Capitolul 1.Introducere

CUPRINS

Capitolul 1.Introducere

1.1. Descriere generală MOODLE

1.2. Arhitectura sistemului

1.3. Inventarul funcționalităților platformei

Capitolul 2. Limbajele PHP si MySQL

2.1 Limbajul PHP

2.2 Limbajul MySQL

Capitolul 3. Platforma Moodle

3.1.Informații generale despre Moodle

3.2. Adăugarea de cursuri la Moodle

3.3. Înțelegerea simbolurilor

3.4 Cum edităm în Moodle

3.5. Activități

3.5.1. Alegerea

3.5.2. Chat

3.5.3. Forum

3.5.4. SCORM/AICC

3.5.5. Temele (Assignments)

3.5.6 Glosar

3.5.7 Lecție

3.5.7.1 Importă întrebări

3.5.7.2 Content Table

3.5.7.3 Adăugarea unui Cluster sau a unui End of Cluster

3.5.7.4 Notele

3.5.8 Sondaj

3.5.9 Workshop

3.5.10 Test

3.5.11 Wiki

Bibliografie

Capitolul 1.Introducere

În această lucrare am adordat un domeniu vechi, dar totuși nou, aflat în plină dezvoltare și anume, domeniul învățării cu ajutorul calculatorului, utilizând principalul serviciu general cunoscut – INTERNET-ul.

Modalitatea de a prezenta un nou site educațional este de a folosi o platformă foarte bună – MOODLE, care este implementată în limbajul PHP și care folosește baze de date gestionate în MySQL.

Softul MOODLE este scris în limbajul PHP și poate fi folosit împreună cu sistemele de gestiune a bazelor de date relaționale MySQL sau PostgreSQL. Softul MOODLE este distribuit sub licența Publică Generală GNU, în timp ce documentația este disponibilă parțial sub licența GFDL și parțial este în domeniul public, fiind software liber.

Moodle (abrevierea de la englezescul Modular Object-Oriented Dynamic Learning Environment) este un software liber și Open source de învățare, cunoscut de asemenea și ca un Sistem de Management al Cursului, Sistem de Management al Învățării sau ca un Spațiu de Învățare Virtual. Din octombrie 2013 are o bază de 97953 utilizatori înregistrați și site-uri verificate și servește 43 de milioane de utilizatori în 5,7 milione de cursuri.

Moodle este o platformă de învățare (e-learning) dezvoltată inițial de Martin Dougiamas pentru a ajuta profesorii să creeze cursuri online care să fie focusate pe interacțiune și construirea colaborativă a conținutului educațional, care este în continuă dezvoltare.

Proiectul Moodle comprimă câteva elemente distincte dar care se află într-o legătură, precum:

Software-ul Moodle.

Moodle Pty Ltd (cunoscută de asemenea și ca Sediul Moodle sau Trustul Moodle, cu sediul în Perth, Australia de Vest), o companie Australiană care efectuează majoritatea dezvoltării nucelului platformei Moodle.

Comunitatea Moodle, o rețea liberă cu peste un milion de utilizatori înregistrați care interacționează prin intermediul comunității site-ului Moodle pentru a împărtăși idei, coduri, informații și suport gratuit. Acestă comunitate include de asemenea un număr mare de dezvoltatori, care datorită licenței de tip open source (sursă deschisă) și designului modular, pot să creeze module suplimentare și funcționalități. Asta a permis ca Moodle să devină un adevărat proiect global de colaborare în domeniul de aplicare.

Rețeaua partenerilor Moodle, care formează partea comercială al mediului Moodle și care asigură cea mai mare parte din bani pentru finanțarea Moodle Pty Ltd.

Caracteristici

Moodle are mai multe caracteristici considerate tipice pentru o platformă educațională plus ceva inovații originale (cum ar fi sistemul său de filtrare). Moodle este foarte asemănător cu un sistem de management al învățării. Moodle poate fi utilizat în multe tipuri de medii ca de exemplu: în mediul educațional, pentru formare și dezvoltare, în mediul afacerilor.

Dezvoltatorii pot extinde construcția modulară al platformei Moodle prin crearea de noi plugin-uri care au funcții specifice. Infrastructura Moodle suportă multe tipuri de plugin-uri:

activități (inclusiv jocuri de cuvinte și de numere)

tipuri de resurse

tipuri de întrebări (cu răspunsuri multiple, adevărat sau fals, „completați spațiul liber”)

teme grafice

metode de autentificare (poate solicita nume de utilizator și parolă de acces)

metode de înscriere

filtre de conținut

Multe plugin-uri ale terțelor sunt disponibile gratuit și se folosesc de această infrastructură.

Utilizatorii Moodle pot folosi PHP pentru a dezvolta și contribui module noi. Platforma Moodle a fost dezvoltată de programatorii open-source. Ei au contribuit la dezvoltarea rapidă și la rezolvarea problemelor neprevăzute.

În mod implicit Moodle include librăria TCPDF, care permite generarea de PDF-uri.

1.1. Descriere generală MOODLE

MOODLE – denumește o platformă de instruire dinamică dezvoltată multimodular sub un mediu orientat obiect. Altfel spus, Moodle este un sistem de management al cursurilor (Course Management System – CMS), un pachet software creat pentru a ajuta profesorii să realizeze cursuri de calitate online și să coordoneze rezultatele celor ce învață/studenților.

Astfel de sisteme sunt uneori numite Learning Management Systems (LMS) (Sisteme de coordonare/management a învățării), Virtual Learning Environments (VLE) (Medii de învățare virtuală) și Learning Content Management Systems (LCMS) (Sisteme de management al conținutului de învățare).

Utilizatorii au nevoie doar de un browser (e.g., IE, Firefox, Safari) pentru a participa la un curs in Moodle. Moodle este un program Open Source, ceea ce înseamnă că oricine este liber să-l descarce gratis, să-l folosească, modifice și chiar să-l distribuie (în termenii licenței generale publice GNU – General Public License). Moodle rulează fără modificări pe platforme Unix, Linux, Windows, Mac OS X, Netware și orice alt sistem care suporta PHP, incluzând majoritatea furnizorilor de web (cei de găzduiesc paginile web).

Informația este stocată într-o singură baza de date: MySQL și PostgreSQL sunt cele mai bine suportate, dar poate fi folosit și cu Oracle, Access, Interbase, ODBC și altele.

1.2. Arhitectura sistemului

În ceea ce privește arhitectura generală a platformei de tip e-learning, aceasta va putea fi multiplicată în condițiile în care va exista un singur nod de infrastructura hardware și software. Acesta va permite definirea virtuală a mai multor platforme de utilizare care să fie gestionate separate de organizații distincte.

Sistemul LMS Moodle poate suporta mai multe unități organizaționale distincte și hosturi virtuale de pe o singură configurație server, pentru un număr de utilizatori de ordinul a 20.000 utilizatori (pentru o medie de 200 module de curs, accesate în medie de 100 cursanți/modul de curs). Rețeaua Moodle permite diferitelor servere să își acorde reciproc drepturi de încredere pentru aplicarea unui single sign-on. Utilizatorul se va autentifica o singură dată și va avea acces la mai multe aplicații, pe mai multe servere. Administrarea din punct de vedere IT și de comunicații se va putea face centralizat de către administratori.

1.3. Inventarul funcționalităților platformei

Gruparea principalelor funcționalități ce vor fi puse minimal la dispoziție pe platforma de tip e-learning, în funcție de principiile, tehnicile și metodologiile pedagogice aplicabile în cazul instruirii de tip e-learning și adaptate pentru obiectivele prezentului proiect, sunt:

a) Funcționalități de management al documentelor:

Construirea documentelor utilizând obiecte de învățare (learning object);

Împachetarea SCORM și publicarea documentelor în sistemul LMS(CMS);

Managementul depozitului de conținuturi de documente și obiecte de învățare (LO),

Monitorizarea și evidențierea activității utilizatorilor în vederea evaluării;

Instrumente de sprijinire a activității de tutoriat (monitorizare activitate formatori și utilizatorilor);

Sesiuni de utilizare documente (cursuri) online;

Instrumente de căutare pe platforma de tip e-learning;

b) Funcționalități dedicate proceselor de sondare (chestionare)

Fișă de punctaj electronică – este un subsistem informațional în sine, utilizat deopotrivă de utilizatori, formatori, secretariat (și eventual utilizatori externi interesați de rezultatele chestionarului – categoria de utilizatori INVITAȚI) pentru înregistrarea și evidența punctajelor înregistrate, calificativelor acordate etc.;

Programarea sondajelor (termene, locații, tip etc.);

Depozit pentru susținerea chestionarelor (Questionnaire Repository);

Facilitate de redactare și gestionare a chestionarelor (aceasta va include un motor de verificare a ortografiei, funcții minimale de editare a textelor, inserare de observații si comentarii din partea utilizatorilor). Lucrările vor fi arhivate în contul utilizatorului pe o perioadă determinată;

Asistent în generarea de sesiuni de sondare (mai multe detalii în secțiunea dedicată chestionarelor, tipurilor de întrebări și răspunsuri);

Suport pentru sesiuni de sondare interactive.

c) Funcționalități privind managementul sarcinilor (lucrărilor) alocate în cadrul utilizării documentelor

Alocarea de lucrări, teme, sau alte tipuri de sarcini (procesul este diferit de examinarea on-line);

Monitorizarea și înregistrarea predării documentelor/temelor/sarcinilor alocate utilizatorilor;

Analizarea și evaluarea documentelor/temelor/sarcinilor alocate utilizatorilor de către administratorii platformei;

Funcționalități de tratare în mod individual sau colaborativ a documentelor/temelor/sarcinilor alocate utilizatorilor.

d) Funcționalități de instruire colaborativă

Instrumente suport pentru discuții/colaborări în regim asincron: forum, newsgroup, sistem e-mail;

Instrumente suport de comunicare sincronă între utilizatori: mesaje instantaneu transmise între participanți, clase virtuale, sesiuni de instruire sincronă;

Simulări;

Laboratoare on-line pe anumite tematici;

Zonă rezervată utilizatorilor (cafenea virtuală) în care se vor putea realiza pagini personalizate ale utilizatorilor (de tip HomePage), se vor putea dezvolta bloguri, sisteme de semne de carte și link-uri rapide, liste de resurse recomandate pe o anumită temă etc.;

Notițe private;

Calendare de sondaj/discuții (individuale la nivelul unei anumite tematici sau generale la nivelul platformei);

Motoare de căutare.

Platforma de e-learning Moodle România oferă un mediu de comunicare, administrare cursuri și evaluare în sistem electronic, oferind cursanților posibilitatea de a învăța împreună.

Moodle este oferit gratis ca software open source (sub licență publică GNU) și poate fi instalat pe orice calculator care poate rula PHP și poate suporta o bază de date de tip SQL.

Structura interfeței unui site Moodle este organizată în jurul cursurilor. În cadrul aplicației, un utilizator poate avea mai multe roluri (un rol poate fi privit ca identificatorul de drepturi ale unui utilizator într-un anumit context):

Administrator: are drepturi totale asupra aplicației.

Profesor: are dreptul de a administra resursele și activitățile pentru cursurile create.

Profesor fără drepturi de editare: pot nota elevii, nu pot modifica activități și resurse.

Creator de curs: poate introduce și modifica cursurile.

Cursant: are dreptul de a participa la un curs, fără a-l putea modifica .

Oaspete: utilizator cu drepturi limitate.

Platforma e-learning se bazează pe resurse și activități. Principala resursă este reprezentată de curs, ce poate fi definit pe bază de lecții sau de activități săptămânale.

Fereastra Setari conține opțiuni ce permit administrarea cursului. În fereastra Editeaza setări, se precizează: numele cursului, sumarul, data de începere a cursului, numărul știrilor afișate, dimensiunea maximă pe care o pot avea fișierele încărcate în curs de către profesor sau elevi, disponibilitatea, modul de accesare.

Utilizatorii pot fi grupați în clase de utilizatori. Pentru fiecare dintre clase se pot acorda drepturi și se pot stabili permisiuni.

Fig. 1.1 Exemplu de alegere adaugare activitate sau resursa

Pentru a adăuga materiale la un curs, trebuie să activăm modul de editare. Avem posibilitatea să adăugăm resurse și activități la fiecare topic din curs.

Resursele pot fi de tip etichetă, folderra Setari conține opțiuni ce permit administrarea cursului. În fereastra Editeaza setări, se precizează: numele cursului, sumarul, data de începere a cursului, numărul știrilor afișate, dimensiunea maximă pe care o pot avea fișierele încărcate în curs de către profesor sau elevi, disponibilitatea, modul de accesare.

Utilizatorii pot fi grupați în clase de utilizatori. Pentru fiecare dintre clase se pot acorda drepturi și se pot stabili permisiuni.

Fig. 1.1 Exemplu de alegere adaugare activitate sau resursa

Pentru a adăuga materiale la un curs, trebuie să activăm modul de editare. Avem posibilitatea să adăugăm resurse și activități la fiecare topic din curs.

Resursele pot fi de tip etichetă, folder, pachet de conținut IMS, pagină, prezentare, resursă și URL.

Capitolul 2. Limbajele PHP si MySQL

2.1 Limbajul PHP

Generalitati

PHP este un limbaj de programare. Numele PHP provine din limba engleză și este un acronim recursiv : Php: Hypertext Preprocessor. Folosit inițial pentru a produce pagini web dinamice, este folosit pe scară largă în dezvoltarea paginilor și aplicațiilor web. Se folosește în principal înglobat în codul HTML, dar începând de la versiunea 4.3.0 se poate folosi și în mod „linie de comandă” (CLI), permițând crearea de aplicații independente. Este unul din cele mai importante limbaje de programare web[2] open-source și server-side, existând versiuni disponibile pentru majoritatea web serverelor și pentru toate sistemele de operare. Conform statisticilor este instalat pe 20 de milioane de situri web și pe 1 milion de servere web[3]. Este disponibil sub Licenṭa PHP ṣi Free Software Foundation îl consideră a fi un software liber.

Inițial, limbajul a fost dezvoltat de inventatorul său, Rasmus Lerdorf. Odată cu creșterea numărului de utilizatori, dezvoltarea a fost preluată de o nouă entitate, numită The PHP Group (Grupul PHP).

PHP însemna inițial Personal Home Page.[4] PHP a fost început în 1994 ca o extensie a limbajului server-side Perl, și apoi ca o serie de CGI-uri compilate de către Rasmus Lerdorf, pentru a genera un curriculum vitae și pentru a urmări numărul de vizitatori ai unui site. Apoi a evoluat în PHP/FI 2.0, dar proiectul open-source a început să ia amploare după ce Zeev Suraski și Andi Gutmans, de la Technion au lansat o nouă versiune a interpretorului PHP în vara anului 1998, această versiune primind numele de PHP 3.0. Tot ei au schimbat și numele în acronimul recursiv de acum, până atunci PHP fiind cunoscut ca Personal Home Page Tools. Apoi Suraski și Gutmans au rescris baza limbajului, producând astfel și Zend Engine în 1999. În mai 2000 a fost lansat PHP 4.0, având la bază Zend Engine 1.0.

Pe 13 iulie 2004 a fost lansat PHP 5, cu Zend Engine II, ce a adus și o orientare obiect mai pronunțată și suportând mai multe caracteristici ale acestui tip de programare.

PHP 5 aduce mai multe noutăți față de versiunea 4:

Suport îmbunătățit pentru OOP

Introduce extensia PDO – PHP Data Objects, care definește o modalitate facilă și consistentă de accesare a diferitelor baze de date

Imbunătățiri de performanță

Suport îmbunătățit pentru MySQL și MSSQL

Suport nativ pentru SQLite

Suport SOAP integrat

Iteratori pentru date

Controlul erorilor prin tratarea de excepții

La sfârșitul lui 2007 doar versiunea 5.x mai era întreținută, deoarece în data de 13 iulie 2007 (exact la 3 ani după lansarea PHP5), PHP Group a anunțat că PHP4 va fi scos din uz pe 31 decembrie 2007, deși prognozează că anumite upgrade-uri de securitate se vor oferi până pe 8 august 2008.[5]. Dezvoltarea la PHP 6 începuse deja în decembrie 2007 și urmează să fie oferit odată cu scoaterea din uz a PHP4.

PHP-ul este unul din cele mai folosite limbaje de programare server-side, conform unui studiu efectuat de Netcraft în aprilie 2002, apărând pe 9 din cele 37 milioane de domenii cercetate în studiu. De asemenea, există un grafic al creșterii folosirii PHP-ului pe site-ul oficial. Popularitatea de care se bucură acest limbaj de programare se datorează următoarelor caracteristici :

Familiaritatea : sintaxa limbajului este foarte ușoară combinând sintaxele unora din cele mai populare limbaje Perl sau C;

Simplitatea : sintaxa limbajului este destul de liberă. Nu este nevoie de includere de biblioteci sau de directive de compilare, codul PHP inclus într-un document executându-se între marcajele speciale;

Eficiența : PHP-ul se folosește de mecanisme de alocare a resurselor, foarte necesare unui mediu multiutilizator, așa cum este web-ul;

Securitate : PHP-ul pune la dispoziția programatorului un set flexibil și eficient de măsuri de siguranță;

Flexibilitate : fiind apărut din necesitatea dezvoltării web-ului, PHP a fost modularizat pentru a ține pasul cu dezvoltarea diferitelor tehnologii. Nefiind legat de un anumit server web, PHP-ul a fost integrat pentru numeroasele servere web existente: Apache, IIS, Zeus, server, etc.;

Gratuitate : este probabil cea mai importantă caracteristică a PHP-ului. Dezvoltarea PHP-ului sub licența open-source a determinat adaptarea rapidă a PHP-ului la nevoile web-ului, eficientizarea și securizarea codului.

Utilizare

PHP este simplu de utilizat, fiind un limbaj de programare structurat, ca și C-ul, Perl-ul sau începând de la versiunea 5 chiar Java, sintaxa limbajului fiind o combinație a celor trei. Datorită modularității sale poate fi folosit și pentru a dezvolta aplicații de sine stătătorare, de exemplu în combinație cu PHP-GTK sau poate fi folosit ca Perl sau Python în linia de comandă. Probabil una din cele mai importante facilități ale limbajului este conlucrarea cu majoritatea bazelor de date relaționale, de la MySQL și până la Oracle, trecând prin MS Sql Server, PostgreSQL, sau DB2.

PHP poate rula pe majoritatea sistemelor de operare, de la UNIX, Windows, sau Mac OS X și poate interacționa cu majoritatea serverelor web. Codul dumneavoastră PHP este interpretat de serverul WEB și generează un cod HTML care va fi văzut de utilizator (clientului -browserului- fiindu-i transmis numai cod HTML).

Arhitectura tip LAMP a devenit populară în industria web ca modalitate rapidă, gratuită și integrată de dezvoltare a aplicațiilor. Alături de Linux, Apache și Mysql, PHP reprezintă litera P, deși uneori aceasta se referă la Python sau Perl. Linux ocupă rolul de sistem de operare pentru toate celelalte aplicații, MySQL gestionează bazele de date, Apache are rol de server web, iar PHP are rol de interpretator și comunicator între acestea.

PHP foloseste extensii specifice pentru fișierele sale: .php, .php3, .ph3, .php4, .inc, .phtml. Aceste fișiere sunt interpretate de catre serverul web iar rezultatul este trimis în formă de text sau cod HTML către browser-ul clientului.

Elemente de bază ale limbajului PHP

Sintagma tehnologii pentru server se referă în special la serverele de aplicații utilizate în scopul furnizării de conținut dinamic în Web.

Dintre acestea, PHP (acronim recursiv pentru PHP: Hypertext Preprocessor), realizat și distribuit în regim open source, este cel mai des folosit.

Prin PHP se înțelege atât limbajul de scripting, cât și serverul de aplicații, cel din urmă având rolul de a procesa și interpreta scripturile scrise utilizând acest limbaj.

Limbajul PHP este destinat în mod special pentru dezvoltare Web, codul PHP putând fi încapsulat în (X)HTML.

În ceea ce privește popularitatea printer limbajele de programare, PHP ocupă poziția a treia, după C/C++ și Java.

Spre deosebire de programele scrise intr-unul dintre limbajele pentru client (JavaScript), codul PHP este interpretat pe server, utilizatorul primind – prin intermediul browserului Web – numai rezultatul obtinut, in diverse formate (XHTML).

Dintre caracteristicile generale ale limbajului / serverului de aplicatii PHP care il recomanda drept cel mai indicat pentru dezvoltarea aplicatiilor Web, pot fi mentionate urmatoarele:

-este usor de invatat si utilizat

-ofera functionalitati complete

-este simplu de extins, diverse module si biblioteci oferind posibilitatea ca PHP sa lucreze cu un numar mare de API-uri si alte tehnologii Web;

-au fost create un numar mare de medii de dezvoltare profesionale scrise în PHP, multe dintre ele fiind puse la dispozitia utilizatorului in regim open source.
-dispune de interfete pentru un numar mare de sisteme de gestiune a bazelor de date:

Oracle

Microsoft SQL Server

IBM DB2

MySQL

Postgresql

Informix

Sybase

precum si pentru standardul ODBC

-asigura suport pentru comunicatia cu servicii ce tilizeaza diverse protocoale, dintre care amintim:

HTTP

FTP (File Transfer Protocol)

IMAP (Internet Message Access Protocol)

POPS (Post Office Protocol version 3)

COM (Component Object Model)

LDAP (Lightweight Directory Access Protocol)

SOAP (Simple Object Access Protocol)

-ofera suport pentru prelucrarea textului folosind expresii regulate

implementeaza diverse metode de procesare a documentelor XML:

SAX – Simple API for XML

DOM – Document Object Model

XMLReader

SimpleXML

oferind si posibilitatea transformarii acestora prin

intermediul foilor de stil XSLT (XSL Transformations) asigura suport pentru:

generarea si prelucrarea imaginilor

gestiunea sesiunilor (folosind variabile cookie si,

respectiv, variabile sesiune)

instantierea obiectelor Java si utilizarea lor in mod

transparent ca obiecte PHP

comert electronic

crearea animatiilor FLASH

etc.

De obicei, PHP este folosit ca modul inclus in procesul-server HTTP, iar in cazul in care serverul amintit suporta standardul CGI (Common Gateway Interface ), poate fi utilizat si ca procesor CGI.

Atunci cand browserul cere un fisier PHP serverului Web, acesta trimite cererea procesorului PHP, care efectueaza interpretarea scriptului si produce la iesirea standard continut in diverse formate:

• precum sunt cele textuale (XHTML, XML)

• grafice (GIF, JPEG, PNG)

• sau PDF

Secventele de cod PHP sunt delimitate de un marcaj de start si de

un marcaj de sfarsit (acestea sunt, in mod obisnuit, <?php si ?>), care

determina intrarea/iesirea procesorului in/din ,,modul PHP".

Atunci cand se apeleaza un script, el este rulat pe server.

Acesta va efectua operatiile pe care le are programate si eventual, va scrie ceva (in exemplul anterior cu “echo”).

Rezultatul (adica ce este scris) este returnat catre browser, iar acesta il va trata ca pe un fisier html.

2.2 Limbajul MySQL

Introducere în MySQL

În ultimii ani, utilizarea bazelor de date pe Internet a luat o amploare deosebită. Există o mulțime de aplicații, extrem de utile, care le utilizează, cum ar fi: aplicații de contorizare, comerț electronic, vot electronic, aplicații de comunicare.

De unde SQL ? În domeniul creării și utilizării bazelor de date relaționale s-a impus ecesitatea existenței unui limbaj standard care să permită efectuarea acestor operații. Astfel, a apărut SQL – Structured Query Language. Limbajul a fost supervizat de comisia de standardizare

ANSI (American National Standards Institute), motiv pentru care se mai numește și ANSI SQL.

SQL nu este un limbaj de firmă, ci el este implementat de o mulțime de SGBD-uri consacrate, cum ar fi Microsoft Access, Oracle, Microsoft SQL Server și, bineînțeles, MySQL. MySQL este un limbaj specializat pentru gestiunea bazelor de date relaționale pe Internet, având la bază limbajul SQL. MySQL gestionează baze de date care se găsesc pe un server. Baza de

date poate fi foarte lesne exploatată prin intermediul limbajului PHP, dar și cu alte limbaje (de exemplu Java).

MySQL este un sistem de gestiune a bazelor de date relațional, produs de compania suedeza MySQL AB și distribuit sub Licența Publică Generală GNU. Este cel mai popular SGBD open-source la ora actuală[1], fiind o componentă cheie a stivei LAMP (Linux,Apache, MySQL, PHP).

Deși este folosit foarte des împreună cu limbajul de programare PHP, cu MySQL se pot construi aplicații în orice limbaj major. Există multe scheme API disponibile pentru MySQL ce permit scrierea aplicațiilor în numeroase limbaje de programare pentru accesarea bazelor de date MySQL, cum are fi: C, C++, C#, Java, Perl, PHP, Python, FreeBasic, etc., fiecare dintre acestea folosind un tip spefic API. O interfață de tip ODBC denumită MyODBC permite altor limbaje de programare ce folosesc această interfață, să interacționeze cu bazele de date MySQL cum ar fi ASP sau Visual Basic. În sprijinul acestor limbaje de programare, unele companii produc componente de tip COM/COM+ sau .NET (pentru Windows) prin intermediul cărora respetivele limbaje să poată folosi acest SGBD mult mai ușor decât prin intermediul sistemului ODBC. Aceste componente pot fi gratuite (ca de exemplu MyVBQL) sau comerciale.

Licența GNU GPL nu permite încorporarea MySQL în softuri comerciale; cei care doresc să facă acest lucru pot achiziționa, contra cost, o licență comercială de la compania producătoare, MySQL AB.

MySQL este componentă integrată a platformelor LAMP sau WAMP (Linux/Windows-Apache-MySQL-PHP/Perl/Python). Popularitatea sa ca aplicație web este strâns legată de cea a PHP-ului care este adesea combinat cu MySQL și denumit Duo-ul Dinamic. În multe cărți de specialitate este precizat faptul ca MySQL este mult mai ușor de invățat și folosit decât multe din aplicațiile de gestiune a bazelor de date, ca exemplu comanda de ieșire fiind una simplă și evidentă: „exit” sau „quit”.

Pentru a administra bazele de date MySQL se poate folosi modul linie de comandă sau, prin descărcare de pe internet, o interfață grafică: MySQL Administrator și MySQL Query Browser. Un alt instrument de management al acestor baze de date este aplicația gratuită, scrisă în PHP, phpMyAdmin.

MySQL poate fi rulat pe multe dintre platformele software existente: AIX, FreeBSD, GNU/Linux, Mac OS X, NetBSD, Solaris, SunOS, Windows 9x/NT/2000/XP/Vista.

Testarea instalării MySQL. Configurarea bazei de date.

După cum am anunțat în capitolul 3.2., suportul MySQL a fost deja instalat, în cadrul pachetului XAMPP, deodată cu limbajul PHP.

Tot suportul software al bazei de date MySQL se găsește în directorul C:\XAMPP\MYSQL. În subdirectorul BIN al acestuia se găsesc o serie de programe utilizare, care permit configurarea și

operarea imediată cu serverul de baze de date. Utilitarul pe care o să-l utilizăm cel mai des este mysql.exe. Pentru a-l putea accesa din orice altă locație a calculatorului v-ați afla, este recomandat să adăugați calea spre el (C:\XAMPP\MYSQL\BIN) în variabila PATH a sistemului. Acest lucru se face executând un click dreapta pe My Computer, alegând apoi tab-ul Advanced, apoi butonul Environment Variabies. Din fereastra care se deschide, derulați în partea de jos (secțiunea System Variables) până întâlniți variabila PATH. Dați dublu click pe ea (sau apăsați butonul Edit de dedesubt) și, la sfârșitul șirului de caractere deja existent acolo, adăugați

caracterul ”;” urmat de calea ”C:\XAMPP\MYSQL\BIN”. Din acest moment, utilitarul mysql se poate rula din orice locație (de exemplu direct din Start + Run).

Vom configura în continuare serverul de baze de date. MySQL fiind un server de baze de date partajat, accesul se face pe baza unui nume de utilizator (user) și a unei parole (password). Pentru moment, este configurat doar utilizatorul root (cu drepturi depline asupra bazei de date) și NU are parola. Pentru a va conecta, lansați dintr-un Command Prompt sau din Start + Run următoarea comandă: mysql –u root –p

Atunci când sunteți invitați să introduceți parola (prin Enter password:) trebuie să dați Enter. În cazul în care conectarea a reușit, veți primi un mesaj de întâmpinare, iar prompt-ul se va schimba în : mysql>… (pentru a vă deconecta de la server, în dreptul acestui prompt trebuie să scrieți comanda quit după care dați Enter).

Din acest sunteți conectați la baza de date. În continuare vom da câteva comenzi pentru a configura serverul, baza de date asupra căreia vom lucra, și un utilizator pe care îl vom folosi pentru a lucra în mod curent (deoarece este complet nerecomandat să folosim utilizatorul root pentru a lucra în mod curent la baza de date).

În primul rând, vom șterge toți utilizatorii predefiniți, în afară de root, iar apoi vom crea o bază de date în care vom lucra și un utilizator cu drepturi de utilizare asupra acestei baze de date.

Atenție să nu uitați caracterul ”;” după fiecare comandă executată. De asemenea, după fiecare comandă dați un Enter: mysql>use mysql; prin această comandă intrăm în baza de date administrativă, cu numele mysql

mysql>delete from user where user!=’root’ or host!=’localhost’; prin această comandă ștergem toți utilizatorii predefiniți, lăsând utilizatorul root cu drepturi de conectare de pe mașina locală mysql>update user set password=password('parolanouă') where user='root'; prin această comandă schimbăm parola utilizatorului root, de la parola vidă (pe care o avea de la instalare) cu noua parolă (evident, șirul de caractere parolanouă îl înlocuiți cu noua parolă) mysql>create database lucru; prin această comandă creăm o bază de date cu numele ”lucru”, în care vom lucra în continuare mysql>grant all on lucru.* to 'utilizator'@'localhost' identified by 'parola'; prin această comandă creăm utilizatorul cu numele ’utilizator’, cu parola ’parola’ (evident, le veți schimba după bunul plac) ce se poate conecta de pe mașina locală, și are drepturi de lucru doar în baza de date ’lucru’ mysql>flush privileges; prin această comandă facem ca toate modificările efectuate până în momentul de față să devină efective și operative. mysql>quit;

și ieșim din monitorul mysql Putem testa imediat instalarea, prin conectarea la serverul mysql cu noul utilizator creat (lansați această comandă fie din Command Prompt fie din Start+Run)

În momentul în care vi se cere parola, introduceți, evident, parola definită mai sus.

După conectarea la MySQL, pentru a stabili ca punct de lucru baza de date asociată acestui utilizator, veți da comanda: mysql>use lucru;

după care veți putea testa toate comenzile.

Capitolul 3. Platforma Moodle

3.1.Informații generale despre Moodle

Utilizatori – inițiere

Moodle este platforma de eLearning a care poate fi utilizata ca mijloc de

invatamant modern si foarte eficient.

Accesul pe site-ul www.scoaladeinformatica.ro se face selectand optiunea moodle si apoi introducand datele de indentificare primite de la profesorul care gestioneaza cursul/cursurile de pe site.

Fig. 3.1 Pagina principala a site-ului www.scoaladeinformatica.ro/moodle

Veți introduce username-ul și parola pe care le veți primi de la profesorul care gestioneaza informatiile de la cursul respectiv.

Fig. 3.2 Pagina cursului SQL si PL/SQL

Odata ce v-ați logat la Platforma Moodle, puteți face click pe titlurile din rubrica Cursuri și veți vedea listate individual cursurile. Faceți click pe cursul pe care doriți să-l vizualizați și, dacă este un curs care permite accesul vizitatorilor, atunci veți putea vedea toate resursele cursului respective. Dacă este vorba despre un curs la care înscrierea se face doar cu acordul profesorului, atunci va trebui să luați legătura cu profesorul sau tutorul pentru a primi acces.

Odată ce v-ați logat la curs vi se poate da permisiunea să editați material, numai dacă sunteți desemnat asistent al cursului respectiv. Acest lucru trebuie facut prin intermediul unui alt membru al echipei sau al profesorului care gestioneaza cursul.

Dacă vreți să adăugați un alt membru al echipei, este necesar ca persoana respectivă să se logheze mai întâi la Moodle pentru a fi recunoscută și să i se acorde acces de editare.

3.2. Adăugarea de cursuri la Moodle

Adaugarea unui curs nou in Moodle se poate realiza numai prin intermediul administratorului platformei (Optiunea Administrare site -> Cursuri – > Adaugare/Editare cursuri). Acesta va adauga un curs nou pe care il puteti apoi edita si sa-i faceti propriile adaugari.

Odata ce administratorul confirma faptul ca noul dumneavoastra curs a fost adaugat la Moodle, puteti sa va logati ca mai sus, sa accesati cursul ales de dumneavoastra si veti vedea un curs Moodle gol, dupa cum se arata mai jos.

Fig. 3.3 Pagina principala a unui nou curs

Pagina este impartita in 3 coloane pe care puteti sa le rearanjati cum doriti. Toate casetele pe care le vedeti mai sus se numesc blocuri.

Fiecare bloc are o anumita functie si poate fi editat astfel inca sa aiba continutul pe care il doriti pentru a fi accesat de catre studentii dumneavoastra, incluzand link-uri pentru site-uri web, fisiere Word, Power Point, pdf etc..

Blocurile din partea de jos a centrului ecranului, sunt cunoscute sub denumirea de blocuri subiect. Acestea sunt numerotate de la 1 la 52, reprezentand fiecare saptamana a anului.

3.3. Înțelegerea simbolurilor

Pentru editarea un curs nou creat, este nevoie de activarea functiei de editare. Se face click pe butonul “Activeaza modul editare” din coltul din dreapta sus al paginii cursului dupa cu este incadrat in imaginea din pagina 3.

Acum puteti vizualiza pictograme noi pe tot parcursul paginii dumneavoastra. Fiecare dintre ele are cate o functie care este afisata mai jos.

Fig. 3.4 Accesare pentru editarea cursului

Fig. 3.5 Pictogramele pentru editarea cursului

3.4 Cum edităm în Moodle

Acum ca aveti activata functia de editare, puteti edita toate blocurile si adauga altele noi pentru cursul dumneavoastra.

Orice bloc este editat intr-un mod foarte asemanator, asadar sunt mentionate doar cateva aspect pentru a va ajuta pentru inceput.

Fig. 3.5 Adăugare activitate sau resursă

Fig. 3.6 Fereastra de adăugare activitate sau resursă

Exemplu

Fig. 3.7 Fereastra cursului

(Aceasta pagina poate fi vizualizata pe site-ul www.scoaladeinformatica.ro : cursul Baze de date SQL si PL/SQL)

In primul bloc al cursului se pot introduce informatii generale despre:

Cursul predat (se poate construi o pagina de tip web dedicata acestei sectiuni)

Structura/Programa cursului

Profesorul care preda cursul

Resurse utile in parcurgerea cursului:

Documentatii online despre continuturile oferite in cadrul cursului

Informatii despre cum sa utilizeze resursele cursului

Tutoriale online cunoscute in mediul virtual (exemplu: http://www.w3schools.com/ , etc.)

Tutoriale video oferite gratuit in mediul online

Forum general (pentru o comunicare asincrona cu toti participantii la curs), in care sa fie trecute anunturi generale si stiri despre curs

Forum numai cursanti (adica un loc in care studentii pot discuta unii cu altii), un loc in care studentii pot vorbi despre informatiile prezentate in cadrul cursului si despre orice informatie referitoare la curs.

3.5. Activități

Activitățile sunt materiale interactive, impunând participarea studentilor. Pentru a adăuga o activitate la un curs, intrăm în curs, apăsăm butonul Activează modul de editare din colțul din dreapta sus, și din meniul Adaugă activitate sau resursă corespunzător unei secțiuni a cursului, facem alegerea dorită. Se completează câmpurile cerute și se editează în mod convenabil setările, folosind, la nevoie, iconițele care oferă ajutor, incluse pe pagină. Ulterior putem reveni oricând la aceste setări, pentru a le modifica. La final apăsăm butonul Salvează și afișează de la baza paginii, pentru a vedea activitatea creată, sau Salvează și revino la curs.

Fig. 3.8 Fereastra de adăugare activitatea a unei alegeri

3.5.1. Alegerea

Alegerea permite profesorului să pună studenților o întrebare cu variante multiple de răspuns și să colecteze răspunsurile acestora. Este ca un vot exprimat de aceștia. Se poate folosi și la testarea inițială în cadrul unei lecții.

Se completază numele formularului de evaluare, iar apoi, la Nume fermular de evaluare, enunțul întrebării. Dacă la Limită selectăm Dezactivează, oricâți participanți pot alege orice opțiune; dacă selectăm Activează, câmpul Limită de la opțiunile de mai jos devine activ, permițându-ne să stabilim numărul maxim de participanți care pot alege acea opțiune de răspuns. La opțiunea Text introductiv se scrie întrebarea dorită.

Fig. 3.9 Fereastra de editare a unei alegeri

În continuare, se introduc variantele de răspuns dintre care trebuie să aleagă studenții, în câmpurile Option și, eventual, valorile în câmpurile Limită. Dacă sunt mai puțin de 5 variante de răspuns, vom lăsa ultimele câmpuri necompletate.

Fig. 3.10 Fereastra de editare a unei alegeri (continuare)

Dacă sunt mai mult de 5 variante de răspuns, mai putem adăuga câte avem nevoie, apăsând butonul Adaugă 3 câmpuri la formular.

În continuare putem bifa faptul că dorim să precizăm perioada de timp în care se acceptă răspunsuri la această alegere, apoi ni se permite stabilirea momentului inițial și a celui final.

Secțiunea de setări diverse ne permite să stabilim:

dacă dorim să afișăm opțiunile pe orizontală sau pe verticală (de obicei, răspunsurile arată mai bine pe verticală, mai ales dacă sunt multe variante);

cum publicăm rezultatele (nu le publicăm, le arătăm studenților imediat după ce au răspuns, le arătăm studenților doar după momentul închiderii alegerii, le arătăm mereu studenților);

confidențialitatea rezultatelor (dacă arătăm numele și răspunsurile studenților sau le păstrăm anonimatul);

dacă permitem alegerii să fie actualizate (dacă da, studentul se poate răzgândi, dacă nu, studentul decide doar o dată);

dacă afișăm o coloană pentru întrebări la care nu s-a răspuns (permite studenților să vdă numărul celor care nu au răspuns).

Secțiunea de setări generice module permite să stabilim:

mod grupuri (are aceeași semnificație ca setarea cu același nume de la crearea cursului, și va fi ignorată dacă a fost precizată acolo);

vizibilitatea (dacă studenții vădsau nu această activitate).

După apăsarea unuia dintre butoanele Salvează și revino la curs sau Salvează și afișează, alegerea devine disponibilă studenților în momentul precizat pentru deschidere.

Fig. 3.11 Exemplu de alegere

3.5.2. Chat

Chat-ul permite participanților să aibă o discuție sincronă în timp real. Profesorul trebuie să creeze mai întâi o cameră de discuții, pentru care precizează momentul când așteaptă să se logheze studenții. Sesiunea se poate repeta pe parcursul cursului, sau poate avea loc o singură dată.

Fig.3.12 Adaugarea unui chat

Fereastra de editare a unui chat permite în secțiunea General să specificăm:

numele camerei de discuții;

un text introductiv care este bine să ofere instrucțiuni privind desfășurarea

acestei activități;

ora de începere a următoarei sesiuni;

cum dorim să aibă loc repetarea sesiunii (aici putem alege între a repeta sesiunea zilnic/săptămânal la aceeași oră, a nu o repeta sau a păstra mereu camera deschisă și a nu afișa ora la care au loc conversațiile);

perioada pentru care putem salva o transcriere a mesajelor, la Salvează sesiuni anterioare;

dacă toți utilizatorii pot vizualiza jurnalele de conversație.

La secțiunea Setări generice module putem stabili:

mod grupuri (setare care se ignoră dacă a fost stabilită la nivelul cursului);

dacă activitatea este vizibilă pentru studenți sau nu;

număr ID pentru identificarea activității în vederea calculării notelor.

Fig. 3.12 Crearea unui chat

La apăsarea butonului Salvează și revino la curs observăm cum numele chatului a devenit un link pe pagina cursului. În același timp, în calendar s-au creat marcaje pentru a atrage atenția asupra acestei activități.

Fig. 3.13 Activitatea chat pe pagina cursului

Studenții pot accesa oricând chatul, nu doar la momentul stabilit. Ei pot să comunice cu ei înșiși sau cu alți studenți care se află acolo. Atunci când dorim să participăm la un chat, trebuie să alegem între cele două versiuni ale acestei activități (cea bișnuită și cea fără frame-uri și JavaScript).

Fig. 3.14 Alegerea unui tip de chat

3.5.3. Forum

Forumul este un instrument pentru discuții asincrone. Profesorul poate solicita tuturor studenților înscriși la curs să subscrie la un forum; astfel aceștia vor primi prin email înștiințări la apariția fiecărui nou post și vor putea comunica oricând între ei și cu profesorul.

Fiind o comunicare asincronă, studenții au timp să își gândească mai bine răspunsul și sunt mai sunt presați de timp. Mulți studenți preferă să se exprime pe un forum, decât să vorbească la ore în clasă. În special studenții cu dizabilități de comunicare, sau cei timizi, sau care nu stăpânesc bine limba, cei care se tem să nu greșească, au astfel șansa să se gânească atât cât au nevoie pentru a formula un enunț de care să fie mulțumiți.

Fig. 3.15 Adăugarea unui forum

În Moodle 2.6 există 5 tipuri de forumuri:

Fig. 3.16 Tipuri de forum în Moodle 2.6

Primul permite crearea unei singure discuții la care poate răspunde oricine. Al doilea permite oricărui elev să posteze o singură discuție, la care poate răspunde oricine. Al treilea cere ca fiecare student să posteze propria sa intervenție înainte de a putea vedea contribuțiile celorlalți. În al patrulea fiecare poate începe în orice moment o discuție, iar topicurile sunt afișate ca într-un blog. Ultimul este un forum de tip mai vechi, în care oricine poate iniția oricând o discuție.

Atunci când inițiem crearea unui forum, în secțiunea General trebuie să îi precizăm numele, să decidem de ce tip dorim să fie și să oferim o scurtă descriere a sa.

Fig. 3.17 Crearea unui forum

La Subscription mode trebuie să alegem un mod de a subscrie.

Fig. 3.18 Moduri de subscriere

Primul mod permite participanților să aleagă dacă subscriu la forum. În al doilea mod participanții subscriu automat și nu pot să renunțe la aceasta. În al treilea mod participanții subscriu automat la început, dar ulterior pot renunța. Ultimul mod nu permite subscrierea.

Se urmărește citirea intervențiilor pe acest forum? poate avea trei valori:

opțional (participanții pot alege dacă se abonează sau nu la primirea mesajelor)

activat (abonarea este activată)

dezactivat (abonarea este dezactivată)

La Dimensiune maximă atașament precizăm dimensiunea maximă a fișierului ce poate fi atașat la un post pe forum.

La Maxim number of attachments precizăm numărul maxim de fișiere ce pot fi atașate la un post pe forum.

În secțiunea Stabiliți limită pentru blocare se pot lua anumite măsuri pentru ca un student să nu trimită prea multe postări într-o perioadă scurtă.

La Interval de timp pentru blocare precizăm o durată, de la o zi până la o săptămână, dacă dorim să putem bloca studenții, sau nu bloca în caz contrar.

La Stabiliți limită pentru blocare precizăm numărul maxim de postări pe care le poate efectua un student în perioada de timp precizată anterior.

Numărul maxim de mesaje înainte de atenționare reprezintă după câte postări se trimite cursanților un avertisment.

În secțiunea Ratings putem preciza care sunt rolurile care permit operația de evaluare.

Agregate type stabilește cum vor fi combinate evaluările pentru a obține nota finală din catalog. Alegem No ratings doar dacă activitatea nu va apărea în catalog.

Fig. 3.20 Crearea unui forum

După operația de salvare, forumul va apărea ca un link pe pagina cursului.

Fig. 3.21 Forumul pe pagina cursului

3.5.4. SCORM/AICC

SCORM este un set de standarde tehnice care precizează cum trebuie construite produsele software folosite în e-learning. Acesta stabilește cum vor comunica materialele de învățare online cu sistemele de management al învățării (Learning Management Systems).

Fig. 3.22 Alegerea unei activitati de tip SCORM/AICC

SCORM provine de la Sharable Content Object Reference Model. Sharable Content Object reflectă faptul că SCORM definește cum se crează conținutul partajabil, reutilizabil în diverse sisteme și contexte. Reference Model indică faptul că SCORM nu reprezintă un standard, ci ajută la folosirea curectă a tuturor standardelor împreună. Costul integrării conținutului în diverse LMS a scăzut foarte mult după apariția SCORM.

AICC este un standard destul de vechi, fiind conceput în perioada de glorie a structurii client-server, când paradigma a fost browser slab și server inteligent. Provine de la Aviation Industry Computer-based training Comittee, format în 1988, care și-a propus să standardizeze furnizarea de CBT (Computer-based training) în perioada în care instruirea cu ajutorul mijloacelor multimedia devenea din ce în ce mai populară.

SCORM/AICC este o activitate care permite profesorilor să includă în cursul lor pachete SCORM sau AICC. Moodle nu generează conținut SCORM, ci doar prezintă cursanților conținutul pachetelor SCORM și salvează datele rezultate din această interacțiune.

Pe pagina de adăugare în curs a unui astfel de pachet, în secțiunea Package ni se cere să tastăm numele și o scurtă descriere a pachetului, apoi apăsând butonul Fisier pachet să alegem un fișier pachet (cu extensia zip sau pif) spre a fi încărcat.

În secțiunea Notă alegem una dintre cele 4 metode de punctare și care dorim să fie nota maximă. Metoda de punctare definește cum se determină nota pentru o singură accesare a acestei activități.

Fig. 3.23 Lista metodelor de punctare

Attempts management permite restricționarea numărului de încercări de parcurgere a activității.

La Appearance decidem dacă scorurile și notele obținute le dorim afișate pe pagina SCORM.

Fig. 3.24 Pagina de adăugare SCORM/AICC

3.5.5. Temele (Assignments)

Temele permit studentilor să trimită profesorului rezultatele digitate ale muncii lor, spre evaluare (eseuri, foi de calcul tabelar, prezentări, pagini web, audio sau video clipuri, fotografii). Profesorul notează și oferă feedback studentului.

Există mai multe tipuri de teme:

Funcționalitate complexă de încărcare fișiere permite studentilor să încarce unul sau mai multe fișiere de orice tip, să introducă notițe descriptive pentru fișierele trimise, sau alte informații relevante. Și profesorul poate încărca fișiere pentru fiecare elev, atât la începutul activității, cât și ca răspuns la temele primite.

Text online permite studentilor să scrie texte online, care pot fi notate, comentate sau modificate de către profesor.

Încarcă un singur fișier permite studentilor să încarce un singur fișier de orice tip, inclusiv o arhivă.

Activitate offline anunță elevul despre o activitate offline, în afara platformei Moodle.

Fig. 3.24 Alegerea unei activitati de tip Assignments

În cazul în care alegem ca activitatea să fie de tipul Funcționalitate complexă de încărcare fișiere, pe pagina ce adăugare a acesteia ni se va solicita în secțiunea General să tastăm un nume și o descriere pentru temă.

Putem stabili la Disponibil din prima zi de când începem să primim lucrările elevilor, iar la Termen de predare data limită până la care sunt acceptate temele. La Nu se admit teme după data limitădecidem dacă dorim sau nu să primim lucrări întârziate.

În secțiunea Funcționalitate complexă de încărcare fișiere, stabilim la Dimensiune maximă limita superioară a mărimii fișierelor încărcate.

Dacă opțiunea Permite ștergerea este activată, elevii pot șterge fișierele pe care le-au încărcat, înainte ca acestea să primească o notă.

Putem stabili apoi care dorim să fie Numărul maxim de fișiere încărcate. Dacă opțiunea Permite atașarea observațiilor este activată, elevii vor avea la dispoziție o zonă de text în care vor putea scrie.

Dacă opțiunea Ascunde descriere înainte de data de publicare este activată, atunci doar numele temei va fi afișat înainte de data stabilită la Disponibil din, nu și descrierea sa.

Dacă opțiunea Trimitere e-mail atenționare la profesori este activată, profesorii cu permisiunea de a corecta temele vor primi o notificare prin email de fiecare dată când elevii încarcă sau modifică o temă.

Opțiunea Activează Trimite spre notare permite elevilor să anunțe profesorul că au terminat de lucrat la o temă. Acesta poate aduce din nou proiectul la statut de ciornă, dacă apreciază că mai trebuie lucrat la el.

Fig. 3.25 Pagina de adăugare a temei

După operația de salvare, tema va apărea sub formă de link pe pagina cursului.

Fig. 3.26 Tema pe pagina cursului

Fig. 3.27 Pagina temei

3.5.6 Glosar

Opțiunea “Glosar” este un mod practic de a prezenta definiții (și nu numai) care pot fi conectate la întraga clasă. Spre exemplu, dacă definiți cuvântul calculator și acest cuvânt apare într-o discuție de pe forum, cuvântul va apărea ca un link ce va duce utilizatorul la o definiție.

Pentru a adăuga un dicționar selectați “Glosar” din meniul „Adaugă activitate sau resursa”.

Fig 3.28 Crearea unui glosar

Va apărea această fereastră:

Fig 3.29 Adaugarea unui glosar nou

„Nume”

Acest câmp poate fi completat cu orice doriți. Este numele ce apare pe pagina clasei. Am numit-o Termeni informatici.

„Descriere”

Poate fi orice doriți. Suportă formatare folosind bara de instrumente.

„Număr articole afișate pe o pagină”

Este folositor ajutându-vă cu conexiunile. Dacă limitați intrările la 10 sau 15 pe pagină, pagina se încarcă mai repede.

Dacă nu specificați un număr sistemul va încărca fiecare definiție.

„Tip glosar”

Poate fi ori „Glosar secundar”, ori „Glosar principal”. Puteți avea un singur „Glosar principal” pentru întregul curs și oricât de multe „Glosar secundar” doriți. Intrările din „Glosar secundar” vor fi transferate și în „Glosar principal”. Astfel puteți construi un „Glosar principal”. Studenții nu pot modifica „Glosar principal”.

„Permite comentarii la intrări”

Această opțiune permite studenților să creeze definiții în „Glosar secundar”. Ei nu pot adăuga definiții direct în „Glosar principal”.

„Permite intrări duplicate”

Setează dacă studenții pot definii un termen de mai multe ori (dacă doi sau mai mulți studenți pot defini calculator).

„Allow print view”

Studenții pot folosi un print view al dicționarului. Dumneavoastră alegeți dacă această caracteristică este sau nu activată. Profesorii o pot folosi mereu.

„Automatically link glossary entries”

Dacă este setat pe Da, atunci de fiecare dată când un termen este folosit, termenul va fi un hyperlink către definiția sa. De exemplu, daca definesc calculator și cineva folosește calculator într-o discuție pe un forum, cuvântul va fi un hyperlink către definiția sa.

„Implicit aprobat”

Dacă este setat pe Nu, atunci toate definițiile studenților vor fi vizualizate de dumneavoastră înainte de a fi disponibile pentru toată lumea. Dacă este setat pe Da, atunci nu mai trebuie să fie verificate de dumneavoastră.

Următoarea secțiune prezintă cum arată Glosar(Dicționar) în curs. Sunt multiple setări:

Fig 3.30 Tipuri de glosar

Format afișare – setează cum apare dicționarul studenților. Sunt câteva variante:

Simplu, stil dicționar – prezintă termenii ca un dicționar, în ordine alfabetică. Orice atașament este văzut ca un link. Informațiile despre autor nu sunt prezentate.

Complet, fără autor – prezintă termenii într-o pagină mare, sortați după dată. Autorul nu este indicat.

Listă articole – prezintă termenii ca o listă fără nicio definiție. Administratorul Moodle trebuie să seteze ce se întâmplă când apăsați pe un termen – poate sau nu să prezinte definiția.

Întrebări frecvente – prezintă temenii după frecvența utilizării. Numele termenului va fi prezenat ca o întreare iar definiția va fi răspunsul.

Complet, cu autor – este similar enciclopediei, doar că atașamentele sunt văzute ca linkuri în loc să facă parte din definiție. Informațiile despre autor sunt prezente.

Continuu fără autor – este la fel ca Complet, fără autor, numai că nu sunt prezente informații despre autor.

Enciclopedie – fișierele care pot si adăugate apar ca făcând parte din definiție. Informațiile despre autor sunt prezente.

Așa arată diferitele stiluri:

A) Simplu, stil dicționar

Fig 3.31 Simplu, Stil dictionar

B) Continuu fără autor

Fig 3.32 Continuu fara autor

C) Enciclopedie

Fig 3.33 Enciclopedie

D) Listă articole

Fig 3.34 Lista articole

E) Întrebări frecvente

Fig 3.35 Intrebari frecvente

F) Complet, cu autor

Fig 3.36 Complet, cu autor

G) Complet, fără autor

Fig 3.37 Complet, fara autor

Întorcându-ne la ecranul Se adauga Glosar nou:

Fig 3.38 Adaugare glosar

Fig 3.39 Adaugare glosar

Afișează link-ul “Special”: dacă este setată pe Da, permite studenților să caute folosind caractere speciale (precum % ? & )

Afișează alfabet: dacă este setat pe Da, permite studenților să caute în dictionr după alfabet.

Afișează link-ul “Toate”: dacă este setat pe Da, permite studenților listeze toate intrările noi în același timp.

Modifică întotdeauna: permite editarea dicționarului în orice moment. Dacă este setat pe Nu, studenții nu își mai pot modifica definițiile.

După ce ați umplut câmpurile cu opțiuni, apăsați pe “Salvează și revine la curs”. În exemplul meu arată așa:

Fig 3.40 Glosarul pe pagina cursului

Dacă selectați noul dicționar, va apărea fereasta cu noul dicționar:

Fig. 3.41 Glosarul

Antetele sunt:

Examinare alfabetică: sortează termenii după literă.

Browse pe categorii: sortează după categorie termenii pe care îi definiți.

Browsing în funcție de dată: sortează termenii după dată. Pot fi sortați după data creării sau cea a modificării.

Răsfoire după autor: sortează termenii după autor. Funcționează și atunci când autorul nu este afișat.

Rețineți că opțiunea de căutare nu va funcționa decât dacă bifați caseta Caută textul complet.

Dacă apăsați pe Adaugă o intrare nouă veți vede următoarea fereastră:

Fig 3.42 Adauga o intrare noua

Trebuie să specificați câmpul Concept. Puteți adăuga cuvinte cheie de care sistemul se va folosi pentru a se conecta la definiție. Puteți pune termenul într-o Categorie dacă aceasta este definită. Puteți completa câmpul Definiție și apoi puteți adăuga atașamente, oricate doriți. După ce ați terminat apasați pe “Salvează modificări”.

3.5.7 Lecție

Această facilitate vă ajută să adăugați teste întregi care ghidează studentul pe baza raspunsurilor lui. Puteți să tratați testul ca pe o structură organizatorică. Studentul citește un anumit text. După text, îi puneți studentului câteva întrebări. În funcție de răspunsurile date de el, sistemul îl trimite la altă pagină. De exemplu, dacă studentul răspunde corect doar la o întrebare, sistemul îl trimite la pagina 3,

Dacă studentul răspunde la două întrebări, sistemul îl va trimite la pagina 1. Dacă studentul răspunde la trei întrebări, sistemul îl trimite la pagina 5. Testele sunt foarte flexibile, dar au nevoie de configurare.

Pentru a adăuga un test, selectați „Lecție” din meniul „Adaugă activitate sau resursa”.

Fig 3.43 Adaugarea unei lectii

Veți vedea următoarea pagină:

Fig 3.44 Se adauga o noua lectie

Fig 3.45 Se adauga o noua lectie

Nume: Numele testului. Puteți să îi puneți orice nume.

Limită de timp (minute): Puneți o limită de timp la acest test. Studenții vor vedea un cronometru JavaScript și timpul este înregistrat în baza de date. Din cauza naturii inconsistente a JavaScript, cronometrul nu scoate studentul de la test când a trecut timpul, dar întrebările răspunse după ce a trecut timpul nu sunt luate în considerare. Timpul din baza de date este verificat de fiecare dată când un student răspunde la o întrebare.

Activează: Limita de timp în minute

Maximum number of answers/branches: Această valoare determină numărul maxim de răspunsuri pe care le poate pune un profesor. Valoarea implicită este 4. Dacă lecția folosește, de exemplu, doar întrebări cu ADEVĂRAT sau FALS, atunci este normal să setați această valoare cu 2. Acest parametru mai setează și numărul maxim de Branch-uri care pot fi folosite într-un Branch Table. Puteți modifica această valoare și pentru o lecție cu conținut existent.

Practice Lesson: Un test de antrenament nu va apărea în catalog.

Punctare personalizată: Acest câmp vă dă posibilitatea să alegeți o valoare numerică pentru fiecare răspuns. Răspunsurile pot avea valori negative sau pozitive. Întrebările importate vor avea setat automat 1 punct pentru răspunsurile corecte și 0 pentru cele incorecte, deși puteți schimba asta după importare.

Notă maximă: Nota maximă pentru acest test

Cursant poate să repete: Această opțiune dă posibilitatea studenților să dea testul de mai multe ori sau o singură dată. Profesorul va decide dacă testul conține material pe care studentul trebuie să îl știe foarte bine. În acest caz, studentul poate vedea de mai multe ori testul. Dacă, totuși, materialul este văzut mai mult ca un examen, studenții nu ar trebui să dea testul de mai multe ori.

Handling of re-takes: Atunci când studenții au voie să dea un test de mai multe ori, nota care va apărea în pagina Note va fi ori nota medie a repetările acelui test, ori cea mai mare notă.

Afișează scor curent: Va arăta nota curentă în timp ce studentul dă testul.

Permite verificare de către cursanți: Dă posibilitatea studentului să navigheze înapoi pentru a-și schimba răspunsurile.

Afișează buton verificare: Va afișa un buton lângă întrebările răspunse greșit, dând posibilitatea studentului să răspundă încă odată. Nu este compatibil cu întrebările de tip eseu, deci dezactivați această opțiune atunci când aveți întrebări de tip eseu.

Număr maxim de încercări: De câte ori poate un student să răspundă la o întrebare până când testul trece automat mai departe. Această opțiune dă posibilitatea studenților să progreseze chiar dacă se împotmolesc la o întrebare.

Acțiune după răspuns corect: Aveți trei opțiuni:

Normal – urmați calea din lecție – folosirea standard a unui test. Atunci când un student răspunde corect la o întrebare, lecția îi duce la pagina următoare (sau orice definește lecția ca fiind pagina următoare).

Show an Unseen Page – dă posibilitatea lecției să se comporte ca un grup de întrebări rapide. Studentul va vedea o nouă pagină (întrebare) care nu a mai fost văzută înainte (fără întrebările răspunse incorect).

Afișează o pagină la care nu s-a răspuns – dă posibilitatea lecției să se comporte ca un grup de întrebări rapide. Studentul va vedea o întrebare care poate fi nouă (pe care nu a mai văzut-o), sau o întrebare la care s-a răspuns incorect.

Număr minim de întrebări: Numărul de întrebări pe care un student trebuie să le răspundă corect. Nota este calculată în funcție de acest număr. Dacă este setat la zero, nota este dată în funcție de numărul de întrebări la care a răspuns studentul. Dacă este setat la alt număr (de exemplu 10), sistemul calculează nota în funcție de acel număr. Dacă un student răspunde doar la 5 întrebări și numărul este setat la 10, nota este 5 din 10, sau 50%.

Number of pages (cards) to show: Numărul de pagini pe care studentul le va vedea. Lecția se termină când acest număr este atins. Dacă este setat la 0 (implicit), toate paginile îi sunt arătate. De asemenea, dacă numărul este un număr mai mare decât numărul de pagini disponibile, lecția se va termina după ce toate paginile i-au fost afișate.

Fig 3.46 Setarile lectiei

Link la activitate: Va arăta o listă cu paginile și întrebările din lecție ca legături. Paginile vor fi cu albastru și întrebările cu roșu. Este folositor pentru a naviga prin lecții cu multe pagini.

Număr de punctaje mari afișate: O listă cu cele mai mari note luate la această lecție. Studenții care iau o notă mare pot alege un nume cu care vor apărea în listă. Mai există și un filtru pentru cuvinte rele. Scorurile nu vor apărea atunci când opțiunea „Lecție practică” este activată.

Folosește setările acestei lecții ca implicite pentru alte lecții: Selectați „Da” înainte să salvați o lecție, și setările pe care le-ați ales pentru această lecție vor fi cele implicite pentru următoarele lecții din acest curs.

„Vizibil”: Va da voie studenților să vadă această pagină.

Atunci când ați terminat de modificat aceste setări, apăsați pe „Salvează și afișează”. Veți vedea un ecran ca acesta:

Fig 3.47 Structura lectiei

Aceasta este pagina cu structura lecției. Puteți importa întrebări, adăuga un Branch table sau adăuga o pagină de întrebare aici. După ce ați adăugat întrebări, veți putea să le modificați tot aici.

3.5.7.1 Importă întrebări

Această funcție vă dă voie să importați întrebări din fișiere externe, trimise printr-un formular. Mai multe formate sunt suportate:

Fig 3.48 Tipuri de formate

Formatul GIFT: GIFT este cel mai complex format disponibil pentru a importa întrebări pentru Moodle dintr-un fisier text. A fost creat pentru a fi ușor pentru profesori să scrie întrebări ca fișier text. Suportă alegeri multiple, adevărat-fals, răspuns scurt, matching și întrebări numerice, și inserția unui ______ pentru formatul „cuvântul lipsă”. Mai multe tipuri de întrebări pot fi amestecate într-un singur fișier text, iar formatul mai suportă comentarii, nume pentru întrebări, feedback și note bazate pe procentaje. Mai jos avem câteva exemple:

Retelele cu calculatoarele in aceeasi camera, cladire sau campus se numesc: { ~MAN ~WAN =LAN }

Protocoalele sunt legate de interfetele dintre niveluri, iar serviciile sunt legate de pachetele trimise între entitatile pereche de pe diferite masini. {FALSE}

Formatul Aiken: Formatul Aiken este o modalitate simplă de a crea întrebări cu alegeri multiple folosind un format foarte clar și lizibil. Avem câteva exemple în acest format:

Retelele:

– care acopera o arie geografica intinsa (tara, continent), deci au procesoare in aceeasi tara sau pe acelasi continent

– in care gazdele (calculatoarele clientilor) sunt conectate printr-o subretea cu sarcina de a transporta mesaje de la gazda la gazda

– si in care subreteaua este formata din: linii de transmisie (circuite, canale) care transporta bitii intre calculatoare si elemente de comutare (calculatoare speciale) care atunci cand sosesc date pe o anumita linie, trebuie, trebuie sa gaseasca o nou alinie pentru a retransmisie datel mai departe

se numesc:

a) LAN

b) MAN

c) WAN

Răspuns: c)

Missing Word format: Acest format suportă doar întrebări cu alegere multiplă. Fiecare răspuns este separat de tilda(~), iar răspunsul corect este precedat de un egal(=). Avem un exemplu:

Care varianta nu este corecta?

Modelul OSI cuprinde 7 nivele. La crearea lui stau urmatoarele principii:

{=Delimitarea nivelelor se face astfel incat sa maximizeze fluxul de informatii prin interfete ~Un nivel se creeaza cand aparte necesitatea unui nivel diferit de abstarctizare ~ Fiecare nivel are un rol bine definit ~Functia fiecarui nivel trebuie aleasa incat sa se poata defini protocoale standardizate}

Format WebCT: În prezent, formatul WebCT suportă doar întrebările cu alegere multiplă și cu răspuns scurt.

Alte formate includ: Blackboard, Embedded Answers (Cloze), Examview, Format Hot Potatoes, Format WebCT și Format Moodle XML.

3.5.7.2 Content Table

Content Table-urile sunt doar pagini care au legături către alte pagini din lecție. De obicei o lecție poate începe cu un branch table care se comportă ca un cuprins. Sunt folosite pentru navigarea în lecție. Content-urile dau studenților posibilitatea de a alege unde anume vor să ajungă în lecție. Nu există zone „Responses” ca acelea din paginile standard. Atunci când un content se termină, puteți termina lecția, sau puteți să vă întoarceți la pagina principală.

Pentru a adăuga un branch, apăsați pe „Add a Content Table”. Veți vedea următoarea fereastră:

Fig 3.49 Adaugare content table

Adăugați numele pagini, și conținutul ei. Conținutul poate fi formatat (bold, italic, etc) folosind bara de formatare. Mai puteți alege, dacă doriți, să aranjați butoanele orizontal în modul slide show, și să o afișați în meniul din stânga. Apoi umpleți câmpurile de descriere (nu trebuie neapărat să le folosiți pe toate). Apoi puteți alege unde va fi dus utilizatorul. Puteți selecta oricând „Această pagină” (care doar va reîncărca pagina curentă), „Pagina următoare” (care vă va duce la pagina următoare din cadrul lecției) sau „Pagina anterioară” (care vă va duce la pagina anterioară). După ce ați adăugat alte branch-uri și/sau pagini de întrebări, veți mai vedea numele lor în selecțiile de aici. Veți mai avea posibilitatea de a vă duce la sfârșitul lecției. Veți vrea să vă duceți la o pagină care nu a fost creată încă. În acest caz, creți pagina pe care o vreți mai târziu, apoi reveniți aici și modificați acest tabel să ducă la pagina corectă. . Când ați terminat, apăsați pe „Salvare pagina”. Exemplul meu arată așa:

Fig 3.50 Content table

Adaugă o pagină cu întrebări

Aceasta este pagina standard a unei lecții. Aceste pagini constau în informații, întrebări, răspunsuri și meniuri „du-te la”. Apăsați pe „Adaugă o pagină cu întrebări aici” deasupra sau sub pagina curentă (asta dacă vreți să o adăugați deasupra sau sub pagina curentă). Aceasta vă va duce la un ecran ca acesta:

Fig 3.51 Pagina de intrebari

Înainte de a adăuga o întrebare, veți mai observa că puteți vedea un sumar al Lecțiilor apăsând pe „?” în partea de sus a paginii.

Inserați un titlu pentru pagină și conținutul ei. Conținutul poate fi formatat (bold, italic, etc), folosind bara de instrumente. După conținutul paginii sunt mai multe câmpuri pentru „Răspuns 1/2/3/4”, „Răspuns” și selecții pentru meniurile „Trecere”.

Fig 3.52 Trecere

De obicei, veți termina conținutul unei pagini cu o întrebare. Fiecare răspuns este un răspuns posibil pentru întrebare, iar fiecare răspuns reprezintă informații opționale afișate dacă studentul alege acel răspuns. În partea de sus a paginii, există zone „Question Type”. Acestea vă dă posibilitatea să alegeți stilul dorit de întrebare. Observați „?” lângă meniu. Acesta este foarte folositor dacă vreți mai multe detalii despre un tip de întrebare. În majoritatea întrebărilor, puneți răspunsurile în ordine, dar sistemul le va amesteca atunci când studenții le văd. Aveți mai multe posibilități:

Alegere multiplă – la tipul acesta de întrebare, studentul trebuie alea un răspuns din mai multe posibilități. Pot exista mai multe răspunsuri corecte pentru întrebări, iar întrebarea va fi răspunsă corect indiferent care dintre aceste răspunsuri este ales. Există o variație specială pe această temă – puteți avea o întrebare cu alegere multiplă unde studentul trebuie să identifice TOATE răspunsurile corecte. Pentru a activa acest fel de întrebare cu alegere multiplă, apăsați pe căsuța „Răspuns multiplu” din „Question Type”. Dacă o alegeți, trebuie să vă asigurați că toate răspunsurile corecte duc la aceeași pagină iar toate răspunsurile incorecte duc la aceeași pagină (mai multe despre asta mai jos).

Adevărat/fals – aceasta este o întrebare care are doar două răspunsuri posibile (adevărat sau fals).

Răspuns scurt – acest tip de întrebare forțează studentul să scrie un răspuns. Scrierea corectă contează! Puteți pune atât răspunsuri corecte cât și incorecte. Dacă un răspuns este găsit, acela este returnat. Dacă nu este găsit niciun răspuns, programul îl marchează ca greșit. Puteți folosi un caracter wild-card în răspunsuri. Wild-card-ul este un asterisc (*). Puteți folosi asta pentru a umple părți dintr-un cuvânt, sau pentru a înlocui un cuvânt întreg. De exemplu, dacă vreți să accepte 2002, 2003 și 2004 ca răspunsuri, puteți pune 200* iar toate răspunsurile vor fi corecte. La fel, Adr* va accepta Adrian și Adriana. Se va opri la primul răspuns care se verifică. Dacă aveți două răspunsuri, lungul și lung*, iar studentul scrie lungul, programul se va opri la primul răspuns pe care l-ați introdus primul (lungul sau lung*). În final, răspunsurile scurte, implicit, nu țin cont de literele mari și mici. Dacă vreți să forțați întrebarea să facă diferență între literele mari și mici, bifați căsuța „Case Sensitive” de la zona „Question type”.

Numeric – acest tip de întrebare are nevoie de un număr ca răspuns. Poate fi un număr simplu (ca 1), sau puteți specifica un interval de numere separând numărul mic de cel mare cu două puncte (de exemplu, 1:10 va accepta orice număr de la 1 la 10). Puteți avea mai mult de un răspuns, dar programul le testează în ordine. Dacă răspunsul unu este verificat, programul termină de verificat. Dacă nu se verifică, trece la următorul răspuns, și tot așa. Un exemplu ar fi „Dați un număr prim sub 10”. Răspunsurile vor fi 2, 3, 5, 7 – fiecare răspuns în căsuța lui de răspuns. Puteți avea și răspunsuri incorecte dacă vreți să comentați erorile comun (în exemplul cu numere prime, aș putea pune „4” ca răspuns greșit și să dau explicații).

Matching – acest tip de întrebare face legătura între două coloane de informații. De exemplu, întrebarea poate fi „Faceți legătura între următoarele echipe de fotbal și orașul în care joacă”, iar Răspunsul 1 ar fi Pandurii, Răspunsul 2 ar fi Universitatea Craiova, iar cea de-a doua coloană să conțină soluțiile Tg-Jiu și Craiova. Este important să observați că prima coloană nu este amestecată (Răspunsul 1 va fi întotdeauna Pandurii iar Răspunsul 2 va fi întotdeauna Universitatea Craiova). Folosind acest lucru, puteți pune întrebări de genul „ordonați lista” și să puneți răspunsurile în ordinea dorită de dumneavoastră. Cea de-a doua coloană este de fiecare dată amestecată. Dacă alegerile au fost făcute corect, lecția va efectua acțiunea răspunsului 1 (du-te la pagina următoare, du-te la pagina 5, etc). Dacă nu s-au făcut legăturile corecte, sistemul va efectua acțiunea răspunsului 2 (înapoi cu o pagină, etc), chiar dacă studentul a ales Răspunsul 3 sau 4 (sau oricare răspuns greșit).

După ce ați ales tipul de întrebare dorit, scrieți mai multe răspunsuri. Țineți minte că pentru unele întrebări, ordinea este importantă (vedeți „?” pentru ajutor sau secțiunea de mai sus pentru detalii). Sistemul va amesteca răspunsurile pentru studenți (cu excepția matching-ului, unde va amesteca soluțiile în locul lor). Puteți pune orice soluții doriți. Dacă nu puneți o soluție pentru un răspuns, sistemul va pune un răspuns implicit (de exemplu, „Acesta este corect”).

Eseu – Acest tip de întrebare este folosit pentru un răspuns de tip eseu la o întrebare.

Când ați terminat de creat întrebarea, apăsați pe „Salveaza pagina”. Exemplul meu arată așa (acesta este ce vede profesorul, cu răspunsurile):

Fig 3.53 Pagina cu intrebari

3.5.7.3 Adăugarea unui Cluster sau a unui End of Cluster

Un cluster reprezintă un set de întrebări dintre care vor fi alese una sau mai multe. Cluster-ele ar trebui să se termine cu o pagină End of Cluster pentru rezultate bune (altfel va fi tratat sfârșitul lecției ca un sfârșit de Cluster). Întrebările dintr-un cluster sunt alese aleator alegând „Unseen Question within a Cluster” ca legătură. Întrebările dintr-un cluster pot să facă legătura la End of Cluster pentru a ieși din cluster, sau la o întrebare nouă din cluster, sau la oricare altă pagină din cadrul lecției. Acest lucru facilitează crearea scenariilor cu un element aleator folosind modulul lecției.

3.5.7.4 Notele

Dacă lecția folosește note, sistemul folosește numărul de răspunsuri corecte și greșite pentru a calcula o notă. Un răspuns corect este orice răspuns care duce utilizatorul la o pagină în JOS în ordinea logică (ecranul la care ne-am uitat). Un răspuns greșit este orice răspuns care trimite utilizatorul în SUS în ordinea logică sau care îl lasă pe aceeași pagină. Țineți minte că ordinea logică (ceea ce vede profesorul) și ordinea navigațională (ceea ce vede studentul) nu trebuie neapărat să fie la fel (dar pot fi, în funcție de lecție). Notele sunt calculate doar în funcție de ordinea logică. Prima pagină dintr-un Content table (cel cu butoane de navigare) nu este notată. Ordinea logică și ordinea navigațională pot duce la confuzii. Ordinea logică este aceea pe care o vedeți atunci când faceți o lecție. Ordinea navigațională este ceea ce vede studentul atunci când ia o lecție (și ce puteți vedea apăsând pe legătura „Check navigation”). Aveți în vedere faptul că eseurile trebuie să fie notate manual.

3.5.8 Sondaj

Sondajul Moodle este format din întrebări cu privire la atitudinile față de învățare în general și in special in curs, si despre experienta studentilor in legatura cu cursul. Moodle iti permite sa creezi 5 tipuri diferite de sondaje, toate fiind precreate pentru tine. Intrebarile sondajelor sunt create pentru a te ajuta sa iti evaluezi studentii. Intrebarile si raspunsurile sunt prestabilite, si nu le poti edita. Daca intrebarile prestabilite nu se potrivesc pentru utilizarea ta, va trebui sa repropui intrebarile pentru sonda.

Fig 3.54 Adauga un sondaj

Crearea unui sondaj

Pentru a crea un sondaj, adăugați-l la activitatea dumneavoastră și apoi selectați Tipul sondajului. Setați Group mode, editați textul introductiv, și studiul este complet. Intrebările sunt stabilite pentru tine.

Fig 3.55 Crearea unui nou sondaj

Tipuri de sondaje

Moodle oferă cinci sondaje, împărțite în trei tipuri.

COLLES

Ascultați

Citiți fonetic

Colles inseamna Constructivist On-Line Learning Environment Survey Există trei sondaje în această categorie. Fiecare format din 24 de afirmații, pentru care studentul indică un nivel de acord sau dezacord. Întrebările sunt despre:

• Relevanța cursului pentru interesele elevului și obiectivele profesionale
• Nivelul de gândire critică pe care studentul o aplică la materialul de curs
• Nivelul de interactivitate a studentului în timpul cursului.

Fig 3.56 ATTLS

ATTLS

ATTLS inseamna Attitudes To Thinking and Learning Survey. Este compus din 20 de întrebări care solicită despre stilul elevului de învățare, discuții, și dezbateri. De exemplu, sondajul intreaba despre atitudinea studentului față de preocupările logice versus grijile personale:
Intrebările ATTLS sunt utile pentru măsurarea atitudinilor studentului în general, dar nu pentru măsurarea percepția studentului sau satisfacției in legatura cu un curs.

Incidente Critice

Studiul Incidente Critice este diferit de studiile Colles și ATTLS în două moduri:
• Este mult mai scurt, doar cinci întrebări.
• Elevii răspund prin tastarea de răspunsuri scurte în loc de a selecta din mai multe alegeri.
Acest sondaj cere elevilor cum se simt in legatura cu evenimentele recente din curs. Cele cinci întrebări din chestionarul Incidente critice sunt:
1. În ce moment în clasa te-ai implicat cel mai mult ca elev?
2. În ce moment în clasa ai fost cel mai distant ca un elev?
3. Ce acțiuni de la cineva de pe forum le-ați găsit ca fiind cele mai utile?
4. Ce acțiuni de la cineva de pe forum le-ați găsit ca fiind cele mai incurcate?
5. Ce eveniment te-a surprins cel mai mult?

Ascultați

Citiți fonetic

Cand sa Utilizezi Diferite Tupuri de Sondaje

La începutul unui curs, sondajul Colles vă poate da o idee despre modul preferat de învățare al elivilor. Acest lucru vă poate ajuta sa proiectati și să prezintati cursul cel mai favorabil mod pentru elevii dumneavoastră. În timpul cursului, puteți utiliza un studiu Colles (Real) de pentru a măsura cât de bine cursul satisface nevoile lor. Aceste chestionare sunt lungi, așa că folosește-le cu moderatie.

Studiul ATTLS poate fi utilizat, de asemenea, la începutul unui curs pentru a vă ajuta să înțelegeți stilul de învățare al elevilor. Amintiți-vă că acest studiu este despre studentul nu despre curs. Ați putea dori să cereti fiecarui student sa completeze un studio ATTLS înainte de a participa la cursuri. Apoi, fiecare profesor poate verifica chestionarele ATTLS ale elevilor lor , și poate ști, cum se descurca in curs.

Deoarece studiile Incidente critice sunt scurte, și intreaba despre evenimente recente, puteți utiliza aceast chestionar după fiecare subiect sau săptămână. Acesta oferă un ghid util pentru a face schimbari rapide si mici la un curs în desfășurare.

3.5.9 Workshop

Acesta creează un spațiu de workshop pentru clasă. Este folosit pentru a facilita constrolul. Are mai multe opțiuni. Pentru a adăuga un workshop, selectați „Seminar” din meniul „Adauga o activitate sau resursa”. Aceasta vă va duce la ecranul de editare a unui workshop:

Fig 3.57 Adaugare workshop

Fig 3.58 Crearea unui nou seminar

„Submission Title” și „Description” pot fi orice doriți („Peer Review”, „Othello”, etc).

Grade of Student Assessments – aceasta este nota maximă dată evaluărilor făcute de studenți la lor și/sau altora. Notele reale pentru o evaluare sunt calculate de modulul workshop prin compararea evaluării cu cea mai bună evaluare pentru aceeași activitate. Cea mai bună evaluare este cea mai apropiată de media evaluărilor. (Aceasta poate fi o medie în care evaluarea profesorului contează mai mult decât celelalte). Aveți în vedere că, dacă există o singură evaluare pentru o activitate, acea activitate este cea mai bună. Dacă există două evaluări, amândouă sunt considerate „cele mai bune”. Doar atunci când există trei sau mai multe evaluări, modulul începe să facă distincții între ele.

Nota este câteodată numită „nota notei”, și nu este nota maximă dată pe un lucru, acea notă se numește „Grade for Submissions”. Nota unui student la un workshop este suma acestei note cu Grade for Submissions. Astfel dacă nota maximă pentru evaluarea unui student este 20 iar Grade for Submission este 80, atunci nota maximă pentru workshop este 100. Această valoare poat fi schimbată oricând iar efectul asupra notelor văzute de studenți (și de către profesor) este imediată.

Grade for Submissions – această valoare determină nota maximă care poate fi dată unei evaluări. Nota unui student la un workshop este suma acestei note cu Grade for Submissions. Astfel dacă nota maximă pentru evaluarea unui student este 30 iar Grade for Submission este 70, atunci nota maximă pentru workshop este 100. Această valoare poat fi schimbată oricând iar efectul asupra notelor văzute de studenți (și de către profesor) este imediată.

„Grading strategy” are mai multe opțiuni – Accumulative, Not Graded, Error Banded, Criterion și Rubric. Acestea vor fi discutate în detaliu în cele ce urmează.

Accumulative Grading – aceasta este setarea implicită. Notarea acumulativă împarte fiecare proiect în secțiuni (dumneavoastră determinați numărul, de la 20) care pot fi notate și comentate. Notele pentru fiecare bucată determină nota finală (bazându-se pe nota maximă luată). Acest stil de evaluare folosește întrebări de tip da/nu, calificative (de la „poor” la „excellent”) și notare numerică (1-100).

Not Graded – această opțiune este folosită pentru evaluare atunci când studenții pot comenta, dar nu nota. Profesorul poate da note la comentariile pe care ei le fac; dacă nu dați note la comentarii înseamnă că sarcina nu trebuie notată (este folosită doar pentru comentarii).

Error Banded – Acest stil de notare setează mai multe așteptări da/nu pentru o sarcină. Dacă elementul există (un răspuns „da”), este notat; dacă nu (un răspuns „nu”), nu va primi punctaj pe partea respectivă de sarcină. Fiecare parte individuală poate fi notată cum se dorește.

Criterion – pentru acest tip de notare, setați criterii din care pot alege evaluatorii. Studenții aleg apoi UN criteriu care descrie cel mai bine proiectul. Fiecare criteriu are o notă dată, deci prin selectarea unui criteriu, evaluatorul dă o notă asociată cu acel comentariu.

Rubric – Setarea este similară cu „Criterion”, cu excepția faptului că profesorul creează secțiuni diferite pentru fiecare proiect. Apoi, în cadrul fiecărei secțiuni, evaluatorul selectează un comentariu care se potrivește cel mai bine pentru proiectul evaluat. Notele din fiecare secțiune sunt combinate pentru a da nota finală.

Câmpul „Number of Comments, Assessment Elements, Grade Bands, Criterion Statements or Categories in a Rubric” determină câte după câte criterii va fi evaluat un proiect. Acesta este numărul de lucruri pe care vreți să le evaluați. Puteți seta acest număr la „3”, și să puneți evaluatorii să evalueze după stil, conținut și vocabular (de exemplu). Dacă acest câmp este setat la 0, atunci grupul poate face comentarii doar în secțiunea „General Comments” dintr-un proiect.

Câmpul „Number of Attachment expected of Submissions” vă dă posibilitatea să alegeți un număr de la 1 la 5 dintr-un meniu derulant. Numărul introdus aici determină câte „căsuțe de încărcare” vor fi arătate atunci când studentul trimite un proiect. Numărul poate fi zero, ceea ce înseamnă că nu vor fi acceptate atașamente. Dacă se așteaptă atașamente, numărul va fi setat la 1, 2, până la 5. În mod normal numărul va fi 0 sau 1, dar în anumite proiecte puteți pune studenții să trimită mai mult de un fișier. Dacă, să zicem, numărul este 3, iar studentul atașează doar două fișiere la proiect, cele două fișiere sunt atașate și nu se va afișa niciun mesaj de avertizare. Astfel, atunci când vor trimite un proiect (într-o singură operație) studenții pot atașa un număr arbitrar de fișiere, până la numărul maxim dat de această opțiune. Aveți în vedere că opțiunea nu setează numărul maxim de atașamente pe care le poate trimite un fișier la proiect. Doar determină câte „căsuțe de atașare” vor fi afișate. Studentul este liber să adauge mai multe atașamente la proiect editându-l. Acest lucru ar fi ciudat. Valoarea implicită este zero, ceea ce înseamnă că nu se așteaptă atașamente.

Câmpul „Allow Resubmissions” dă voie studenților să retrimită proiectele oricând. Acest lucru poate fi folositor pentru a încuraja studenții să scrie mai multe variante incorporând sugestiile făcute. Sistemul va ține nota cea mai mare notă din cadrul proiectului trimis de student (cea mai mare notă este este cel mai mare scor combinat profesor/evaluator).

„Number of Assessments of Examples from Teacher” forțează studenții să treacă prin unul sau mai multe proiecte de exemplu pe care le-a pus profesorul. Studentul va trebui să facă comentarii și să noteze proiectul, iar apoi aceste comentarii vor fi notate de profesor. Studenții NU pot să trimită proiectul lor până când nu au trecut prin exemplele date de profesor.

Câmpul „Comparison of Assessments” vă dă un meniu cu cinci opțiuni. Într-un workshop, de multe ori un proiect va fi evaluat de profesor și de studenți. Dacă se folosesc exemple atunci profesorul întâi le evaluează și după aceea studenții. Proiectele din partea studenților poate fi evaluată de profesor, cel puțin parțial, și de multe ori de mai mulți studenți. Un workshop dă voie profesorului să dea o parte din notă pe baza evaluărilor studenților; ce mai rămâne din notă este alocat pentru evaluările proiectului. (Proporțiile notei date în aceste două zone este setat la sfârșitul workshop-ului). Evaluările unui student sunt notate pe baza corespondenței cu notele date de profesor. (În absența evaluării unui profesor se folosește media evaluărilor).

Gradul de corespondență dintre evaluările studenților și profesorului este bazat pe diferențele dintre scorurile din elementele individuale (de fapt pătratele diferențelor sunt folosite). Media dintre aceste diferențe trebuie să fie convertită într-o notă. Opțiunea „Comparison of Assessments” dă profesorului un grad de control asupra modului în care sunt convertite acestea în note.

Pentru a înțelege mai bine efectul acestei opțiuni, luați cazul (simplist) al unei evaluări care are 10 întrebări de tipul da sau nu. De exemplul evaluarea poate avea întrebări de genul „Este graficul formatat corect?”, „Este profitul calculat egal cu $100.66”, etc. Presupunem că există zece astfel de întrebări. Atunci când setarea „Very Lax” este aleasă, potrivire perfectă între evaluarea studentului și cea a profesorului îi dă o notă de 100%, dacă doar o întrebare nu se potrivește primește 90%, dacă sunt două primește 80%, dacă sunt trei 70%, etc. Acest lucru poate fi foarte rezonabil și poate vă întrebați de ce se numește comparație „Very Lax”. Considerați cazul unui student care face o evaluare la întâmplare, unde răspunsurile celor zece întrebări sunt pur și simplu puse la nimereală. În medie va rezulta în cinci din zece răspunsuri completate corect. Astfel, completarea la întâmplare are lua în jur de 50%. Punctajul se micșorează la opțiunea „Lax”, unde evaluarea ar lua 20%. Atunci când opțiunea „Fair” este aleasă, alegerea la întâmplare va rezulta în nota zero de cele mai multe ori. La acest nivel, o notă de 50% este dată atunci când două evaluări se potrivesc la opt întrebări din zece. Dacă trei opțiuni diferă atunci nota este 25%. Atunci când opțiunea este setată la „Strict”, având două întrebări diferite, rezultă într-o notă de 40%. La opțiunea „Very Strict”, două întrebări diferite dau o notă de 35% iar o singură întrebare diferită dă o notă de 65%

Acest exemplu este puțin artificial pentru că majoritatea evaluărilor au de obicei elemente care au mai multe valori, nu doar Da și Nu. În alte cazuri comparația va da note mai mari decât cele indicate mai sus. Nivelurile diferite (Very Lax, Lax, Fair …) sunt date pentru ca profesorul să poată regla comparațiile. Dacă notele date pentru evaluări sunt prea mici, această opțiune ar trebui să crească spre „Lax” sau „Very Lax”. Alternativ, dacă notele pentru evaluările studenților sunt, în general, prea mari, această opțiune ar trebui să fie „Strict” sau „Very Strict”. Este un proces de încercări repetate, iar punctul de plecare ar trebui să fie opțiunea „Fair”.

În timpul workshop-ului profesorul poate observa că notele date evaluărilor sunt ori prea mari ori prea mici. Aceste note apar în „Administration Page” din cadrul exercițiului. În acest caz, profesorul poate schimba această opțiune și să recalculeze notele evaluărilor studenților („Notele notelor”). Recalcularea este făcută apăsând pe legătura „Re-grade Student Assessments” din pagina de administrare a workshop-ului. Aceasta poate fi făcută oricând.

Câmpul „Number of Assessments of Student Submissions” setează câte alte proiecte poate studentul să evalueze și să comenteze. Dacă există mai multe proiecte decât evaluări permise, evaluatorul va primi câteva la întâmplare să evalueze.

Opțiunea „Weight of Teacher's Assessments”, de obicei setată la 1, poate fi folosită pentru a „dezactiva” evaluările făcute de profesor, pentru a da valoare egală cu cele ale studenților, sau pentru a adăuga mai multă valoare față de evaluările studenților. Valoarea normală pentru această opțiune este 1. Acest lucru face ca evaluările profesorului să valoreze la fel de mult ca cele studenților.

Pot exista circumstanțe când studenții dau note prea mari la evaluări. Se poate întâmpla și invers dacă notele date sunt prea mici (dar acest lucru se întâmplă mai rar). Notarea slabă a evaluatorilor poate fi corectată, parțial, mărind valoarea acestei opțiuni. Setând această valoare la 5, de exemplu, înseamnă că dacă există 5 evaluări ale studenților, să zicem, atunci evaluarea profesorului are aceeași valoare (în anularea evaluărilor suspecte și în calcularea notei) ca toate cele 5 evaluări ale studenților. Evaluările care nu sunt la fel cu cele ale profesorului au șanse mai mari să fie anulate dacă această opțiune este mai mare de unu. Restul evaluărilor sunt mai aproape de nota profesorului și astfel dau mai multă valoare evaluării profesorului. Această opțiune poate fi schimbată oricând pe parcursul unui proiect.

Câmpul „Over Allocation Level” determină dacă alocarea evaluărilor în clasă este echilibrată sau nu. Aici termenul „echilibrată” înseamnă de câte ori fiecare proiect este alocat pentru evaluare. Atunci când „Over Allocation Level” este ZERO, toate proiectele primesc același număr de evaluări, ceea ce înseamnă că alocarea este echilibrată. Atunci când nivelul este UNU, atunci unele dintre proiecte pot avea mai multe alocări decât altele (ceea ce înseamnă că unele proiecte vor avea cu una mai puține alocări decât altele), iar alocarea nu este echilibrată. Dacă nivelul este DOI, un dezechilibru mai mare este acceptat. Ideal este ca toate evaluările să fie echilibrate. Totuși, dezavantajul este că unii studenți nu vor avea norma de evaluări decât DUPĂ ce ultimul student și-a trimis proiectul. Atunci când „Over Allocation Level” este UNU, atunci studenții vor putea face toată „norma” de evaluări și nu trebuie să aștepte după proiecte întârziate. Așteptarea după proiecte întârziate ar trebui să fie și mai puțină dacă nivelul este DOI.

Într-un proiect din Workshop unde numărul de evaluări / student este 5, și nu contează dacă unele dintre proiecte să fie evaluate de 4 ori, unele de 5 și altele de 6 ori, atunci proiectul va merge mai ușor iar studenți nu vor trebui să aștepte atât de mult (sau deloc) pentru alții ca să trimită proiectele dacă Over Allocation Level este setat la UNU.

Câmpul „Self Assessment”, dacă este setat la „Yes”, dă posbilitatea studenților să evalueze și noteze propriul proiect. Acesta este adăugat la „Number of Assessments..” (dacă „Number of Assessments…” este setat la 5, studentul tot va trebui să evalueze proiectele a 5 alți studenți). Dacă „Number of Assessments…” este setat la „0” iar acest câmp este setat la „Yes”, atunci proiectul poate fi evaluat doar de autor.

Dacă „Assessments must be agreed” este setat la „Yes”, atunci evaluările studenților pot fi corectate de către alți studenți. Dacă alți studenți nu sunt de acord cu evaluarea făcută de evaluatorul original, atunci profesoul de evaluare va continua până când studenții vor fi de acord, sau până când evaluarea trece de perioada-limită.

Câmpul „Hide Grades before Agreement” dă posibilitatea profesorului să ascundă notele numerice de la alți evaluatori atunci când încearcă să ajungă la o înțelegere. Dacă acest câmp este setat la „Yes”, atunci toate părțile numerice ale evaluării sunt ascunse – studenții pot vedea doar comentariile altora. Notele vor apărea după ce evaluatorii vor ajunge la un compromis.

„League Table of Submissions” face o listă cu evaluările din cadrul proiectului. Numărul de intrări poate fi zero, un număr între 1 și 20, 50 sau 100. Dacă este zero, League Table nu este afișată. Dacă este setat la un număr între 1 și 20, 50 sau 100 atunci acel număr de evaluări este afișat, de exemplu, setând numărul la 10 afișează cele mai bune 10 evaluări.

Câmpul „Hide Names from Students” poate fi da sau nu. O evaluare poate fi dată anonim. În acest caz numele (și orice poze) ale studenților care se ocupă de evaluare nu sunt afișate. Doar numele evaluărilor sunt folosite pentru a identifica proiectele notate. Atunci când nu sunt anonime, proiectele apar cu numele (și pozele) studenților care au trimis proiectele. Acest lucru poate duce la notare incorecta. Aveți în vedere că notele profesorilor sunt arătate studenților, acestea nu sunt niciodată anonime.

Câmpurile „Use Password” și „Password” pot limita accesul la un exercițiu. Parola poate conține până la 10 caractere. Parola poate fi schimbată oricând. Dacă studenții vor avea sau nu nevoie de parolă pentru a intra la workshop este stabilit de opțiunea „Use Password”.

„Maximum Size” limitează mărimea proiectului. În general, recomand ca această opțiune să fie cât mai mare, atâta timp cât spațiul nu este o problemă.

Câmpurile „Start of submissions”, „Start of assessments”, „End of submissions” și „End of assessments” setează datele de început și sfârșit ale proiectelor și evaluărilor.

Data de la „Release Teacher Grades” poate fi folosită pentru a opri evaluările (și notările) până la data furnizată. Implicit este data de creare a workshopului. Dacă data nu este schimbată atunci evaluările profesorului sunt disponibile studenților la scurt timp după ce sunt terminate (de obicei jumătate de oră, valoarea de la „maxeditingtime”). Setarea acestei opțiuni dă voie profesorului să oprească propriile evaluări până mai târziu. De exemplu dacă profesorul dorește să decaleze propriile evaluări până la data limită, atunci Release Date este setată la aceeași dată ca termenul limită.

Mai există și câmpul „Group Mode” pentru a controla tipurile de grupuri folosite în workshop și un câmp „visible to students” pentru a controla dacă studenții pot vedea această activitate.

Tipurile de evaluare a workgroupului

Pregătirea unui workgroup de evaluare necesită setarea fiecărei secțiune (numită element de evaluare). Aceste elemente variază în funcție de tipul evaluării pe care o selectați. Când ați completat ecranul de editare și apăsați pe „Save changes”, veți ajunge la formulare pentru a completa elemente evaluării, în funcție de metoda de notare selectată.

3.5.10 Test

Această facilitate adaugă un test(test) la curs. Poate conține oricâte întrebări, și pot fi de tip adevărat-fals, cu alegere multiplă, și umple-spațiul-gol. Test-ul poate avea feedback, unde poate explica studenților de ce răspunsul este corect.

Pentru a adăuga un „Test”, selectați „Test” din meniul „Adaugă activitate sau resursa”.

Fig 3.59 Adaugarea unui test

Acesta vă va duce la meniul de editare a unui „Test”:

Fig 3.60 Crearea unui test

Avem din nou butoane de ajutor dacă aveți nevoie de ele (butoanele „?”).

Nume – poate fi orice vreți

Introducere – introducerea la test. Puteți formata textul folosind uneltele de formatare (bold, italic, etc).

Deschide testul– setează data și ora de început a test-ului. Studenții nu pot da test-ul înainte de această dată.

Închide testul – setează data și ora de sfârșit a test-ului. Studenții nu pot da test-ul după această dată.

Termen limită(minute) – setează durata în care un student poate da un test (1-110 minute). Implicit este „0”, ceea ce înseamnă că studentul poate sta oricât dorește.

Întrebări per pagină – pentru test-uri mai lungi se poate întinde test-ul pe mai multe pagini limitând numărul de întrebări pe pagină. Atunci când adăugați întrebări la test, paginile noi vor începe automat în funcție de numărul ales aici. Totuși, puteți modifica paginile manual mai târziu din pagina de editare.

Shuffle Questions – schimbă ordinea întrebărilor din test de fiecare dată când studenții îl dau (sau pentru fiecare student care dă test-ul). Această facilitate este pentru a preveni studenții să copieze unii de la alții.

Shuffle with questions – este foarte similar, dar schimbă ordinea răspunsurilor pentru întrebările cu alegere multiplă sau de matching.

Fig 3.61 Setari test

Încercări permise – de câte ori poate da un student test-ul. Acesta poate fi foarte folositor atunci când test-ul nu este pentru exercițiu, pentru că studentul îl poate da de câte ori vrea profesorul (iar fiecare notă este trimisă la profesor).

Each attempt builds on the last – dacă vreți ca acest test să se bazeze pe cele anterioare. Dacă are voie la mai multe încercări, și această opțiune este activată, atunci rezultatele anterioare vor fi incluse în această încercare (incluzând feedback-ul, dacă este activat). Dacă opțiunea nu este activată, atunci test-ul va fi gol de fiecare dată când studentul îl dă.

Metoda de notare – aici puteți alege metoda de notare a test-urilor dacă studentul le poate da de mai multe ori. Puteți alege din notarea cu cel mai mare punctaj, media punctajelor, primul punctaj, sau ultimul punctaj.

Mod adaptiv – dacă este activată, studentul va putea da mai multe răspunsuri la o întrebare chiar și pentru aceeași încercare a test-ului. De exemplu, dacă studentul dă un răspuns care este marcat ca greșit, va putea să încerce din nou imediat. De obicei, va avea loc o penalizare luată din scorul studentului pentru fiecare răspuns greșit (cantitatea va fi determinată de factorul de penalizare, setat la opțiunea următoare).

Acest mod poate fi folosit pentru a crea întrebări care se adaptează în funcție de răspunsul studentului. Specificația IMS QTI definește întrebările care se adaptează astfel:

Un item adaptativ este un item care își adaptează fie înfățișarea, fie notarea (Procesarea Răspunsului), fie amândouă în funcție de răspunsurile candidatului. De exemplu, un item adaptativ poate începe prin afișarea unei căsuțe pentru introducerea textului dar, atunci când primește un răspuns nesatisfăcător, prezintă o căsuță simplă de alegere și va da mai puține puncte pentru alegerea răspunsului corect. Adaptarea dă voie autorilor să creeze itemi care vor fi folosiți în situații formative care ajută prin ghidarea candidaților în cadrul unei sarcini și darea unui rezultat care ia în considerare calea lor.

În modul adaptativ, un buton de confirmare va fi afișat pentru fiecare întrebare. Dacă studentul apasă acest buton, răspunsul la această întrebare este trimis pentru a fi notat, iar nota luată va fi afișată studentului. Dacă întrebarea este adaptativă, va fi afișată altfel, luând în considerare răspunsurile anterioare ale studentului și va cere, în multe cazuri, răspunsul studentului. În forma cea mai simplă, întrebările adaptative, această stare poate diferi doar prin textul de feedback și punerea studentului să încerce din nou; la întrebările mai complicate, atât întrebarea, textul întrebării și elementele de interacțiune se pot modifica.

Aplică penalități – dacă un test este în modul adaptativ, studentul va putea răspunde din nou după un răspuns greșit. În acest caz veți vrea să impuneți o penalizare pentru fiecare răspuns greșit la nota finală pentru întrebare. Penalizarea este aleasă individual pentru fiecare întrebare atunci când este creată sau modificată o întrebare. Această setare nu are efect decât în modul adaptativ.

Număr zecimale note – folosind această opțiune puteți selecta numărul de zecimale care vor apărea la notă.

Review options – această opțiune controlează dacă și când studenții vor putea să vadă încercările anterioare la acest test.

Fig 3.62 Securitate

Securitate browser – fereastra „securizată” încearcă să securizeze mai mult test-urile (făcând copierea și trișarea mai grele), restricționând unele dintre lucrurile pe care studenții le pot face cu browserele. Ceea ce se întâmplă:

JavaScript este obligatoriu

Test-ul apare într-o fereastră fullscreen

Unele acțiuni ale mouse-ului din text sunt prevenite

Unele comenzi de la tastatură sunt prevenite

Notă: Această securitate NU este perfectă. NU vă bazați pe aceste opțiuni ca singura strategie. Este imposibil de implementat o protecție completă într-un mediu web, deci vă rugăm să nu vă bazați pe această opțiune dacă sunteți îngrijorat că studenții vor încerca să copieze. Alte strategii pe care puteți să le încercați sunt crearea unei baze de date mari de întrebări dintre care alegeți aleator întrebările, sau mai bine, regândiți cursul pentru a pune mai multă valoare pe formele constructive de activitate cum ar fi discuțiile, crearea unui glosar, scrierea pe un wiki, wokshop-uri, sarcini, etc.

Parolă obligatorie – acesta este un câmp opțional. Puteți scrie o parolă pe care studenții trebuie să o scrie înainte să poată da un test.

Require network address – acesta este un câmp opțional. Puteți pune adrese IP aici, și doar acele adrese vor putea da test-ul. Sistemul poate înțelege adrese IP parțiale, cum ar fi 10.0. și poate accepta adrese separate prin virgulă (10.0.0.1, 10.0.0.2, etc).

Setări generice grupuri – puteți folosi această secțiune să definiți cum vor opera grupurile cu această activitate

Afișare: Dacă este setată la „Vizibil” va da voie studenților să vadă această pagină. Dacă alegeți „Ascuns”, studenți nu vor putea vedea această pagină (folositor atunci când încă o modificați!).

Fig 3.63 Exemplu de test

În dreapta, puteți selecta o categorie (implicit este una numită „Implicit pentru CURS DEMONSTRATIV”) – apare numele cursului dumneavoastră. Acestea sunt modalitățile de organizare a întrebărilor. Dacă folosiți aceleași întrebări, veți vrea să le organizați (în categorii cum ar fi „Programare”, „Retele”, „Tehnologii web”, etc). După aceasta aveți disponibile întrebările pentru alegere și creare a unui test (poate fi folosit atunci când clasa se întinde pe mai multe semestre și aveți multe întrebări). Pentru a adăuga categorii noi, apăsați pe „Categorii”, adăugați categoria nouă, apăsați pe „Salvează categorie nouă”. De asemenea, puteți face unele categorii publice pentru toți profesorii (aveți această opțiune la „Categorii”). Aceasta face toate întrebările din acea categorie disponibile pentru orice profesor, ceea ce este folositor atunci când predați aceeași carte/lecție/unitate ca altcineva.

Tipuri de întrebări:

1. Mai multe răspunsuri(Alegere multiplă)

Pentru a adăuga o întrebare cu alegere multiplă, alegeți „Mai multe răspunsuri” în meniul „Create new question”. Acesta vă va duce la meniul de creare a unei întrebări cu alegere multiplă:

Fig 3.64 Adaugare intrebare alegere multipla

Acesta arată ca o întrebare standard cu alegere multiplă. Scrieți numele întrebării (ceva care să vă ajute să identificați întrebarea în listă), și tipul întrebării. Căsuța „Numele întrebării” poate fi formatată (bold, italic, etc) folosind uneltele de formatare deasupra câmpului de text. Nu trebuie să scrieți răspunsuri în căsuța „Text întrebare” – programul va lista răspunsurile în căsuțele „Varianta #”.

Puteți selecta o imagine pentru a fi afișată, dacă o aveți în secțiunea „Imagini”.

Factor de penalizare – puteți specifica fracția din scorul obținut care va fi scăzută cu fiecare răspuns greșit. Acesta este relevant doar atunci când test-ul este în modul adaptativ astfel încât studentul poate răspunde de mai multe ori la întrebare. Factorul de penalizare ar trebui să fie un număr între 0 și 1. Un factor de penalizare de 1 înseamnă că studentul trebuie să răspundă corect din prima încercare pentru a primi punctaj. Un factor de penalizare de 0 înseamnă că studentul poate încerca de oricâte ori dorește și tot va primi nota maximă.

Feedback general – puteți umple răspunsurile pentru întrebarea cu alegere multiplă, și să includeți text de feedback dacă doriți.

Ceea ce este diferit la întrebările cu alegere multiplă este că ele au „greutate”. Răspunsurile pozitive trebuie să ajungă la 100%, sau sistemul vă va întreba dacă asta doriți să faceți. Aveți alegerea de a da greutate negativă la un răspuns, astfel încât un răspuns greșit poate scădea punctajul studentului, în loc să nu primească niciun punctaj. Aceasta poate fi folosită atunci când avem mai multe răspunsuri posibile, unde A) face 50%, B) face -50%, iar C) face 50% din punctaj. Un student care selectează A) și C) ar lua punctaj maxim, dar un student care ar alege A) și B) nu ar primi punctaj deloc. Aveți opțiunea de a face ca un răspuns greșit să nu conteze deloc.

Fig 3.65 Variante raspunsuri

Unul sau mai multe răspunsuri? – puteți alege dacă studenții pot selecta mai mult de un răspuns, sau dacă pot selecta doar un răspuns.

Schimbare aleatoare a ordinii răspunsurilor – se bifează casuța respectivă pentru a amesteca variantele de răspuns de fiecare dată când folosiți întrebarea respectivă în teste.

Feedback – se poate pune un text de ffedback pentru fiecare întrebare în parte

Atunci când ați terminat de completat întrebările, răspunsurile, feedback-ul, și notările, apăsați pe „Salvează modificări”. Veți fi dus înapoi la ecranul de test, cu întrebarea nouă apărută („PC – instructiunea for” în exemplul meu).

Fig 3.66 Exemplu intrebare cu variante de raspuns

2. Adevărat/fals

Întrebările pot fi adevărate sau false. Pentru a adăuga o întrebare de tip Adevărat/Fals, selectați „Adevărat/Fals” din meniul „Creează o nouă întrebare”. Aceasta vă va duce la un ecran ca acesta:

Fig 3.67 Adaugare intrebare adevarat/fals

Umpleți câmpul cu numele întrebării (un nume scurt care descrie întrebarea), și apoi completați întrebarea propriu-zisă. Dacă aveți imagini încărcate la curs (în secțiunea „Imagine”), puteți adăuga o imagine dacă doriți să puneți o întrebare pe baza imaginii. La fel ca la pagina cu alegere multiplă, puteți seta un Factor Penalizare. Apoi selectați răspunsul (adevărat sau fals). Puteți adăuga feedback pentru fiecare întrebare (text care explică de ce răspunsul ales de student este corect sau greșit) dacă vreți. Atunci când totul este așa cum doriți, apăsați pe „Salvează modificări”. Aceasta vă va duce înapoi la pagina de întrebări. Ar trebui să vedeți întrebarea adăugată la întrebările disponibile („PC – intrebare Adevarat/Fals” în exemplul meu):

Fig 3.68 Exemplu intrebare adevarat/fals

3. Răspuns scurt

Pentru a crea o întrebare cu răspuns scurt, selectați „Răspuns scurt” de la meniul „Creează o nouă întrebare”.

Fig 3.69 Creează o nouă întrebare cu raspuns scurt

Umpleți câmpul cu numele întrebării (un nume scurt care descrie întrebarea), și apoi completați întrebarea propriu-zisă. Întrebarea poate avea până la 10 „răspunsuri” scurte. Acestea pot fi foarte flexibile. Puteți face un umple-spațiul-gol Arhitecturile de retea cele mai cunoscute sunt modelul de referinta OSI (Open System Interconnection) si TCP/IP (______________/Internet Protocol), sau să puneți doar întrebări (Numiți primele 3 niveluri ale unui retele de calculatoare in modelul OSI). Nota bene: un răspuns scris greșit este GREȘIT (asta dacă nu cumva puneți ca răspunsuri greșite și 2 sau 3 dintre cele mai comune greșeli de scriere – asta ar funcționa).

Aveți în vedere că puteți forța diferențierea literelor mari de cele mici dacă doriți. Mai puteți seta și un Factor penalizare, ca în celelalte tipuri de întrebări.

Lângă fiecare răspuns este un câmp de „Notă”. Numărul total de puncte la o întrebare trebuie să fie egal cu 100%.

Mai puteți pune feedback la fiecare răspuns. Testele mele arată că feedback-ul apare doar dacă studentul introduce un răspuns pe care îl are test-ul, deci pentru întrebările cu răspuns scurt, feedback-ul este limitat în a spune de ce răspunsul este corect (doar la întrebările cu răspuns scurt). Mai puteți da feedback la un răspuns greșit dacă puneți câteva răspunsuri greșite comune. Feedback-ul ar funcționa pentru acele răspunsuri greșite. Feedback-ul poate arăta studentului răspunsul corect dacă dă un răspuns greșit, chiar dacă răspunsul greșit nu este în lista de răspunsuri.

După ce ați terminat, apăsați pe „Salvează modificări”. Aceasta vă va duce înapoi la ecranul cu test-uri, iar noua întrebare ar trebui să fie acolo („PC – intrebare Raspuns scurt” în exemplul meu):

Fig 3.70 Exemplu intrebare cu raspuns scurt

4. Întrebare numerică

Pentru a adăuga o întrebare numerică, asigurați-vă că „Numeric” este selectat din meniul „Creează o nouă întrebare”.

Fig 3.71 Creează o nouă întrebare numerica

Aceasta vă va duce la ecranul cu întrebări numerice:

Fig 3.72 Adauga o intrebare numerica

O întrebare numerică este o întrebare care cere un număr ca răspuns. Este flexibilă și acceptă un interval de numere ca răspunsuri (10 +- 3 va accepta orice între 7 și 13). Completați „Numele întrebării” cu un nume pentru a identifica întrebarea. În câmpul „Text întrebare”, completați întrebarea pe care doriți să o adăugați („Cât de rapid poate alerga Adrian?”). Dacă aveți imagini încărcate în sistem (în secțiunea „Imagine”), veți avea opțiunea de a afișa o imagine ca parte din întrebare. Mai puteți seta un Factor penalizare. Apoi completați răspunsul corect (10 în exemplul meu) și eroarea acceptată (2 în exemplul meu va accepta un răspuns între 8 și 12). Apoi puteți completa cu feedback dacă doriți să folosiți această facilitate. Mai aveți un câmp opțional pentru a adăuga unități (cum ar fi metri, kilograme, etc). Mai puteți adăuga unități cu conversia de rigoare. De exemplu, dacă unitatea de bază este metri, puteți o conversie de 1:100 cu centimetri. IMPORTANT: dacă adăugați unități, întrebarea va fi greșită dacă studentul nu dă unitatea exactă. De exemplu, 10 km/h și 10 k.m.h. sunt răspunsuri diferite deoarece unitățile sunt diferite (spațiile sunt acceptate – 10kph și 10 kph sunt același lucru). Atunci când ați completat tot, apăsați pe „Salvează modificări”. Întrebarea va apărea în lista de întrebări („PC – intrebare de tip numeric” în exemplul meu):

Fig 3.73 Exemplu de intrebare numerica

5. Întrebare de tip calculat

Pentru a adăuga o întrebare cu răspunsul calculat, selectați „Calculat” din meniu.

Fig 3.74 Creeaza o intrebare de tip calculat

Acesta vă va duce la ecranul de editare unei întrebări de tip calculat:

Fig 3.75 Adauga o intrebare de tip calculat

Fig 3.76 Formule de calcul

Apăsați pe butonul de ajutor („?” de lângă „Adding a Calculated question”) pentru detalii referitoare la tipul de întrebare. O întrebare calculată este similară cu o întrebare numerică, dar puteți folosi variabile, și aveți mai multe opțiuni pentru tipul de toleranță al întrebării:

Categorie – categoria întrebării

Numele întrebării – poate fi orice doriți

Text întrebare – întrebarea propriu-zisă. Întrebarea suportă formatare completă (bold, italic etc), folosind bara de formatare. Veți include de obicei variabile în întrebare, în interiorul acoladelor.

Un exemplu ar fi „Cu cât este egal {x} ori {y}?”

Imagine – Puteți selecta o imagine pentru afișare din fișierele încărcate în cadrul clasei.

Factor penalizare – puteți specifica fracția din scor care va fi scăzută odată cu fiecare răspuns greșit.

Formula răspuns corect – aici setați formula răspunsului. Acesta va folosi aceleași variabile din întrebare. Pentru exemplul de mai sus, acesta va fi {x}*{y}. Puteți folosi +,-,*,/, și alte funcții (sin, cos, etc). Apăsați pe „?” pentru detalii despre operațiile mai avansate.

Toleranță – acesta setează toleranța răspunsului. Ce număr puneți aici depinde de Tip toleranță (mai jos).

Tip toleranță – setează cum este calculată toleranța. Există trei metode pentru calcularea toleranței:

Relativ – setează toleranța relativă la răspunsul corect, bazându-se pe numărul de la Toleranță (de mai sus). Toleranța este setată multiplicând numărul de la Toleranță cu răspunsul corect, și apoi acceptând răspunsuri +- rezultatul. De exemplu, dacă răspunsul real este 50, iar numărul de la Toleranță este 0.5, toleranța rezultată ar fi +- 25 (50 ori 0.5 = 25). Deci orice răspuns între 25 și 75 ar fi acceptat. Atunci când folosiți toleranța relativă, de cele mai multe ori veți seta numărul de la Toleranță între 0 și 1 (puteți folosi un număr mai mare decât 1, dar intervalul în care se vor afla răspunsurile acceptate va fi mai mare decât răspunsul real – adică o toleranță de 2 va da un interval de 50 +- 100 = de la -50 până la 150).

Nominal – acesta este cel mai simplu tip de toleranță. Pur și simplu setează numărul de la „Toleranță” ca toleranță. De exemplu, dacă răspunsul corect ar fi 50, iar numărul de la Toleranță ar fi egal cu 7, un număr acceptat ar fi în intervalul 50+-7 = de la 43 la 57. Acest tip de toleranță poate utiliza orice număr la fel de bine.

Geometric – setează toleranța relativ cu răspunsul corect, bazându-se pe numărul de la „Toleranță”. Limita superioară este aceeași ca la toleranța relativă. Dacă răspunsul real este 50, ar numărul de la Toleranță este egal cu 0.5, limita SUPERIOARĂ ar fi +25 (50 ori 0.5 = 25). Deci limita superioară ar fi între 50 și 75. Pentru a calcula limita SUPERIOARĂ, sistemul ia răspunsul corect și îl împarte la (1 + numărul de la Toleranță). În acest exemplu, acesta ar fi 50 (răspunsul corect), împărțit la 1.5(1 + numărul de la Toleranță, 0.5). Aceasta înseamnă că limita inferioară este de 50/1.5 = 33.33. Deci, în acest exemplu, intervalul complet ar fi între 33 și 75. În general, acest tip de toleranță va folosi un număr de Toleranță între 0 și 1.

Format (opțional) – setează numărul de zecimale sau cifre afișate în răspuns. Dacă răspunsul este 33.33 iar numărul de zecimale este setat la 1, atunci răspunsul ar fi 33.3. Dacă răspunsul este 1234 iar numărul de cifre este setat la 2, răspunsul ar fi 1200.

Unit – acesta este un câmp opțional pentru a adăuga unități (cum ar fi metri, kilograme, etc). Mai puteți adăuga unități adiționale cu conversia de rigoare. De exemplu, dacă unitatea de bază ar fi în metri, mai puteți adăuga o conversie de 1:100 cu unitățile de centimetri. IMPORTANT: dacă adăugați unități, întrebarea va fi greșită dacă studentul nu dă unitatea exactă. De exemplu, 10 km/h și 10 k.m.h. sunt răspunsuri diferite deoarece unitățile sunt diferite (spațiile sunt acceptate – 10km/h și 10 kmh sunt același lucru).

6. Matching

Pentru a adăuga o întrebare de corespondență, selectați „Matching” din meniu.

Fig 3.77 Creeaza o intrebare matching

Aceasta vă va duce la meniul de editare a unei întrebări de corespondență:

Fig 3.78 Adauga o intrebare matching

Completați numele întrebării cu un nume pe care îl veți recunoaște, apoi scrieți întrebarea completă – aceasta este introducerea pe care o vede studentul. Poate fi „Faceți legătura dintre întrebările următoare și răspunsurile corecte”, sau „Faceți legătura dintre președinte și anul în care a fost ales”, sau orice altceva doriți. După aceasta trebuie să completați cel puțin 3 întrebări care vor face legătura cu răspunsurile pe care le veți furniza. „Întrebările” pot fi un cuvânt la care se poate face legătura cu răspunsul. Fiecare parte de legătură valorează același punctaj (dacă aveți patru întrebări, fiecare valorează 25% din totalul întrebării. Apoi toată întrebarea poate avea un punctaj pe test – mai multe despre punctaje mai târziu).

Fig 3.79 Intrebari matching

După ce ați terminat de completat întrebarea (țineți minte că programul tratează toate alegerile – chiar dacă sunt opt – ca o singură întrebare), apăsați pe „Salvează modificări”. După aceea veți fi dus înapoi la ecranul de editare a test-ului, iar noua întrebare de legătură va fi afișată (în exemplul meu, este „PC – intrebare de tip corespondenta(matching)”):

Fig 3.80 Exemplu de intrebare matching

7.Descrierea

Pentru a adăuga o descriere, selectați „Descriere” din meniu. O descriere nu este de fapt o întrebare. Vă dă posibilitatea de a adăuga text la test (cum ar fi o istorisire sau un articol) pe baza căruia puteți pune întrebări.

Fig 3.81 Creeaza o descriere

Ecranul de modificare a descrierii arată așa:

Fig 3.82 Adauga o descriere

Completați „Numele întrebării” cu un nume pentru a identifica descrierea. Apoi, din căsuța „Text întrebare”, completați descrierea (istorisire, articol, etc). Dacă ați încărcat imagini în secțiunea „Fisiere”, puteți alege să le afișați cu descrierea (astfel descrierea poate fi despre o imagine). Atunci când ați umplut totul așa cum vreți, apăsați pe „Salvează modificări”. Descrierea ar trebui să apară în lista de întrebări („PC – intrebare de tip descriere” în exemplul meu):

Fig 3.83 Exemplu descriere

8.Random Short-Answer Matching

Această întrebare este o întrebare de tip matching compunsă din întrebări și răspunsuri aleatoare obținute din întrebările cu răspuns scurt pe care le-ați creat. Trebuie să aveți cel puțin două întrebări cu răspuns scurt create.

Fig 3.84 Creeaza o intrebare random

Pagina de editare a întrebării arată așa:

Fig 3.85 Adauga o intrebare random

Categoria este categoria la care erați atunci când ați selectat întrebarea random short-answer matching. Numele întrebării poate fi orice doriți, dar vă sugerez să adăugați un număr la sfârșit (#1, #2, etc). Puteți lăsa introducerea implicită, sau o puteți schimba după cum doriți. Apoi selectați numărul de întrebări pe care le doriți (numărul de legături făcute). Atunci când ați terminat, apăsați pe „Salvează modificări”.

3.5.11 Wiki

Adaugă un Wiki la clasă. Un wiki este similar cu un blog (web log sau jurnal), cu excepția că fiecare poate contribui, edita, comenta, etc. În general, postările pe wiki nu trebuiesc aprobate de un administrator central, deci conținutul poate fi creat foarte rapid (nu vă faceți griji – profesorul poate oricând să editeze o pagină wiki!). Pentru a adăuga un wiki, selectați „Wiki” din meniul „Adaugă activitate sau resursa”.

Fig 3.86 Adaugare Wiki

Acesta vă va duce la ecranul „Adăugare wiki nou”:

Fig 3.87 Adăugare wiki nou

Nume – puteți pune orice nume

Description – suportă formatare (bold, italic, etc) folosind bara de formatare de deasupra textului.

Nume pagină – puteți completa numele primei pagini din wiki aici. Dacă îl lăsați gol, prima pagină a wiki-ului va fi numele lui (aflat în partea de sus a paginii).

Alege pagină inițială – puteți încărca un fișier text care va deveni conținutul primei paginii din wiki. Dacă există mai multe pagini text în secțiunea Files din clasă, toate fișierele text vor deveni conținutul wiki-ului, dar pagina specificată aici va fi prima pagină.

Modul grup – puteți folosi această secțiune pentru a defini felul în care grupurile vor opera această activitate.

Vizibil – Dacă este setat la „Afiseaza” va da voie studenților să vadă această pagină. Dacă este ascunsă, studenții nu vor vedea această pagină (folositoare dacă vreți să o mai modificați!).

Atunci când ați terminat de completat toate opțiunile, apăsați pe „Salvează și afișează”. Veți ajunge la un ecran unde puteți modifica conținutul Wiki-ului:

Fig 3.88 Continutul Wiki

Pagina wiki mai are 6 tab-uri:

Fig 3.89 Taburi Wiki

Vizualizare – acesta este tab-ul implicit. Aici puteți vedea pagina de wiki. Puteți modifica tab-ul de wiki dacă vreți să creați conținut nou.

Editare – aici puteți edita conținutul existent pe pagina de wiki

Linkuri – vă arată paginile care duc la această pagină din wiki.

Istoric – vă arată istoria paginii (data creării, datele modificărilor, etc).

Puteți vedea schimbările făcute la pagină dacă doriți, sau puteți anula schimbările făcute. După ce ați modificat pagina, apăsați pe „Salvează”.

Bibliografie

A. Cărți

[1.] Tehnologii si aplicatii web – îndrumar de laborator, Adrian Runceanu, Mihaela Runceanu, Editura Academica Brâncuși, Târgu-Jiu, 2009, ISBN 978-973-144-302-7

[2.] Inițiere în PHP 5, Steven Holmer, Editura Teora, București, 2005

[3.] Javascript fără mistere. Ghid pentru autodidacți, Jim Keogh, Editura Rosetti Educațional, București, 2005.

[4.] PHP și MySQL pentru site-uri web dinamice, Larry Ullman, Editura Teora, București, 2006.

[5.] Dezvoltarea aplicațiilor web cu PHP și MySQL, Luke Welling, Laura Thomson, Editura Teora, București, 2005.

[6.] Inițiere în PHP 5, Holzner, S., Ed.Teora, 2011

B. Link-uri online

1. http://www.php.net/

2. http://ro.wikipedia.org/

3. http://www.marplo.net/

4. MySQL: http://www.mysql.com/

5. http://www.w3schools.com/

6. http://ro.wikipedia.org/wiki/Moodle

7. PHP: http://www.php.net/docs.php

8. Apache: http://www.apache.org/

9. http://www.runceanu.ro/adrian

Bibliografie

A. Cărți

[1.] Tehnologii si aplicatii web – îndrumar de laborator, Adrian Runceanu, Mihaela Runceanu, Editura Academica Brâncuși, Târgu-Jiu, 2009, ISBN 978-973-144-302-7

[2.] Inițiere în PHP 5, Steven Holmer, Editura Teora, București, 2005

[3.] Javascript fără mistere. Ghid pentru autodidacți, Jim Keogh, Editura Rosetti Educațional, București, 2005.

[4.] PHP și MySQL pentru site-uri web dinamice, Larry Ullman, Editura Teora, București, 2006.

[5.] Dezvoltarea aplicațiilor web cu PHP și MySQL, Luke Welling, Laura Thomson, Editura Teora, București, 2005.

[6.] Inițiere în PHP 5, Holzner, S., Ed.Teora, 2011

B. Link-uri online

1. http://www.php.net/

2. http://ro.wikipedia.org/

3. http://www.marplo.net/

4. MySQL: http://www.mysql.com/

5. http://www.w3schools.com/

6. http://ro.wikipedia.org/wiki/Moodle

7. PHP: http://www.php.net/docs.php

8. Apache: http://www.apache.org/

9. http://www.runceanu.ro/adrian