CAPITOLUL 2. Alcoolul și tutunul 2.1 Consumul de tutun și alcool Răspândirea fumatului și al consumului de alcool constituie în prezent cea mai… [626478]

CAPITOLUL 2. Alcoolul și tutunul

2.1 Consumul de tutun și alcool

Răspândirea fumatului și al consumului de alcool constituie în prezent cea mai
extinsă epidemie, o epidemie în cre ștere, cum este apreciată de cei mai mul ți medici și
sociologi, care își continu ă ascensiunea în primul r ând pe baza r ădăcinilor sociale multiple,
a interdependen țelor dintre oameni prin care genera ția adu lților fumători și consum ători de
alcool de astăzi nu poate să evite contaminarea noilor genera ții care, preiau deprinderea
înaintea înarm ării lor cu cuno ștințe, rațiune și voin ță, cu facultă ți necesare pentru a nu c ădea
victime ale vic iilor.
Condi țiile sociale care favorizează transmiterea și men ținerea fuma tului și a
consumului de alcool sunt mai întâi materiale și apoi comportamentale, antrenând o mare
parte din oameni în aceste activit ăți și în exercitarea lor pe plan mate rial și moral.
În legătură cu problemele sociale ale fumatului și consumului de alcool, de și acestea
decurg dintr -o practică individuală, prin propor ția mare a fumătorilor și a consumatorilor de
alcool în cadrul popula ției fiecărei țări și în diferitele grupe socia le, aproape în fiecare familie
exist ând astfel de probleme, ele devin implicit mari și grave probleme sociale. Aceasta se
refer ă atât la con secin țele fumatului și consumului de alcool asupra consumatorilor, în mare
majoritate asupra s ănătății, dar si materiale, cât mai ales asupra nefum ătorilor – perso ane
expuse fumului de tutun în ambianța în care își desfășoară activitatea sau locuiesc.
Mode lul psihosocial al fumatului și consumului de alcool – poate fi schematizat
în transmiterea către noile genera ții a acestui act ritual practicat de persoanele din ambian ță.
Potrivit unei opinii dominante, copiii și tinerii consideră fumatul și consumul de alcool drept
un mijloc de implementare a personalită ții într-o perioadă când ei urmăresc acest scop. La
primele confruntări, fumatul și consumul de alcool creează repulsie, dar apoi este însu șit
printr -o prob ă de autodepă șire, după care comportamentul se r epetă și se perfec ționează,
devenind deprindere și obi șnuință pe bază de reîntărire și înrădăcinare a reflexel or
condi ționate. Aceasta se petrece în cadrul complexită ții vie ții sociale, prin mecanismele de
învățare, la care individul prime ște un ajutor int enționat sau numai prin imita ție, sub
multiplele ei aspecte, la începători mai ales, ca un act de bunăvoin ță și condescenden ță
„umanitară”. Pe plan general societatea îi oferă fumăto rului și consumatorului țigări
atractive, gata pregătite pentru a fi consumate ș i alcool foarte u șor de procurat; adesea, la
început țigările și alcoolul sunt oferite chiar gratuit sau supralicitate cu exemplare de marcă

superioară sau măcar mai nouă decât țigările fumate de începă tor până atunci. Industria
tutunului și alcool ului oferă produse din ce în ce mai variate, atrăgătoare, ieftine, de diferite
aspecte și compozi ții, nemaifiind necesare nici a șezarea tutunului în foi ță și răsucirea de
altădată a țigării, nici con fecționarea de filtre, care sunt gata preparate etc. Ace asta determină
simplificarea accesului la fumat și la consumul de alcool a copiilor și scurtarea ritualului
care trebuie învă țat, astfel încât practicarea fumatului și consumului de alcool poate fi la
îndemâna oricui, chiar în contact cu persoane cu experiență . După verificarea competen ței
în ascuns sau în intimitatea prietenilor și depă șirea neplăcerilor începutu rilor, confirmarea
nu întârzie, succesiunea pu ținelor mi șcări devine auto matism, astfel încât ritualul fumatului
și consumului de alcool e ste interpretat ca un progres în integrarea social ă. Faptul nu este
împiedicat de riscurile și consecin țele negative asupra sănătă ții, căci acestea nu apar decât
după ani și zeci de ani, fiecare considerând în cazul că le cunoaște că face parte din cei scu tiți
de ele.
Rolul mediului social. Familia exercită presiunea cea mai mare asupra copiilor
în deprinderea fumatului și consumului de alcool, probabilitatea de a deveni fumător sau
consumator de alcool la un copil fiind de patru ori mai mare când ambii păr inți și un frate
fumează. Influența cea mai mare în hotărârea de a începe să fumeze și să consume alcool a
unui copil revine părinților1.

2.2 Consecințele consumului de tutun și alcool

Consumului de tutun și alcool are nenum ărate efecte at ât asupra persoanei în cauz ă
cât și asupra celor din jur, și vorbim de efecte ce țin de sfera psihologic ă dar și de efecte
fizice. Abuzul de alcool este cauza celor mai multe accident ări, inclusiv accidentele de
mașină, de pild ă. O treime din accidentele mo rtale sunt legate de consumul de alcool, f ără a
mai num ăra miile de r ăniți rezulta ți în fiecare an. Consumul de alcool, chiar și în cantit ăți
moderate cre ște foarte mult riscul de a avea raporturi sexuale neprotejate, cresc ând astfel
riscul de îmboln ăviri. În unele cazuri apar "efecte" mai complicate, din sfera sarcinilor
nedorite.

1 M.Barnea, E. Barnea, Fumatul efectele asupra s ănătăț ii, Ed Medical ă Bucure ști, 1994

2.2.1 Consecințele consumului de tutun și alcool asupra sănătății
Organismul folose ște energie pentru înlăturarea tutunului și alcoolului din organism,
energie care ar fi fost necesar ă pentru buna lor func ționare. Metabolizarea tutunului și
alcoolului la nivelul ficatului, "fur ă" 80% din oxigenul necesar func ționării acestui organ.
Astfel tutunu l și alcoolul devine un "parazit metabolic". Celulele cardiace și cele nervoase,
au cel mai ridicat consum de oxigen și suferă cel mai mult sub influen ța alcoolului.
Abuzul de alcool, consumul matinal "pe stomacul gol", duce la malnutr iție.
Organismul este lipsit de proteine, substan țe minerale și vitamine. Pe l ângă reducerea
aportulu i acestor elemente importante din hran ă, excesul de etanol are ca efect reducerea
progresiv ă a capacit ătii intestinului sub țire de a resorbi substan țe importante ca: vitamina
B1, acidul folic, iar mai t ârziu sodiu și apă.
Produ șii de înaltă toxicitate rezulta ți din descompunerea tutunului și alcoolului (de
ex. acetaldehida) afecteaz ă celulele nervoase.
Incapacitatea progresiv ă a intestinului sub țire de a absorbi substan țe vitale bunei
funcționări a organismului (vitamine în special A și C, s ăruri minerale), cauzeaz ă în timp
tulbur ări nervoase și tulbur ări cu origine somatic ă. Pierderea calciului, a fosfa ților și a
vitaminei D ca urmare a consumului de alcool, duce la pierderea masei osoase și la cre șterea
pericolului de fracturare. Inflama țiile mucoaselor gastrice și duodenale, precum și fisurile la
nivelul inferior al esofagului duc la s ângerări grave. Consumul permanent de tutun și alcool
crește de zece ori mai mult riscul de îmboln ăvire de cancer esofagian.
Sub inciden ța suferin ței intr ă și mușchiul cardiac. Îmboln ăvirea acestui mu șchi se
nume ște cardiomiopatie. De patru ori mai mul ți alcoolici mor din cauza tulbur ărilor cardiace
decât de ciroza.
Cele mai frecvente complica ții somatice determinate de consumul de alcool și tutun
sunt: gastrit ele toxice, ulcerele, pancreatita, diabetul zaharat, hepatita cronic ă, ciroz ă
hepatic ă, polinevrita periferic ă, convulsiile, accidentele vasculare cerebrale și miocardice2.
O alt ă serie de efecte sunt cele asupra creierului, sistemului nervos și psihicului.
Inițial și în doze mici se produce un efect stimulator (cre ște debitul verbal, dispar inhibi țiile,
crește gradul de iritabilitate nervoas ă) asupra psihicului. Acesta mai este numit ă și faza
euforic ă sau excitant ă a consumului. Consumat în doze mai mari însă, alcoolul, are efect
inhibitor (reac ții slabe la stimuli durero și, capacitate de discern ământ, slaba atenție și
memorie alterate). Efectele psihologice ale consumului de alcool pot crea impresia dep ășirii

2 M.Barne a, E. Barnea, Fumatul efectele asupra sanatatii, Ed Medicala Bucuresti, 1994

stărilor de team ă și inhibare, poate să facă singur ătatea mai suportabila, pot diminua
sentimentele de inferioritate.
Alcoolul produce însă distrugerea treptat ă a neuronilor iar asta se observ ă în timp
mai ales de c ătre persoanele apropiate alcoolicului. Aceast ă reducere a num ărului neuronilo r
cauzeaz ă și reducerea performan țelor creierului, vizibile în scăderea func ției memoriei (apar
lacune de memorie), a capacit ății de g ândire, de înțelegere, pierderea sim țului critic și a
discern ământului. Iar consumul abuziv poate provoca în timp leziuni organice la nivelul
sistemului nervos central ce pot provoca p ână la convulsii, delirium tremens sau la demen ță..
Efectele consumului de alcool se manifestă asupra sistemului nervos central, dar
consumul de lungă durată afectează și alte organe. După cons um, alcoolul este absorbit
integral în intestinul subțire și în stomac, apoi este distribuit la toate organele în funcție de
fluxul de sânge. Cea mai mare parte din alcoolul din sânge este transformată în acetaldehidă
la nivelul ficatului. Metabolizarea un or cantități mici de alcool necesită o enzimă,
producându -se dehidrogenaza. Efectele consumului de alcool implică adicția și
sevrajul. Adic ția este o stare de dependen ță față de o anumită substan ță, și poate fi fizică,
psihică sau ambele. Dependența psihică reprezintă un comportament în care consumul de
alcool este recompensat de o plăcere așteptată. Dependența fizică este rezultatul dezvoltării
unei toleranțe la alcool, ca urmare a consumului repetat, toleranță ce favorizează creșterea
cantității de enzimă necesară pentru metabolizare. Dependența fizică devine evidentă atunci
când este întrerupt consumul de alcool și apare o stare de sevraj. În timp, sunt necesare
cantități sporite de alcool pentru a produce aceleași efecte, deoarece organismul crește
nivelul de toleranță. Consumul de alcool produce tulburări hepatice sau gastrice, iar
consumul pe termen lung afectează toate organele și țesuturile (o perioadă de consum
de 15 -20 de ani duce la apari ția cirozei hepatice).
Tutunul conține substanțe toxic e (monoxidul de carbon) și cancerigene (se estimează
că e vorba despre aproximativ 40 de substanțe). Fumatul este asociat cu mai multe efecte
nocive, cele mai frecvente sunt cancerul bronșic, gastric, esofagian. Pe lângă neoplazii
(cancer), fumatul este as ociat unui risc crescut de infarct sau alte boli (accidente vasculare,
ateroscleroză). Efectele fumatului pasiv includ astmul bronșic (apare la copiii crescuți în
medii cu fum de țigară), iritații sau cancerul. Pentru toate aceste afecțiuni fumatul este un
factor favorizant, nu decisiv.

2.2.2 Consecințele consumului de tutun și alcool din punct de
vedere psihosocial

În general, atunci când se vorbește despre consecințele sociale ale consumului de
alcool, studiile se referă la criminalitate, la efectele asupra familiei și a relațiilor
intrafamiliale, efectele asupra muncii și a locului de muncă, neplăceri și hărțuire. Un alt efect
neplăcut, periculos at ât pentru persoan ă cât și pentru ceilal ți, este violen ța și agresivitatea.
Sub influen ța consumului de a lcool po ți interpreta gre șit o remarc ă sau un gest, ceea ce poate
duce la comportamente agresive și violen ță3. Asupra organismului, consumul de alcool are
efecte multiple: Alcoolul ac ționeaz ă în organism ca factor de stres: crește tensiunea arterial ă,
sunt eliberate în sânge, mai multe substan țe ca: lipide, zaharuri, cortizon. Dependentul de
alcool manifest ă o răceală emoțional ă, o alterare treptat ă a sentimentelor, indispozi ții
frecvente și schimb ări bru ște a opiniilor
Mai pot sa ap ărea:
– nelini ște interioar ă, iritabilitate;
– tulbur ări de somn, co șmaruri;
– depresie, fric ă, complexe de inferioritate ascunse uneori în spatele unei fa țade
de grandomanie;
– lipsa de voin ță, promite dar nu -și ține promisiunea;
– izolarea și reducerea sferelor de interes;
– lipsa igienei corporale, dec ădere fizic ă și psihic ă.
Dependen ța de alcool cauzeaz ă în timp alterarea sentimentelor și a relațiilor cu
membrii familiei, tulburarea rela țiilor interpersonale la servici și în cercul de prieteni,
reducerea sentimentelor de responsabilitate, neglijarea educa ției copiilor, întârzierea și
absen ța de la locul de munc ă, accidente de munc ă și de circula ție, delicven ță, divor ț,
pierderea locuin ței și a locului de munc ă.

2.2.3 Consecințele consumului de tutun și alcool din punct de
vedere economic
Povara economică indusă de consumul dăunător de alcool într-o societate reflectă, în
echivalent bănesc, toate tipurile de efecte sociale și de sănătate nedorite ale acestuia, la care
se adăugă costurile și pierderile economice la nivelul guvernului și al cetă țenilor, nu doar al
celor în cauză.

3 S. Sandor, Inamic al vi eții care se na ște, Ed. Științifică și enciclopedic ă, Bucure ști ,1988

Filozofia analizei economice a impactului consumului de alcool la nivelul
unei societă ți sau a unui sector și elaborarea unei strategii și a unei politici, respectiv
interven ții de sănătate publică în consecin ță, se bazează pe următoarea abordare:
• Identificarea și estimarea tuturor costurilor financiare și non -financiare, directe și
indirecte implicate de acest comportament la nivel societal, prin cost înțelegându-se
consumurile / eforturile, prec um și costurile de oportunitate (alternativele nevalorificate),
ceea ce înseamnă inclusiv beneficii evitate;
• Identificarea și estimarea tuturor beneficiilor , prin aceasta înțelegând at ât
„câștiguri” ob ținute efectiv în termeni de sănătate, bunăstare și c alitate a vie ții la nivel de
societate, c ât și costuri evitate , de tip financiar și non -financiar (efecte) aferente consumului
de alcool, la toate nivelurile, prin aplicarea unei politici de sănătate publică pentru prevenirea
consumului dăunător de alcool în rândul grupurilor la risc vizate4.
Povara economică determinată de consumul dăunător de alcool se eviden țiază printr –
o serie de aspecte, majoritatea directe și măsurabile prin indicatori consacra ți – costuri
tangibile, respectiv:
– costul efectiv al băut urii consumate;
– costuri „de oportunitate”, respectiv beneficiile produselor și serviciilor necesare, de
care persoana și/sau familia în cauză au fost lipsiți prin consumul de alcool, costuri
semnificative mai ales în rândul categoriilor sociale sărace și de nivel mediu;
– absenteismul (de la locul de muncă) cauzat de consumul excesiv de alcool;
– numărul de zile de concediu medical acordat în aceste situații;
– pierderile de productivitate a muncii determinate de consumul dăunător de alcool
(măsurate în activită ți, servicii / produse / clienți / alte rezultate ale muncii
neîndeplinite ca urmare directă a consumului de alcool sau efectelor acestuia) ;
– pierderea locului de muncă;
– costul ajutoarelor de șomaj acordate persoanelor care și -au pierdut locul de muncă
din cauza consumului de alcool;
– costul anchetelor sociale efectuate în cazurile în care este implicat consumul dăunător
de alcool;
– costul asisten ței sociale utilizate de această categorie de beneficiari;
– costul consilierii psihologice utilizate de aceste perso ane în legătură cu problematica
alcoolului;

4 Florentina Furtunescu , Adriana Galan , Cipriana Mihăescu -Pinția, Studiu privind impactul economic al
consumului dăunător de alcool asupra sistemului de sănătate din România, Asociația Română pentru
promovarea sănătății, 2013

– costul psihoterapiei utilizate (la cerere sau cu recomandare medicală) de aceste
persoane pe problematica alcoolului, indiferent de tipul terapiei;
– costul serviciilor medicale utilizate în mod direct (patologie i ndusă) și indirect
(agravarea altor afecțiuni existente), ca urmare a consumului dăunător de alcool;
– costul medicamentelor prescrise și utilizate pentru afec țiunile și problemele de
sănătate provocate de consumul de alcool;
– costuri (ale sistemului de sănătate) cauzate de agresiunile asupra personalului
medico -sanitar de către pacien ții și rudele acestora afla ți sub influen ța băuturilor
alcoolice sau chiar in stare de ebrietate;
– costuri ale programelor de reabilitare și de re -inser ție socioprofesională;
– costul pierderilor, distrugerilor și daunelor materiale provocate în timpul și/sau
datorită consumului de alcool, cu excep ția accidentelor rutiere;
– costul distrugerilor și daunelor provocate în accidente rutiere cauzate de șoferi și
pietoni care au consum at alcool;
– costuri ale sectorului judiciar (la nivel de poli ție, justi ție, deten ție) ca urmare a
inciden telor, accidentelor, delictelor și crimelor săv ârșite sub influen ța alcoolului;
– costul anilor de via ță pierdu ți prin îmbolnăvirile, di zabilită țile și de cesele premature
cauzate de consumul dăunător de alcool;
– despăgubiri bănești (pentru afectarea, rănirea persoanelor și respectiv pentru
pierderea de vieți omenești ca urmare a faptelor săv ârșite în urma consumului excesiv
sau abuzului de alcool);
– alte costuri – determinate de studii, ini țiative legislative și de interven ții – programe
educa ționale și preventive .
– Iar costurile financiare ale impactului consumului de alcool asupra sănătății și
bunăstării oamenilor sunt considerate evitabile de către expe rți. Dacă acestea sunt
considerate costuri tangibile și sunt estimate sau se pot calcula, la povara economică
asociată consumului dăunător de alcool se adăugă și costuri intangibile care, deși nu
se pot cuantifica în bani, nu pot fi ignorate; acestea țin d e: efectele psihologice asupra
victimelor absenteismului, abuzurilor, violenței și criminalității provocate sub
influența alcoolului; pierderea plăcerii de a bea alcool, suferința provocată de sevraj;
suferințele psihosociale provocate de izolare și stigma tizare atât celor care beau, cât
și apropiaților; etc.

CAPITOLUL 3. FAMILIA DEZORGANIZATĂ

3.1 Relația părinte – copil

Studiile privind relațiile părinți -copii fundamentate pe teorii psihanalitice sau
comportamentaliste au încercat să deceleze anumite c riterii în funcție de care să poată fi
analizată interacțiunea membrilor în familia nucleară.
Tipurile de interacțiune părinți -copii se pot clasifica în funcție de două mari criterii:
relația autoritate -liberalism (constrângere -permisivitate) și relația dr agoste -ostilitate
atașament -respingere)5
Observații asupra familiilor în condițiile naturale de desfășurare a vieții, dar și
observații de laborator structurate, având drept obiectiv relația părinți -copii realizate pe o
populație de părinți cu copii preșcolari, au arătat că două dimensiuni sunt p revalente în
comportamentul părinților, și anume, dimensiunea controlului sau al cerințelor și
responsivitatea. Comportamentul părinților din perspectiva controlului se descrie într -un
interval de reacții, de la fixarea unor standarde înalte, la care se ce re copiilor să răspundă,
până la expectante foarte mici. În consecința standardelor înalte, părinții inhibă și
redirecționează comportamentul copiilor, iar în consecința expectantelor reduse, inhibarea
comportamentului, sau redirecționarea, se petrece foar te rar. A doua dimensiune este
responsivitatea sau centrarea pe copil. Unii părinți sunt foarte toleranți cu copiii lor și
responsivi. Ei se angajează frecvent în discuții deschise și comunicarea este bazată pe
schimburi reale. Alții sunt distanți și neres ponsivi la inițiativele sociale ale copiilor. Aceste
două dimensiuni caracterizează calitatea și tipul de socializare realizată în familie. Din
combinația controlului și responsivității reies 4 tipuri de părinți: autoritari caracterizati de
fermitate const antă, autoritari cu solicitarea supunerii necondiționate, permisivi și
indiferenți. Părinții autoritari caracterizați de fermitate sunt cei care dezvoltă la copiii lor
bune competențe cognitive, pe când celelalte trei par să nu fie atât de optime din punct ul de
vedere al dezvoltării cognitive a copiilor.
Părinții permisivi sunt grijulii, comunicativi și toleranți, dar ei evită impunerea
autorității sau impunerea oricărui tip de control. Ei sunt foarte toleranți și permit copiilor să –
și urmeze aproape toate deciziile proprii. Acești copii sunt cei care merg la culcare atunci

5 Stănciulescu, E (1997 ) – Sociologia educației familiale , Iasi: Ed. Polirom

când doresc, urmăresc programele de televiziune fără limite precise, nu sunt obligați să
învețe bunele maniere sau să fie responsabili pentru unele sarcini casnice.
Comportamentul acest or copii era mai degrabă refractar și exploziv când erau
solicitați pentru o sarcină ce intra în conflict cu dorințele lor curente. Acești copii au arătat
imaturitate, un interes scăzut pentru activitățile școlare, dependență față de părinți și solicită
sprijin permanent din partea părinților comparativ cu copiii ai căror părinți exercită mai mult
control asupra lor.
Părinții indiferen ți sunt cei ce dezvoltă un comportament indiferent, combinat cu
unul rejectiv. Părinții indiferenți sunt slab atașați de ro lul lor parental. Deseori, acești părinți
sunt copleșiți de multe probleme zilnice și în viata lor sunt multipli factori de stres, motiv
pentru care ei au timp și energie redusă pentru a o împărți cu copiii lor. Ca rezultat, ei fac
față cerințelor de părin te prin ținerea copilului la distanță și sunt orientați spre a evita orice
inconvenient. Ei pot să răspundă cerințelor imediate ale copiilor pentru hrană și obiecte ușor
accesibile, dar atunci când ar fi necesar un efort ce implică scopuri pe termen lung, cum ar
fi stabilirea și întărirea regulilor cu privire la temele pentru acasă sau stabilirea standardelor
comportamentului social acceptabil, părinții indiferenți sunt neconvingători în încercarea lor
de a face copiii să se conformeze cerințelor. În extrem ă, acest comportament parental poate
ajunge la parametrii neglijării; în special atunci când se manifestă de timpuriu în viața
copilului, poate conduce la tulburări în foarte multe aspecte ale dezvoltării.
Studiu american: Familiile acuzate de neglijență s au abuz față de copii își cresc totuși
mai bine copiii decât dacă aceștia ajung în grija statului.
Ziarul american “USA Today” din 3 iulie 2007 publică rezultatele unui studiu
științific realizat în SUA cu privire la familiile acuzate că și -ar fi neglijat sau abuzat copiii.
Principala concluzie a studiului: “Copiii din familiile investigate pentru abuz sau
neglijență față de copii au mai multe șanse să o ducă bine în viață dacă rămîn cu familia lor
decît dacă sînt încredințați autorităților”.
Este primul st udiu de amploare pe această temă făcut în SUA. Au fost comparate
date despre 15.000 de copii din statul american Illinois, pe o perioadă de 12 ani (1990 -2002).
Copiii care au rămas cu familiile lor în ciuda rapoartelor că aceste familii i -ar abuza
sau negl ija au ajuns în proporție mai mică să săvîrșească infracțiuni sau să devină părinți
prematur (în adolescență), iar ca adulți au izbutit într -o proporție mai mare să aibe un serviciu
stabil, arată cercetarea. “Amploarea efectului m -a surprins, deoarece copi ii proveneau din
familii dificile”, a declarat unul dintre cercetători.

Atât în SUA cît și în România, ca de altfel peste tot unde se face simțită ideologia
statului maximal, există o puzderie de birocrați pe la agențiile de ocrotire a copiilor care
invent ează diferite cazuri de abuzuri pe care ei trebuie să le oprească. Pentru o palmă dată
copilului, părinții se pot trezi decăzuți din drepturile părintești. Unii ar vrea să introducă și
la noi acest sistem. Se pornește de la premiza greșită că Statul Maxima l știe mai bine cum se
cresc copiii decît părinții, deși studiul american arată ca luarea copiilor din famillile lor
înseamnă, în majoritatea cazurilor, nenorocirea copiilor.
Baumrind a efectuat o cercetare privind permisivitatea oferită copiilor. El prez intă un
argument serios împotriva permisivitătii, care era, informal, cea mai extinsă practică în
perioada în care funcționau recomandările doctorului Benjamin Spock. Cercetarea aceasta
sugerează că pledarea pentru permisivitate este bazată pe un număr de false presupuneri.
Aceste presupuneri se referă la faptul că antrenamentul pentru controlul sfincterelor
(antrenamentul pentru folosirea toaletei), urecheala sau alte forme de pedeapsă sunt fără
îndoială rele si dragostea necondiționată este bună. Cercetăr ile lui Baumrind arată că
pedeapsa este eficientă și nu creează o ruptură în legăturile de atașament între părinți și copii,
ci aceasta este o corecție justificată aplicată de un părinte iubitor. Dragostea necondiționată
este probabil să conducă spre o dez voltare a unui comportament egoist si neplăcut; tot aici
se arată că nu sunt date suficiente care să susțină credința că elemente de educare a copilului,
cum ar fi antrenamentul pentru folosirea toaletei sau insistarea pentru un program regulat al
meselor, sunt nerecomandabile.
Pe cealaltă axă, respectiv dragoste -ostilitate (atașament -respingere), putem identifica
mai multe dimensiuni de analiză: gradul de angajare a părinților în activitățile copiilor;
sprijinul acordat copiilor, timpul alocat pentru educa ție, receptivitate la problemele tinerei
generați, stările emoționale raportate la nevoile copiilor.6
Dragostea sau ostilitatea față de copil poate fi asimilată acceptării sau respingerii
copilului. Acestea sunt alte două importante criterii de analiză a raporturilor părinți -copii.
Respingerea copilului conduce la dezvoltarea unor comportamente agresive la acesta, copilul
este necomunicativ, este singuratic, stările emotionale sunt fragile. Copilul acceptat este
caracterizat de un nivel înalt al aspirațiil or, de abilitatea de a înfrunta dificultățile, are putere
de concentrare și focalizare pe activitate și demonstrează autonomie în organizarea
activităților (Osterrieth, 1976).
Un studiu cunoscut asupra relațiilor părinți -copii, realizat de Sears, încearcă să pună
în evidență și să ofere predicții asupra influenței stilului parental asupra dezvoltării ulterioare

6 Vrasmas , E – Educatia copilului prescolar , Editura Pro Humanitate, Bucuresti, 1999

a copilului. Au fost intervievate 379 de mame ale unor copii preșcolari. În urma interviurilor,
au fost izolate mai bine de 100 de practici de creșt ere a copiilor. Nu au fost puse în evidență
corelații înalte între practicile de creștere și comportamentul copiilor. În 1978, Mc Clelland
și colaboratorii săi au reluat studiile lui Sears, selectând 78 de subiecți din studiul original al
lui Sears, subiec ți care erau copii la momentul primului studiu și care acum aveau peste 30
de ani.
Acești subiecți au fost intervievați în profunzime și 47 dintre ei au fost testați în
condiții clinice. Concluzia lui McClelland infirmă ipoteze precum că durata alăptării,
antrenamentul pentru control sfincteral, strictețea programului de activitate al copilului sau
oricare alt lucru de acest fel sunt relevante pentru dezvoltarea comportamentului ulterior ca
adult al copilului. Pe de altă parte, tot acest studiu a arătat că cea mai importantă „variabilă”
legată de creșterea copiilor este dragostea arătată acestora. Studii interculturale realizate de
Kagan (1978), încercând să arate dacă dragostea părinților pentru copii este o variabilă
esențială pentru practicile de creștere și îngrijire a copilului, au ajuns la concluzia că istoria
relațiilor părinți -copii, pe de o parte, și practicile de îngrijire tipice pentru culturi diferite de
pe mapamond, pe de altă parte, nu arată cu certitudine că dragostea arătată copilului este cea
care face diferența. Kagan face însă diferența între ideea dragostei necondiționate oferite
copilului și dragostea intrinsecă drept bază a comportamentului parental. Dragostea
necondiționată, cea oferită fără repere, concluzionează el, poate ajunge să -și piardă înțelesul.
Ea nu oferă copilului o idee fermă cu privire la comportamentele corecte și dezirabile social.
Concluzia este că atașamentul pentru copil este o variabilă importantă și determină
în mare măsură părintele să adecveze corect practicile de c reștere, oricare ar fi acelea.
Acești părinți reacționează printr -o hipoprotecție, prin nepăsări, lipsa de interes. La
o astfel de situație se poate ajunge prin :
-lipsa de afecțiune,
-suprasolicitarea copilului,
-respingere.
Lipsa de afecțiune a părințil or demonstrează copiilor o lipsă de interes, de afecțiune,
de îngrijire. Frecvent, acești părinți, sunt reci, ostili, își ceartă copilul pentru nimic, il
pedepsesc sau îl ignoră. În aceste familii au loc certuri frecvente, iar copilul este antrenat în
disputele dintre părinți.
Frecvent, în aceast ă situație, copilul renunță ușor la eforturi, deoarece nu are o
satisfacție mobilizatoare și ajunge la soluții usoare sau la abandon școlar.

În situația eșecului părinții reacționează prin reproșuri și chiar pedepse repetate, care
duc la apariția sentimentului de neputință, incapacitate și inutilitatea efortului.
Părinții se detasează emoțional de copii dar le asigură o îngrijire corespunzătoare.
Atitudinea de respingere se manifestă mai mult sau mai puțin deschis, s ub forma negării
oricărei calități sau valori a copilului, care este permanent ignorat și minimalizat.
Aceste situații apar atunci când copilul nu a fost dorit. Părinții consideră că nu au nici
un fel de obligații față de copilul lor. Chiar și în fața legi i ei își declină responsabilitatea.

3.2 Problemele familiale

Abuzul asupra copiilor și violența domestică încă sunt, din păcate, o realitate cu care
societatea românească se confruntă. Condițiile apariției acestora par a fi îndeplinite cu
precădere în comunitățile mici, cum sunt comunitățile Văii Jiului, a căror situație socială este
caracterizată de sărăcie, lipsa locurilor de muncă, nivel redus de educație și școlarizare. La
aceste condiții se mai adaugă lipsa de informare, pregătire și educare în exercitarea rolului
de părinte care conduce la abordări neadecvate ale copilului și la greșeli care pot avea
repercusiuni grave asupra dezvoltării acestuia
De asemenea, studiile au arătat faptul că abuzul fizic este perceput ca o metodă
normală de educare, ac ceptată și asimilată în egală măsură de părinți și de copii, ceea ce
indică necesitatea unei intervenții care să numere printre obiectivele sale informarea și
educarea/reeducarea părinților cu privire la metodele pe care aceștia le utilizează în
socializar ea copiilor.
Expunerea la comportamente violente poate avea efecte semnificative asupra
dezvoltării copilului, poate influența în mod negativ felul în care copilul își va forma relațiile
cu cei din jur, modul în care se va privi pe sine și în care își va c oncepe imaginea despre
lume și viață și poate determina apariția unei palete largi de tulburări în diferite sectoare ale
vieții copilului.
Este evident că asemenea familii nu -și pot exercita funcțiile educative, iar în cadrul
lor tarele morale domină compo rtamentul membrilor care o compun. Deși dezorganizarea
familiei reprezintă un element condițional puternic pentru apariția unor disfuncții
psihosociale se poate considera totuși că nu dezorganizarea familiei ca atare reprezintă un
factor determinat al inad aptării sociale a minorului, ci incapacitatea educativă a familie,
manifestată în carențele procesului de socializare și incapacitatea îndeplinirii unor funcții de
bază. În acest sens, deteriorarea climatului conjugal (lipsa de coeziune morală și afectivă

între soți, conflictele și modelele comportamentale negative), deficiențele stilului educativ
al familiei (lipsa de supraveghere și control parental, absența autorității sau autoritatea
excesivă, ignorarea petrecerii timpului liber și a anturajului minorul ui, frustrarea afectivă
maternă, lipsa de unitate și orientare în aplicarea recompenselor și sancțiunilor etc.) ca și
atitudinile antisociale ale mediului familial (alcoolism, parazitism, conduite agresive și
violente, antagonism parental extrem, săvârșire a unor fapte sancționate de legea penală) sunt
factorii principali care influențează conduita minorului, determinându -l, în anumite condiții,
să comită și să reitereze acte cu caracter predelicvent și delicvent.
Carențele intervenite în structura și funcți onalitatea familiei influențează negativ
relațiile afective dintre frati, părinți și copii, caracterizate, în majoritatea cazurilor cercetate,
prin lipsă de afectivitate și indiferență sau chiar prin conflicte cu efecte care antrenează
realizarea unei soci alizări imperfecte și chiar negative a copiilor. Carența afectivă,
determinată de lipsa sau insuficienta afecțiunii determină frustrare și rigiditate afectiv –
comportamentală; rigiditatea la vârste mici se transformă cu timpul în trăsături de
caracter:durit ate, severitate, intansigența, încăpățânare.
Cercetările au arătat că lipsa relațiilor afective dintre părinți și copii influențează, în
cea mai mare măsură, formarea și structurarea personalității copiilor, lipsa lor, la fel ca și
relațiile conflictuale, conducând cel mai adesea la apariția sentimentului de singurătate,
neliniște sau „înstrăinare”, la scăderea toleranței la frustrație și la creșterea predispozițiilor
tânărului spre agresivitate.
O alt ă problemă foarte garavă o reprezintă rata abandonului ș colar în cadrul acestor
comunități. Sărăcia comunităților din zonele defavorizate limitează posibilitațile părinților
de a oferi copiilor resursele necesare educației. Această stare provoacă deseori, exploatarea
copiilor prin muncă de către părinți. Părinț ii nu-și pot permite să asigure copilului minimul
necesar pentru școală. Unele familii nu au măcar condiții minime de locuit, trăiesc într -o
singură cameră părinții și copii, condiții pentru învățat nici nu poate fi vorba.
Unele studii au reliefat faptul c ă condițiile precare de trai din familie afectează
dezvoltarea normală a copilului. Astfel sunt numeroase cazuri de copii proveniți din medii
defavorizate care au un intelect de limită și trebuie să aibă parte de un proces educațional
diferențiat. Nefiind sprijiniți de familie și neglijați de către cadru didactic nu au nici o șansă
să facă față cerinâțelor școlare și să promoveze. Cu siguranță vor fi candidați siguri la
repetenție. Acest eșec imprimă copilului sentimentul neputinței și diminuează considerab il
interesul său pentru școală .Această lipsă de interes se explică și prin presiunile de ordin
economic, prin dezamăgirile personale ale părinților și prin lipsa de cultura a comunității

care poate fi susceptibilă față de institutâțiile formale. Este foar te importantă atitudinea
familiei în raport cu școala. Cunoașterea acestor atitudini și identificarea surselor de posibile
tensiuni sau blocaje manifestate în raport cu carierea școlară a tinerilor constituie un factor
important în prevenirea abandonului.
Există câțiva factori care duc la abandonul școlar:
Climatul familial are un rol hotărâtor în cauzele de abandon școlar. Astfel,
dezorganizarea vieții de familie, consecință a divorțului , climatul familial conflictual și
imoral, excesiv de permisiv, dive rgența metodelor educative și lipsa de autoritate a părinților,
atitudinea rece, indiferentă sau dimpotrivă, tiranică a acestora, lipsa unuia sau ambilor
părinți, dezinteresul arătat în ceea ce privește educația copiilor, iată alte câteva aspecte care
cond uc spre abandonul scolar.
Prinși de grijile traiului de zi cu zi mulți dintre parinți nu sunt interesați dacă copiii
lor învață sau dacă se integrează în colectivul de copii din clasă și din școală. Atunci când
copiii lor se află în risc de eșec școlar sa u manifestă devieri comportamentale au tendința de
a evita contactul cu cadrul didactic ca o reacție de apărare. Invitați la școală când copiii lor
intră în conflict cu regulamentul școlar au tendința să se simtă culpabilizați odată cu aceștia
identificand u-se cu ei ,și acuză școala de eșecul sau conduita deviantă a copilului.
Sunt cazuri când chiar părinții încurajează comportamentul agresiv al copilului
învățându -l că la violență trebuie să raspundă tot cu violență (de exemplu mai ales în cazul
băieților, tăticii le spun că dacă vin acasă bătuți înseamnă că sunt lași și sunt amenințați că
vor primii bătaie și de la aceștia).
Factori de natură socială și economică cum ar fi: crize economice, politice, sociale și
morale, prăbușirea sistemului de protecție socială, confuzia sau absența unor norme sau
valori iata alte cauze care conduc la dezorientarea elevilor, în unele cazuri copiii constituie
o sursă de venit, fie că cerșesc, fie că lucrează cu ziua, a ceasta duce la îndepartarea lor de
mediul educațional și în final abandon școlar.
Factorii de natură educațională – insubordonare față de normele și regulile școlare,
chiul, absenteism, repetenție, motivații și interese slabe în raport cu școala, greșelile
dascălilor (de atitudine și relaționare, competența profesională, autoritate morală) – au și ei
un rol important în apariția fenomenului de abandon școlar. La toate acestea se mai adaugă
și slaba/lipsă de pregătire a părinților, ei aflându -se astfel în im posibilitatea de a -și ajuta
copiii la afectuarea temelor și la pregătirea lecților.
Cornell din Ithaca și Rockefeller specialiști ai universități din New York
demonstrează cercul vicios care îi face pe copiii săraci să aibă mai puține șanse de succes în

școală și astfel să obțină calificări mai slabe, care să ducă la slujbe mai prost plătite și să
perpetueze starea de sărăcie de -a lungul mai multor generații. Stresul cronic, rezultat al
creșterii într -un mediu sărac, are un impact direct asupra creierului, cel mai mult având de
suferit capacitatea de memorare a copiilor din familii sărace. Există foarte multe argumente
care probează faptul că familiile sărace trăiesc sub imperiul unor puternici factori de stres,
iar acest stres are multe consecințe nefaste a supra creierului, afectând dezvoltarea cognitivă
a copiilor din aceste familii. Având în vedere criza economică actuală, care împinge și mai
multe familii sub pragul sărăciei, acest studiu deschide o cale spre înțelegerea efectelor pe
termen lung pe care l e are sărăcia și stresul asociat pauperității în ceea ce privește dezvoltarea
intelectuală a copiilor.
Situația economică actuală, lipsa de cultură, incapacitatea de a -și ajuta copiii
constituie un stres pentru părinți care mai apoi se transformă în nepăsa re și dezinteres față
de copii. Toate acestea afectează foarte mult dezvoltarea copiilor, ei devenind frustrați și
incapabili să -și exprime sentimentele.
Fiecare dintre noi poate să clacheze dacă stresul la care este supus este prea mare,
putând astfel con cluziona că și o persoană echilibrată poate dezvolta tulburări psihologice
temporare.