Capitolul 1.Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare delimitări și [625974]
CUPRINS
➢ Capitolul 1.Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare – delimitări și
prezentare……………………………………………………………………………………………………. ..3-7
1.1 Principalele avantaje ale statelor membre ale Băncii Internaționale pentru
Reconstrucție și Dezvoltare ………………. ………………………………………………………..7 -8
1.2 Destinațiile împrumuturilor ……………………………………………………..8 -9
➢ Capitolul 2. Implicarea Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare în
economia socialistă a României…… …………………………………………………………………….10
2.1 Bazele colaborării dintre Banca Internațională pentru reconstrucție și
Dezvoltare și țara noastră……………………………………………………….. ……………………10 -13
2.2 Efectele creditelor acordate de Banca Internațională pentru Reconstrucție și
Dezvoltare asupra economiei socialiste…………………………………………………………..13 -14
➢ Capitolul 3. Implicarea Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare în
cadrul economiei României democratice……………………………………………………………..15
3.1 Tranziția post -socialistă – delimitări conceptuale ……………….. ………………….15 -18
3.2 Reforma post -socialistă ……………………………………………………………………..19 -28
3.3 Economia românească in prezent………………………………………………………..28 -38
➢ Capitolul 4. Studiu de Caz: Împrumutul acordat de Banca Internațională pentru
Reconstrucție și Dezvoltare pentru modernizarea Agenția Națională de Administrare
Fiscală…………………………………………………………………………. ……………………………39 -40
4.1 Agenția Natională de Administrare Fiscală -prezentare generală……………..40 -42
4.2 Relația Agenției Naționale de Administrare Fiscală cu Banca Internațională
pentru Reconstrucție și Dezvoltare … ……………………………………………………………..43 -56
➢ Concluzii……………………………………………………………………………………………………57 -59
➢ Bibliografie……………………………….. …………………………………… …………………………6 0-62
2
INTRODUCERE
În anul 2017 se remarcă faptul că , în ciuda numeroaselor declarații ale autorităților
privind starea economică a țării noastre, România continuă să rămână un stat în interiorul căruia
nivelul de sărăcie se poziționează în continuare la un nivel destul de ridicat, în comparație cu
restul statelor din Uniunea Europeană, și asta în contextul în care în cuprinsul tuturor
programelor de guvernare ale formațiunilor p olitice ce s -au perindat în ultimii ani pe scena
politică, existau mențiuni și măsuri clar dedicate acestui aspect.
Prezenta lucrare, denumită „ Implicarea Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și
Dezvoltare în economia românească ” și-a propus să realizeze o prezentare succintă a instituției
financiare anterior menționate, urmată de o analiză dedicată susținerii și sprijinului pe care
B.I.R.D. l -a acordat de -a lungul vremii României, ca și influența pe care instituția financiară
continuă să o inducă la nivelul economiei naționale contemporane.
Cunoscută fiind drept o bancă de dezvoltare ce acordă și credite de tip nerambursabil
statelor aflate în curs de dezvoltare, ca și împrumuturi a căror dobândă este una redusă, Banca
Internațională pentru Reconstr ucție și Dezvoltare s -a implicat în mod activ în ultima perioadă
în activitatea de finanțare a diverselor proiecte ce au fost inițiate/derulate de autoritățile din
România, principalele efecte al e acestei implicări reflectându -se mai ales la nivelul defici tului
fiscal.
Susținerea , respectiv sprijinul acordat României de către Banca Internațională pentru
Reconstrucție și Dezvoltare , sunt deosebit de importante, mai ales în contextul în care, în pofida
diverselor sisteme de asigurări sociale ce au fost dezvol tate și respectiv implementate de către
guvernați în ultimul deceniu, mai mult de o treime din populația țării se vede obligată să
supraviețuiască cu aproape 5 dolari/zi.
3
CAPITOLUL 1. BANCA INTERNAȚIONALĂ PENTRU
RECONSTRUCȚIE ȘI DEZVOLTARE – DELIMITĂRI ȘI
PREZENTARE
Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (B.I.R.D.) este o instituție
financiară internațională ce face parte din grupul Băncii Mondiale , a fost înființată în anul 1994,
ulterior conf erinței de la Bretton Woods. B.I.R.D. a fost înființată în 1945, capitalul său
rezultând din subscrierile țărilor membre și din fondurile pe care le mobilizează prin
împrumuturi de pe piețele internaționale, prin emisiune de obligațiuni, astfel că nivelul
dobânzilor practicate depinde de condițiile de obținere a acestor resurse. Deciziile de acordare
a creditelor trebuie să fie bazate pe considerații economice, urmărind scopul productive și
acționând stimulativ în sensul creșterii economice a țărilor beneficiare (Cojol& Matei, 2006 ).
Între 1 și 22 iulie are loc la Bretton Woods Conferință monetară și financiară
internațională a Națiunilor Unite și Asociate. S -a considerat că „pentru prima oară a fost stabilit
un sistem monetar bazat pe un acord internațional”. Baza discuțiilor pentru redactare
documentului prezentat la Bretton Woods, în 1944, a constituit -o planul White și planul Keynes.
Pentru promov area cooperării internaționale în domeniul monetar și financiar , prin acordu rile
încheiate la Bretton Woods , au fost înființate două instituții interguvernamentale: F.M.I. și
B.I.R.D. Cele două instituții financiare au avut și au un statut de organisme specializate ale
O.N.U (Dardac , 2002) .
BIRD reunește în acest moment un număr de 189 state membre – (Banca
Mondial, 2017 ), alături de I.F.C. ( International Financiar Corporation ), respectiv Corporația
Financiară Internațională ), ca și alte trei instituții internaționale afiliate, respectiv :
➢ I.D.A. – International Development Associatio n (Asociația Internațională pentru
Dezvoltare ) (Banca Mondiala ,2017 ) I.D.A. urmărește aceleași obiective ca și B.I.R.D.,
dar având în sfera de activitate cele mai sărace țări în curs de dezvoltare, condițiile de
împrumut fiind deosebit de avantajoase: 10 ani perioada de grație și 15 ani de
rambursare, fără dobândă sau cu d obândă foarte mică. Acest regim devine realizabil în
4
condițiile în care resursele utilizate provin din subscripții ale membrilor(în special ale
țărilor c elor mai industrializate) și din redistribuirea beneficiilor B.I.R.D
(Cojol&Matei ,2006 ).
➢ M.I.G.A. – Multilateral Investment Guarantee Agency (Agenția de Garantare
Multilaterală a Investițiilor ) M.I.G.A. a fost înființată în anul 1988, fiind cea mai nouă
componentă a Băncii Mondiale, scopul său fiind acela de a încuraja investițiile străine
directe în țările în curs de dezvoltare, în vederea creșterii economice, asigurând în acest
sens: garanții pentru investitorii străini privați (împotriva riscurilor privind restricțiile
de transfer valutar,exproprierile,războaiele și tulburările civile,înc ălcarea clauzelor
contractuale); asistență tehnică și consultanta pentru țările membre, în curs de dezvoltare
în vederea promovării oportu nităților private de investiții ( Cojol& Matei ,2006 ).
➢ I.C.S.I.D. – International Centre for Settlement of Investment D isputes
(Centrul Internațional de Reglementarea Diferendelor din Domeniul Investițiilor „Banca
Mondială, prin componentele sale B .I.R.D., I.D.A., S.F.I. se încadrează în efortul de
asistență financiară pentru sprijinirea dezvoltării economice și eliminării dezechilibrelor
din comunitatea umană. Obiectivele urmărite de activitatea de cred itarea Băncii
Mondiale vizează domenii precum :
➢ Agricultură și apă
➢ Dezvoltare urbană și educație
➢ Energie
➢ Industrie
➢ Telecomunicații și transporturi
➢ Alte domenii ca protecția mediului, s ănătate, sector administrativ și financiar , etc”
(Bran , 1995) .
Toate aceste instituții internaționale dețin un rol distinct la nivelul procesului complex
dedicat îmbunătățirii condițiilor de viață la nivelul populației din statele aflate în curs de
dezvoltare, respectiv a diminuării/eradicării gradului de sărăcie.
Banca Internațională pen tru Reconstrucție și Dezvoltare este parte din sistemul
Organizației Națiunilor Unite, ea fiind percepută drept o instituție financiară de tip inter -statal,
ca o funcție complementară a Fondului Monetar Internațional (F.M.I.) (Dum itrescu, 2013 ).
Banca Internațională pen tru Reconstrucție și Dezvoltare urmărește promovarea
dezvoltării economiilor naționale din statele membre, în paralel cu sprijinirea unor investiții
economice (Banca Mondiala, 2017 ), prin intermediul :
5
➢ Acordării unor împrumutu ri pe termen lung, c e urmăresc realizarea diverselor investiții
în valută
➢ Garantarea diverselor împrumuturi ce sunt obținute de către un stat membru , inclus la
nivelul pieței financiare (Banca Mondiala, 2017 ).
„Împrumuturile BIRD sunt concepute să promoveze folosirea resurselor în scopuri
productive în țările în care sunt acordate. Proiecte finanțate de BIRD trebuie să întrunească
standardele impuse de către bancă, din punct de vedere etic, economic, financiar, instituțional
și al stabilității mediului. Principiul supravegheri i în utilizarea împrumuturilor este determinat
de faptul că Banca dorește să se asigure că se respectă destinația fondurilor acordate până la
preze ntarea componentei costurilor efective. Banca nu acordă împrumuturi pentru obiective și
proiecte militare ș i politice și nici în scopul de a facilita exporturile unei țări industrializate
anume. Operațiunea prin care o țară iese din celor beneficiare de îm prumuturi poartă denumirea
de reclasare. Momentul îl constituie atingerea unui anumit nivel de dezvoltare, realizarea
capacității de administrare și obținerea accesului la piețele financiare care să -i permită
renunțarea la sprijinul financiar al Băncii Mon diale. Conform statutului băncii, stat ele membre
primesc câte un vot pentru fiecare parte subscrisă. Atât numărul părților subscrise, cât și valoare
nominală a unei părți au crescut în timp de la 100.000 la 1.560.243, respectiv de la 100.000
USD (la data d e 1.07.1944 ) la 119.494 USD (la data de 30.06.1999 )” (Roman , 2006).
Aceeași Bancă Internațională pen tru Reconstrucție și Dezvoltare coordonează și
cunoscutul ajutor financiar internațional dedicat dezvoltării, ajutor pe care unele țări înțeleg să
îl ofere statelor ce se află în curs de dezvoltare, implicând :
➢ Acordarea asistenței tehnice necesare pentru diversele proiecte de investiții aflate în curs
de derulare
➢ Facilitarea pregătirii dedicate cadrelor de specialitate, pregătire ce se realizează prin
intermediul propriilor instituții (Banca Mondiala, 2017 ).
Principalul obiectiv ce este urmărit de către Banca Internațională pen tru Reconstrucție
și Dezvoltare vizează promovarea unei dezvoltări durabile, promovare ce se realizează avându –
se în vedere :
• Diversele diverse împrumuturi
• Garanțiile, ca și diverse le servicii de analiză, respectiv servicii le de consultanță
• Diminuarea considerabilă a gradului de sărăcie înregistrat în statele ce se află în
curs de dezvoltare și care au venituri medii și solvabile (Banca Mondiala, 2017 )
Demn de menționat este și faptul că Banca Internațională pen tru Reconstrucție și
Dezvoltare acordă împrumuturi diverse și guvernelor sau instituții lor publice din cadrul
6
statele lor ce se află în cur s de dezvoltare, cu condiția ca acestea să dispună de garanții
guvernamentale. Cele mai multe dintre fondurile B.I.R.D. sunt obținute de la nivelul diverselor
piețe financiare internaționale.
Având o cotație AAA – respecti v cota maximă de solvabilitate, Banca Internațională
pentru Reco nstrucție și Dezvoltare poată să emită și obligațiuni, cu acordarea unor dobânzi de
valoare redusă, clienților (Diaconesc u, 2009 ).
În ceea ce privește conducerea Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare ,
aceasta este asigurată de :
➢ Un Consiliu al Guvernatorilor – ce este format dintr -un guvernator și un supleant, ambii
fiind numiți de fiecare stat membru
➢ Un Consiliu al Administratorilor
➢ Un Consili u Consultativ – din componența căruia fac parte șapte membri
➢ Comitetele de împrumuturi – acestea au rolul de a analiza diversele situații , ulterior
elaborând și diverse rapoarte ce privesc toate proiectele privind împrumuturile ce sunt
solicitate B.I.R.D. (Banca Mondiala, 2017 ).
Țara noastră este membră a Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare
încă din anul 1972 (aspect ce va fi tratat pe larg în cadrul unui capitol viitor), în luna iulie a
anului 2009 fiind aprobat de către Consiliul Directorilor Executivi ai B .I.R.D. primul împrumut
destinat po liticilor de dezvoltare, împrumut în caloare de 423 milioane dolari U.S.A . Calitatea
de membru al B.I.R.D este condiționată de cea de membru F.M.I. Banca are aceeași structură a
participării statelor membre, precum și organisme similare de conducere. Româ nia a aderat la
Banca Mondială în 1973, cu o subscripție de 162,1 mil $ (1621 părți), aceasta reprezentând în
1982 : 0,41% din totalul fond urilor bănești respectiv 0,43% d in voturi. Du pă mărimea
fondurilor subscrise , țara noastră se plasează în primele 50 de state membre ale B.I.R.D. Potrivit
statutului Băncii, vărsămintele inițiale de capital se fac în cota de 1% în aur sau dolari, sumele
putând fi utilizate liber de bancă pentru oricare dintre operațiunile sale, și 9% în moneda statului
subscriptor. Cota de 9% se poate utiliza numai cu acordul țării membre a cărei moneda este în
joc. Diferența de 90% din părțile subscrise nevărsate servește la protecția obligațiilor.
Împrumuturile pe care le acordă BIRD pot fi solic itate de guvernul țării membre, de un
organism politic sau societate publică, fie de un organism privat sau societate private, cu
condiția ca aceste împrumuturi să fie garantate de către stat. Creditele acordate presupun o
perioadă de grație de 5 ani și su nt rambursabile în termene de până la 20 de ani. Finanțarea
activelor bănci se face în proporție de până la 85% din împrumuturi, emisiuni de obligațiuni și
investiții private , și numai 13% din capital propriu și rezerve (Dardac & Vascu , 2002).
7
Împrumutul a fost acordat pe o perioadă de 14 ani, perioada de grație fiind de 13 ani.
Acest împrumut are în vedere un complex program de management financiar public, respectiv
de protecție socială și de întărire a sectorului financiar (B.N.R.,2017 ). În 1999, subscripția
României era reprezentată de 4.011 părți, adică 483,9 mil. dolari și 0,26 din totalul fondurilor
Băncii, respectiv, 0,2 7 % din voturi. Anual, România aprobă menținerea valorii cotei de
participare la capitalul B.I.R.D., vărsată în moneda națion ală și existența în contul B.I.R.D. la
B.N.R. la data de 30 iunie a fiecărui an precedent, care reîntregește astfel suma comunicată
anual de către BIRD și confirmată de către BNR (Roman , 2006) .
În ceea ce privește obiectul urmărit, se remarcă susținerea procesului de implement area
programului guvernamental privind consolidarea managementului dedicat cheltuielilor publice,
avându -se în vedere o atenuare a impactului pe care recenta criză economică și financiară l -a
avut asupra populației consid erate sărac e și vulnerabile, în paralel cu o minimizare a riscurilor
aferente crizei din sectorul financiar intern .
1.1.Principalele avantaje ale statelor membre ale Băncii Internaționale pentru
Reconstrucție și dezvoltare
Statele membre ale Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare beneficiază
de mai multe avantaje (Banca Mondiala, 2017 ), dintre care enumerăm :
➢ Posibilitatea contra ctării împrumuturi lor ce sunt destinate investițiilor ce au în vedere
proiectele economice vitale – demn de menționat este faptul că nivelul acestor
împrumuturi nu este deloc influențat de către cota de participare a respectivului stat
beneficiar în cadrul capitalul ui social al Fondului Monetar Internațional , acestea fiind
acordate în valută de tip convertibil, perioada maximă fiind de 20 de ani ;
➢ Posibilitatea participării la licitațiile internaționale ce sunt organizate periodic de către
B.I.R.D. în vederea adjudecării lucrărilor finanțate – respectiv, cu sprijinul instit uției
bancare, orice stat membru al B.I.R.D. poate să preia, prin sistemul licitației, diversele
lucră ri dintr -un alt stat membru (Banca Mondiala, 2017 ) ;
Pentru a avea poibilitatea de a se bucura de toate aceste împrumuturi, statele membre
B.I.R.D. sunt obligate ca, în faza inițială , să adere la Fondul Monetar Internațional, ele
participând și la capitalul social al instituției financiare , prin intermediul vărsamintele ce sunt
stabilite (Doltu, 1997 ). Mai mult, toate statele membre sunt obligate să furnizeze informații
8
diverse din domeniul economiilor lor financiare , aceste informații fiindu -le solicitate în vederea
stabilirea valorii politicii de imprumuturi, raportată la nivel de țară (Banca Mondiala, 2017 ).
Demn de precizat este faptul că o rice profit ce este realizat de către Banca Internațională
pentru Reconstrucție și Dezvoltare este ulterior reinvestit în împrumuturi ce le sunt acordate
statelor aflate în curs de dezvoltare.
În ultimii ani, Banca Internațională pen tru Reconstrucție și Dezvoltare a reușit să
conceapă diverse strategii de asistență dedicate statelor din zona Europei Centrale și de Est,
principalele prior ități financiare fiind axate pe :
➢ Diverse reforme din sectorul public – cum ar fi reforma pensiilor din țara noastră ;
➢ Mecanismele de protecție – sesizate mai ales în statele ce sunt vulnerabile la diverse
riscuri , ca și la efectele pe termen lung ale recente i crize economice și financiare (Sapir,
2007 ).
1.2 Destinațiile împrumuturilor
Cea mai puternică instituție financiară internațională, din care face parte și Banca
Internațională pen tru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Mondială, are capacitatea de a le
acorda anual statelor membre mii de împrumuturi, destinațiile fiind diverse, res pectiv :
➢ În vederea finanțării proiectelor în cadrul domeniului dedicat infrastructurii
transporturilor și distribuției de energie electrică – se cunoaște faptul că instituția
financiară internațională a investit masiv în numeroase proiecte din domeniul
infrastructurii transporturilor , ca și din domeniul distribuției energiei electrice. Și asta
deoarece s pecialiștii acesteia apreciază că o dezvoltare a acestor sectoare, ce sunt
esențiale oricărei economii al statelor membre, vor determina, print re multe altele, și
dezvoltarea mediului de afaceri, cu toate implicații ce se reflectă asupra economiilor
naționale (Banca Mondiala, 2017 );
➢ Pentru finanțarea proiectelor diverse dedicate combaterii sărăciei – instituția financiară
internațională a finanțat numeroase proiecte dedicate combaterii din interiorul
diverselor state (mai ales în perioada deceniului al VII -lea al secolului trecut). Toate
aceste proiecte s -au axat, de regulă, pe domeniul dezvoltării durabile, ca și pe domeniul
agriculturii (Diaconesc u, 2009 ). Ulterior s -a avut în vedere și investirea in domeniul
social, fiind finanțare diverse proiecte ce priveau educația, alimentația , ca și sănătate a
sau controlul natalității , efectele directe ale acestora reflectându -se în principal asupra
9
marii mase a populației sărace din diversele state aflate în curs de dezvoltare (Banca
Mondiala, 2017 );
➢ Pentru realizarea ajustărilor structurale și sectoriale – instituția financiară a înce put să
acorde împrumuturi dedicate ajustării structurale și sectoriale după ce , la finele
deceniului al VIII -lea al secolului trecut, mai multe state dezvoltate au început să se
resimtă destul puternic ca urmare a diverselor crize sau recesiuni a recesiuni i (Ciochină ,
2000 );
➢ În urma împrumuturilor obținute, s -a remarcat faptul că economiilor statelor implicate
au reușit să se consolideze într -o perioadă relativ redusă, în paralel sesizându -se o
creștere a volumul ui total al exporturilor. În plus, s-a reușit si echili brarea balanței pe
termen lung, aferentă plăților (Banca Mondiala ,2017 );
➢ Pentru diminuarea diverselor datorii pe care le au statele membre – împrumuturile ce
sunt destinate reducerii datoriilor unor state sunt acorda te de instituția financiară
internațională cu precădere statelor ce au contractat numeroase credite la diversele bănci
comerciale, dobânzi le aferente fiind unele uriașe. Și asta deoarece conducerea instituției
financiare a apreciat că în situația în care datoria publică a unui stat se reduce , se va
remarca și o generare a fondurilor dedicate dezvoltării și investițiilor . Demn de precizat
este faptul că pe întreaga durată a negocierii unei datorii, instituția financiară
internațională le acordă statelor implicate consultanță de special itate, acestea utilizându –
și solvabili tatea în vederea imprimării siguranței , garanție i, ca și încrederii respectivului
proces financiar (Bal,Dumitres cu, 2006 );
➢ Proiectele dedicate proiecției mediului – mare parte dintre aceste împrumuturi sunt
destinate finanțării proiectelor ce vizează reducerea efectelor de seră, ca și procesului
complex de îmbunătățirea calității apei. Toate a ceste împrumuturi sunt acordate de către
instituția financiară internațională pe perioade extinse (maxim până la 20 de ani),
perioade în care debitorii se bucură și de un termen de grație privind rambursarea
creditului, cu variații între limitele 3-5 ani. Dobânzile acestor împrumuturi sunt egale
cu cele plătite de către instituția financiară internațională pentru res ursele finanțate,
colectate de pe piețele de capital, la care se adaugă și procentul de 0.5% dedicat
acoperirilor de gestiune (Banca Mondiala, 2017 );
10
CAPITOLUL 2. IMPLICAREA BĂNCII INTERNAȚIONALE PENTRU
RECONSTRUCȚIE ȘI DEZVOLTARE ÎN ECONOMIA SOCIALISTĂ A
ROMÂNIEI
2.1 Bazele colaborarii dintre Banca Internaționă pentru Reconstruc ție și
Dezvoltare si țara noastră
Începutul relației de colaborare dintre țara noastră și Banca Internațională de
Reconstrucție și Dezvoltare s-a realizat în cursul anului 1972, statul român fiind singurul stat
din fostul blocul comunist al Europei estice care a luat decizia de a face acest pas decisiv, în
urma căruia ulterior s -a reușit dezvoltarea deosebită a economiei socialiste naționale
(Historia, 2017 ).
Colaborarea României cu Banca Mondială, respectiv cu Fondul Monetar Internațional
le-a luat prin surprindere pe restul statele socialiste din zona estică a continentului european,
acest eveniment producându -se după ce Uniunea Sovietică încercase să stabilească viitoarele
obiective de dezvoltare ( respectiv care vor fi acestea, cum se vor îndeplini și prin ce mijloace)
pentru statele socialis te din proximitatea sa.
Iar semnarea primului acord c u renumitele instituții financiare internaționale de către
țara noastră a reprezentat un adevărat eveniment pentru acele vremuri destul de tulburi, el fiind
foarte comentat în acea perioadă, atât de lid erii și reprezentanții fostelor state socialiste, cât și
de media din străinătate, care a arătat un interes deosebit pentru mișcarea fostului dictator
comunist, Nicolae Ceaușescu.
Acordul privind aderarea țării noastrei la renumita instituție financiară internațională a
fost semnat la Washington, în ziua de 15 decembrie a anului 1972, cel care l -a semnat din
partea română fiind nimeni altul decât ministrul de Finanțe din acea vreme , Florea Dumitrescu.
La finele deceniului al VI -lea al secolului trecut, România își propusese să realizeze
progrese deosebite în domeniul reformei economice , mai ales după ce fosta Uniune Sovietică a
încercat în repetate rânduri să își impună (voalat sau chiar direct) propriile idei în domeniul
viitorului economic al țării noa stre, dar și anumite principii de dezvoltare (Historia,2017 ).
Ulterior momentului în care a optat pentru independența economică, preferând să devină
o adeptă a principiului ce privea neamestecului altor state în treburile interne ale unui stat,
11
România s-a concentrat în principal pe procesul de inițiere și de dezvoltare a unei industrii
moderne, cu utilaje de ultimă generație , ce ar fi contribuit în mod esențial la o creștere deosebită
a relațiilor de colaborare încheiate cu cele mai mari state de pe glob (Historia,2017 ).
În condițiile in care uriașa colosul sovietic stabilise deja unilateral că viitorul țării
noastre va fi unul de tip agrar, România a decis să facă primele demersuri pentru a -și dezvolta
industria , ea planificând să realizeze importuri ma sive de mașini și utilaje moderne, dar și de
tehnologie de ultimă generație. Din păcate pentru statul român socialist , sursele de finanțare de
la acea vreme erau unele destul de reduse, în ciuda faptului că fondul de acumulare în cadrul
venitul ui național utilizat se majorase considerabil în ultimii ani.
În prima fază, oficialii regimului comunist de la București au luat în calcul ideea de a
solicita credite diverse din partea Băncii Internaționale de Colaborare Economică , aceasta
activând în cadrul celebrului Consiliul de Ajutor Economic Reciproc ( respectiv C.A.E.R.) ce
își avea sediul la Moscova.
Ulterior solicitării, instituția financiară a refuzat în mod categoric orice fel de colaborare,
principalul motiv invocat fiind lipsa unor lichidităț i în valută . În aceste condiții, în absența altor
variante cu șanse de reușită, țara noastră a luat decizia de a apela la piața financiară mondială.
Astfel, primele negocieri dedicate aderării României la renumita instituție financiară
internațională au început la finele lui 1969, când președintele de atunci al instituției, Robert
McNamara, a venit în țara noastră, invitat fiind de Ministerul Afacerilor E xterne. Iar principala
problemă ce s-a remarcat pe perioada primelor negocieri a vizat stabilirea cot ei de capital de
participare a României , atât ca formă de depunere , dar mai ales ca mărime (Historia,2017 ).
Aceasta datorită faptului că era prevăzut în mod clar faptul că orice stat ce intenționează
să devină membru al instituției financiare internaționale era obligat la depunerea unei cote de
90% în aur.
Această cotă era ulterior recompensată prin intermediul diverselor credite ce erau
obținute de către statul membru (Historia,2017 ), credite acordate cu dobânzi mul t mai reduse
decât cele practicate la nivelul piețelor bancare internaționale.
Perioada negocierilor a durat aproape doi ani, în tot acest timp România continuând să
ia parte frecvent și la numeroasele conferințe organizate de Comisia Financiar – Valutar a
Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.) , urmându -se programele ce au fost
anterior stabilite.
Președintele din acea vreme a României socialiste, Nicolae Ceaușescu, a decis să amâne
până în ultimul moment ul în care se va realiza informarea despre aceele negocieri, a partenerilor
12
din C.A.E.R., tactica diplomatică având rolul de a evita o tensionare a relațiilor care erau și așa
destul de încordate între membrii .
Așa se face faptul că un adevărat scandal s -a declan șat în jumătatea a doua a anu lui
1972, când liderul comunist Ceaușescu a luat decizia să facă cunoscute intențiile României. Cu
ocazia participării la o ședință organizată de Comisia Financiar -Valutară a C.A.E.R., ce s-a
derulat la Moscova, țara noastră și -a anunțat în mod public intenția de a adera la cunoscuta
instituție financiară internațională (Historia,2017 ), invocând necesitatea dezvoltării unor relații
de colaborare strânse cu toate țările lumii, ca de altfel și cu diversele organismele financiare de
pe scena internaționa lă, al căror sprijin era unul vital pentru proiectul major ce viza dezvoltarea
economică deosebită a României.
Cum în cadrul diverselor reglementări ale instituției financiare internaționale se
menționa faptul că, ulterior semnării tuturor documentelor de aderare, fiecare stat deja membru
trebuie să voteze decizia de primire a unui nou membru, liderul comunist Ceaușescu a decis ca
Ministerul Afacerilor Externe din România să înceapă , prin intermediul majorității ambasadelor
sale din diversele state ale lum ii, o puternică campanie de dicată informării statelor membre,
România fiind prima țară din C .A.E.R. care lua se decizia de a adera la una dintre cele mai
importante instituții financiare internaționale (Historia,2017 ).
Toate d emersurile diplomatice ce au fost realizate și -au dovedit eficiența pe deplin, state
precum S.U.A, Franța, Marea Britanie , Germania Federală, Olanda , dar și Italia, luând decizia
de a susține fără nici un fel de rezerve aderarea României în cadrul instituției financiare
internaționale.
Ulterior semnării acestei aderări, România , ca proaspăt stat membru, a început să
primească divers e credite, în valoare totală de un miliard de dolari, toate fiind însă destinate
strict domeniului ce privea infrastructur a (Historia,2017 ).
Ca urmare a faptului că sumele folosite pentru a se construi, respectiv a se moderniza,
drumuri și autostrăzi , ca și căi ferate și poduri, nu se puteau restitui la scand eța impusă (ce varia
în intervalul 10-15 ani ), (și asta ca urmare a faptului că respe ctivele obiective
construite /modernizate aveau capacitatea de a atrage venituri doar după o perioadă de 20 -30 de
ani), România i -a propus băncii ca o parte din tre credite le acordate statului român să fie
destinate în mod exclusiv creșterii producției indus triale, ca și creării de noi locuri de muncă,
variantă în care s -ar fi reușit realizarea și a unei creșteri importante la nivelul veniturilor
economiei naționale , perioada îndeplinirii acestui obiectiv fiind cu mult mai redusă.
În prima fază, instituția financiară internațională a refuzat propunerea venită din partea
României, prin prisma faptului că reglementările din domeniul acordării creditelor erau deosebit
13
de stricte. După câteva săptămâni , la o analiză mai atentă, conducerea instituției a revenit a supra
deciziei luate în prima fază , ea modificând și regulile ce fuseseră puse în aplicare o lungă
perioadă .
2.2 Efectele creditelor acordate de Banca Internațională pentru Reconstrucție si
Dezvoltare asupra economiei socialiste
România a reușit să pri mească credite pentru d ezvoltarea producției materiale, incluzând
bunuri de consum, utilaje diverse , ca și echipamente , tehnologie și diverse mașini. Între anii
1973 -1989, țara noastră a reusit să acceseze diverse credite internaționale, valoarea totală a
acestora ajungând la suma totală de șase miliarde de dolari, bani din care s -a reușit nu doar
modernizarea agriculturii, ci și realizarea industrializării, țara noastră înregistrând o cre ștere
economică fără precedent (Historia,2017 ).
Efectele tuturor acestor investiții s -au reflectat în mod direct în cadrul volumul ui total
al exporturilor , ca și în volumul total al încasărilor valutare, acestea crescând exponențial, ceea
ce a determinat nu doar rambursarea la termen ele impuse a creditelor contractate, ci și o creștere
deosebită a veniturilor la economia națională socialistă .
În primii 10 ani de la încheierea acordului cu instituția financiară in ternațională,
România a reușit să încheie nu mai puțin de 33 de acorduri de împrumut , acestea vizând în
principal diverse proiecte din domeniul industriei, al agriculturii , ca și al transporturilor
(Historia,2017 ).
În paralel cu procesul de creșterea producției interne, respectiv a volumul ui investițiilor
(acesta s -a majorat anual cu un procent de 250% ), și la nivelul economiei românești socialiste
s-a înregistrat o creștere fără precedent . Din volumul total al creditelor pe care România le -a
primit, un număr de 17 au fost finanțate prin intermediul Băncii de Investiții, altele fiind
susținute de către Banca pentru Agricultură și Industria Alimentară (Historia,2017 ).
Mai mult, un număr de 15 proiecte, ce au fost finalizate cu banii împrumutați de
instituția financiară internațională, s -a reușit realizarea a numeroase echipamente și materiale
românești, aspect care a contribuit în mod esențial la o dezvoltare fără precedent a unor anumite
sectoare din industria românească .
Anul 1977 s-a dovedit a fi anul în care oficialii regimului socialist din România au decis
să ia mai multe măsuri speciale, ca urmare a cărora au fost înf iințate, respectiv reorganizate
măsurilor dure luate de către oficialii români, aceștia inființând și reorganizând aproximativ
14
100 de întreprinderi și de centrale economice , respectiv industriale și de construcții
(Historia,2017 ), cele mai multe dintre acestea fiind finanțate din sumele ce au fost obținute din
creditele acordate României de către Banca Internațională de Reconstrucți e și Dezvoltare.
Astfel, în cursul anului 1977 în România au fost înființate :
➢ Întreprinderea de produse electroni ce și electrice "ElectroArgeș (Historia,2017 );
➢ Întreprinderea de rulmenți grei P loiești ;
➢ Combinatul industrial pentru construcții de mașini Bistrița ;
➢ Întreprinderea de mașini unelte – accesorii și scule Baia Mare ;
➢ Întreprinderea de anvelope Zalău ;
➢ Combinatu l de fibre sintetice Câmpulung ;
➢ Întreprinderea de țevi Zalău ;
➢ Întreprinderea de țevi sudate Zimnicea (Historia,2017 ).
Din momentul semnării aderării României la instituția financiar internațională și până
la prăbușirea regimului totalitar comunist (Decembrie 1989) țara noastră a reușit, prin
intermediul creditelor contractate, să construiască, respectiv să modernizeze numeroase
obiective de impor tanță strategică în cadrul economiei naționale, precum :
➢ C.T.E. Turceni ;
➢ Combinatul de îngrășăminte chimice Bacău ;
➢ Uzina hi droelectrică Râul Mare Retezat ;
➢ Combinatul de oțeluri speciale Târgoviște ;
➢ Combinatul de fibre sintetice Câmpul ung Muscel ;
➢ Întreprinderea de țevi Roman (Historia,2017 ).
15
CAPITOLUL 3 . IMPLICAREA BĂNCII INTERNAȚIONALE PENTRU
RECONSTRUCȚIE ȘI DEZVOLTARE ÎN CADRUL ECONOMIEI
ROMÂNIEI DEMOCRATICE
3.1 Tranziția post -socialistă – delimitări conceptuale
Atât la nivelul Europei Centrale, cât și în Europa de Est s -a constatat că tranziția post –
socialistă a presupus anumite dimensiuni specifice, datorate în special necesității înlocuirii
sistemului, la baza căreia se afla proprietatea colectivă, cu un sistem ce avea la bază proprietatea
privată. Acest proces nu a reprezentat un fenomen izolat, el reflectându -se la nivelul tuturor
foste state comuniste europene, aproape simultan. În acest context, diversele reforme post –
socialiste din fostele state socialiste au fost aplicate „din mers”, principiile teoretice fiind
deseori urmate de cele practice și destul de frecvent infirmate de evoluțiile următoare.
De altfel, statele poziționate în centrul și în estul Europei au traversat, după finalul celui
de-al Doilea R ăzboi Mondial, două experiențe destul de complexe, respectiv :
➢ O tranziție de la o societate de tip democratică, ce se baza pe o economie de piață, la o
societate de tip totalitar, în cadrul căreia economia avea un caracter super -centralizat
➢ Tranziția în s ensul invers, respectiv de trecere de la o societate de tip totalitar la o
societate democratică
Aceste două tranziții (Bal, Ana, 2008 ), chiar dacă au fost, prin natura efectelor (respectiv
modificarea sistemelor politice, a sistemelor economice, a sisteme lor sociale) asemănătoare, ele
fiind însă diametral opuse în ceea ce privește direcția de aplicare, au fost urmare de numeroase
transformări ce:
➢ Au generat efecte multiple în toate domeniilor
➢ Au produs o serie de șocuri în cadrul societăților, dar și la ni velul indivizilor
Statele europene centrale și cele estice au fost implicate cu brutalitate în cadrul primei
tranziții menționate anterior, aceasta derulându -se pe durata a două decenii, pe parcursul cărora
au fost promovate gradual și ulterior generaliz ate, metodele conducerii economice totalitariste.
Ca și model, această tradiție a urmat exemplul tranziției ce fusese realizată de către U.R.S.S. în
perioada dintre cele două Războaie Mondiale, cu implicarea unor elemente de conjunctură,
respectiv :
➢ Accesul facil la diversele resurse energetice și de materii prime ;
16
➢ Diferențe insesizabile între nivelele tehnologice existente atât în statele cu o economie
de piață, cât și în statele cu economii centralizate .
În ceea ce privește a doua tranziție (Dumi trescu & Bal,2011) prin care au trecut statele
europene estice și cele din Europa Centrală, aceasta a fost generată de numeroasele eșecuri ale
modelului economic socialist, principalele sale elemente definitorii fiind reprezentate de :
➢ Nivelul diminuat al tehnologiilor disponibile, comparativ cu cel corespunzător statelor
în cadrul cărora a funcționat o adevărată economie de piață ;
➢ O limitare a nivelului resurselor energetice și a resurselor materiilor prime, în paralel cu
reducerea accesului la acestea .
Comparativ cu primul proces tranzitiv, tranziția post -socialistă este caracterizată de
numeroase trăsături ce au generat diverse efecte negative, pe termen lung, cele mai importante
dintre acestea fiind :
➢ O lipsă a experienței în domeniul procesului tra nziției post -socialiste ;
➢ O lipsă a existenței modelelor de referință ;
➢ Absența diverselor teorii ce au fost verificate în cadru practic, în vederea trecerii de la
o economie de tip centralizat la o economie de piață ;
➢ Existența elementelor de tip conjunctura l, insuficiența mijloacelor financiare fiind
primordială în acest caz .
Principala caracteristică a statelor socialiste în cadrul cărora a existat o economie de tip
centralizat a avut în vedere utilizarea așa numitului „plan operativ”, ce consta în interve nția de
tip direct ă a guvernului, în vederea asigurării aplicării diverselor prevederi ce urmăreau
obținerea unor producții fizice și producții valorice, având la bază mixul intrărilor ce era
prevăzut în cadrul unui plan. În timp, această economie bazată p e plan a generat numeroase
probleme de natură structurală, respectiv:
➢ O deformare de tip cvasi -general a prețurilor ;
➢ O alocare a resurselor pe criterii administrative, ignorându -se avantajele comparative,
aspect care în timp a dus la producerea a numeroase dezechilibre interne, dar și externe ;
➢ Poziționarea, atât a consumatorilor, cât și a producătorlor, într -o stare de dezechilibru
macro -economic, ceea ce a generat :
❖ Lipsa diverselor produse
❖ Semnalarea apariției pieței negre
❖ Existența unor stocuri de produs e nerentabile
➢ Lipsa unor stimulente la nivel micro -economic ;
➢ Risipă de resurse masivă ;
17
➢ O anume rigiditate a pieței muncii, care în absența unei piețe de capital au dus la
imposibilitatea reorientății alocării diverselor resurse în economie și implicit la o
încetinire a schimburilor ;
➢ Investiții insuficiente ;
➢ O rigiditate la nivel instituțional ;
➢ O lipsă a concurenței interne, dar și externe ;
➢ Inexistența unor stimulente ;
➢ O încetinire a progresului tehnologic ;
➢ O diminuare a creșterii productivității .
Tentativele de reformare a sistemului economic de tip socialist au fost semnalate încă
din perioada anilor 60, când diverse state europene estice au identificat numeroasele neajunsuri
ce erau generate de centralizarea economică prin plan, ca și de controlu l centralizat și implicit
izolarea de restul statelor civilizate.
Iar primele tentative de introducerea unor elemente ale economiei de piață și impliciti a
unor mecanisme economice moderne au fost remarcate în Polonia, ca și în Unguaria. Din păcate
însă a cestea nu au reușit să modifice principiile de bază ale economiei socialiste, respectiv
planificarea și tipul societății. Ulterior, în state precum Iugoslavia sau Ungaria s -a realizat un
transfer al competențelor (Negruțoiu ,1997 ) de la „centru” spre autoritățile locale sau diverse
întreprinderi, așa numitele „directive de plan” fiind mult diminuate, ceea ce a dus la încurajarea
unor întreprinderi în vederea aplicării unei strategii mult mai flexibile a producției și implicit o
adap tabilitate mai mare la diversele cerințe ale pieței.
În țara noastră, din păcate pentru sistemul economic, nu au existat nici un fel de tentative
de acest gen, motiv pentru care evoluția economică ulterioară perioadei socialiste s -a dovedit a
fi deosebit de greoaie. Diversitatea rezultatelor destul de limitate ale numeroaselor experimente
realizate în domeniul „socialismului de piață”, ca și ascensiunea dezechilibrelor macro –
economice au fost principalele motive pentru care, după anul 1989, statele europe ne estice și
centrale au declanșat reformele fundamentale post -socialiste, acestea manifestându -se atât la
nivel economic, cât și la nivelul sistemului politic (B.E.R.D.,2017 ).
Implementarea în cadrul statelor est -europene a diverselor măsuri reformatoar e, ulterior
renunțării la economia socialistă, nu a generat declanșarea mecanismelor de tip „auto –
regulatoare” pieței, constatându -se riscul apariției așa zisului „capitalism fără profit” ori a
„socialismului fără planificare” (Lanski., 1990 ).
Evoluția d iverselor reforme post -socialiste ar fi trebuie să genereze o dezvoltare a
oportunităților de prospesperitate inviduală (urmare a libertății economice), în paralel cu
18
asumarea „libertății de a pierde” (Fourcade , 2009 ). Din păcate însă, atât tranziția cât și procesul
reformelor post -socialiste în cadrul statelor est -europene și central europene s -au dovedit a fi
total diferite comparativ cu alte state, motivele fiind diverse :
➢ Au cuprins în același timp sectorul economic, cel politic, ca și sectorul social ;
➢ Au depășit cu mult simpla reducerea sectorului de stat aferent economiei ;
➢ Au depășit procesul de democratizare al vieții politice .
În ceea ce privește procesul reformelor post -socialiste, acesta s -a derulat pe trei direcții
principale, respectiv :
➢ O stab ilizare a macro -economiei – realizată prin :
❖ Diverse politici monetare și valutare ;
❖ Politici ale veniturilor ;
❖ Politici fiscale – supuse de asemenea unor procese reformatoare .
➢ O liberalizare de tip micro -economic, ce a precupus :
❖ Înlăturarea restricțiilor i nstituite în derularea unei activități economice ;
❖ Clarificarea contextului comercial ;
❖ Clarificarea noțiunilor referitoare la dreptul proprietății ;
❖ Formarea, ca și funcționarea diverselor societăți comerciale ;
❖ Eliminarea subvențiilor ;
❖ Eliminarea controlului prețului și a controlului valutar ;
❖ Liberalizarea comerțului exterior .
➢ Diverse transformări realizate la nivelul instituțiilor fundamentale :
❖ Procesul transformării proprietății de stat ;
❖ Reformele fiscale ;
❖ Formarea burselor de valori ;
❖ Formarea instituțiilor de intermedieri financiar e, etc .
Liberalizarea la nivel micro -economic, ca și restructurarea la nivel instituțional
reprezintă părți esențiale din cadrul așa numitei „transformări sistemice”, vitale în procesul
funcționabilității economiei d e piață. Necesitatea acestei transformări (B.E.R.D.,2017 ) s-a
impus în cadrul statelor est -europene și central -europene în principal datorită :
➢ Diverselor modificări semnalate la nivelul sistemului politic – prin trecerea la actualul
sistem democratic ;
➢ Crizei fără precendent manifestate la nivelul sistemul economiilor de tip socialist, cu
planificare centralizată .
19
3.2. Reforma post -socialistă
Așa cum deja s -a precizat, reformarea post -socialistă în cadrul statelor est-europene, ca
și în fosta U.R.S.S. s -au dovedit a fi fundamentale, acestea implicând diverse modificări majore
în domeniul instituțional, guvernamental, domeniul formelor de proprietate, domeniul
legislativ, domeniul comportamentelor interpersonale, et c. Toate modificările instituționale
sesizate în cadrul procesului reformei post -socialiste s -au suprapus unor modificări masive
aplicate prețurilor relative, dar și tiparului aferent comerțului exterior, ceea ce în timp au dus la
apariția unor transformăr i majore și în domeniul conținutului producției.
În domeniul instituțional, ca și în cel dedicat prețurilor și implicit produselor s -a
constatat o diferență uriașă între contextul aferent economiei post -socialiste anterior refornelor
și contextul final a ferent procesului tranziției.
În domeniul strategiilor de reformă, acestea au vizat conținul, succesiunea, dar și viteza
reformelor ce s -au impus în vederea realizării procesului de tranziție. Astfel, prin adoptarea
unei strategii reformative de dimensiu ni mari, în paralel cu diverse politici specifici, un stat
aflat în perioada de tranziție post -socialistă s -a văzut pus în situația de a lua în considerare nu
doar diversele circumstanțe economice caracteristice, ci și numeroasele constrângeri politice
apărute ulterior. De regulă, strategiile reformative includ mai multe componente (F.M.I., 2017 )
majore, respectiv :
➢ O micro -liberalizare – ce vizează în principal prețurile, ca și comerțul ;
➢ O macro -stabilizare – ce vizează inflația, datoria externă, dar și fin anțele publice ;
➢ Diverse schimbări de natură structurală – precum comerțul internațional, ca și
privatizarea ;
➢ Instituții ale economiei de piață – coduri comerciale, dreptul de proprietate, sectorul
dedicat pieței de capital, sectorul dedicat pieței financiare ;
➢ Asistență externă .
Micro -liberalizarea, macro -stabilizarea, schimbările structurale, ca și instituțiile
economieie de piață au reprezentat elemente definitorii în cadrul fiecărui pachet reformativ,
obiectivele privind eliminarea șomajului, ca și ale subvențiilor dedicate familiilor impunând
remodelarea sistemului protecției sociale (B.E.R.D.,2017 ). Cu excepția fostei Republici
Democrate Germania, a Poloniei și Bulgariei, asistența de tip extern a fost una destul de
nesemnificativă, impactul acesteia fiind, de asemenea limitat.
20
Circumstanțele comune moștenite au dominat în fostele state socialiste atât politicile de
reformă cât și procesul de tranziție, acestea prezentând diverse similarități. Iar ca urmare a
variațiilor înregistrate în cadrul circumstanțelor tipice moștenite ale fiecărui stat, s -a reușit
influențarea alegerii strategiilor de refor mă, ca și a politicilor de tip specific (B.E.R.D.,2017 ).
Cele mai multe similarități au fost înregistrate atât în domeniul microliberalizării, cât și în cel
al modificărilor structurale majore, dintre care merită amintite privarizarea și respectiv pr ocesul
de reorientare a comerțului exterior. Demn de semnalat este faptul că diferențele cele mai mari
au fost semnalate în cadrul domeniului politicii macro -economice, acestea diminuându -se
treptat, spre finalul anilor 90 (B.E.R.D.,2017 ).
În cadrul pro cesului reformei post -socialiste pot fi distinse următoarele strategii :
➢ Strategia terapiei de șoc ;
➢ Strategia ajustărilor rapide ;
➢ Strategia schimbărilor graduale ;
Strategia terapiei prin șoc a fost pusă cu adevărat în aplicare numai în fosta R .D.G. și în
ciuda potențialului realocării rapide a resurselor, aceasta s -a dovedit a fi, atât pe termen scurt,
cât și pe termen mediu, mult prea costisitoare. În ceea ce privește strategia schimbărilor
graduale, acesta fusese experimentată cu succes, la finele anilor 70, în China, dar în condițiile
existente în statele fost -socialiste, s -a optat pentru formula strategiei ajustărilor rapide. Astfel,
câteva state precum Ungaria, Polonia, Estonia, Republica Cehă, Slovenia, Slovacia și Croația
au adoptat varianta „ strong” a acestei strategii de reformă, o parte din restul statelor fost –
socialiste (printre care se numără și Ucraina și Rusia) adoptând varianta „Weak”, în primii ani
de la demararea procesului de tranziție remarcându -se diferențe substanțiale între cele două
opțiuni alese.
Marea majoritate a fostelor state baltice, ca și unele state din Europa Centrală au adoptat
așa numita „varianta S” (F.M.I. 2017 ), cel mai bine d efinită de fostul prim -ministru ceh, Vaclav
Klaus (http://econ.as.nyu.edu, EconomicTransiti on.pdf , 2017 ):
➢ Reformele în cadrul statelor post -comuniste reprezintă rezultatul diverselor procese
sociale și a proceselor complexe , motiv pentru care acestea nu pot să fie anterior plănuite
nici de către o organizație, nici de către o persoană ;
➢ În privința rolului ajutorului extern acesta este unul de tip marginal ;
➢ Este inevitabil producerea șocului economic (B.E.R.D.,2007 );
➢ Pentru impunerea unei politici macro -economice restrictive, se impun diverse acțiuni
dramatice în vederea liberalizării prețurilor și a comerțului exterior, ca și pentru punerea
bazelor procesului de privatizare ;
21
➢ Politica macro -economică de tip restrictiv trebuie să fie susținută (http://www.klau s.cz/,
2017 );;
➢ Se impune depășirea șocului generat de o liberalizare a prețurilor
➢ În vederea realizării restructurării economiei se impune privatizarea de proporții
(ibidem) ;
➢ Costurile acestei transformări se impune a fi împărtășite de toată populația ;
➢ O transformare de succes implică o deschidere a piețelor pentru toate bunu rile străine,
ca și o liberă circulație atât a oamenilor, cât și a ideilor ;
➢ Pentru o transformare de succes este nevoie și de politicieni de succes (ibidem ).
Demn de menționat este faptul că ulterior au fost semnalate alte numeroase procese
reformatoare în baza cărora s -ar putea impune o modificare radicală a acestor formulări -axiome.
În procesul alegerii reformelor s -a constatat o limitare atât în domeniul politicilor cât și al
instituților, generată de intenția imitării ori a reproducerii diverselo r soluții ce fuseseră deja
consacrate în cadrul economiilor aferente piețelor capitaliste (F.M.I. 2017 ). În plus, reformatorii
au avut deseori planuri de acțiune pregătite în vederea atingerii diverselor scopuri, acestea
dovedindu -și eficiența în ciuda faptului că uneori atât orarele, cât și etapele ori metodele de
implementare au suferit modificări radicale, pe fondul unor presiuni politice.
În domeniul ajutorului extern, rolul marginal al acestuia a fost generat deseori de
dimensiunea economică a unui stat, multe dintre statele fostei Uniuni Sovietice, ca și state din
cadrul Europei Centrale reușind, prin intermediul P.P.P. (puterea de cumpărare) și a ratei de
schimb să ajungă la un P.I.B. de peste 3000 de miliarde de dolari în preajma reformelor
(B.E.R.D.,2017 ).
În aceste condiții și investițiile necesare restructurării unei economii s -au impus a fi
unele deosebite, în condițiile în care resursele ce au fost puse la dispoziție de către Banca
Mondială, Fondul Monetar Internațional (F.M.I.) ori B.E.R.D. pentru statele aflate în perioada
de tranziție au fost destul de reduse, acestea putând fi oferite numai p e baza unor criterii strict
comerciale, respectiv dependente de condițiile de performanță ce nu pot fi atinse atât de ușor în
perioadele de tranziție Singura excepție a reprezentat -o fosta Republică Democrată Germană,
care a primit transferuri deosebite de fonduri, raportate la P.I.B. -ul său, acestea fiind mai mari
de câteva ori decât valoarea cumulată a tuturor ajutoarelor ce au fost acordate statelor aflate în
proces de tranziție.
Procesul transformării post -socialiste a demarat în primele două state P hare, respectiv
în Polonia și Ungaria, strategiilor privind reconstrucția economiilor de tip centralizat
delimitându -se în două mari direcții, respectiv :
22
➢ Strategia terapiei de șoc (inspirație liberală) – este considerată ca fiind o soluție pe
termen scurt – prețuri distorsionate, inflație, etc. Urmărește planificarea diminuării la
maxim a intervenționalismului, bazându -se pe potențialul deosebit al piețelor libere ;
➢ Strategia graduală ( teoria neo -instituționalistă) – include punerea în aplicare a
programului dezvoltării economice, prin supralicitarea capacității guvernului de
proiectare deliberată. Urmărește reinserția cât mai eficientă a unui stat în cadrul
economiei, prin accentuarea incapacității piețelor de a genera stabilitate și prosperitate,
cu favorizarea „dirijismului” în vederea controlării derapajelor .
În faza inițială a tranziției (B.E.R.D.,2017 ), diversele creșteri economice ce s -au
semnalat în cadrul statelor din Europa Centrală reprezentau nu o calitate a strategiilor
reformatoare, c i condițiile crizei regăsite înaintea declanșării fenomenului de reformă, acestea
fiind cele care au generat și colapsul în cadrul sistemului politic, militar și economic din fosta
U.R.S.S., în Rusia semnalându -se de altfel o scădere dramatică a producției industriale încă din
anul 1991. Conform rapoartelor (B.E.R.D.,2017 ) ce au fost date publicității de specialiști, în
statele ce au fost liberalizate și implicit stabilizate la un alt nivel (mai ridicat), nivelul producției
nu a scăzut foarte dramatic, ulte rior el revenindu -și destul de ușor.
Este bine cunoscut faptul că scopul reformelor, pe termen scurt, este acela de a
restructura economiile ce se află în tranziție, astfel încât în condiții reduse ale nevoii de
restructurare, s -ar impune salarii flexibi le și inclusiv o mare mobilitate a capitalului și a muncii,
ceea ce nu ar atrage o diminuare a producției. Cum însă necesitatea restructurării era una
deosebită, iar mobilitatea resurselor s -a dovedit a fi destul de limitată, s -au impus costuri
dedicate șo majului (intrat într -un ritm ascendent) (http://econ.as.nyu.edu –
EconomicTransition.pdf , 2017 ).
Astfel, în vederea determinării unei creșteri economice și inclusiv pentru atragerea
investițiilor, s -au impus anumite criterii (ibidem ) mediului macro -economic, respectiv :
➢ O rată a inflației plasată în intervalul 10-40%, cu posibilitatea diminuării sub 10 %, ca
și a variației de 0 – 10 %;
➢ O reducere a deficitului bugetar, la nivelul situat sub valoarea de 3% din P .I.B.;
➢ O stabilizare a datoriei publice la un nivel sub valoarea de 60% din P.I.B. ;
➢ O diminuarea a cheltuielilor guvernamentale de la 50 % – 60 % din P.I.B. (nivelul pre –
tranziției) la valori incluse în intervalul 30 % – 40% d in P.I.B.;
➢ O egalare a rezervelor oficiale în valut ă cu valoarea importurilor, respectiv valoarea
exporturilor de servicii și bunuri pe o durată de patru luni – astfel încât să se reușească
depășirea datoriei publice pe termen scurt ;
23
➢ O diminuare a impozitelor directe (cu precădere a impozitului pe profit), impo zite ce,
alături de contribuțiile din asigurări să genereze sub valoarea de 20 % din P.I.B. ;
➢ O substanțială monetarizare a economiei – minim 30 % din valoarea P.I.B. ;
➢ O diminuare a dobânzilor la credite – sub 20 % în cazul ratelor nominale și respectiv
sub 10 % în cazul ratelor reale .
Succesul procesului de reformă post -socialiste poate fi cuantificat prin abilitatea statelor
implicate de a crea diverse condiții economice, instituționale, dar și legale, în vederea obținerii
unei creșteri nu doar rapide, ci și susținute. Această creștere se reflectă cel mai bine în cadrul
sporirii producției de la începutul procesului.
Procesul tranziției fostelor state socialiste din Europa s -a derulat în mai multe etape,
conform studiului (Banca Mondială , 1991 ), realizat de specialiștii Băncii Mondiale, respectiv :
➢ Etapa I – Cu realizarea unei stabilizări la nivel macro -economic, în paralel cu obținerea
controlului macro -economic. Această etapă a inclus atât o stabilizare macroeconomică
internă, cât și o stabilizare macro economică extrenă, în cadrul acestora avându -se în
vedere o întărire a politicilor fiscale, ca și a politicilor de credit, atât la nivelul
guvernelor, cât și a societăților. De asemenea, în cadrul acestei etape s -a avut în vedere
asigurarea unei redresări a dezechilibrelor ce au fost generate fie de surplusul monetar,
fie de pierderile bancare considerabile, Diversele programe concepute și ulterior
implementate în acest scop au presupus acțiuni complexe la nivelul guvernelor statelor
implicate, în paralel c u luarea unor măsuri în domeniul:
❖ Fiscalității – s-a impus o fiscalitate destul de severă ;
❖ Politicilor de credi t;
❖ Bancar – în vederea diminuării pierderilor din acest secto r;
❖ Balanței externe – s-a avut în vedere o modificare a cheltuielilor aferente
acesteia .
➢ Etapa II -a (Banca Mondială , 1991 ). În cadrul acestei etape s -a avut în vedere
introducerea unor piețe competitive, ca și reformarea prețurilor ce sunt caracteristice
acestor piețe. Reforma pieței și respectiv liberalizarea prețurilor, au vizat:
❖ În domeniul bunurilor și al serviciilor:
• O reformă a prețurilor interne ;
• O liberalizare a comerțului internațional ;
• O dezvoltare a sistemelor de distribuție – implicând atât transportul, cât
și serviciile de marketing .
❖ În domeniul muncii:
24
• O liberalizare a pieței muncii ;
• Liberalizarea salariilor .
❖ În domeniul financiar :
• Reformarea sistemului bancar ;
• Modificarea ratei dobânzilor ;
• O diversificare a diverselor piețe financiare .
➢ Etapa III -a – În această etapă s -a realizat atât reformarea întreprinderilor, cât și o
restructurare a activităților subordonate acestora. O atenție deosebită a fost acordată
clarificării drepturilor de proprietate publică, în paralel cu implementarea unui sistem
de control eficient în domeniul managementului societăților existente. În cadrul acestei
etape s-a realizat dezvoltarea sectorului particular, a proceselor de privatizare, ca și
proceselor de restructurare a diverselor întreprinderi existente, prin intermediul:
❖ Asigurării unei libere intrări/ieșiri a societăților pe piețele diverse ;
❖ Modificării concepției vizând managementul societăților ;
❖ Identificării concrete a drepturilor ce decurg din cadrul proprietății
private ;
❖ Unor reglementări în domeniul dr eptului proprietății vizând terenurile
agricole, fondul locuințelor, capitalului industrial, etc .
➢ Etapa IV -a (Banca Mondială ,1991 ). Aceasta etapă a avut în vedere elaborarea și
implementarea diverselor măsuri în vederea unei reorientări a rolului deținut d e stat în
cadrul economiei, știut fiind faptul că prin pierderea unor funcții statul a câștigat
prioritate în cadrul altor direcții, cum ar fi cea a dimensionării cheltuielilor bugetare, a
definirii sistemului de taxe și impozite, a reproiectării sistemulu i dedicat securității
sociale, a redistribuirii forței de muncă în vederea diminuării ratei șomajului. E tapa
redefinirii rolului deținut de stat a implicat:
❖ Diverse reforme de natură legislativă vizând:
• Regimul contractual ;
• Sistemul bancar ;
• Cadrul constituțional dedicat proprietății .
• Domeniul concurenței, etc
❖ Reforme la nivelul diverselor instituții legislative ;
❖ O fundamentare a cadrului privind reglementarea monopolurilor ;
❖ O modernizare a sistemului informațional ;
25
❖ Conceperea instrumentelor și înființarea diverselor instituții în domeniul
managementului economic indirect, prin utilizarea:
❖ Unui control bugetar privind cheltuielile ;
❖ Sistemului de taxe ;
❖ Sprijinului oferit de instituțiile ce realizau un control monetar de tip
indirect ;
❖ O redefinire a ariei sociale în raport cu noile elemente semnalate,
respectiv:
• O modificare a sistemului de pensii ;
• Asigurare de șomaj ;
• O restructurare a diverselor servicii sociale – sănătatea, cultura, educația
(Banca Mondială,1991 ).
Demn de semnalat este faptul că diversele activități dedicate modificării rolului deținut
de stat în cadrul economiei s -au manifestat destul de intens în state ca Polonia, Iugoslavia și
Ungaria, state ce au reușit să înregistreze progrese seosebite în domeniul reglementărilor
economice, în domeniul dedicat reglementărilor legislative, ca și în domeniul instituțiilor
publice.
Ca urmare a acestui progres, în aceste state s -au înființat destul de devreme diverse
agenții de privatizare, fiind lichidate renumitele „ministere de planificare ”. De asemenea, în
aceste state au fost concepute și ulterior implementate programe complexe de redresarea
șomajului, spre deosebire de state precum Bulgaria și România unde tranformările aferente
tranziției au fost cu mult mai reduse și mai încete. Demn d e semnalat este faptul că pe întreaga
perioadă a desfășurării tranziției s -au semnalat diverse dispute de natură teoretică legate de
dilema „tranziție șoc” versus „tranziție graduală”.
În ciuda faptului că adepții „tranziției graduale” invocau o necesita te (cu sublinierea
importanței) a pregătirii procesului de tranziție, cu diminuarea costurilor sociale, susținătorii
„tranziției de șoc” au subliniat rolul deosebit al acesteia în domeniul evitării diverselor capcane
ale procesului vizând decentralizarea e conomiei (Rothbard, 1992 ).
Astfel, s -a accentuat ideea că prin adoptarea metodei terapiei de șoc se va putea evita
diversele capcane ce perpetuează pierderile din mediul economic, cele mai semnificative dintre
acestea fiind :
➢ Evitarea unei etapizări a economiei – Deoarece este bine cunoscut faptul că nu se impune
nici un fel de etapizare a economiei, piața liberă impunându -se cât mai rapid. În caz
contrar, orice întârziere se poate reflecta direct asupra obiectivelor urmărite, cu
26
implicații directe asupra procesului privatizării. Motivele pentru care se impune o
instaurare rapidă a pieței includ interconectarea și interacțiunea sesizate la nivelul
diverselor componente ale pieței, o liberalizare a acesteia fragmentată putând duc e la o
perpetuare a distorsiunilor, ca și la apariția unor conflicte ce ar putea să alimenteze
diversele disfuncționalități deja sesizate.
➢ Evitarea formării pieței negre, evitarea dezvoltării economiei subterane – În cazul unei
tergiversări a procesului d e reformă, fie prin etapizarea acesteia, fie printr -o planificare
poate genera apariția și dezvoltarea economiei de tip subteran
➢ O neconfiscare a banilor de la populație – Această măsură a luat luată în Rusia, dar și în
țara noastră, fostul guvern condus d e Theodor Stolojan imp unând „naționalizarea
valutei”. Această măsură are însă efecte destul de neplăcute, ea reușind să „alimenteze”
neîncrederea populației în moneda națională, ca și neîncrederea în sistemul bancar și
implicit în cadrul economiei de piață ( Rothbard , 1992 ).
➢ Evitarea unei creșteri a impozitelor – În conformitate cu teoria lui Laffer, pe măsură ce
nivelul impozitării depășește nivelul ce este considerat ca fiind optim prin prisma
încasărilor bugetare, se remarcă și o dezvoltare a evaziunii fi scale, ce atrage după sine
o diminuare considerabilă a încasărilor la bugetul de stat. În țara noastră s -a remarcat că
în urma fiecărei crize s -a luat decizia creșterii impozitelor pentru persoanele bune
platnice de impozite, marii datornici fiin d de regul ă „scutiți” prin diverse „artificii”, în
vreme ce sectorul privat a suferit numeroase lovituri ca urmare a creșterii acestor
impozite.
Unele modificări impuse de diversele reforme economice au putut fi realizate rapid și
destul de brusc (urmând așa numi ta „terapie de șoc”, ce a fost aplicată în Polonia), cele mai
semnificative fiind liberalizarea comerțului exterior, ca și liberalizarea prețurilor.
Marea majoritate a reformelor structurale sesizate în cadrul procesului de tranziție nu au
putut fi reali zate decât gradual, cele mai importante fiind liberalizar ea fluxurilor de capital,
marea privatizare, restructurarea sectorului industrial, ca și restructurarea sistemului bancar. La
acest capitol merită menționat exemplul Cehoslovaciei, care deși este per cepută ca țara în care
reforma economică s -a realizat gradual, liberalizarea prețurilor s -a derulat într -un timp foarte
redus (practic în decursul primului semestru al anului 1990), ca și marea privatizare și respectiv
mica privatizare, ce au fost realizat e într -un timp record. Ca urmare a acestor controverse, în
timp s -au definit așa denumitele „dileme ale tranziției” ( Dumitrescu& Bal, 2002 ), respectiv:
➢ O liberalizare a prețurilor realizată în condițiile unor monopoluri, ca și în condițiile
inexistenței unei competiții poate genera premisa obținerii veniturilor excesive, în
27
paralel cu menținerea ineficienței la nivelul structurii de producție. În domeniul stabilirii
prețurilor pe cale administrativă se remarcă îndeosebi contradicția cu politica eliminării
subvențiilor, ca și cu cea a recunoașterii autonomiei la nivelul întreprinderilor ;
➢ În vederea stimulării competiției pe piața internă, ca și pentru major area ofertei de
mărfuri, ofertă ce este subdimensionată având în vedere cererea internă, ce impune o
liberalizare a comerțului exterior. Această liberalizare este însă în contradicție cu
necesitatea protejării unor sectoare economice (cum ar fi cele agrico le ori industriale),
sectoare ce nu au capacitatea de a se confrunta cu concurența de pe piața externă ;
➢ În vederea generării unui mediu de tip competitiv în cadrul economiei se impune o
liberalizare a comerțului exterior, în paralel cu promovarea unei poli tici dedicate
cursului valutar corect (astfel realizându -se și o raportare la prețurile globale). Această
liberalizare a comerțului exterior poate duce la o creștere a distorsiunilor sesizate în
cadrul sistemului de prețuri, cu atât mai mult în absența pre siunilor manifestate pe
costurile de producție, ca și în absența unor reforme adecvate în domeniul impozitelor ;
➢ Se impune o reformare a sistemului bancar înaintea declanșării procesului de
privatizare, ca și a celui de restructurarea întreprinderilor, în a cest fel alocarea diverselor
capitaluri realizându -se sub controlul strict al băncilor. Cu toate acestea nu se poate
vorbi de o apreciere corectă a gradului de rentabilitate al unei întreprinderi înaintea
privatizării acesteia, ceea ce poate anula eficienț a respectivei politici de credit înaintea
realizării privatizării (Dumitrescu& Bal, 2002 );
➢ Unitățile bancare pot acorda împrumuturi atât întreprinderilor considerate rentabile, cât
și celor mai puțin rentabil, din cauza cărora pot să ajungă în situația decl arării
falimentului. Ca urmare a falimentării unei bănci, există un risc destul de crescut de
falimentarea întreprinderilor rentabile, și ele cliente ale respectivei bănci ;
➢ În condițiile practicării creditului inter -firme (practică des întâlnită în fostele state
socialiste) se remarcă imposibilitatea impunerii unei discipline financiare stricte, ca și a
punerii în aplicare a legii falimentului, situație în care falimentul unei firme ar putea
atrage falimente în serie ca celor cu care firma falimentară are r elații ;
➢ Procesul de privatizare se impune a fi realizat cu respectarea criteriilor de justiție
socială, ca și a criteriilor economice ;
➢ Restructurarea, ca și retehnologizarea diverselor întreprinderi de stat trebuie să se
realizeze înainte ori după privati zarea acestora ;
➢ În domeniul reformei sistemului de impozite s -a conturat contradicția existentă între
necesitatea stimulării/protejării diverselor activități derulate în perioada tranziției
28
(acordarea diverselor facilități facile) și necesitatea generării unui sistem neutru de
impozitare, sistem ce nu trebuie să fie discriminatoriu, el asigurând dezvoltarea
resurselor bugetare ;
➢ Realizarea politicii de stabilizare se impune pe ofertă ori pe măsurile de managementul
ofertei (tipul monetarist ori cel neokeyne sist) ;
➢ Procesul trecerii la convertabilitate se realizează pe cale administrativă ori pe cale
organică ;
➢ Stimularea exporturilor, ca și asigurarea unei protecții a economiei naționale are în
vedere folosirea cursului de schimb (respectiv devalorizările sub stanțiale) sau politica
comercială (respectiv barierele netarifare, tarifele vamale protecționiste) .
Toate aceste „dileme ale tranziției” au fost ulterior recunoscute și de către instituțiile ce
s-au implicat activ în procesul reformelor post -socialiste, respectiv Banca Mondială și Fondul
Monetar Internațional (F.M.I.). Dacă în momentul declanșării procesului complex al reformelor
post-socialiste în zona europeană centrală și estică, recomandările di verselor instituții financiare
impuneau austeri tate fiscală, accelerarea proceselor de privatizare, urgentarea liberalizării
piețelor, după câțiva ani aceste instituții au recunoscut nivelul limitelor impuse, ca și necesitarea
unei abordări generalizate a tuturor problemelor ce pot fi generate de complexul proces al
tranziției. Privatizarea s -a impus a fi realizată în același timp cu generarea unor noi locuri de
muncă, costurile tranziției, ca și impactul pe care aceasta l -a avut la nivelul populației
impunându -se a fi atent estimate. În caz contrar, pe fond ul unui dezechilibru la nivel social,
există riscul apariției unor disfuncționalități majore în cadrul economic ce se dorește a fi unul
cât mai stabilizat.
3.3 Economia românească în prezent
În contextul anterior precizat în conținutului prezentului capitol , startul tranziției spre
economia de piață în România s -a dovedit a fi cu mult mai dificil comparativ cu restul statelor
fost-socialiste din zona Europei Centrale. Astfel, în condițiile în care economia românească era
etatizată aproape integral, în cadrul procesului de formare a produsului intern brut în anul 1989
aportul dedicat sectorului privat reprezenta un procent de doar 12,8%. Sistemul socialist de
conducere, sistem de tip hiper -centralizat ce se afla în conflict direct cu criteriile rațional ității,
29
s-a dovedit a fi complet inert la toate semnalele realității. În condițiile în care producția
socialistă românească se realiza în unități de tip supradimensionat, economia socialistă era
caracterizată de un grad de rigiditate deosebit, ineficiența acesteia fiind în plus agravată și de :
➢ Continuarea diverselor investiții în ramuri de tip energointensiv – în special în perioada
anilor '80;
➢ O stopare a influxului tehnologic din occident, ca efect direct al politicii de rambursarea
datoriei externe anticipat -forțat, impusă de liderul socialist, Nicolae Ceaușescu – tot în
perioada anilor '80.
Numeroasele planuri ce au fost făcute de liderii co muniști în cursul anilor '60 includeau
o dezvoltare deosebită a industriilor dedicate bunurilor de consum, care corelată cu o sporire a
importurilor a generat o creștere a consumului și implicit îmbunătățirea considerabilă a
standardelor de viață ale român ilor. În perioada anilor '60 și '70 țara noastră a atins rate de
creștere economică deosebită, produsul intern brut/cap de locuitor majorându -se de peste două
ori. Ca urmare a ajutorului acordat de Banca Mondială, industria românească a reușit să devină
sectorul economic principal, atât prin prisma raportului pe care îl ocupa în cadrul produsului
intern brut, cât și prin cea dedicată ratei de ocupare.
Tot în această perioadă s -a realizat și o migrație deosebită a populației din mediul rural
în mediul urba n, în cursul anilor '80, populația din mediul urban reprezentând mai mult de 50%
din numărul total al populației țării (http://www.insse.ro/cms/ , 2017 ). În ceea ce privește ratele
de creștere, acestea erau mai semnificative în zonele considerate mai puțin dezvoltate ale
României, ceea ce diminua considerabil dezechilibrele la nivel regional. Demn de semnalat este
faptul că tot în această perioadă s -au înregistrat progrese deosebite și în domeniul educației, ca
și în cel dedicat sănătății. Această dezvoltare economică era caracterizată de limite diverse,
determinate în principal de caracteristicile specifice sistemului de comandă, ca și de
constrângerile existente la nivel global și implicit de stilul propriu de conducere instaurat de
liderul socialist Nicola e Ceaușescu.
Modelul socialist românesc se concentra în principal pe cantitatea de producție, evitând
forțele pieții și desconsiderând toate criteriile eficienței. Prin întărirea puterii liderului socialist,
realizată în prima decadă a anilor '70 , s-a remarcat o privilegiere a activiștilor Partidului
Comunist Român, în detrimentul tehnocraților, în paralel fiind stopate toate încercările de
reformă ale perioadei.
De asemenea, s -a remarcat o redirecționare enormă de resurse în vederea dezvoltării
industri ei chimice și a industriei grele, sume importante fiind alocate unor proiecte considerate
a fi de „prestigiu”, dar care aveau o valoare economică destul de limitată. Consecințele tuturor
30
acestor politici socialiste au putut fi acoperite o buna perioadă pri n intermediul creditelor
occidentale, a căror disponibilitate intrase într -un trend ascendent. În acest fel s -a reușit o
menținere a ratelor de creștere economică, în paralel cu asigurarea creșterii consumului intern.
Alocarea resurselor spre industrii ce nu își dovediseră eficiența, ca și diminuarea extracției de
petrol de la nivel intern (ca urmare a epuizării diverselor rezerve ce fuseseră disponibile) au dus
la transformarea țării noastre dintr -un stat exportator de petrol într -un stat importator de pet rol
net. Această modificare majoră s -a dovedit a fi de rău augur mai ales în contextul crizei
petrolului semnalată în perioada 1979 -1982, pe fondul imposibilității modificării modelului de
creștere economică liderul socialist preferând o limitare drastică a importurilor, în paralel cu o
forțare a exporturilor. În acest fel, Nicolae Ceaușescu a urmărit atragerea valutei externe, ce îi
era necesară în vederea rambursării datoriei externe a României, astfel reușindu -se stoparea
dependenței pe care țara noastră o avea față de finanțările externe.
Procesul diminuării importurilor a fost imple mentat într -un mod brutal și fre cvent
arbitrar, în acest fel generându -se la nivelul economiei socialiste românești numeroase
perturbări disproporționate. Și exporturile forțate au avut consecințe negative la nivelul
economiei, agricultura românească având mult de suferit din cauza exporturilor masive de
îngrășăminte (mai mult de 50% din producția totală ) (http://www.insse.ro/cms/ , 2017 ), cu
consecințe directe asupra creșt erii producției agricole. Și standardul de viață al populației a
scăzut considerabil, ca urmare a deciziei liderului socialist de a întrerupe în mod aleatoriu
diversele utilități de bază (energie electrică, apă, energie termică, etc), în paralel sesizându -se o
penurie a bunurilor de consum, incluzând și alimentele de bază în cele mai multe cazuri.
În condițiile unei slabe motivări a activității, ce era dublată și de o politică artificială așa
zisă a „ocupării depline”, competitivitatea producției românești se degrada de la o zi la alta. Pe
fondul acestor factori principalul efect cumulat remarcat a constat în:
➢ Deteriorarea deosebită a standardului de viață sesizat la nivelul populației generale ;
➢ Blocarea țării noastre într -un perimetru dedicat subdezvoltări i;
➢ Compromiterea tuturor șanselor țării noastre de racordare la evoluțiie ulterioare ale
civilizației .
Trecerea bruscă de la sistemul de comandă generalizat ce funcționa în cadrul tuturor
structurilor economiei naționale a generat în prima fază o adâncire a efectelor perturbatoare, cu
diverse dezechilibre de ordin structural, cărora li s -au adăugat nu doar neputința clasei politice,
ci și lipsa de pregătire a populației la noile condiții generate de democrație și implicit de
mecanismele de piață. În moment ul „zero” al declanșării tranziției spre un nou regim economic
și politic, respectiv decembrie 1989, societatea socialistă s -a dovedit a genera un adevărat
31
handicap, țara noastră fiind complet nepregătită pentru ulterioarele provocări post -socialiste.
Singurul avantaj a fost reprezentat de plata datoriei externe, plată ce fusese realizată cu eforturi
deosebite, respectiv printr -o suprimare a consumului, prin limitarea importurilor de tehnologie
și implicit prin izolarea unor domenii importante din economia socialistă românească de mediul
occidental. În acest context, economia românească era marcată de diverse disfuncții și respectiv
dezechilibre de ordin structural, generată în special de ponderea deosebită ce fusese conferită
industriei grele, în detriment ul ponderii alocate domeniului serviciilor.
În perioada anilor '80, s-a realizat o blocare totală a progresului tehnologic, ceea ce a
atras o degradare a modului de lucru și implicit o stagnare ori chiar diminuare a productivității.
În acest context , tot mai multe întreprinderi românești întâmpinau greutăți deosebite în
încercarea lor de a concura cu companii similare de pe piețele din occident. Și calitatea
conducerii de la nivelul diverselor întreprinderii avea multe deficiențe, stilul dictatorial al
liderului socialist Nicolae Ceaușescu stimulând atât un mod arbitrar de luarea diverselor decizii,
cât mai ales raportările false, celebre în acea perioadă. Regimul instaurat de partidul comunist
a împiedicat o coagulare a societății civile, ca și o potenți ală dezbatere a unor posibile reforme
economice. Acestora li s -a adăugat furia acumulată de populație la adresa liderilor socialiști,
populație ce considera că înlăturarea acestora va duce la rezolvarea tuturor problemelor anterior
expuse, implicit la îmbu nătățirea considerabilă a standardului de viață și respectiv de consum.
Pe fondul unei dezordini politice, dar și sociale, s -a remarcat o perturbare a sistemului
economic, foștii activiști socialiști, ca și persoanele ce avuseseră funcții de conducere înc epând
să acumuleze capital propriu, în defavoarea întreprindelor și a diverselor instituții. Dacă în
prima decadă a anilor '90 în România s -a sesizat un consum deosebit de bunuri și servicii,
ulterior economia a intrat într -o criză fără precedent, stimulat ă în principal de o prăbușire a
diverselor structuri ale economiei socialiste (de comandă), prăbușire ce s -a realizat atât la nivel
intern, cât și la nivel internațional. S -au remarcat astfel trei perioade economice importante,
respectiv :
➢ Perioada anilor 1990 – 1992 – în care producția românească s -a prăbușit, realizându -se
și o dezintegrare parțială a diverselor structuri aferente economiei de comandă. În
această perioadă s -au remarcat și primele elemente ale reformei, respectiv liberalizarea
prețurilor, liberalizarea comerțului exterior și destrămarea fostelor C.A.P. -uri
(Cooperative Agricole de Producție). Tot în această perioadă s -a sesizat și o reducere
dramatică a produsului intern brut, valoarea înregistrată în cursul anului 1992
reprezentând un pr ocent de doar 71% (http://www.insse.ro/cms/ , 2017 ) din valoarea
PIB-ului înregistrat în cursul anului 1989. Creșteri semnificative s -au înregistrat și în
32
domeniul inflației (care în anul 1992 a ajuns la un procent de 210% (ibidem ), ca și în
domeniul șomaju lui, ce în cursul aceluiași an a atins valoarea de 8,4% (ibidem );
➢ Perioada anilor 1993 -1996 – perioadă în care s -a înregistrat o recuperare parțială,
datorată în principal unui complex de reforme aplicate gradual, ce au generat o oarecare
stimulare a structurilor economice de tip centralizat. A fost aplicată și reforma
impozitării (respectiv introducerea taxei pe valoarea adăugată – T.V.A.)cu limitarea
drastică a investițiilor străine. Marile privatizări ce au fost realizate în această perioadă
s-au fă cut în favoarea așa -zișilor „actori locali”, uzitându -se de privatizarea prin
voucher, ca și de metoda management employee buyouts (MEBO). Guvernele politice
au evitat să realizeze restructurări majore, unele întreprinderi fiind subvenționate prin
interme diul creditelor ce au fost acordate de băncile ce erau deținute de statul român ;
➢ Perioada anilor 1997 – 1999 – perioada în care s -a produs o recesiune importantă, pe
fondul diverselor decizii politice privind liberalizarea în continuare a economiei, cu
restructurarea unor mari segmente din cadrul acesteia și implicit închiderea companiilor
considerate a fi generatoare de deficit. În această perioadă s -a remarcat o reducere
dramatică a producției (s -a ajuns la reducerea cu mai mult de 20% a producției
indust riale), reducere care pe fondul crizelor financiare globale au duc la accentuarea
recesiunii. De asemenea, tot în perioada 1997 –1999 au fost privatizate mai multe
companii de dimensiuni mari, preferându -se metoda investițiilor strategice, respectiv
investi ții străine directe .
Toate programele reformei post -socialiste au reprezentat în faza inițială implementarea
setului politicilor imaginate de Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional, politi ci ce
avea la bază în principal o liberalizare a prețurilor , liberalizarea comerțului , realizarea unui
sistem bancar bazat pe mai multe niveluri, respectiv cel dedicat băncii centrale și cel aferent
băncilor comerciale , ca și a dministrarea privată a diverselor active .
La fel ca toate statele fost -socialiste, și Ro mânia a urmat ritmul impus de aceste politici,
fără a avea însă o strategie consolidată temeinic la nivel național, strategie care să și fie înțeleasă
de către populație. În aceste condiții, ori de câte ori se remarca luarea măsurilor de restructurare
econ omică (restructurare ce avea diverse implicații și în plan social, respectiv genera șomajul
în rândul populației) se sesizau și apariția protestelor de stradă, multe dintre programele de
reformă fiind abandonate de către guvernanți în lipsa sprijinului pub lic ori din teama pierderii
capitalului electoral mult râvnit în primii ani de la căderea comunismului. Trebuie precizat și
faptul că atât în primii ani după 1989, cât și ulterior, în România s -a remarcat o lipsă de
comunicare adecvată la nivel național în domeniul obiectivelor/țintelor propuse în cadrul
33
reformelor economice post -socialiste. De asemenea, nici în domeniul comunicării efectelor pe
termen lung pe care aceste programe le -ar fi generat la nivel național atât pentru stat, cât și
pentru populație nu au fost suficient ori corect aduse la cunoștința opiniei publice, cu toate
consecințele ulterioare generate.
Strategia „ stop and go ” (respectiv doi pași înainte și unul înapoi) a avut ca principal
efect o creștere a costurilor sociale aferente divers elor reforme, restructurările întinzându -se pe
o perioadă mult mai mare, perioadă corespunzătoare și ajustărilor pieței muncii (disponibilul
locurilor de muncă) și inclusiv a celor salariale, datorate în principal întârzierilor deosebit de
mari în reluarea unei creșteri înregistrate la nivelul productivității muncii. Această strategie este
ideal ilustrată de modul evoluției Produsului Intern Brut în primii ani de la căderea
comunismului, în cadrul tranziției vizând trecerea la o economie de piață. Astfel, în perioada
1990 -1999, PIB -ul României a înregistrat următoarea fluctuație:
Fig.nr.3.31 Evoluția P.I.B. -ului României în perioada 1990 -1991
Sursă captură http://www.insse.ro/cms/ , Institutul Național de Statistică
Așa cum se poate remarcă , programul de reformă implementat etapizat în România în
perioada 1990 -1992, a generat alocarea mult mai eficientă a diverselor resurse în economie,
permițând chiar și un avans în cadrul productivității muncii. Ca efect s -a sesizat creșterea
economică din anii 1993 -1994, creștere datorată în principal programului de reformă ce a
presupus:
➢ O liberalizare a prețurilor – liberalizare parțială ;
➢ Transformarea diverselor întreprinderi de stat în noile societăți comerciale ;
➢ O renunțare la decizia privind centralizarea activi tății de producție ;
➢ Demararea demersurilor în vederea realizării privatizărilor ulterioare .
În cursul anului 1994, din păcate pentru România, guvernanții au luat decizia de a renunța la
acest program de reforme, având în vedere costurile sociale deosebite pentru o perioadă destul
34
de mare, datorate unui ritm lent în aplicarea diverselor măsuri. Ca urmare a acestei decizii s -a
remarcat o creștere economică în anii 1995 și 1996, creștere ce nu era însă sustenabilă și care a
impus necesitatea aplicării unor ref orme mult mai dure între anii 1997 -1999. Din păcate pentru
economia națională, aceste reforme au fost aplicate pe fondul mediului internațional ce era
marcat deosebit de crizele financiare din zona continentului asiatic (inclusiv Rusia), situație în
care R omânia nu a avut capacitatea maximă să atragă fondurile externe necesare finanțării
acestor reforme.
Pe lângă aceasta, ritmul nu doar gradual ci și lent de impunere al reformelor în
România în perioada anilor 1990 -1993 a generat o creștere a nivelului inflației, rata medie a
acesteia fiind conform datelor furnizate de către Institutul Națio nal de Statistică, următoarea :
Fig.nr.3.32 : Rata inflației in România in perioada 1990 -1999
Sursă captură http://www.insse.ro/cms/
Așa cum se poate remarca, rata inflației în țara noastră a atins un nivel exprimat în trei
cifre, valoarea maximă în intervalul 1990 -1999 fiind înregistrată în anul 1993 .. Astfel, în cursul
acestui an, rata inflației a ajuns la valoarea de 256,1% (I.N.S. , 2017 ), ceea ce a făcut la leul,
moneda națională, să mai valoreze la finele aceluiași an numai 28 de bani. Ca urmare a
abandonării programului de reforme în cursul anului 1994, rata inflației a intrat din nou într -un
trend ascendent, valoarea maximă fiind atinsă în cursul anului 1997, când rata inflației a fost de
154,8% (I.N.S.,2017 ). De asemenea, c a urmare a inflației , s-a rema rcat și o reducere
considerabilă a put erii de cumpărare dedicate alocațiilor de stat pentru copii, cele mai mici rate
fiind înregistrate în perioadele 1992 –1996 și respectiv 1999 –2008.
Demn de semnalat este faptul că puterea de cumpărare a atins punctul de maxim în
cursul anului 2000 când s -a înregistrat un procent de 22,6% în cazul alocației pentru primul
copil, respectiv procentul de 37,1% în cazul alocației pentru cel de -al doilea copil (Ibidem ). În
35
ceea ce privește puterea de cumpărare dedicată salariului minim pe economie, și aceasta a
înregistrat un trend descendent în perioada 1990 –2008, minimul fiind atins la finele anului
1999, respectiv începutul anului 2000, perioada în care salariul minim real din România a
reprezentat 25% din salariul real minim al anului 1990 (I.N.S.,2017 ).
Începând cu anul 1994, vreme de opt ani, puterea de cumpărare aferentă salariului
minim pe economie a fost 1/3 din cea corespondentă anului 1990 (singurele excepții au fost
înregistrate în anii 1999, respectiv 2000) (I.N.S.,2017 ). În domeniul puterii de cu mpărare
aferente pensiei de agricultor, aceasta a continuat să -și mențină trendul minimal existent încă
din perioada socialistă, ea fiind multa mai redusă prin comparație cu pensia medie din
asigurările sociale.
Începutul reformelor post -socialiste în R omânia a adus pentru consumatorii bunurilor și
serviciilor diverse modificări considerabile, în condițiile în care acestea veneau după o perioadă
a unei austerități economice extreme, caracteristică societății socialiste de la finele anilor ’80.
Din păcate pentru țara noastră, deteriorarea sensibilă înregistrată în domeniul dedicat
standardului de viață din acea perioadă a continuat să se mențină și în perioada de tranziție, a
urmare a eșecurilor semnalate deseori în cadrul procesului reformelor post -social iste. Astfel,
P.I.B.-ul aferent anului 1985 în România nu a reușit să fie depășit decât în perioada anilor 2002 –
2003, în condițiile în care P .I.B.-ul anului 1989 a fost sensibil egal celui din anul 1986.
Caracterul de tip recesiv, caracteristic economiei s ocialiste românești (dar și standardului de
viață) s -a remarcat și în primii ani ai tranziției, el fiind scurtcircuitat abia în cursul anului 2004,
an în care a fost depășită pentru prima oară valoarea maximă a P .I.B.-ului înregistrat în perioada
socialist ă, respectiv cea de 60 miliarde USD (http://www.insse.ro/cms/ 2017 ).
La finalul perioadei socialiste, pe toate piețele din țara noastră era complet ignorată legea
cererii și a ofertei, sistemul prețurilor practicare neavând nimic în comun cu ceea ce reprezenta
realitatea economică la nivel mondial. Acest aspect a fost de al tfel resimțit destul de puternic în
domeniul cererii serviciilor și bunurilor dedicate populației, ce a înregistrat un ritm ascendent
începând cu anul 1970, ca efect direct al modernizării societății socialiste. În ciuda faptului că
era slab motivant în ra port cu productivitatea muncii, sistemul salaarizării lucrărilor din
domeniul industrial permitea un nivel de trai superior în mediul urban, comparativ cu mediul
rural. Din acest considerent în ultimii ani ai perioadei socialiste s -a remarcat o migrație a
populației din rural în urban, cu stimularea industrializării, respectiv al urbanizării. S -a ajuns
astfel ca la finalul perioadei socialiste zona rurală să fie aproape depopulată și mult îmbătrânită
din punct de vedere demografic, ea fiind subminată sistem atic în cadrul tuturor tendințelor de
dezvoltare.
36
Această vulnerabilitate social -economică de tip extrem remarcată în zona ru rală, ca și
dependența de zona urbană a reprezentat un adevărat impediment pentru România în cadrul
procesului de reformă post -socialistă, țara noastră traversând mult mai dificil tranziția la
economia de piață, în raport cu restul statelor fost -socialiste. De altfel, la începutul tranziției
românești, toate procesele reformatoare s -au derulat nu doar cu multe ezitări, ci și cu mari
întârzieri datorate de cele mai multe ori presiunii numeroaselor manifestații de stradă,
manifestații ce s -au dovedit a fi unicii factori coagulanți ai reformelor post -socialiste. Aceste
manifestații se datorau în marea majoritate a cazurilor atât condiți ilor, cât și restricțiilor ce au
fost asumate de diversele guverne ce s -au succedat la putere, în cadrul obiectivelor privind
integrarea României în complexul diverselor structuri euro -atlantice. În aceste condiții,
diversele sisteme, ca și instituțiile și reglementările juridice ce se dovedeau a fi stimulatoare de
pierderi și prejudicii sociale, au fost destul de dificil de eliminat și aproape imposibil de înlocuit
cu mecanismele ce aveau capacitatea de a stimula economia și implicit bunăstarea populației.
În cursul anului 1990, deciziile de mărire a salariilor și pensiilor au fost urmate de
instituirea primelor și a sporurilor, ca și de returnarea așa -ziselor „părți sociale” ce fuseseră
acumulate în perioada socialistă. Tuturor acestor măsuri le -a fost a dăugat și surplusul monetar
ce fusese „moștenit” de la regimul socialist, respectiv banii pe care îi acumulase populația
salariată în această perioadă, ca urmare a penuriei de mărfuri remarcate în ultimii ani ai
societății socialiste. Prin liberalizarea pr ețurilor realizată în luna noiembrie a anului 1990 s -a
reușit aruncarea în haos atât a sistemului finaniciar, cât și sistemului industrial dedicat
producției, a piețelor și a activităților de comerț intern. Au fost de asemenea grav afectate și
serviciile d edicate populației, activitățile din mediul rural, dar și construcțiile de locuințe. Din
păcate, modificarea prețurilor s -a realizat pe criterii discreționare, salariile românilor fiind
devalorizate peste noapte, ca și toate beneficiile din domeniul protec ției sociale.
De asemenea și economiile populațiile au fost volatilizate extrem de rapid. Toate aceste
fenomene s -au remarcat în momentul dezetatizării rapide a economiei naționale, generând o
extindere a economiei subterane, în paralel cu restrângerea d ramatică a bazei de finanțare
dedicate bugetelor sociale. În acest fel s -a remarcat și problema diminuării considerabile a
cuantumului real dedicat beneficiilor sociale, în paralel cu modificarea criteriilor de eligibilitate
aferente, respectiv introducere a unor criterii noi de contributivitate, ca și o creștere a vârstei de
pensionare. Pe fondul necesității unei restructurări economice impuse de noua societate, tot mai
mulți angajați s -au pensionat anticipat, ei mizând pe plățile compensatorii iluzorii, pl ăți ce au
fost devalorizate foarte rapid, datorită hiper -inflației.
37
Deși România și -a redus semnificativ dezechilibrele macro -fiscale de la criza din 2008
și a realizat una din cele mai rapide rate de creștere din EU în 2016, provocarea cu care se
confruntă Guvernul este să susțină creșterea, eliminând obstacolele structurale din economie și
să se asigure că beneficiile prosperității ajung la toți cetățenii, în specia l la cei săraci și
vulnerabili.
România are una dintre cele mai ridicate rate ale sărăciei din Uniunea Europeană.
Procentul de români aflați în risc de sărăcie în urma transferurilor sociale a crescut de la 22,9%
în 2012 la 25,4% în 2015. Cu toate acestea, procentul de populație cu risc de sărăcie și excludere
socială a scăzut de la 43,2% în 2012 la 37,4% în 2015.(Banca Mondială,2017)
În 2016, economia românească a crescut cu 4,8%, cel mai înalt ritm de după 2008. În
2015, economia românească a avansat cu 3,9%. Pentru întregul an 2017, guvernul mizează pe
o creștere economică de 5,2%, în timp ce instituțiile internaționale și cei mai mulți analiști
financiari estimează un ritm cuprins între 4% și 4,5%. În date ajustate sezonier, PIB -ul
României a urcat cu 5,6% în primul trimestru față de aceeași perioadă din 2016, după un
avans de 5% în t rimestrul IV din 2016, de 4,5% în trimestrul III și de 5,7% în al doilea
trimestru al anulu i trecut(I.N.S.,2017)
Sursa : I.N.S.,2017
În ceea ce privește evoluția față de trimestrul anterior, creșterea din primul trimestru
din acest an a fost de 1,7%, după +1,5% în trimestrul IV din 2016, +0,7% în trimestrul III și
+1,6% în al doilea trimestru din 2016, arată seriile publicate de INS.Tri mestrul I din 2017 a
fost al șaptelea trimestru la rând de creștere economică, arată seriile INS. În 2016, din punctul
de vedere al utilizării PIB, creșterea s -a datorat, în principal, cheltuielilor pentru consum final
Trim. I Trim. II Trim. III Trim. IV An
Serie brută 2015 104,4 103,5 103,8 104,0 103,9
2016 104,3 106,0 104,3 104,8 104,8
2017 105,7 – – – –
Serie ajustată sezonier 2015 104,0 103,7 104,0 104,2 –
2016 104,0 105,7 104,5 105,0 –
2017 105,6 – – – –
Serie ajustată sezonier 2015 101,3 100,0 101,9 101,0 –
2016 101,1 101,6 100,7 101,5 –
2017 101,7 – – – – în % față de perioada corespunzătoare din anul precedent –
– în % față de trimestrul precedent – Tabel 3.31: Evoluția Produsului intern brut trimestrial
38
ale gospodăriilor populației, care au urcat cu 7,5% față de 2015, contribuind cu 4,5% la
creștere. Formarea brută de capital fix, un indicator al investițiilor din economie, a scăzut cu
3,3% față de 2015, având o controibție negativă, de -0,8%, la creșterea economică din 2016..
În 2016, agric ultura a ajuns la cea mai scăzută pondere la formarea PIB -ului României
din istorie, de doar 3,9%, industria a contribuit cu 23,1%, construcțiile – cu 6%, comerțul – cu
18,2%, sectorul de informatică și comunicații – cu 5,5%, trazacțiile imobiliare – cu 8, 2%, iar
administrația publică și apărarea – cu 10,5%, restul fiind aportul altor sectoare. Economia a
primit mai mulți stimuli din partea guvernului în ultimii doi ani, înprimul rând majorarea
semnificativă a salariilor bugetarilor și a salariului minim pe economie.
Pe partea fiscală, Guvernul a redus taxa pe valoarea adăugată (TVA) la alimente de la
24% la 9% de la 1 iunie 2015, măsură care a stimulat puternic vânzările de bunuri alimentare,
iar cota generală a TVA a fost redusă de la 24% la 20%, de la 1 ianuarie 2016, și la 19%, de la
1 ianuarie 2017. De asemenea, impozitul pe dividende și mai multe categorii de accize au fost
micșorate în 2016, iar de la începutul acestui an afost eliminată supraacciza pe carburanți și "
taxa pe stâlp". Măsurile au stim ulat consumul și creșterea economică, însă au generat
dezechilibre externe importante.Astfel, contul curent al balanței de plăți a înregistrat în 2016
un deficit de 4,1 miliarde euro, de peste două ori mai mare față de 2015, în special ca urmare
a deterior ării balanței comerciale(I.N.S.,2017).
39
Capitolul 4. Studiu de caz: Împrumutul acordat d e Banca Internațională
pentru Recontrucție și Dezvoltare pentru modernizarea Agenției Naț ionale
de Administrare Fi scală
În cadrul STUDIULUI DE CAZ al prezentei lucrări, denumite „ Implicarea Băncii
Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare în economia romînească ”, se va analiza
implicarea instituției amintite în cadrul procesului de dezvoltare actuală a economiei naționale,
cu evidențierea importanței pe c are o reprezintă pentru țara noastră împrumutul acordat de
BIRD pentru modernizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF).
Ulterior momentului „Decembrie 1989”, Banca Mondială și -a continuat activitatea în
țara noastră, după anul 1991 valorea împrumuturilor acordare României crescând în mod
constant. Membră a Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare (B .I.R.D.) de mai
bine de 40 de ani, țara noastră deține peste 4000 de acțiuni din capitalul Băncii Mondiale,
valoarea subscripției vărsate depășind suma de 32 milioane de dolari.
Începând cu anul 1991 , pe o perioadă de 20 de ani , Banca Mondială acordase țării
noastre împrumuturi financiare de aproape 9 miliarde de lei, unul dintre cele ma i importante
proiecte fiind iniț iat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. În valoare de 711
milioane de dolari, proiectul a fost demarat la mijlocul anului 2011, scopul acestuia fiind
modernizarea sistem ului de asistență socială. (M.F.P., 2017).
Ca în restul statelor din întreaga lume, recenta criză economică și finaniciară și-a pus
puternic amprenta și în țara noastră, Banca Mondială propunându -i României un program
complex de contracararea efectelor ace steia, pe termen lung. Programul, denumit Development
Policy Loan – D.P.L., a constat în acordarea a trei împrumuturi pentru politici de dezvoltare,
valoa rea totală a acestora fiind de un miliard de euro. Primul împrumut, în valoare de 300
milioane euro, a fost alocat țării noastre în luna octombrie a anului 2009, în vreme ce al doilea
împrumut (tot de 300 de milioane de euro) a fost acordat în luna iunie a anului 2011. Ultima
tranșă din acest împrumut, în valoare de 400 milioane de euro , a revenit României la finele
anului 2011 (M.F.P., 2017).
Pe lângă aceste împrumuturi, autoritățile române au mai negociat cu instituția financiară
un așa numit program de prevenție, ce s-a concretizat în Împrumutul pentru Dezvoltare cu
Opțiune de Amânare a Tragerii (Develop ment Policy Loan with a Deferred Drawdown Option
– DPL DDO ), valoarea acestuia fiind de un miliard de euro.
40
Parteneriatul strategic pentru țară, ce s-a derulat în perioada anilor 2009 -2013 ( respectiv
Country Partnership Strategy ) a avut drept principal obiectiv reformarea sectorului public, ca
și impulsionarea creșterii economice și implicit promovarea în regim de urgență a incluziunii
sociale. Prin intermediul acestuia s -a avut în vedere sprijinirea țării noastre pentru depășirea și
respectiv atenuarea multiplelor efecte determinate de criza economică și financiară , ca și o
continuare a programului de reforme ce aveau drept principal scop determinarea unei creșteri
economice sustenabile și echitabile (M.F.P. 2017).
În ceea ce privește c reșterea economică în țara noastră, obiectiv prioritar aflat pe lista
autorităților române, aceasta poate fi stimulat ă prin:
➢ Creșterea veniturilor disponibile ale populației – indexarea pensiilor, creșterea salariului
minim pe economie, intrarea în plată a creșterii bugetar e
➢ Crearea de noi locuri de muncă
➢ Plata arieratelor – deblocarea resurselor în sectorul privat, redarea încrederii populației
în mecanismele pieței, creșterea lichidităților
➢ Creșterea eficienței investițiilor – reorientarea finanțării acestora către fonduri europene
(M.F.P., 2017) .
4.1. Agenția Națională de Administrare Fiscală – prezentare generală
Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) a fost inființ ată la data d e 1
octombrie 2003 prin Ordonanț a Guvernului nr.86/2003, fiind un organ de s pecialitate al
administraț iei publice centrale, având atribuț ii în aplicarea p oliticii de administrare fiscală .
A.N.A.F. se afla î n subordinea Ministerului Finanț elor Publice (M.F.P.) , având calitatea
de ordonator secundar de credite.
Agenț ia a devenit oper ațională î ncepand cu anul 2004, totodat ă dobândind calitatea de
instituție publică cu personalitate juridică proprie, prin desprinderea direcțiilor cu atribuții î n
administrarea veniturilor statului din cadrul M.F.P.
Misiu nea A.N.A.F. est e de a colecta ș i gestiona efic ace ș i eficie nt impozitele, taxele,
contribuț iile sociale ș i alte sume datorate, pentru a a sigura resursele necesare finanță rii
cheltuielilor publice, aplicarea politicilor î n domeniul fiscal ș i vamal, efectuarea c ontrolului
vamal la frontiele e xterne ale Uniunii Europene pentru a proteja interes ele financiare ale statului
româ n.
A.N.A.F. își indeplinește misiunea î n baza a trei direcț ii prioritare :
41
➢ Încurajarea conformă rii valutare pentru prevenirea fraudei fiscale, prin creșterea
calitaț ii ser viciilor ș i asigurarea unor proceduri simplificate ;
➢ eficiență și eficacitate crescută în activitatea de colectare a impozitelor, taxelor ș i
contribuț iilor sociale pentru a garanta veniturile bugetare necesare ;
➢ combaterea frau dei prin promovarea unui control fiscal de calitate orientat mai mult
spre se ctoarele cu risc major de fraudă .
În mai 2017 A.N.A.F. a colectat 16,137 miliarde lei cu 350 ,3 miliarde lei mai mult decat
în aceeaș i perioada a anului trecut.
Structura A.N.A.F.
Directia Generala Antifrauda Fiscala (D.G.A.F.) este o organizație guvernamentală
care are ca misiun e prevenirea si combaterea fermă a evaziunii și fraudei fiscale ș i vamale.
Conform Hotarâ rii de Guvern (H.G.) nr. 520/2013 D.G.A.F. este structurata in 8 regiuni
dupa cum urmeaza : Direcția Regională Antifraudă Bucuresti, Direcția Regională Antifraudă 1
Suceava, Direcția Regională Antifraudă 2 Constanț a, Direcția Regională Antifraudă 3
Alexandri , Direcția Regională Antifraudă 4 Tâ rgu J iu, Direcția Regională Antif raudă 5 Deva,
Direcția Regională Antifraudă 6 Oradea , Direcția Regională Antifraudă 7 Sibiu.
Directia Generala a Vamilor este o institutie publică subordonată M.F.P. ,care
funcționează î n baza H.G.520/2013 cu complet area ulterioară H.G.522/2016 ,avâ nd in
subordine 10 direcț ii vamale.
În esentă , Direcția Generală a Vămilor ,asigură aplicarea programului și a strategiei
guvernamentale î n domeniul vamal. (A.N.A.F.)
Directia Generala de Integritate (D.G.I.) a luat ființ a prin H.G. 665/2012 ca modificare
și completare a H.G.109/2 009 privind organizarea si funcț ionarea A.N.A.F. . Misiunea D.G.I .
vine în completarea recomâ ndărilor Comisiei Europene privin d reducerea corupției î n cadrul
structurilor vamale ș i celorlaltor structu ri afiliate A.N.A.F. (A.N.A.F.,2017)
Obiectivele D.G.I. const au în asigurarea integritaț ii profesionale î n exercitarea funcț iilor
publice, monitorizarea activitaț ilor personalului afiliat, preveni rea și combaterea administritivă
actelor de corupț ie, asigur area e xercitarii ansamblului de operaț iuni de control.
Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili (D.G.A.M.C.) reprezinta o
unitate de elita a A.N.A.F. care poate fată prevederil or impuse de intrarea României î n Uniunea
Europeana. (senat.ro, 2017)
Potrivit recoma ndărilor F.M.I. s -a elobarat Ordinul Preș edintelui A.N.A.F.
nr.2730/20 10 privind organizarea activitaț ii de administrare a marilor contribuabili , publicat în
Monitorul Oficial al Româ niei partea I, nr.820/2010.
42
Scopul formă rii D.G.A.M.C. este de a eficientiza activitatea de administrare a
contribu abililor și a î mbunatațirii colectarii creanț elor fiscale prin administrarea și
monitorizarea distinctă a acestei categorii de contribuabili.
Prețuri de Transfer și Soluț ii Fiscale
La baza acestei direcț ii din cadrul A.N.A.F. sta Legea 571/2003 privind C odul Fiscal cu
modificările ș i completarile ulterioare.
Începând cu anul 2010, tranzacț iile dint re entităț ile afiliate derulate între persoane
juridice române se încadrează î n sfera de aplicare a regulilor de stabilire a preț urilor de transfer.
Conform articolului 19 din Legea n r.571/2003 – Cod Fiscal stabilește regula generală
ca tranzacțiile între persoanele afiliate și fie rea lizate conform principiului pieț ei libere, potriv it
căruia acestea se efectueaza în condiț iile stabilite sau impuse care nu trebuie să difere de relaț iile
comer ciale sau financiare stabilite î ntre intreprinderi independente.
Metodele de preț de trasfer sunt conform legislației naționale : metoda compară rii
prețurilor, metoda cost plus și metoda prețului de vâ nzare, precum și o altă metodă recunoscută
prin Liniile Directoare ale O.C.D.E ( metoda marjei tranzacționale nete și metoda împărț irii
profitului).(A.N.A.F.,2017).
Unitatea de Imprimerie Rapidă functionează ca structură distinctă î n cadrul A.N.A.F.
Cele 364 de unităț i teritorial e ale celor 41 de direcții ale Finanț elor Publice Județ ene,
D.G.A.M.C., D.G.F.P.B. emit anual circa 70 milioane de acte administrativ fiscale. Aceasta
presupune un volum u riaș de munca manuală constând î n : selectarea contribuabililor,
imprimarea actelor, editarea actelor administrativ fiscale, î mplicuirea actelor, transportul la
Postă ș i gestion area actelor , ceea ce reprezenta 30% din volumul timp ului de lucru.
M.F.P. prin Agenția de Administrare Fiscală a creeat o baza de date unică, centralizată ,
care p ermite o evidentă riguroasă a actelor administrtat iv-fiscale ș i procedurale emise, a redus
timpul de comunicare, a standardizat termenele de emitere a actelor administrativ fiscale,
asigurâ nd confidenț ialitatea datelor.
Direcț iile Generale Regionale ale Fi nanțelor Publice (D.G.R.F.P) își desfă soara
activitatea î n baza H.G. 520/201 3 – privind organizarea si funcț ionarea A.N.A.F.
Principiile care stau la baza funcționă rii D.G.R.F.P. sunt eficiența activitătii, tratamentul
egal și nediscriminatoriu î n aplicar ea legislației fiscale și a reglementarilor î n domeniul vamal,
transparența activitații, respectul faț a de contribuabil, coerență, stabilitate ș i predictibiliate.
Confo rm structurii D.G .R.F.P. se regasesc 41 de direcții ale Finanțelor Publice Județ ene,
având în subordine 364 de unitaț i teritoriale. (A.N.A.F.,2017 )
43
4.2. Relatia Agenției Națtionale de Administrare Fiscală cu Banca
Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare .
În paralel se urmărește acordarea ajutoarelor de stat, pentru realizarea unor investiții
economice, pentru stimularea creșterii economice, asigurarea dezvoltării economice durabile și
sprijinirea investițiilor privind promovar ea dezvoltătii regionale, prin utilizarea de noi
tehnologii și crearea de noi locuri de muncă (M.F.P., 2017).
Unul dintre cele mai mari împrumuturi pe care instituția financiară l-a acordat României
a fost în valoare de 9 1,83 de milioane de euro , creditul având o maturitate de 12 ani, plus o
perioadă de grație de 5 ani. Acordul preventiv pe care România îl are cu BIRD include printre
condițiile principale și reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF).
Împrumutul a reprezentat o completare a asistenței financiare de tip preventi v, acordată țării
noastre în perioada 2011 -2013 de către Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internațional.
Banii au fost destinați modernizării administrației fiscale, acesta fiind unul dintre obiective le
reformei economice din România. Urmare a acestui împrumut ANAF a reușit să își concentreze
atenția pe combaterea și reducerea evaziunii fiscale, reducerea numărului de taxe pe care trebuie
să-l plătească contribuabilii și creșterea eficienței în colecta re (M.F.P., 2017).
Proiectul a vizat creșterea eficacității și eficienței manifestate în colectarea taxelor și
contribuțiilor sociale și întărirea disciplinei fiscale, ANAF ocupându -se de gestionarea
implementării acestuia. Modernizarea și restructurarea Ag enției Naționale de Admnistrare
Fiscală a avut drept consecință imediată revitalizarea Ministerului de Finanțe, ceea a dus
implicit la creșterea veniturilor bugetare în Produsul Intern Brut (PIB).
România mai are încă multe de făcut pentru fluidizarea sistemului de achitare a taxelor
și reducerea numărului acestora, un număr mare de mici contribuabili lovindu -se aproape zilnic
de un regim fiscal complex. Proiectul A .N.A.F. a vizat transformarea admi nistrației fiscale
actuale într -una modernă, ce va minimiza contactul direct cu cetățeanul contribuabil, prin
intermediul mijloacelor moderne de lucru, printre acestea enumerând doar call center -ul sau
website -urile (M.F.P., 2017).
Instituția financiară a apreciat că România trebuie să facă progrese semnificative pentru
a ușura plata taxelor, reducându -se în acelasi timp și numărul acestora. Instituția financiară
internațională a ajuns la concluzia că în țara noastră numărul micilor contribuabili care se
confruntă cu un regim fiscal complex este de cinci ori mai mare decât în alte țări europene.
44
În ceea ce privește etapizarea acestui împrumut, se remarcă următoarea reprezentare :
Tabel nr.4.21 : Etapizarea împrumutului acordat de B.I.R.D. pentru modernizarea A.N.A.F.
Anul Fiscal 2014 2015 2016 2017 2018 2019
Annual 6,91 12,85 21,62 24,91 26,80 0,00
Cumulat 6,91 19,76 41,38 66,29 93,09 93,09
Sursa :M.F.P.
În ceea ce privesc obiectivele de dezvoltare aferente acestui proiect proiectului , se
remarcă :
➢ Creșterea eficacității și a eficienței colectării diverselor impozite, ca și a
contribuțiilor sociale ;
➢ O îmbunătățire a conformării fiscale ;
➢ O reducere a poverii de dicate conformării contribuabililor.
În ceea ce privesc componente acestui proiect și costurile acestora, se remarcă :
➢ Componenta dezvoltării instituționale – valoarea 9,13 milioane dolari ;
➢ Componenta creșterii eficacității și a eficienței operaționale – valoarea de 76,74
milioane dolari ;
➢ Componenta a sistența contribuabililor și comunicări corporative – valoarea de
3,88 milioane dolari ;
➢ Componenta Coordonare și managementul proiectului – valoarea de 3,35
milioane de dolari .
Pentru remedierea problemelor semnalate de oficialii instituției financiare , autoritățile
românești au stabilit câteva obiective fundamentale ale strategiei fiscal -bugetare , dintre care
amintim :
➢ Un sistem performant al finanțelor publice, eficient, transparent și previzibil, care să
facă posibilă creșterea veniturilor bugetare prin lărgirea bazei de impozitare și nu prin
creșterea poverii fiscale asupra economiei ;
➢ Asigurarea stabilității macroeconomice și a sustenabilității datoriei publice, prin
menținerea deficitului bugetar in actualul rimt de consolidare fiscală ;
➢ Simplificarea sistemului de taxe și crearea predictibilității într -un cadru fiscal -bugetar
care să stimuleze dezvoltarea mediului economic, public și privat ;
45
➢ Creșterea calității finațelor publice, prin intărirea disciplinei și a guvernanței fiscale,
reducer ea deciziei discreționare în politicile fiscale și bugetare, aplicarea regulilor
identice pentru toți contibuabilii ;
➢ Raționalizarea cheltuielilor și transparența folosirii lor, modificarea modului de achiziții
publice pe baza criteriilor de prioritate, efi ciență și oportunitate ;
➢ Creșterea colectării veniturilor bugetare și creșterea calității cheltuielilor publice ;
➢ Reforme structurale menite să reducă pierderile și arieratelor, dar și întărirea disciplinei
financiare, cu precădere pentru companiile din sectorul de stat ;
➢ Abodarea unei noi relații stat -contribuabil, bazată pe corectitudine și transparență, prin
reproiectarea și regândirea întregului sistem fiscal ;
➢ Reforma fiscală gândită pentru perioada următoare implica simplificarea și reducerea
costuril or de conformare fiscală la nivelul agenților economici, dar și reducerea
costurilor de administrare fiscală la nivelul autorităților publice.
Autorităț ile din România au în vedere implementarea diverselor măsuri de consolidare
fiscală (M.F.P., 2017) , acestea constând în principal din:
➢ O reducere generală la nivelul impozitării ;
➢ O lărgirea a bazei de impozitare ;
➢ O simplificare a sistemului de taxe ;
➢ O creștere a colectării veniturilor la buget ;
➢ Reducerea evaziunii fiscale .
O atenție specială a fost acordată și veniturilor încasate la bugetul de stat (ibidem ),
principalele măsuri vizând :
➢ Creșterea considerabilă a gradului de colectare a taxelor și a impozitelor , în principal
prin combaterea evaziunii fiscale ;
➢ Mărirea masei de impunere fiscală – prin includerea unor venituri de tip neimpozabil,
venituri aferente sectorul agricol ;
➢ O ajustare a regimului deducerilor în ceea ce privește amortizarea autovehiculelor, ca si
a cheltuielilor (diurna acordată angajatilor ce provin din sectorul privat ) ;
➢ Măsuri diverse de ajustarea sistemului de impunere fiscală, în principal pentru sectorul
resurselor naturale, al operatorilor de transport din cadrul sectorul ui gaze și energie ,
până la introducerea unui nou sistem al redevențelor ;
➢ Creșterea considerabilă a nivelului de accizare pentru diverse produse , ca și decalarea
termenului de aplicar a programului vizând creștere a accizelor la țigarete .
46
Iar în ceea ce privește partea cheltuielilor, principalele obiective constau în creșterea
eficienței acestora, conc entrarea pe rezultate și calitatea alocărilor bugetare.
Pe termen mediu, pentru derularea în bune condiții a acordului cu Banca Mondială,
obiectivele Ministerului Finanțelor Publice (ibidem ), au constat în:
➢ Menținerea plafonului de 16% , dar și introducerea unui impozit diferenți at pe venitul
salarial, inc luzând deductibilități fiscale (respectiv cote de 8%, de 12% și de 16%, aceste
cote fiind stabilite pe grile le de venit ) ;
➢ Diminuarea la jumătate a numărului taxelor parafiscale ;
➢ Mărirea deduc tibilității cheltuielilor în domeniul cercetării și al dezvoltării (respectiv de
la 20% la 50% ) ;
➢ Alinierea redevențelor încasate de stat la media europeană, (urmarea concesionării
activelor statului) ;
➢ O scutire de impozitare ( pe 5 ani ), a dividendelor reinvestite în utilaje și diverse
echipamente tehnologice, în cercetare și dezvoltare, sub forma unei majorări a
capitalului social , în societățile unde există acționari sau prin participare la capitalul
social aferent altor societăți come rciale , ce generează crearea unor noi locuri de muncă ;
➢ O stimulare a mediului de afaceri pentru stabilitatea macroeconomică (în limite
admisibile ), simplificarea procedurilor , ca și debirocratizarea pentru așa numiții micii
întreprinzători ;
➢ O extindere a impozitului pe venit pentru acele microîntreprinderi ce au o cifră de
afaceri sub 65.000 de euro, pentru simplificarea sistemului fiscal și reducerea costurilor
de administrare .
Pentru reducerea evaziunii fiscale, obiectiv prioritar în cadrul acordului încheiat cu
instituția financiară internațională , se are în v edere o serie de măsuri de natură organizatorică
precum (ibidem ) :
➢ Unirea structurilor cu rol de control operativ în cadrul A.N.A.F., în paralel cu instituirea
unui control unic asupra diverselor activități ale contribuabililor (la trei ani pentru IMM –
uri și la cinci ani pentru marii contribuabili ) ;
➢ Reorganizarea aparatului teritorial pe o structura regională ;
➢ Recalificarea și redistribuirea personalului către activitățile deficitare ;
➢ O moderniza re și o integrare a sistemului privind tehnologia informației și
comunicațiilor ;
➢ Reproiectarea proceselor de activitate ale A.N.A.F ;
47
➢ Mărirea analizei de risc fiscal , cu aspect generalizat la nivelul administrații fiscale
generale ;
➢ Reorganizarea A .N.A.F. va consta în reorganizarea aparatului propriu al A .N.A.F. și a
unităților subordonate acesteia (Autoritatea Națională a Vămii, Garda Financiară și
direcțiile generale ale finanțelor publice județene), regionalizarea structurilor teritoriale
prin crearea a opt direcții ale finanțelor publice regionale și reducerea numărului
administra țiilor fiscale de la 221 la 47.
➢ Pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt prevăzute o serie întreagă de
acțiuni ;
➢ Intensificarea monitorizării tranzacțiilor intraco munitare ;
➢ Controlul persoanelor fizice cu averi/venituri mari ;
➢ Extinderea informatizării și îmbunătățirea sistemelor informatice utilizate în activitatea
de inspecție fiscală ;
➢ Dezvoltarea analizei de risc generalizate la nivelul întregii activități de administrare
fiscală ;
➢ Implementarea controlului comerțului electronic ;
➢ Întărirea controlului vamal printr -o serie de măsuri dedicate conform normelor
europene ;
➢ Prevenirea evaziunii fiscale în faza de colectare ;
➢ Dinamizarea măsurilor de executare silită, cu accent pe aplicarea sechestrelor ;
➢ Limitarea operațiunilor de încasare și plată în numerar, între diferite categorii de
persoane fizice sau juridice ;
➢ Introducerea unor prevederi legale privind gestionarea alocării de către A.N.A.F. a
seriilor și plajelor de numere necesare emiterii facturilor și a altor documente cu regim
special .
Un alt punct în acordul încheiat de către autoritățile române cu instituția financiară îl
reprezintă creșterea eficienț ei și dinamicii colectării veniturilor , pentru rea lizarea cărora se vor
lua următoarele măsuri (A.N.A.F.,2017 ):
➢ Reducerea volumului arieratelor, în special prevenirea formării de noi arierate ;
➢ Inițierea procesului de dematerializare a dosarului fiscal ;
➢ Îmbunătățirea administrării specializate a contribuab ililor ;
➢ Înființarea popririi electronice asupra terților ;
➢ Standardizarea activității compartimentelor de executare silită ;
➢ Extinderea activității de imprimare centralizată a actelor administrativ fiscale ;
48
➢ Unificarea procedurilor de administrare a impozitului pe venit, cu administrarea
contribuțiilor sociale datorate de persoane fizice.
În domeniul impactului pe care oficialii institu ției financiare internaționale l -au estimat
în domeniul reformei dedicate colectării, ca urmare a conformării volunta re la declarare,
respectiv la plată, ca și a impactului asupra PIB -ului, acesta a avut următoarea formă:
Tabel nr.4. 22 : Impactul estimat in domeniul reformei dedicate colectării
Sursa: M.F.P.
Strategia pentru combaterea evaziunii fiscale din Ro mânia a inclus :
➢ Controlul persoanelor fizice cu averi sau venituri mari ;
➢ Combaterea fraudei la T.V.A., în special frauda intracomunitară ;
➢ Dezvoltarea activității grupului de lucru antifraudă fiscală ;
➢ Îmbunătățirea analizei de risc ;
➢ Implementarea controlului comerțului electronic ;
➢ Depistarea contribuabililor neînregistrați care desfășoară activitate comercială ;
➢ Verificarea contribuabililor persoane fizice care au efectuat tranzacții imobiliare ;
➢ Crearea unui punct unic la nivelul agenției prin care să fie monitorizate toate
sesizările cu privire la fapte de natura infracțiunilor transmise organelor de cercetare
și urmărire penală ;
➢ Cooperare cu structurile naționale cu atribuții în combaterea fraudei fiscale ;
➢ Îmbunătățirea actului de control ;
➢ Dezvoltarea ac tivității de informații fiscale și cooperare administrativă ;
➢ Întărirea controlului vamal, prin implementarea politicii de securitate IT,
dezvoltarea sistemelor TIC transeuropene interoperabile, creșterea eficienței
acțiunilor echipelor mobile (prin prezenț a mai activă în teren și prin efectuarea
controalelor în trafic), gestionarea în continuare a activităților specifice pentru
implementarea Convenției Schengen, protejarea teritoriului vamal național și
comunitar prin combaterea traficului ilicit de droguri .
49
În cadrul acestui proiect de amploare, cu o implicare deosebită a B .I.R.D., se remarcă
mai multe componente, respectiv:
1. Dezvoltarea instituțională ;
2. Îmbunătățirea eficienței și a eficacității operaționale ;
3. Servicii pentru contribuabili și co municarea orga nizației ;
4. Manageme ntul și coordonarea proiectului .
Proiectul are în vedere îmbunătățire diverselor aranjamente instituționale , ca și a
sistemelor de management , pentru a se reuși valorificarea maximă a administrației fiscale, cu
un nivel ridicat al informatizării și cu un fundament în domeniul dedicat gestionării riscurilor
diverse.
Acest proiect finanțat de B .I.R.D. presupune investiția totală, derulată în m od etapizat,
pe o perioadă de cinci ani, el incluzând dezvoltarea , ca și restructurarea organizațională , în
paralel cu diversele modificări sesizate la nivelul managementului și al infrastructurii agenției,
demersuri vitale în vederea unei dezvoltări optim e a sistemului integrat de automatizare.
În acest sens, s -a avut în vedere:
➢ Includerea suportul ui tehnic și financiar aferent diverselor metodologii și
proceduri dedicate colectării veniturilor ;
➢ Tehnologia informației , precum și alte diverse elemente ale infrastructurii
tehnologice ;
➢ Instruire a și acordarea asistenței tehnice dedicate sprijinii deciziilor
conduce rii administrației vizând structura organizațională , ca și
management ul;
➢ O îmbunătățire a diverselor sisteme operaționale – prin intermediul cărora
economia va reuși să beneficieze din plin de toate avantajele implementării
acestui proiect .
Componenta 1 a proiectului finanțat de BIRD – Dezvoltare instituțională
Acestei componente, ce îi este alocată suma de șase milioane d e euro, are în vedere
sprijinirea dezvoltării unei organizații , ca și unei structuri moderne de management , luând în
calcul o concentrare de tip strategic:
➢ Cu accentuarea componentei integrității
50
➢ O raționalizare a structurii organizaționale , în vederea îmb unătățirii
eficacității A.N.A.F.
➢ În vederea gestionării resurselor umane , prin intermediul unei instruiri
profesionale de tip țintit, în paralel cu acordarea asistenței tehnice necesare
Această primă componentă a proiectului de amploare ce este finanțat în țara noastră de
către BIRD va determina:
➢ O îmbunătățire a capacității analitice ce este necesară în vederea sprijini rii
managementul strategic aferent A.N.A.F.-ului
➢ Cadrul legal necesar implementării proiect ului
➢ Delimitarea proces ului de soluționare a contestațiilor perfecționate, luându -se în
calcul analizarea tuturor procedurilor aferente acestor domenii , ca și o reproiectare
a diverselor procese operaționale , în vederea instituirii unei administrații fiscal e de
tip modern, care va ține cont de practici le cele mai bune sesizate la nivelul Uniunii
Europene .
Tabel nr.4 .23 :Componenta 1 a proiectului privin d finan țarea dezvolt ării A.N.A.F
Sursa: A.N.A.F .
Componenta a II-a a proiectului finanțat de BIRD – Creșterea eficacității și a eficienței
operaționale
51
În valoare de 50 de milioane de euro, această componentă a proiectului finanțat de BIRD
are în vedere raționalizarea diverselor procese de activitate , ca și a fluxurile de lucru, cu
investiții realizate în domeniul modernizării sistemelor I .T. centrale, în vederea beneficierii la
maxim de numeroasele posibilități ce sunt determinate de o automatizare a operațiunilor din
back office din interiorul A.N.A.F., ca și cu interacțiunea cu diverșii contribuabili i și respectiv
contributorii.
De asemenea, această componentă a proiectului va reuși să consolidere și eficacitatea
diveselor funcții de control și de executare silită, incluzând și colectarea arieratelor, prin
intermediul:
➢ Modernizării diverselor funcții de control fiscal, a funcțiilor de informații
fiscale , ca și modernizării funcțiilor preventive ;
➢ Upgradării funcției de management I .T. din A.N.A.F. in vederea administrării
tuturor resurselor tehnologice, incluzând și resursele de personal, ulterior
finalizării procesului de consolidare al rețelei administrațiilor financiare
teritoriale ;
➢ Implementării arhivării electronice , ca și a managementului electronic privind
documentele ;
➢ Dezvoltării și implementării sistemului integrat de dicat administrării veniturilor
(respectv S.I.A.V.);
➢ Upgradării infrastructurii aferente tehnologiei informatice , ca și a tehnologiei
de comunicații ( respectiv T.I.C.), cu includerea și a:
❖ Dezvoltării unui centru de dicat prelucrării datelor centralizate
❖ Unui depozitar de date – respectiv data warehouse
❖ Unui centru dedicat asigurării continuității activității, cu capabilitatea
susținerii tuturor operațiunilor ce sunt derulate de către A.N.A.F.,
excluzându -se pierderea datelor în situația unui dezastru.
52
Tabel nr.4.24 : Componenta 2 a proiectului privind finanțarea dezvoltării A.N.A.F.
Sursa:A.N.A.F.
Componenta III a proiectului finanțat de BIRD Servicii de asistență pentru contribuabili
și comunicarea organizației
În valoare totală de 2.5 milioane de euro, aceasta componentă va reuși finanțarea
diverselor activități dedicate modernizării serviilor p aentru contribuabili, în paralel cu
implementarea diverselor mecanismeale transparenței și răspunderii, precum:
➢ Mecanismele aferente grupului tehnic consultativ, ca și sondajelor comunităților ;
➢ Mecanismele aferente asigurării contribuției pe care o aduce comunitatea ;
➢ Modernizarea canalelor prin care se reușește asigurarea diverselor servicii dedicate
unei asistențe avansate, special dedicată tuturor contribuabililo r;
➢ Promovarea unei corecte înțelegeri a legilor fiscale, ca și a procedurilor, a drepturilor
și a diverselor obligații ale contribuabililor către comunitate ;
➢ Promovarea eficientizării plăților de impozi te, avându0se în vedere simplificare a, ca
și punerea l a dispoziția contribuabililor a diverselor servicii electronice ;
➢ Consolida rea continuă a comunicării externe, ca și a celei interne .
53
Tabel nr.4.25 : Componenta a 3 -a proiectului privind finanțarea dezvoltării A.N.A.F.
Sursa : A.N.A.F .
Componenta IV a proiectului finanțat de BIRD – Managementul și coodonarea
proiectului
În valoare totală de 2,2 milioane euro, această componentă include existența unei
U.M.P. ( Unitate de Management a Proiectului ), ce este integrată în cadrul structurii de
management a ferentă aparatului central din A.N.A.F., principalul scop urmărit fiind
implementarea proiectului pentru diversele activități ce sunt derulate zilnic.
În cadrul U.M.P. se remarcă și existența unei echipe de admini strare a proiect ului,
acesteia revenindu -i sarcina derulării diverselor procese de tip administrativ și fiduciar,
specifice managementul ui proiectului, precum achiziții, gestiune a financiară , ca și raportare.
De asemenea, în UMP se va sesiza și existența unui E.M.S. – echipa dedicată
managementului schimbării, ce va avea în vedere sprijinirea constantă a managementului în
cadrul procesului de schimbare, cu furnizarea orientării, ca și a conducerii .
Această echipă a managementului schimbării are și responsabilitatea sprij inirii
managementului în cadrul implementării procesului schimbării, necesar implementării
diverselor componente, ca și a activitățiilor, precum și a managementului coordonării diverselor
schimbări ce sunt promovate prin intermendiul componentelor și a sub componentelor acestui
proiect de amploare, finanțat de către BIRD.
Tabel nr.4.26 : Componenta a 4 -a a proiectului privind finanțarea dezvoltării A.N.A.F.
Sursa: A.N.A.F .
54
În ceea ce privesc costurile proiectului, ca și finanțarea pe componetele acestuia, se
remarcă următoarea delimitare (cifrele sunt exprimate în milioane de euro):
Tabel nr.4.27 : Costurile și finanțarea pe componente a proiectului privind dezvoltarea A.N.A.F.
Sursa:A.N.A.F.
De asemenea, domeniile de concentrare, pe perioade de derularea proiectului finanțat
de B.I.R.D. în România, au următoarea reprezentare:
Tabel nr.4.28 : Domeniile de concentrare, pe perioade de derularea proiectului finanțat de B.I.R.D. în România
55
Sursa: A.N.A.F.
În ceea ce privesc beneficiile economice estimate de către specialiști în cadrul
implementării acestui proiect, se remarcă următoarea configurare anuală:
56
Tabel nr .4.29 : Beneficiile economice estimate in urma implementării proiectului finanțat de B.I.R.D.
(în milioane euro)
Sursa : A.N.A.F.
Analiștii economici sugerează faptul că proiectul este fezabil din punct de vedere
economic, cu o valoare prezentă netă (VPN) de 44 milioane Euro și RIR 90% (Tabelul 4.29).
Proiectul va încerca să dezvolte o abordare automatizată bazată pe evaluarea riscurilor pentru
maximizarea colectării veniturilor, în paralel cu promovarea interacțiunii deschise și moderne
și colaborarea pentru o interacțiune eficientă cu contribuabilii care se confor mează, precum și
o abordare cinstită și ușor accesibilă contribuabililor pentru solutionarea contestațiilor
acestora. (A.N.A.F.,2017)
57
CONCLUZII
B.I.R.D. a fost înființată în 1945 , odată cu Conferinț a de la Bretton Woods, capitalul
său rezultând din subscrierile țărilor membre și din fondurile pe care le mobilizează prin
împrumuturi de pe piețele internaționale, prin emisiune de obligațiuni, astfel că nivelul
dobânzilor practicate depinde de condițiile de obținere a acestor resurse. Deci ziile de acordare
a creditelor trebuie să fie bazate pe considerații economice, urmărind scopul productive și
acționând stimulativ în sensul creșterii economice a țărilor beneficiare.
BIRD reunește în acest moment un număr de 189 state membre. Banca Intern ațională
pentru Reconstrucție și Dezvoltare este parte din sistemul Organizației Națiunilor Unite, ea
fiind percepută drept o instituție financiară de tip inter -statal, ca o funcție complementară a
Fondului Monetar Internațional.
Banca Internațională pentr u Reconstrucție și Dezvoltare urmărește promovarea
dezvoltării economiilor naționale din statele membre, în paralel cu sprijinirea unor investiții
economice .
Împrumuturile BIRD sunt concepute să promoveze folosirea resurselor în scopuri
productive în țăril e în care sunt acordate. Proiecte finanțate de BIRD trebuie să întrunească
standardele impuse de către bancă, din punct de vedere etic, economic,financiar, instituțional și
al stabilității mediului. Principiul supravegherii în utilizarea împrumuturilor es te determinat de
faptul că Banca dorește să se asigure că se respectă destinația fondurilor acordate până la
prezentarea componentei costurilor efective. Banca nu acordă împrumuturi pentru obiective și
proiecte militare și politice și nici în scopul de a f acilita exporturile unei țări industrializate
anume. Operațiunea prin care o țară iese din a celor beneficiare de împrumuturi poartă
denumirea de reclasare. Momentul îl constituie atingerea unui anumit nivel de dezvoltare,
realizarea capacității de adminis trare și obținerea accesului la piețele financiare care să -i
permită renunțarea la sprijinul financiar al Băncii Mondiale. Conform statutului băncii, stat ele
membre primesc câte un vot pentru fiecare parte subscrisă. Atât numărul părților subscrise, cât
și valoare nominală a unei părți au crescut în timp de la 100.000 la 1.560.243, respectiv de la
100.000 USD
Principalul obiectiv ce este urmărit de către Banca Internațională pentru Reconstrucție
și Dezvoltare vizează promovarea unei dezvoltări durabile, pro movare ce se realizează avându –
se în vedere :
• Diversele diverse împrumuturi
58
• Garanțiile, ca și diversele servicii de analiză, respectiv serviciile de consultanță
Diminuarea considerabilă a gradului de sărăcie înregistrat în statele ce se află în curs de
dezvoltare și care au venituri medii și solvabile.
Având o cotație AAA – respectiv cota maximă de solvabilitate, Banca Internațională
pentru Reconstrucție și Dezvoltare poată să emită și obligațiuni, cu acordarea unor dobânzi de
valoare redusă, clienților.
Conducerea Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare, aceasta este asigurată de :
➢ Un Consiliu al Guvernatorilor – ce este format dintr -un guvernator și un supleant, ambii
fiind numiți de fiecare stat membru
➢ Un Consiliu al Administratorilo r
➢ Un Consiliu Consultativ – din componența căruia fac parte șapte membri
Comitetele de împrumuturi – acestea au rolul de a analiza diversele situații, ulterior elaborând
și diverse rapoarte ce privesc toate proiectele privind împrumuturile ce sunt solic itate B.I.R.D.
Împrumuturile pe care le acordă BIRD pot fi solicitate de guvernul țării membre, de un
organism politic sau societate publică, fie de un organism privat sau societate private, cu
condiția ca aceste împrumuturi să fie garantate de către sta t. Creditele acordate presupun o
perioadă de grație de 5 ani și sunt rambursabile în termene de până la 20 de ani. Finanțarea
activelor bănci se face în proporție de până la 85% din împrumuturi, emisiuni de obligațiuni,și
investiții private , și numai 13% din capital propriu și rezerve
Începutul relației de colaborare dintre țara noastră și Banca Internațională de
Reconstrucție și Dezvoltare s -a realizat în cursul anului 1972, statul român fiind singurul stat
din fostul blocul comunist al Europei estice care a luat decizia de a face acest pas decisiv, în
urma căruia ulterior s -a reușit dezvoltarea deosebită a economiei socialiste naționale
Colaborarea României cu Banca Mondială, respectiv cu Fondul Monetar Internațional
le-a luat prin surprindere pe restu l statele socialiste din zona estică a continentului european,
acest eveniment producându -se după ce Uniunea Sovietică încercase să stabilească viitoarele
obiective de dezvoltare
Acordul privind aderarea țării noastrei la renumita instituție financiară int ernațională a
fost semnat la Washington, în ziua de 15 decembrie a anului 1972, cel care l -a semnat din
partea română fiind nimeni altul decât ministrul de Finanțe din acea vreme, Florea Dumitrescu.
59
Ulterior momentului „Decembrie 1989”, Banca Mondială și -a continuat activitatea în
țara noastră, după anul 1991 valorea împrumuturilor acordare României crescând în mod
constant. Membră a Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare (B.I.R.D.) de mai
bine de 40 de ani, țara noastră deține peste 40 00 de acțiuni din capitalul Băncii Mondiale,
valoarea subscripției vărsate depășind suma de 32 milioane de dolari.
Începând cu anul 1991, pe o perioadă de 20 de ani, Banca Mondială acordase țării
noastre împrumuturi financiare de aproape 9 miliarde de lei , unul dintre cele mai importante
proiecte fiind inițiat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. În valoare de 711
milioane de dolari, proiectul a fost demarat la mijlocul anului 2011, scopul acestuia fiind
modernizarea sistemului de asistenț ă socială.
Recenta criză economică și finaniciară și -a pus puternic amprenta și în țara noastră,
Banca Mondială propunându -i României un program complex de contracararea efectelor
acesteia, pe termen lung. Programul, denumit Development Policy Loan – D.P.L ., a constat în
acordarea a trei împrumuturi pentru politici de dezvoltare, valoarea totală a acestora fiind de un
miliard de euro. Primul împrumut, în valoare de 300 milioane euro, a fost alocat țării noastre în
luna octombrie a anului 2009, în vreme ce a l doilea împrumut (tot de 300 de milioane de euro)
a fost acordat în luna iunie a anului 2011. Ultima tranșă din acest împrumut, în valoare de 400
milioane de euro, a revenit României la finele anului 2011.
Pe lângă aceste împrumuturi, autoritățile române au mai negociat cu instituția financiară
un așa numit program de prevenție, ce s -a concretizat în Împrumutul pentru Dezvoltare cu
Opțiune de Amânare a Tragerii (Development Policy Loan with a Deferred Drawdown Option
– DPL DDO), valoarea acestuia fiind de un miliard de euro.
Unul dintre cele mai mari împrumuturi pe care instituția financiară l -a acordat României
a fost în valoare de 91,83 de milioane de euro, creditul având o maturitate de 12 ani, plus o
perioadă de grație de 5 ani.
Acordul preventiv pe c are România îl are cu BIRD include printre condițiile principale
și reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF). Împrumutul a reprezentat
o completare a asistenței financiare de tip preventiv, acordată țării noastre în perioada 2011 –
2013 de către Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internațional. Banii au fost destinați
modernizării administrației fiscale, acesta fiind unul dintre obiectivele reformei economice din
România. Urmare a acestui împrumut ANAF a reușit să își concentreze atenț ia pe combaterea
și reducerea evaziunii fiscale, reducerea numărului de taxe pe care trebuie să -l plătească
contribuabilii și creșterea eficienței în colectare.
60
BIBLIOGRAFIE
1.Bal A., Dumitrescu S. Economie Mondială. București, 2006
Balassa B., The Theor y of Economic Integration. 1991
Bakker, A. F. P., Instituțiile financiare internaționale, Ed. Antet, București, 1997
2.Bari I, Probleme globale contemporane. Editura Economică, București, 2009
Bran, P., Relații financiare și monetare internaționale, Editura Economică, București, 2003
Ciochină, I., Marile puteri și forțe în economia mondială, Editura Independența Economică,
Pitești, 2000
Ana Cojol , Matei M., Relații Valutar, Financiare Internaționale ,2006
D.C. Akers, Word Bank: A Writer's Resource to Help Show and Tell with Descriptive Words,
2014
Dardac N., Vascu T., Moneda -Credit 1, Editura A.S.E., 2002
Diaconescu M., Economia Europeană. Ediția a III -a revăzută și adaugată. București, 2009.
Doltu, C., Sisteme monetare contemporane , Editura Economi că, București. 1997
Dumitrescu S. Marin G., Puiu O. Economia mondială, 2013
Eichengreen B, .The European Economy, 2006
Eichengreen B ., The European Economy in American Mirror. 2007
Fischer J. From confederation to federation : thoughts on the finality of European integration.
2000
Fogarty, E. EU Trade Strategies: Regionalism and Globalism. 2004
Fourcade, Marion, Economists and Societies: Discipline and Profession in the United States,
Britain, and France, 1890s to 1990s, Princeton University Press, 2009
Gribincea A., L’economie mondiale. Iași, 2004
Ha-Joon Chang, Samaritenii cei răi, Mitul liberului schimb și istoria secretă a capitalismului,
2002
Ignat I., Uniunea Europeană, Piața Comună – moneda unică. Bucuresti, 2002
Krugman P.,Obstfeld M. International Economics. Theory & Policy. Boston, 2009
Lanski, K. Transition from command to marcket economies in Central and Eastern Europe,
1990, WIIW
Mahncke D., Promises and Prospects of the EU's Neighbourhood Policy. 2008
61
Matsushita M..: The World Trade Organization: Law, Practice, and Policy, 2004
Miron D., Economia Uniunii Europene, București, 2009
Murray N. Rothbard, How to and how not to desocialize, Vol.6, n.1, 1992
Negruțoiu M, Salt înainte, București, Editura Expert, 1997
Peicuti, Cristina, Lumea în criză. Erorile sistemului, 2009
Pelkmans J.. European Integration: Methods and Economic Analysis, 2006
Perlins, John, Confesiunile unui asasin economic
Peterson J, Shackleton M. The Institutions of the European Union, 2006
Popescu Gh. Economia Europeană.Bucuresti, 2007
Roman. D.L., Finanțe publice Internaționale, Editura Economică, 2006
Richard Peet, Unholy Trinity: The IMF, World Bank and WTO, 2009
Richard Peet, Geography of Power: Making Global Economic, 2007
Rosamond B, Theories of European Integration (European Union)m 2000
Richard B,Charles W., Economia Integrarii Europene (traducere). Bucuresti, 2006
Sapir A. Fragmented Power: Europe and the Global Economy. Bruegel AISBL, 2007
Sapir A., Europe and the Global Economy, 2007
Wordl Bank, A Guide to the World Bank, 2007
World Bank, The transformation of economics in Central and Eastern Europe. Issues, Progress
and Prospects , Policy and Research Series, n. 17/1991
Voinea, L., Corporațiile transnaționale și economiile naționale, Editura I.R.L. I., București,
2001
Zaharia, Rodica Milena, Economia de la A la Z, 2010
Site-uri consultate:
http://www.worldbank.org/
http://www.ifc.org/wps/wcm/connect/corp_ext_content/ifc_external_corporate_site/home
http://ida.worldbank.org/
https://www.miga.org/
https://icsid.worldbank.org/en/
http://www.worldbank.org/en/about/what -we-do/bri ef/ibrd
http://www.worldbank.org/en/about/leadership
62
http://www.ifc.org/wps/wcm/connect/corp_e xt_content/ifc_external_corporate_site/home
http://ida.worldbank.org/
https://www.miga.org/
https://icsid.worldbank.org/en/
http://www.bnr.ro/Relatia -cu-Banca -Internationala -pentru -Reconstructie -si-Dezvoltare –
(BIRD) -1448.aspx
http://www.worldbank.org/en/about/what -we-do/brief/ibrd
http://www.historia.ro/exclusiv_web/gener al/articol/cum -ascuns -ceau-escu-fmi-situa -ia-real-
economiei -rom-ne-ti
http://www.ebrd.com/downloads/research/transition/TR99.pdf
http://www.ebrd.com/downloads/research/transition/TR00.pdf
https://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/1999/0 2/1099ch1.pdf
http://econ.as.nyu.edu/docs/IO/28042/EconomicTransition.pdf
http://www.klaus.cz/
https://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/1999/02/1099ch1.pdf
http://www.ebrd.com/downloads/research/transition/TR00.pdf
http://econ.as.nyu.edu/docs/IO/28042/EconomicTransition.pdf
https://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/1999/02/1099ch1.pdf
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Capitolul 1.Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare delimitări și [625974] (ID: 625974)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.