune în dovedire
înscrisuri despre care nu a făcut vorbire în niciun fel, deși avea obligaț ia să explice în
cuprinsul cererii de unde rezultă acel cuantum, conform exigențelor dispoz. art. 194 litera c,
teza 1 Noul Cod de procedură civilă, care impun această cerință.
Reclamantei îi revine sarcina probei, în virtutea dispoz. art. 249 Noul Cod d e procedură
civilă și aceasta nu o poate realiza, întrucât a stins debitul preti ns încă din data de 17.01.
În plus, procesul verbal încheiat la data de 1.11.2014, atașat cererii de chemare în judecată,
prin care a fost stabilită aplicarea de penalități pentru întârzierea cotelor de întreținere, în
cuantum de 0,2%, pentru fiecare zi de întârziere, nu poate constitui temei pentru încasarea de
penalități, în mod retroactiv, pentru restanțele pe care le -a avut în trecut și pe care le -a achitat,
pentru că ar fi în contra dispozițiilor legii speciale nr. 230/2007 și a Codului civil.
În favoarea pârâtei, operează prezumția executării prestației accesorii instituită în
economia dispoz. art. 1501 Noul Cod civil, care este întărită de specificarea în mod expres
făcută de reclamantă în cuprinsul chitanței nr. 199/17.01.2014 „la zi”.
Pentru toate considerentele expuse, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și
obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 Noul Cod de procedură civilă, art. 1469 Noul
Cod civil, art. 1471 Noul Cod civil, art. 1500 -1501 Noul Cod civil.
Alăturat întâmpinării, pârâta a anexat în copii certificate pentru conformitate cu originalul,
chitanța nr. 198 la data de 17.01.2014, chitanța nr. 199/17.01.2014, chitanța
nr.200/17.01.2014.
La termenul de judecată din 27.05.2015 reclamanta prin reprezentant a arătat că își restrânge
câtimea obiectului cererii la suma de 2883,69 lei, reprezentând penalități pentru peri oada
iunie 2012 – noiembrie 2013, având în vedere că pârâta a achitat cotele de întreținere restante.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pârâta, în calitate de proprietar al apartamentului nr. apartamentului 25, din blocul G4, s ituat
în București, apartament 40, sector 6, are obligația de a achita cotele de întreținere aferente

43
apartamentului nr.25 în conformitate cu prevederile art. 46 din Legea nr.230/2007 privind
înființarea, organizarea și funcționarea asociațiil or de proprietari și art. 32 alin. 1 din Normele
Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin HG nr. 1588/2007, potrivit
cărora toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor
asociației de proprie tari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție
care le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor aprobate
prin hotărârea adunării generale a proprietarilor.
Instanța reține că recla manta a respectat dispozițiile art. 49 alin 2 din Legea nr. 230/2007
raportat la prevederile HG nr. 1588/2007 cu privire la activitatea de administrare a
condominiului, în sensul că a adus la cunoștință, prin afișare la loc vizibil, tuturor persoanelor
care locuiesc în clădire despre modul de stabilire a cheltuielilor curente pentru funcționarea și
întreținerea clădirii, precum și a cheltuielilor ce decurg din alte plăți efectuate, prin listele de
plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari .
Totodată, conform art. 49 alin. 1 și 2 din Legea nr. 230/2007 și a art. 25 alin. 1 din HG nr.
1588/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice
sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plat ă. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2%
pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care
depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la
care s -au aplicat. Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de
proprietari afișate pe lista lunară de plată este de maximum 20 de zile calendaristice.
Instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art.46 din Legea nr. 230/2007, pârâta a
achitat cote le de intretinere aferente perioadei in litigiu, înainte de introducerea cererii de
chemare în judecată, prin chitanța nr. 198/17.01.2014 (1951,10 lei reprezentând restanțe la
întreținere pentru lunile iunie -decembrie 2012) și chitanța nr.199/17.01.2014 ( 4005,91 lei
reprezentând restante la întreținere pentru lunile ianuarie -noiembrie 2013).
În ce privește penalități de întârziere în sumă de 2883,69 lei calculate de asociația de
proprietari pe perioada iunie 2012 -noiembrie 2013 instanța va respinge ac est capăt de cerere
ca neîntemeiat având în vedere inexistența unei hotărâri a adunării generale prin care să se
stabilească aplicarea de penalități pentru perioada menționată, așa cum dispun prevederile art.
49 din Legea nr. 230/2007.
Astfel, hotărârea adunării generale din data de 1.11.2014 prin care membrii asociației au
stabilit aplicarea de penalități pentru întârzierea la plata cotelor de întreținere în procent de
0,2%, pentru fiecare zi de întârziere, este ulterioară perioadei în litigiu, în conse cință
reclamanta nu poate aplica retroactiv dispozițiile hotărârii adunării generale din 1.11.2014.
Pentru motivele arătate în precedent, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.

Astfel,instanța hotărăște :

Respinge cererea formulată de rec lamanta ASOCIAȚIA DE P A -1, cu sediul în București, în
contradictoriu cu pârâta S C , domicil iată în București, apartament 25, sector 6, astfel cum a
fost restrânsă, ca neîntemeiată . Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere
care se dep une la Jude cătoria sectorului 6 București.

 Prezumția executării prestațiilor periodice

44

Sentința civilă nr.3435 din data de 12 Octombrie 2015 .Judecătoria Târgoviște.

Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată d e către reclamanta S.C. C de A Târgoviște –
Dâmbovița S.A, cu sediul în T ârgoviște, 50, județul Dâmbovița, în co ntradictoriu cu pârâtul S
C, domiciliat în Târgov iște, având ca obiect ,, cerere de valoare redusă”.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu a răs puns pârâ tul S C , personal,
lipsă fiind reprezen tantul reclamantei S.C. C de A Târgoviște – Dâmbovița S.A. Procedura de
citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul
pricinii, stadiul ju decății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că
pricina a fost amânată pentru a da posibilitatea pârâtului să achite debitul restant, după care :
Pârâtul S C M , având cuvântul, arată că nu mai are nicio datorie față de reclamant ă și că,
dintr -o eroare a funcționarului reclamantei, apare ca fiind cu plata restantă, în condițiile în
care în luna aprilie 2015, potrivit chitanțelor depuse la dosarul cauzei, s -au achitat două sume
din care una pentru facturi restante și una la zi, spu nându -i-se că a achitat și pentru luna mai,
depunând la dosarul cauzei precizări și fotocopii ale chitanțelor de plată.
Pe fondul cauzei solicită respingerea cererii apreciind că nu mai datorează nimic
reclamantei.
Instanța, în temeiul disp. art. 244 C od proc. civ. declară cercetarea procesului încheiată, ia
act, potrivit disp. art. 1029 și 1030 Cod proc. civ., că reclamanta nu a solicitat dezbateri orale
și rămâne în pronunțare.

Instanța,

Prin cererea înregistrată sub nr. X, reclamanta C de A Târgoviște cu sediul în Tâ rgoviște,
50, județul Dâmbovița, l-a chemat în judecat ă pe pârâtul S C M , domiciliat în
Târgov iște,solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la
plata sumei de 840,92 lei reprezentând debit pri ncipal, contra valoarea apei potabile și a
serviciilor de canalizare, 69,93 lei – penalități de întârziere pentru facturile emise în perioada
11.05.2013 -6.12.2014.

În fapt, se arată că între C de A cu sediul în Târgoviște, . 50, jud. Dâmbovița, în calitate de
furnizor, și pârât, în calitate de utilizator, s -a încheiat contractul de furnizare a apei potabile
și evacuarea apelor menajere , având ca obiect furnizarea în regim continuu la limita de
proprietate a apei potabile, evacuarea apelor menajere și /sau pluviale la sistemul de
canalizare.

Arată reclamanta că, deși ea și -a îndeplinit toate obligațiile contractuale, furnizând pârâtului
serviciile ce fac obiectul contractului, aceasta refuză în mod nejustificat să își îndeplinească
obligația corelativă de plată a facturilor restante. Menționează că pârâtul nu a contestat
niciuna dintre facturile emise potrivit consumului înregistrat.
Potrivit disp.art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile
contra ctante.

45
Existența obligațiilor contractuale de plată a contravalorii serviciilor furnizate la termenele
și în condițiile cuvenite invocate, rezultă din contract. Astfel, contractul încheiat între cele
două părți prevede că utilizatorul are obligația să plătească facturile furnizorului în mod
regulat, la termenele legale.
Mai invocă reclamanta disp. art. 1073 Cod civil, potrivit cărora creditorul are dreptul de a
dobândi îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar, avînd dreptul la dezdăunare.
Ca urmare a neachitării de către pârât la termenele scadente a facturilor emise, furnizorului
are dreptul, potrivit contractului, de a percepe penalități de întârziere calculate conform
reglementărilor legale în vigoare, ce se datorează începând cu p rima zi după data scadenței și
sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
Se mai invocă disp. art. 30 din Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă și
de canalizare, care reglementează mod alitatea de facturare a serviciilor furnizate de
reclamanta și penalitățile ce urmează a fi suportate de consumatori în cazul neachitării
facturilor la termenele scadente, dar și disp. art. 1082 Cod civil, din a căror interpretare
rezultă, că în materia c ontractuală, în sarcina debitorului operează o prezumție de culpă,
aceasta fiind obligat la plata despăgubirilor cât timp nu justifică existența unei cauze străine
pentru neexecutarea / executarea cu întârziere.

În drept, invocă prev. art. 969 și 1 073 și art. 1082,1084 cod civil, și urmt. Cod civil și
disp. legii nr. 241/2006.
S-au depus : contractul, notificarea din 14.01.2015, dovada achitării taxei judiciare de
timbru,împuternicire avocațială, lista facturi notificare, facturile filele 2 1-53.
Se reține de către instanță că reclamanta a înțeles să -și valorifice pretențiile în procedura
cererilor cu valoare redusă reglementată de disp. art. 1025 -1032 cod procedură civilă.

Potrivit art. 1029, instanța a comunicat pârâtului copia formula rului de cerere, copii de pe
înscrisurile depuse de reclamantă și formularul de răspuns, cu solicitarea de a trimite
formularul de răspuns completat corespunzător, precum și copii de pe înscrisurile de care
înțelege să se folosească, în termen de 30 de zil e de la comunicare, cu mențiunea că poate să
răspundă prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns.
Pîrîtul comunică la 14.07.2015 formularul de răspuns completat, arătînd că nu cunoaște ce
reprezintă suma solicitată de reclaman tă, că a încheiat două angajamente de plată cu
reclamanta, pe care le anexează, că a achitat parte din debit, potrivit chitanțelor pe care le
depune, arătînd că pînă în luna noiembrie 2015 va achita întregul debit.
S-au depus alăturat întîmpinării, în co pii certificate pentru conformitate, angajamentul de
plată datat 16.02.2015, vizînd plata în rate a cîte 87,34 lei a sumei de 698,72 lei servicii și
majorări de întîrziere factu rate în perioada 12.x , pe verso fiind tipărită situația angajamentelor,
și foto copia chitanței de plată din 16.02.2015 din care rezultă plata sumei de 300 lei
contravaloarea facturilor emise în perioada 11.05. 13, angajamentul de plată a cheltuielilor de
judecată încheiat la 16.02.2015, sume care nu fac obiectul prezentului litigiu, c opii chitanțe de
plată efectuată în perioada 26.03 -29.06.2015.
Reclamanta răspunde întîmpinării pîrîtului, la 07.09.2015, în sensul că pîrîtul nu a respectat
angajamentul de plată, din luna mai 2015 nemaifăcînd nicio plată, că unul din angajamentele
invocate se referă la plata cheltuielilor de judecată la care a fost obligat prin hotărîri

46
judecătorești către reclamantă și că pîrîtul mai datorează 86,81 lei, din care 79,92 lei debit
principal și 6,89 lei penalități de întîrziere pentru facturi emise în per ioada 11.05. 14, depunînd
alăturat un extras conținînd debitul rămas de plată.
La primul termen de judecată, reclamantei i -a fost încuviințată proba cu înscrisuri, ca și
pîrîtului, acesta depun un set de înscrisuri conținînd chitanțe de plată și solicitîn d acordarea
unui termen pentru achitarea întregului debit.
La termenul acordat se prezintă pârâ tul care depune înscrisrui cu care înțelege să facă dovada
achitării debitului.
Analizînd actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

-În baza contractului (fila 12) încheiat între reclamantă și Asociația de Propr ietari din care
face parte și pârâ tul, , s -au prestat servicii de către reclamantă, pentru care s -au emis lunar
facturi (filele 2 1-51), pârâ tul neîndeplinindu -și obligația corelativă de plată lunară a acestora.
-Potrivit înscrisului depus la fila 65, ce reprezintă un angajament de plată înch eiat la
16.02.2015, se acordă pârâ tului posibilitatea plății eșalonate a datoriei ce rezultă din facturile
emise în perioada decembrie 2013 -februarie 2015, iar potrivit chitanțelor depuse la dosar
acesta își respectă angajamentul, achitînd lunar suma de 87,34 lei, după ce la 16.02.2015
achită suma de 300 lei reprezentînd valoarea facturilor emise în perioada mai 2013 -noiembrie
2013 (verso fila 65).
-Din chitanțele depuse la filele 6 7-68 (față verso), rezultă că pârâ tul debitor respectă
angajamentul de plată, achitînd lunar suma de 87,34 lei, iar la 26.03.2015 achită inclusiv
factura din luna curentă, așa cum se întîmplă și în lunile următoare, dovada fiind chitanțele
depuse la dosar, motiv pentru care, potrivit dis pozițiilor particulare 1502 cod civil, există
prezumția executării prestațiilor periodice , pînă la proba contrară, așa cum părțile au
convenit .
-În aceste condiții, instanța apreciază că reclamanta era oblig ată să dovedească faptul că
pârâtul nu a achitat una din ratele lunare convenite, situație în care avea posibilitatea acț ionării
în instanță a acestuia.
-În speța de față, la data de 30.04.2015 cînd reclamanta a promovat prezenta cerere, pârâ tul
executase la zi obligație de plată a ratei convenite de părți, precum și de plată a facturii din
luna respectivă.
-Fiind în prezența unei obligații afectată de termen (din angajamentul de plată din 16.02.2015
pârâtul trebu ia să achite debitul aferent perioadei decembrie 2013 -februarie 2015 în rate
lunare a cîte 87,34 lei, începînd cu martie 2015 pînă în octombrie 2015), potrivit disp. art.
1411 cod civil, acesta profită debitorului, iar potrivit disp art. 1414 cod civil, ce ea ce este
datorat cu termen nu se poate cere înaintea împlinirii acestuia.
-Față de aceste considerente, instanța urmează să respingă cererea reclamntei ca neîntemeiată.

Astfel,instanța hotărăște:
Respinge cererea formu lată de reclamanta S.C. C de A Târgoviște – Dâmbovița S.A, cu
sediul în Tâ rgoviște, 50, județul Dâmbovița, în con tradictoriu cu pârâtul S C , domiciliat în
Târgoviște, județul Dâmbovița. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la
comunicare.Pronunțată în ședința publică din 12.10.2015.

47
 Prezumția de culpă

Conform vechiului C.civ.,art.1082,art.1199,art.1200,art.1202 ,pentru angajarea răspunderii
civile contractuale,reclamantul trebuie să facă dovada existenței creanței decurgând din
încheierea contractului.Prin nerespectarea de către p ârât a obligației de restituire a sumei
împrumutate,reclamantului i s -a produs un prejudiciu patrimonial cert,echivalent cu suma de
bani nerestituită și cu lipsa de folosință a acesteia.
În cazul nerespectării obligației contractuale este prezumată culpa pârâtului,acesta trebuind
să facă dovada unei cauze exoneratoare de vinovăție.

Jud.Sect. 2 București,s.civ.,sentința nr.10478 din 18 decembrie 2007 definitivă prin decizia
civilă nr.1567A din 25 noiembrie 2008 a Trib.București,s.a V -a., și irevocabilă pr in decizia
nr.200R din 7 aprilie 2009,a C.A.București, s. S IX -a civ. Și de propr.int.,nepublicată:

Prin cererea înregistrată la data de 12.06.2007,pe rolul Judecătoriei Sector 2 București sub
nr.6692/300/2007,reclamantul A.M. a chemat în judecată pâr âtul N.D., solicitând instanței
obligarea acestuia la plata sumei în cuantum de 107.300 USD,cu titlu de sumă împrumutată și
a dobânzii legale aferente,cu cheltuieli de judecată.Ulterior,cuantumul dobânzii legale a fost
precizat la 15.969,54 lei.
În motiv area cererii,reclamantul a arătat că la data de 06.05.2006 a împrumutat pârâtului
suma de 107.300 USD, cu termen de restituire la data de 15.12.2006,astfel cum rezultă din
convenția de împrumut.Termenul scadent a fost depășit,pârâtul refuzând restituirea s umei
împrumutate,deși a fost notificat prin intermediul executorilor judecătorești,nefiind respectat
nici noul termen convenit cu pârâtul pentru restituirea împrumutului la data de
04.06.2007,astfel cum rezultă din procesul -verbal încheiat la data de 03.05 .2007.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat cenzurarea pretențiilor reclamantului,la
suma în cuantum de 36.500 usd,arătând că a împrumutat în timp mai multe sume de bani de
la reclamant,dintre care unele au fost restituite,rămânând suma mai sus -menționată.
Prin sentința civilă nr.104781/18.12.2007,pronunțată de Judecătoria Sectorului 2
București,Secția civilă,s -a admis cererea precizată,fiind obligat pârâtul la plata către reclamant
a 107.300 USD,în echivalent în lei la cursul B.N.R. di n data efectuării plății,cu titlu de sumă
împrumutată,precum și a sumei în cuantum de 15.969,54 lei reprezentând dobândă
legală,respectiv la 5.988,54 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre ,prima instanță a reținut că,între reclamantul M.A.,în
calitate de împrumutător și pârâtul N.D.,în calitate de împrumutat,s -a încheiat în data de
06.05.2006 un contract de împrumut,constatat prin înscris sub semnătură privată,datat și
semnat de către ambele părți,prin care reclaman tul a împrumutat pe pârât cu suma în cuantum
de 107.300 USD,pârâtul având obligația restiturii acestei sume în mod eșalonat la data de
15.07.2006 -15.000 euro,la data de 15.09.2006 -20.000 euro și la data de 15.12.2006 -diferența
la zi.
Instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile
contractuale,reclamantul făcând dovada existenței creanței decurgând din încheierea
contractului de împrumut constatat prin înscrisul sub semnătură privată depus la do sar și din
procesul -verbal întocmit la data de 03.05.2007 de B.E.J B.C.,semnat de ambele părți.Prin

48
nerespectarea de către pârât a obligației de restituire a sumei împrumutate,reclamantului i s -a
produs un prejudiciu patrimonial cert,echivalent cu suma de bani nerestituită și cu lipsa de
folosință a acesteia.Pârâtul nu a făcut dovada unei cauze exoneratoare de vinovăție cu privire
la nerespectarea obligațiilor contractuale,culpa acestuia fiind prezumată.Mai mult,prin
răspunsul pârâtului la întrebarea nr.6 d in interogatoriul propus de către reclamant,acesta a
recunoscut că,după întâlnirea în fața executorului judecătoresc,nu a mai efectuat nici o plată
către reclamant.
Având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile contractuale,prima
instanță a admis și cererea de acordare a sumei reprezentând dobânda legală,potrivit
dispozițiilor art.1088 C,civ., iar în raport de faptul că pârâtul a căzut în pretenții,acesta a fost
obligat la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuant um de 5.988,54
lei,reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.7

 Prezumția efectuării în termen a actelor

Sentința civilă nr.xxxx din Camera de Consiliu de la 18 Decembrie 2015 ,Judecătoria
sectorului 2 București.

Pe rol judecarea cauzei c ivile, având ca obiect cerere de valoare red usă, privind pe
reclamanta U A SA în cont radictoriu cu pârâtul P A M .
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 14.12.2015, fiind
consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre,
dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data
de 18.12.2015, când instanța,deliberând asupra cauzei civile de față, constată urmatoarele:

Prin cererea de chemare in judecată înregistrată la data de 16.06.2015 pe rolul J udecatoriei
Sectorului 2 Bucureș ti sub nr. X, reclamanta S.C. U A S.A., în contradictoriu cu pârâtii P C si
P A M, a solicitat instanței ca, î n pro cedura cererii de valoare redusă, să oblige pârâț ii la plata
sumei de 1.779,75 lei, reprezentâ nd îndemnizația de asigurare plătită, a dobânzii legale
calculată de la data de 13.06.2012 si până la data achită rii integrale a debi tului, cu cheltuieli
de judecată .
În motivarea cererii, î n esență, recla manta arată că , la data de 14.04.2012, a avut loc
inundarea apartamentului nr. 8 din imobilul sit uat in Bucuresti, proprietari C O L si C C A .
Din înscrisuri rezultă că apartamen tul a fost inundat urmare defecț iunii provoca te de o avarie
pe coloana de apă rece, evenim entul fiind confirmat de Asociaț ia de Proprietari, consta tarea
daunelor fiind efectuată de inspectorul de daune al reclamantei.
Apartamentul era asigurat fac ultativ la societatea reclamantă prin contractul de asi gurare nr.
ASL xxxxxx, astfel că, la data de 18.04.2012, a fost desc his dosarul de dauna nr. xx .
În baza ac estui contract, reclamanta a plătit că tre asigurat suma de 1.779,5 lei conform
ordinului de plata nr. 2282 din 13.06.2012.

7 Mihaela Paraschiv Prezumțiile în materi e civilă,Prezumțiile legale relative,Practică j udiciară, Ed.Hamangiu
2010,pag.42

49
În drept, au fost invocate art. 2210, art. 1357 – 1371 C.civ., art. 1025 si urm. C.proc.civ.,
Ordonanta nr. 13/2011, Legea nr. 136/1996, Legea nr. 230/2007.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 50 lei.În susț inerea cere rii au fost anexate, in copie,
înscrisuri.Reclamanta a solicitat să nu aibă loc o dezbatere o rala.
La data de 27.08.2015, pârâtul P A M S a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția
lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului P S C, excepția prescripției dreptului
material la acțiune ș i, pe f ond, respingerea ca neintemeiată a cer erii.
Referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului P S C, pârâtul arată
că domnul P S C a decedat la data de 23.05.2015.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, pârâ tul afirm ă că termenul de
presc ripție a început să curgă de la data de 28.05.2012, când î ntinderea pagubei a fost
cunoscută, iar dacă s-ar admite ca acest termen ar începe să curgă de la data plății ar însemna
ca, prin subrogări sucesive, efectuate înainte de î mplinirea termenului de pr escripție, acesta nu
s-ar împlini niciodată .
Referitor la fondul cauzei, pârâtul menționează că ș i imobilul proprietate a sa este asigurat
facultativ la Allianz Țiriac A S.A. prin poliț a de asigurare nr. ARM xxxxxxxxx/14.06.201 1,
astfel că reclamanta trebuia să se îndrepte î mpotriva asiguratorului.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.Analizând lucrările din dosar, instanța reț ine
urmatoarele:

Referitor la calitatea de creditor a reclamantei:

-În temeiul art. 2210 C.civ. si art. 22 di n Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în
România, societatea de asigurare, în speță reclamanta, s -a subrogat î n drepturile asiguratului
sau contra celui răspunză tor de producerea pagubei.
-Subrogația î n drepturile cred itorului, prin plata cre anței, este un mod de transmitere legală
sau convențională a dreptului de creanță, cu toate garanțiile si accesoriile sale, către un terț,
care a plătit pe creditorul inițial, î n locul debitorului.
-Instanța reține că, î ntre reclama ntă ș i proprietari i apar tamentului avariat, există contractul de
asigurare – polița de asigurare nr. ASL xxxxxx, valabil la data producerii evenimentului
asigurat, iar aceasta, la data de 13.06.2012, a achitat î n inte gralitate contravaloarea
reparaț iilor, respectiv 1.779, 5 lei co nform ordinului de plată nr. 2282.
-În speța dedusă judecății, dreptul născut î n patrimoniul as iguratei este un drept de creanță ,
care s -a transmis prin plata efectuată de că tre asigurator persoanei asigurate, acesta fiind un
caz de subrogație legală, care operează de drept.

Referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului P S C

-Excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond, peremptorie și
absolută .
-Capac itatea procesuală de folosință este una di n condițiile de exercitare a acțiunii civile,
condiție care trebuie să existe la momentul i ntroducerii cererii de chemare în judecată .
-Potrivit art. 56 – Capacitatea procesuală de folosință – C.proc.civ.: (1) Poat e fi parte în
judecată orice persoană care are folosinț a drepturilor civile. (2) Cu toate acestea, pot sta î n

50
judecată asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite
potrivit legii. (3) Lipsa capacităț ii proce suale de folosință poate fi invocată î n orice stare a
procesului. Actele de procedură î ndeplinite de cel car e nu are capacitate de folosință sunt
lovite de nulitate absolută .
-Potrivit art. 34 C.civ.: Capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei de a avea drepturi si
obligaț ii civile.
-Potrivit art. 35 C.civ.: Capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată
cu moartea acesteia.
-La data de 23.05.2015, pârâ tul a decedat conform certificatului de deces depus la dosar.

Având în vedere argumentele susmenționate, instanța va admite excepția lipsei capacității
procesuale de folosință a pârâtului P S C și va respinge cererea î n contradicto riu cu acesta ca
fiind formulată î mpotriva unei persoane lipsite de capacitate proce suală de folosință .

Referitor la excepția pr escripției dreptului material la acț iune:

-Potrivit art. 2.500 – Obiectul prescripț iei extincti ve – (1) Dreptul material la acț iune, de numit
in continuare drept la acț iune, se stinge prin prescripție, dacă nu a f ost exercitat î n termenul
stabilit de lege.
-Potrivit art. 2517 C.civ. – Termenul gener al de 3 ani – Termenul prescripției este de 3 ani,
dacă legea nu prevede un alt termen.
-Raportat la aceste dispoziții legale, instanța reține că , dreptul material la acțiune este supus
extincției după î mplinirea termenului gene ral de 3 ani de la de la data când cel pă gubit a
cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască atât paguba, cât și pe cel răspunză tor de producerea
acesteia, adică de la dat a când sunt identificate două din elementele constitutive ale
răspunderii civile delictuale (autorul conduitei ș i prejudiciul cauzat de acesta).
-În același timp, instanța reține că, în limita îndemnizației de despăgubire plătită asiguratului,
asiguratorul are dreptul de a exercita regresul stabilit legiuitor prin prev ederile ar t. 22 din
Legea nr. 136/1995, respectiv art. 2210 C. civ., prin subrogarea în dreptul de despăgubire
îndemnizat al persoanei vătămate asigurate. Având în vedere că îndemnizaț ia de asi gurare
înlocuiește, în parte sau î n tot, dreptul subiectiv de creanță la reparație al persoanei păgubite,
dreptul material la acțiunea î n regres al asiguratorului se naște pe cale de subrogație legală .
-Dreptul de creanță născut î n patrimoniul asiguratorul ui persoanei vătă mate este ide ntic cu cel
al acesteia din urmă , astfel cu m prevede ar t. 1593 C.civ. (“(1) Oricine plătește î n locul
debitorului poate fi subrogat î n drepturile creditorului, fără a putea însă dobândi mai multe
drepturi decâ t acesta. (2) Sub rogația poate fi convențională sau legală .”).
-Însă, potrivit art. 1597 C .civ. – Efectele subrogației – Subrogația îș i produce efectele din
momentul plății pe care terțul o face î n folosul creditorului, ceea ce înseamnă că dreptul
material la acțiunea în regres se naște la data efectuării plății, adică atunci când subrogația a
produs efecte, dată care, în cazul de față , este 13.06.2012.
-În ceea ce privește î mplinirea termenului de prescripție, instanța reține că acesta este un
termen de drept substanț ial, reglementat de art. 2.552 C.civ. – Termenul stabil it pe săptămâni,
luni s au ani – “(1) Când termenul este stabilit pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în
ziua corespunzătoare din ultima săptămâ na ori luna sau din ultimul an.”

51
-Instanța reține că data de 13.06.20 15 a fost sâmbătă , iar prima zi lucratoare a f ost luni,
15.06.2015, respectiv cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 15.06.2015 la
oficiul poștal conform ștampilă aplicată pe plicul af lat la dosarul cauzei, astfel că sunt
incidente dispozitiile art. 181 alin. 2 C.proc. civ. – Calculul termenelor – “Când ultima zi a
unui te rmen cade într -o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare
care urmează ” si art. 2556 C.civ. – Prezumția efectuării î n termen a actelor – “(1) Câ nd
termenul este st abilit pe săptămâni, luni sau ani, el s e împlinește în ziua corespunzătoare din
ultima săptămână ori lună sau din ultimul an.”
-În baza consider entelor expuse anterior, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția
prescripției dreptului material la acț iune invocată de pârâ t.

Referitor la condițiile ră spunderii civile d elictuale pentru fapta proprie în persoana pârâ tului:

-Potrivit art. 1357 C.civ. – Condițiile ră spunderii – (1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu
printr -o faptă ilicită, săvârșită cu vin ovăție, este obliga t să î l repa re. (2) Autorul prejudiciului
răspunde pentru cea mai ușoara culpă .
-Potrivit art . 1381 C.civ. – Obiectul reparației – (1) Orice prejudiciu dă dreptul la reparaț ie.
-Instanța reține că, în adeverința emisă de Asociaț ia de Pro prietari s -a menționat că, în data de
14.04.2012, î n jurul orei 18:30, pe plafonul și pereții băii, holului ș i dormitor ului
apartamentului 8 etaj 2 a început să curgă apă provenind de la instalația sanitară sau de
alimentare c u apă a apartamentului nr. 12, deteriorând plafonul băii, holului și dormitorului
adiacent băii, instalaț iile electrice afe rente care sunt impracticabile și la data emiterii
adeverinței, precum și ușa de acces î n baie deter iorate iremediabil ca urmare a î mbibării cu
apă provenind din apartamentul 1 2; proprietarii apartamentu lui nr. 12 sunt domnii P S C și P
A M.
La data de 18.04.2012, a fost î ncheiat procesul verba l de constatare a daunelor de că tre
inspectorul de specialitate al reclam antei, prin care s -a stabilit că apartamentul asigurat a fost
inundat de la apartamentul situat la etajul superio r, iar daunele produse constau în: toc umflat,
ușă baie si pervaz, hol mic baie, tavan baie.
Instanța reține că reclamanta a depus dov ada prejudiciului cauzat de pârât asiguraților săi,
respectiv devize de lucrări, factură fiscală nr. 25 din 18.05.2012, factura fiscal ă nr. 3890 din
22.05.2012, chitanț a nr. 167/22.05.2012.
Având în vedere apărările formulate de pârâ t referitor la fondul c auzei, instanța precizează că
acestea nu sunt întemeiate, având în ved ere că asigu ratorul de asigurare facultativă nu poate fi
chemat direct în judecată în cadrul unei acțiuni în regres, ră spunderea persoanei vinovate de
producerea prejud iciului nefiind sub sidiară aceleia a propriului asi gurator de asigurare
facultativă de b unuri. Această ipoteză se aplică numai în situația asigurării obligatorii de
răspundere civila auto, existând o normă legală expresă î n acest sens, respectiv art. 64 din
Normele privind a sigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin
accidente de vehicule.
În cazul asigură rii facultative de bunuri, asiguratorul are obligația de a achita îndemnizația
numai ulterior comunicării de că tre asigurat a producerii riscu lui asigurat în termenul prevăzut
în contractul de asigurare, astfel cum prevede art. 2207 alin. 1 si 2 C.civ. – Comunicarea
producerii riscului asigur at – “Asiguratul este obligat să comunice asiguratorului producerea

52
riscului asigurat, în termenul prevă zut în contract. În caz de neîndeplinire a obligației
prevă zute la ali n. 1, asiguratorul are dreptul să refuze plata îndemnizației, dacă din acest
motiv nu a putut determina cauza pro ducerii evenimentului asigurat și î ntinderea pagubei.”
Așadar, instanț a apreciază că reclamanta a făcut dovada antrenării răspunderii civile
delictuale a pârâtului, respectiv a îndeplinirii condițiilor acesteia – existența unei fapte ilicite,
existența prejudiciului, existența unei legă turi de cauzalitate dintre fapta ș i prejudi ciu și
vinovația pârâtului, precum ș i a valorii prejudiciului.

În ceea ce privește dobânda legală, instanța reține că , potrivit art. 1381 al in. 2 C.civ., dreptul
la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi
valorificat imediat, iar potrivit art. 1386 alin. 1 C.civ., r epara rea prejudiciului se face în
natură, prin restabilirea situației anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putință ori dacă victima
nu este interesată de reparația în natură , prin plata unei desp ăgubiri, stabilită prin acordul
părților sau, în lipsă, prin ho tărâre judecăto raească .

Prin urmare, pârâtul are obligația de a plă ti daune moratorii pentru neachitarea con travalorii
avariilor, reprezentând dobânda legală, fiind aplicabile dispoziț iile de drept comun î n materie,
respectiv O.G. nr. 13/2011. Conform ar t. 2 si art. 3 alin. (2) d in O.G. nr. 13/2011 privind
dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru
reglementarea unor măsuri financiar -fiscale î n dome niul bancar, ”în cazul în care, potrivit
dispoziț iilor legale sau pr evederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi, și în
absența stipulaț iei ex prese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală
aferenă fiecă reia, rata do bânzii lega le remuneratorii fiind stabilită la nivelul ratei do bânzii de
referință a Băncii Naționale a Româ niei.

În baza consider entelor expuse anterior, instanța apreciază că, în speța de fată, este angajată
răspunderea civilă delictuală a pârâtului ș i, pe cale de consecintă, va admite în parte cererea și
va oblig a pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.779,75 lei, reprezentâ nd co ntravaloare
prejudiciu, precum și la plata dobâ nzii legale penalizatoare calculată de la data achitării
despăgubirii și până la data resti tuirii efective a acesteia de către pârâ t.

Referi tor cererii privind obligarea pârâ tului la plata cheltuielilor de judecată :

-Potrivit art. 453 alin. 1 C.proc.civ. coroborat cu art. 451 alin. 1 C.proc. civ., î n baza cererii
reclamantul ui, dacă la dosar există dovada cheltuielilor efective confo rm art. 452 C.proc.civ.,
instanța poate obliga pârâtul la plata că tre recla mant a cheltuielilor de judecată .
-Constatând că la dosarul cauzei există dovada în acest sens depusă de reclamant ă, instanța
urmează să oblige pârâtul la plata către reclamantă a c heltuielilor de judecată constând în taxa
judiciară de timbru (50 lei).

Astfel,instanța hotărăște:

-Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului P C .

53
-Respinge cererea în contradictoriu cu pârâtul P C , cu domiciliul în sector 2, B ucurești,
formulată î mpotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință .
-Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acț iune.
-Admite î n parte cer erea privind pe reclamanta U A SA, cu sediul în sector 1, Buc urești, __ .
25 în contradictoriu cu pârâtul P A M , cu domiciliul în sector 2, Bucureș ti,
-Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.779,75 lei, reprezentâ nd co ntravaloare
prejudiciu, precum și la plata dobâ nzii leg ale penalizatoare calculată d e la data achitării
despăgubirii și până la data resti tuirii efective a acesteia de către pârâ t.
-Obligă pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară
de timbru (50 lei).

Cu drept de apel in terme n de 30 zile d e la data comunicării. Cererea de apel se depune la
Judecă toria Sectorului 2 Bucuresti.
Pronunțată, astă zi, 18.12.2015, prin punerea soluției la dispoziția părț ilor prin mijlocirea
grefei instanț ei conform art. 396 alin. 2 C.proc.civ.8

II.Prezumtiile ju diciare sau simple
1.Sentința civilă nr.xxxx din ședința publică de la 23 Septembrie 2015.Judecătoria Craiova.
Pretenț ii
Pe rol judecarea cauzei civil e privind pe reclamanta O T și pe pârâta D A , având ca obiect
pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat Ș S , pentru r eclamantă și
martorul F S D , propus de reclamantă, lipsă fiind părțile.Procedura legal îndeplinită. S -a
făcut referatul cauzei de către grefier , după care:
Avocat Ș S , pentru reclamantă, depun e la dosar interogatoriu pentru pârâtă și solicită
aplicarea disp. art. 358 N.C.P.Civ.
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale cu martorul F S D , propus de
reclamantă, sub prestare de jurământ, in conf. cu disp. art. 318 -323 N.C.pr.civ. , declarația
acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Instanța, constatând că probele încuviințate au fost administrate declară cercetarea procesului
încheiată conform art. 244 N.C.Pr.civ. și potrivit art. 392 N.C.Pr.civ. desch ide dezbaterile în
fond.
Avocat Ș S , pentru reclamantă , având cuvântul, solicită admiterea acțiunii, obligarea
pârâtei la restituirea sumei de 4300 lei care i -a fost împrumutată, cu cheltuieli de
judecată în ceea ce privește ta xa judiciară de timbru.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 N.C.Pr.civ. instanța declară dezbaterile în fond
încheiate și reține cauza spre soluționare.
Instanța d eliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

8 www.rolii.ro

54
Prin cererea î nregistrată sub nr. X , la data de 24.02.201 5, pe rolul Judecătoriei C,
reclamanta O T a che mat în judecată pârâta D A , pentru ca prin hotărârea ce se va
pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4300 lei, reprezentând
sumă pe care i -a dat -o acesteia cu titlu de împrumut și care urma să fie restituită la data
de 01.12.2013.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în perioada martie 2012 – martie 2013, a
împrumutat pârâtei D A diverse sume de bani, suma totală ridicându -se la valoarea
de 4300 lei. Cu aceste ocazii nu a încheiat un contract de împrumut în formă scrisă,
dar în numeroase rânduri, după aceea, a purtat discuții cu pârâta, solicitându -i să-i
restituie banii împrumutați.
Reclamanta a mai arătat că într -una din aceste ocazii a încheiat cu pârâta ulterior,
un înscris prin care aceasta recunoaște că sumele împrumutate se ridică la valoarea
totală de 4300 lei și se angajează să returneze întreaga sumă până la data de 01.12.2013,
însă pârâta nu a respectat nici această dată de restituire a sumei, cu toate că în
numeroase rânduri i -a solicitat acest lucru. Prin urmare, reclamanta a arătat c ă pârâta nu și –
a îndeplinit obligația de restituire a sumei izvorâtă din contractul de împrumut.
În drept, reclamanta și -a întemeiat cererea pe disp. art. 2158 și urm. NCC.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisul sub semnătură privată din data
de 08.09.2013, sesizarea că tre Secția 1 Poliție C înregistrată sub nr. xxxxxx/18.09.2013.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, proba
cu interogatoriu și proba testimonială, în cauză fiind audiat martorul F S D .
Pârâta, deși i s -a comunicat cererea de chemare în judecată și a fost înștiințată cu privire la
obligațiile prevăzute de art. 201, alin. (1) coroborat cu art. 205 și sancțiunile reglementate de
art. 208 și art. 254, alin.(1) și (2) din C. proc. civ. nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului în prisma dispozițiilor legale aplicabile instanța reține
următoarele:
-Prin acț iunea formulată, reclamanta O T a invocat existența u nui raport juridic obligațional
între pârâta D A, pe de o parte, si reclamantă , pe de alta parte.
-Respectivul raport obligaț ional a fost generat potrivit susț inerilor reclamantei prin remiterea
de către aceasta pârâtei a sumei de 4 300 lei, cu titlu de î mprumut.
-Reclamanta a depus la dosarul cauzei un înscris, întocmit la data de 08.03.2013( aflat la fila 9
din dosar), reprezentând o declarație dată și semnată de către pârâta, prin care aceasta
recunoaște împrumutul acordat în cuantum de 4300, restituir ea căruia urmând a fi efectuată la
data de 01.12.2013.
-Referitor la înscrisul menționat, instanța reține că acesta nu constituie p rin el însuși un
mijloc de probă suficient, având în vedere că înscrisului ii lipsesc anumite cerințe pentru a
avea valoare a probantă a un ui înscris sub semnătura privată , având calitatea de a înlătura
impedimentul legal cu privire la admisibilitatea probei testimoniale peste o anumita valoare a
pretenției litigioase izvorând dintr -un act juridic, poate fi completat cu martori sau prezumtii
judiciare.
-Având în vedere acesta situația de exceptie privind instanț a, în temeiul art 309m alin.4, pct 2
C.proc. civ, raportat la art. 310 C poc.civ. a încuviințat și administrat proba testimonială
precum ș i proba constând în interogatori ul parâtei.

55

-În administrarea si îndeosebi în aprecierea probelor instanța pornește de la dispozițiile art.
249 C.civ potrivit că rora ce l ce face o susținere trebuie să o dovedească .
-Ca atare, în cauza de față reclamantei îi revine sarcina probei ( onus incumbit actori) atât cu
privire la încheierea unei convenț ii având ca obiect împrumutul in tervenit între aceasta si
pârâtă precum ș i remiterea sumei de 4300 lei catre pârâta D A , urmând ca doar subsecvent
dovedirii acestor aspecte, pârâta, prin rasturnarea sarcinii probei , să facă dovada restituirii
sumei respective.
-În contextul probatoriului administrat, instanța are în vedere atât semnificația fiecărei probe
administrate dar mai ales aptitudinea acestora de a face nu doar probabil dar si c ert faptul
juridic alegat de recl amante , respectiv învoiala parț ilor privind împrumutul si remiterea sumei
cu acest titlu catre pârâtă.
-Astfel, privitor la înscrisul existent la dosar instanța reține ca declarația dată de către pârâtă la
data de 08.03.20 13 poat e constitui un început de dovadă scrisă care sa aibă aptitudinea de a fi
completată cu alte probe.
În ceea ce privește declarația martorului F S D audiat în cauză, instanța analizând susținerile
martorului, constată că deși nu pot fi identificate elemente de natură să releve probarea unor
fapte conexe privitoare la remiterea sumei, martorul a asistat la evenimentul întocmirii
declarației scrise, analizate mai sus, car e poate fi considerat o recunoaștere de că tre pârâtă a
datoriei respective.
Astfel, instanța apreciază că declarațiile martorului ca fiind probe indirecte susceptibile de a
face veridic raportul obligaț ional invocat d e reclamantă, având în vedere că martorul a asistat
la anumit fapt din care ar putea fi dedu să o recunoaștere de că tre pârâtă a faptului alegat de
reclamantă.
Privitor la proba cu interogatoriul pârâtei, având în vedere neprezentarea nejustificată a
acesteia de la administrarea probei cu interogatoriul , în conformitae cu dispozițiile art.358
C.proc.civ. această împrej urare poate fi considerată ca fiind mărturisire deplină a faptelor
alegate de reclamantă.
Față de probele administrate în cauză din care rezultă elem ente cu valoare probatorie certă în
sensul existenț ei unui împrumut în tre reclamantă si pârâtă instanț a apreciază că pretenț iile
reclamantei sunt întemeiate, urmând a admite acțiunea în pretenții și a obliga pârâta la plata
către reclamantă a sumei de 4 300 lei, reprezentând împrumutul nerestituit.
Totodată potrivit art. 453 C.pr.civ, dată fiind culpa proce suală a pârâtei i nstanța o va obliga,
la plata că tre reclamantă a sumei de 306 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în
contravaloarea taxei judiciare de timbru achitate.
Astfel ,instanța hotărăște:
Admite acțiunea în pretenții formul ată de re clamanta O T, împotriva pârâtei D A.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4 300 lei, repre zentând împrumutul
nerestituit.

56
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 306 lei.9
2.Sentința civilă nr. 295/2016 din ședința publică de la 03 Mai 2016.Tribunalul Bacău.

Pe rol judecarea cauzei F privind pe debitor G B SA și pe intimat P ADM.JUDICIAR
MK I S , având ca o biect alte cereri RIDICARE D__ DE ADMINISTRARE

Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de
18.04.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte
integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a a mânat
pronunțarea la data de 25.04.2016, dată la care din aceleași motive a amânat
pronunțarea pentru 3.05.2016 când a hotărât următoarele:
Prin cererea formulată la data de 22.03.2016 G B SA a solicitat ridicarea dreptului de
admin istrare.
În mot ivarea cererii s -a arătat că există pierderi continue din averea debitorului cauzate de
incheierea unor acte frauduloase și că activele societăț ii nu mai permit realizarea unui plan
rațional de activitate.
În drept au fost invocate dispozitiile art. 85 alin.5 din legea 85/2014 .
Administratorul judiciar a depus co ncluzii la dosar prin care a arătat că în timpul perioadei
de observație administratorul special a înstră inat unele bu nuri mobile in valoare de x lei,
solicitâ nd ridicarea dreptului de a dministrare . La dosarul cauzei au fost depuse î nscrisuri .
Analizând cererea,instanța constată că potrivit art.85 alin.5 din legea 85/2014 ”Creditorii,
comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecătorului -sindic o
cerer e de a se ridica debitorului dreptul de administrare, cu condiția dovedirii pierderilor
continue din averea debitorului sau lipsa probabilității de realizare a unui plan rațional de
activitate.”
Deși legea nu defineș te ce se ințelege prin ”pierderi con tinue din averea debitorului”, în mod
logic, față de scopul mă surii ridică rii dreptului de administrare, acestea trebuie să se refere la
anumite acte sau fapte juridic e concretizate asupra activului și de natură să afecteze fie
realizarea planului de reorg anizare, fie î ndestularea creditorilor(ulterior începerii lichidă rii).
În cauză instanța constată că administratorul special a înstrăinat bunuri ale societăț ii, de
natura mijloacelor de producție, î n valoare d e x lei.În acest sens trebuie observat că
înstrăinările de bunuri nu atrag î n mod obligatoriu ridicarea dreptul ui de administrare, legea
permițând în condiț iile art.8 7 efectuarea actelor de dispoziț ie.
Totuși, î n speță trebuie observat că vânză rile au privit bunuri necesare desfășurării activității
societății, fapt de natură să ridice dubii asupra intenț iei debitoarei de a formula un plan de
reorganizare.Mai mult administratorul spec ial nu a indicat motivele instrăină rilor

9 www.rolii.ro

57
respectivelor bunur i, justificarea economică a acestor vânzări.Or în aceste c ondiț ii instanța va
reține, pe baza unei prezumț ii simple , că actele de vânzare afectează atâ t posibilitatea de
realiza re a planului de reorganizare cât și î ndestularea creditorilor.
Prin urmare instanța va constata că activul societăț ii(sub forma mijloa celor necesare
desfășurării activităț ii) s-a redus, motiv pentru care va admite cererea .
Astfel,instanța hotărăște:
Adm ite cererea formulată de G B SA, cu sediul în ales în Bucurest i, la cab. av.N, T, M, O S –
DN1, .69 -71, V Business Park, sector 110

3.Decizie n r. 124/2017 din ședință publică de la 08 Februarie 2017.Curtea de Apel Bacău.
Pretenții
La ordine a venit spre soluționare apelul ci vil promovat de apelanta E ROMÂNIA A R SA –
AGENȚIA D P – Voluntari, Șoseaua București Nord, nr. 10, Global C ity Business Park,
județul Ilfov , împotriva sentinței civile nr.533 din 28.12.2015 pronunțată de Tribunalul Ba cău
în dosarul nr. X în contradictoriu cu intimatul C V – Iași și intimatul – intervenient B F E –
com. Sascut .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat F L pentru intima t, lipsă fiind
celelalte părți. Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că s -a depus prin compartimentul
arhivă relațiil e solicitate de către instanță.Avocat F L pentru intimat depune delegație de
substituire.
Instanța constată că la fl. 43 – 47 dosar a fost depusă cererea de apel cu semnătura în original
de către apelantă astfel cum i s -a pus în vedere prin adresa aflată la fl. 37 dosar.
La fl. 41 dosar de as emenea apelanta – reclamantă față de adresa emisă de către instanță la fl.
37 dosar – a precizat cuantumul cu care solicită diminuarea daunelor morale res pectiv suma
contestată în apel. Apelanta – reclamantă la fl. 42 dosar a depus ordinul de plată de achit are a
taxei judiciare de timbru în cuantum de 1457 lei.
Cu privire la cele precizate la fl. 41 dosar de către apelanta – reclamantă la aliniatul 3 din
această cerere, prin care apelanta arată că înțelege să conteste și modul de acordare a dobânzii
legale , Curtea constată că acest motiv de apel nu se regăsește în motivele de apel formulate în
termenul legal de declarare și motivare a apelului prin cererea de la fl. 4, – 8 dosar, acest
motiv nou de criticare a sentinței primei instanțe excedând astfel cadru lui procesual stabilit
prin cererea de apel.
Instanța având în vedere în acest sens și dispozițiile art. 470 alin.1 și 3 și dispozițiile art. 477
alin.1 Cod pr.civilă dispoziții procedurale în considerarea cărora instanța urmează a analiza
apelul doar cu privire la motivele de apel formulate în termen prin cererea de apel aflată la fl.
4 – 8 dosar.

10 www.rolii.ro

58
La solicitarea instanței reprezentantul intimatului arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat instanța const ată cauza în stare de judecată și
acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat F L pentru intimat având cuvântul solicită respingerea apelului ca netemeinic și
apreciază că este vorba de imparțialitate. Dispozițiile art. 292 cod pr.civilă se referă la probe
unde erau obligatorii pe alin.1 și nu s -au depus probe la dosar pe alin.2 al. aceluiași articol și
că pe despăgubirile morale nu au fost depuse probe la dosar. Având în vedere ce s -a susținut
prin motivele de apel de către apelantă la dosar nu există nicio probă depusă decât cele
administrate la instanța de fond. În concluzie solicită respingerea apelului ca netemeinic cu
cheltuieli de judecată conform chitanței de plată a onorariului de avocat pe care o depune la
dosar.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându -se la deliberare.

Curtea ,deliberând asupra apelului declarat,constată următoarele:
Prin sentința civilă 533/28.12.2015 pronunțată de Tribunalul Bacău s -au dispus ur mătoarele:
Admiterea în parte a cererii formul ate de reclamantul CIOVĂR V cu domiciliul ales la
Cabinet Avocat R I E cu sedi ul în Iași parter jud. Iași în contradictoriu cu pârâta E R A R
S.A.(C.U.I.xxxxxxx) cu se diul în City Busin ess Park nr. 10 și cu intervenientul forțat B F -E.
Obligarea pârâtei către reclamant la plata ur mătoarelor despăgubiri:
a)1000 lei, daune materiale;
b)100.000 lei, daune morale.
Despăgubirile se actualizează cu indicele ratei inflației socotite pentru pe rioada 28.07.2013 –
data plății.
Obligarea pârâtei către reclamant la plata dobânzii legale a ferente despăgubirilor,calculată
din ziua de 28.07.2013 pana la data achitării integrale a acestora.
Respingerea ca neîntemeiate r estul pretențiilor.
Obligarea pârâtei către reclamant la 1000 lei,cheltu ieli de judecată proporționale. Pentru
pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rol ul Tribunalului Bacă u la data de
16.09.20 14 sub nr de dosar X reclamantul CIOVĂR V , prin.av. R I , în contradictoriu cu
pârâta E ROMÂNIA A -R S.A. și cu intervenientul forțat B F E , a solicitat instanței, ca, prin
hotărârea pe care o va pronunța, să dispună,cu cheltuieli de judecată, obligarea pârâtei la plata
următoarelor despăgubiri,actualizate cu dobanda BNR și rata indicel ui de inflație, calculate la
debitul principal de la 07.07.2012 și p ână la plata efectivă :
-10.000 lei,daune materiale,
-200.000 lei,daune morale.
Reclamantul a susținut următoarele: În fa pt la data de 07.07.2012,B F E , în timp ce
conducea autoturismul Dacia c u nr. de înmatriculare X , pe DJ119A, în localitatea Berești,

59
neadaptând viteza la condițiile de drum, a pierdut c ontrolul autovehiculului și a pără sit partea
carosabilă,accidentând pe reclamant,aflat pe podețul din beton din fața imobilului nr.600. În
urma evenimentulu i rutier Ciovăr V a suferit leziuni vindecabile în 25 -28 zile.Intervenientul
forțat a fost urmarit penal în dos.5624/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău
sub aspectul infractiunii de vătămare corporală din culpă -art.196 a lin.2,3 NCP, fin alizat cu
soluț ie clasare a cauzei prin aplicarea legii penal e mai favorabile.Reclamantul ințelege să iș i
îndrepte p retențiile direct împotriva pârâtei, raportat la împrejurarea că aceasta are calitatea de
asigurător RCA pen tru autoturismul condus de B F E .
Relativ la daunele materiale s -a aratat că reclamantul a suportat cheltuielile ocazionate în
perioada de spitalizare,costurile investigaț iilor medicale și a tratamentelor medicamentoase și
recuperatorii,precum și ale deplasă rilor către c entrele medicale de specialitate,fiind totodata
privat de câștigurile pe care le -ar fi realizat daca nu se afla în incapacitate de muncă.
Sub a spectul daunelor morale s -a susținut că Ciovăr V a suferit ș i un prejudiciu
nepatrimonial, î ndemnizabil,material izat prin suferințele fizice și psihice înd urate datorită
accidentului,nec esitând 25 -28 zile de îngrijiri medic ale;nici în prezent nu este refăcut,avâ nd
nevoie de medicație și aflându -se în imposibilitatea realizării treburilor gospodărești și a
activități lor zilnice.
A mai învederat reclamantul admisibilitatea capă tului de cerere privind dobânda legală și
indexarea cu rate indicelui de inflație întrucat dreptul de creanță se naște la momentul
producerii riscului asigurat și dobânda are o natură juridică d iferită de cea a actualizării
obligației cu rata inflaț iei.
În drept au fost invocate prev. art.9,art.49,art.50, art.54 alin. 2 din Legea 136/1995,
modificatĂ , art.24 alin.3, art.26 alin.1 lit.d, art.49 din Ordinul CSA 14/2011, art.1381 și
urm,art.1388,art.1391,art.1392 C.civ.,art.344,art.453 C.p.c.
În probațiune s -a cerut proba cu înscrisurile anexate acțiunii,proba cu martorul B L si proba
cu prezumț ii judiciare .Pârâta,legal citată,nu și -a făcut apărări.
Prima instanță a incuviințat recl amnt ului și a administrat proba cu î nscrisurile depuse la
dosaru l pricinii și proba testimonială cu declarația martorului B L , fiind atașat spre consultare
dosarul de urm ărire penală pomenit(în care s -a efectuat cercetarea locului faptei,au fost
atașate planșe foto,actul medic o-legal 2585/2013,a fost audiată persoana vătămată,suspectul B
și s-au atașat inscrisuri probatorii).
Tribunalul a reținut, în ziua de 07.07.20 13 intervenientul forțat B F E ,conducând au to Dacia
cu nr.X pe DJ 119A î n localitatea Berești, pe fond ul neadaptării vitezei la condiț iile de drum a
pierdut controlul autovehiculului părăsind partea carosabilă și accident ând pe reclamantul
Ciovăr V ,aflat pe podețul din beton din fața imobilului cu nr.600,producându -i un traumatism
cu contuz ie forte mâ na dreaptă și fractură bază metatarsian V,leziuni vindecabile in 25 -28 zile
de îngrijiri medicale conform actului medico legal nr. 2585/16.09.2013 emis de SML
Bacă u(f.22 d.u.p.).

60
Prin Ordonanța din 08.04.2014 dată în dos.5624/P/2014 al Parchet ului de pe lângă
Judecătoria Bacă u s-a dispus clasarea cauzei privind săvârșirea în accidentul din 07.07.2013
de catre B F E a infracțiunii de vătă mare c orporală din culpă a lui Ciovăr V,întrucâ t fapta nu
este prevăzută de legea penală.
Probatoriul admi nistrat demonstrează că reclamantul a fost v ictima unui accident de
circulaț ie produs de intervenientul forțat din vina sa exclusivă prin incălcarea normelor legale
privind adaptare a vitezei de deplasare la condiț iile de drum publice prev.în OUG 195/2002
rep și modif icat și în Regulamentul aprobat prin HG 1391/2006 modif icat.
Auto condus de intervenientul forț at,proprietatea numitului Ț D a făcut obiectul Poliței de
asigurare RCA emisă de pârâtă ,cu valabilitate 12.06.2013.
S-a reținut învestirea cu o acțiune in răspundere civilă contractuală a pârâtei -asigurator
RCA – față de terțul –reclamant prejudiciat prin accident,grefată pe răspunderea civilă
delictuală a intervenientului forțat -autor al accidentu lui- față de reclamant ul-victimă a
accidentului,cea ce inseamnă în speță că pentru a fi angajată răspunderea contractuală a
asiguratorului este necesară stabilirea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a
autorului accidentului.
Răspunderea civilă delictuală a aut orului față de victimă – ca formă a răspunderii juridice ce
constă în obligația pe care o are orice persoană de a repara prejudiciul pe care l -a cauzat
altuia – ia naștere numai prin cumu lul urmatoarelor condiții: faptă ilicită, prejudiciul, raportul
de cau zalitate dintre ele,precum și vinovăția autorului prejudiciului.
Ca efect al contractului d e asigurare constatat prin polița de asigurare în discuț ie, la
producerea riscului asi gurat -accident cu victime omeneș ti și daune m ateriale -devine efectivă
obligaț ia asigu rătorului de a despăgubi pe terțul victimă a accidentului produs de conducă torul
autovehiculului asigurat.
În drept, potrivit art.1 alin.2 din Normele puse in aplicare prin Ordinul CSA
14/2011,nemodificat,contractul de asigurare obligatorie de r ăspundere civilă pentru prejudicii
produse prin accidente de vehicule acoperă răspunderea civilă delictuală a proprietarului sau a
utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile produse unei terțe părți prin intermediul
vehiculului.
Reglementând întinde rea și natura prejudici ilor art.49 din legea 136/1995,în forma î n vigoare
la data incheierii poliț ei de asigurare RCA obligă asigurătorul să acorde despăgubiri,în baza
contractului de asigurare,pentr u prejudiciiile de care asigurații răspund față de terț e persoane
păgubite prin accidente de ve hicule și pentru cheltuielile fă cute de asigurați in procesul
civil,iar 26 alin.1 din aceleași norme,dezvoltând textul de lege,dispune că asigurătorul RCA
are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudi ciile suferite în urma
accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în
cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de
despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul
asigurat s -a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă
despăgubiri în formă bănească pentru:
a)vătămări corporale , inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;
b) pagube materia le;

61
d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.
S-a constatat că în cauză sunt intrunite elementele ră spunderii civile delictuale pentru fapta
proprie ale autorului -intervenient forțat,utilizatorul auto asigurat -care prin fapta sa ilicită și
culpabilă exclusi v- neadaptarea vitezei la condiț iile de drum -a provocat vătămarea corporală a
victime i-reclamant,vătă mare care,la randul ei, a determinat și un prejudiciu material.
Situația de fapt și culpa reț inute se probează cu procesul verbal de cercetare la faț a
locului,planșele foto,declarație suspect B ,declaraț ii persoană vătămată,actul medico legal
evocat medico -legal,înscrisurile depuse la dosar ul prezent,precum și cu declaraț ia martorului
audiat în această instanță.
Sub aspectul daunelor materiale solicitate -10.000 lei – s-a constatat că acest petit este
intemeiat în parte,pentru suma de 1000 lei.
Dat fiind șocul emoț ional suferit din cauza accidentului,reclamantul s -a aflat în
impo sibilitatea preconstituirii de î nscrisuri dov editoare,considerent pe ntru care s -a dat
eficiență parțială declaraț iei martorului audiat, care a relatat că s -au facut cheltuieli bănești
de că tre reclamant cu tratament,deplasă ri,că s -a prezentat la control medical .
Plecand de la acest fapt cunoscut , coroborat cu diagnosticul stabilit,cu durata îngrijirilor
medicale, raportat la notorietatea costurilor minime ale acoperirii tuturor acestor nevoi se
poate prezuma că toate aceste cheltuieli au un cuantum cert de 1000 lei. Diferența de 9000 lei
nu va f i acordată deoarece nu s -a dovedit activitățile pretins desfașurate de reclamant anterior
accidentului,spitalizarea reclamantului și nici celelalte categorii de cheltuieli pretinse și care
totalizate să depășeasca cuantumul de 1000 lei,admis.Simpla speranț ă a obț inerii unor venituri
nu constituie o creanț ă certă și deci cererea corespunzătoare acesteia nu poate fi primită.
În ceea ce priveșt e daunele morale, prima instanță a reținut că pretențiile au ca izvor
suferința fizică și psihică a victime i,în vârstă de 40 ani,șocul emoț ional, produse prin leziunile
ce au necesitat pentru vindecare 25 -28 zile de î ngrijiri medicale.
Suferințele fizice și psihice ale victimei inocente au fost percepute cu intensitate de aceasta
și l-au privat de bucuriile vieț ii,elemente care concretizeză cu evidență un prejudiciu
fiziologic și de agrement.
Este cunoscut că stabilirea întinderii prejudiciului moral nu este supusă unor reguli legale de
determinare, fiind opera aprecierii judecătorului urmare a aplicării crit eriilor vizând la
consecințele negative suferite de victimă, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost
lezate aceste v alori, intensitatea șocului emoțional și a suferinț ei morale cu care a fost
percepută vătămarea corporală a victimei, măsura în care a fost afectată situația sa familială,
profesională și socială. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt
subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare
prejudiciului real și efectiv prod us reclamantului. Deși în ceea ce privește daunele morale nu
există un mod de cuantificare a prejudiciului moral, acestea nu pot fi acordate fără să se țină
cont și de fapta prin care s -a creat acest prejudiciu și de împrejurăr ile în care aceasta s -a
produ s.
Astfel, prima instanță a acordat reclamantului cu titlu de daune morale suma de 100.000 lei,
de natură să aline suferința psihică și șocul emoț ional îndurate fară vinovăție.

62
Principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamant, ca efe ct al neîndeplinirii
obligației de plată, impune remedierea tuturor elementelor constitutive ale prejudiciului prin
acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune interese
moratorii, sub forma dobânzii legale, despăgubirea urmând a fi actualizată și cu indicele de
inflație, pentru a menține valoarea reală a obligației monetare la data efectuării plății.
Cum despăgubirile se acordă de că tre asigurător pentru sumele pe care autorul accidentului
(în speță conducător al autoturismului asigurat) este obligat să le plătească cu titlu de
dezdăunare(art.50 alin.1 corob orat cu art.51 alin.1 din Legea 136/1995,modificată) și cum
dreptul la repararea prejudiciului delictual se naște din z iua cauzării acestuia,chiar dacă acest
drept nu poate fi valorificat imediat,dobânda legală s -a calculat începând cu ziua accidentului
07.07.2013 până la data plății debitului indexat (art.1381 alin.2,art.1386 alin.2 C.civ. rap. la
art.74 alin.1 din Normele puse in aplicare prin Ordinul CSA 14/2 011,modificat).
Relativ la accesoriul cheltuielilor de judecată, față de culpa procesuală a pârâtei și dispozițiile
articolului 451, art.453 alin.2 C.p.c., față de măsura admiterii pretenț iilor rap ortat la valoarea
obiectului cauzei, complexitatea acestei a,la munca avocatului, a fost obligat pârâta la plata
către reclamant a sumei de 1000 lei, cu titlu de onorariu avocat,conform chitanț ei de la dosar,
suma fiind necesară și rezonabilă.
Împotriva acestei sentințe a de clarat apel pârâta S.C. E România A – R S.A., care a criticat
hotărârea primei instanțe sub aspectul cuantumului daunelor morale, susținând că acestea
sunt prea mari, în raport de prejudiciul suferit, realitatea economică, astfel încât constituie o
măsură excesivă.
Apelanta, prin cererea d e la fila 41 dosar, a precizat suma contestată în apel, de 90.368 lei ș i a
achitat, conform O.P. x /19.12.2016 ( fila 42) taxă timbru de 1457 lei datorată în apel.
Intimatul – reclamant a formulat întâmpinare ( fl. 24 – 28 ), prin care a solicitat respinge rea
apelului și obligarea apelantei la plata che ltuielilor de judecată în apel.
Analizând apelul declarat, Curtea reține următoarele:
-Prin apelul formulat de către apelanta – pârâtă sentința primei instanțe a fost criticată, sub
aspectul cuantumului sum ei acordate cu titlu de daune morale.
-Verificând sub acest aspect, legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, Curtea reține că,
reclamantului, victimă a unui accident rutier în urma căruia a suferit leziuni ce au necesitat
pentru vindecare un număr de 2 5 – 28 zile de îngrijiri medicale, i -au fost acordate, de către
tribunal despăgubiri materiale de 1.000 lei și daune morale de 100.000 lei.
-Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că leziunile corporale pe care le -a suferit
reclamantul au const at în traumatismul cu contuzie forte mâna dreaptă și fractură baza
metatarsian V dreapta, care au necesitat pentru vindecare 28 zile îngrijiri medicale ( fl. 22
dosar P ).

63
-În cazul unui traumatism, este indubitabilă și se subînțelege suferința fizică și as tfel,
prejudiciul moral determinat victimei.
-La stabilirea cuantumului despăgubirilor necesare acoperirii prejudiciului moral suferit,
trebuie însă avut în vedere faptul că repararea acestui prejudiciu trebuie să fie efectivă,
proporțională, justă și echi librată, în contextul atât al situației de fapt care a determinat
prejudiciul, respectiv al suferinței cauzate victimei, cât și al situației economice, în raport de
care se evaluează și se stabilește cuantumul despăgubirilor.
-Raportat la toate aceste aspe cte, Curtea reține că, față de leziunea suferită, având în vedere
probele administrate în cauză, respectiv declarația martorului audiat, s uma de 100.000 lei
daune morale, apare ca fiind excesivă, în raport de prejudiciul moral suferit prin vătămarea ce
a constat în trauma precizată anterior.
-Astfel, față de toate aceste considerente, Curtea reține că suma de 30.000 lei constituie o
despăgubire justă și efectivă a prejudiciului moral suferit de către reclamant, o valoare mai
mare a despăgubirilor fiind, în raport de aspectele menționate, excesivă și determinând
practic, o îmbogățire fără justă cauză. În contextul economic în care suma de 30.000 lei
reprezintă, în fapt, venitul minim net garantat pe o perioadă de doi ani și jumătate, Curtea
apreciază, conform celor precizate anterior, ca fiind justă, efectivă și echilibrată o astfel de
despăgubire pentru acoperirea prejudiciului moral suferit.
-În consecință, în temeiul art. 480 al.2 cod pr ocedură civilă, Curtea va admite apelul și va
schimba în parte sentința apelată, în sensul obligării pârâtei la plata unor despăgubiri de
30.000 lei cu titlu de daune morale, în loc de 100.000 lei, cu menținerea celorlalte dispoziții
ale hotărârii apelate.
Pentru aceste motive ,Curtea a dmite apelul ci vil promovat de apelant a E ROMÂNIA A R
SA- Agenția D P – Voluntari, Șoseaua București Nord, nr. 10, Global C ity Business Park,
județul Ilfov , împotriva sentinței civile nr.533 din 28.12.2015 pronunțată de Tribunalul Ba cău
în dosarul nr. X în co ntradictoriu cu intimatul C V – Iași și intimatul – intervenient B F E –
com. Sascut.
Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul că obligă pârâta la plata daunelor morale în
sumă de 30. 000 lei, în loc de 100.000 lei și m enține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.11

11 www.rolii.ro